Caracterizarea unor profile de sol representative din Podgoria Cotnari [303712]

Caracterizarea unor profile de sol representative din Podgoria Cotnari

CAPITOLUL 1

INTODUCERE

În pedologia românească contemporană N. Florea (1993) [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], cu proprietăți fizice diferite de ale materialului parental inițial din care s-[anonimizat], [anonimizat], fiind capabil de schimb continuu de substanță și energie cu mediul și de asigurare a condițiilor necesare creșterii și dezvoltării plantelor.

[anonimizat], [anonimizat] (caractere relicte) ale materialului parental.

Solul – [anonimizat], deoarece întreține pe Pământ viața plantelor, a animalelor și a omului. El poate fi considerat o geomembrană vie de protecție a uscatului terestru și de tranzitare a energiei, a elementelor nutritive și a apei, participând, [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], un cerc tot mai larg de specialiști din România și din alte țări (Olanda, Germania, S.U.A., Ungaria etc.) [anonimizat] a solului trebuie să fie concepute pe baza funcțiilor pe care le îndeplinește acesta și anume:

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] o cantitate totală de biomasă de cca. 1,81011 t, fiind considerat “o uzină vie la scară planetară” [anonimizat] a omului.

Funcția de reciclare a [anonimizat]. [anonimizat].

Funcția de reținere și păstrare a apei provenite din precipitații și din alte surse (irigații) [anonimizat], au o permanentă nevoie de apă.

Funcția de primenire a CO2 și a [anonimizat] a plantelor. [anonimizat] a microorganismelor, ar atinge concentrații toxice pentru plante dacă nu ar fi eliminate.

[anonimizat] a apelor freatice și a celor din râuri și lacuri. Astfel, [anonimizat], [anonimizat]-se concentrația acestora în soluția solului.

Funcția de habitat și rezervor de gene pentru floră și faună pe care o îndeplinește solul, atât la suprafață cât și în interiorul său, asigură biodiversitatea specifică mediului edafic.

Funcția de reglare a nivelului apei din lacuri și râuri se exercită în situațiile în care învelișul de sol, dintr-un bazin hidrografic, din cauza grosimii reduse și permeabilității scăzute a orizonturilor pedogenetice, are capacitate redusă de reținere a apei. În aceste condiții, crește frecvența inundațiilor, se intensifică eroziunea solurilor și colmatarea lacurilor deoarece surplusul de apă ce se scurge la suprafața terenului dislocă, antrenează și transportă cantități mari de sol. Extinderea suprafețelor ocupate cu construcții (urbanizare exagerată) provoacă restrângerea terenurilor cu posibilități de recepție a apei de precipitații. Aceasta ajunge în scurt timp în emisarul natural, determinând creșterea nivelului apei și, prin consecință, inundarea terenurilor limitrofe. În aceste condiții, nivelul apei freatice se menține la adâncimi mai mari, iar efectul secetei din lunile călduroase se intensifică.

Solul este principalul mijloc de producție în agricultură și silvicultură precum și o parte esențială a ecosistemelor terestre și a mediului ambiant și, prin urmare, o resursă indispensabilă pentru existența umanității.

Studiile pedologice, ce cuprind textul de caracterizare a factorilor pedogenetici a solurilor (climă, rocă, relief, vegetație) și a hărților de sol la scară mare (1:10.000), sunt utilizate în agricultură pentru o gamă largă de activități, cum ar fi:

inventarierea și sistematizarea suprafețelor (parcelarea, trasarea de drumuri etc.) ținând seama de condițiile de sol și relief;

stabilirea celei mai adecvate categorii de folosință a terenurilor în scopul exploatării eficiente a fondului funciar cu menținerea unui nivel optim de fertilitate a solului;

determinarea gradului de favorabilitate a solului pentru diferite specii, soiuri și hibrizi de plante cultivate;

adoptarea tehnologiilor agricole de cultivare a plantelor diferențiat în funcție de cerințele plantei, condițiile climatice și însușirile solului.

stabilirea planurilor și tehnologiilor de fertilizare;

estimarea necesarului de mașini agricole pentru exploatațiile agricole pe baza condițiilor de sol și relief.

În domeniul silvic, studiile pedologice sunt folosite la organizarea exploatării raționale a patrimoniului, la stabilirea măsurilor diferențiate de gospodărire a pădurilor precum și la proiectarea lucrărilor agrosilvoameliorative pe diferite terenuri și prognoza evoluției.

Cunoașterea însușirilor solurilor și prognoza evoluției lor este necesară pentru amenajările de irigații, desecarea unor terenuri și pentru prevenirea și combaterea eroziunii solurilor, având în vedere noile condiții de regim hidric.

În geomorfologie hărțile de sol sunt necesare deoarece ele descriu învelișul de sol specific fiecărei forme de relief. Pentru hidrogeologie harta pedologică oferă date relevante privind arealele cu apă freatică la mică adâncime și suprafețele de teren pe care stagnează apa provenită din precipitații sau din alte surse.

Rezultatele studiilor privind învelișul de sol își găsesc aplicații în domeniul construcțiilor deoarece solurile sunt folosite și ca terenuri de fundație, fapt ce impune cunoașterea însușirilor fizico-mecanice ale solurilor. Pentru construcția de drumuri harta pedologică este utilă în alegerea unor trasee optime care să evite zonele cu alunecări, cu excese de umiditate sau cu soluri contractile.

Studiul pedologic elaborat în vederea realizării și reactualizării Sistemului național și județean de monitorizare sol – teren pentru agricultură este un studiu special pentru delimitarea, inventarierea și evaluarea resurselor de sol, pentru delimitarea și inventarierea factorilor limitativi sau restrictivi ai utilizării terenurilor pentru producția agricolă, pentru delimitarea și inventarierea zonelor poluate, precum și pentru estimarea nivelurilor de producție pentru terenurile agricole, exprimate în baza notelor (punctelor) de bonitare pentru condiții naturale.

Studiul pedologic privind teritoriul comunei Strunga, județul Iași, are ca obiect învelișul de soluri și mediul natural, împreună cu care formează biotopuri și ecosisteme cu favorabilități variate pentru speciile de plante.

Scopul studiului pedologic îl constituie cunoașterea calitativă a fondului funciar, cunoaștere realizată pe baza cartării pedologice a terenurilor.

Aceste obiective se realizează prin: identificarea și cartarea solurilor, în vederea cunoașterii științifice a resurselor de sol ale teritoriului; caracterizarea și clasificarea solurilor pe baza însușirilor morfogenetice, fizice, chimice, agroproductive și ameliorative; caracterizarea condițiilor naturale ale teritoriului și corelarea acestora cu învelișul de soluri, gruparea unităților de sol în clase și subclase de pretabilitate la arabil și alte folosințe; elaborarea recomandărilor de ordin practic privind aplicarea unei agrotehnici în funcție de condițiile naturale specifice de folosire rațională a solurilor prin lucrări de amendare, fertilizare; stabilirea măsurilor de protecție și ameliorare a solurilor prin lucrări de prevenire și combatere a proceselor de degradare și poluare a solului, provocate de fenomene naturale sau cauzate de activități economice; furnizarea elementelor necesare încadrării terenurilor agricole în clase de calitate pentru fiecare parcelă cadastrală.

Studiul pedologic a fost realizat în două faze: faza de teren, în care s-a efectuat recunoașterea pedologică a teritoriului, cercetarea și descrierea profilelor de sol, înregistrarea datelor și observațiilor privind condițiile naturale, separarea pe plan a arealelor cu diferite unități de sol și prelevarea probelor de sol și faza de birou, în cadrul căreia se sistematizează datele din teren, se interpretează datele analitice de laborator, se analizează informațiile existente din cercetări anterioare și se finalizează rezultatele sub forma studiului pedologic, prin întocmirea hărții de soluri, a cartogramelor anexe și a memoriului pedologic.

CAPITOLUL 2

CERINȚELE VIȚEI DE VIE FAȚĂ DE

FACTORII DE VEGETAȚIE

2.1 Cerințele viței de vie față de clima

Caracteristicile ecoclimaticile a le ecosistemului viticol din România prezintă deosebiri importante în fiecare dintre cele 6 regiuni ecologice viticole importante din țara noastră: nord-carpatică, sud-carpatică, est-carpatică, a Banatului, a Dobrogei și a teraselor Dunării.

Sub aspectul resurselor heliotermice, cele mai reduse resurse sunt înregistrate în ecosistemul regional nord-carpatic iar cele mai mari ecosistemul regional al teraselor Dunării. În cadrul fiecărui ecosistem regional există variații helioternmice importante datorită circulației specifică a maselor de aer deasupra teritoriului ca și particilarități orografice. În funcție de resursele heliotermice ordinea pe regiuni este următoarea: terasele Dunării, sud-carpatică, Dobrogea, Banat, est-carpatică și nord-carpatică.

Regimul precipitațiilor anuale și în perioada de vegetație, evapotranspirațiapotențială, pune în evidență diferențieri importante atât în regiunile ecoclimatice cât și în cadrul fiecărei regiuni.

Astfel în ecosistemul nord-carpatic există importante diferențieri ale nivelului precipitațiilor anuale între podgorii: 515 mm la Blaj și 700 mm la Zalău. Cea mai importantă diferențiere a cantităților de precipitații căzute în perioada de vegetație se înregistrează în regiunea teraselor Dunării: 250 mm la Fetești și 400 mm la Drobeta- Turnu Severin.

Un indicator climatic important pentru soiurile de struguri de masă îl constituie temperaturile mai mari de 18oC exprimat prin datele privind începutul, sfărșitul și durata medie, în zile a intervalului cu medii zilnice >18o C precum și prin suma temperaturilor în intervalelle respective.

2.2 Cerințele viței de vie față de relief

Dintre elementele reliefului, în condițiile specifice versanților, cele mai importante pentru alegerea terenurilor în vederea înființării plantațiilor viticole sunt: înclinarea, expoziția și forma versanților.

Sub aspectul de înclinare al versanților influența reliefului se manifestă prin limitările din ce în ce mai puternice pe măsură ce înclinarea versanților crește. În condiții de soluri profunde cele mai favorabile înclinări pentru amenajare sunt cele cuprinse întrew 0-15% datorită posibilităților de înființare a plantațiilor viticole fără amenajări antierozionale. Pentru înclinările de 15-25 % sunt recomandate terase în trepte cu platforme orizontale. Pantele peste 25 % înclinare vor căpăta alte folosințe.

Pentru solurile puternic erodate și reglosoluri cu conținut ridicat în carbonat de calciu, amenajările se recomandă astfel: până la 5 % fără lucrări antierozionale , de la 5-15 % terase banchetă, peste 15 5 schimbarea categoriei de folosință. În condiții de irigare lucrările de amenajare se realizează începând de la 5% înclinare ținând seama se riscul de declanșare a proceselor de eroziune a solurilor.

În condițiile de irigare în toate situațiile pedolitologice care se pretează la irigare se recomandă măsuri de drenaj localizat sau sistematic pe tot versantul indiferent de înclinare.

Expoziție versanților reprezintă pentru cultura viței de vie în țara noastră un factor important al cărui rol este diferențiat în funcție de caracteristicile altor factori: altitudine, zonă climatică, înclinarea versantului, caracteristici pedolitologice. Importanța rolului expoziției versantului crește pe măsură ce plantațiile viticole sunt situate într-un climat mai rece și mai umed.

În ordinea favorabilității, pornind de la cele mai favorabile expoziții, ordinea este următoarea: sud, sud-est, sud-vest, est, vest, nord-est, nord-vest, nord.expoziția nordică este recomandabil să nu fie utilizată ca plantație viticolă.

Forma versanților este de cele mai multe ori neuniformă, cu convexități și concavități, ogașe și ravene, alunecări vechi sau actuale, cu procese de eroziune de suprafață, factori care pot să constitue în elemente de favorabilitate sau excludere a înființării de plantații viticole.

Versanții neuniformi, ridică probleme deosebite de tehnologie viticolă în urma amenajării ca urmare a marei eterogenități a formelor de microrelief, a proceselor vecji sau actuale de eroziune care au determinat formarea unor pinteni sau a unor bazinete și a alunecărilor satbilizate sau active. În funcție de a ceste forme, materialul pedolitologic în care urmează să se planteze vița de vie este extrem de eterogen, cu caracteristici de la foarte favorabile la puternic limitate sau în cazuri extreme total improprii.

2.3 Cerințele viței de vie față de condițiile litologice

Un element important al amenajării versanților îl constitue litologia. Ținând seama de faptul că în urma amenajării în terase a versanților o mare parte a materialului pedolitologic este alcătuit din depozite litologice ale căror caracteristici fizice, hidrofizice, chimice și mineralogice pot constitui elemente de favorabilitate, limitarea sau excluderea a plantațiilor viticole.

În țara noastră cele mai răspândite depozite litologice de pe versanți sunt constituite din loess, depozite loessoide, argile, marne, nisipuri, calcare, depozite aluviale.

În unele condiții de versant amenajat în terase, materialele parentale pot constitui în exclusivitate materialul mineral în care se plantează vița de vie.

2.4 Cerințele viței de vie față de sol

Factorii pedologici sunt: textura solului, grasimea solului, volumul edafic, gradul de salinizarea al solului, gradul de alcanizare al solului, indicele puterii clorolizante al solului, reacția solului, excesul de umiditate prin infiltrații laterale în sol pe versanți.

Textura solului în condițiile amenajării versanților în terase poate să prezinte variații de la nisip la argilă chiar în cuprinsul unei singure parcele.

Cele mai optime dezvoltări ale viței de vie atât cantitativ cât și calitativ sunt înregistrate pe solurile în care conținutul de argila cu diametrul mai mic de 0.002 mm este cuprins între 13 și 50 %.

În solurile luvice cu puternică diferențiere texturală între orizontul eluvial (E) și orizontul argic (Bt), se prezintă ca un sediment cimentat în perioada de uscăciune și care gonflează puternic în perioadele cu precipitații peste media normală.

Grosimea solului până la roca dură are un caracter limitativ în situațiile pedolitologice cu roca dură situată la adâncimi mai mici de 50 cm. Este important de reținut că pe terenurile situate pe calcare și pe șișturi, sistemul radicular al viței de vie se poate dezvolta printre fragmentele de schelet rezultate în urma proceselor de dezagregare și alterare.

Volumul edafic în cazul solurilor viticole are un rol diferit în dezvoltarea și producția viței de vie, fiind direct legat de natura minerealogică a scheletului din sol. În solurile cu pietrișuri, șișturi, conglomerate, provenute din roci bazice care sunt supuse rapid unor procese de alterare, volumul de sol înlocuit de schelet este compensat de raportul de macro și microelemente rezultate din procesele pedogenetice.

Indicele puterii corozante a solului. Pe solurile cu unconținut ridicat de carbonat de calciu se produc tulburări de nutriție, în care este direct implicat fieruzl, producându-se cloroza ferică. Tratamentele aplicate pentru combaterea clorozei prin administrarea de compuși ai fierului au avut ca rezultat atenuarea sau chiar dispariția fenomenului de cloroză, fără să aibă însă influență asupra conținutului de carbonat de calciu activ.

Acest indice reprezintă puterea clorozantă a unui sol de o manieră mai precisă decât conținutul de carbonat de calciu activ luat separat, fiind utilizat pentru scara de rezistență a portaltoilor de viță de vie.

Reacția solului la majoritatea solurilor viticole și la materialele parentale are valori pH cuprinse între 5,5 și 8,2, valori nelimitative pentru vița de vie. Valori mai mari de 8,2 se asociază cu conținut ridicat de carbanat de calciu total și activ favorizante în declanșrea fenomenului de cloroză.

Gradul de salinizare. Conținuturile în săruri solubile la solurile viticole și ale materialului parental mai mari de 0,100 g/100gsol, constitue un element de excludere a plantării a viței de vie.

Gradul de alcalizare sau sodizare. Solurile cu sodiu schimbabil mai amre de 5% Na schimbabil constitue un element de excludere a plantării viței de vie pe versanții de deal cu izvoare alcaline și saline de tipul celor prezentate la gradul de salinizare. Plantarea viței de vie nu trebuie înființată nici pe terenurile salinizate în profunzime, sub 60 cm, deoarece sărurile solubile se pot ridica prin capilaritate în orizonturile desfundate în urma unor eventuale schimbări ale regimului hidric al solului.

Gradul de afectare al ternului prin eroziunea de suprafață are o importanță deosebită atât pentru emenajările în terase cât și pentru suprafețele fără emenajări antierozionele cu o înclinare mai mică de 15 5. în cazul amenajării în terase a unor suprafețe de pe versant pe care solurile sunt foarte puternic și excesiv erodate, plantarea viței de vie se va face în mare măsură în materiale parentale și litologice caracterizate printr-o lipsă aproape totală de materie organică, structură, aerație, cu insușiri fizice și chimice care ăn multe cazuri fac imposibilă reușita plantației la parametrii tehnilogici și de producție planificați.

În astfel de condiții este bine ca studiul pedologic să cuprindă date de teren și laborator detailiate asupra naturii faciesului litologic. De asemenea studiul va cuprinde date asupra intensității și careacteristicii eroziunii în adâncime conform instrucțiunilor ICPA privind amenajarea complexă a terenurilor situate în pante.

CAPITOLUL 3

CARACTERIZAREA ECOSISTEMULUI VITICOL AL PODGORIEI COTNARI

3. 1. Scurt istoric al podgoriei Cotnari

Printre renumitele podgorii ale țării, o poziție de vârf o ocupă podgoria Cotnari înscrisă în documentele mai vechi sub numele de Cotnar sau Cotnariu.

Vinul produs în podgoria Cotnari nu are pereche în țară, iar cele cu care se aseamănă (Sauternes sau Tokaj) nu-l întrec.

Cronicarii Nicolae Costin și Manolache Drăghici precizează că viile de la Cotnari erau cunoscute înainte de întemeierea Principatului Moldova (1359). După părerea lui Costăchescu M. (1932), viile de la Cotnari existau încă din timpul geto-dacilor. În cuprinsul podgoriei Cotnari au fost descoperite străvechi vetre de locuire din neolitic, așa cum este cea de la Cucuteni (mileniile II – III î.H.). O altă veche vatră de locuire este cetatea traco – getică de pe Dealul Cătălina (secolele V – III î.H.) în care au fost găsite unelte de fier pentru uz casnic și vase de proveniență elenă, indicînd relațiile de schimb cu lumea greacă din acea vreme (V. D. Cotea ș.a., 2000).

Podgoria a luat ființă și s-a dezvoltat pe lângă vechea așezare voievodală Hârlău, constituind multă vreme loc de popas domnesc și târg moldovenesc.

L. Jianu ș.a., 1978 afirmă că prima mențiune despre podgoria Cotnari se face într-un document de la sfârșitul secolului al XIV-lea, din timpul lui Petru Mușat (1384) în care se vorbește despre Cotnari și Hârlău ca regiuni producătoare de vinuri, care plecau spre curtea domnitorului și chiar peste hotarele statului moldovean. Un alt act de la 1400 din timpul lui Alexandru cel Bun arată că paharnicul cel mare era pârcălab la Cotnari și ispravnic al plantațiilor de vii domnești și pivnițelor domnitorului.

Începând cu secolul al XV-lea, referirile cu privire la viile din Cotnari apar tot mai des în special în actele de donație făcute mănăstirilor (ex. anul 1407, mitropolitul Iosif al Moldovei cumpără o vie la Cotnari pentru Mănăstirea Neamț). În secolul al XV-lea vinul de Cotnari se găsea înscris în fruntea unei cărți de vinuri din Veneția, fiind marcat cu prețul cel mai mare.

Podgoria Cotnari ia un avânt și mai mare în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, domnitorul acordând o atenție deosebită extinderii plantațiilor viticole, organizării podgoriei și consolidării sortimentului de soiuri. De numele domnitorului sunt legate toponime ca: Dealu´ lui Vodă, Via Domnească etc. precum și denumirile unor construcții din piatră ce există și în prezent, așa cum sunt podul, biserica sau beciul lui Ștefan.

Inițial, plantațiile cu vii aparțineau obștei de răzeși și târgoveți localnici, iar cu timpul boierilor și mănăstirilor. Târgoveții au continuat să fie proprietari de vii până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când majoritatea plantațiilor deținute de ei au fost vândute domnitorului, mănăstirilor și boierilor, proprietatea feudală înlocuind astfel proprietatea orășenească. Prețul viilor era foarte ridicat în acea perioadă, valoarea a două fălci de vie echivala cu renta pe un an de la un sat întreg, intrat în dependență feudală (V. D. Cotea ș.a., 2000).

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea târgul Cotnari devine nu numai un centru economic viti-vinicol, ci și un focar de cultură umanistă. Sub domnia lui Despot Vodă (1561–1563) s-a înființat aici "Schola latina" de la Cotnari. Tot acestuia îi revine meritul de a fi inițiatorul unui proiect de Academie domnească și al unei biblioteci de curte, toate constituind un triptic de cultură specific Renașterii.

În secolul al XVII-lea podgoria Cotnari prosperă devenind cunoscută și peste hotare datorită vinurilor sale. Numele Cotnarilor va continua să apară în documente și cronici și va da strălucire funcției de mare paharnic, acelui care așa după cum arată Miron Costin ,,…la serbări șade la masa domnului îmbrăcat în caftan cu brocart, încins cu un brâu de mătase roșie…”. Răscoalele antiotomane și lungile războaie turco-polone ce au durat de la 1672 la 1699 au provocat un oarecare declin al podgoriei Cotnari, multe din vii părăginindu-se. Cu toate acestea, marele cărturar Dimitrie Cantemir (1710–1711) în ,,Descriptio Moldaviae” arată că pe ,,….toate celelalte bogății ale pământului le întrec viile alese, înșiruite pe o fâșie lungă între Cotnar și Dunăre" și ,,…..vinul cel mai ales este cel de Cotnar, un târg din părțile Hârlăului", vin care ,,…cutez să susțin că este mai ales și mai bun decât toate vinurile europenești și chiar decât vinul Tokaj” (V. D. Cotea ș.a., 2000).

Cronicarul Ion Neculce (1672 – 1745) arată că, Petru cel Mare, țarul Rusiei, cu ocazia vizitei la Iași în 1711 ,,…se ospăta și se veselea prea frumos cu vin de la Cotnar și lăuda vinul foarte”, ca pe o podoabă de neasemuit a pământului Moldovei. Aprecieri ale calității vinurilor de Cotnari apar și în secolele XVIII și XIX. Astfel, la 1810, într-o carte apărută la Viena se arată că ,,…dintre cele mai bune vinuri moldovenești se socotește cel de Cotnari care se exportă mult în Polonia…”, iar la 1832 A. Julien, autorul lucrării ,,Topographie des vignobles connus” scrie că vinurile de Cotnari figurează printre cele mai bune ale globului.

În anul 1900 apare la Londra o carte intitulată ,,Rumania” care arată că ,,…în fruntea podgoriilor cu cele mai bune vinuri se situează cea de la Cotnari […]. Cu o bună îngrijire, puternicul vin auriu de Cotnari devine într-adevăr un vin nobil, asemănător Tokajului, dar mai generos și mai uscat. Vinul Cotnar este complet sănătos, extrem de impetuos, mult mai aromat și asemănător cu vinul de la Malaga din Spania”.

Dezvoltarea podgoriei a fost întreruptă brusc de apariția filoxerei (1892); pentru stăvilirea acesteia, a fost înființată în 1896 o vie model, cu o mare pepinieră, pe proprietatea statului, denumită "La Paraclis", în suprafață de 40 ha, unde s-a început altoirea vițelor indigene pe portaltoi americani (Gh. Ungureanu ș.a., 1971).

În urma distrugerii și părăginirii unei părți însemnate a podgoriei Cotnari, ca urmare a primului război mondial, pepinierei "Paraclis" i-a revenit un rol deosebit în activitatea de refacere a plantațiilor viticole din această regiune.

Un rol important în dezvoltarea pe baze științifice a viticulturii în această zonă l-a avut școala de ucenici altoitori, care a funcționat pe lângă pepiniera "Paraclis". La această școală, care a devenit vestită și unde se acordau "diplome de altoitori", se țineau cursuri teoretice de viticultură și vinificație între 15 ianuarie și 15 aprilie, după care se executau de către cursanți lucrări practice de o calitate superioară. Durata cursurilor era de trei ani. Prin această metodă de învățământ, școala de la pepiniera "Paraclis" a promovat un număr mare de săteni în rândul viticultorilor de frunte (Gh. Ungureanu ș.a., 1971).

În perioada dintre cele două războaie mondiale, principalele vii erau deținute de câteva familii: Rosnoveanu, Axinte, Terente, Olga Sturza, Plagino, Gherghel, Vlădoianu, Kalimachy, Iacovachi, Buzenschi, Mihăilescu P., Harhas și altele. Cele mai bune vii erau considerate cele deținute de Rosnoveanu, Terente și Axinte (Gh. Ungureanu ș.a., 1971).

După cel de-al doilea război mondial (1948), podgoria Cotnari deținea doar 128 ha plantații de vii roditoare. Începând din anul 1953 s-a trecut la refacerea și dezvoltarea podgoriei Cotnari. Vechiul sortiment este refăcut prin plantații noi, ajungându-se în 1960 la 357 ha, în 1970 la 1700 ha, în 1980 la circa 1974 ha, după care suprafețele ocupate cu vița de vie au scăzut, ajungându-se în 1998 la 1838 ha, din care Fetească albă 826 ha (44,9 %), Grasă de Cotnari 403 ha (21,9 %), Tămâioasă românească 304 ha (16,5 %), iar Frâncușă 216 ha (11,7 %).

Podgoria Cotnari este singura podgorie din țară care și-a păstrat în intregime vechiul sortiment, alcătuit din Grasă, Fetească albă, Frâncușă și Tămâioasă românească.

Pe lângă aceste soiuri, în centrele viticole Hârlău și Cucuteni, se cultivă și Muscat Ottonel. Dintre soiurile pentru masă se cultivă Chasselas doré și Chasselas rose, dar numai în centrul viticol Frumușica.

În prezent, în podgoria Cotnari cea mai mare parte a vițelor plantate sunt altoite pe portaltoiul Kober 5 BB. Din studiul efectuat de-a lungul unei perioade de 10 ani, s-a constatat că cel mai corespunzător portaltoi pentru podgorie este selecția Oppenheim 4, clonul 4 (C. Țârdea ș.a, 1993), care în ultimul timp a început să fie tot mai utilizat.

Reputația vinurilor de la Cotnari a crescut mereu, fiind confirmată cu prilejul participării la diferite competiții din țară și străinătate. În cadrul dezvoltării generale a României contemporane se continuă modernizarea și perfecționarea tehnologiei de cultură a viței de vie, precum și a tehnologiilor de vinificare, păstrare, maturare și stabilizare a vinurilor în condițiile îmbinării vechilor practici tradiționale cu noile cuceriri ale științei și tehnologiei moderne.

3.2. Așezarea geografică

Podgoria Cotnari, una dintre cele mai vechi și mai vestite podgorii ale României, este situată în cea mai mare parte a sa pe Coasta Cotnari – Hârlău, un important segment din marea „Coastă Moldavă“ ce face tranziția între Podișul Sucevei de la vest, reprezentat prin Dealu Mare-Hârlău și Câmpia Moldovei de la est, în spațiul căreia se extinde pe o porțiune redusă.

Prin poziția sa geografică, între 47°17' (Dădești) și 47°35' ( Frumușica) latitudine nordică, podgoria Cotnari se plasează spre limita nordică de cultură economică a viței de a podgoriilor de calitate din țară și chiar din Europa.

În cadrul acestei zone septentrionale de cultură a viței de vie sunt cunoscute câteva din cele mai renumite podgorii, cum sunt cele franceze din Champagne, Côte-d'Or și Alsacia, cele germane de pe valea Rinului, cele ungurești de la Tokay și cele românești de la Cotnari și Bistrița.

Podgoria Cotnari se plasează în întregime în zona de tranziție dintre Podișul Sucevei și Câmpia Moldovei. Aria sa are forma unei benzi desfășurate sud – nord pe o lungime de 40 km între orașul Târgul Frumos și satele Flămânzi – Nicole Bălcescu și vest – est pe o lățime variabilă între 3 și 10 km distanță aeriană (5 – 10 km distanță reală). Perimetrul podgoriei închide o suprafață de peste 300 km2, gradul de acoperire cu plantații viticole variind însă între 5 – 10 % în centrele viticole marginale (Cucuteni, Frumușica) și 50 – 60 % în vechile centre Cotnari și Hârlău.

Fig. 3. 1. Arealul podgoriei Cotnari

Podgoria Cotnari se desfășoară în lungul coastei de tranziție pe o distanță de aproape 40 de km și o lățime variabilă de 2-1 km, în perimetrul ei plantațiile viticole totalizând între 5 și 40% din teritoriu. Principalele sale centre viticole sunt Cucuteni, Cotnari, Hârlău și Frumușica.

Centrul viticol Cucuteni înglobează plantațiile de vii de pe dealurile și colinele situate între văile Bahlueț și Cârjoaia, cu plaiurile Jora, Dădești, Costești, Secărești, Cucuteni, Băiceni, Coasta Măgurii și Stroești.

Centrul viticol Cotnari cuprinde plantațiile de pe dealurile și colinele limitrofe localității cu același nume. Plaiurile care au constituit nucleul inițial al podgoriei sunt: Dealul Paraclis, Dealu Mândrului, Dealu Plaiu Nou, la care s-au atașat în timp Coasta Cătălinei, Cârjoaia, Harodiștea, Lupăria, Dealu Liteanca, Dealu Năslău, Dealu Jolești, Dealu Drăgan, Dealu lui Vodă, Dealu Baban, Dealu lui Baltă, Zlodica, Buhalnița, Scobinți, iar la est de Bahlui: Hodora, Arman, Ceplenița.

Centrul viticol Hârlău cuprinde plantațiile de vii din jurul orașului precum și cele din Zagavia, Maxut, Făgădău, Deleni și Feredeni.

Centrul viticol Frumușica ocupă cea mai nordică poziție din podgorie și cuprinde plantațiile de vii de la Rădeni, Frumușica, Storești și Flămânzi.

Centrul Cotnari deține cea mai mare suprafață viticolă (între 30 – 40%), urmat de Hârlău (10 – 20%), în timp ce extremitățile podgoriei, cu centrele Cucuteni și Frumușica, au o pondere viticolă de 5 – 10% din teritoriul agricol.

În afara centrelor care aparțin podgoriei Cotnari mai există încă trei centre viticole independente: Hlipiceni, Plugari și Probota, care vor fi tratate separat.

Centrul viticol Hlipiceni, situat la nord-est de podgoria Cotnari, cuprinde plantațiile viticole de la Hlipiceni, Răuseni și Prăjeni.

Centrul viticol Plugari este situat la sud de centrul viticol Hlipiceni, cu un areal ale cărui condiții se apropie, întrucâtva, de cele ale Cotnarului.

Centrul viticol Probota cuprinde plaiurile Șipote, Bivolari, Trifești, Coarnele Caprei și Vlădeni.

3.3. Factorii geomorfologici și de relief.

Cadrul natural este rezultanta reliefului de „coastă“, modelat pe substrat marno-grezo-calcaros și expus din plin radiației solare, realizându-se astfel o ambianță ecologică ce conferă viticulturii note bonitative superioare altor folosințe (V. D. Cotea ș.a., 2000).

Substratul litologic al teritoriul podgoriei Cotnari este rezultatul unei îndelungate evoluții paleogeografice, aparținând sarmațianului marin, ca suport cu frecvente (dar locale) apariții la zi, și cuaternarului deluvio-coluvio-aluvial de acoperire. Sarmațianul, reprezentat prin volhinian la partea inferioară a coastei și basarabian la partea mijlocie și superioară a acesteia, este alcătuit dintr-o alternanță de marne, nisipuri și argile, cu intercalații de gresii calcaroase și calcare oolitice la diverse nivele altitudinale. Prin amestecul tuturor acestor particule și fragmente, ca efect al proceselor denudaționale, a rezultat o mantie deluvială ce îmbracă cea mai mare parte a coastei și care, prin textura sa mijlocie și un geochimism complex, se pretează în mod deosebit culturii viței de vie. Cu aceleași proprietăți favorizante sunt și depozitele coluviale sau coluvio-proluviale de la baza versanților, ca și depozitele aluviale ale fragmentelor de terasă din lungul văilor mai importante. Doar aluviunile șesurilor actuale sunt mai puțin propice prin frecventa lor îmbibare cu săruri solubile (cloruri, sulfați), provenite din unele intercalații de marne salinizate ale sarmațianului (V. D. Cotea ș.a., 2000).

Relieful este factorul natural cu rol esențial în ecosistemul viticol al Cotnarului. Contribuția sa este atât directă, prin formele sale variate și procesele morfodinamice pe care le generează, cât și indirectă prin altitudine, expoziție, declivitate, asupra diversificării spațiale a climei, hidrografiei, vegetației și pedogenezei, cu consecințele lor în viticultură și oenologie (V. D. Cotea ș.a., 2006). Podgoria Cotnarii este așezată în zona de tranziție dintre cele două mari unități de relief, profund diferite ale Moldovei: Podișul înalt al Sucevei – reprezentat aici de unitatea sa răsăriteană Dealul Mare – Hârlău și Câmpia Colinară a Moldovei. Acest contact dintre două unități de relief dă naștere unei serii întregi de diferențieri foarte importante atât în climă, cât și în vegetație și distribuția solurilor. Această zonă de contact a fost denumită Coasta Moldavă sau Coasta Dealului Mare – Hârlău.

Podișul Sucevei, reprezentat aici prin partea estică a Dealului Mare-Hârlău, se caracterizează prin predominarea platourilor structurale înalte (350-500 m. alt.abs), grefate pe suprafața stratelor de greso-calcare, de tipul celor din dealurile Cucuteni, Stroești, Cătălina, Basarab, Sângeap, Lespezi și Holm, platouri separate de văi transversale adânci, ai căror versanți sunt puternic afectați de procese deluviale. Această subunitate a platourilor înalte interesează doar prin cele câteva trupuri de vie (Stroești, Lupăria), situate la peste 300 m altitudine. Câmpia Moldovei, cu relieful său colinar, modelat pe marno-argile sarmațiene la un nivel evident mai coborât (în jur de 200 m), se pune în contact cu Dealu Mare-Hârlău prin intermediul unui uluc depresionar, al cărui fund se găsește la 100-120 m alt. abs. și în lungul căruia se individualizează prin dimensiunea lor depresiunile Frumușica și Hârlău-Cotnari-Hodora. Din Câmpia colinară a Moldovei este cuprinsă în aria podgoriei numai partea cea mai vestică, reprezentată prin culmea prelungă a Dealului Dumbrava Roșie (240 m), pe al cărui versant bahluian sunt situate plaiurile viticole de la Hodora-Armean-Ceplenița.

Relieful de coastă, respectiv versantul estic al Dealului Mare Hârlău, se constituie în principalul amplasament al plantațiilor viticole din această podgorie. Coasta se desfășoară altitudinal pe un ecart de aproape 300 m între fundul depresiunilor de contact (100-200 m) și muchea platourilor structurale (în jur de 400 m), cu o înclinare medie de 7°, dar cu variații între 1°-3° pe fâșia glacisurilor de la poale, 3°-15° pe întinsa porțiune mijlocie (cu principalele culturi viticole) și peste 15°-20° pe frunțile înalte ale platourilor structurale.

Văile transversale mai importante (Bahlueț, Cârjoaia, Buhalnița, Bahlui, Miletinu) s-au insinuat regresiv departe spre vest, delimitând diverse compartimente în lungul coastei (Cucuteni, Cotnari, Hârlău, Frumușica), iar văile torențiale de rang inferior (Cucuteni, Băiceni, Strorești, Horodiștea, Mitoc, Graur, Zlodica, Zagavia, Deleni, Feredeni, Rădeni, Flămânzi), au sculptat în spațiul acestor compartimente bazinete de adăpostire (ideale pentru viticultură), diversificând topografia coastei, expozițiile și declivitățile acesteia.

Aceste mezo și microreliefuri derivate ale coastei sunt supuse unor procese deluviale sau deluvio-coluviale, potențiale sau active, cu intensități variate în funcție de diverși factori naturali și antropici. Astfel, pe pantele mai slab înclinate (1°-5°), procesele erozivo-coluviale sunt relativ echilibrate, mai greu sesizabile și mai ușor de combătut cu eforturi minime; pantele moderate până la accentuat înclinate (5°-15°), care dețin cel mai mare procent în perimetrul viticol de aici, prezintă, datorită pretabilității gravitaționale și litologice, un grad accentuat de instabilitate prin eroziune și alunecări, ce implică o atenție deosebită în exploatarea lor. Pantele peste 15°-20°, corespondente în special frunților de „cueste“ structurale cu orientare spre N, NV, NE, între care mai impunătoare sunt Coasta Cârjoaiei (Stroești-Măgura), Coasta Cătălinei, Coasta Dealului Baltă, Coasta Zlodicăi, Coasta Buhalniței, Coasta Bahluiului (Zagavia-Polovraci), se caracterizează prin cea mai mare instabilitate morfodinamică (îndeosebi alunecări de amploare), ele fiind riscante pentru cultura viței de vie, împădurirea lor devenind cea mai sigură investiție economică și antierozională (V. D. Cotea ș.a., 2000).

Privită în ansamblul ei, Coasta Cucuteni-Cotnari-Hârlău-Flămânzi impune, prin ampla sa desfășurare în altitudine, o clară etajare a climei, vegetației și solurilor.

3.4. Factorii edafici.

În regiunea Cotnari, ca și în aproape întreaga jumătate septentională a Podișului Moldovei, apar la zi straturi care aparțin unui singur etaj geologic: sarmațianul (etaj cu care se încheie miocenul în bazinul fostei Mări Sarmatice, caracterizat prin sedimente depuse într-un bazin închis, cu apă salmastră). În cadrul acestui etaj se disting două orizonturi diferite: un orizont inferior (care urcă până la altitudinea de 250 – 260 m), format din marno-argile, având intercalate rare orizonturi de nisipuri și gresii și un orizont superior, format din calcare oolitice, gresii oolitice și nisipuri foarte bogate în fosile. Toate aceste strate sunt aproape nederanjate tectonic, păstrând în linii mari doar o ușoară înclinare (0,5°) spre sud – sud-est, după direcția de retragere a apelor Mării Sarmatice.

Cele mai noi depozite geologice aparțin cuaternarului, fiind alcătuite din luturi löessoide, prezente peste tot la suprafață, mai ales pe versanți și terase.

În șesuri și lunci se întâlnesc aluviuni argilo-nisipoase și pietrișuri. Pe coastele dealurilor se găsesc frecvent depozite deluviale și coluviale, rezultate prin rostogolirile de pe versanți și spălăturile produse de șiroiri. La extremitatea estică a podgoriei apar și depozite salifere pe care s-au format soluri salinizate și alcalizate. Pe aceste materiale parentale s-au format soluri în general potrivite culturii viței de vie.

În cuprinsul podgoriei s-au identificat 15 tipuri de sol, formate ca urmare a variațiilor geo-morfologice, orografice și condițiilor climatice (Anonim, 1971, citat de Iuroaia T., 1987).

Datorită climatului specific, în podgorie predomină cernoziomul cambic. Acesta, împreună cu variantele sale, deține aproximativ 50 % din suprafața podgoriei, ocupă majoritatea coastelor cultivate cu vii și face legătura între zona solurilor brune-luvice, de pădure și cernoziomul propriu-zis de stepă, situat în lunca Bahluiului. Repartizarea cernoziomurilor nu este însă uniformă, în cadrul lor aparând frecvent un întreg mozaic de soluri.

Solurile brune-luvice și solurile cenușii cuprind aproximativ 18 % din suprafața podgoriei, întâlnindu-se mai ales în depresiunea Zlodica, pe partea superioară a dealului Cătălina, în bazinele Horodiștea și Buhalnița.

Solurile scheletice, pietroase și bolovănoase, cu roca parentală la zi, însumează aproximativ 12 % din suprafață, întâlnindu-se pe versanții cu pantă mare, cum sunt Țigăile lui Baltă, dealul Cătălina și dealul lui Vodă.

Renzinele se găsesc pe circa 11 % din suprafață, conțin mult humus, sunt formate pe calcare oolitice, pe marne argiloase, pe nisipuri bogate în carbonați și pe alte sedimente calcaroase; se întâlnesc deasupra culmii Țigăile lui Baltă, pe dealul Cătălina, Plai Nou și pe o anumită porțiune din bazinul Horodiștei.

Lăcoviștile și lăcoviștile cu grade diferite de salinizare se întâlnesc pe circa 7,5 % din suprafața podgoriei, pe terenurile cu exces de umiditate.

Solurile aluviale și coluviale cuprind circa 1,5 % din suprafață și se găsesc în luncile pâraielor și la piciorul pantelor, mai ales în văile ce formează depresiunea de contact.

Solurile cu utilizare viticolă din podgoria Cotnari prezintă o reacție chimică slab-moderat alcalină (pH 7,2 – 8,5), un grad de saturație în baze ridicat (84 – 95 %), conținut mare de carbonați (până la 16 %). Conțiutul în humus este scăzut până la mediu (0,8 – 3,6 %), conținutul în fosfor asimilabil variază între 7 – 108 ppm, conținutul în potasiu asimilabil este cuprins între 160-400 ppm (C. Țârdea ș.a.,1981).

Conținutul solului în microelemente se prezintă astfel: bor solubil 0,251 – 3,685 ppm, mangan mobil 2,242 – 8,601 ppm, zinc mobil 3,421 – 4,989 ppm, cupru total 11,820 – 237,307 ppm, cobalt total 2,121 – 15,584 ppm. Cel mai bogat în microelemente este stratul de sol de pe adâncimea 0 – 25 cm.

Dintre plaiurile viticole ale podgoriei, solurile din Dealul Mare, Dealul lui Vodă – Buhalnița și dealul Cârjoaia sunt cele mai bine aprovizionate în microelemente. Manganul și zincul sunt microelementele pe care solurile cu utilizare viticolă din podgoria Cotnari le conțin în cantități mult prea mici față de cerințele viței de vie (M. Dincă ș.a., 1978).

3.5. Rețeaua hidrografică a podgoriei.

Hidrografia este reprezentată printr-o rețea deasă, cu scurgere permanentă, semipermanentă sau intermitentă, debite modeste și foarte variabile în timp, mineralizare și duritate mijlocie până la ridicată. Principalii colectori sunt: Bahluiețul superior în sectorul centrului viticol Cucuteni al coastei (având ca afluenți mai importanți pâraiele Buncii, Ordei și Valea Oilor); Bahluiul superior în sectorul centrelor Cotnari și Hârlău (cu pâraiele Cârjoaia, Buhalnița, Bahlui-Pârcovaci și Gurguiata); Miletinul superior în sectorul centrului Frumușica (cu pâraiele Feredeni, Varnița, Fundoaia) (V. D. Cotea ș.a., 2000).

Apele subterane sunt intercalate la diferite nivele ale sarmațianului și cuaternarului, frecvent descărcate sub forma izvoarelor, îndeosebi temporare. Cele mai importante strate acvifere sunt:

la baza plăcilor de gresie și calcare ale platourilor structurale înalte din D. Mare-Hârlău, cu debite mijlocii și accesibile calitativ;

la baza depozitelor deluviale ale coastei, cu debite reduse și alcalinitate-duritate crescute, deci cu unele restricții la utilizare menajeră și viticolă; –

la baza depozitelor aluviale ale fragmentelor de terasă din lungul văilor principale și, îndeosebi, ale celor de pe culmile dealurilor din stânga Bahluiului (D. Dumbrava, D. Morii) și din drepta acestuia (D. Băban), sau de o parte și de alta a pârâului Cârjoaia (D. Năslăului, D. Joleștilor, D. Măgurii, D. Hodora), cu debite modeste dar de cea mai bună calitate;

la baza glacisurilor poalelor de versanți, cu debite temporare și potabilitate redusă;

la baza aluviului șesurilor, cu debite mai importante dar de calitate inferioară prin excesul de săruri solubile (cloro-sodice).

Generalizând, putem aprecia că arealul podgoriei Cotnari este relativ deficitar în ape de calitate, de unde zicala localnicilor că „pe cât vinul este de bun pe atât apa este de rea“(V. D. Cotea ș.a., 2000).

3.6. Vegetația spontană a podgoriei.

Sub aspect fitogeografic, teritoriul Podgoriei Cotnari se include în subprovincia sarmato – pontică, provincia est carpatică a regiunii euro – siberiene. În spațiul teritorial al podgoriei, datorită desfășurării reliefului în altitudine (între 100 m și 500 m), vegetația zonală se etalează începând cu silvostepa la nivelul Câmpiei Moldovei și continând cu pădurea de foioase la nivelul Dealului Mare din Podișul Sucevei (V. D. Cotea ș.a., 2006).

Silvostepa ocupă cea mai mare parte a coastei de tranziție și în întregime porțiunea din Câmpia Moldovei cu Ulucul depresionar și colinele din vecinătatea estică a acestuia. Vegetația ierboasă este reprezentată prin pajiști mezofile și mezoxerofile cu asociații de păiuș (Festuca valesiaca, Festuca sulcata), firuță (Poa pratensis, Poa bulbosa), bărboasa (Andropogon ischaemum), iarba câmpului (Agrostis tenuis) ș.a. Pe alocuri, pajiștile sunt preserate cu esențe solitare, pâlcuri de arbuști sau chiar fragmente forestiere de gorun – stejar – tei –carpen, în componența cărora se infiltrează și unele esențe termofile ca stejarul pufos (Quercus pubescens), cărpinița (Carpinus orientalis), etc.

Pădurea de foiase apare fragmentar în partea superioară a coastei, iar în masive mai compacte până la exclusive pe platoul structural superior. Arboretele dominante sunt gorunul (Quercus petrae) și respectiv fagul (Fagus silvatica, local Fagus orientalis), ce pot fi considerate ca subetajate.

Dintre speciile de buruieni care invadează plantațiile de vii mai frecvent se întâlnesc Agropyron repens (pir), Convolvulus arvensis (volbură), Amaranthus retroflexus (știr), Stellaria viridis (mohor), Solanum nigrum (zârnă), Cirsium arvense (pălămidă), Cnenopodium album (spanac sălbatic), Lactuca serriola (lăpuca), Lepidium draba (urda vacii) etc.

3.7. Factorii climatici.

Podgoria Cotnari se plasează în aria unui climat temperat de tranziție de la cel pronunțat continental est – european al Câmpiei Moldovei la cel moderat continental est – european al Podișului Sucevei, care prezintă datorită reliefului, o serie de particularități. Astfel, direcția dominantă a vântului este nord-vest, iar înclinarea generală a regiunii este sud-est, ceea ce face ca masele de aer, după ce au depășit Dealul Mare lăsând o importantă cantitate de precipitații pe versanții săi vestici, să coboare mai uscate și deci să se încălzească mai repede pe versantul opus, fenomen cunoscut sub numele de foenizare, ce determină reducerea umidității relative a aerului și mărimea duratei de strălucire a soarelui la 2038 ore anual, îmbunătățind astfel bilanțul termic al atmosferei; din aceste motive, la Cotnari temperatura în unii ani este cu 3°C mai mare decât la Iași, numărul zilelor cu cer senin fiind de asemeni mai ridicat.

Climatul podgoriei a fost împărțit în funcție de altitudine, gradul de insolație a versanților, orografie etc., în 6 tipuri de microclimate: de șesuri și lunci, de versanți slab însoriți, de versanți moderat însoriți, de versanți bine însoriți, de dealuri înalte și platouri.

Microclimatul de șesuri și lunci din cuprinsul albiilor majore ale pâraielor Buhalnița și Cârjoaia și din lunca Bahluiului, se caracterizează prin temperaturi ale aerului mai reduse, precipitații mai puține, roua și ceața sunt frecvente și de durată mai lungă, brumele sunt mai timpurii, motive din care cultura viței de vie nu întâlnește condiții propice.

Microclimatul versanților slab însoriți cu expoziție nord-estică, nord-vestică și nordică, ce caracterizează circa 18 % din suprafață; aici temperatura aerului este mai scăzută, solul prezintă uneori exces de umiditate datorită regimului pluviometric mai bogat și izvoarelor de coastă. Acești versanți sunt acoperiți în mare parte cu pășuni, nefiind favorabili culturii viței de vie.

Microclimatul versanților moderat însoriți, cu expoziție estică sau sud-estică, cu pante relativ line și cu o înclinare de 5-10°. Temperatura aerului capătă valori superioare microclimatelor anterioare, acești versanți asigurând condiții bune pentru viticultură.

Microclimatul versanților bine însoriți, reprezintă peste 45 % din suprafața podgoriei, cuprinde versanții cu expoziție sudică, sud-estică și vestică, bine adăpostiți de vânturile reci din nord și nord-est, cu pante de 5-20°. În această zonă se înregistrează temperaturile cele mai ridicate din podgorie, fiind cea mai favorabilă culturii viței de vie.

Microclimatul dealurilor înalte, cu altitudini ce depășesc 200 m, cuprinde dealurile Cătălina, Liteanca, Țiglăile lui Baltă și culmile dealurilor Naslău și Măgura. Datorită temperaturilor mai scăzute, mai ales primăvara și toamna, cantităților mai mari de precipitații și frecvenței mai ridicate a vânturilor, cultura viței de vie întâlnește condiții mai puțin favorabile.

Microclimatul de platouri și terase, din partea de vest a podgoriei, cu altitudini de 175 – 350 m, are caracteristici complet diferite și aparține regiunii climatice a Podișului Sucevei. Temperatura medie anuală nu depășește 8°C, suma precipitațiilor este de peste 600 mm anual, iar zăpada durează cu cel puțin două săptămâni mai mult decât în cuprinsul podgoriei.

Având în vedere aceste microclimate ce se întâlnesc în podgoria Cotnari, s-a propus o microzonare a podgoriei (M. Dincă ș.a., 1983), astfel:

Zona de nord a podgoriei Cotnari, cu condiții climatice mai puțin favorabile pentru cultura viței de vie, care se întinde de la Rădeni până la Pârcovaci. Aici se simte influența subunității climatice de dealuri înalte și împădurite din partea de vest a regiunii, ca urmare, plantațiile viticole sunt restrânse numai în jurul centrului Deleni-Hârlău.

Zona de mijloc a podgoriei Cotnari, cu condiții favorabile pentru vița de vie, care se întinde de la Hîrlău până la Buhalnița, unde podgoria Cotnari s-a extins prin înființarea de noi plantații în zona Hărlăului (Dealul Viilor), Scobinți și Dealul lui Vodă.

Zona de sud a podgoriei Cotnari, care întrunește condițiile cele mai favorabile pentru cultura viței de vie. Ea se întinde de la dealul Cătălina până la intrarea în zona de șes Balș-Cucuteni. Este zona care cuprinde plaiurile cele mai importante ale podgoriei unde se obțin vinurile cele mai bune: Paraclis, Ceplenița, Cîrjoaia, Naslău, Julești, Hodora, Măgura, Băiceni.

Climatul specific al podgoriei Cotnari este generat de următorii factori:

Radiația solară globală are valori ridicate, de circa 118,87 kcal/cm2 (medie multianuală) cu variații în funcție de expoziția versanților. Astfel, pe versanții moderat înclinați (5° – 15°) și cu expoziție estică (estică, sud – estică, nord – estică) sau sud – vestică radiația solară realizează valori medii de 120 – 140 kcal/cm2, iar pe versanții cu expoziție sudică depășește 130 – 150 kcal/cm2.

Un plus de 20 % favorizează declanșarea timpurie a unor fenofaze (dezmugurit, înflorit), în timp ce o diminuare cu circa 20 – 30 % conduce la o scădere apreciabilă a cantităților de zaharuri acumulate și la creșterea acidității totale (I. Olteanu, 2000).

Cele mai dezavantajate sub aspectul radiației solare sunt pantele expuse spre nor și nord – vest, unde valorile medii scad și sub 100 kcal/cm2. Astfel de expoziții cu abateri negative ale radiației ocupă spații reduse în spațiul podgoriei și sunt de regulă evitate de plantațiile viticole în favoarea pajiștilor și pădurilor.

Insolația reală (durata de strălucire a soarelui) este de 2120 ore în perioada 1956 -1965 (tabelul 1) și de 2086,3 ore pentru perioada 1964 -1998 (tabelul 2) din care 1448 ore în perioada de vegetație, valori deosebit de favorabile culturii viței de vie.

Tabelul 1

Durata de strălucire a Soarelui (ore) – medii lunare și anuale (1956–1965)

(după O. Neacșa și C. Popovici, 1967)

Tabelul 2

Durata de strălucire a Soarelui (ore) – medii lunare, semestriale și anuale (1964–1998)

(după D. Mihăilă, 2002)

Din punct de vedere termic podgoria Cotnarii dețin resurse relativ modeste pentru cultura viței de vie, temperatura medie anuală fiind 9°C (anii 1896 – 1996) (tabelele 3, 4). Înregistrările consemnează că cea mai mare temperatură medie anuală la Cotnari a fost de 11,6°C în 1990, iar cea mai mică a fost de 6,8°C în anii 1942 și 1987. Iernile sunt aspre, temperatura minimă absolută coboară până la -28….. -29°C, dar frecvența temperaturilor scăzute nocive pentru vița de vie este mică (3 ani dintr-o sută) (M. Oșlobeanu ș.a., 1991) datorită faptului că bazinul Cotnarilor este adăpostit față de vânturile dominante, curenții reci de aer se strecoară numai pe văile Bahluiului, Cîrjoaiei și Buhalniței, unde se înregistrează și cele mai timpurii brume, în a doua jumătate a lunii septembrie, iar în primăvară, perioadele cu temperaturi scăzute se prelungesc de multe ori până în luna mai.

Cele mai favorabile condiții pentru cultura viței de vie se realizează pe pantele situate la o altitudine de 100 – 200 m față de valea Bahluiului.

Tabelul 3

Temperatura aerului (°C) – medii lunare, semestriale și anuale (1896–1996)

(după D. Mihăilă, 2002)

Tabelul 4

Temperatura aerului (°C) – medii lunare, semestriale și anuale (1896–1996)

(după Isabela E. Patriche, 2002)

În podgoriile din țara noastră se înregistrează un bilanț termic global cuprins între 2700 și 3600 șC, cel activ între 2600 și 3500șC iar cel util între 1000 și 1700șC (M. Oșlobeanu ș.a., 1991).

Bilanțul termic global din perioada de vegetație, parametru de mare importanță viticolă, are în intrevalul analizat (1896 – 1996), o valoare medie de 3470 șC, plasează podgoria Cotnari în categoria podgoriilor cu potențial termic (V. D. Cotea ș.a., 2006).

În zona cu potențialul termic cel mai ridicat, suma temperaturilor active (> de 10°C), depășește 3200°C. Pe pantele mai joase și pe văi, aceste valori sunt mai reduse cu aproximativ 100°C, iar pe fundul văilor secundare, înguste, chiar cu 150 – 200°C. Cele mai reduse sume de temperatură se înregistrează pe dealul Cătălina, unde nu depășește valoarea de 2680°C. Suma temperaturilor utile, care exprimă mai exact resursele termice ale unei podgorii este de 1350°C pe versanții cu expoziție sudică, sud-vestică și vestică și de 1150°C pe platourile zonei de vest ale podgoriei, cu altitudini mari, în jur de 350 m.

La altitudinea relativă de 180 m, pe pante și culmi, numărul de zile fără îngheț ( ≤ 0°C), totalizează 175 – 177 zile pe an, iar pe fundul văilor principale și secundare 168 – 170 zile. Numărul zilelor de vară (cu temperaturi maxime ≥ 25°C) este de 55, iar a zilelor tropicale (≥ 30°C) de 9, valori ce evidențiază o amplitudine termică mai moderată și avantajoasă pentru podgoria Cotnari (consecință a altitudinilor mai mari).

Umiditatea relativă a aerului prezintă o medie anuală de 78 % în perioada 1964 – 1998 (după D. Mihăilă) și de 74% în perioada 1956 – 1993 (după Isabela E Patriche). În lunile august și septembrie umiditatea relativă medie este de 77, respectiv 74 %, fiind favorabilă procesului de maturare a strugurilor.

În climatul temperat continental vița de vie necesită un regim anual al precipitațiilor cuprins între 500 și 700 mm, din care cel puțin 250 – 300 mm să fie repartizate uniform în timpul perioadei de vegetație, sub forma ploilor utile (mai mari de 10 mm).

În podgoria Cotnari media multianuală a precipitațiilor (1962- 1997) este de 524,9 mm și de 513,3 mm în perioada 1956 – 1993 (tabelele 5 și 6) din care în perioada de vegetație 378,3 mm. În anii secetoși, suma precipitațiilor anuale scade până la 400 mm, iar în cei ploioși crește până la 700 mm. Din suma precipitațiilor, numai 70 % reprezintă ploi utile (> de 10 mm), ceea ce arată caracterul secetos al podgoriei.

Tabelul 5

Cantități medii lunare și anuale de precipitații (mm) în intervalul 1962–1997

(după D. Mihăilă, 2002)

Tabelul 6

Cantități medii lunare și anuale de precipitații (mm) în intervalul (1964–1998)

(după Isabela E. Patriche, 2002)

Repartiția în timp a precipitațiilor se dovedește a fi adecvată cultivării viței de vie la Cotnari. Maximul lor din mai-iunie-iulie, atât de benefic fenofazelor de creștere și fructificare, este urmat în lunile ulterioare (august – octombrie) de precipitații mai puține, favorabile coacerii și acumulării zaharurilor, aromelor și tuturor constituienților biochimice ce dau faima vinurilor acestei podgorii.

Deficitul de precipitații apare în special în perioada de iarnă și începul perioadei de vegetație (aprilie – mai) cu repercusiuni asupra declanșării fenofazelor la vița de vie.

Numărul mediu al zilelor cu zăpadă este de 30-35 pe an, cel al duratei stratului de zăpadă fiind de circa 65 de zile. Evapotranspirația potențială, cu o medie anuală de 645 mm, depășește cantitativ precipitațiile atmosferice cu 100-150 mm, deficitul pluviometric fiind resimțit cu deosebire în iulie-septembrie dar cu efecte viticole negative numai când secetele sunt prelungite și când irigațiile devin necesare.

Vânturile de E și NE, spre care coasta este larg expusă, au o frecvență și o intensitate redusă (doar crivățul manifestându-se mai dăunător), în schimb vânturile de NV, V și SE însumează aproape 50% din frecvență, benefică prin componenta lor foehnică. Cele de S și de N se canalizează mai mult în lungul culoarului depresionar. Calmul atmosferic are o valoare anuală redusă, însă manifestă o creștere de peste 20-30% în august-octombrie, când timpul senin favorizează deplina maturare a strugurilor și contribuie la acea ambianță sărbătorească a recoltării.

Pentru aprecierea resurselor heliotermice și hidrice ale unei podgorii sau centru viticol se folosesc o serie de indicatori ecologici cu caracter sintetic care integrează acțiunea combinată a doi sau trei factori climatici (C. Țârdea ș.a., 1995):

indicele heliotermic real – IHr;

coeficientul hidrotermic – CH (Gh. Seleaninov, 1963);

indicele bioclimatic al viței de vie – Ibcv (Gh. Constantinescu, 1964);

indicele aptitudinii oenoclimatice – IAOe (Șt. Teodorescu, 1977).

Indicele heliotermic, corelează influența temperaturii și insolației, prezintă la Cotnari valori între 1,75 până la 2,25, cu o valoare medie de 2,03 și arată potențialul heliotermic relativ modest al acestei podgorii (M. Mustea, 1998).

Coeficientul hidrotermic, permite aprecierea gradului de favorabilitate a unei zone sub raportul umidității influențate de temperatură. în condițiile podgoriei Cotnari acest coeficient înregistrează o valoare medie de 1,03, care se reflectă în producțiile scăzute obținute la principalele soiuri cultivate și în calitatea superioară a vinurilor produse (M. Mustea, 1998).

Indicele bioclimatic viticol, corelează influența celor trei factori (temperatură, lumină, precipitații), prezintă la Cotnari o valoare medie de 10 și arată că podgoria se află într-o zonă relativ secetoasă și cu resurse heliotermice medii.

În concluzie, din punct de vedere pedoclimatic, podgoria oferă condiții favorabile culturii viței de vie, toamnele sunt de regulă lungi, însorite și secetoase, oferind condiții bune pentru supramaturarea strugurilor și obținerea vinurilor tipice de Cotnari.

Datele pedoclimatice care caracterizează podgoria Cotnari arată că această vestită podgorie întrunește condiții favorabile de cultură a viței de vie, unii ani manifestându-se ca ani viticoli de excepție ce se remarcă în special prin calitatea strugurilor din care se obțin vinurile tipice de Cotnari.

Amplasată la limita nordică de cultură a viței de vie, podgoria se bucură de un climat mai valoros chiar decât cel al podgoriei Iașului. Maximum de potențial climatic se situează în general între 150-300 m, iar pe expozițiile bine insolate el se extinde între 130 și 350 altitudine absolută. Din aria podgoriei se exclud doar fundurile de vale (afectate de frecvente înghețuri, brume și cețuri) și cuestele înalte cu expoziție nefavorabilă (spre N, NV și NE).

PROFIL Nr. 7 – COTNARI

PRELUVOSOL TIPIC, erodat (SRTS)

Figura 7.1. Preluvosol tipic erodat (A); Amplasarea profilului P7 (B); Orizonturile B argic, BCk și Cca (C).

Prelucrare foto: Feodor Filipov

PROFIL NR. 7 – COTNARI

CONDIȚII PEDOGENETICE

Relief:

– unitate majoră: Podișul Moldovei

– unitate/subunitate: Podișul Sucevei (bordura deluroasă de la est de Siret)/Dealu Mare-Hârlău

– tip/formă principală: relief fluvio-denudațional (sculptural)/versant

– elemente ale formei principale: versant neuniform, deluvial, de peste 200 m lungime

– microrelief: versant cu vechi alunecări de teren

– pantă/expoziție: 10-12 % / E

Procese geomorfologice actuale:

– eroziune în suprafață:

– prin apă: moderat erodat

– deplasări de teren: alunecări de teren vechi (pleistocene) în treimea superioară, local mai recente (holocene), stabilizate

Material parental:

– materiale transportate și redepozitate: deluviu mixt provenit prin alterarea fragmentelor de gresii și calcare sarmațiene

Rocă subiacentă: argile nisipoase, cu intercalații de nisipuri argiloase și marne carbonatice (Basarabian)

Aspect suprafață:

– sol: normal

– teren: slab ondulat, moderat neuniform

Caracter stâncos/bolovănos: nu/circa 3%

Apa freatică:

– adâncimea momentană: foarte mare ( > 10,0 m )

– caracter: semipermanent, lenticular

– mineralizare: slabă

Drenaj natural:

– de suprafață: bine drenat

– în adâncime: bine-moderat drenat

– global: bine drenat

Vegetație actuală:

– zona bioclimatică: forestieră, cu păduri de cvercinee

– cultivată: viță de vie nobilă

– specii reprezentative: Elymus repens, Convolvulus arvensis, Chenopodium album, Amaranthus retroflexus, Solanum nigrum, Stellaria media

Folosința terenului:

– actuală: viță de vie nobilă (Grasă de Cotnari)

– anterioară: pajiște naturală

– mod de exploatare: plantație intensivă de viță de vie, înființată în anul 1985

Amenajări antropice:

– lucrări de îmbunătățiri funciare: modelarea terenului

– lucrări de amenajare și înființare a plantației: organizarea teritoriului, rețea de drumuri de exploatare

– alte categorii de lucrări: desfundare < 50 cm

Tip de peisaj: antropizat, viticol

PROFIL Nr. 7 – COTNARI

DATE CLIMATICE

Tab. 7.1. Temperatura medie lunară și anuală 0 C: Cotnari, alt. 289 m, perioada 1896-1996

Tab. 7.2. Cantitatea medie lunară și anuală de precipitații (mm), Cotnari, alt. 289 m (1962-1997)

Fig. 7.2. Temperatura medie lunară și anuală la Cotnari (1896-1996)

Fig. 7.3. Cantitatea medie lunară și anuală de precipitații la Cotnari (1962-1997)

PROFIL Nr. 7 – COTNARI

PRELUVOSOL TIPIC, ERODAT (SRTS)

DESCRIEREA PROFILULUI DE SOL

CARACTERIZARE MORFOLOGICĂ

Ap1d 0-17 cm; lut mediu; brun închis (10YR 3/3) în stare umedă și brun (10YR 4,5/3) în stare uscată; reavăn; structură distrusă prin lucrările de desfundare; reavăn; compact; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; pori mici frecvenți; rădăcini subțiri și groase frecvente; coprolite și canale cu coprolite; trecere treptată;

ABd 17-27 cm; lut mediu; brun închis – brun gălbui închis (10YR 3/3,5) în stare umedă și brun gălbui închis (10YR 3,5/4) în stare uscată; reavăn; structură distrusă prin lucrările de desfundare; compact; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; pori mici frecvenți; rădăcini subțiri și lemnoase frecvente; coprolite frecvente; trecere treptată;

B/Ad 27-38 cm; lut mediu; brun gălbui închis (10YR 3,5/4) cu pete brun închis (10YR 3/3), pete rare brun roșcate închis (5YR 3/3) și pete brun cenușii (10YR 5/2) în stare umedă și brun gălbui (10YR 5/4) cu pete brune (10YR 4/3) și pete rare brun roșcate (5Y 4/3) și pete brun cenușii deschis (10YR 6/2) în stare uscată; reavăn; structură distrusă prin lucrările de desfundare; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; compact; pori mici frecvenți; rădăcini subțiri rare; coprolite frecvente; trecere clară;

Bt1 38-55 cm; lut argilos mediu; brun gălbui închis (10YR 3,5/4) cu pete brun cenușii (2,5Y 5/2) și pete rare brun roșcate închis (5YR 3/3,5) în stare umedă și brun gălbui (10YR 5/4) cu pete brun cenușii deschis (2,5Y 6/2) și pete rare brun roșcate (5YR 4,5/3) în stare uscată; jilav; prismatic slab dezvoltat; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; compact; pori mici – mijlocii frecvenți; pete ferice rare, bobovine și punctuațiuni ferimanganice; cervotocine și crotovine; rădăcini subțiri rare; trecere treptată;

Bt2 55-75 cm; lut argilos mediu; brun gălbui (10YR 5/4) cu pete brun cenușii (2,5Y 5/2) și pete brun roșcate închis (5YR 3/3,5) în stare umedă și brun gălbui deschis (10YR 6/4) cu pete brun cenușii deschis (2,5Y 6/2) și pete brun roșcate (5YR 5/3) în stare uscată; jilav; prismatic slab dezvoltat; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; compact; pori mici – mijlocii frecvenți; pete ferice rare, bobovine și punctuațiuni feri-manganice frecvente; cervotocine și crotovine; rădăcini subțiri rare; trecere treptată;

BCk 75-95 cm; lut argilos mediu; brun gălbui – brun gălbui închis (10YR 4,5/4) cu pete brun – brun închis (10YR 3,5/3) în stare umedă și brun gălbui (10YR 5/6) cu pete brun (10YR 5/3) în stare uscată; jilav; masiv; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; efervescență puternică în masă; CaCO3 sub formă de eflorescențe și vinișoare (rare); trecere treptată;

Cca 95-127 cm; lut mediu; brun pal (10YR 6/3) în stare umedă și brun foarte pal (10YR 7/3) în stare uscată; jilav; masiv; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; compact; pori mici frecvenți; efervescență puternică în masă; CaCO3 sub formă de vinișoare frecvente (pe trasee de rădăcini) și eflorescențe; trecere treptată;

2Ck 127-150 cm; depozite lutoase cu intercalații de nisipuri, marne și fragmente de gresii în diferite stadii de alterare; efervescență puternică în masă.

DATE ANALITICE

PROFILUL Nr. 7 Cotnari. ÎNSUȘIRILE FIZICE

PROFILUL Nr. 7 Cotnari. ÎNSUȘIRILE CHIMICE

Fig. 1. Compozitia granulometrica a preluvosolului tipic erodat (SRTS)

Fig. 2. Valorile porozitatii totale (PT) si de aeratie (PA) a preluvosolului tipic erodat (SRTS)

Fig. 3. Valorile densității aparente înregistrate în orizonturile pedogenetice ale preluvosolului tipic erodat (SRTS)

Fig. 4. Valorile gradului de tasare pe intervalul de adâncime 0-150 cm ale preluvosolului tipic erodat (SRTS)

Fig. 5. Variatia Coeficientului de ofilire cu Capacitatea de câmp

Fig. 6. Variatia Capacității drenante cu Capacitatea de câmp

Fig. 7. Distributia procentului de humus cu adâncimea orizontului preluvosolului tipic erodat (SRTS)

Fig. 8. Reprezentarea grafică a sumei cationilor bazici schimbabili (SB) în relație cu capacitatea de schimb cationic (T)

Fig. 9. Valorile gradului de saturație în cationi bazici schimbabili (V8,3) in functieadâncimea orizontului preluvosolului tipic erodat (SRTS)

Fig. 10. Valorile pH-ului și a procentelor de CaCO3 înregistrate în orizonturile pedogenetice ale preluvosolului tipic erodat (SRTS)

Tabel 7. C

PROFILUL Nr. 7 Cotnari

CONȚINUTUL ÎN MICROELEMENTE. FORME TOTALE (t)

ppm –

Analiști: Aldea Monica

Tabel 7. D

PROFIL Nr. 7 – COTNARI

Note de bonitare și clase de favorabilitate pentru culturi și folosințe agricole

VV = vie vin, VM = vie masă, VN = vie (2 soiuri: VV, VM)

Tabel 7. E

PROFIL Nr. 7 – COTNARI

Încadrarea terenului în clase de calitate pe categorii de folosințe după nota de bonitare

(în regim natural)

Ion Rîșnoveanu

Daniela Răducu

PROFIL Nr. 8 – COTNARI

FAEOZIOM ARGIC, aric (SRTS)

LUVIC PHAEOZEM (WRB-SR)

TYPIC ARGIUDOLL (USDA – ST)

Figura 8.1 Faeoziom argic aric (A); Amplasare profilului P8 (B); Stratul desfundat din partea superioară a solului (C).

PROFIL NR. 8 – COTNARI

CONDIȚII PEDOGENETICE

Relief:

– unitate majoră: Podișul Moldovei

– unitate/subunitate: Podișul Sucevei (bordura deluroasă de la est de Siret)/Dealu Mare-Hârlău

– tip/formă principală: relief fluvio-denudațional (sculptural)/versant

– elemente ale formei principale: versant deluvial, neuniform, cu lungimea mai mare de 200 m

– microrelief: versant larg ondulat

– pantă/expoziție: 5-7 % / E

Procese geomorfologice actuale:

– eroziune în suprafață

– prin apă: eroziune neapreciabilă în morfologia profilului

– deplasări de teren: alunecări de teren vechi (pleistocene), stabilizate

Material parental:

– materiale transportate și redepozitate: deluviu mixt provenit prin alterarea fragmentelor de gresii și calcare sarmațiene

Rocă subiacentă: argile nisipoase, cu intercalații de nisipuri argiloase și marne carbonatice

Aspect suprafață:

– sol: normal

– teren: slab neuniform

Caracter stâncos/bolovănos: nu/circa 3%

Apa freatică:

– adâncimea momentană: mare (5-10 m)

– caracter: semipermanent, lenticular

– mineralizare: slabă

Drenaj natural:

– de suprafață: bine drenat

– în adâncime: bine-moderat drenat

– global: bine drenat

Vegetație actuală:

– zona bioclimatică: forestieră, cu păduri de cvercinee

– cultivată: viță de vie nobilă

– specii reprezentative: Elymus repens, Convolvulus arvensis, Chenopodium album, Amaranthus retroflexus, Solanum nigrum, Stellaria media

Folosința terenului:

– actuală: viță de vie nobilă (Grasă de Cotnari)

– anterioară: pajiște naturală

– mod de exploatare: plantație intensivă de viță de vie, înființată în anul 1985

Amenajări antropice:

– lucrări de îmbunătățiri funciare: modelarea terenului

– lucrări de amenajare și înființare a plantației: organizarea teritoriului, rețea de drumuri de exploatare

– alte categorii de lucrări: desfundare (50-65 cm)

Tip de peisaj: antropizat, viticol

PROFIL Nr. 8 – COTNARI

FAEOZIOM ARGIC, ARIC (SRTS)

DESCRIEREA PROFILULUI DE SOL

CARACTERIZARE MORFOLOGICĂ

Ap1d 0-21 cm; lut nisipo-argilos; brun cenușiu foarte închis (10YR 3/2) în stare umedă și brun cenușiu închis – brun cenușiu (10YR 4,5/2) în stare uscată; reavăn; structură distrusă prin lucrările de desfundare; reavăn; compact; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; slab plastic; slab adeziv; pori mici frecvenți; rădăcini subțiri și foarte groase frecvente; coprolite frecvente; trecere treptată;

Ap2d 21-32 cm; lut mediu; brun cenușiu foarte închis – brun cenușiu închis (10YR 3,5/2) în stare umedă și cenușiu închis (10YR 4/1) în stare uscată; reavăn; structură distrusă prin lucrările de desfundare; compact; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; pori mici – mijlocii frecvenți; rădăcini subțiri și foarte groase; coprolite frecvente; trecere treptată;

(A+B)d 32-51 cm; lut mediu; brun cenușiu foarte închis – brun cenușiu închis (10YR 3,5/2) în stare umedă și brun cenușiu – brun cenușiu închis (10YR 4,5/2) în stare uscată; reavăn; structură distrusă prin lucrările de desfundare; compact; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; compact; pori mici frecvenți; rădăcini subțiri și foarte groase; coprolite frecvente; trecere treptată;

(B+A)d 51-66 cm; lut mediu; brun cenușiu închis (10YR 4/2) în stare umedă și brun cenușiu (10YR 5/2) în stare uscată; reavăn; structură distrusă prin lucrările de desfundare; ferm în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; compact; pori mici – mijlocii frecvenți; bobovine și punctuațiuni ferimanganice; cervotocine; rădăcini subțiri rare și foarte groase; trecere treptată;

Bt1 66-80 cm; lut mediu; brun gălbui închis (10YR 3,5/4) cu pete rare brun cenușii (2,5Y 5/2) și pete rare brun roșcate închis (5YR 3/3,5) în stare umedă și brun gălbui (10YR 5/4) cu pete rare cenușiu brunii deschis (2,5Y 6/2) și pete rare brun roșcate (5YR 4,5/3) în stare uscată; reavăn; prismatic mediu – mare; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; compact; pori mici și mijlocii rari; punctuațiuni ferimanganice frecvente; pelicule organo-minerale pe fețele agregatelor structurale; crotovine rare; rădăcini subțiri rare și rădăcini în curs de descompunere (o parte dintre canalele vechilor rădăcini sunt umplute cu material de sol); trecere treptată;

Bt2 80-112 cm; lut mediu; brun gălbui (10YR 5/4) cu pete brun cenușii (2,5Y 5/2) și pete rare brun roșcate închis (5YR 3/3,5) în stare umedă și brun gălbui deschis (10YR 6/4) cu pete rare brun cenușii deschis (2,5Y 6/2) și pete rare brun roșcate (5YR 5/3) în stare uscată; reavăn; prismatic mediu-mare; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; compact; pori mici și mijlocii rari; bobovine și punctuațiuni ferimanganice; pelicule organo-minerale pe fețele agregatelor structurale; crotovine rare; rădăcini vechi în curs de descompunere (o parte dintre canalele vechilor rădăcini sunt umplute cu material de sol); trecere treptată;

BCk 112-125 cm; lut mediu; brun gălbui (10YR 5/4) în stare umedă și brun gălbui deschis (10YR 6/4) în stare uscată; reavăn; masiv; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; compact; pori mici și mijlocii rari; efervescență puternică în masă; CaCO3 sub formă de eflorescențe, pseudomicelii și vinișoare; pori mici frecvenți; canale fine frecvente cu material humic adus din orizonturile superioare; crotovine rare; trecere treptată;

Cca1 125-145 cm; lut nisipos mijlociu; brun gălbui (10YR 5/6) în stare umedă și brun gălbui deschis (10YR 6/6) în stare uscată; reavăn; masiv; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; plastic și adeziv în stare umedă; compact; pori mici frecvenți; efervescență puternică în masă; CaCO3 sub formă de vinișoare și eflorescențe frecvente; trecere clară;

Cca2 145-170 cm; lut mediu; brun gălbui deschis (10YR 5/4) în stare umedă și brun foarte pal (10YR 7/4) în stare uscată; jilav; masiv; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; plastic și adeziv în stare umedă; compact; pori mici frecvenți; efervescență puternică în masă; CaCO3 sub formă de vinișoare frecvente, eflorescențe și acumulări sub formă de pete; trecere clară;

2Ck 170-185 cm; depozite lutoase cu intercalații de nisipuri, marne și fragmente de gresii în diferite stadii de alterare; efervescență puternică în masă.

DATE ANALITICE

PROFILUL Nr. 8 – COTNARI. ÎNSUȘIRILE FIZICE

Fig. 1. Compozitia granulometrica a FAEOZIOMULUI ARGIC, aric (SRTS)

Fig. 2. Valorile porozitatii totale (PT) si de aeratie (PA) a FAEOZIOMULUI ARGIC, aric (SRTS)

Fig. 3. Valorile densității aparente înregistrate în orizonturile pedogenetice ale FAEOZIOMULUI ARGIC, aric (SRTS)

Fig. 4. Valorile gradului de tasare pe intervalul de adâncime 0-150 cm ale FAEOZIOMULUI ARGIC, aric (SRTS)

Fig. 5. Variatia Coeficientului de ofilire cu Capacitatea de câmp

Fig. 6. Variatia Capacității drenante cu Capacitatea de câmp

PROFILUL Nr. 8 – COTNARI. ÎNSUȘIRILE CHIMICE

Fig. 7. Distributia procentului de humus cu adâncimea orizontului FAEOZIOMULUI ARGIC, aric (SRTS)

Fig. 8. Reprezentarea grafică a sumei cationilor bazici schimbabili (SB) în relație cu capacitatea de schimb cationic (T)

Fig. 9. Distributia gradului de saturație în cationi bazici schimbabili (V8,3) cu adâncimea orizontului FAEOZIOMULUI ARGIC, aric (SRTS)

Fig. 10. Valorile pH-ului și a procentelor de CaCO3 înregistrate în orizonturile pedogenetice ale FAEOZIOMULUI ARGIC, aric (SRTS)

Tabel 8. C

PROFILUL Nr. 8 – COTNARI

CONȚINUTUL ÎN MICROELEMENTE. FORME TOTALE (t)

ppm –

Tabel 8. D

PROFIL Nr. 8 – COTNARI

Note de bonitare și clase de favorabilitate pentru culturi și folosințe agricole

VV = vie vin, VM = vie masă, VN = vie (2 soiuri: VV, VM)

Tabel 8. E

PROFIL Nr. 8 – COTNARI

Încadrarea terenului în clase de calitate pe categorii de folosințe după nota de bonitare

(în regim natural)

COTEA, D. V., CIUBOTARU, M., BARBU, N.N., COTEA, V.V., MAGAZIN, P.G., GRIGORESCU, C.C., 2006 – Podgoriile și Vinurile României. Editura Academiei Române.

COTEA, D. V., GRIGORESCU, C., BARBU, N., COTEA, V.V., 2000 – Podgoriile și Vinurile României. Editura Academiei Române.

COTEA, Victoria, COTEA, V.V., 1996 – Viticultură, Ampelografie și Oenologie. Editura Didactică și Pedagogică, București.

CONSTANTINESCU, GH., DONAUD, A., DRAGOMIR, Elena 1964 –Determination de la valeur de l'indice bioclimatique de la vigne pour les principaux vignobles de la R.P. Roumanie. Revue Roumaine de Biologie., série de Botanique, vol. 9.

DINCĂ, M., ȚÂRDEA C., 1978 – Conținutul în microelemente al soiurilor cu utilizare viticolă din podgoria Cotnari. Revista „Cercetări Agronomice în Moldova”, vol 4, Iași.

MIHĂILĂ, D., 2002 – Câmpia Moldovei – studiu climatic. Teză de doctorat, Univ. „Al. I. Cuza” Iași

MUSTEA M., ANDOR I., DOBREI A., ROTARU Liliana, 2006 – The effect of winter 2005/2006 negative temperatures on buds viability and productivity potential in the vines varieties cultivated in Cotnari vineyard. Concresul al XXXVI-lea al “European Society for New Methods in Agricultural Research”, Iași, pag 771 – 776.

NEACȘA, O., POPOVICI, C., 1969 – Repartiția duratei de strălucire a soarelui și a radiației globale pe teritoriul R.S. România. Culegere de lucrări, Institutul Meteor, București

JIANU, L., ALEXANDRESCU, I., COTEA, V.D., 1978 – Ecosistemul viticol din podgoria Cotnari. Lucrări științifice, seria Horticultură, Institutul Agronomic Iași.

OLTEANU, I., 2000 – Viticultura. Editura Universitaria, Craiova.

OȘLOBEANU, M., MACICI, M., GEORGESCU, Magdalena, STOIAN, V., 1991 – Zonarea soiurilor de viță de vie în România. Editura Ceres, București.

PATRICHE, E. Isabela, 2002 – Câmpia Moldovei – Evaluarea generală a potențialului agroclimatic. Referat doctorat, Departamentul de Geografie, Univ. „Al. I. Cuza” Iași

TEODORESCU, ȘT., POPA, A.I., SANDU, GH.N., 1987 – Oenocliamtul României. Editura Științifică și Enciclopedică, București.

UNGUREANU, Gh., ANGHEL, Gh., BOTEZ, C., 1971 – Cronica Cotnarilor, Editura Științifică, București.