Capitolul 1 Licentă [303640]

Introducere

Moda reprezintă un limbaj instant. Legătura între artă și modă are o deja o lungă istorie. Mulți creatori de modă s-au revendicat de la lumea artelor împrumutând teme artistice în procesul elaborării colecțiilor vestimentare. Progresul tehnologic este un element catalizator care a transformat moda într-o placere accesibilă. [anonimizat]-[anonimizat]-au mărit capacitatea de producție devenind o industrie în sine mai bine pregătită. [anonimizat], ceea ce este o [anonimizat], deosebit, [anonimizat]. [anonimizat].

Moda mai este considerată o obsesie, [anonimizat], care conform trenduriloe se schimbă în fiecare sezon.

Obiectivul general în crearea colecției date a fost a reflectarea inedită a temei proiectului. [anonimizat], stilizate, dar în același timp va fi păstrat caracterul sursei de inspirație. [anonimizat], preluate din sursa de inspirație. O [anonimizat], [anonimizat]. În colecție urmează a fi transpusă pictura prin tehnica imprimării….&&&&&

Primul obiectiv care va fi implimentat spre realizarea colecției va fost soluționarea compozițională a modelelor. [anonimizat]-[anonimizat] o imagine autentică zilelor noastre. După această etapă va fi realizată seria schițelor de modele.

Al doilea obiectiv va fi soluționarea tehnică adecvată a produselor unicat. [anonimizat], iar apoi realizarea mostrelor pentru a vizualizarea compatibililității materialelor cu imrime.

Ca scop primar, s-a [anonimizat]-[anonimizat]- vizuală și tehnologică de prelucrare.

Memoriul explicative al tezei de licență respective este structurat în mai multe capitole și subcapitole. Aceasta v-a [anonimizat] a colecției.

Primul subcapitol cuprinde studiul și analiza tendințelor modei. În cadrul acestuia s-[anonimizat]-vară 2019, a designerilor și a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]-board-urilor cu tendințele a articlolelor vestimentare dezvoltate în colecție, a formelor, a stilurilor, coafură și machiaj. [anonimizat]-artistică și mijloacelor de expresie plastică utilizate. Soluționarea grafică a colecției este de asemenea reflectată prin moodboard și sketchbook.

Al doilea capitol cuprinde o descriere tehnologică minuțioasă. Este alcătuit din mai multe subcapitole precum: fișa tehnică a modelului, în care este decris aspectul exterior al modelului de bază. Subcapitolele: Fișa de materiale, Inserțiile și Aplasarea etichetelor vor fi prezenate sub formă grafică și specificate fiecare dintre ele. În subcapitolul specificarea materialelor vor fi enumerate materialele, cantitatea, compoziția și alte caracteristici ale materialelor. În următoarele subcapitole vor fi prezenate: Tiparul de model, Desenul de gabarit, Tabelul de dimensiuni, Desenul aspectului general, aici este reprezentată proiectarea modelului de bază, specificarea dimensiunilor și secțiunile pe model prezentând fiecare secțiune. Respectiv în subcapitolul Succesiunea tehnologică de prelucrare sunt prezentate conținutul operațiilor tehnologice, tipul lucrării, timpul și utilajele folosite. În ultimele două subcapitole sunt prezenatate Specificarea reperelor și Sabloanele produsului.

Capitolul trei prevede determinarea costului de producție. În acest compartimente se va calcula: Calulculul costului direct de fabricație, Costuri materiale directe, Costuri cu personalul directe, Calculul costului indirect de fabricație, Amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale cu destinație de producție și respectiv Costurile pentru energia electrică. La final de capitol vom putea face o concluzie privind raționalitatea cheltuielilor și optimizarea procesului de muncă.

1.1.Studiul și analiza tendințelor modei

„Am crezut întotdeauna că rolul modei nu este doar acela de a face femeile mai frumoase, ci și de a le oferi mai multă încredere în sine.”

Yves Saint Laurent”

Moda este un set de obiceiuri, valori și gusturi adoptate într-un anumit mediu la un moment dat. Este o stabilire a ideologiei sau a stilului în orice sferă a vieții sau a culturii. Moda poate determina tipul sau forma de îmbrăcăminte și accesorii, un set de idei și principii ale comportamentului uman. Este general acceptat faptul că moda este susținută de două aspirații principale. Primul este imitarea cu scopul de a adopta experiență sau bun gust. Al doilea este presiunea sistemului social, teama de a fi în afara societății, frica de izolare. La om totul trebuie sa fie frumos: și fața, și îmbrăcămintea și gândul și sufletul. Moda înseamnă echilibrul gustului personal cu cel mai unanim acceptat, arta de a alege dintre elementele invariabile, pe cele ce se armonizează cu personalitatea fiecăruia, la locul potrivit, la timpul potrivit. Ne îmbrăcăm pentru noi și pentru ceilalți, nici modestie, nici extravaganță, nici ca ieri, nici ca mîine, ca astăzi! Casele de modă contemporane acordă tot mai mult fiecăruia dreptul de a-și exprima personalitatea. Lupta actuală în moda actuală se dă pentru adecvare, pentru sinceritate. Se preconizează o modă degajată, lipsită de rigiditate, o modă evoluată, fiecare fiind creatorul propriei sale ținute. Diversitatea modelelor oferite de creatorii de modă dau posibilitatea alegerii, în funcție de vârstă și preferință, a modelului care dă viață anilor și nu adaugă ani vieții. Fiecare trebuie să fie atributul gusturilor sale, să stie ce-l avantajează. Tendințele modei sunt influențate de mai mulți factori: cinema, celebrități, climă, explorări creative, politice, economice, sociale și tehnologice. Designerii pot folosi aceste informații pentru a ajuta la determinarea creșterii sau declinului unei anumite tendințe.

După analiza noilor tendințe în umra prezentărilor noilor colecții 2019 s-au observat câteva tendințe care se regăsesc la mai multi designeri si au un impact mai vizibil.

Figura 1.1 Trendboardul 1 [ 1,4,68,]

1.2. Argumentarea conceptului artistic al colecției de modele

În contextul designului, conceptul este modul în care artistul vede rezultatul muncii sale printr-o idee principală reflectată pe întregul proiect. Formă de cunoaștere obținută prin abstractizarea caracteristicilor esențiale ale obiectelor.

De zeci de ani, savanții de modă au dezbătut subiectul: “moda ar trebui să fie considerată o formă de artă sau este doar o meserie”. Unii cred că datorită aspectului utilitar al modei, nu ar trebui să fie considerată artă. Cu toate acestea, asemenea artiștilor impresioniști celebri din secolul al XIX-lea, cum ar fi Claude Monet, Georges Seurat și Vincent van Gogh, designerii de modă folosesc, de asemenea, creativitatea ca formă de auto-exprimare. Acest lucru devine și mai evident atunci când designerii de modă colaborează cu artiștii. O privire înapoi în istoria modei dezvăluie numeroase colaborări între artiști și designeri de modă, începând cu anii 1900. Paul Poiret, primul designer de artă și modă, a colaborat cu artiști și ilustratori de renume, printre care Georges Lepage, Erté, Georges Barbier și Raoul Duffy. În anii 1930, Elsa Schiaparelli a colaborat cu artiștii surrealiști Salvador Dalí, Jean Cocteau (fig. 2.1) și Christian Bérard.

Astăzi, moda și arta sunt strâns legate. Cu toate acestea, în cazul în care stilul este considerat o artă aplicată (ready-to-wear), adică o activitate care aduce estetica în viața de zi cu zi, acest lucru nu este și în cazul modei înalte (haute-couture), care se naște numai din imaginația creatorilor. Acesta prin urmare, nu are nici o funcție practică definită și este mai puțin supusă unor constrângeri economice și strategice. Deși îi îmbracă pe oameni, prima ei funcție este să arate know-how-ul unei case de modă, nu întotdeauna să fie purtabilă.

Unii creatori de modă precum Miucca Prada sau Karl Lagerfeld au ajuns la idea ca că moda nu este artă, chiar dacă este creativă și inspirată. Și totuși, Lagerfeld vorbește despre creatorii care se numesc "artiști" ca artiști de clasa a doua. În timp ce Yves Saint-Laurent spunea despre modă că este o profesie "care nu este chiar o artă, dar care are nevoie de existența unui artist".

Analizând mai mult timp la acest subiect a fost ajuns la concluzia că moda este, prin urmare, un mijloc de exprimare artistică. Muzee întregi, cum ar fi Muzeul Galliera, sunt dedicate modei. Cu toate acestea, mulți designeri văd moda ca o artă. Unii chiar își ancorează creațiile în stiluri specifice artei picturale. Pictura în general ocupă un loc aparte în lumea modei, pentru că ea este un izvor nesecat de inspirație. Între artă și modă nu există limite. Dacă moda este inspirată din artă, contravine și opusul, mulți pictori au scos în evidență țesături, draperii, siluete feminine sublimate de îmbrăcăminte, oferind un mesaj real despre moda unei ere.

Colecția dată are la bază o sursă de inspirație strâns legată cu arta. Este vorba depre creația marelui pictor impresionist Cloude Monet. Avînd o dragoste imensă față de creația acestui pictor, a fost luată decizia ca întreaga colecție să fie inspirată din picturile lui faimaose care redau niște impresii uluitoare, culori aprinse, tușe mari și lungi, peisaje luate din viața de zi cu zi.

Impresionismul este o mișcare picturală născută din asociația artiștilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea care trăiesc în Franța. Cu o puternică critică la început, această mișcare se manifestă în special în perioada 1874-1886 prin expoziții publice la Paris, această mișcare a marcat o ruptură bruscă de artă modernă și a deschis calea spre gloria abstractă. Această mișcare pitorală se caracterizează în principal prin picturi mici, curse vizibile ale pensulei, compoziție deschisă, utilizarea unor unghiuri neobișnuite de vedere, tendința de a observa impresiile fugitive, mobilitatea fenomenelor climatice luminoase. Impresionismul a avut o mare influență asupra artei din acea vreme, pictura desigur, dar și a artelor vizuale (sculptură, fotografie impresionistă, cinema), literature și muzică.

Până în secolul al XIX-lea, arta picturală oficială în Franța este dominată de Academia Regală de Pictură și Sculptură, care-și stabilește începuturile sale în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, regulile de bun gust, atât pentru temele tablourilor, precum și pentru tehnicile utilizate. Academia privilegia corpurile bine structurate, pe care le copiau de la modelele de sculptură antice, care constituiau idealul de frumusețe.

Cu toate acestea, secolul al XVIII-lea a marcat deja o evoluție semnificativă. Culoarea era deja la modă, chiar și la Academie; François Boucher, unul dintre membrii săi, este un exemplu. În lucrările lui Antoine Watteau (fig. 2.2), criticii văd semne de impressionism, un vânt de libertate în alegerea subiectelor sale pentru tablouri. În secolul al XIX-lea, William Blake, William Turner și Francisco de Goya si chiar Delacroix a pus deja bazele pentru un nou mod de pictură.

Odată cu inventarea tubului pentru vopsea de la mijlocul secolului al XlX-lea, tinerii pictori parizieni, ies din atelierele de lucru pentru a picta în aer liber ca să profite la moment de lumină. Acesti artisti preferă culori luminoase, jocuri de lumină și sunt tot mai interesați de peisaje sau scene din viața de zi cu zi. Uniți de critică, uneori foarte dură spre adresa lucrărilor lor, precum și refuzurile succesive ale Saloanelor de la Paris, acești tineri artiști au început să vină împreună pentru a picta și să vorbească. Printre acești pionieri, se numără Claude Monet, Pierre Auguste Renoir, Alfred Sisley si Frédéric Bazille, în curând s-au alăturat Camille Pissarro, Paul Cézanne și Armand Guillaumin (fig. 2.3). Frumusețea și adevărul au fost cele două scopuri ale tuturor artiștilor. Confruntați cu refuzul repetat ale saloanelor oficiale și critica aspră a presei și a publicului cu privire la lucrările expuse în prima expoziție de lucrări care nu au fost acceptate în anii 1860, grupul de impresioniști a decis să-și creeze propriile expoziții, prima fiind organizată cu ajutorul fotografului Nadar. Cu toate acestea, succesul este departe de ei. Publicul acceptă cu greu acest nou stil de pictură, care este prea nou și departe de referințele clasice.

Louis Leroy, critic de artă, vizitează expoziția și îi batjocorește și intitulează articolul său "Expoziția impresioniștilor". Împrumută această expresie din pictura lui Monet, care este expusă acolo: ”Impresie, răsărit de soare” . El reproșă pictura pentru că este doar o "impresie", o schiță, o pictură neterminată. El dă astfel numele acestei noi mișcări artistice, impresionismul, fără a intenționa să facă acest lucru. Zola, care l-a susținut pe Manet, publică articole pentru a apăra acest grup tânăr. Impresioniștii vor expune împreună de șapte ori până în 1886. În ciuda acestor dezacorduri, artiști impresioniști câștigă treptat favoarea publicului și colegilor, datorită ajutorul dealer-ului de artă Paul Durand-Ruel , care le expune la Londra, mai apoi la New York a cărui expoziție în 1886 marchează primul succes major al impresioniștilor. În mai puțin de douăzeci de ani, pictura a atins una dintre cele mai importante revoluții din istoria sa. Născut sub semnul lui Monet, impresionismul anunță deja la sfârșitul anilor 1880 marile schimbări ale secolului următor. Permițând artistului să dea frâu liber interpretării impresiilor sale și experienței sale intime, el transformă pictura într-un limbaj emoțional controlat, susținut de o teorie a culorii și a luminii.

Monet (fig 2.4) s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la  Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar el voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein-air schițe rapide făcute în aer liber pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările făcute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "… în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc". Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătușa sa a fost de acord să-l scape de armată, dacă va urma un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradițională predate la universitate nu i-au fost pe plac.[4]

În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mișcarea impresionistă. Ei au pictat împreună și au rămas prieteni pe toată viața. Monet s-a mutat apoi la o casă din Giverny, în regiunea Haute-Normandie, unde a plantat o grădină mare.

În 1872 Monet a pictat Impression, soleil levant (franceză): Impresie, răsărit de soare  (acum în Museul Marmottan, Paris) un peisaj din Le Havre, care a fost expus la expoziția impresionistă din 1874.

În anul 1892 Monet a pictat o serie de lucrări reprezentând Catedrala Rouen (fig. 2.5), din diverse unghiuri și la perioade diferite ale zilei. Douăzeci de vederi ale catedralei au fost expuse la galeria Durand-Ruel în 1895. El a pictat de asemenea și câteva mori de de vânt.

Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată – grădina sa, eleșteul, nuferii săi sau podul său. În grădină avea o livadă cu sălcii și o mlaștină. Monet a pictat printre altele și malurile Senei. În 1914, Monet a început o nouă serie de picturi ale nuferilor săi la sugestia prietenului său, politicianul Georges Clemenceau.

“ Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare.”

Cu aceste cuvinte Claude Monet își definea în 1926 propria activitate la sfârșitul unei lungi existențe dedicate cu pasiune, în totalitate, picturii. El a rămas în istorie drept părintele fondator al mișcării impresioniste și cel care a inspirat o nouă generație a momentului. Se stinge din viață pe data de 5 decembrie 1926.

"Impresie, soarele în ascensiune" (fig.2.6) este, fără îndoială, cea mai faimoasă pictura a lui Claude Monet, dar și mișcarea impresionistă, deoarece este cea care ia dat numele. Pictata in 1872, ea deține un loc important în istoria artei si deține multe secrete. Imediat te aruncă cu gândul la portul Le Havre. Ea nu este o pânză ca celelalte: ea a dat numele ei impresionismului.[4]

Soarele este, fără îndoială, punctul focal al compoziției, distins prin nuanțele și claritatea caldă, în mijlocul atmosferei reci și în ceață a portului. Multe studii au fost făcute pe acest soare stralucitor, unii istorici au pus la îndoială natura sa: răsărit sau apus de soare? Apoi, în 2014, Muzeul Marmotan, care găzduiește tabloul, a publicat un studiu amplu asupra datării operei. Astfel, datorită studierii datelor topografice, cum ar fi mareele, buletinele meteorologice sau căile celeste, este sigur că acesta este într-adevăr soarele care se ridică. Claude Monet a pictat această pictură în câteva ore.

Monet nu ezită să reprezinte nu o stâncă sau o plajă, ci un port industrial. Fumurile fabricilor estompează astfel lumina soarelui care se înmulțește, schimbând atmosfera și culorile și oferind această impresie de "ceață". În masă, ce pot vedea coșuri de fum din fabrică sau vapoare, tachetarea bărcilor cu pânze, dar și, în dreapta, macaralele tipice. Scena arată astfel, un port aflat în activitate, mai ales în zori, reprezentând dezvoltarea neîntreruptă a comerțului maritim în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. culorile sunt astfel puțin amestecate, juxtapuse una lângă cealaltă. În partea de jos a pânzei, pe apă, Monet merge atât de departe încât aplică tușe contrastante lungi, pentru a reprezenta mișcarea apei și a reflecțiilor sale.

O altă pictură celebră a artistului este “Nuferii” (fig. 2.7). In 1893, Monet a aranjat un iaz făcut în Giverny, conceput ca un tablou viu în care culorile și lumina se reflectă diferit în anotimpuri și orele zilei. El se inspiră din seria de nuferi. Decorul din Orangerie (fig. 2.8) s-a născut din dorința de a atrage privitorul în centrul lacului și de a-l scufunda în contemplarea sa. În locul picturilor de șevalet, Monet a pictat pe scara pereților pe panouri mari, care, puse la capăt, formează o decorare de 93 de metri. Este necesară o plimbare pentru a privi acest peisaj. De la o cameră la alta, privirile glisează asupra reflexiilor de pe suprafața apei, punctate cu nuferi. Cele două camere ovale, alăturate, desenează semnul infinitului. Ele formează împreună un ciclu cosmic care răspunde razei soarelui, perceptibil prin ferestrele zenitale. Lucrarea nu corespunde nici a unei reprezentări clasice a peisajului. Artistul explorează pe deplin posibilitățile de culoare și atingere. La distanță, tușele de culoare recompune imaginea unui tablou de apă fără țărmuri și orizont. Monet preia pe scară largă metodele impresioniste pe care le-a dezvoltat în aer liber, încercând să producă pe pânză efectele schimbătoare ale luminii. Pentru aceasta, este inspirat de lucrarea științifică a lui Michel-Eugène Chevreul despre culori și percepția lor. El divizează tușele și juxtapune culori complementare, galben și violet, de exemplu, care accentuează ochiul privitorului senzația de lumină și un spațiu de expansiune. Urmele lăsate de peria sau vârful paletei reflectă emoția

Suprafața în mișcare a iazului devine apoi o oglindă a sufletului. Puterea și semnificația actului creator, fără planuri de distincție, sunt toate elementele care vor atrage după 1945, tinerii artiști americani ai expresionismului abstract , cum ar fi Joan Mitchell în lucrarea sa " All over "(fig. 2.9). Monet avea șaptezeci și patru de ani când începe acest set și dezvoltarea lui coincide cu începutul primului război mondial. Acest proiect de pictură are o misiune ambițioasă: realizarea unei lucrări de pace într-o lume în război. Artistul captează privitorul într-o natură pură și tăcută care să conducă la visare și reflexie. De nedeterminat stimulează imaginația chiar dacă privirea este oprită de niște crini de apă, ale căror ritmuri ar putea sugera o muzică dulce. Acest peisaj, fără prezență umană sau animală, ridică o întrebare despre legătura dintre om și natură, o legătură pierdută probabil cu epoca industrială și cu civilizația urbană. Timpul trece, un ton albastru, care să conducă la meditație. În inima Parisului, Orangeria are o atmosferă pașnică: este un refugiu în care vă puteți adăposti de entuziasmul vieții moderne. Un mesaj universal de speranță și posibilă reluare este indus de ciclul liniștitor al cursului soarelui.

Picura cunoscută sub numele de Femeia cu o umbrelă de soare(fig. 2.10), aparține unei serii de picturi realizate de Monet în verile 1875 și 1876 și reprezintă grădina din adoua lui casă și câmpuri acoperite cu maci. Figura umană, care a jucat un rol neglijabil în picturile sale în ultimii ani, are o importanță reînnoită, soția sa Camille servind în mod constant ca model. În timp ce toate picturile sale au aceeași fascinație pentru captarea efectelor trecătoare ale luminii solare (care este semnătura stilului său impresionist), acest tablou este remarcabil pentru rolul principal care îl are figura în peisaj. Femeia cu umbrelă a fost pictată, probabil într-o singură sesiune care durează câteva ore. Artistul a vrut să dea sentimentul unei familii relaxate mai degrabă, decât un portret oficial. Poziția, plasarea soției și a fiului său sugerează că și-au întrerupt călătoria. Lumina soarelui straluceste in spatele femeii și în partea de sus a umbrelei sale, țesătura care plutește în spatel, este umlută cu reflexii colorate de galben din florile sălbatice de pe prim-plan. Femeia, îmbrăcată în alb și purtând o pălărie închisă, stă pe un deal, corpul ei ușor deplasat din centru, dar echilibrat vizual de umbrela verde pe care o ține. Privirea ei intensă și poziția corpului ei sugerează că ea a devenit brusc conștientă de prezența spectatorului și sa întors ca răspuns, creând o iluzie convingătoare a unei mișcări prinse pe loc. În spatele spre stânga apare forma mult mai mică a unui băiețel.

Opera “Macii” (fig. 2.11) este prezentată publicului în timpul primei expoziții a grupului impresionist în fostele ateliere ale fotografului Nadar în 1874. Pânza a devenit astăzi una dintre cele mai renumite. Evocă atmosfera vibrantă a unei plimbări prin câmpuri într-o zi de vară.

Monet diluează contururile și construiește un ritm colorat, cu pete ale căror formaturi exagerate, în prim-plan, arată primatul acordat impresiei vizuale. Astfel se face un prim pas spre abstractizare.În acest peisaj, cele două perechi de mame și copii ale primului și celei de-a doilea plan sunt doar un pretext pentru înființarea unei structuri oblice a picturii. Sunt definite două zone distincte din punct de vedere al gamei de culori, una dominată de roșu, cealaltă de un verde albastru.

De la pictură la modă. În ultimul deceniu, branduri de modă iconice precum Chanel, Dolce & Gabbana și Alexander McQueen (fig.2.12) ș.a. au amestecat elemente ale picturilor lui Monet în colecțiile de pe podium. Combinând arta istorică cu moda modernă, stilul impresionist al picturii marelui maestru nu a dispărut niciodată în timp. La începutul anilor 1940, Claude Monet a creat seria Nuferii (vezi fig. 2.7)- o serie de tablouri care s-au concentrat în întregime pe un iaz pitoresc, capturat în diferite zile și sezoane. Nuferii precum și alte creații ale artistului francez, continuă să fie una dintre cele mai reproduse lucrări de artă și rămâne o sursă excepțională de inspirație pentru lumea modei până în prezent. Inspirațiile de la Claude Monet în designul de modă sunt de obicei foarte clare și imediat recunoscute.[14]

Fiindcă natura a fost întotdeauna o parte foarte puternică a ADN-ului lui Christian Dior, nu este surprinzător faptul că designerii mărcii erau adesea inspirați de lucrările remarcabile ale lui Claude Monet. Christian Dior a adus un omagiu picturii "Cărarea prin iriși"(figura 2.13), proiectând o rochie Haute Couture uimitoare, iar pictograma "Miss Dior" a fost în întregime brodată cu flori de diferite nuanțe de roz și violet.

Un alt exemplu al influenței lui Monet a fost văzut în 2012, când Raf Simons a creat o rochie inspirată din pictura "Grădina de la Giverny". Rochia uimitoare, decorată cu mii de petale de flori în miniatură, a devenit imediat una dintre cele mai recunoscute rochii din istoria recentă a Casei Franceze(figura 2.14).

Această versiune Nuferilor de apă devine inspirația colecției de vară a brandului Sportmax. Fiecare detaliu al pieselor reflectă stilul lui Monet – modelele de îmbrăcăminte par a fi alcătuite din petele sale mici, subțiri și vizibile ale pensulelor(figura 2.15).[14]

Implementarea

3.Analiza stilului și destinației colecției elaborate

“Moda este ceea ce cumperi, stilul este ceea ce îți aparține!” Carine Roitfiel

Stilul vestimentar reprezintă o parte importantă din viața fiecăruia pentru că se știe, că o imagine bună face cât o sută de cuvinte, așa că de foarte multe ori primele lucruri pe care le transmitem oamenilor despre noi sunt derivate din modul în care arătăm. Personalitatea trebuie să se regăsească în piesele vestimentare pe care le purtăm, stilul trebuie să fie unic și interesant. Stilul arată cine suntem, dar în egală măsură determină și distanța pe care dorim să o transmitem celor din jur. Moda este un limbaj ce relatează o poveste despre cel care o adoptă, fiind un mod de comunicare non-verbală pe care nu oricine îl poate înțelege.

Colctia de modele elaborate întrunește elementele stilului classic și romantic cu precădere pe classic.

Clasicismul este un curent literar-artistic având centrul de iradiere în Franța, ale cărui principii au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale. Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să fie înzestrate de înalte idealuri eroice și principii morale ferme, scriitorii clasici s-au preocupat în mod special de crearea unor eroi ideali, înzestrați cu cele mai înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice. Rațiunea era ca element definitoriu al omului.

În această colecție predomină mai mult stilul clasic, total opus stilului romantic. Stilul clasic reprezintă eleganța prin excelență. Dar această modă sobră și urbană ascunde deseori o simplitate sofisticată. După cum sugerează și numele, unul dintre cele mai clasice și durabile stiluri. Este atemporal, rafinat și elegant. Hainele sunt de înaltă calitate, cu linii simple și reci. Femeia clasică preferă un aspect elegant, curat și ordonat. Chiar dacă nu sunt foarte orientate spre modă, preferă să rămână cu combinații sigure la locul de muncă și la domiciliu.El favorizează în primul rând aspectul practic fără vulgaritate și excese.Putem vorbi, de asemenea și despre stilul B.C.B.G (Bon Chic Bon Genre), care se referă mai mult la stilul burghez. Acest stil este mai elegant și mai rafinat. Clasicii caută piese și materiale de calitate, întotdeauna bine croite. Ei investesc în piese de marcă cum ar fi Lacoste, Ralph Lauren sau Hermes pentru a găsi un produs rafinat. Clasicul se bazează, prin urmare, pe valori sigure. Cu toate acestea, moda clasică evoluează oricum conform tendințelor, dar păstrează o bază sigură.

Piesele-cheie ale garderobei clasice rămân pantalonii drepți, cardiganul clasic, maioul polo, fusta creion și cămășile Oxford (fig.4.2). El se bazează pe culori mereu simple, cum ar fi alb, albastru maroniu, nuanțe de maro, gri. Acest stil este asortat cu moccasine, pantofi sau balerine. Atât prin coafură, machiaj, cât și prin accesorii, acestea rămân perfect simple și nu sunt niciodată provocatoare sau vulgare.

Pentru femei, machiajul este la fel de simplu ca și ținuta, deci este proaspat și rafinat. Părul lor adoptă o tăietură lungă sau pătrată, întotdeauna bine coafat de o culoare naturală. Bărbații, între timp, își păstrează părul scurt, fără a face vreun accent excesiv.

Femeile apreciază simplitatea și eleganța. Îi plac croitorii eleganți, bluza introdusă într-o fustă dreaptă. Materialele caraceristice stilului sunt jacquart-ul, bumbacul, catifeaua, lâna, cașmirul, țesăturile în carouri.

Designerii care s-au regasit în stilul clasic sunt: Armani, Givenchy, Chanel, Ralph Lauren, Maxmara, Burberry(figura 3.3) ș.a.[14]

Alt stil care se regasește în colecție este romantismul. O mișcare culturală care a apărut la sfârșitul secolului al XVIII – lea în Germania și Anglia , care mai apoi se dispersează în toată Europa în timpul secolului al XIX – lea , până în 1850. Acesta a influențat literatura, pictura, sculptura, muzica, politica si dansul si se caracterizează printr-o dorintă a artistului de a explora toate posibilitatile artei pentru a-si exprima starea de spirit.Valorile sale estetice și morale , noile sale idei și teme au influențat repede alte zone, în special pictură și muzică .

Romantismul este o nouă sensibilitate, care se opune clasicismului și raționalității. El proclamă cultul sinelui, exprimarea sentimentelor pasiunilor. În urma unor schimbări politice și sociale fără precedent, el pune omul și artistul în fața unui destin îndo-ielnic. Această viziune dramatică a omenirii este comună tuturor artelor, chiar și teatrului și operei.[7]

Vestimentația femeilor din epoca romantismului era caracterizată prin corsete extrem de strinse, creând impresia unei talii de viespe, iar în contrast cu acesta erau formele exagerate ale fustei și mânicilor, împodobite cu broderii, fundițe, volane, creți.

Chiar daca au trecut aproape două sute de ani de la acea perioadă, există totuși unele caracteristici care nu s-au piredut în timp, cee ace continua să ofere expresivitate și individualitate acestui stil. Stilul romantic continua să exprime feminitate, sensibilitate și eleganță. Predomină formele fluide, croieli care accentuiază talia și decolteul, liniile sunt calde, piesele vestimentare fiind decorate cu volane, creți dantele, voaluri, broderii, printuri.

În colecția data este abordat și stilul romantic. Una din regulile principale ale modei elegante este simplitatea combinată cu comoditatea și în același timp toate acestea să arate foarte frumos. Acest stil necesită un bun gust pentru combinațiile de culori și elaborarea unui design autentic, ca să avem un rezultat original și creativ. Experimentarea este o altă componentă a stilului romantic. Aceasta include experimentarea cu țesături, de diferite tipuri, variind în grosime, textură și aspectul general, care poate fi atât strălucitor cât și mat. De asemenea, aceasta se referă la culorile care pot fi create în combinațiile cele mai diverse și mai atrăgătoare obținute prin împerecherea opțiunilor de bază monocrome cu tonuri pastelate sau chiar luminoase, cum ar fi: purpuriu, portocaliu, verde, albastru ș.a. Unul din principalele intrumente pentru punerea în mișcare a ideii de romantism este prin accesorii, fiind modalitatea perfectă pentru utilizarea imaginației și pentru aducerea la viață a soluțiilor creative. Acest stil contribuie la realizarea unei idei conceptuale, și totodată la crearea articolelor practice de îmbrăcăminte. Astfel, vorbind despre stilul romantic, îl putem descrie ca o modalitate foarte potrivită de a exprima și de a demonstra stările unui designer. În colecția elaborată stilul romantic se distinge prin combinația de material ușoare ale ținutei, prin creții de pe mâneci și guler și desigur prin picturile realizate pe țesătură de șifon, care predomină în unele modele mai mult, în altele mai puțin.

Materialele caracteristice acestui stil sunt mătasea, fatinul, șifonul, cel mai des în tonuri de alb sau culori pastelate precum roz, verde pal, albastru deschis. Piesele cheie caracteristice sunt rochiile fluide, de diferite lungimi, cu s-au fără mâneci (de obicei se utilizează mânicile cu croieli mai sofisticate), bluze decoltate, cu fundă sau jabou la răscroiala gâtului. Pantofii și cizmele sunt elegante și fine, ca accesorii pot fi pălăriile, șaluri, pelerine, genți mici în culori pastelate, cu decorațiuni și beretă fină, ochelari eleganți și mănuși.

În lume există mai mulți deigneri care își crează colecțiile lor anume în acest stil, aceștia sunt Valentino, Rodarte, Dior, Lanvin (figura 4.1) ș.a.