IMPACTUL SOLUȚIONĂRII ESTETICE A AMBALAJELOR PENTRU ÎNTREPRINDERE [303619]

Licență

IMPACTUL SOLUȚIONĂRII ESTETICE A AMBALAJELOR PENTRU ÎNTREPRINDERE [303619]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

DEPARTAMENTUL MAȘINI ȘI SISTEME DE PRODUCȚIE

PROGRAMUL DE MASTERAT TEHNOLOGII ȘI SISTEME POLIGRAFICE

Disciplina: CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

PROIECT DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

TEMA: IMPACTUL SOLUȚIONĂRII ESTETICE A AMBALAJELOR PENTRU ÎNTREPRINDERE

Student: [anonimizat], a. u. 2019/2020

Rezumat:

Pentru alegerea temei am luat în considerare faptul că estetica și designul produselor contribuie la convingerea consumatorului în decizia de achiziționare a unui produs. [anonimizat], elemente ce pot influența cumpărătorul precum: [anonimizat], mesajelor.

Vom folosi astfel exemple din literatura de specialitate dar și exemple concrete prin intermediul unui studiu de caz privind estetica și designul ambalajelor.

Lucrarea va fi structurată pe capitole ce vizează elementele de interes și se va finaliza cu unele concluzii privind calitatea estetică a ambalajelor.

[anonimizat]-ului, vom aplica unele chestionare pentru confirmarea ipotezei cercetării sau am putea crea un nou ambalaj pentru un produs ce va fi folosit în demersul cercetării (ar fi crearea unui ambalaj pentru făină de exemplu).

Cuvinte cheie: estetică, design, produs. [anonimizat], standardizarea indicatorilor estetici.

CAPITOLUL 1. ESTETICA

1.1. ESTETICA – [anonimizat] – noțiune a [anonimizat] a valorii estetice

1.2. DESIGNUL
1.2.1. Designul în relație cu estetica industrială

1.2.2. Apariția și dezvoltarea designului
1.2.3. Promovarea designului

CAPITOLUL 2. ESTETICA MĂRFURILOR

2.1. ELEMENTE ALE ESTETICII MARFURILOR
2.1.1 Formă, structură, material
2.1.2. Linia – rolul său constructiv și expresiv
2.1.3. Desenul – modalitate de transpunere a ideilor
2.1.4. Stilul – sinteza a trăsăturilor estetice dominante
2.1.5. Ornamentul și valoarea lui estetică
2.1.6. Simetria, proporția, armonia și contrastul

2.2. CULOAREA – ATRIBUT ESTETIC DEFINITORIU AL MARFURILOR
2.2.1. Valoarea estetică a culorii
2.2.2. Efectele utilizării culorilor
2.2.3. Influența luminii asupra efectului cromatic
2.2.4. Funcționalitatea culorii
2.2.5. Preferințele pentru culori

2.3. VALENTELE OPERAȚIONALE ALE DESIGNULUI ȘI ESTETICII MARFURILOR
2.3.1. Cultura produsului estetic
2.3.2. Implicațiile manageriale ale designului și esteticii mărfurilor
2.3.3. Eco-design în restructurarea produsului

CAPITOLUL 3. PROIECT DE CERCETARE

3.1. [anonimizat]

3.1. Factorii ce influențează comportamentul consumatorilor

3.2. Produs, marcă, ambalaj

3.3. [anonimizat]

3.4. Metodologia cercetării

3.5. Colectarea/[anonimizat].

În aceasta lucrare vom cauta să arătăm care sunt elementale care fac ambalajul să fie atât de important și să creeze un impact atat de mare asupra consumatorului.

Multi economiști consideră ambalarea ca pe un element important al politicii de management al companiei deoarece pe lângă calitățile sale intrinseci, care sunt de protecție a bunului, ambalajul mai presupune și o serie de alte calități deosebit de importante cum ar fi promovarea produsului respectiv.

Ambalajul transmite un mesaj promoțional foarte puternic, iar în spatele un astfel de ambalaj care să aducă importante contribuții la vânzarea produsului respectiv se află o muncă imensă, care presupune cunoștințe bine stăpânite de management, curajul de a-ți asuma riscul și nu în ultimul rând, multa imaginație.

La prima vedere pentru un cumparator oarecare ambalajul nu reprezintă mare lucru. El urmează a fi oricum îndepărtat după folosirea produsului. Dar, de fapt lucrurile nu stau de loc așa, ci, fără a exagera, lucrurile stau cu totul invers. De foarte multe ori ambalajul este ales, el oferă informații despre produsul pe care îl conține, el ne oferă confortul utilizării produsului, el ne oferă o garanție a calității.

Ambalajele de prezentatre și desfacere a produselor, inclusiv ambalarea, constitue în condițiile actuale un factor important în diversificarea sortimentală, contribuie la aprecierea calitativă a produselor și stimularea vânzărilor.

Aceste cerințe alături de elementele tehnico-funcționale ale ambalajelor sunt, de asemenea, studiate de estetica produselor.

Un ambalaj de calitate trebuie să îndeplinească o serie de cerințe tehnice, constructive, economice și de durabilitate. La acestea s-a adaugat o noua cerință și anume dimensiunea estetică a ambalajelor.

Problema creării și producerii ambalajelor nu mai tine în mod exclusiv de domeniul cercetării și dezvoltării producției, a unor noi tehnici și procedee de fabricație. Ea devine din ce în ce mai mult legată de activitățile de stocare, expediere și transport, comercializare și publicitate.

Elementele de psihologie socială, dorințele consumatorilor și importanșa mesajului informațional al ambalajului în asigurarea unei reale protecții a acestora, relațiile cu publicul și reclama, ecologia și nu în ultimul rând, designul sunt factori ce determină complexitatea procesului de creare a ambalajelor.

În tratarea estetică a ambalajului trebuie să se țină seama de existența unui complex senzorial, care determină o manifestare de aprobare sau de respingere din partea simțului estetic al al fiecărui individ, de efectul emoțional declanșat de actul de cumpărare și de consum. Realizarea unui ambalaj presupune cunoștinte de design industrial, cunoștinte de estetică și cunoștinte legate de psihologia de cumpărare.

Legăturile marketingului cu estetica produselor sunt expresia relațiilor fundamentale care există între om și mediul în care el trăiește, în special relațiile cu obiectele pe care acesta le folosește. Produsele sunt văzute în zilele noastre ca niște extensii ale unor parți din noi, în care ne reflectăm continuu și din această cauză avem tendința să ne atașam de aceste lucruri. Totuși, aceasta atașare nu dureaza un timp indelungat, deoarece ciclul de viața al unui produs este destul de scurt.

Frumusețea și preferințele pentru frumos aparțin domeniului sensibilitații subiective și fac parte din sensul personal pe care un consumator îl acordă unui produs de a fi sau nu valoros pentru el. În opinia mea, creatorii frumosului de azi nu se mai pot lipsi de concepția și tehnicile marketingului.

CAPITOLUL 1. ESTETICA

1.1. ESTETICA – NOȚIUNI GENERALE –

Valoarea de frumos

Frumosul industrial – noțiune a esteticii contemporane

Gustul estetic – modalitate de cunoaștere a valorii estetice

1.2. DESIGNUL
1.2.1. Designul în relație cu estetica industrială

1.2.2. Apariția și dezvoltarea designului
1.2.3. Promovarea designului

Forma ambalajelor elimină în final uniforminatea și monotonia sortimentală respectând cerințe de varietate sortimentală, dozarea și proporționarea produselor conform cererii pe piață.

Culoarea realizată în strânsă legatură cu forma și grafica acestora, are în vedere:

stimularea vânzărilor;

conținutul și ambianța estetică a spațiilor comerciale;

personalitatea produselor;

promovarea unor elemente cu specific național, zonal;

crearea din punct de vederea psihologic a unui climat comercial;

contribuția directă la crearea unei tradiții a produselor, întreprinderii etc.

Grafica adâncește aspectele legate de individualitatea bunurilor de consum, în raport cu destinația acestora, alături de celelalte elemente de estetică, fiind o contribuție importantă la creșterea desfacerii de mărfuri, stimulând concurența în condiții optime, sporind carcteristicile merceologice ale mafurilor.

Modalitățile de realizare a graficii ambalajelor (caracterul literelor, mărimea, semnificația culorii etc.) comtribuie direct la scurtatrea timpului de identificare, alegere și decizie accentuând concomitent elementele de ambianță și bun gust cât și nivelul de prezentare a produselor în magazine, expoziții etc.

Forma, culoarea și grafica ambalajului – elemente de sinteză în cadrul esteteicii produselor – realizate în condiții optime au contribuții efective, cu eficiența majoră, în cadrul relațiilor competitive de comerț interior și exterior, accelerând penetratia etc.

Dezvoltarea producției și diversificarea sortimentală a produselor în condițiile modernizării continue a producției, a lărgirii pieței interne și a schimburilor economice cu alte țări, precum promovarea formelor rapide și eficiente de servire în comerț impun ca o necesitate obiectivă perfecționarea activității de ambalare și preambalare a produselor.

Este necesar să se asigure pe lângă însușirile calitative ale produselor: utilitate, durabilitate etc. și o corelare a acestor însușiri cu dozarea, dimensionarea, aspectul și calitatea ambalajelor folosite. Ambalajul marfurilor, pe lângî sarcina de a păstra sau maturiza însușirile calitative ale produselor, constiuie un mijloc important de reclamă, de îmbunătățire a prezentării și o formă activă a vânzărilor.

Daca forma ambalajului reprezintă un element estetic subordonat formei produsului, culoarea și grafica reprezintă calități estetice proprii ambalajului.

Etichetele prin forma și colorit, creează iluzia că produsele din interior se vâd. Aceste a sunt lipite pe partea superioară a cutiei, mărind, în acest mod, posibilitățile de prezentare și etalare a produselor.

Realizarea care, din punct de vedere coloristic și grafic, folosește colajul, accentuează în mod deosebit publicitatea produsului prezentat.

Pentru produsele mai deosebite se remarcă și folosirea unor ambalaje din carton, mase plastice care conferă produselor o elegață și o ținută estetică deosebită.

FORMA

Forma prosusului și a ambalajului poate să exercite o influență imensă. Chiar și simpla formă a unei pungi poate avea spectaculoase efecte de management.

Când pungii de făină i s-a adăugat timbrul cu adeziv pentru inchidere după utilizare, vânzările au început să crească exponențial. Același efect a avut și o simplă toartă la punga mare fără să fi fost stimulate de vreo reclamă sau promovare specială. În forma s-a anterioară de ambalare, marca era asociată cu o activitate casnică; timbrul și toarta au făcut produsul să pară ușor de folosit și convenabil. O banală pungă poate deveni marcă comercială sau emblemă și poate crea, aproape de una singură o intreagă identitate.

Majoritatea consumatorilor fac imediat asocieri și au senzații imediate față de fiecare formă de ambalaj. Într-adevăr, importanța formei, ca element estetic, poate să o depașească chiar pe cea a functionalității.

Succesul inițial al unei mărci de făină s-a datorat nu numai temei cozonac, ci și combinației inteligente de percepție a atributelor primare, din imaginea nouă a pachetului în mare parte prin introducerea pachetului din hârtie de calitate cu capac ce poate fi resigilat în vederea păstrării în bune condiții până la următoarea utilizare.

Dimensiuni ale formei

Unghiularitatea. Formele unghiulare sunt acelea care contin unghiuri, in timp ce formele rotunjite nu au colțuri ascuțite. Ambele categorii comportă o mare bogăție de conotații asociative.

Simetria. Se referă la identitatea în oglindă, de formă și aranjament, pe cele două părți ale unei axe. Simetria creează echilibru – un factor important în modul de evaluare a atracției vizuale față de produs. Simetria echivalează într-un fel cu ordinea și ne eliberează de tensiune, pe când asimetria face exact contrariul, însă un pic de tensiune salvează imaginea vizuală de la monotonie.

Proporția. Proprția este o altă variabilă majoră care ne influențează modul de precepere a formelor. Formele unghiulare și trapezoidale extind câmpul vizual, părând să surprindă o proporție mai mare dintr-o scenă și creând astfel o estetică dominantă. Formele unghiulare scurte pot părea mai timide și umile. În cazul formelor rotunde, proporția și simetria sunt adesea întrepătrunse, formele circulare par mai puțin penetrante, dar creează armonie.

Marimea. Personalitatea poate fi dedusă prin intermediul formei. Formele ample, înalte sau late sunt adesea percepute ca fiind puternice și solide.

Mai mult decât alte dimensiuni ale formei, modul în care este evaluată mărimea diferă spectaculos în funcție de norma culturală și regională. În Occident, dimensiunea redusă este adesea văzuta ca ‘micime de spirit’. În Orient, însă, marimea este adesea văzută ca stanjenitoare și greu de manevrat.

CULOAREA

Culoarea se regăsește în orice element al imaginii corporației sau marcii. Siglele sunt de obicei colorate, produsele și ambalajele la fel.

Identificare culorii în promovarea identității.

Identificarea campaniei și a mărcii. Companiile pot face din culoare punctul cel mai important al identității promovate, utilizând o singură culoare distinctivă, sau o paletă de culori, ca parte a identității lor vizuale. Dacă o anumită culoare este consecvent folosită într-o varietate de elemente de identitate, ea devine parte din « semnatura » companiei respective.

Coca-Cola foloseste in mod eficient culoarea rosie ; compania se ingrijeste ca aceasta culoare să fie reprodusă pe un numar infinit de materiale și suprafețe din întreaga lume și își protejează foarte strict folosirea culorii (culoarea poate fi protejată prin lege).

Se poate crea o întreagă identitate pentru un conglomerat, tot prin intermediul culorilor.

Identificarea liniilor de produse

Culoarea poate fi folosită și pentru a separa liniile de produse în subcategorii. Se poate folosi, de exemplu, același tip de recipient și același tip de ambalaj, semnalându-se doar diferențe prin intermediul culorilor.

Culorile compensatorii sau contrastante, de pildă, alese cu grijă și discernământ după criterii științifice acționează eficient asupra formei.

Exemple :

ambalajul complet roșu șochează, irită, se pune în valoare cu ostentație și violentează echilibrul tonal ;

griul folosit în doze mari în culoarea produselor conduce la melancolie la tristețe, micșoreaza randamentul în muncă al omului ;

negrul este obsedant – depresiv ;

albul este elegant, optimist, dar pe suprafețe mari dă nesiguranță;

galbenul, albastrul sunt culori calde, liniștitoare ;

violetul provoacă neliniște când este combinat prea mult cu roșu și dimpotrivă, provoacă liniște când este asociat cu albastrul.

Orice insuficientă armonizare între forma și culoarea produselor are repercusiuni deosebite în viața oamenilor. S-au făcut studii interesante asupra modului în care consumatorii preferă să fie colorate produsele. S-au obținut rezultate care relevă faptul că preferințele pentru anumite culori diferă după vârstă, ocupație, regiune, tradiții chiar și aspecte legate de educație.

În stabilirea culorilor unui ambalaj trebuie să se țină seama de: destinația lui, locul și modul de folosire, vârsta viitorilor consumatori, tradițiile locale etc. alegerea culorilor și factorilor de finisaj, intensitatea culorilor, combinarea acestora trebuie făcută de creatori competenți, cu gust verificat prin experiențele reușite.

Numeroase experiențe au relevat că lipsa competenței, respectiv a creatorului cu gust format, conduce la diletantism, la irosire de valori materiale, forță de muncă, la influențe în eforturile generale de educare estetică a populației.

Culorile ca atare vor contribui la promovarea desfacerii, infrumusețarea și ușurarea vieții omenești. Alegerea culorii portivite poate avantaja produsul și functionarea sa. Deci, culorile trebuie să fie alese cu grijă pentru a promova produsele respective.

În comerț, culoarea își afirmă rolul în activizarea vânzărilor, asociată, în primul rând, cu ambalajul. Pe masură ce se impun formele moderne de vânzare importanța ambalajelor crește. Unele experimente făcute în țările capitaliste dezvoltate arată că gospodinele consacră în medie cumpărăturilor din supermagazine, 27 de minute. În acest timp ele achiziționează circa 14 produse din cele peste 6.000 prezentate spre vânzare. Peste 75% din cumpărături fac parte din categoria celor “impulsive”. Aceasta înseamnă că ambalajele și coloritul rețin atenția, în medie, timp de mai puțin de o secundă. În acest timp extrem de scurt, trebuie să se declanșeze impulsul cumpărării. Colorarea trebuie folosită cu pricepere și chiar cu prudență. Pare simplu și tentant să « scoți ochii oamenilor » cu culori țipătoare. În acest fel însă succesul este departe de a fi asigurat. Trebuie să se țină seama, de asemenea, de faptul că, a da o culoare produsului, ambalajului, înseamnă o cheltuială și că mai multe culori înseamnă multiplicarea cheltuielilor. Se ajunge astfel și în acest domeniu la un calcul de optimizare.

La alegerea culorilor un rol deosebit îl au tradițiile naționale și culturale. Diferitele popoare acorda culorilor semnificații diferite. Negrul este culoare de doliu în tarile emisferei occidentale, în timp ce în țările musulmane doliul se exprima prin alb. În SUA, roșul este simbloul curățeniei, în timp ce englezii sunt de părere contrară. În Suedia, albastrul simbolizează bărbația, în timp ce în Olanda el simbolizează feminitatea. În Italia, țara însorită, roșul este culoarea preferată, în timp ce în Anglia, Suedia, Olanda se preferă albastrul și auriul.

Specialiștii în ‘comunicațiile vizuale’ au descoperit legături între preferințele pentru unele culori și domiciliul în mediul urban sau rural, vârstă și sex, apartenență la diferite pături sociale etc.

Culorile pot și trebuie să comunice informații asupra calității și a unor caracteristici ale produsului. Pentru produsele mai scumpe, de calitate superioară, trebuie folosite alte culori decat pentru produsele de mare serie.

Și caracteristicile produsului pot fi evidențiate cu ajutorul coloristicii. Pentru produsele având o cantitate mare de clorofilă se recomandă culoarea verde, durabilitatea și rezistența se sugerează prin culoarea bronzului etc.

În alegerea culorilor trebuie să se țină seama de efectul lor în condițiile de lumină și spațiul oferit in salile de vanzare. De asemenea solutiile coloristice pentru ambalaje trebuie sa tina seama de armonizarea cu culorile alese pentru comunicarea pretului si pentru comunicarea prin grafica a caracteristicilor principale ale produsului. Cel mai des se foloseste albul pentru evidentierea pretului si culori intense pentru sublinierea caracteristicilor produsului.

Dar, cel mai important rol ce revine culorilor in societatea noastra este cel de instrument al realizarii prosuselor. Industria poate folosii culoarea pentru identificarea unui produs sau pentru identificarea unei marci sau chiar pentru identificarea unei firme.

O problema importanta ce se ridica in legatura cu colaristica produselor si ambalajelor consta in previziunea reactiilor fiziologice ale cumparatorului. Se stie ca iluminatul in rosu al incaperilor mareste pulsatiile si accelereaza respiratia. Iluminatul in nuante de rosu sau galben actioneaza in chip inviorator asupra oamenilor apatici. Verdele este o culoare calma care linisteste.

Culorile provoaca si reactii psihologice care, in imaginatia oamenilor , sunt legate de anumite interpretari. Tocmai aceste reactii psihice stau la baza influientei lor asupra activitatii vanzarilor.

Care sunt reactiile la diferite culori ?

Rosul este o culoare care atrage privirea, retine atentia ; el simbolizeaza forta, pasiunea. Dar rosul trabuie folosit cu multa atentie. Un rasu prea inchis, sangeriu sau purpuriu, poate provoca agitatie necontrolata si chiar stari depresive.

Exemplu: un exmplu foarte relevant in care s-a folosit culoarea rosie cu un efect garantat este cel al firmei Coca-Cola. Recunoastem cu totii culoarea inconfundabila a emblemei Coca-Cola care este de un rosu intens, nu foarte deschis, dar nici inchis, o culoare care inspira tinerete, jovialitate.

Portocaliul invioreaza si inlesneste comunicatiile. El da impresia de curatenie si intimitate.

Exemplu: sigla Orange.

Verdele este in general o culoare tonica, dar si cea mai pretentioasa si ambigua dintre culori. Verdele pal da impresia de delicatete, un verde auriu sugereaza energie, verdele galbui – oboseala, iar verdele inchis boala , deprimare.

Elxemplu: se folosente in general la produsele care contin multa clorofila, iar ca exemplu am luat iaurtul Activia, care contine germeni de grau si fibre vegetale.

Rozul pal indica feminitatea si delicatete. Un roz mai accentuat da impresia de intimidate si distinctie. Aceasta culoare se foloseste in general in ambalarea praduselor alimentare pentru copii, a dulciurilor si a cosmeticelor.

Galbenul este o culoare tinereasca, un galben-masliniu sugereaza insa descompunerea si deprima.

Albastrul deschis este culoarea seninatatii si linistii, dar albastrul prea inchis poate fii deprimant.

Negrul este culoare de doliu, dar cand este slefuit si i se da luciu poate sugera foarte bine eleganta si distinctia.

Albul combinat in special cu albastru, da impresia de prospetime si puritate.

Exemplu: se foloseste combinatia alb-albastru in special la produsele lactate.

Bronzul este o culoare universala simbolizand solidaritatea si durabilitatea. El nu este nici odata vulgar sau brutal.

Exemplu: argintiul este folosit in industria alimentara mai ales la produsele dietetice, cum ar fi bauturile light, fara zahar

O disputa care dureaza de multa vreme este cea intre partizanii coloristicii si cei ai textului publicitar. Cei dintai sustin ca textul publicitar trebuie redus la minim, functia comunicarii informatiilor trebuie sa fie animata de coloristica, de simboluri si de forma ambalajelor. Cea mai mare grija trebuie acordata coloristicii, care trebuie sa asigure nu numai vizibilitatea dar si puterea de sugestie a informatiilor.

GRAFICA

Ceritele unui comert modern impun o grafica sintetica si expresiva, care se poate grupa in mai multe categorii:

grafica comerciala, care prezinta produsul prin fotografii, desene si combinatii figurative cu compozitiie si policromie de efect;

grafica intelectuala sau sintetica, neancarcata cromatic cu simboluri vizuale foarte usor de descifrat;

grafica umoristica, pentru ambalaje destinate unor produse zaharoase, cosmetice etc. practicate cu succes intr-o serie de tari.

Aceste sisteme grafice conduc sub forma si prezentatrea lor functionala la :

alegerea foarte ușoară a prduselor ;

pastrarea produselor in stare proaspata timp destul de indelungat;

conditii igenice deosebite in ceea ce priveste manipularea si prezentarea produselor ;

tendinta pe plan mondial in ceea ce priveste varietatea formei si calitatii favorizand desfacerea, aplicand in acest mod, chiar pentru un produs, cu caracteristici similare merceologice, varietatea si prezentarea sortimentala ;

sisteme de deschidere a cutiilor foarte simple cu posibilitati proprii in acest scop.

Caracterele de litera

Caracterele de litera se intalnesc peste tot : in materialele publicitare, in standurile din magazine, pe pungi si pe ambalaje. Caracterul de litera este un element estetic realizat din mai multe elemente estetice primare. Caracterul de litera folosit are o anumita forma si o anumita culoare, care trebuie luate in considerare atat separat cat si impreuna. Ca si in cazul formelor exista, o infinita varietate de caractere litera, care pot transmite un numar infinit de imagini.

Aspectul caracterelor litera

Caracterele de litere sunt un aspect unic al stilului, deoarece ele adauga in mod direct calitati reprezentative cuvintelor si literelor care transmit prin ele insele un anumit mesaj unui caracter de litera i se poate da o anumita forma, pentru a crea anumite perceptii. Literele inalte, inguste, dau impresia de eleganta ; literele rotunjite, pline, au o aparenta prietenoasa, chiar dragastoasa.

Exemplu: sigla Coca-Cola este scrisa cu litere rotunjite care vor sa induca ideea de prietenie, tinerete.

Gama Dove, produse pentru ingrijirea pielii si a parului – caracterele litera sunt, de asemenea rotunjite.

Caracterul de litera folosit de revista New Yorker induce o atitudine sofisticata, inteligenta, stil, avangarda.

Concluzia ce se desprinde din disputa intre partizanii coloristicii si cei ai textului publicitar este ca in cadrul actiunilor interdependente nu pot fi date retete gata facute. Locul coloristicii, graficii si forma produselor si ambalajelor trebuie determinata pentru fiecare in parte.

Ambalajul ecologic – o noua provocare

Problemele ecologice reprezinta astazi una din marile provocari. Protectia mediului trebuie, de aceea, sa se numere printre prioritatile oricarei firme, producator sau comerciant.

Firmele care actioneaza in domeniul comertului se pot angaja pe mai multe planuri in protectia mediului. Ele pot astfel sa-si incurajeze partenerii industriali in schimbarea componentelor produselor si sa-i determine sa-si adapteze procesele de productie sau sa influenteze ambalarea produsului prin eliminarea, de exemplu, a materialelor de ambalare inutile.

In ultimii ani, relatia complexa produs-ambalaj-mediu s-a deteriorat in mod serios, ambalajul fiind perceput adesea ca fata vizibila a deseurilor si poluarii. Cetateanul devine tot mai constient de pericolele care-i ameninta habitatul. Iar ambalajul a devenit un simbol al poluarii, deci un obiectiv in lupta pentru protectia mediului.

In aducerea produselor la consumator industria si sectorul distributiei sunt plasate pentru a intelege rolul esential pe care il joaca ambalajul. Ceea ce nu este cunoscut este cate produse sunt dirijate catre conumator neambalate. Tocmai de aceea este foarte important a clarifica rolul ambalajului in prezentarea calitatii produselor in timpul transportului, stocarii si vanzarii si a concilia ambalajul si mediul.

Un factor cheie in adoptarea politicilor in raport cu aceasta complexa relatie, atat de catre autoritatile publice cat si de operatorii economici, il constituie gradul constientizarii publice in privinta tendintelor ecologice.

La nivelul anului 1989, Europa de Vest producea circa 113,7 milioane tone de deseuri menajere, 38 milioane tone reprezentau deseuri din ambalaje (39,5% hartie si carton, 28% sticla, 20% materiale plastice, 8,4% otel, 2,9% aluminiu si 2% lemn). Aceasta in contextul in care desi exista o paleta larga de metode de eliminare a deseurilor cea mai raspandita practica continua sa fie depozitarea.

Cresterea constanta a cantitatii de deseuri, procentul considerabil care revine deseurilor de ambalaje, uzinele de procesare a deseurilor care devin din ce in ce mai dificil de inlocuit, toate acestea au devenit un adevarat cosmar pentru autoritatile locale.

Inainte de a se transforma in deseu, ambalajele trebuie sa joace un rol benefic pentru consumator. La randul sau, consumatorul trebuie sa se pregateasca sa faca un pas inapoi si sa renunte la o parte din confort in scopul de a proteja mediul.

Sunt recunoscute avantajele pe care le ofera ambalajul: o mai buna prezentare a produselor si o importanta convenienta in transportul si utilizarea acestora. Dezvoltarea ambalajului in sectorul industriei agro-alimentare, in care se regaseste cam 2/3 din ambalajul care ajunge pe piata, este legata direct de schimbarile care intervin in obiceiurile de consum.

Principalele dezvoltări ale ambalajului au constituit motorul dezvoltarii tehnologiei materialelor si procesul de ambalare. Astfel a fost posibilă: îmbunătățirea condițiilor de prezervare si a durabilității, ridicând în același timp calitatea; prezervarea capitalului agroalimentar prin evitarea pierderilor. Statisticile FAO arată, că ambalarea a condus la salvarea între 30% si 50% din resursele naturale.

Un fapt este cert, ecologia, alături de tehnologie și management, a devenit a treia dimensiune a ambalajului.

CONCLUZII

În literatura de specialitate pot fi întâlnite numeroase definiții date esteticii, ca știință, ca parte a filosofiei sau ca disciplină de studiu. Astfel, estetica reprezintă:

“Știința care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metodele creației artistice, la criteriile și genurile artei”, sau:

“Teoria frumosului, a frumuseții în general și a sentimentului pe care ea îl face să se nască în noi;

„Ansamblul de principii ce stă la baza unei expresii artistice urmărind s-o redea în conformitate (raportat) cu un ideal de frumusețe”.

Cele mai detaliate explicații asupra noțiunii de estetică sunt, însă, cuprinse în următoarea definiție:

,,Estetica reprezintă o disciplină filosofică care studiază esența, legitățile, categoriile și structura acelei atitudini umane față de realitate, caracterizată prin reflectarea, contemplarea, valorizarea și făurirea unor trăsături specifice ale obiectelor și proceselor din natură, societate și conștiință sau ale creațiilor omenești”.

Pornind de la funcția de promovare a mărfurilor ambalajul este primul element ce contribuie la alegerea unui produs.

Ambalajul este o interfață, un mediu, între produs și utilizator. Rolul său nu se limitează numai la acela de a conține și proteja produsul, ci și de a facilita vânzarea acestuia prin declanșarea actului de cumpărare. Ambalajul prezintă produsul și contribuie substanțial la vânzarea acestuia. Adevărat „vânzător mut” al produsului, informează și „seduce” consumatorul.

Asistăm în prezent la o efervescență în domeniul proiectării ambalajelor, în care o serie de designeri talentați caută să găsească soluții noi, pline de imaginație, astfel încât concepția lor să răspundă adecvat funcțiilor principale de protecție a produselor, de raționalizare și economicitate, funcțiilor estetice și de promovare a vânzărilor.

Problema creării și producerii ambalajelor nu mai ține în mod exclusiv de domeniul cercetării și dezvoltarii producției, a unor noi tehnici și procedee de fabricație. Ea devine din ce în ce mai mult legată de activitățile de stocare, expediere și transport, comercializare și publicitate.

Elementele de psihologie socială, dorințele consumatorilor și importanta mesajului informațional al ambalajului în asigurarea unei reale protecții a acestora, relațiile cu publicul și reclama, ecologia și, nu în ultimul rând, designul sunt factori ce determină complexitatea procesului de creare a ambalajelor. În tratarea estetică a ambalajului trebuie să se țină seama de existența unui complex senzorial, care determină o manifestare de aprobare sau de respingere din partea simțului estetic al fiecarui individ, de efectul emoțional declanșat de actul de cumpărare și de consum.

Aceste cerințe alături de elementele tehnico-funcționale ale ambalajelor sunt, de asemenea, studiate de estetica produselor.

Forma ambalajelor are în vedere, în principal, cerințe de varietate sortimentală, dozarea și proporționarea produselor conform cererii pe piață, eliminând în final uniformitatea și monotonia sortimentală.

Culoarea realizată în strânsă legătură cu forma și grafica acestora, are ca obiective:

stimularea vânzărilor;

conținutul și ambianța estetică a spațiilor comerciale;

personalitatea produselor;

promovarea unor elemente cu specific național, zonal;

crearea din punct de vederea psihologic a unui climat comercial;

contribuția directă la crearea unei tradiții a produselor;

Culoarea- atribut estetic definitoriu al produselor

Din punct de vedere senzorial-perceptiv, fiecare culoare se caracterizează prin cele trei proprietăți de bază, care determină valoarea estetică a culorii.

1. Tonalitatea cromatică, care este dată de lungimea de undă. Senzația de culoare este generată de radiațiile lungimilor de undă reflectate. Corpurile care reflectă toate lungimile de undă sunt percepute ca albe, iar cele care absorb toate lungimile de undă sunt percepute ca negre. Absorbția și reflexia, în diferite proporții, a tuturor lungimilor de undă determină nuanțe acromatice aflate între alb și negru, deci griul. Există încercări de a face o deosebire între termenii de ton și nuanță cromatică. Cel mai des se constată tendința de a utiliza termenul de ton cromatic pentru culorile saturate, iar termenul de nuanță cromatică pentru culorile (tonurile) modificate prin folosirea albului și negrului.

Prin cercetări, s-a constatat că, o dată cu fiecare creștere de aprox. 2-5 µm a lungimii de undă a radiațiilor luminoase, ochiul nostru distinge un nou ton cromatic sau nuanță de culoare. Diferența de lungime de undă dintre roșu închis (760 µm) și violet (390 µm) este de 370 µm. Pe această gamă de lungimi de undă se disting aproximativ 130-200 de tonuri cromatice ce formează familii de culori. Astfel, roșul prezintă aproximativ 57 de tonuri distincte, portocaliul 12, galbenul 24, verdele 12, albastrul 29, iar violetul 16 tonuri cromatice. Prin combinarea diferitelor grade de saturație și a celor 200 de tonuri, în cazul unui subiect cu percepție cromatică normală se pot individualiza aproximativ 17000 de nuanțe cromatice. Sub privirea ochiului, tonurile cromatice evoluează progresiv de la unul la altul în spectrul cromatic, pornind de la roșu și ajungând la violet. În mod similar, fiecare nuanță cromatică trece aproape pe nesimțite de la tonul corespunzător spre alb sau spre negru. Pornind de la aceste fenomene, se poate obține o nouă organizare și reprezentare grafică a spectrului cromatic, a tonurilor și nuanțelor cromatice. Astfel, prin combinarea organizării cromatice circulare cu alb și negru, se ajunge la un nou model de organizare cromatică, mult mai complet și care poartă denumirea de steaua cromatică.

Cercul tonurilor cromatice

2. Intensitatea sau încărcătura energetică a undelor electromagnetice determină luminozitatea sau gradul de strălucire a culorii, care face ca o culoare să ni se pară mai mult sau mai puțin vie.

Luminozitatea cea mai ridicată o posedă culorile din zona de mijloc a spectrului (îndeosebi galbenul), iar cea mai scăzută culorile din segmentele extreme (îndeosebi violetul, albastrul). 3. Puritatea sau saturația este însușirea culorii de a fi mai concentrată, mai saturată sau mai pală și este dată de distanța la care se situează o culoare cromatică dată față de culoarea acromatică-alb. Culorile spectrale se numesc pure sau saturate dacă nu sunt amestecate cu alte culori și au gradul de puritate egal cu unitatea. Saturația unei culori se poate reduce prin amestecarea ei cu culoarea albă. Datorită acestor proprietăți, culorile ni se par “vii" sau “moarte", “calde" sau “reci", “apropiate" sau “îndepărtate", “grele" sau “ușoare", “tari" sau “slabe", “vesele" sau “triste". Actualmente, culoarea folosită adecvat este un element esențial ce definește valoarea estetică a produsului industrial. În lucrarea sa “The art of color", Johanes Itten apreciază: “Așa cum intonația dă culoare cuvântului vorbit, tot astfel culoarea oferă unei forme un sunet spiritualizat".

Științele care stau la baza ergonomiei scot în evidență efectele fiziologice și psihologice pe care cromatica obiectelor le exercită asupra omului. Cercetările și experiențele făcute de către specialiști au demonstrat că îmbinarea culorilor poate să influențeze și să modifice senzația de confort, să afecteze funcționalitatea și solicitarea diferitelor organe anatomice, să influențeze psihicul omului. Astfel, se exercită influența asupra capacității cerebrale prin aparatul vederii implicit asupra capacităților fizice și neuro-psihice. Ansamblul organelor și structurilor nervoase implicate în procesul vederii comandă cel puțin 90% din totalul activitățiilor zilnice jucând un rol preponderent. Dat fiind numărul important de funcții nervoase acționate în procesul vederii, aparatul vederii constituie una din cauzele importante ale apariției fenomenelor generale de oboseală. Influența exercitată de cromatica culorilor asupra capacității fizice și neuro-psihice se manifestă prin efecte care modifică activitatea și dispoziția psihică.

(după V. Anghelescu și E. Grandjan)

a

Grafica adâncește aspectele legate de individualitatea bunurilor de consum, în raport cu destinația acestora, alături de celelalte elemente de estetică, fiind o contribuție importantă la creșterea desfacerilor de mărfuri, stimulând concurența în condiții optime, sporind caracteristicile merceologice ale mărfurilor.

Forma, culoarea și grafica ambalajului – elemente de sinteză în cadrul esteticii produselor – realizate în condiții optime au contribuții efective, cu eficiența majoră, în cadrul relațiilor competitive de comerț interior și exterior.

Dezvoltarea producției și diversificarea sortimentală a produselor în condițiile modernizării continue a producției, a lărgirii pieței interne și a schimburilor economice cu alte tari, precum promovarea formelor rapide și eficiente de servire în comerț impun ca o necesitate obiectivă perfecționarea activității de ambalare și preambalare a produselor.

Ambalajul mărfurilor, pe lângă sarcina de a păstra sau maturiza însușirile calitative ale produselor, constituie un mijloc important de reclamă, de îmbunătățire a prezentării și, în ultima analiză, o formă activă a vânzărilor.

Daca forma ambalajului reprezintă un element estetic subordonat formei produsului, culoarea și grafica reprezintă calități estetice proprii ambalajului.

Pentru produsele mai deosebite se remarcă și folosirea unor ambalaje din carton, mase plastice care conferă produselor o eleganță și o ținută estetică deosebită.

În cadrul cercetării evaluarea elementelor esteticii se va realiza pentru fiecare marcă aleasă pe baza schemei concepute de către fiecare evaluator din echipă.

Un model de tabel pentru centralizarea opțiunilor celor ce vor participa în grupul țintă ar fi următorul:

Vom demonstra că elementele de psihologie socială, dorințele consumatorilor și importanța mesajului informațional al ambalajului, relațiile cu publicul și reclama și nu în ultimul rând, designul sunt factori ce determină decizia de cumpărare a consumatorului. În tratarea estetică a ambalajului trebuie să se țină cont de existența unui complex senzorial, care determină o manifestare de aprobare sau de respingere din partea simțului estetic al fiecărui individ, de efectul emoțional declanșat de actul de cumpărare și de consum.

BIBLIOGRAFIE
Achim,I., Introducere în estetica industrială, Editura științifică,București, 1968

Achiței, Ghe., Breazu, M., Ianoși, I. (coordonatori), Estetica, Editura Academiei Române, București, 1983

Achiței, Ghe., Breazu, M., Ianoși, I. ș.a., Dicționar de estetică generală, Editura Politică, București, 1972

Adîr Victor, Pascu Nicoleta-Elisabeta – GRAFICĂ INGINEREASCĂ, Editura PRINTECH, Editură recunoscută CNCSIS cod 54, ISBN-978-973-718-688-1, 225 pag., București, 2007.

Adîr Victor, Pascu Nicoleta-Elisabeta, Adîr George – COMUNICARE VIZUALĂ PRIN GRAFICĂ Editura PRINTECH, Editură recunoscută CNCSIS cod 54, ISBN-978-973-718-688-1, 147 pag., București, 2014;

Antal, A., Mureșan, P., Culoare, armonie, confort, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983

Arnheim, R., Arta și percepția vizuală, Editura Meridiane, București, 1979

Avermaete, R. Despre gust și culoare, Editura Meridiane, București, 1971

Baynes, K., Young Blood -Britain’s Design School’s today and tomorrow, published for Design into Industry Ltd by Lund Humphries Publishers Ltd, London, 1983

Berger, R., Artă și comunicare, Editura Meridiane, București, 1976

Coman, Mihai. Introducere în sistemul mass-media. Polirom, 2016

Coteanu I; Seche L; Seche M.; Hristea Th. (coordonatori); Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, București 1996.

Diaconescu, I., Pâslaru, C., Estetica mărfurilor și ambalaje pentru mărfuri alimentare, note de curs, Lito A.S.E. București, 1976

Fornoga M, C., Estetica mărfurilor (note de curs) Lito ASE, București, 1974, Problematica predării cunoștințelor de estetica mărfurilor studenților economiști, în revista Estetica industrială

nr. 5/1973, București.

Pamfilie, Rodica, and Roxana Procopie, Design și estetica mărfurilor. Editura ASE, 2002.

Pamfilie, R., Păunescu, C., Valențele informațional-estetice ale etichetei, Revista de Comerț, nr. 7-8 / 2000

Pamfilie, R., Estetica în conceptul modern al calității mărfurilor, Revista

de Comerț, nr. 6/2000

Părăian, Elena. Designul și estetica mărfurilor. Editura Universitară, 2010.

Pascu, Emilia., Designul și estetica mărfurilor: manual de studiu individual. Editura Universitară, 2012.

Popa, I., Petrescu, V., Designul de ambalaje – note de curs postuniversitar, Lito A.S.E. București, 1974

Le Petit Larousse – Dictionnaire enciclopédique, Paris, 1993.

http://www.scritub.com/management/marketing/PROMOVAREA-SI-PROGRAMUL-PROMOT63797.php

http://www.referatele.com/marketing/PROIECT-MARKETING-Design-si-es448.php

http://www.pionmedia.ro/blog/puterea-culorilor-in-marketing/

CAPITOLUL 2. ESTETICA MĂRFURILOR

2.1. ELEMENTE ALE ESTETICII MARFURILOR
2.1.1 Formă, structură, material

Forma ambalajelor are in vedere, in principal, cerinte de varietate sortimentala, dozarea si proportionarea produselor conform cererii pe piata, eliminand in final uniforminatea si monotonia sortimentala.

Culoarea realizata in srtansa legatura cu forma si grafica acestora, are ca obiective:

stimularea vanzarilor;

continutul si ambianta estetica a spatiilor comerciale;

personalitatea produselor;

promovarea unor elemente cu specific national, zonal;

crearea din punct de vederea psihologic a unui climat comercial;

contributia direcata la crearea unei traditii a produselor, intreprinderii etc.

Grafica adanceste aspectele legate de individualitatea bunurilor de consum, in raport cu destinatia acestora, alaturi de celelalte elemente de estetica, fiind o contributie importanta la cresterea desfaceriilor de marfuri, stimuland concurenta in conditii optime, sporind cracteristicile merceologice ale mafurilor.

Modalitatile si modelul de realizare a graficii ambalajelor (caracterul literelor, marimea, semnificatia culorii etc.) comtribuie direct la scurtatrea timpului de identificare, alegere si decizie a unei cumparaturi, accentuand concomitent elementele de ambianta si bun gust cat si nivelul de prezentare a produselor in magazine, expozitii etc.

Forma, culoarea si grafica ambalajului – elemente de sinteza in cadrul esteteicii produselor – realizate in conditii optime au contributii efective, cu eficienta majora, in cadrul relatiilor competitive de comert interior si exterior, accelerand penetratia etc.

Dezvoltarea productiei si diversificarea sortimentala a produselor in conditiile modernizarii continue a productiei, a largirii pietei interne si a schimburilor economice cu alte tari, precum promovarea formelor rapide si eficiente de servire in comert impun ca o necesitate obiectiva perfectionarea activitatii de ambalare si preambalare a produselor.

Trebuie sa se asigure pe langa insusirile calitative ale produselor : utilitate, durabilitate etc. si o corelare a acestor insusiri cu dozarea, dimensionarea, aspectul si calitatea ambalajelor folosite. Ambalajul marfurilor, pe langa sarcina de a pastra sau maturiza insusirile calitative ale produselor, constiuie un mijloc important de reclama, de imbunatatire a prezentatrii si, in ultima analiza, o forma activa a vanzarilor.

Daca forma ambalajului reprezinta un element estetic subordonat formei produsului, culoarea si grafica reprezinta calitati estetice proprii ambalajului.

Etichetele prin forma si colorit, creeaza iluzia ca produsele din interior se vad. Aceste a sunt lipite pe partea superioara a cutiei, marind, in acest mod, posibilitatile de prezentare si etalare a produselor.

Realizarea care, din punct de vedere coloristic si grafic, foloseste colajul, accentueaza in mod deosebit publicitatea produsului prezentat.

Pentru produsele mai deosebite se remarca si folosirea unor ambalaje din carton, mase plastice care confera produselor o eleganta si o tinuta estetica deosebita.

Se remarca rolul deosebit prin care forma ambalajelor pare sa varieze, din cauza formei etichetelor, coloritul si modul interesant cum au fost rezolvate acoperirile pe capac si gatul sticlei.

Culorile compensatorii sau contrastante, de pilda, alese cu grija si discernamant dupa criterii stiintifice actioneaza eficient asupra formei.

Exemple :

imbracamintea complet rosie socheaza, irita, se pune in valoare cu ostentatie si violenteaza echilibrul tonal ;

grilu folosit in doze mari in culoarea produselor conduce la melancolie la tristete, micsoreaza randamentul in munca al omului ;

negrul este obsedant – depresiv ;

albul este elegant, optimist, dar pe suprafete mari da nesiguranta ;

galbenul, albastrul sunt culori calde, linistitoare ;

voiletul provoaca neliniste cand este combinat prea mult cu rosu si, dimpotriva, provoaca liniste cand este asociat cu albastrul.

Orice insuficienta armonizare intre forma si culoarea produselor are repercursiuni deosebite in viata oamenilor. S-au facut studii interesante asupra modului in care consumatorii prefera sa fie colorate produsele. S-au obtinut rezultate care releva faptul ca preferintele pentru anumite culori difera dupa varsta, ocupatie, regiune, traditii chiar si aspecte legate de educatie.

Orice rezolvare facila, care nu tine seama de destinatia produsului, zona geografica de folosinta etc. genereaza pagube materiale si spirituale atat in cadrul productiei cat si al consumului.

In stabilirea culorilor unui ambalaj trebuie sa se tina seama de : destinatia lui, locul si modul de folosire, varsta viitorilor consumatori, traditiile locale etc. alegerea culorilor si factorilor de finisaj, intensitatea culorilor, combinarea acestora trebuie facuta de creatori competenti, cu gust verificat prin experientele reusite.

Numeroase experiente au relevat ca lipsa competentei, respectiv a creatorului cu gust format, conduce la diletantism, la irosire de valori materiale, forta de munca etc., la influiente in eforturile generale de educare estetica a populatiei.

Culorile ca atare vor contribui la promovarea desfacerii, infrumusetarea si usurarea vietii omenesti. Alegerea culorii portivite poate avantaja produsul si functiobarea sa. Deci, culorile trebuie sa fie alese cu grija pentru a promova produsele respective.

In comert, culoarea isi afirma rolul in activizarea vanzarilor, asociata, in primul rand, cu ambalajul. Pe masura ce se impun formele moderne de vanzare importanta ambalajelor creste. Unele experiente facute in tarile capitaliste dezvoltate arata ca gospodinele consacra in medie cumparaturilor din supermagazine, 27 de minute. In acest timp ele acizitioneaza circa 14 produse din cele peste 6.000 prezentate spre vanzare. Peste 75% din cumparaturi fac parte din categoria celor “impulsive”. Aceasta inseamna ca ambalajele si coloritul respective retin atentia, in medie, timp de mai putin de o secunda. In acest timp extreme de scurt, trebuie sa se declanseze impulsul cumparari. Colorarea trebuie folosita cu pricepere si chiar cu prudenta. Pare simplu si tentant sa « scoti ochii oamenilor » cu culori tipatoare. Dar, in acest fel, succesul este departe de a fi asigurat. Trebuie sa se tina seama, de asemenea, de faptul ca, a da o culoare produsului, ambalajului, inseamna o cheltuiala si ca mai multe culori inseamna multiplicarea cheltuielilor. Se ajunge astfel si in acest domeniu la un calcul de optimizare.

La alegerea culorilor un rol deosebit il au traditiile nationale si culturale. Diferitele popoare acorda culorilor semnificatii diferite. Negrul este culoare de doliu in tarile emisferei occidentale, in timp ce in tarile musulmane doliul se exprima prin alb. In SUA, rosul este simbloul curateniei, in timp ce englezii sunt parere contrara. In Suedia, albastrul simbolizeaza barbatia, in timp ce in Olanda el simbolizeaza feminitatea. In Italia, tara insorita, rosul este culoarea preferata, in timp ce in Anglia, Suedia, Olanda se prefaera albastrul si auriul.

Specialistii in ‘comunicatiile vizuale’ au descoperit legaturi intre preferintele pentru unele culori si domiciliul in mediul urban sau rural, varsta si sex, apartenenta la diferite paturi sociale etc.

Culorile pot si trebuie sa comunice informatii asupra calitatii si a unor caracteristici ale produsului. Pentru produsele mai scumpe, de calitate superioara, trebuie folosite alte culori decat pentru produsele de mare serie.

Si caracteristicile produsului pot fi evidentiate cu ajutorul coloristicii. Pentru produsele avand o cantitate mare de clorofila se recomanda culoarea verde, durabilitatea si rezistenta se sugereaza prin culoarea bronzului etc.

In alegerea culorilor trebuie sa se tina seama de efectul lor in conditiile de lumina si spatiul oferit in salile de vanzare. De asemenea solutiile coloristice pentru ambalaje trebuie sa tina seama de armonizarea cu culorile alese pentru comunicarea pretului si pentru comunicarea prin grafica a caracteristicilor principale ale produsului. Cel mai des se foloseste albul pentru evidentierea pretului si culori intense pentru sublinierea caracteristicilor produsului.