Resursele Turistice Ale Municipiului București Bodescu Nicoleta Cătălina Iulie 2017 [303665]

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, [anonimizat] :

Conf. Univ. Dr.Teodor Toderaș

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

INTRODUCERE

Bucureștiul a fost prezentat de-a lungul timpului din diverse perspective: arhitectural, tehnic, industrial, [anonimizat], al vieții de zi cu zi sau prin comparație cu marile metropole ale lumii.

[anonimizat]. [anonimizat]-au făcut un obicei din a vizita lumea cu bani putini. Fără nici o îndoială Bucureștiul are ce arăta turiștilor în fiecare etapă a anului, [anonimizat], așezându-le în „sufletul” său nemuritor.

Așezat la încrucișarea drumurilor între apus și răsărit orașul București a avut o existență largă și zbuciumată. [anonimizat], pacea, ciuma, focul, cutremurele i-au modelat chipul și deși Bucureștiul a trecut prin momente grele există multe laturi frumoase ale acestui oraș. Cea mai înfloritoare perioadă cunoscută de București a fost cea interbelică când orașul a fost supranumit ,,Micul Paris”, datorită înfățișării boeme, a eleganței și romantismului ce învăluiau Bucureștiul în acea vreme și care aduceau noutatea pariziană pe străduțele micului oraș balcanic. [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] i-au adăugat ceea ce este propriu poporului acestor locuri: [anonimizat]; [anonimizat]; [anonimizat].

Poezia și farmecul acestui oraș care te ia permanent prin surprindere și dau dependență. „Tinerețea” Bucureștiului este alimentată și de lupta permanentă dintre trecut și viitor. Pentru fiecare generație cu siguranță a [anonimizat], [anonimizat] s-[anonimizat] s-[anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], uneori cu speranță dar întotdeauna cu dragoste.

[anonimizat], de speranță și măreție pe o suprafață de 228,17 la altitudinea de 85 m este situat la aproximativ 60 km de Dunăre; 100 km distanță până la Carpați și 250 [anonimizat] o [anonimizat] a [anonimizat]-a lungul secolelor.

[anonimizat] 8 [anonimizat]e ce aduc în România cele mai mari fluxuri de turiști, are cele mai impresionante clădiri, cele mai vizitate biserici, cele mai bogate muzee; Are un statut special în țară fiind singurul oraș care nu aparține nici unui județ.

La 20 septembrie 1959, Capitala patriei noastre a comemorat o jumătate de mileniu de sigură existență, iar la începutul anului 1862 orașul București a împlinit un secol de când și-a început funcțiile de Capitală a României, în urma centralizării administrative a statului național.

În continuare am plăcerea de a îi mulțumi Respectabilului Domn Profesor Universitar Doctor Ion Velcea și soției dumnealui respectabila și foarte regretata Doamnă Profesor Universitar Doctor Valeria Amelia Velcea pentru fondarea acestei prestigioase Universități, prin existența căreia generațiile de studenți începând din 1990 și până în prezent au avut șansa de a își împlinii visele prin urmarea cursurilor acestei Facultăți deschizătoare de drumuri.

De asemenea doresc să mulțumesc Domnilor Profesori care pe parcursul celor trei ani de studiu mi-au fost îndrumători și mi-au ghidat pașii pentru a dobândii cunoștințele necesare finalizării studiilor universitare de licență, încep prin a îl menționa din nou pe stimabilul Domn Profesor Universitar Doctor Ion Velcea, și continui cu: Lector Universitar Doctor Sanda Costea, Conferențiar Universitar Doctor Teodor Toderaș, Asistent Universitar Daniela Leppik, Profesor Universitar Doctor Octavia Bogdan, Lector Universitar Doctor Claudia Bucura, Lector Universitar Doctor Maria Bud, Lector Universitar Doctor Traian Crăcea, Lector Universitar Doctor Virginia Gherasim, Conferențiar Universitar Doctor Radu Săgeată.

Doresc de asemenea să îi mulțumesc din nou Domnului Conferențiar Universitar Doctor Teodor Toderaș, care prin răbdarea dumnealui m-a ajutat să elaborez această lucrare.

CAPITOLUL 1. TEORII ȘI CONCEPTE

TURISMUL, TURISTUL ȘI PRODUSUL TURISTIC. DEFINIRE, STRUCTURĂ ȘI EVOLUȚIE

Termenul de turism a căpătat de-a lungul timpului mai multe sensuri datorită gamei largi de activități desfășurate cu scop turistic, cea mai comună definiție pentru conceptul de turism ar putea fi cea dată de către Organizația Mondială a Turismului care consideră că turismul reprezintă „activitatea unei persoane care călătorește în afara mediului obișnuit pentru o perioadă scurtă, specificată de timp și al cărei scop este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul vizitat.”

Practicat din cele mai vechi timpuri, turismul a devenit un fenomen mondial cu multiple valențe pentru societatea contemporană aflată mereu în mișcare. Activitatea turistică are foarte multe roluri importante, ea aduce economiei statelor venituri semnificative comparativ cu sumele investite de acestea în turism, creează noi locuri de muncă, dar mai ales ajută la conservarea mediului înconjurător prin strategiile de dezvoltare durabilă elaborate de către organizațiile abilitate în acest domeniu.

Existența turismului a fost marcată de către patru etape care au condus la expansiunea acestui fenomen.

Prima etapă a fost cea a turismului incipient, această etapă s-a desfășurat în antichitate, cu precădere în secolele III î. Hr și V d. Hr, deoarece perioada precedentă, preistoria, avea factorii de sprijin ai turismului subdezvoltați.

În formele sale inițiale turismul era practicat în special pe teritoriul Greciei și Romei Antice ,iar numărul de turiști era redus. La început turismul era practicat de către nobilime deoarece aceasta dispunea timpul și resursele financiare necesare practicării turismului.

Cea de-a doua etapă a turismului s-a desfășurat în perioada Evului Mediu, în această perioadă a început să fie practicat cu precădere turismul religios datorită pelerinajelor călugărilor către locurile de cult turistice precum Mecca sau Ierusalim. Tot atunci s-au făcut mari descoperiri geografice, astfel a început dezvoltarea comerțului dintre „Lumea Veche” și „Lumea Nouă”.

Turismul în perioada modernă s-a desfășurat în a doua parte a secolului XIX pană la cel de-al doilea Război Mondial, nivelul practicării acestui fenomen a crescut substanțial în această perioadă deoarece s-a dezvoltat infrastructura în special cea de comunicație ți transport. De exemplu în această perioadă a fost introdus avionul ca și mijloc de transport, fapt ce a dus la desfășurarea rapidă a călătoriilor.

Turismul contemporan desfășurat de la al doilea Război Mondial până în perioada actuală, acesta a înregistrat o expansiune favorabilă susținută de către creșterea numărului populației, evoluția tehnologică dar cel mai important de creșterea nivelului educației populației.

„Turismul contemporan a devenit o activitate social-culturală și economică de mare importanță fiind un factor esențial în realizarea veniturilor unor state.”

Fenomenul de masă al turismului a fost dat în special de către progresele înregistrate în ultima perioadă în special de către progresul tehnologic, perfecționarea căilor de comunicații și transport, și adoptarea limbii engleze ca și limbă de circulație internațională.

În etapa actuală a turismului cea mai bună metodă de promovare este considerată cea virtuală, fiind cea mai la îndemâna consumatorilor turistici ea ar putea înlocui agențiile de voiaj.

CONCEPTE DIN DOMENIUL GEOGRAFIEI TURISMULUI

Datorită importanței pe care a căpătat-o fenomenul turistic de-a lungul timpului s-a constatat nevoia definirii unei noi științe care să se ocupe cu studiul acestui aspect, astfel a luat naștere Geografia Turismului.

Obiectul de studiu al geografiei turismului îl constituie fenomenul turistic, fenomenul uman și infrastructura turistică. Pentru înțelegerea mai ușoară a fenomenului turistic au fost definiți anumiți termeni ce au scopul de a da facilita comunicarea în acest domeniu.

Turist poate fi considerată „orice persoană care se deplasează în afara domiciliului său pentru un interval de timp nedefinit cu scopul de recreere sau pentru a cunoaște noi orizonturi culturale”.

Obiectivele turistice sunt considerate cea mai importantă componentă turistică, acestea reprezintă principala motivație generatoare de fluxuri turistice,obiectivele turistice sunt împărțite în două categorii, respectiv obiective turistice naturale și obiective turistice antropice.

Resursele turistice sunt parte a unei oferte turistice ce vizează ansamblul elementelor cu potențial turistic care contribuie la formarea produselor turistice și generează diferite tipuri și forme de turism.

Potențialul turistic constituie gradul de atractivitate al unei zone și generează oferta turistică.

Patrimoniul turistic reprezintă totalitatea resurselor turistice naturale și antropice, baza tehnico-materială, infrastructura generală și pe cea turistică dar și bunurile și serviciile destinate consumului turistic.

Prospectarea Turistică „presupune utilizarea mai multor metode pentru a putea obține o analiză a factorilor ce influențează dinamica fenomenului turistic.”

Pentru a stabilii care este potențialul turistic al Municipiului București am utilizat metode geografice generale ce au presupus analizarea arealului prin studierea componentelor și particularităților sale, sintetizarea informațiilor obținute, observația și comparația acestora pentru a putea obține datele necesare temei studiate.

CAPITOLUL 2. POZIȚIA GEOGRAFICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Bucureștiul are un statut special în țară, fiind singurul oraș care nu aparține nici unui județ. Totuși, populația sa este mai numeroasă decât a oricărui județ. Municipiul București este localizat în sudul țarii, așa cum este evidențiat și în figura 2.1. de mai jos, „la 44°24'49' latitudine nordică și la 26°05'48' longitudine estică”.

Orașul are o suprafață totală de 228 km², pe care se întind 6 sectoare administrative. Sectoarele sunt dispuse radiar concentric astfel încât fiecare sa aibă în administrație o parte a centrului Bucureștiului.

Imaginea 2.1. Amplasarea Municipiului București în cadrul Țării (O., Mândruț, Geografie Generală,Corint,București,2004)

AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Municipiul București este totodată și Capitala României din anul 1862. El este situat în partea de sud a României, în centrul Câmpiei Române, unde altădată se întindeau vestiții Codrii ai Vlăsiei. În consecință Bucureștiul este amplasat în Câmpia Vlăsiei în compartimentul acesteia cunoscut sub numele de Câmpia Bucureștiului, este traversat de râul Dâmbovița și de afluentul său Colentina. Teritoriul pe care se află orașul și localitățile ce intră în componența sectorului agricol Ilfov cuprinde două subunități ale Câmpiei Vlăsiei, respectiv Câmpia Bucureștiului în sud și Câmpia Snagovului în nord.

Bucureștiul și sectorul agricol Ilfov sunt mărginite de către de județele Prahova în nord, Ialomița în est și nord-est, Călărași în est și sud-est, Giurgiu în sud și sud-vest și Dâmbovița în vest și nord-vest.

Relieful a fost puternic antropizat, iar procesele de eroziune a versanților și văilor din zona orașului au dus la crearea unui relief variat cu numeroase grădiști și popine. Caracteristica generală a reliefului o constituie câmpurile întinse străbătute de Dâmbovița și Colentina.

Clima în Capitală este temperat-continentală. Sunt specifice patru anotimpuri, iarnă, primăvară, vară și toamnă. În ultimi ani clima orașului a cunoscut unele modificări de temperatura, fiind înregistrate chiar și -25C pe timpul iernii și 40C pe timpul verii.

„Poziția orașului în cadrul Câmpiei Romane face ca regimul vânturilor sa se simtă mai puternic din două direcții dominante; din est vin mase de aer continentale cunoscute sub numele de „crivăț” în anotimpul rece, iar din vest și sud vest „austrul” își face simțită prezența mai ales primăvara.”

Dâmbovița este artera hidrografică principală a Municipiului București, aceasta străbate Bucureștiul pe o distanță de aproximativ 24 de kilometrii.

Colentina a doua arteră hidrografică a orașului, este afluent stâng al Dâmboviței și străbate partea nordica a orașului pe o distanță de aproximativ 33 de kilometrii.

Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în perimetrul orașului, precum Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina, iar în centrul orașului exista un lac, în Parcul Cișmigiu, unde se găsește lacul cu același nume; Lacul Cișmigiu.

Solurile din zona Bucureștiului s-au format și au evoluat în strânsă legătura cu factorii de mediu natural și cei antropici, dintre acești factori vegetația și omul au avut au efect puternic asupra folosirii și fertilității solurilor. Solurile dominante sunt cele brun-roșcate de pădure cărora li se asociază soluri pseudogleice, paleosoluri și soluri aluvionare.

De-a lungul procesului de dezvoltare al Municipiului București s-au produs importante schimbări în compoziția și repartiția florei și a faunei. Anterior se dezvolta o bogata vegetație forestieră însă datorită expansiunii orașului o importantă parte din această vegetație a fost restrânsă treptat. Principalele tipuri de vegetație întâlnite sunt : pădurile de cer și gârniță, dar și păduri de amestec mai rar întâlnite și formate din: ulm, paltin, frasin, tei, carpen arțar, etc. Stratul de arbuști este compus din: corn, sânger, porumbar, măceș. Flora ierboasa este săracă, apărând în special graminee și specii sudice. Fauna este întâlnită în zonele exterioare orașului și este specifică zonelor de pădure.

Pe teritoriul Bucureștiului au existat mai multe parcuri și grădini, unde se păstrau exemplare vârstnice din pădurile de odinioară dar și plante ornamentale aduse din exteriorul tarii. Numărul lor a fost însă restrâns datorită extinderii construcțiilor. Printre cele care s-au păstrat amintim: Parcul Cișmigiu, Parcul Libertății și Grădina Botanică.

GEOGRAFIA ȘI EVOLUȚIA PALEOGEOGRAFICĂ A TERITORIULUI

Câmpia Bucureștiului s-a format prin retragerea treptată a lacului cuaternar, ca urmare a mișcării de înălțare a Carpaților și Subcarpaților și a intenselor aluvionări. În Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess și depozite loessoide, iar la începutul Holocenului depresiunea era complet exondată. În acest timp râurile își prelungesc cursurile și își intensifică eroziunea liniară în pătura groasă de loess, fragmentând astfel câmpia, relieful câmpiei este constituit dintr-o succesiune de câmpuri și văi: Câmpul Băneasa, Valea Colentinei, Câmpul Colentinei, Valea Dâmboviței, Câmpul Cotroceni-Berceni.

Vechia vatră a orașului și-a avut locul pe malul stâng al Dâmboviței. Temelia pe care s-a dezvoltat orașul București este alcătuită din formațiuni cuaternare (depozite de loess, nisipuri, pietrișuri și argile) susținute de alte formațiuni geologice mai vechi.

Fundamentul este alcătuit din formațiuni cristaline proterozoice, teritoriul a fost puternic denudat la începutul paleozoicului, relieful fiind adus la stadiul de peneplenă. Ulterior a suferit doar mișcări epirogenetice și falieri.

În bază, peste fundament se dezvoltă un sedimentar vechi alcătuit din calcare brune bituminoase, argile cu intercalații de cărbune specifice carboniferului, argile roșii, calcare, dolomite, marne, marnocalcare specifice triasicului, gresii, calcare negre bituminoase, dolomite, calcare specifice jurasicului, calcare, calcarenite, marnocalcare specifice cretacicului.

În cretacicul superior, regiunea se exondează și o perioadă îndelungată va fi supusă eroziunii. Intră apoi treptat sub apele mării începând cu tortonianul urmând apoi acumularea sedimentului neozoic precumpnănitor marnos în prima parte, numită sarmațian-ponțian, și argilo-nisipos în a doua, numită dacian-cuaternar.

Cuaternarul începe prin cele trei orizonturi de pietrișuri și nisipuri, separate de argile aflate la sud de Otopeni și nisipuri cu argile la nord, peste care s-a așternut mai întâi un complex marnos din pleistocenul mediu, apoi complexul de nisipurilor fine de Mostiștea, argile și argile nisipoase, urmat de orizontul pietrișurilor și nisipurilor de Colentina și unele depozite loessoide de pe câmpuri, toate de vârsta pleistocenului superior. Ultimei părți a cuaternarului îi aparțin aluviunile din terasele joase ale Dâmboviței, Argeșului, din luncă cât și unele depozite loessoide.

CAPITOLUL 3. ETAPELE ISTORICE CARE AU MARCAT EVOLUȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

ISTORICUL CERCETĂRILOR

S-a scris mult despre trecutul Bucureștiului, numai titlurile articolelor și lucrărilor privind trecutul Bucureștilor formează un volum de câteva sute de pagini.

Prima încercare științifică de a înfățișa trecutul Capitalei este aceea a lui Dimitrie Berindei, apărută în anul 1861 în Revista română cu titlul „Bucureștii, studiu istoric”, în această lucrare autorul vorbește despre principalele evenimente ce au marcat orașul de-a lungul istoriei țării.

Un alt autor ce a scris despre București a fost și Dimitrie Pappasoglu, acesta a avut două lucrări ce au vorbit despre întemeierea Bucureștiului. „În 1870 a apărut prima sa lucrare în cadrul căreia autorul susține că Bucur ar fi fost fondatorul orașului. În a doua lucrare a sa Pappasoglu își transpune amintirile ce îl leagă de oraș într-o manieră precisă, lucrarea apărută la 1891 și intitulată „Istoria fondării orașului București… de la anul 1330 până la anul 1850” vorbește despre Bucureștiul văzut prin ochii unui locotenent-colonel în rezervă.”

Cea mai valoroasă lucrare ce vorbește despre istoria Bucureștiului este considerată lucrarea lui Gheorghe Ionescu-Gion „Istoria Bucureșcilor”, publicată în anul 1899, lucrarea cuprinde informații de calitate culese din mulțimea de documente aflate în Arhivele Statului și în cadrul Academiei.

Frédéric Damé ajuns în București în anul 1827 a făcut de asemenea parte din viața socială a orașului, publicând mai multe lucrări despre București. În 1907 publică lucrarea sa cu titlul „Bucarest en 1906”, în care vorbește despre monarhia și clasa conducătoare a anilor 1900.

„Cu ocazia Lunii Bucureștilor în anul 1939 Nicolae Iorga publică o lucrare bogat ilustrată ce este formată în mare parte din descrierile călătorilor străini ce au trecut prin București.”

Dan Berindei, a scris de asemenea o lucrare de sinteză numită „Orașul București, reședință și capitală a Țarii Romanești 1459-1862”, lucrare ce ilustrează istoria orașului din secolul XIX, pentru elaborarea acestei lucrări,autorul a folosit cele mai relevante surse în special lucrarea lui Dimitrie Berindei, a lui G. Ionescu-Gion și a lui Nicolae Iorga.

„În anul 1966 a apărut primul volum din „Istoria orașului București”, lucrare alcătuită de un colectiv de opt cercetători, ce cuprinde istoria Bucureștiului în perioada 1848-1918 punând accentul pe istoria modernă a Capitalei.”

În categoria sintezelor rezumate aparțin și lucrări precum: „Bucureștii, scurt istoric”, publicată în anul 1960 de către un colectiv de cercetători ai muzeului de istorie.

„București. Pagini de istorie”, lucrarea autorilor Ion Ionașcu, Aron Petric și Pompiliu Caraioan apare în anul 1961 și face parte din colecția lucrărilor destinate perpetuării științei și culturii orașului.

„În anul 1962 Dan Berindei împreuna cu Florian Georgescu și Paul Cernovodeanu colaborează pentru conturarea unui portret istoric puternic al Municipiului București, punând în valoare ultimele descoperiri arheologice.”

Articole ce vorbesc despre București au apărut de asemenea în enciclopediile străine, cum ar fi „Universum” al lui Joseph Mayer în 1861, ”Larousse du XX-e siécle”, în „Enciclopedia britanică”, Marea enciclopedie sovietica și enciclopedia germană „Brockhaus”.

Henri Stahl în cartea Bucureștii ce se duc 1935 așterne părțile mai puțin cunoscute ale Bucureștiului pitoresc. Domenico Caselli volumul „Cum au fost Bucureștii odinioară”, apărut în 1935.

Radu Rosetti așterne pe hârtie amintirile sale despre București în volumul „Odinioară”. Colonelul Popescu-Lumină prezintă „Bucureștiul din trecut și de astăzi”, în 1953, un mix de texte istorice și amintiri personale.

„O mențiune deosebită o merită „Podul Mogoșoaiei ” cu subtitlul „Povestea unei străzii” scrisă de Gheorghe Crutzescu în anul 1943 ce îl are ca sursă de informare pe Gheorghe D. Florescu, unul dintre cei mai mari cunoscători ai istoriei orașului. Lucrarea prezintă istoria de mai bine de două secole a principalei artere a orașului.”

Dintre lucrările recente despre Municipiul București cele mai semnificative sunt: „Bucureștii de odinioară în lumina săpăturilor arheologice”, lucrare apărută în anul 1959 și fiind scrisă de Ion Ionașcu; „Cu bastonul prin București”, scrisă în 1961 de Tudor Arghezi;.

Acestea sunt doar câteva dintre lucrările ce vorbesc despre Municipiul București, dată fiind complexitatea temei, dimensiunile, dar și diferitele puncte de vedere din care ar putea fi abordată o astfel de temă cele enumerate mai sus reprezintă celula primară a scrierilor vermii. Aceste lucrări au o o importanță majoră în determinarea precisă a trecutului Bucureștiului și în acelasi timp sunt o sursă de inspirație pentru lucrările viitoare.

ATESTARE DOCUMENTARĂ

Există mai multe teorii cu privire la apariția Municipiului București. O primă teorie susține că întemeierea orașului s-a realizat în vremea lui Bucur,care s-a fi stabilit pe malurile Dâmboviței, dând naștere orașului Prima consemnare în scris a acestei tradiții este cea din 1761 a călugărului franciscan Blasius Kleiner.

O altă tradiție, vorbește despre Negru Vodă ca întemeietor al Bucureștiului. Primul care scrie despre acest lucru este cronicarul Luccari.

Însă prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 20 septembrie 1459, când prin hrisovul domnitorul Vlad Țepeș este menționat pentru prima dată orașul București. Documentul, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900. Vlad Țepeș petrece patru din cei șase ani de domnie „în cetatea București”, preferându-l în favoarea reședinței Târgoviște. În timpul domniei lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, 18 din cele 25 de documente care au înscris pe ele locul de unde au fost emise sunt din Cetatea de Scaun București.

EVOLUȚIA ÎN TIMP A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Cu certitudine istoria orașului București nu începe odată cu prima mențiune scrisă asupra existenței sale. Rezultatele cercetărilor arheologice au adus temeinice dovezi despre străvechi așezări omenești care s-au succedat timp de milenii pe teritoriul geografic al Capitalei de azi.

Ample cercetări efectuate până în prezent dovedesc că cele mai vechi urme de locuire datează din paleoliticul inferior și mijlociu, mărturiile prezenței umane în cadrul teritoriului în acea perioada sunt puține.

În neolitic dovezile existenței umane pe teritoriul Bucureștiului sunt numeroase. Varietatea lor denotă o gama largă de îndeletniciri dobândite de oamenii locului precum și înclinațiile spre arta epocii.

Din bogata moștenire artistică neolitică se remarcă o frumoasă statuetă din lut, reprezentată prin imaginea 3.1, cunoscuta sub numele de „Zeița de la Vidra” sau „Venus de la Vidra” ce reprezintă un vas-statuetă feminină, modelat fără cap cu o înălțime de 43 cm. Pe piept, „Zeița" avea un pandantiv de aur, în formă de cerc. Găsit la Vidra în 1934 Silueta se remarcă prin masivitatea jumătății superioare a corpului. Brațele subțiri păstrează proporția toartelor vasului. În prezent este adăpostit de Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București (Palatul Șuțu, din zona Universitate).

Imagine 3.1. Zeița de la Vidra

(Fotografie personală)

Începând cu epoca bronzului pe teritoriul Capitalei au fost identificate două mari culturi ce atestă desfășurarea anumitor activități precum agricultura; culturile Glina și Tei.

Așezările epocii fierului sunt identificate în numeroase zone din Câmpia Romană, mai ales pe teritoriul Bucureștiului, aici a fost atestată apariția istorică a triburilor traco-gete.

O importanță deosebită pentru această perioadă o prezintă tezaurul monetar de la Vârteju, format din 299 de monede de argint care datează din secolul I î. Hr, dar și tezaurele de la Cărămidarii de jos 1372 de monede otomane, și cel de pe strada Pictor „Nicolae Tonitza”, de 419 Monede de argint, ambele aparținând unor perioade mai târzii.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XIII-lea teritoriul Bucureștiului, ca și întreaga parte răsăriteană a Câmpiei Romane, a intrat într-o nouă fază de dezvoltare în care s-au creat premisele trecerii la stadiul urban și la constituirea statului feudal de sine stătator-Țara Românească.

La 15 august 1595 Capitala este ocupată de turci, iar la retragerea turcilor din București, în octombrie 1595, Sinan Pașa a prădat și a incendiat orașul.

Pentru București urmează o perioadă neagră: orașul este devastat în urma răscoalei din 1655 și a incendiului din 1658, un an mai târziu este prădat de tătari. Bucureștiul devine Capitala Țării Românești în 1659 în timpul domniei lui Gheorghe Ghica când și începe o perioadă de refacere și de dezvoltare.

„În veacul fanariot, Capitala se află sub influența orientală. În 1716 sunt fixate pentru prima dată coordonatele Bucureștiului, 44°22' latitudine nordică și 23°48' longitudine estică, de către Hrisant Nottara.”

În timpul administrației rusești din 1828 condusă de generalul Pavel Kiseleff intră în vigoare Regulamentul Organic. Având reședința la București, Kiseleff se implică în viața orașului, drept recunoștință a doua stradă ca importanță după Podul Mogoșoaiei, a fost denumită Șoseaua Kiseleff.

În jurul anului 1834, au fost construite palatele Ghica, Șuțu, Știrbei și au fost înființate o serie de monumente și edificii importante.

În secolul al XIX-lea, influența orientală este echilibrată de manifestarea influenței occidentale: în îmbrăcăminte, limbă, instituții, mentalitate.

„În mai 1857 în București se introduce iluminatul public cu petrol lampant devenind astfel primul oraș din lume care a folosit lămpi cu petrol la iluminatul străzilor. De la primele 28 lămpi instalate la sfârșitul anului 1856 s-a ajuns la 1.106 lămpi în 1860 și 1.800 lămpi în 1862.”

La 24 ianuarie 1859, în urma dublei alegeri ca Domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza se realizează de fapt unirea Principatelor, tot atunciBucureștiul devine Capitala Țării.

În timpul domniei monarhului Carol de Hohenzollern în calitate de rege, Bucureștii au traversat o evoluție spectaculoasă, căpătând o înfățișare tot mai apropiată de cea a capitalelor din Europa apuseană, motiv pentru care orașul ajunge să fie supranumit „Micul Paris”.

La începutul anilor 1940, Bucureștiul trece prin două momente dificile: cutremurul din 1940 și bombardamentele Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii. După 23 august 1944 Uniunea Sovietică impune un regim comunist. Acest regim reprezintă sistemul politic care și-a propus să construiască o societate fără clase sociale, fără proprietate privată, pretinzând că avuția țării este un bun al întregului popor. Idealul comunist era o societate egalitară, condusă de un partid unic. Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu au fost reprezentanții regimului comunist; In timp ce Gheorghe Gheorghiu-Dej a dus o politică dependentă de rusia transformând nu doar Bucureștiul, ci întreaga țară într-o închisoare strict controlată, Nicolae Ceaușescu a dus o politica diferită, independentă de regimul sovietic. Regimul comunist se sfârșeste în decembrie 1989 instaurându-se regimul democratic.

CAPITOLUL 4. EVOLUȚIA DEMOGRAFICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Nu se poate preciza câți locuitori a avut Bucureștiul în etapele sale incipiente, înainte ca Vlad Țepeș să fi considerat Bucureștiul drept Capitală, din lipsă de surse însă cel mai probabil în acele vremuri populația era scăzută.

Bucureștiul a fost de la începuturile lui, și până astăzi un puternic centru de atracție din cauza posibilităților sporite pe care le oferă în toate domeniile. Creșterea continuă a populției Capitalei se explică într-o mai mică măsură prin sporul natural de nașteri și într-o mai mare măsură prin migrația locuitorilor, în mare parte din localitățile învecinate, dar și din alte orașe, către Capitală.

Evoluția populației Municipiului București este strâns legată de istoria politică, socială și economică a orașului și împrejurimilor sale reflectând cu putere transformările pe care le-a cunoscut sub toate aspectele Capitala de-a lungul timpului.

„În jurul anului 1640 populația era estimată la aproximativ 60.000 locuitori, în jurul anilor 1790 populația Capitalei era estimată la aproape 80.000 de locuitori, iar aproape de 1820 Bucureștiul avea aproximativ 100.000 de locuitori. În urma reorganizării serviciului de statistică se primesc cifre mai clare în legătură cu populația Capitalei astfel că în anul 1860 populația capitalei era estimată la 121 734 locuitori. Populația crește repede apoi ca urmare a Unirii și stabilirii Capitalei statului, iar în intervalul 1878-1916 populația capitalei crește de la 177.646 la 381.179.

În intervalul 1927-1941 populația Bucureștiului înregistrează din nou creșteri considerabile, de la 472.035 la 992.536 locuitori, iar în 1848 se înregistrau 1.042.808 locuitori. Urmează o creștere a populației într-un ritm mai încet în următoarea perioadă, dar revine la o creștere foarte rapidă în perioada comunismului datorită măsurilor luate pentru sporirea demografică a întregii țări, rezultatul fiind vizibil la recensământul din 5 ianuarie 1977 când populația capitalei era estimată la 1.934.025 de locuitori.

Conform recensământului din 2011 Capitala avea o populație de 1.883.425 locuitori, fapt ce face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană și cel mai populat oraș al României.

Populația estimată în condiții de compatibilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului din 2011 pentru anii 2012, 2013, 2014, 2015 și 2016 este conform Anuarelor Statistice publicate anual în intervalul 2011-2017 este reprezentată în tabelul 4.1. și prin graficul 4.1.

Tabelul 4.1. Date estimative ale anuarelor statistice pentre perioada 2011-2016

Sursa datelor: Anuarele statistice ale României 2011-2016

Graficul.1.Populația estimată în anuarele statistice ale României

Datele oficiale Publicate în anuarele Statistice semnalează o creștere a populației semnificativă demonstrată în tabelul 4.2. și reprezentată prin graficul 4.2.

Tabelul 4.2. Evoluția numerică a populației în perioada 2011-2017

Sursa datelor: Anuarele statistice ale României, perioada 2011-2016

Graficul 4.2. Populația totală a Bucureștiului prezentată în Anuarele Statistice ale României

STRUCTURA DEMOGRAFICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

În statistică grupele structurale sunt divizate în intervale cincinale, iar pentru analiză sunt grupate în trei categorii: populația tânără, adultă și vârstnică.

„Populația tânără cuprinde grupele de vârstă între 0-14 ani, însă prelungirea activității școlare și întârzierea intrării în cadrul populației active, categoria populației tinere a fost extinsă până la vârsta de 20 de ani, astfel populația adultă este cuprinsă între 20-65 ani, iar populația vârstnică este cea peste 65 de ani.”

Populația tânără reprezintă un procentaj de 12,0%, persoanele mature formează majoritatea 61,1%, iar persoanele în vârstă de 65 ani și peste reprezintă 14,5% din totalul populației Capitalei. Persoanele în vârstă de 85 ani și peste dețin o pondere de 1,5% din totalul populației stabile

În Municipiul București populația stabilă a scăzut cu 2,2% față de recensământul precedent din anul 2002, unde s-a înregistrat cea mai mică pondere a bărbaților, de 46,3%, iar restul de 53,7% sunt femei conform recensământului din 2011, reprezentată și prin tabelul 4.3.

Sursa: http://www.bucuresti.insse.ro/cmsbuc/files/stat_regionale/Populatia.pdf;Ultima accesare:12.06.2017

Tabel 4.3. Populația Capitalei pe sexe

STRUCTURA SOCIO-CULTURALĂ

COMPONENȚA ETNICĂ

Asemenea tuturor marilor orașe, Bucureștiul a, avut și are, o populație eterogenă compusă din diferite elemente etnice străine atrase de posibilitățile oferite de către țara noastră pe mai multe planuri. În București locuiesc aproximativ 20.000 de străini, care s-au grupat pe etnii în diferite cartiere unde posibilitatea dezvoltării este crescută din punct de vedere economic și social.

În profil teritorial, distribuția populației după etnie arată că populația de etnie română este majoritară în Municipiul București 97,3%, urmată de către rromi, în proporție de 1,6% din populație, urmați de către evrei aproximativ 1.300, pe locul cartierului evreiesc se află astăzi Unirea Shopping Center și zona adiacentă, de asemenea pe teritoriul Bucureștiului funcționează în continuare un teatru evreiesc de Stat și continuă să existe mai multe sinagogi și cimitire. Populația de etnie maghiară înregistrată la recensământ a totalizat 34.000 de persoane (0,2%).

„Alte comunități minoritare ce pot fi întâlnite pe teritoriul Bucureștiului sunt: comunitatea germană cu un număr de aproximativ 1.200 de locuitori, turcii 2.300 persoane, dar și alte comunități ce par a fi atrase de diferite domenii economice românești, de exemplu chinezii și arabii stabiliți cu precădere în sectorul 2 al Capitalei, dar și alte comunități minoritare sunt din ce în ce mai atrase de București în special în urma integrării României în Uniunea Europeană, datorită legislației românești ce are puține restricții pentru forța de muncă din afara Uniunii Europene transformă România într-o destinație pentru imigranți, dar mai ales o poartă de intrare a acestora în spațiul comunitar.”

COMPONENȚA RELIGIOASĂ

Un element de o importanță majoră în diferențierea populațiilor este religia. Religia a exercitat o influență puternică asupra societății determinând chiar rezistența și perpetuarea anumitor popoare și civilizații.

„În istoria umanității sunt cunoscute numeroase sisteme religioase care au avut un impact diferit asupra populației și asupra peisajului geografic. De-a lungul timpului religiile au contribuit la evoluția morală și spirituală a populației implicându-se în sistemele educaționale.” În București diversitatea etnică a adus cu ea și o mare diversitate religioasă, ce și-a pus amprenta asupra orașului în special asupra arhitecturii sale atrăgând noi adepți.

Religia cea mai răspândita este cea creștin-ortodoxă, conform ultimului recensământ 95,6% dintre persoanele care au declarat religia sunt de religie ortodoxă, 1,3% s-au declarat de religie romano-catolică, 0,5% de religie musulmană, iar 0,3% penticostală, de asemenea mai sunt și alte religii prezente pe teritoriul capitalei cum ar fi : Baptiști, Greco-catolici, Adventiști, Evanghelici, persoanele de altă religie reprezintă 1,6% din total, 0,7% s-au declarat „fără religie” și atei, iar 2.007 persoane nu și-au declarat religia la recensământ.

Figura 4.3 Componența religioasă a Municipiului București

STRUCTURA ECONOMICĂ

Structura populației pe activități economice se referă doar la populația cu vârste cuprinse între 20 și 65 de ani, capabilă să desfășoare activități economice.

Din totalul populației Municipiului București, populația activă este de 1099,6 mii de persoane, adică 13.2% din totalul populației României; 2,7 mii de persoane lucrează în Agricultură; 4,7 mii de pesoane sunt în domeniul Industriei extractive; 115,4 mii de pesoane lucrează în Industria prelucrătoare; 10,1 mii de persoane sunt în Producția de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat; 14,4 mii de persoane lucrează în Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare; 138,7 mii de persoane lucrează în Construcții; 208,7 mii de persoane lucrează în Comerț; 61,3 mii de persoane lucrează în Transport și depozitare; 33,2 mii de persoane lucrează în Hoteluri și restaurante; 82,6 mii de persoane lucrează în Informații și comunicații; 45,5 mii de persoane lucrează în Intermedieri financiare și asigurări; 40,1 mii de persoane lucrează în Administratie publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public; 45,3 mii de oameni sunt în Învățământ, iar 61,5 mii de persoane lucrează în domeniul Sănătății și asistenței Sociale.

CAPITOLUL 5. RESURSELE TURISTICE NATURALE ALE MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

CONSIDERAȚII GENERALE

Pentru definirea conținutului potențialului turistic, literatura de specialitate utilizează noțiuni precum atracții turistice și resurse turistice. Atracțiile turistice pot determina turiștii să viziteze unele zone sau să-și petreacă vacanțele în anumite stațiuni. Potrivit literaturii de specialitate, cel mai utilizat criteriu de clasificare al atracțiilor turistice este după conținutul lor, identificându-se atracțiile naturale și atracțiile antropice.

„Potențialul turistic natural este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de cadrul natural al unui spațiu. Așadar elementele fizico-geografice ale unei zone ce prezintă atractivitate turistică pot fi considerate resurse turistice naturale.”

Resursele turistice naturale se împart în două mari categorii respectiv resurse utilizate și amenajate de om, reprezentate în special de grădini zoologice, păduri parc și grădini botanice si resursele primare respectiv potențialul turistic al reliefului, rețelei hidrografice, vegetației și faunei.

Municipiului București nu dețne un potențial turistic natural foarte bogat deoarece:

Așezarea geografică în Câmpia Vlăsiei oferă orașului un relief de câmpie ce nu are multe surse de atractivitate; în afară de câteva coline prezente în zonă, relieful este monoton.

Singurele ape de suprafață sunt Dâmbovița, Colentina și câteva izvoare ce apar pe malurile acestora.

Perimetrul Municipiului București a fost în întregime modificat antropic de sute de ani. De fapt nici nu se poate vorbi de potențial natural în adevăratul sens al cuvântului ci mai degrabă de potențial natural pus în valoare de activitatea umană. De exemplu salba de lacuri de pe cursul Colentinei este formată doar din lacuri amenajate antropic.

ATRACTIVITATEA RELIEFULUI CA RESURSĂ TURISTICĂ

Relieful reprezintă elementul major în structura potențialului turistic al oricărui teritoriu, el fiind suportul material al desfășurării activităților turistice. Se caracterizează printr-o mare varietate genetică, dimensională și fizionomică, elementele sale fiind implicate în nuanțarea trăsăturilor altor elemente ale cadrului natural, de ordin climatic, hidrografic.

Din punct de vedere geomorfologic Municipiul București se suprapune peste Câmpia piemontan-terminală Vlăsia, situată între Argeș, Ialomița, câmpiile de subsidență Titu, Gherghitei și Săratei.

Câmpia Bucureștiului are un aspect plat, prezentând o înclinare ușoară. Singurele văi care o fragmentează pe direcția nord vest-sud est sunt cele ale Dâmboviței și Colentinei.

Atât în zona Bucureștiului, cât și în împrejurimi, constatăm ca văile au caracter de Câmpie, reflectat îndeosebi de numarul relativ mare de cursuri meandrate.

Versantii celor două văi principale, a Dâmboviței și a Colentinei, prezintă procese complexe de eroziune clar observabile în maluri și în cariere. Din loc în loc, la baza acestora și a teraselor lor, apar izvoare sau linii de izvoare, cum sunt cele din satul Roșu, Gradina Botanică, Strada Carol Davila, Bellu, pe dreapta Dâmboviței, sau cele din Vatra Nouă, Dobroești și Pantelimon, situate pe stanga Colentinei.

Procesele de eroziune a versanților și văilor din zona Bucureștiului au dus la crearea

unui relief cu aspect variat, cu numeroase gradisti sau popine, care apar sub forma unor înaltimi izolate, cum ar fi cele de la Chiajna, Dealul Spirii, Dealul Mitropoliei, Radu Vodă, 9 Mai și Cățelu, de-a lungul Dâmboviței, și Plumbuita, Cetății, Dobroesti și Pantelimon, de-a lungul Colentinei.

Ca potential turistic relieful se remarca prin două aspecte:

a. Valea Colentinei, valorificată prin lacuri de agrement.

b. Crearea de conditii prielnice dezvoltarii urbane, culturale fară obstacole naturale

Singurele potențiale resurse naturale oferite de relief sunt pădurile aflate în apropierea Bucureștiului, păduri ce reprezintă resturi din măreții Codrii ai Vlăsiei.

O altă resursă naturală turistică ar putea fi reprezentată de către Parcul Natural de la Văcărești, „terenul este ultima insulă, rămasă dintr-un arhipelag de smârcuri, maidane și gropi, situate într-o depresiune vastă de la marginea Bucureștiului de altădată, din vecinătatea marelui maidan denumit Valea Plângerii.”

CARACTERISTICI ALE RESURSELOR TURISTICE CLIMATICE

Clima este de asemenea un element foarte important ce influențează dezvoltarea turismul prin variația factorilor climatici determinată de către suprafața activă, foarte puternic transformată prin creșterea suprafețelor construite și cu infrastructuri, desecarea mlaștinilor, amenajarea suprafețelor lacustre, extinderea spațiilor deschise în defavoarea pădurilor și prin degradarea terenurilor, clima nu reprezintă, în acest context, un element de atracție turistică în sine, dar favorizează practicarea acestei activități.

Tabloul climatic al orașului București este generat atât de localizarea sa geografică într-o zonă de câmpie, cât și de impactul regiunii intens urbanizate a orașului ca atare și a împrejurimilor sale apropiate.

Clima Bucureștiului are un caracter temperat continental, moderat, cu nuanțe excesive. Având în vedere că temperaturile atmosferice se schimbă dramatic de la un maxim de 40 C în timpul verii la un minim de -20 C în timpul iernii, este de la sine înțeles faptul că Bucureștiul este recomandat drept destinație de vacanță pe perioada primăverii și a toamnei, când valorile temperaturilor aerului tind să se stabilizeze în jur de 20 C.

Tabel 5.1. Temperaturi Minime, Maxime și precipitații în București

Din punct de vedere microclimatic putem vorbi de o atractivitate climatică prin influența maselor de apa ale lacurilor Colentinei, acestea conferă un echilibru climatic.

APELE ȘI IMPORTANȚA LOR PENTRU TURISM

Un alt element natural ce ar putea influența dezvoltarea activităților turistice într-o anumită zonă este reprezentat de potențialul turistic al apelor ce aparțin acelei zone.

Din punct de vedere hidrologic, municipiul București este situat la confluența râurilor Dâmbovița și Colentina. „Cele mai importante elemente ale potențialului turistic al apei sunt lacurile de pe cursul Colentinei și al Dâmboviței. Acestea sunt folosite în special în scop de agrement.”

Dâmbovița reprezintă principala arteră hidrografică a Capitalei, și principala sursă de apă a orașului. Râul Dâmbovița își are izvorul în versantul vestic al Munților Făgăraș la o cotă de aproximativ 1.800 m deasupra nivelului mării și se varsă în Argeș, după ce străbate o distanță de aproximativ 237 de kilometri, pe teritoriul Capitalei Dâmbovița traversează orașul pe o distanță de aproximativ 23 de kilometri. Debitul mediu al râului este de 10,1 m³/s.

La trecerea prin Capitală Dâmbovița a fost barată pentru a prevenii inundațiile, astfel a luat naștere Lacul Morii, tot cu scopul de a prevenii inundațiile a fost gândit și Lacul Văcărești

Lacul Morii este un lac de agrement, având cea mai mare suprafață din București, 246 ha, fiind situat la o altitudine de 78 m, lacul deține de asemenea un volum impresionant de 14,7 milioane m³, având o tranșă de atenuare a viiturilor de 1,6 milioane m³ și o adâncime de 15 metri.

Lacul Văcărești este un lac antropic aflat în cartierul Văcărești din București, sectorul 4, cu o suprafață de 189 hectare, construit în perioada comunistă cu scopul de a proteja orașul de inundații.În urma umplerii apa din lac s-a infiltrat în subteran inundând zona, astfel proiectul a fost abandonat.

Râul Colentina reprezintă pentru București cea mai mare suprafață de luciu de apă. Colentina își are izvorul în zona Șontânga-Doicești, în apropiere de Târgoviște, județul Dâmbovița.

Parcurge un traseu de 101 km spre sud până în localitatea Cernica, unde se varsă în râul Dâmbovița. Din totalul de 101 km, 37,4 km traversează Municipiului București, având un debit mediu de 7,85 m³/s.

În zona de intrare a Bucureștilor, Colentina formează o salbă de lacuri. Aceste lacuri, amenajate ulterior și împrejmuite de păduri și parcuri, constituie o adevărată oază de verdeață și sursă de oxigen pentru întreținerea echilibrului climatic și regenerarea atmosferei poluate a orașului.

Lacurile formate sunt:

Străulești- are o suprafață de 33 ha, un volum de 0,7 mil. , debit vehiculat este de 2,5 m/s, 2,3 km lungime și între 100-300 m lățime, adâncimea este de la 1 la 5 m;

Grivița – are o suprafață de 53 ha, un volum de 1.000.000 , debit vehiculat de 2,5 m/s, 3,8 km lungime, lățime 50-500 m și adâncime de la 1 la 4 m;

Băneasa – are o suprafață de 40 ha, un volum de 600.000 , debit vehiculat de 2,5 m/s, 3 km lungime, lățime 50-400 m și adâncime de la 1 la 3 m;

Herăstrău – are o suprafață de 77 ha, un volum de 2.300.000 , debit vehiculat de 2,5 m/s, 2,8 km lungime, lățime 50-1000 m și adâncime de la 1 la 5 m;

Floreasca- are o suprafață de 70 ha, un volum de 1.600.000 , debit vehiculat de 2,5 m/s, 3 km lungime, lățime 100-800 m și adâncime de la 1 la 5 m;

Cișmigiu – are o suprafață de 29.500 , 1,3 km lungime, lățime 50 m și adâncime de la 1 la 2 m;

Lacul Tei – are o suprafață de 70 ha, un volum de 2 mil. , lungime 2,6 km; volum de atenuare a viiturilor 0,75 mil. ;

Lacul Plumbuita – are o suprafață de 44 ha, un volum de 0,9 mil. , lungime 2,65 km; volum de atenuare a viiturilor 0,68 mil. ;

Lacul Fundeni – are o suprafață de 88 ha, un volum de 0,85 mil. , lungime 4,2 km; volum de atenuare a viiturilor 0,8 mil. , adâncime de la 1 la 5;

Lacul Pantelimon I – are o suprafață de 93 ha, un volum de 2,5 mil. , lungime 3,2 km, volum de atenuare a viiturilor 1,5 mil.

De asemenea pe teritoriul Municipiului București pot fi întâlnite lacuri de agrement amenajate în interiorul unor parcuri, acestea sunt:

Lacul din parcul Carol – are o suprafață de 2 ha și o adâncime cuprinsă între 1 și 1,5 m;

Lacul Titan – are o suprafață de 26 ha și o adâncime cuprinsă între 4 și 6 m;

Lacul Tinetetului – are o suprafață de 13,5 ha și o adâncime cuprinsă între 1,5 și 2 m;

Lacul Național – are o suprafață de 0,8 ha și o adâncime cuprinsă între 2 și 2,5 m;

Lacul Din parcul Drumul Taberei – are o suprafață de 1,2 ha și o adâncime cuprinsă între 1 și 1,5 m;

Ape de adâncime

Adâncimea la care se găsește pânza de apă freatică variază în general în funcție de caracteristicile reliefului și depozitelor acvifere. Pânza de apă freatică se află la adâncimi cuprinse între 20 și 30 m pe teritoriul Bucureștiului. De aici se alimentează cu apă potabilă platformele industriale și locuințele care nu sunt racordate la rețeaua de alimentare cu apă potabilă.

VEGETAȚIA ȘI FAUNA CA FACTORI BIOTURISTICI

In arealul Municipiului București nu există rezervații sau păduri exceptie fac, parcurile amenajate ce oferă locuitorilor un cadru asemănător cu cel natural unde se pot relaxa.

Singura zonă a Bucureștiului care a dezvoltat o vegetație și o faună puțin diferită de restul orașului, în principiu datorită neimplicării umane în procesul vegetativ, este Parcul Național Văcărești, aflat la marginea Sectorului 4.

În parcurile și grădinile special amenajate, vegetația Capitalei este alcătuită în special din flori și plante ornamentale. Pe lângă aceste specii mai pot fi întâlnite specii de arbori precum: tei (Tilia), stejar (Quercus Sesilliflora), frasin (Fraxinus velutina), arțar (Acer Campestre), catalpă (Catalpa bignonioides), castan (Castanea), plop (Populus), mesteacăn (Betula Pendula) , conifere, fag (Fagus silvatica), corn (Cornus mas) , dud (Mourus), și salcâm (Robinia pseudoacacia).

„Pe malurile lacurilor amenajate în interiorul sectoarelor Capitalei vegetația este reprezentată de diverse plante acvatice submerse precum: broscărița (Potamogeton crispus) și brădișul (Myriophyllum spicatum), dar și plante emerse precum: stuful (Phragmites communis), papura (Typha latifolia) și lintița (Lemna minor), acestea pot fi întâlnite doar în zonele ce nu au funcție de agrement.”

Flora din Parcul Natural Văcărești

În urma unor cercetării colectivului de specialiști de la Grădina Botanică, cercetări conduse de Paulina Anastasiu și Gavril Negrean, au fost identificați 101 taxoni dintre plantele vasculare.

Categotiile de speciile identificate în „Balta Văcărești” sunt următoarele:

„Alisma plantago-aquatica, Butomus umbellatus, Juncus effusus, Lemna minor, Lemna trisulca, Lycopus europaeus,Myriophyllum spicatum, Polygonum hydropiper, Polygonum lapathifolium, scirpus lacustris, Typha angustifolia, Typha latifolia, Wollfia arrhiza, Cichorium intybus, Daucus carota carota și Melilotus alba, Prunus cerasifera.”

„Referitor la fauna Municipuilui București, aceasta a fost foarte puțin studită, dat fiind că vorbim despre o zonă urbană, fauna poate fi întâlnită în special în parcuri și este slab reprezentată de veverițe și păsări.”

Păsările prezente pe lacurile Bucureștiului sunt: rața sălbatică (Anas platyrhynchos), stârcul de noapte(Nycticorax nycticorax), pescărușul râzător (Larus argentatus), cormoranul mare (Phalacrocorax carbo), lișița (Fulica atra) și ocazional egrete mari (Ardea alba) sau lebede albe (Cygnus olor), dar și câteva lebede negre (Cygnus atratus), reprezentate și prin figura 5.1.

Figura 5.1. Lebede în parcul Herăstrău (Fotografie personală)

În ceea ce privește ihtiofauna Bucureștiului au fost realizate câteva studii asupra râurilor ce traversează Capitala, astfel că s-au descoperit aproximativ 18 specii de pești.

În urma cercetărilor lui Stelian Valentin Stănescu și Claudiu Gavriloaie au fost identificate 5 specii vegetale, 11 specii de pești, două specii de amfibieni, 3 specii de reptile și 7 specii de păsări.

Pe baza aceluiași studiu s-a constatat că modificările aduse râului afectează fauna piscicolă, aceasta fiind formată atât din specii autohtone, cât și din specii aduse de om sau care au pătruns accidental în salba de lacuri a Colentinei.

În cadrul speciilor reptile putem întâlnii: șarpele de casă (Natrix natrix), șarpele de apă (Natrix tesselata), țestoasa de lac (Emys orbicularis) și unica specie de țestoasă acvatică românească (ultimele două specii fiind vulnerabile, sunt protejate ), iar ca amfibieni putem enumera: broasca mare de lac (Pelophylax ridibundus) și broasca mică de lac (Rana esculenta).

Fauna din Parcul Natural Văcărești

Fauna Văcăreștiului și-a revenit spectaculos în ultimii 20 de ani în urma încheierii lucrărilor de pe șantierul hidrotehnic „Acumulare Văcărești”.

Mai multe categorii de mamifere, amfibieni și reptile s-au stabilit în zonă.

Din categoria mamiferelor cele mai des întâlnite sunt:

Rozătoare precum șoarecele de câmp (Microtus arvalis) și chițcanul pitic (Sorex minutus);

Carnivore reprezentate de nevăstuică (Mustela nivalis) și vulpe (Vulpes vulpes);

Vidra (lutra lutra), specie protejată și liliecii ce își găsesc hrana aici se numără printre speciile prezente în această zonă.

Amfibieni sunt reprezentați de:

– Tritonul cu creastă (Triturus cristatus), specie vulnerabilă conform normelor de protecție a ecosistemelor naturale;

– Triton comun (Lissotriton vulgaris/Triturus vulgaris);

– Izvoraș cu burta roșie (Bombina bombina)

– Broasca mare de lac (Pelophylax ridibundus/Rana ridibunda).

Reptilele sunt reprezentate de:

– Țestoasa de apă europeană (Emys orbicularis), reprezintă o specie vulnerabilă, fiind amenințată de către pescari;

– Gușter (Lacerta viridis);

– Șopârla cenușie sau șopârla de câmp (Lacerta agilis);

– Șarpe de casă (Natrix natrix).

TURISMUL VERDE

Anterior extinderii Municipiului București în Câmpia Vlăsiei, aici se aflau Codrii Vlăsiei în urma măririi suprafeței urbane au fost defrișate importante părți din pădure. Practicarea Turismului verde în Capitală este posibilă datorită suprafeței întinse de păduri-parcuri, acestea reprezintă resturi din Codrii Vlăsiei, amenajate de către edilii celor șase sectoare, aceste parcuri au rolul atât de a da orașului un aspect natural, plăcut din punct de vedere recreativ, dar și de a asigura un nivel de oxigen adecvat locuitorilor Capitalei.

Principalele parcuri ale orașului sunt:

Parcul Național Văcărești

Istoria zonei începe în perioada comunistă atunci când fostul cartier marginal, tihnit și verde, al Bucureștiului, situat într-o depresiune vastă din vecinătatea marelui maidan denumit Valea Plângerii, a fost demolat pentru a face loc unui proiect de construcție a unui baraj antropic.

„Interesul manifestat pentru această zonă prin articolul din National Geographic, mai 2012 intitulat „Delta dintre blocuri”, al lui Helmut Ignat, a stârnit inființarea unei asociții numită „Asociația Parcului Natural Văcărești” care în urma încercărilor birocratice a reușit să pună baza Parcului reprezentat prin fotografia 5.2. după 4 ani.”

Fotografia5.2. Parcul Natural Văcărești (Sursa: google.ro)

Parcul Herăstrău

Este situat în partea de nord a orașului, având o suprafață de 1.295.000 , Parcul Herăstrău reprezintă cel mai mare parc al Capitalei fiind totodată și un monument istoric de valoare națională, fiind delimitat de Bulevardul General Prezan Constantin, Bulevardul Aviatorilor, Șoseaua Nordului, Strada Elena Văcărescu, Soseaua București Ploiești și Soseaua Kiseleff.

Administrarea nepotrivită a parcului a dus la disrtugerea mai multor spații verzi pentru construirea mai multor terase și parcări, ce înclcă de multe ori legile periclitând existența spațiilor verzi și a sporturilor nautice practicate.

Cu toate acestea Parcul Herăstrău a reușit să își mențină frumusețile, în interiorul său regăsindu-se și zone deosebite precum: Zona Expoflora organizată pe 15 hectare, Insula Trandafirilor, Muzeul Satului, Grădina Japoneză, statui reprezentate prin figurile 5.3.5.4 și 5.5 sau statui ale unor petrsonalități importante și multe alte monumente.

Imagine 5.3. Căprioara din Parcul Herăstrău (Fotografie personală)

Figura 5.4. Gâscanul din parcul Herăstrău (Fotografie personală)

Imagine 5.5 Curcanul din Parcul Herăstrău (Fotografie personală)

Parcul Cișmigiu are o istorie plină de culoare.

„La începutul secolului XIX aici se află o zonă de mlaștini în jurul unui lac numit Lacul lui Dura Neguțătorul, în anul 1830 Generalul Pavel Kiseleff a dat dispoziție să fie secat lacul respectiv (datorită aspectului neplăcut pe care îl avea, dar și faptului că lacul era un focar de infecții) și să fie amenajată o grădină publică. Grădina Cișmigiu este cea mai veche și frumoasă grădină a Capitalei, aceasta a fost amenajată pe o suprafață de 139.000 . ”

Cișmigiul e poziționat strategic, în inima orașului, s-ar putea spune că Cișmigiul e chiar inima orașului, este în același timp unul dintre cele mai cunoscute și iubite parcuri ale Capitalei, acesta are un rol foarte important, el absoarbe cea mai mare parte a noxelor centrului Capitalei.

Peisajul nu a fost modificat foarte mult de la proiectare până în prezent , aici întâlnindu-se încă podurile și speciile exotice ce erau amplasate cu bun gust de către arhitecții vremurilor apuse.

Grădina Botanică

„A fost inaugurată în 1860 la inițiativa doctorului Carol Davila cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, fiind amplasată inițial în apropiera Universității de Medicină si Farmacie. În anul 1884 au fost acordate oficial fondurile necesare amenajării, dar și un spațiu de aproximativ 18 ha pe care se află amplasată Grădina Botanică în prezent.

Au fost amenajate sere ce adăpostesc plante din diferite regiuni ale planetei precum: Plante Tropicale, Orhidee, Palmieri, Cactuși și multe altele. De asemenea au fost amenajate sectoare în aer liber ce conțin plante anuale sau perene, naționale sau internaționale.

Grădina Botanică din București este cea mai mare Grădină Botanică din România, ea deține cele mei multe specii de plante (peste 10.000 de reprezentanți dintre cele mai inedite specii), Are în administrare Muzeul Botanic, ce dețineun Herbar General (ierbar general) cu 500.000 de coli și o bibliotecă cu peste 9.000 de volume de specialitate.”

Parcul Kiseleff

„Este un alt parc amenajat în secolul XIX la inițiativa lui Gheorghe Bibescu și a lui Barbu Știrbey, și a fost proiectat de arhitectul peisagist Carl Friedrich Mayer, arhitect ce a proiectat și Grădina Cișmigiu.”

Parcul se întinde pe o suprafață de 31.690, de-a lungul șoselei Kiseleff, șosea unde aveau loc renumitele „bătăi cu flori” despre care pictorul Luchian a pictat un tablou.

Parcul Carol

Este de aemenea cunoscut și sub denumirea de Parcul Libertății, amplasat pe Dealul Filaretului pe o suprafață de 36 de hectareAspectul parcului este unul mixt, iar la amenajarea lui au fost folosiți mai mulți arbori și arbuști, dar și numeroase plante și flori.

”În interiorul parcului a fost construit renumitul Mausoleu din Parcul Carol, în care a fost înmormântat pentru o perioadă Gheorghe Gheorghiu Dej, ulterior rămăsițele sale au fost mutate, iar în prezent Mausoleul este gol. În parc au fost amplasate și mai multe statui, precum : Statuile Giganții, Monumentul Eroilor, Monumentul Eroului Necunoscut, au fost amenajate structuri pentru spectacole în aer liber ce au fost numite „Arenele romane”, acestea au o capacitate de 5.000 de locuri, dar și trei fântâni; Fântâna cu Zodiac, Fântâna Cantacuzino și Fântâna Minelor și Carierelor.”

De menționat este și faptul că din 2015 Parcul Carol a fost înscris pe lista Monumentelor istorice.

Parcul Bazilescu

A fost amplasat pe terenurile donate de către juristul, profesorul și economistul Nicolae Bazilescu, motiv pentru care parcul de pe Bulevardul Bucureștii Noi, din sectorul 1 poartă numele ilustrului jurist.

Astăzi parcul ocupă aproximativ 14 hectere din suprafața initială de 120 de hectare donată de către Profesorul Bazilescu, pe teritoriul său aflându-se o parte dintre rămășițele bine-cunoscuților Codrii ai Vlăsiei, dar și ale altor monumente importante precum: Teatrul de vară, Biblioteca Publică „Dimitrie Bolintineanu”, precum și busturile lui Nicolae Basilescu și Nicolae Bălcescu

Parc Plumbuita, are o suprafață de 80 de ha, fiind unul dintre obiectivele istorice importante ale Bucureștiului prin prisma celor două monumente importante e pe teritoriul său, Mănăstirea Plumbuita și Palatul Ghika Tei,

Parcul Tineretului, este unul dintre cele mai mari parcuri ale Bucureștiului, „el are o suprafață de aproxmativ 200 de ha.”

Parcul Al. I. Cuza este parcul cu cele mai multe denumiri; parcul IOR, Parcul Titan sau Parcul Balta Alba are o suprafață de aproximativ 90 de hectare, parcul este împătțit în două de strada Liviu Rebreanu;

Parc Pantelimon este amplasat în Sectorul 2 și are o suprafață de 33 de hectare

Parc Tei este unul dintere parcurile ce au o suprafață destul de mare, are 9 hectare

Parcul Operei are o suprafață de 4 hectare și este cunoscut de către Bucureșteni pentru faptul că pe teritoril său a fost amplasat terenul de fotbal Venus

Parcul Constatin Brancuși și Parcul Sf. Gheorghe Nou sunt similare datorită faptului că amândouă sunt amplasate pe teritoriul Sectorului 2, și de asemene amîndouă măsoară câte un hetar fiecare, tot în categoria parcurilor mici putem încadera și Parcul Bordei are aproximativ 1,5 hectare, Parcul Gării de nord are aproximativ două hectare, ce se află amplasate pe teritoriul Sectorului 1.

Pe lângă parcurile și grădinile amintite mai sus, edilii sectoarelor au administrat sau creat de-a lungul timpului, mai multe parcuri de agrement, care pe lângă extragerea noxelor din aer mai au și scopuri culturale. In interiorul lor aflându-se mai multe statui sau monumentele cu valoare istorică

Dintre acestea putem enumera următoarele parcuri: Parcul Eroilor; Parcul Cotroceni; Parcul Ioanid Parcul Gradina Icoanei; Parcul Sf. Maria; Parcul Copilului; Parc Național; Parc Morarilor; Parc Florilor; Parc Motodrom; Arenele BNR; Parc Romniceanu; Parcul Crangasi; Parcul Drumul Taberei (fost Moghioros); Parcul Giulesti; Parcul Grozavesti;

CALITATEA FACTORILOR NATURALI

Una dintre problemele majore ale Capitalei este reprezentată de către poluare, această problemă nu este una specifică Bucureștiului, problemele legate de poluare se întâlnesc nu doar la nivel național sau european, ci la nivel mondial.

Numeroasele cercetări din domeniu au dat naștere mai multor teme și ipoteze conform cărora s-au stabilit principalele tipuri de poluare, limitele admise ale nivelului de poluare dar și care sunt principalii factori poluanți sau măsurile ce pot fi implementate pentru reducerea poluării.

Capitala noastră are 3 surse principale de poluare: fabricile, mașinile și deșeurile. Cele mai poluante substanțe sunt : dioxidul de sulf, monoxidul sau dioxidul de carbon, praful și compușii organici volatili. „Pe teritoriul orașului, au fost identificate 53 surse de poluare cum ar fi centrale termoelectrice sau diverse întreprinderi.”

O primă formă de poluare și în același timp cea mai alarmantă pentru București este poluarea aerului.

Bucureștiul se află pe primele locuri în Europa în ceea ce pricește poluarea aerului, principala sursă de poluare fiind reprezentată de către traficul rutier. ”Studiile de specialitate demonstrează că locuitorii Bucureștiului inspiră zilnic aerul poluat de către aproximativ 2,5 milioane de mașini, 70% din impuritățile din aer provin din traficul auto.”

Alți factori ce poluează aerul sunt centralele electrotermice, industria, șantierele de construcție și unele instalații de încălzire a locuințelor.

În București nivelul maxim admis de poluare și praf este depășit frecvent, tocmai de aceea conform statisticior Ministerului Mediului Bucureștenii inhalează lunar 273 de tone de praf pe kilometrul pătrat.

O altă formă de poluare este poluarea fonică întâlnită în București în special în centrul orașului, acest tip de poluare depășeste frecvent limitele maxime admise de zgomote și vibrații. În funcție de perioada din zi nivelul zgomotului din Capitală ajunge adeseori pâna la 90 decibeli. Acest tip de poluare este cauzat de către mașinile care staționează, șantiere, dar și de către activitatea teraselor.

Și apele Bucureștiului sunt poluate, în acestea identificându-se cantități mari de fosfor și azot, dar și alte substanțe poluante ce ajung în apă pe mai multe căi cum ar fi: deversarea apelor uzate, menajere, ce ajung în apele Colentinei și Dâmoviței din amonte și nu sunt epurate suficient la intrarea în Capitală, de asemenea suplimentul de hrană oferit peștilor din lacurile piscicole poate fi considerat o sursă poluantă.

Poluarea industrială este un alt factor ce contribuie la răspândirea noxelor în oraș. Marile fabrici producătoare de materiale destinate consumului sunt de asemenea producătoare de substanțe poluante, dintre acestea putem enumera:

”Laromet S.A.; Fabrica Zărea; Fabrica de pâine Spicul S.A.; CET Grozăvești; Semănătoarea; Fabrica de pâine Plevnei; Fabrica de țigarete Belvedere; Fabrica de bere Grivița(Luther);”

Dintre cele mai importante măsuri ce ar trebui implementate în București pentru reducerea poluării mărirea suprafeței acoperite cu spații verzi ar fi benefică mediului înconjurător, spălarea străzilor și a trotuarelor, realizarea de centuri ocolitoare și un plan de circulație a mașinilor în oraș nu ar putea decât să îmbunătățească starea mediului.

CAPITOLUL 6. RESURSELE TURISTICE ANTROPICE ALE MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

CONSIDERAȚII GENERALE

Resursele turistice antrpoice sunt reprezentate de către elementele materiale create de om dar și de activități umane cu caracter cultural-artistic, cultural-istoric și tehnico-economic ce prezintă atractivitate turistică și reunește activitățile și manifestările antropice cu funcție turistică,dar și resursele turistice antropice materiale (obiectivele istorice, religioase, culturale, sportive, etnografice etc.).

Potențialul turistic antropic al Municipiului București este dominat de un bogat fond cultural, istoric și religios reprezentat de vestigii arheologice, muzee, monumente arhitecturale și monumente religioase. Prin valoarea și mulțimea elementelor de potențial antropic se impune sectorul 1 unde se află cel mai mare număr de edificii atât culturale, dar și istorice și de asemenea religioase;

TURISMUL CULTURAL

Potențialul turistic cultural este divizat în două categorii ce au rolul de a individualiza cât mai bine ramurile turismului cultural; Potențialul turistic cultural – material reprezentat de către muzee și statui are rolul de a evidenția evoluția culturii, iar potențialul turistic cultural – imaterial reprezentat de manifestări cultural-artistice are rolul de a atrage turiști interesați de cunoaștrea culturii într-un mod ineractiv.

TURISMUL CULTURAL RESURSELE MATERIALE

În Municipiul București se află o multitudine de obiective culturale de mare interes, numeroase statui ale unor importante personalități, monumente ridicate în cinstea Eroilor Revoluției sau cu ocazia alor evenimente, dar și muzee ce prezintă de asemenea o importanță ridicată pentru patrimoniul cultural al întregii țări, dintre cele mai importante resurse putem enumera:

Ateneul Român

Este situat în Piața Revoluției, pe Strada Benjamin Franklin 1-3, Sector 1, București. Ateneul este o sală de concerte cu o acustică remarcabilă care a reprezentat rampa de lansare a multor muzicieni renumiți precum George Enescu, Clara Haskil sau Ion Viocu, tot aici se află sediul Filarmonicii „George Enescu”, clădirea Ateneului poate fi observată în imaginea 6.1. Edificiul a fost ridicat la inițiativa profesorului, diplomatului, omului politic și de cultură Constantin Esarcu, fondator al Societății „Ateneul Român”, care a lansat o loterie pentru strângerea bugetului necesar pentru ridicarea Ateneului, sub sloganul „Dați un leu pentru Ateneu”.

În curtea Ateneului a fost sfințit primul drapel al oștirii române,la 6 decembrie 1830.

Figura 6.1. Ateneul Român (fotografie personală)

Arcul de Triumf

Monumentul care domină în prezent Piața Arcului de Triumf a fost ridicat în 1922 pentru a comemora participarea României la Primul Război Mondial, acesta a fost reprezetat în lucrare prin imaginea 6.2. Arcul de Triumf are o înălțime de 27 de metrii măsurând aproape jumătate din înalțimea celebrului Arc parizian, care are 50 de metri, iar în interiorul lui se găsește un muzeu de mici dimensiuni care poate fi vizitat cu ocazia zilei naționale sau alte evenimente importante. Una dintre tradițiile respectate și azi este defilarea armatei române pe sub Arcul de Triumf cu ocazia zilei nationale.

Figura 6.2. Arcul de triumf ( fotografie personală)

Palatul Victoria

A fost construit în 1937-1944 după planurile arhitectului Duiliu Marcuîn stil neoclasic, fiind amplasat în Piața Victoriei 1, Sector 1, București. Acesta a fost sediul Ministerului de Externe, Consiliului de Miniștrii, iar azi este sediul Guvernului României. Clădirea ocupă o suprafață de 26 000 de metri pătrați, fiind reprezentat în lucrare prin imaginea 6.3. Etajul întâi cuprinde sala de recepție,sălile de banchet și consiliu și galeria de onoare. Birourile funcționarilor fiind situate la etajele superioare.

Imagine 6.3. Palatul Victoria Sursa Fotografie personală

Muzeul Național „George Enescu”

Este situt pe Calea Victoriei nr. 141, Sector 1, București. Muzeul este găzduit de Palatul Cantacuzino, clădirea a fost construită după planurile arhitectului I.D. Berindei în stilul rococo, neoclasic francez și art-nouveau între anii 1901-1903 din dorința lui Gheorghe Grigore Cantacuzino. Fațada clădirii are o intrare monumentală străjuită de doi lei și reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri din București, palatul a fost moștenit de către fiul lui Cantacuzino și soția acestuia, Maria, care în urma decesului soțului se recăsătorește cu George Enescu.

„După moartea compozitorului soția donează tot ansamblul de clădiri, inclusiv palatul, statului român, în memoria compozitorului se deschide muzeul în anul 1956, fiind expuse documente și obiecte personale ale compozitorului.”.

Muzeul Național de Artă

Este găzduit de către Palatul Regal, reprezentat în lucrare prin imaginea 6.4. situat pe Calea Victoriei nr. 49-53, Sector 1, București, Palatul a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu în stil neoclasic și inaugurat în anul 1937. După Unirea Principatelor din ianuarie 1859, această clădire a devenit reședința princiară din București a lui Alexandru Ioan Cuza, iar din 10 mai 1866, a lui Carol I.

Astăzi, Palatul adăpostește Muzeul Național de Artă, aici sunt expuse tablori pictate de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, El Greco, Rembrandt, Rubens.

Imagine 6.4. Muzeul Național de artă (Fotografie personală)

Muzeul Colecțiilor de Artă

Este găzduit de Palatul Romanit, situat pe Calea Victoriei la numărul 111, Sector 1, București. Clădirea a fost ridicată în 1883 pe locul fostei case boierești Romanit, construită la începutul secolului al XIX-lea de boierul Constantin Faca, apoi terminată și amenajată de vistiernicul Romanit. Domnitorul Al.I. Cuza a închiriat casa pentru a-și instala Cancelaria Domnească. Din 1978 aici se află Muzeul Colecțiilor de Artă.

Muzeul Ceramicii și Sticlei

Este situat pe Calea Victoriei107, Sector 1,București, fiind găzduit de către Palatul Știrbei, construit în 1835 de arhitectul Michel Sanjouand, la comanda lui Barbu Dimitrie Știrbei. Construcția este realizată în stilul neoclasic, era conoscut pentru balurile care se oragnizau aici. Balurile de la Palatul Știrbei erau caracterizate drept cele mai selecte evenimente ale sezonului. Parcul era împodobit cu cascade, grote, iar interiorul palatului era mobilat cu lux. Plafoanele erau pictate, iar sobele erau aduse de la Viena și din Lombardia.

Palatul Știrbei a ramas în posesia familiei Știrbei pană în anul 1948, atunci când a inceput naționalizarea, iar palatul și toate anexele sale au intrat în patrimoniul Intreprinderii de industrializare a vinului. De-a lungul timpului, palatul suferă numeroase deteriorari.

Între anii 1954 – 1977, palatul găzduieste Muzeul de Artă Populară, iar la începutul anilor 1980 se deschide Muzeul Ceramicii si Sticlei. În prezent, palatul se află într-o stare avansata de degradare.

Palatul Crețulescu

Clădire amplasată pe Strada Știrbei Vodă 39, Sector 1, București. Palatul a fost construit din dorința Elenei Krețulescu, fiica Mariei Filipescu și a vornicului Constantin Kretzulescu, care în 1902 l-a angajat pe ahitectul Petre Antonescu  să realizeze planurile pentru construirea unei clădiri mai mari, în stilul Renașterii franceze cu influențe baroce. Ridicarea palatului s-a desfășurat pe o perioadă de doi ani.

În 1927 Primăria Capitalei a cumpărat palatul de la Elena Kretzulescu, care nu mai putea să-l întrețină. În anii urrmătorii, spațiul a adăpostit Muzeul de Artă Religioasă.

Palatul a fost renovat în anul 2003. Clădirea aparține astăzi Ministerului Educației și nu este deschisă pentru public.

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi se află pe  Strada Londra 39, Sector 1 București a fost înființat în 2003. Politicianul Adrian Năstase a contribuit semnificativ la realizarea colecției de hărți donând sute de hărți din colecția personală.

Cele peste 800 de obiecte reprezentate în lucrare prin imaginea 6.5. din care fac parte hărți, desene, litografii, gravuri sunt expuse parțial, din cauza spațiului mic. Obiectele sunt expuse tematic în cele 16 încăperi ale muzeului.

Imagine 6.5. Exponat din muzeul Hărților (Fotografie personală)

Muzeul Național de Științe Naturale "Grigore Antipa"

Situat pe Șoseaua Pavel Kiseleff nr. 1,Sector , București. Clădirea muzeului a fost construită grație savantului Grigore Antipa, iar donațiile Marelui Ban Mihalache Ghica, ce includeau colecții de fosile, pești și păsări au dat naștere actualului Muzeu Național de Științe Naturale. Astăzi muzeul cuprinde o gamă largă de colecții geologice, paleontologice, etnografice, antropologice, entomologice, de anatomie, de vertebrate și de nevertebrate.

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”

La marginea Parcului Herăstrău mai exact la ieșirea dinspre Șoseaua Pavel Kiseleff nr. 28-30, se află Muzeul Național al Satului, reprezentat în lucrare prin imaginea 6.6. înființat de către profesorul Dimitrie Gusti și inaugurat în Mai 1936 a fost unul dintre primele muzee etnografice în aer liber din România.

„Unul dintre cele mai interesante aspecte ale începutului istoriei muzeului este acela că Gusti deschisese un „muzeu viu”, casele fiind periodic locuite de familii de țărani din satele din care proveneau constructiile. Aceștia își duceau traiul în muzeu la fel ca în viața de zi cu zi, inclusiv creșteau animale și păsări.”

Figura 6.6. Muzeul Național al Satului (Fotografie personală)

Muzeul Național de Geologie

Localizat pe Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff nr. 2 Muzeul Național de Geologie este o clădire în stil neobrâncovenesc ridicată în anul 1908. Muzeul deține în prezent peste 85 000 de eșantioane dintre care aproximativ 10% sunt expuse publicului. Așadar în muzeu pot fi văzute colecții petrografice, minerale fluorescente, flori de mină, roci și fosile, dar și reconstituiri ale dinozaurilor și altor viețuitoare la fel de vechi. Există și o secție de stratigrafie în care este prezentată istoria Pământului.

Muzeul Național de Arheologie “Vasile Pârvan”,

Clădirea în care activează Institutul este cunoscută de asemenea ca și Casa Macca, aceasta a fost ridicată în anul 1891, aceasta a rezistat unui incendiu în 1986, dar și cutremurelor din 1944 și 1977 nefiind renovată de peste 100 de ani.

”În cadrul Institutului de arheologie activează 50 de cercetători, iar biblioteca cuprinde peste 80 000 de volume de specialitate, fiind cea mai bogată bibliotecă din țară în materie de arheologie, istorie veche, epigrafie și numismatică.”

Muzeul Național al Țăranului Român

Clădirea amplasată pe Șoseaua Pavel Kiseleff nr. 3 reprezintă un concept cu o identitate proprie ce gravitează în jurul conceptului de „tradițional”, la finalizarea constructiei muzeului în 1941 patrimoniul acestuia era de peste 90.000 de obiecte împărțite în colecții de ceramică, porturi, țesături de imterior, obiecte din lemn, fier sau cu valoare religioasă. În prezent muzeul găzduiește anual numeroase evenimente, târguri, ateliere de creativitate și expoziții.

Muzeul „Theodor Aman”

Muzeul Aman este unul dintre cele mai vechi și mai valoroase muzee de artă ale Bucureștiului, funcționează chiar în casa pictorului de pe Strada C. A. Rosetti nr. 8, pe care acesta o utiliza ca și atelier, iar în interiorul său pot fi văzute colecțiile de pictură, grafică și sculptură, dar și obiecte personale ce au aparținut artistului, un patrimoniu total de aproximativ 165 de lucrări de pictură în ulei, ce urmăresc evoluția artistului de la început pâmă la maturitatea artistică.

”Pentru arhitectura interioară și exterioară a clădirii, artistul a colaborat cu sculptorul Karl Storck, împreună realizând decorațiunile clădirii, este un edificiu inedit prin prisma arhitecturii secolului XIX.”

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”

Fosta reședință a lui Vasile Ursuleanu de pe Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21, este singurul observator public al Capitalei, casa a fost construită în formă de corabie pentru a împletii cele două pasiuni ale Amiralului. Acesta spunea despre construcție „Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc și pe mare"

Casa Cleopatra Turbețkoi

Cleopatra Turbețkoi, fostă Ghica era renumită pentru frumusețea sa răpitoare, dar și pentru ascuțimea minții sale, aceasta a fost căsătorită cu nepotul Țarului Nicolae I, nepot cu sânge albastru și funcții înalte, a fost fermecat de Cleopatra Ghica pe care a cerut-o de soție, însă căsătoria lor nu a durat mult deoarece Prințul a căzut pe câmpul de luptă.

Casa aflată pe Calea Victoriei 194, a fost construită în stil Neoclasic cu puternice influențe franțuzești datorate atât tendințelor vremii, cât și preferințelor Principesei Cleopatra. Reședința este renumită pentru faptul că aici au concertat marele pianist Franz Liszt, Dumitru C. Florescu și vestitul pianist Leopold Mayer dar și pentru faptul că în această casă, pe lângă Cleopatra Trebețkoi, a locuit și Nyka Nenciu al cătei tată Zaharia Nenciu, un bogat negustor craiovean, a cumpărat casa pentru ea. Nyka era renumită pentru extravaganțele sale, pentru eleganță, pentru înclinațiile sale spre lux și asemeni Cleopatrei era renumită pentru frumusețea sa.

Casa Dissescu este situată pe Calea Victoriei 196, Sector 1, București, iar în prezent pe teritoriul său funcționează Institutul de Istorie a Artei, construcția a fost realizată în stil brâncovenesc.

Casa a fost construită de către familia Lahovary, iar ulterior a intrat în posesia avocatului Constantin Dissescu, acesta a primit-o de la Prințul Sturdza derpt onorariu pentru un proces câștigat în calitate de avocat noul proprietar a renovat casa după ce a intrat în posesia ei nemodificându-i structura, însă după moartea sa casa a găzduit diverse instituții ce au intervenit în planul arhitectural al casei, o parte dintre aceste modificări au avut un impact negativ asupra monumentului.

Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”

Clădirea în care se află muzeul este fosta cazarmă a Regimentului IV Ilfov, muzeul a fost inaugurat în anul 1988. Pe lângă colecțiile de uniforme și armament, atelaje și trăsuri, secția de istorie militară, bibliotecă și laboratorul de restaurare, muzeul găzduiește și capsula navei spațiale Soiuz 40, obiecte și instalații ale navei precum și echipamentul primului cosmonaut român Dumitru-Dorin Prunariu.

Muzeul Krikor H. Zambaccian

Este amplasat pe strada Muzeul Zambaccian nr. 21 A, muzeul a fost inaugurat în anul 1947 după ce în urmă cu un an Krikor Zambaccian a donat statului casa și colecția de artă personală, colecție formată din 310 obiecte, o mare parte dintre acestea sunt lucrări ale unor artiști români precum: Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Stefan Luchian, Jean Al. Steriadi, Gheorghe Petrascu, Nicolae Tonitza, Nicolae Darascu, Theodor Pallady, Iosif Iser, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Horia Damian, Alexandru Padina, Ion Tuculescu, precum si lucrari de sculptura ale unor mari maeștri: Dimitrie Paciurea, Oscar Han, Corneliu Medrea, Ion Jalea, Constantin Brancusi.

Clădirile Academiei Române

Clădirea Academiei Române este una dintre cele mai vechi din Capitală, aceasta este gezduită de către fosta Casă Cessianu încă din 1890, iar biblioteca Academiei a fost construită în anul 1936 după planurile renumitului arhitect Duiliu Marcu. Clădirea Academiei se află în vecinătatea Palatului Parlamentului și a fost reprezentată în lucrare prin imaginea 6.7.

Imagine 6.7. Academia Română (fotografie personală)

Clădirea Cercului Militar Național

Clădirea găzduiește instituția centrală de cultură a Armatei române,este amplasată pe Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 20, și a fost construită in anul 1911 în stil Neoclasic francez.

În interiorul clădirii pot fi admirate: Scara de Onoare, Sala din Marmură, Biblioteca Militară Națională, Sala de Maură, Sala Bizantină, Sala Gotică și Sala Norvrgiană.

Palatul Ghika Tei

Palatul Ghika Tei este situat pe Strada Doamna Ghica 5, chiar în Parcul Plumbuita, reprezintă o construcție în stil neoclasic ridicată de domnitorul Grigore Dimitrie Ghica în anul 1822, dupa planurile arhitectului catalan Xavier Villacrosse.

Palatul Elisabeta

Este locuința din București a Regelui Mihai al Romaniei, palatul a fost construit in stil maur – brâncovenesc în anul 1936 pentru Regina Elisabeta, fiica Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria a României, aceasta a preferat reședința de la țară, Castelul Banloc, în urma bombardamentelor Palatului Regal de pe Calea Victoriei, Regele Mihai a fost nevoit să se mute aici.

Foișorul de Foc

A fost construit între anii 1891 – 1892 la intersecția Bulevardului Ferdinand I cu Strada Traian, amplasat astfel pentru a putea supraveghea posturile de pompieri, construcția dispunea de o cantitate semnificativă de apă pentru intervenții, în urma evoluției căilor de comunicație și implicit a modului de anunțare a incendiilor, clădirea foișorului de foc avea să fie folosită doar pentru deopzitarea unor materiale, totuși clădirea rămâne un edificiu important datorită rolului pe care l a avut, dar și amplasării din centrului orașului Actualmente în clădirea Foișorului funcționează Muzeul Pompierilor.

Palatul Șuțu

Palatul Șuțu a fost construit în jurul anului 1834 în stil neogotic pentru postelnicul Costache Grigore Șuțu, în vremurile sale bune, palatul găzduia cele mai mari și mai frecventate recepții. În cadrul Banchetului de anul nou găzduit de Palatul Șuțu din 1917 au avut loc prmele discuții despre „Pacea de la Buftea”.

Azi palatul este în continuare vizitat mai ales datorită faptului că găzduiește Muzeului Municipiului București, reprezentat prin imaginea 6.8.

Imagine 6.8 Muzeul Municipiului București (Fotografie personală)

Casa Lahovary

A fost construită în anul 1886 de către Ion Mincu pentru Generalul Lahovary, în stilul Art Nouveau, se remarcă în specil prin elementele arhitecturii românesti adoptate ulterior de către arhitect pentru proiecte viitoare, casa este amplasată pe Strada Ion Movilă 5.

Palatul Parlamentului

Denumit de asemenea și Casa Poporului,reprezentat prin imaginea 6.9. construcția clădirii a început în anul 1984 fiind considerată nefinalizată, Palatul Parlamentului a fost proiectat de o echipă de 700 de arhitecți, iar ca arhitect-șef a fost desemnată arhitecta Anca Petrescu actualmente clădirea măsoară 270 metri lungime, 240 metri lățime, 86 metri înăltime și 92 metri aflați în subteran, are nouă nivele la suptrafață și alte nouă sub pământ.

Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este a doua cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, după clădirea Pentagonului și cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. În imediata apropiere se construiește Catedrala Mântuirii Neamului.

Palatul Bragadiru

Palatul a fost construit la cererea lui Dumitru Marinescu Bragadiru în jurul anului 1905, inițial clădirea a fost concepută ca Palat al Culturii după planurile arhitectului Anton Shuckerl, construcția epatează atât prin dimensiune, cât și prin arhitectură și decorațiuni, pe teritoriul anex clădirii se află amenajată o grădină de vară și o terasă.

Palatul Poștelor

Găzduiește în prezent Muzeul Național de Istorie a României, clădirea Palatului a fost construită de către Alexandru Săvulescu în stil Neoclasic în jurul anului 1900, anterior aici se găsea un han ridicat de Constantin Brâncoveanu. Din 1972 A fost transferat aici Muzeul Național de Istorie a României al cărui director a dezvăluit recent, la un eveniment public, că palatul are nevoie de reparații.

Ansamblul “Kilometrul Zero”

Ansamblul se află amplasat în grădina bisericii Sfântul Gheorghe, acesta reprezintă punctul din care sunt măsurate granițele României. Ansamblui este reprezentat prin imaginea 6.9.,este format dintr-un bazin circular în mijlocul căruia se află o roză a vânturilor deasupra căreia este așezată o sferă metalică pe care se găsesc semnele zodiacale. Proiectul a fost inaugurat în anul 1998.

Imagine 6.9. Ansamblul „Kilometrul zero” (Fotografie personală)

Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie (Palatul C.E.C.)

A fost construit în anul 1897, în prezența Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta, după planurile arhitectului Paul Gottereau, cu elemente specifice din arhitectura franceză.

Pe teritoriul unde se află amplasat Palatul era amplasată Biserica Sfântul Ioan, aceasta a fost demolată pentru a putea fi ridicată impunătoarea clădire a Palatului C.E.C., cupola cu care este decorată clădirea adaugă un plus de eleganță clădirii, în prezent palatul găzduiește sediul CEC Bank.

Fântâna Zodiac

Se află în Parcul Libertății, atrage atenția prin faptul că în mijlocul unui bazin se află o cupă largă cu picior, fântâna a fost construită în anul 1935 cu prilejul Lunii Bucureștiului

Arhitectul ales pentru a concepe fântâna a fost Octav Doicescu, iar partea exterioară a fost amenajată de către sculptorul Mac Constantinescu, fântâna se remarcă prin faptul că pe partea exterioară cupa este împodobită cu figurile zodiacului, de aici și numele.

Palatul Cotroceni

Palatul Cotroceni este amplasat pe dealul Cotroceni, acolo unde odinioară se află mănăstirea ctitorită de Șerban Cantacuzino, mănăstirea a fost alesă ca reședință permanentă de către prințul Ferdinand astfel s-a decis construirea unei clădiri adecvate acestui scop. Palatul a fost construit în stil eclectic de inspirație franceză, iar mai apoi s-au adăugat elenente specifice stilului neoromânesc.

Astăzi Palatul Cotroceni găzduiește un Muzeu și Sediul Președenției României.

Bustul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea (1858 – 1918) scriitor, avocat și orator opera este situată în Parcul Kiseleff

Bustul lui Nicolae Iorga (1871 – 1940) reprezentat prin imaginea 6.10. Nicolae Iorga a fost istoric, scriitor, academician om politic, fost prim-ministru al României, bustul se află în fața institutului de istorie.

Imaginea 6.10. Bustul lui Nicolae Iorga (Fotografie personală)

Aleea Cariatidelor- reprezintă un ansamblu de statui care mărginesc aleea din spatele statuii lui Charles de Gaulle, format din 20 de cariatide, monumentul a fost realizat în 1939 de către sculptorul Constantin Baraschi, înfățișează femei de la țară cu ulcioare pe cap simbolizând transpunerea stilului grecesc în cel românesc, așa cum arată și imaginea 6.11.

Figura 6.11. Aleea Cariatidelor (Fotografie personală)

Statuia lui Charles de Gaulle (1890 – 1970) Statuia Generalului a fost amplasată la intrarea în parcul Herăstrău în anul 2006 , după cum se poate vedea și in imaginea 6.12.

Figura 6.12. Statuia lui Charles de Gaulle (Fotografie personală)

Statuia lui Alexandru Lahovari (1840 – 1897) membru fondator al Partidului Conservator, magistrat și poitician, statuia este amplasată în piața Lahovari în 1901.

Statuia lui Ion I. C. Brătianu (1821-1891) om politic- statuia se află pe Bulevardul Dacia la intrarea în parcul Ion I. C. Brătianu, a fost dezvelită în 1938.

Statuia lui Iuliu Maniu (1873 – 1953) om politic, prim –ministru al României, deținut politic, statuia sa a fost amplasată în piața revoluției în 1998.

Statuia lui Vladimir Ghika (1873 – 1954) deținut politic statuia este o replică a statuii originale ( aflate în fața bisericii franceză „Sacré Cœur"' din București)

Statuia lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), realizată de Oscar Han în 1939, reprezintă figura impunatoare a marelui om de cultură și domn al Tarii Romanesti, se află pe Bulevardul I.C. Bratianu.

Monumentul „Eroii Aerului” este amplasat în Piața Aviatorilor, acesta a fost realizat de către arhitecții Iosif Fekete și Lidia Kotzebue monumentul a fost dedicat eroilor aviației ce au contribuit la dezvoltarea acestei ramuri, monumentul are ca element principal un Icar reprezentat prin imaginea 6.13.(un om cu aripile desfășurate).

Imaginea 6.13. Monumentul „Eroii Aerului”( Fotografie personală)

Monumentul „Crucea Secolului”este amplasat în Piața Charles de Gaulle și reprezintă un disc în mijlocul căruia sunt decupate mai multe secțiuni formate din romburi mici, aceste secțiuni formează o cruce.

Statuia lui Mihai Viteazul (1593-1601) se află în Piața Universității a fost sculptată de către Carierr Belleuse în anul 1874, statuia îl reprezintă pe Marele Domnitor Mihai Viteazul călare amplasat pe un soclu.

Monumentul „Lupoaica Romei”-este amplasat la intrarea străzii Lipscani pe Bulevardul I.C.Brătianu, statuia este o replică a statuii originale „Lupa Capitolina” dăruită chiar de municipalitatea Romei cu ocazia celebrării a 40 de ani de la încoronarea Regelui Carol I ca rege al României, statuia reprezintă legendara lupoaică împreună cu copii Romulus și Remus, așa cum arată și figura 6.14.

Imaginea 6.14. Monumentul „Lupoaica Romei” (Fotografie personală)

Statuia lui Gheorghe Lazăr (1779 -1823), statuia îl reprezintă pe omul de cultură Gheorghe Lazăr, opera artistului îl ilustrează pe acesta în timp ce ține deschisă o carte, monumentul este ampasat în Piața Universității.

Statuia lui Mihai Cantacuzino (1865-1869),esta amplasată în curtea Spitalului Colțea după cum se poate vedea și în imaginea 6.15. pe care chiar acesta l-a clădit, este prima statuie confecționată din marmură Carrara.

Imaginea 6.15. Statuia lui Mihai Cantacuzino și Spitalului Colțea (Fotografie personală)

O altă luucrare sculptată în marmură Carrara este Statuia lui Spiru Haret (1851 -1912) amlpasată în Piața Universității

Statuia lui Ion Heliade Rădulescu (1802 – 1872) scriitor, filolog și om politic, statuia a fost amplasată în anul 1872 în Piața Universității.

Statuia lui Mihail Kogălniceanu (1817 – 1891, statuia este amplasată în Piața Mihail Kogălniceanu din anul 1936 și îl înfățișează pe omul plitic, istoricul și scriitorul.

Statuia lul C.A. Rosetti (1816-1885) este amplasată în Piața ce îi poartă numele publicistului și omului politic C.A. Rosetti.

Bustul Regelui Mihai este amplasat pe Șoseaua Kiseleff din 2012.

Cele prezentate anterior sunt doar câteva dintre monumentele orașului, deoarece istoria Bucureștiului se întinde pe secole în care au fost construite monumente importante sau statui ale unor mari personalități, acestea fost amplasate în diferite colțuri ale orașului, iar prezentarea amănunțită a tuturor obiectivelor de acest fel ar putea fi cuprinsă de o carte de câteva sute de pagini, făra a mai prezenta și alte aspecte ale orașului.

TURISMUL CULTURAL RESURSELE IMATERIALE

Potențialul turistic cultural de natură imaterială al Municipiului București este de asemenea destul de bogat.

Pe lângă concertele ocazionale ce sunt susținute de artiști, naționali sau internaționali, în București, mai există și festivaluri sau manifestări ce au loc la un anumit interval de timp, devenind o „tradiție” menținerea lor. În acest fel sunt atrași, pe lângă participantii obișnuiți, și noi adepți dornici să ia parte la evenimentele organizate în București.

Cele mai cunoscute evenimente organizate în București sunt:

Festivalul „George Enescu” sau International Classical Music Festival „George Enescu”

Este un festival românesc de prestigiu internațional organizat pentru a celebra muzica clasică. Organizat o dată la doi ani, la începutul lunii septembrie, festivalul a fost sărbătorit pentru prima dată în 1958, la trei ani după moartea lui George Enescu.

Odată cu prima ediție a avut loc prezentarea în premieră națională a tragediei lirice Oedipe de George Enescu. Încă de la această ediție inaugurală au participat la festival nume importante ale muzicii clasice precum: David Oistrah, Monique Haas, Valentin Gheorghiu, Stefan Gheorghiu, Vladimir Orlov, Radu Aldulescu, Ion Voicu și mulți alții.

Inițial festivalul era sărbătorit din trei în trei ani până în anul 2001 când i-a fost modificată frecvența. Fiecare ediție se defășoară timp de trei săptămâni, în București, la Ateneul Român, Sala Polivalentă, Universitatea Națională de Muzică din București, Opera Națională și Sala Radio.

Anterioara ediție a fost organizată în septembrie 2015, fiind la cea de-a 22-a ediție. Intrarea la acest festival se face pe bază de bilet, iar următoarea ediție va fi organizată în perioada 2-24 septembrie 2017.

EUROPAfest

Este un festival internațional de muzică ce se desfășoară în luna mai și aduce împreună patru genuri de muzică : Jazz, Blues, Pop și Clasic.

Pe parcursul celor zece zile de festivalul aduce în prim-plan peste trei sute de artiști din partuzeci și două de țări. Festivalul a luat naștere în anul 1993 și se află în prezent la cea de-a 24-a ediție. Evenimentele EUROPAfest se desfășoară în locații diferite pentru a da posibilitatea manifestarilor paralele.

BIFF (Bucharest International Film Festival)

Reprezintă festivalul internațional de film de la București, desfășurat în perioada Iunie- iulie în decurs de cinci zile, este cel mai longeviv festival de lungmetraj din Capitată, Festivalul se află la cea de-a 13-a ediție, fiind sărbătorit prima dată în anul 2004.

Bucharest Christmas Market

Târgul de Crăciun din București se desfășoară anual în perioada 1- 30 decembrie din 2012 până în prezent, perioadă în care atât locuitorii Capitalei cât și vizitatorii acesteia sunt invitați să viziteze „căsuțele” amplasate în Piața Constituției. Cu ocazia evenimentului sunt amplasate și „Casa lui Moș Crăciun”, caruselul, trenulețul și patinuarul în aer liber.

În cadrul evenimentului se desfășoară mai multe spectacole în care sunt prezentate obiceiuri și colinde de pe teritoriul întregii țări, în diferite locuri din București.

Balkanik fest

Ajuns la cea de-a șaptea ediție Balkanik Festival va avea loc în perioada 8-10 septembrie 2017 la Grădina Uranus.

Festivalul este unul muzical, dar în cadrul lui se desfășoară și un târg meșteșugăresc, expoziții de fotografie, pictură și sculptură, spectacole de dans, circ și joc cu focul și un târg cu mâncare cu specific balcanic.

Parada de 1 decembrie

Parada este organizată cu ocazia Zilei Naționale a României, un eveniment ce marchează înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Cu ocazia acestei mari sărbători naționale, în București se organizează anual o paradă militară în cadrul căreia soldații Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul Roman de Informatii defilează pe sub Arcul de Triumf din Piața Presei Libere până în Piața Victoriei pe Șoseaua Kiseleff.

În cadrul evenimentului, înaintea paradei au loc depuneri de coroane,urmate de un scurt concert de muzică militară, iar după paradă, invitații (civilii) sunt invitați să ia parte la o masă organizată de către Primăria Municipiului București, iar mai apoi Ziua Națională se încheie cu focuri de artificii.

Rock the City

Este un festival românesc ce aduce în prim-plan muzica Rock.

Aflat la cea de-a 7-a ediție festivalul aduce în România trupe importante de rock și heavy metal din industria muzicală națională și internațională. Festivalul va avea loc pe data de 27 august la Arenele Romane.

Bookfest

Salonul Internațional de carte ce se desfăsoară la Romexpo de 12 ani, în cadrul proiectului au loc lansări de carte, dezbateri și colocvii sau proiecții cinematografice și evenimente interactive.

Noaptea Muzeelor

Este un eveniment nocturn, anual ce are loc în toate țările europene. În cadrul acestui eveniment muzee din aproape toate orașele își deschid porțile în aceeași noapte pentru vizitatori. Accesul persoanelor este gratuit în muzeele participante.

În 2017 în cadrul evenimentului Noaptea Europeană a Muzeelor au fost deschise în București aproximativ 50 de muzee ce au putut fi vizitate gratuit.

De asemenea Muzeul satului din Parcul Herăstrău Găzduiește în fiecare sfârșit de săptămână festivaluri sau târguri ale meșteșugurilor populare.

Aceste festivaluri internaționale, europene sau naționale sprijină atât turismul, cât și economia. Promovarea acestor festivaluri la nivel internațional aduce Bucureștiului valuri de truiști direct proporționale cu renumele festivalului, de exemplu Festivalul „George Enescu” ce urmează să se desfășoare în septembrie la București a înregistrat rezervări realizate de către străinii care și-au planificat o călătorie în România pentru acea perioadă.

Pentru acest eveniment sunt așteptați aproximativ 20.000 de turiști străini, majoritatea sunt greci care sosesc de la Atena, urmați de călători pasionați de muzică din Praga, Istanbul, Tel Aviv și Stockholm.

TURISMUL ISTORIC

Pentru a putea fi definite într-un mod mai corect acest tip de resurse ce aparțin domeniului istoric resursele au fost împărțite în două categorii.

În prima categorie putem încadra resurse turistice istorice cu potențial turistic material, pe teritoriul Bucureștiului sunt reprezentate de Curtea Veche ce a reprezentat cândva cetatea lui Vlad Țepeș, iar a doua categorie putem încadra resursursele istorice cu potențial turistic imaterial ce ar putea fi reprezentate, în cazul de față, de către legenda formării orașului.

Bucureștiul este un oraș ale cărui clădiri poartă povara multor secole. Atestat documentar încă din 1459 aici au avut loc numeroase evenimente ce au lăsat moștenire un bogat patrimoniu istoric. Acesta se reflectă în bogăția de construcții rămase, ce perzintă stiluri arhitecturale ce au fost suprapuse cronologic și au un rol esențial în conservarea identității urbane.

TURISMUL ISTORIC POTENȚIALUL MATERIAL

Curtea Veche reprezintă nucleul formării orașului, ea a fost situată încă din vremea lui Matei Basarab pe malul stâng al Dâmboviței. Este totodată locul cel mai încărcat de istorie de pe teritoriul Bucureștiului, acest sit areheologic păstrează fragmente din ziduri din vremea lui Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș.

Prima dată orașul apare în documente redactate de către Vlad Țepeș, documente pe care domnitorul le semnează la13 iunie 1458 ca fiind redactat „lângă cursul apei Dâmbovița”, în timp ce documentul de la 20 septembrie 1459 a fost redactat „în cetatea București”, atunci a apărut pentru prima dată numele orașului într-o lucrare scrisă atestându-i documentar existența. Datorită celor două documente s-a emis ipoteza că Vlad Țepeș ar fi ridicat fortificația în intervalul dintre cele două date. Această ipoteză nu poate fi verificată, un lucru este cert voievodul a făcut lucrări la cetatea din București consolidând-o sau mărind-o.

Curtea Veche este unul dintre locurile istorice cele mai importante ale Capitalei. În prezent aceasta este situată în sectorul 3 al Capitalei, între Strada Covaci și Strada Franceză. Înaintea modificărilor pe care le-a suferit Bucureștiul Curtea Veche era așezată pe o colină destul de înaltă, înconjurată la sud de malul foarte înalt al Râului Dâmbovița, iar în celelate puncte cardinale de ziduri puternice.

Ansamblul Curții Domnești este format din: Palatul Voievodal și Biserica Buna Vestire, cunoscută de asemenea și ca Biserica Curtea Veche. În prezent pe ruinele Cetății Vechi funcționează Muzeul Palatul Voievodal Curtea Veche, acesta va putea fi vizitat după terminarea lucrărilor de consolidare.

TURISMUL ISTORIC POTENȚIALUL IMATERIAL

Potențialul turistic istoric imaterial al orașului este legat de întemeierea Capitalei.

Bucureștiul poate fi considerat orașul de legendă nu doar pentru faptul că peste el au trecut multe veacuri și tot atâtea personalități ce au marcat istoria și arhitectura orașului, ci și pentru faptul că întemeierea sa are la bază o legendă mai mult sau mai puțin cunoscută.

Legenda spune că Bucureștiul a fost fondat de către un oier ce își păștea turmele pe malurile Dâmboviței. Într-o iarnă Bucur a rămas împreună cu turmele, cu ajutoarele și cu fiica sa pe malul Dâmboviței,acesta a fost atacat de tătari care îi furaseră și anterior oi, însă de data aceasta pe lângă animale, tătarii au răpit-o pe fata ciobanului, pe Anca.

La aflarea veștii Bucur a plecat călare în căutarea ficei sale. Văzând că sunt urmăriți hoții au încercat să scape traversând apele înghețate ale Dâmboviței, însă ghiața a cedat și o mare parte dintre tătari s-au înnecat.

Din fericire Anca, fica lui Bucur a fost salvată de tatăl său. Mai târziu aceasta s-a căsătorit și a avut copii, iar Bucur a construit chiar și o biserică, Biserica lui Bucur”.

Cu timpul aici s-au adunat tot mai mulți oameni și s-a format un oraș – București, Capitala României.

Autori precum Blasius Kleiner, Cosului englez Wilkinson sau elvețianul François Reordon susțin prin lucrările lor că Ciobanul Bucur ar fi fost întemeietorul orașului.

Din această legendă putem deduce faptul că Bucureștiul a fost format de oameni simpli, din dragoste adevărată.

TURISMUL RELIGIOS

Potențialul turistic religios poate fi prezentat de asemenea din două perspective, potențial turistic material reprezentat de către edificiile religioase construite pe teritoriul unui areal, și imaterial alcătuit de către manifestările religioase ce au loc pe acel teritoriu.

TURISMUL RELIGIOS POTENȚIALUL MATERIAL

Din punct de vedere religios pe teritoriul Bucureștiului cel mai mare număr dintre locuitorii săi aparține creștinismului prin urmare cele mai multe lăcașe de cult și manifestări religioase aparțin ortodoxismului. Potențialul turistic religios de natură materială este reprezentat pe teritoriul Capitalei de către biserici, mănăstiri și catedrale. O mare parte dintre bisericile vechi de pe teritoriul Bucureștiului au fost distruse fie cutremure și incendii, fie de ideile plitice în special în perioada 1950 – 1989, astfel o parte din aceste monumente au fost pierdute pentru totdeauna, dintre acestea amintim:

Biserica „Stejarul” demolată în anul 1955; Biserica; Biserica „Sfântul Nicolae” demolată în anul 1968; Biserica „Enei” demolată în anul 1977; Biserica „Spirea Veche” demolată în anul 1984; Biserica „Izvorul Tămăduirii” demolată în anul 1984; Capela „Izvorul Tămăduirii” demolată în anul 1982; Capela „Buna Vestire” demolată în anul 1981; Capela „Sfântul Mina ” demolată în anul 1985; Ansamblul „Schitul Maicilor” demolat în 1982; Ansamblul „Mihai Vodă” demolat în 1984; Ansamblul Mănăstirilor Văcărești demolat în 1987; și Mănăstirile „Cotroceni” și „Sfântul Pantelimon” demolate în 1984 respectiv 1986;

În urma acestor acțiuni politice a rămas moștenire un număr suficient de mare de lăcașe de cult pe teritoriul Capitalei pentru a exista posibilitatea practicării turismului religios în această zonă.

Valoarea potențialului turistic religios este dată de către arhitectura sau stilul arhitectural în care a fost construit lăcașul de cult, dar și de Hramul purtat. Pe teritoriul orașului pot fi observate caracteristicile următoarelor lăcașe de cult:

Cel mai important proiect actual al Bisericii Ortodoxe Române este construirea Catedralei Mântuirii Neamului, demonstrată și prin imaginea 6.16. construcție ce urmează să fie finalizată în anul 2018, este amplasată în vecinătatea Palatului Parlamentului, urmând să poarte Hramurile „Înălțarea Domnului”, „Sfântul Andrei,Ocrotitorul României” și „Ziua Eroilor Români” stilul arhitectural este unul mixt format din elemente tradiționale și moderne.

Imagine 6.16. Construcția Catedralei Mântuirii Neamului (Fotografie personală)

Catedrala Patriarhală este construită în stil bizantin și poartă Hramul Sfințiilor Împărați Constantin și Elena;

Biserica Kretzulescu- a fost construită în brancovenesc, iar Hramul este cel al Adormirii Maicii Domnului

Biserica Casin – poartă Hramul Sfintiilor Arhangheli Mihail și Gavriil, iar ca stil arhitectural îmbină stilul brâncovenesc cu cel bizantin.

Biserica Amzei – a fost construită in anul 1901 poartă Hramul Sfântului Nicolae, iar ca stil arhitectural îmbină stilulurile Art Nouveau cu cel românesc vechi și cu cel baroc;

Biserica Curtea Veche este cea mai veche biserică din București, poartă Hramurile Buna Vestire și Sfântul Anton.

Buserica Stavropoles – a fost construită în anul 1727, este unul dintre cele mai valoroase monumente ale secolului XVII, biserica poartă Hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, îar sitlul arhitectural al construcției este cel Brâncovenesc.

Biserica franceză „Sacré Coeur"' din București, cu Hramul „Sfânta Inimă a lui Isus”, se află pe strada Căpitan Gheorghe Demetriade nr. 3, sector 1, în capătul Pieței Monseniorul Vladimir Ghika;

Mănăstirea Radu Vodă poartă Hramul Sfânta Treime și Sfântul Nectarie, iar din punct de vedere arhitectural clădirea este construită în stil bizantin;

Mănăstirea Antim poartă Hramul Duminica Tuturor Sfinților și Sfantul Nicolae, iar din punct de vedere arhitectural clădirea este construită în stil brâncovenesc;

Mănăstirea Mihai Vodă a fost construită în stil arhitectural românesc, specific vremii , mănăstirea al cărei ctitor a fost Mihai Viteazul poartă Hramul Sfântul Nicolae;

Biserica Sfântul Gheorghe Nou se află în inima Bucureștilor, la Kilometrul Zero al României, biserica poartă Hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe și este specială prin faptul că deține mai multe artefacte cu o mare valoare religioasă precum mâna Sfântului Nicolae, dar și mormântul lui Constantin Brâncoveanu se află aici,

Acestea sunt doar câteva dintre sutele de lăcașe religioase aflate pe teritoriul Capitalei. Aceste artefacte religioase au fost construite în timp, fapt ce subliniază puternica atracție pe care o au bucureștenii față de latura lor spirituală.

TURISMUL RELIGIOS POTENȚIALUL IMATERIAL

În cadrul lăcașelor de cult de pe teritoriul Capitatei este sprijinit turismul prin potențialul pe care acestea îl au, fie că au valoare istorică, fie că reprezintă un anumit stil arhitectural, aceste construcții și implicit manifestările ce au legătură cu acestea pot atrage turiști.

Dintre acțiunile bisericești ce pot atrage turiști putem enumera: sfințirea unui lăcaș de cult, sărbătoarea Maslului, Sărbătorirea hramului unei biserici, dar mai ales pelerinajele efectuate de către credincioși cu ocazia aducerii unor moaște foarte impotrante, sau existența acestora în Bisericile din Capitală.

De exemplu:Moaștele Sf. Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului (prăznuit pe 27 octombrie) se află în Catedrala Patriarhiei; Mâna Sf. Nicolae (prăznuit pe 6 decembrie) află în Biserica "Sf. Gheorghe Nou"; Moaștele Sfinților Constantin și Elena (prăznuiți pe 21 mai) se află într-o raclă de la Catedrala Patriarhiei; O particiă din Sfânta Cruce pe care a fost rastignit Hristos (sarbatorile Sf. Cruci: Duminica a 3-a din Postul Mare, 7 mai, 1 august, 11 septembrie si 14 septembrie) se află în Biserica Paraclisului Patriarhiei,; Părti din moaștele Sfantului Mucenic Mina (prăznuit pe 11 noiembrie) se află in Biserica "Sf. Mina – Vergu". Astfel de racle ce conțin moaște sau părți din moaștele unor sfinți pot fi întâlnite în multe mai multe biserici din Capitală.

TURISMUL DE AFACERI

Turismul de afaceri este cea mai practicată formă de turism în Municipiul București, în primul rând datorită faptului că orașul este cel mai mare centru economic al țării, Capitala deține cele mai multe structuri ce favorizează acest tip de turism.

Datorită statutului special pe care îl are Bucureștiul în cadrul țării, acela de capitală politică și economică, fapt ce constituie un avantaj în domeniul business-ului și datorită faptului că deține cel mai mare aeroport internațional al țătii, plasează Bucureștiul pe primul loc în cadrul orașelor române în domeniul turismului de afaceri.

În scopul sprijinirii acestui tip de turism au fost amenajate tot mai multe unități de primire turistică adecvate acestui sector. Hotelurile ce au ca scop principal cazarea turiștilor veniți în capitală pentru afaceri au înregistrat cele mai multe înnoptări în domeniul hotelier.

CAPITOLUL 7. RESURSE TURISTICE INFRASTRUCTURALE

Infrastructura unui oraș este în general destinată populației locale, dar poate fi utilizată și în scopuri turistice. Infrastructura însumează totalitatea serviciilor publice (transporturi, servicii de apă și canalizare, rețea de telecomunicații) oferite de către autoritățile locale în folosul locuitorilor. Serviciile infrastructurii dar sunt necesare atât pentru locuitori, cât și pentru turiști, de exemplu în cazul Municipiului București rețeaua de apă și canalizare administrată de către Apa Nova sunt necesare pentru alimentarea cu apă potabilă a întregului oraș inclusiv structurile de cazare turistică, rețeaua de gaze administrată de către Disrtgaz Sud furnizează combustibilul necesar întregului oraș, E-Distribuție Muntenia S.A. furnizează serviciile electrice, iar Luxtern se ocupă de electricitatea necesară iluninatului stradal; Toate eceste elemente împreună cu alte servicii auxiliare fac parte din infrastructura generală a orașului, fiind necesare pentru bună-funcționare a tuturor serviciilor și aflându-se într-o situație de complementaritate ele se sprijină reciproc alcătuind un sistem de servicii indispensabile atât pentru populația rezidentă, cât și pentru turișii.

Pe lângă elementele infrastructurii generale infrastructura turistică are nevoie de propriile servici indispensabile, aceste servicii alcătuiesc baza tehnico-materială și sunt incluse în oferta turistică. Din infrastructura turistică specifică fac parte:

Unitățile de cazare turistică;

Unitățile de alimentație publică;

Unitățile de agrement;

Unități de transport;

BAZA DE CAZARE

Baza de cazare este reprezentată de structurile de primire turistică, acestea sunt clasificate după mai multe criterii: după structura rețelei de cazare, după categoria de confort, în funcție de perioada sau regimul de folosire, durata sejurului, amplasarea în teritoriu, dimensiunile sau capacitatea de primire.

În functie de aceste criterii principalele formele de cazare întâlnite pe teritoriul Municipiului București sunt prezente cinci tipuri de unități de cazare.

Structuri de cazare de bază reprezentate de Hotelurile al căror număr a crescut în 2016 la 119 față de 2015 când pe teritoriul Bucureștiului erau doar 114 hoteluri, așa cum arată și tabelul 7.1.

Tabelul 7.1.Numărul structurilor de primire turistică în perioada 2014 – 2016

Odată cu dezvoltarea unităților de cazare, reprezentată în tabelul 7.2., s-au dezvoltat și unități de alimentație care oferă servicii de alimentație chiar în cadrul unității de cazare alcătuindu-se astfel pachete de cazare complete, aceste pachete mai pot include și alte facilități precum: internet, televiziune, room-service, telefonie, etc.

Alte tipuri de unități de alimentație sunt reprezentate de marile lanțuri globale de alimentație rapidă, de tip fast-food, precum: KFC, SpringTime sau McDonalds, dar și restaurante clasice sau cu specific național precum restaurantele cu specific italienesc, chinezesc, indian sau francez prezente pe teritoriul Bucureștiului.

Tabelul 7.2. Evoluția capacității de cazare în intervalul 2014 – 2016

BAZA DE AGREMENT

Agrementul turistic, este definit ca ansamblul mijloacelor și formelor capabile să asigure turistului o stare de bună dispoziție.

Dintre bazele infrastructurale specifice turismului, baza de agrement deține cea mai variată gamă de elemente ce pot fi alese pentru a satisface nevoia de distracție turistică, unitățile de agrement au un rol foarte important în turism, ele asigură uneori chiar revenirea turiștilor într-o anumită zonă, și pot fi considerate resurse turistice uneori.

Capitala reprezintă cel mai bine această idee deoarece pe suprafața sa se află cele mai multe structuri de agrement, dar și în împrejurimile sale sunt prezente diverse structuri ce au rolul de a binedispune turiștii. Baza de agrement a Bucureștiului atrage de cele mai multe ori mai mulți turiști decât obiectivele turistice în sine, deoarece baza de agrement a fost mult mai bine valorificată, orașul fiind cunoscut pentru viața de noapte vibrantă acompaniată de zilele agitate ce îi dau viață făcându-l atractiv din acest punct de vedere mai ales pentru vizitatorii tineri.

Bineînțeles, orașul deține și alte tipuri de agrement, mai mult sau mai puțin cunoscute, ce contribuie la entertainmentul turiștilor și le oferă o stare de bine, dar și dorința de a se întoarce, aici putem încadra: „expoziții, spectacole, cluburi, cazinouri, săli polivalente, piscine, terenuri de sport, terenuri de minigolf, bowlinguri, spații pentru practicarea echitației, discoteci, etc.”

Cele mai importante centre de divertisment pot fi considerate:

Sala Polivalentă este unul dintre cele mai importante complexe ale Municipiului București, aici au loc evenimente sportive, culturale, concerte sau expoziții, are o capacitate de 5.300 de locuri.

Arenele Romane reprezintă o structură de spectacol ce are o capacitate de 5.000 de locuri, aici se organizează de obicei spectacolele și concetele mari datorită faptului că este una dintre structurile deschise ce are o capacitate foarte mare.

Strada Lipscani- este una dintre cele mai vechi străzi ale Bucureștiului, de-a lungul căreia se găsesc mai multe tipuri de baruri, puburi, cluburi, restaurante, gelaterii, cafenele, berării, dar și câteva teatre, toate adunate pe o singură arteră.

Berăria H- este una dintre cele mai mari berării ale lumii, având o suprafață interioară de aproximativ 5.000 de metri pătrați și o capacitate de peste 1.200 de locuri aici desfășurându-se concerte, spectacole de magie și umor, toate acompaniate de către diverse tipuri de mâncare și băutură.

Teatrul Național de operă și Balet este cel mai mare teatru liric al României, ce are o capacitate de 952 de locuri, a fost reprezentat în lucrare prin imaginea 7.1.

Imaginea 7.1. Opera Națională București (Fotografie personală)

Teatrul Odeon, este unul dintre cele mai elegante teatre ale Bucureștiului, are o capacitate de 300 de locuri.

Teatrul de vară merită cu siguranță să fie menționat atât pentru capacitatea sa de 3.500 de locuri, cât și pentru construcția sa unică ce amintește de marile teatre grecești.

Arena Națională- este cel mai mare și mai modern stadion de fotbal Românesc, desfășurându-se pe o suprafață de 108.000 metri pătrați și având o capacitate de peste 55.500 de locuri, aici se desfășoară cele mai importante evenimente sportive găzduite de România. Construcția se desfășoară pe șase nivele, și beneficiază de o parcare subterană de 200 de locuri, dar și de numeroase săli de conferințe și restaurante.

Stadionul F.C.Steaua București este unul dintre cele mai mari și mai moderne stadioane de fatbal din România, are o capacitate de 28.000 de locuri, dar nu are pistă de atletism.

Clubul Sportiv Dinamo – este un complex sportiv ce are în dotare săli de fitness,Teren de tenis, bazine de înot, piste de atletism și teren de fotbal accesibile publicului.

Crângași Aqua Parc- este un parc cu specific nautic în interiorul căruia se pot desfășura diverse activități sportive, parcul fiind prevăzut cu două bazine olimpice, o scenă pentru spectacole, tobogane de apă plajă de nisip, șezlonguri, terenuri de fotbal, tenis și baschet, dar și câteva restaurante și baruri.

Bazinul de înot Olimpia se află în interiorul clubului Olimpia și are o lungime de 25 m, 15 m lățime și aproximativ 2 m adâncime.

Platinum Casino București, acesta este cel mai mare casino al României, dar oferă și servicii complementare cum ar fi: un hotel de 5 stele, restaurante excelente, mici magazine și o sală de fitness.

Queen Casino Bucuresti este cel mai exclusivist casino al Capitalei.

În categoria casino-urilor de lux putem încadra casino-ul găzduit de Casa Vernescu – Palace Casino, și casino-ul Grand Casino ce poate fi vizualizat în imaginea 7.2.

Imagine 7.2. Cazinoul Grand Casino (Fotografie personală)

Marile centre comerciale ale Capitalei atrag de asemenea vizitatori, cel mai bun exemplu este unul dintre mall-urile mari – Afi Palace Cotroceni ce deține pe lângă magazine, farmacii, restaurante, cafenele, ATM-uri. Un patinuar, trei locuri de joacă pentru copii, un parc de aventură cu tiroliane, un cinema, șase săli de jocuri o sală de fitness și două casino-uri. Cele 250 de magazine acestea atrag aproximativ 60.000- 70.000 de vizitatori, Mall-ul are o suprafață totală de 241. 000 .

De asemenea mai sunt și alte centre comerciale mari în oraș de exemplu:

Cel mai mare mall al Bucureștiului este Park Lake Plaza ce are impresionanta suprafață de 810.000 , fiind urmat de Sema Park cu 659.000 iar pe locul trei se află Colosseum Shopping Center ce are suprafața de 600.000 , urmează apoi Dâmbovița Center – 215.000 , Grand Arena cu 120.000 , Sun Plaza – 210.000 , Plaza România cu 104.000 , desigur mai sunt și alte mall-uri mai mici ce satisfac nevoile vizitatorilor.

Alte tipuri de distracții de pe teritoriul Capitalei pot fi asigurate de Terenurile de sport, sălile de fitness, cinemauri, săli de concerte, parcuri tematice, etc.

Conceptul de Escape Room reprezintă o nouă formă de distracție accesibilă bucureștenilor, conceptul prevede închiderea jucătorilor într-o cameră, din care aceștia trebuie să iasă utilizând elemente ale camerei prin rezolvarea anumitor puzzle-uri pentru a îndeplinii o misiune într-un anumit interval de timp.

Acest tip de distracție a prins foarte bine la public, conceptul are tot mai mulți participanți dornici să încerce acest tip de joc de aventură. În București se găsesc aproximativ 15 centre ce oferă acces la aproximativ 25 de camere de joc.

Nu în ultimul rând printre structurile de agrement se numără parcurile și spațiile verzi ale Capitalei ce aduc o oază de liniște și pace în rândul vizitatorilor lor.

POSIBILITĂȚI DE TRANSPORT INTERURBANE ȘI EXTRAURBANE

„Dezvoltarea turismului la nivel global este strâns legată de dezvoltarea transporturilor, fapt ce a facilitat accesul la diverse obiective.”

Rețeaua de transporturi a unei zone este una dintre componentele infrastructurale cele mai importante, tocmai din acest motiv investițiile consiliilor locare în această ramură ar trebui să fie prioritare și să cuprindă o gamă cât mai variată de modalități de transport.

Rețeaua de transporturi a Bucureștiului este foarte dezvoltată, de fapt este cea mai bine dezvoltată structură de transporturi din România, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, fiind foarte bine acoperite ariile de transport posibile.

Structurile de transport ale Capitalei sunt împărțite pe mai multe ramuri, reprezentate în graficul alăturat, figura 7.1., ce au rolul de a asigura atât transportul comercial dar mai ales transportul persoanelor, pentru a deservi atât populația rezidentă cât și turiștii.

Figura7.1. Ramurile transporturilor

În ceea ce privește transporturile intraurbane , de pe teriroriul orașului, acestea sunt împărțiteîn două categorii: terestre și subterane administrate de către companiile R.A.T.B. (Regia Autonomă de Transporturi București) respectiv de către Metrorex, în ciuda faptului că transporturile terestre și subterane sunt administrate de către organizații diferite, mijloaele de transport comunică între ele alcătuind o autoritate comună de transport.

Regia Autonomă de Transporturi București -R.A.T.B.

În cei 145 de ani de la înființare R.A.T.B. a evoluat considerabil, astăzi operând pe o suprafață de 63.300 ha din care 22.800 ha aparțin Municipiului București, deține 1.930 de vehicole dintre care 486 de tramvaie, 297 de troleibuze și 1.147 autobuze, are 155 de linii; 24 sunt de tramvaie, 15 de trileibuze și 116 de autobuze – 17 dintre acestea sunt preorășenești servind 438.000.000 de călători.

În urma unui parteneriat între R.A.T.B. și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului sunt înființate 9 trasee turistice către mănăstirile din jurul Bucureștiului, dar a fost înființat și „Bucharest City Tour” , iar în 2012 au fost înființate 23 de trasee nocturne, asigurând totodată și trasee nocturne către Aeroportul Henri Coandă.

Metrorex

În 1991 I.E.M.B. devine “intreprinderea de Exploatare a Metroului Bucuresti, METROREX” și are ca scop : “transportul de persoane cu metroul pe rețeaua de căi ferate subterane și supraterane, în condiții de siguranță a circulației, pentru satisfacerea interesului public, social și de aparare civilă” .

În prezent cele patru linii magistrale sunt extinse pe o suprafață de aproximativ 70 km.

Metroul bucureștean poate fi considerat unul dintre cele mai impunătoare, moderne și eficiente mijloace de transport urban, el a devenit treptat „coloana vertebrală” a sistemului de transport bucureștean, unele dintre stațiile sale putând fi folosite ca pasaje de subtraversare a unor artere rutiere.

După cum se poate vedea în harta oficială a Metrorex se lucrează pentru finalizarea construcției magistralelor V până la finele anului 2017, care urmează să lege partea de vest cu cea de est a Capitalei,VI urmează să fie construită până la sfârșitul anulul 2021 magistrală ce ajunge la Aeroportul Henri Coandă, dar și la prelungirea magistralei IV.

Imagine 7.3. Harta liniilor de metrou

Sursa: Metrorex.ro

Transporturile interurbane pot fi reprezentate e către transporturile feroviare care se desfășoară pe căile ferate și sunt administrate în general de către Societatea Națională de Transport Feroviar Călători (S.N.T.F.C.) sau pot fi reprezentate de către transporturile rutiere, acestea se pot desfăsura atât intraurban, cât și interurban și sunt cele mai accesibile.

Transporturile fertoviare S.N.T.F.C.

Fac parte din categoria transporturilor interurbane fiind operate de către Societatea Națională de Transport Feroviar Călători, cunoscută și sub numele de C.F.R. Călători.

Cea mai importantă gară este Gara de Nord, reprezentată si prin imaginea 7.4. din aceasta pleacă opt magistrale principale către Oradea, Ploiești, Timișoara, Mangalia, Galați, Suceava, dar și alte trei linii importante.

Imagine 7.4. Gara de Nord

fotografie personală

Transporturile ruriere sunt foarte bine dezvoltate avănd în vedere faptul ca deține Bucureștiul are 90 km de autostrăzi, dar mai ales că reprezintă cel mai mare nod de comunicații rutiere al României, fapt datorat și prezenței retelei de Autostrăzi, aceasta măsoară în prezent 113 km ce fac legătura între: București și Pitești (Autostrada A1), București și Constanța (Autostrada A2),iar Autostrada A3 face legătura între București și Ploiești, este prevăzut ca în viitor să se construiască 1 300 km de autostrăzi, tot din rețeaua de transporturi rutiere fac parte și cele patru drumuri europene ce traversează Capitala dar și alte străzi ce conectează bucureștiul de alte orașe și localități.

Transportul turistic rutier în București se poate efectua fie cu ajutorul mașinilor închiriate de către firmele de profil, ce oferă prețuri avantajoase și servicii de calitate, fie cu ajutorul firmelor de taxi existente. Conform datelor oferite de către primăria generală a Municipiului București până în prezent au fost eliberate 10.055 de autorizații taxi, deținute atât de către angajați ai marilor firme de taxi, cât și de către persoane fizice autorizate să practice taximetria.

Reteaua de transporturi extraurbane ale Bucureștiului este alcătuită în prezent din transporturile aeriene, transporturile navale neputând fi accesate datorită neexistenței unei infrastructuri specifice, totuși se prevede construirea unui canal navigabil pe cursul exterior al Dâmboviței.

Transporturile aeriene

Transporturile aeriene au o istorie bogată pe teritoriul României, pe teritoriul țării noastre existând reprezentanți de seamă ai aviației, dintre aceștia cei mai importanți sunt: Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coanda.

Capitala deține cele mai mari aeroporturi, ce operează atât rute interne Aeroportul Băneasa, cât și rute internaționale Aeroportul Otopeni.

Aeroportul Internațional Henri Coandă – Otopeni este cel mai mare aeroprt din tară, el deservește aproximativ 75% din traficul aerian al României, a fost construit pe terenul fostei baze militare aeriene situată la 18 km de București pentru a prelua din zborurile Aeroportului Internațional Aurel Vlaicu – Băneasa, care în prezent operează 9,3% din zborurile interne ale României.

CAPITOLUL 8. MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A RESURSELOR TURISTICE

TIPURI DE TURISM

„În literatura de specialitate tipurile de turism au fost definite ca fiind „moduri de valorificare a potențialului turistic existent într-un teritoriu.

Tipurile de turism au fost împărțite în patru categorii: Turismul specializat, turismul tematic, turismul de tranzit și turismul polivalent. ”

Dintre cele patru tipuri de turism în București este practicat în cea mai mare măsură turismul tematic, mai precis turismul de afaceri datorită potențialului economic pe care îl are ca și capitală Bucureștiul, de asemenea se mai practică și turismul specializat- de vizitare a monumentelor cu valoare istorică, culturală și religioasă. Tot din categoria turismului specializat practicat în București este și turismul agremental, Bucureștiul fiind cunoscut pentru viața de noapte și pentru cluburile deținute.

Turismul de tranzit este practicat în București deoarece aici se află cel mai mare aeroport internațional al țării, mulți turiști sosesc în Capitală pentru a ajunge în alte orașe.

FLUXUL TURISTIC INTERN ȘI INTERNAȚIONAL

Fluxul turistic intern și internațional este stabilit de către numărul de turiști români și străini înregistrați în anumite perioade sau de numărul de înnoptări înregistrate de către unitățile de cazare.

În tabelele următoare 8.1și 8.2. este prezentată situația fluxirilor turistice pe o perioadă de patru anu în municipiul București.

Tabelul 8.1. Numărul turiștilor în perioada 2013-2017

Tabelul 8.2. Numărul de înnoptări inregistrate în perioada 2013-2016.

MODELE DE TRASEE TURISTICE

Datorită dezvoltării turismului într-un ritm alert, dimensiunilor și gamei largi de monumente aflate pe teritoriul Municipiului București s-au creat mai multe trasee turistice ce au ca scop prezentarea orașului, a culturii și a istoriei Românești.

Consider că un traseu turistic potrivit ar putea fi alcătuit în următoarea formă:

Pornind de la Parcul Herăstrău Parcul Floreasca Parcul Verdi Parcul Lacul Tei Parcul Plumbuita Palatul Ghica Tei.

Parcul Herăstrău este cel mai cunoscut parc de agrement al Bucureștiului, acesta ar putea reprezenta un punct de plecare al unui traseu turistic deoarece pe teritoriul său se află mai multe obiective precum Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Statuia lui Charlrs de Gaulle, Aleea Cariatidelor, Grădina Japoneză și Insula Trandafirilor sunt doar câteva dintre oniectivele turistice ce ar putea fi văzute aici.

Din Parcul Herăstrău prin Calea Dorobanților până pe Av.Radu Beller și apoi în parcul Floreasca, aici potem vedea mai multe statui ale unor personalități precum Mircea Eliade.

Din parcul Floreasca prin Gheorghe Țițeica până pe Bulevardul Lacului Tei și apoi în Parcul Tei.

Din Parcul Tei pe Bulevardul Doamna Ghica până în Parcul Plumbuita unde pe lângă frumusețea naturală a parcului mai putem vizita și Palatul Ghica Tei și Mănăstirea Plumbuita.

Imagine 8.1. Traseu turistic prin parcurile Capitalei

Un alt model de traseu ar putea fi următorul:

De la Arcul de Triumf Parcul Kiseleff Muzeul Țăranului Român Muzeul Antipa Casino PalaceAteneul Român Grădina Cișmigiu Parcul IzvorPalatul Parlamentului.

Imagine 8.2.Traseu Cultural

Arcul de triumf reprezintă un monument important al culturii Românești, el marchează participarea României la Primul Război mondial, de aceea cred că ar fi un important punct de plecare într-un traseu turistic.

De la Arcul de Triumf plecăm către Parcul Kiseleff prin Șoseaua Kiseleff, în parc putem vedea Mai multe statui și monumente, printre care și Monumentul Infanteriei române.

Tot pe Șoseaua Kiseleff până la Muzeul Țăranului Român și apoi la Muzeul Antipa.

De la muzeul antipa pe Șoseaua Kiseleff, prin Piața Victoriei și apoi pe calea Victoriei până Casino Palace. Prin Calea Victoriei până la Piața George Enescu apoi pe Strada Benjamin Franklin la Ateneul Român.

De la Ateneul Român pe Strada Nicolae Golescu apoi pe Strada C.A.Rosetti până în Piața Revoluției și din nou pe Calea Victoriei apoi de pe Strada Valter Mărăcineanu în Grădina Cișmigiu.

Din Grădina Cișmigiu prin Bulevardul Schitu Magheru în Parcul Izvor apoi pe Bulevardul Națiunilor Unite la Palatul Parlamentului.

CAPITOLUL 9. PRONOVAREA ȘI COMERCIALIZAREA OFERTEI TURISTICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

FACTORI DE DISTRIBUȚIE A OFERTEI TURISTICE

Serviciile oferite de către centrele de informare turistică pot fi foarte importante deoarece mulți turiști își iau de la acestea primele informații despre o anumită destinație tiristică. Uneori contactul cu operatorul centrului de informare turistică este decisiv în formarea unei opinii legate de cum se va desfășura vacanța unui turist într-un anumit oraș.

În Municipiul București există un singur centru de informare turistică, acesta este amplasat în pasajul din Piața Universității.

După ce autoritățile locale au constatat că este nevoie de un punct de ajutor pentru turiștii veniți să viziteze Capitala, au amenajat în vara anului 2010 centrul de informare turistică București.

Inițial Centru de informare consta într-o unitate ce deținea câteva materiale doar în limba ronână, și beneficia de ajutorul unui singur operator turistic.

Ulterior a mai fost adus un operator, iar materialele au fost traduse și în limba engleză, de exemplu hărțile turistice broșurile și pliantele sunt toate bilingve.

În prezent pe lângă centrul de informare mai există și alte puncte de informare a turiștilor amplasate în diferite zone, acestea sunt proiecte ale unor organizații non-guvernamentale și își desfășoară activitatea în parteneriat cu Munisterul Turismului. De exemplu Bucharest Tips, Info Center, Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic – Str. Polonă, Nr. 24-26, Sector 1, București, centrele private Bucharest Tourist Info de pe Calea Victoriei, Tourist & Volunteer Information Center din Centrul Vechi și Bucharest Tourist Info 68-70 Calea Victoriei, sunt doar câteva dintre centrele de informare turistică ce funcționează ca niște organizații non-guvernamentale.

OPERATORII DIN DOMENIUL TURISMULUI CARE ACTIVEAZĂ ÎN PREZENT

Prin Hotărârea de Guvern numărul 513/1998 citată de mai multe surse agenția de turism este reprezentată „ca fiind o unitate specializată care organizează, oferă și vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora”

În România există doar două tipuri de agenție de turism;

„Agenția de turism touroperatoare, ce are ca scop conceperea, organizarea și vânzarea pachetelor de servicii turistice, sau componente ale acestora direct sau prin intermediari, acest tip de agenție de turism mai este denumită și agenție de turism angrosistă.

Agenția de turism detailistă, are ca scop vânzarea pachetelor turistice în numele unei agenții de turism touroperatoare.”

În București există un număr minim de 210 agenții de turism partenere ale Asociația Națională a Agențiilor de Turism, dintre acestea aproximativ cincizeci sunt detaliste și restul de o sutășaizeci sunt agenții tour operatoare.

Dintre agențiile touroperatoare ce produc și vând pachete turistuce puten enumera:

Agenția „4 Anotimpuri Turism” situată pe Bulevardul Regina Elisabeta, Numărul 23, Sc. A, Et. 1 Ap. 9,Sector 5 București ce se ocupă cu: Turismul intern, Incoming, Outgoing, Turism Cultural, Religios, Turism de afaceri, Turism de tineret, Sportiv, Evenimente;

Agenția „4 U Travel” de pe Strada Londra 16, ap. 6, Sector 1, București se ocupă cu: Turismul intern, Incoming, Outgoing, Incentive, Turismul de afaceri, Evenimente, Ecoturism, Croaziere, Rent a Car, Asigurări;

„Alida Holiday” de pe Șoseaua Stefan cel Mare, nr.35, parter,bloc 31, sc.4, ap.116, Sector 2, București Are ca activități: Turism intern, Incoming, Outgoing, Cultural, Religios, Turism de afaceri, Turism de tineret, Evenimente, Croaziere, Organizator charter avion, Organizator charter autocare, Rent a Car, Asigurări

Dintre agențiile detaliste ce se ocupă cu vânzarea pachetelor turistice deja create putem amintii:

Agenția „Allo Tur”, ce are sediul pe Strada Hispania, Nr.1, Sector 2, București;

Agenția „Amadeus Marketing România”, de pe Calea Floreasca, Nr. 246C, Clădirea Skytower, Et 19, Sector 1, București;

Agenția „Alltur” ce se află pe Bulevardul Carol I, Nr. 50, Bl. 50, Sc. 1, Ap. 1-2, Sector 2, București;

Agenția „Alsys Travel” are sediul pe Drumul Sării, Nr. 146, Et. 2, Sector 6, București ;

Transporturile turistice de pe teritoriul Caprtalei sunt în general acoperite de către firmele de transport în comun, R.A.T.B. și Metrorex, însă există și posibilitatea de a închiria o mașină sau a merge cu taxiul.

CAPITOLUL 10. STRATEGII DE DEZVOLTARE ALE MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

„Dezvoltarea durabilă înglobează activitățile care urmăresc stabilirea unui echilibru în interacțiunea dinamică și flexibilă dintre sistemele mediului geografic economic, socio-cultural ambiental și tehnologic.”

Turismul durabil presupune dezvoltarea armonioasă a tuturor formelor de turism fără a afecta calitatea factorilor naturali.

Dezvoltarea durabilă presupune menținerea într-o stare cât mai bună a resurselor naturale regenerabile, dar și reperarea daunelor deja produse.

Dezvoltarea durabilă a turismului se bazează pe studierea anumitor indicatori cum ar fi:

Analiza impactului antropic și studierea efectelor pozitive și negative ale acestuia asupra mediului.

Protecția și securitatea turiștilor.

Accesibilitatea la obiectivele turistice, lucru favorizat și de infrastructură, în special de cea de transport.

Nivelul condițiilor de desfășurare necesar pentru a nu periclita sănătatea turiștilor.

Autenticitatea produselor turistice.

In urma studierii acestor indicatori este realizabilă supravegherea dinamicii potențialului turistic și se pot observa defectele existente putându-se astfel să se organizeze planuri pentru o dezvoltare a unui turism durabil.

În Municipiul București în urma mai multor evaluări s-a constatat că dezvoltarea turismului durabil devenea dificilă datorită poluării ce punea în pericol calitatea mediului natural și implicit a turiștilor, în consecință zonele spațiilor verzi au fost evaluate, au fost construite noi spații verzi și au fost reamenajate cele vechi.

Pentru asigurarea calității informațiilor au fost verificate informațiile deja existente.

Baza infrastructurală a fost extinsă în special cea de transport, cea de alimentație, cea de cazare și cea de agrement.

În ultimii ani, au fost demarate acțiuni de colectare selectivă a hârtiei, cartonului și plasticului, dar procesul de colectare selectivă a deșeurilor se desfășoară cu dificultate.

La nivelul tuturor sectoarelor au fost înființate centre de colectare a echipamentelor electrice și electrocasnice. De asemenea se realizează campanii de conștientizare a populației în privința toxicității asupra mediului datorită aruncării acestor deșeuri în locuri publice.

În viitor se vor renova clădirile degradate în special cele cu risc seismic.

Primăriile de sector demarează proiecte pentru reducerea zgomotului și a prafului, principalele surse de poluare fonică și atmosferică fiind mașinile, așadar se construiesc piste pentru biciclete.

Sunt plantați copaci atât pentru îmbunătățirea calității mediului, cât și pentru aspectul orașului.

CONCLUZII

Studierea resurselor turistice ale unui oraș așa cum este Bucureștiul reprezintă o temă foarte largă ce poate fi studiată din mai multe puncte de vedere. Complexitatea temei permite foarte bine abordarea din punct de vedere arhitectural, cronologic, genetic, cultural, istoric, religios sau în orice alt mod turistic deoarece orașul oferă suficiente posibilități turistice.

Din punct de vedere structural lucrarea este împărțită în două părți. În prima parte sunt cuprinse concepte și metode de cercetare a potențialului turistic, sunt prezentate atât aspecte generale cum ar fi așezarea geografică, atestarea documentară, un scurt istoric și evoluția populației, iar în cea de-a doua parte sunt cuprinse elementele propriu-zise ale lucrării precum resursele turistice naturale, antropice, infrastructurale, posibilitățile de promovare turistică și strategiile de dezvoltare turistică.

Pentru înțelegerea acestor aspecte în incipitul lucrării sunt prezentate câteva elemente din domeniul geografiei turismului și a turismului în general, o scurtă definire a unor termeni precum: turist, obiectiv turistic, resursă turistică, ofertă turistică, potențial turistic și patrimoniu turistic. Tot în cadrul acestui capitol este descris termenul de prospectare turistică, aceasta include metodele de cercetare și elaborare folosite pentru realizarea lucrării.

Fără îndoială Municipiul București este unul dintre orașele țării care generează cele mai mari fluxuri de turiști, datorită posibilităților pe care le oferă.

Orașul a fost atestat documentar la data de 20 septembrie 1459 într-un hrisov ce aparținea lui Vlad Țepeș. Acesta a considerat că Bucureștiul ar fi mai potrivit să devină Capitala Țării, fiind conștient încă din acea vreme de posibilitățile pe care le poate oferi acest oraș. Abia în 1862 Bucureștiul a devenit Capitala definitivă a României în urma diferitelor încercări ale mai multor domnitori.

În urma cercetărilor arheologice s-a constatat însă că pe teritoriul orașului au existat așezări omenești încă din perioada paleoliticului inferior, certificând faptul că Bucureștiul este mai vechi de cei 558 de ani cunoscuți de către istoria actuală a orașului.

Bucureștiul este așezat în Câmpia Vlăsiei, o subunitate a Câmpiei Române, având coordonatele geografice de 44°2449 latitudine nordică și 26°0548 longitudine estică.

Orașul se află în interiorul Județului Ilfov, însă nu face parte din nici un județ, totuși populația acestuia este de 2.102.912 locuitori reprezentând aproximativ 10% din populația țării transformând orașul în cel mai populat oraș al României, și în același timp datorită numărului mare de locuitori pe care îl are este al zecelea cel mai populat oraș al Uniunii Europene. Suprafața orașului este de 228 , fiind împărțit în șase sectoare administrative dispuse radiar concentric.

Grație apartenenței orașului Câmpiei Române clima este temperat continentală, fiindu-i specifice patru anotimpuri, însă în ultima vreme au fost înregistrate o serie de anomalii termice ce ar putea trăda efectele nocive ele poluării. Din acest punct de vedere (al poluării), Bucureștiul este unul dintre cele mai poluate orașe ale Europei, fapt datorat în special celor aproximativ 2,5 milioane de automobile ce circulă pe străzile Capitalei împrăștiind praf, creând vibrații și zgomote și deranjând mediul înconjurător.

Datorită amplasării orașului într-o zonă de câmpie relieful este aproape plat, fapt ce anulează aproape total existența unui potențial turistic natural pe teritoriul orașului, de asemenea relieful a suferit puternice modificări antropice. Singurele resurse naturale ce au rămas Bucureștiului, dar care au suferit de asemenea amenajări edilitare sunt cele două râuri ce străbat orașul, Dâmbovița și Colentina.

Dâmbovița străbate Bucureștiul pe o distanță de aproximativ 25 de km, cursul său a fost barat și modificat pe teritoriul Capitalei pentru a prevenii inundațiile.

Colentina străbate orașul pe o distanță de aproximativ 33 de km, iar pe teritoriul Capitalei este amenajată într-o salbă de lacuri de agrement.

Din punct de vedere al resurselor turistice antropice și infrastructurale Bucureștiul are cu ce să se mândrească, pe teritoriul său se află cele mai frumoase și mai numeroase resurse turistice materiale și imateriale.

De exemplu de-a lungul secolelor orașul a adunat în interiorul granițelor sale foarte multe monumente arhitecturale, istorice și religioase. Perioada interbelică a reprezentat cea mai prosperă perioadă a Bucureștiului, lăsând în urma sa numeroase elemente foarte valoroase din punct de vedere arhitectural. Această perioadă a fost puternic marcată de influențele Europei apusene, orașul căpătând un aspect foarte apropiat de cel al marilor Capitale Europene încât a fost supranumit „Micul Paris”.

Astăzi orașul este un amestec de vechi și nou, tradițional și modern, oriental și occidental, fapt care îi dă pe de o parte aspectul unei metropole eclectice și dezordonate, conferindu-i pe de altă parte originalitate și farmec.

BIBLIOGRAFIE

Almaș,Dumitru,Panait,I.,Panait,Curtea Veche din București, Editura pentru turism,București,1974

Andreescu,Florin,Salutări din București with Love,Editura Ad Libri,București,2016

Bădescu,Emanuel,Istorii din Bucureștiul neogotic, Editura Vremea,București 2015

Bălan,Ștefan,Bărbulescu,Constantin,Berlogea,Ileana,București Monografie,Editura Sport-Turism,București,1985

Berindei,Dan,Sebastian,Bonifaciu,București Ghid turistic,Editura Sport-Turism,1980

Bud,Maria,Geografie Sociala, Editura Universității “Lucian Blaga”,Sibiu,2014

Celac,Ariana,Carabela,Octavian,Marcu-Lăpădat,Marcu,București:arhitectură și modernitate un ghid adnotat, Editura Simetria,București,2005

Colfescu,Silvia,București ghid turistic istoric artistic,Editura Vremea,București 2001

Crăcea,Traian,Geografia Populatiei, Editura Universității “Lucian Blaga”,Sibiu,2014

Dobra,Raluca,Merg în București/Sectorul 1 ghid turistic,București,2017

Doniță,Nicolae,Paucă-Comănescu,Mihaela,Popescu,Aurel,Mihăilescu,Simona,Biriș,Iovu-Adrian,Habitatele din România,Editura Tehnică Silvică,București,2005

Filip,Tudor,Petrescu,Laura,Bucharest City Guide,Printed by Grafa Print Services,București,2017

Georgescu,Florian,Cernovodeanu,Paul,Monumente din București, Editura Meridiane, București,1966

Gheorghilaș,Aurel, Geografia Turismului,Editura Credis,București,2009

Gherasim,Virginia,Geografia Turismului,Editura Universității “Lucian Blaga”,Sibiu,2010

Gherasim,Virginia,Tehnica operațiunilor în turism, note de curs

Ghinea,Dan, Enciclopedia geografica a României, Editura Științifică și enciclopedică, București,1982

Ghinea,Dan,Enciclopedia geografică a Românie,Editura Științifică și enciclopedică,București, 1982

Giurescu,C.,Constantin, Istoria Bucureștilor, Editura Sport-Turism,București,1979

Giurescu,C.,Constantin,Istoria Românilor, editura ALL,București,2007

Glăvan,Vasile,Geografia Turismului,Editura CREDIS,București,2009

Greceanu,O. N., Bucureștii, Editura Cartea medicală, București, 1929.

Iftime,Alexandru,Reptile, în Cartea Roșie a Vertebratelor din România,Editura Academiei Române,București,2005

Ionescu ,Grigore,București.Ghid istoric și artistic,Fundația pentru literatură și artă, Regele Carol II, București,1938

Lancuzov,Alexandru,Grădinile Bucureștilor,Editura Caligraf Design,București,2007

Lector dr. Bogan,Elena,Cândea, Melinda,Simon,Tamara,Patrimoniul Turistic al României, Note de curs, Fătă editură

Löffler,Hedy,București,cuvînt înainte de Grigorescu,Ioan; pagini de istorie de Panait I. Panait,București Editura Sport-Turism,1984.

Markus,Maurin,Chașovschi,Carmen,Hildebrandt,Winfried,Ghid practic pentru centrele de informare Turistică,Editura Didactică și pedagogică R.A.,București,2015

Mândruț,Octavian,Geografie Generală,Editura Corint,București,2004

Morand,Paul,Traducere din Franceză,Marcu,Emanoil,București,EdituraHumanitas, București, 2015

Nedelcu,Adrian,Geografia Turismului,Editura Universitară,București,2011

Pappasoglu,Dimitrie.,Istoria fondării orasului București Capitala Regatului Roman,Editura Universul, București,1891

Pascaru,Mariana,Andreescu,Florin,București (Călător prin țara mea) Editura Ad Libri,București,2017

Popescu,Ștefan,Tiriung,Mircea,Livezeanu,Magdalena,Alți București interbelici:studii și cronici gustiene,Editura Vremea,București 2014

Posea,Grigore,Geomorfologia României:reliefuri, tipuri, geneză, evoluție, regionare,Editura Fundației România de Mâine,București,2005

Posea,Grigore,Ștefanescu,Ioana,Județele Patriei Municipiul București cu sectorul agricol Ilfov, Editura Academiei Republicii Socialiste România (1984)

Săgeată,Radu,Geografie Urbană, Editura Universității “Lucian Blaga”,Sibiu,2010

Sfetcu,Nicolae,Bucharest Tourist Guide,Editura: CreateSpace Independent Publishing Platform, Statele Unite,2015

Stelian,V.,Stănescu,Clauiu,Gavriloaie,Aspecte privind vegetația și fauna Râului Colentina pe traseul din Municipiul București (Revista Ecoterra numărul 27/2011)

Stoican,Florin,Lascu, Cristian, Helmut Ignat, Studiul de Fundamentare Științifică al ariei naturale protejate Parcul Natural Vacărești

Șerban,Caloianu,Paul,Filip,Monumente Bucureștene,București,2009

Tănăsache ,Ilie,Metroul Românesc și metrourile lumii, Editura Vox,București,2000

Tudor,Filip,Laura,Petrescu,Bucharest City Guide,editat de grafa print services București,2017

Velcea,Ion,Dezvoltarea regională a României și unele diferențieri economico-sociale,Geo-Carpatica,Ediția a VIII -aSibiu,2008

Velcea,Ion,Geografia economică și politică mondiala, Editura Universității “Lucian Blaga”,Sibiu,2008

Gheorghilaș,Aurel,-Coordonator,(2017) Revista de studii și cercetări științifice a masteranzilor, Moldoveanu Alina-Gabriela – Importanța turismului muzeal pentru valoarea culturală a Sectorului 1 al Municipiului București,Editura Universitară,București

Gheorghilaș, Aurel,- Coordonator,(2014), Revista de studii și cercetări științifice a masteranzilor, Radu Roxana-Andreea-Poluarea din centrul vechi al Bucureștiului –problemă sau nepăsare? Editura Universitară,București

Prof. Univ. Dr.V., Vergil-Coordonator ediție(2013),Anuarul Statistic al României 2012, Editura Librăria „Ion Ionescu de la Brad”,București

Tudorel,Andrei- Coordonator ediție(2014),Anuarul Statistic al României 2013, Editura ”Revista Română de Statistică”, București

Tudorel,Andrei- Coordonator ediție(2015),Anuarul Statistic al României 2014, Editura ”Revista Română de Statistică”, București

Tudorel,Andrei- Coordonator ediție(2016),Anuarul Statistic al României 2015,Editura ”Revista Română de Statistică”, București

Tudorel,Andrei- Coordonator ediție(2017),Anuarul Statistic al României 2016, Editura ”Revista Română de Statistică”, București

***Oameni și locuri (broșura) Proiect al Primăriei sectorului 1

***Top 10 București, Editura litera,2011

*** București ghid,Editura Meridiane,1962

Surse web

http://festivalenescu.ro/istoric/

http://parcnaturalvacaresti.ro

http://statistici.insse.ro

http://timp-liber.acasa.ro/noutati-290/ce-vizitam-azi-palatul-stirbei-din-bucuresti-4840.html

Prima pagină

http://www.astro-urseanu.ro/prezentare.html

http://www.bucuresti.insse.ro

http://www.climatedata.eu/climate.php?gt=1&loc=roxx0003&lang=en

http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/biserici-sfinte-moaste-bucuresti-119998.html

http://www.insse.ro

http://www.metrorex.ro

http://www.pmb.ro

Acasă

http://www.primarie3.ro/.ro

http://www.primarie6.ro/

http://www.ps2.ro/

Acasă

http://www.ratb.ro

http://www.salutbucuresti.ro/oras/obiective_turistice/27/1+muzeul+k.+h.+zambaccian

Prima pagina

http://www.tarom.ro

https://ro.wikipedia.org