„Studiu comparativ al efectului antimicrobian al Clorhexidinei și al uleiului de cuișoare asupra florei pacienților cu parodontopatii” Coordonator… [303605]

Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București

Facultatea de Medicină Dentară

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Absolvent: [anonimizat]

2019

Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București

Facultatea de Medicină Dentară

LUCRARE DE LICENȚĂ

„Studiu comparativ al efectului antimicrobian al Clorhexidinei și al uleiului de cuișoare

asupra florei pacienților cu parodontopatii”

Coordonator științific

Absolvent: [anonimizat]

2019

Cuprins

Introducere

Partea generală

Capitolul 1. Flora normală a cavității bucale

1.1. Formarea florei cavității bucale

1.2. Factori care influențează creșterea și dezvoltarea florei orale

1.2.1 Dinții

1.2.2 Saliva

1.2.3 Lichidul crevicular

1.2.4 Temperatura

1.2.5 pH-ul

1.2.6 Potențialul redox

1.2.7 Nutriția

1.2.8 Adeziunea, agregarea și coagregarea

Capitolul 2. Componenta bacteriană a florei normale

2.1 Habitatele orale

2.2 Clasificarea componentei bacteriene a florei normale

2.2.1 [anonimizat]

2.2.2 [anonimizat]

2.2.3 [anonimizat]

2.2.5 [anonimizat] 3. Flora prezentă în pardodontopatii

3.1 [anonimizat]

3.2 Etapele formării plăcii bacteriene

3.3 Clasificarea plăcii bacteriene

3.4 Bacterii patogene parodontale

3.4.1 În gingivite

3.4.2 În parodontite marginale

3.5 Aggregatibacter actinomycetemcomitans

3.6 Patogenii parodontali ai complexului ROȘU

3.6.1 Porphyromonas gingivalis

3.6.2 Tannerella forsithensia (Bacteroides forsythus)

3.6.3 Treponema denticola

3.7 Patogenii parodontali ai complexului ORANJ

3.7.1 Fusobacterium nucleatum

3.7.2 Prevotella intermedia (Bacteroides intermedius)

3.7.3 Micromonas micros (Peptostreptococcus micros)

3.7.4 Campilobacter rectus (Wolinella recta)

3.7.5 Eubacterium nodatum

3.8 Alte specii bacteriene izolate în parodonțiul marginal

3.8.1 Genul Capnocytophaga

3.8.2 Specia Eikenella corrodens

3.9 Tipuri de boli ale parodonțiului marginal

Capitolul 4. Date generale legate de Clorhexidină

4.1 Structura chimică și proprietățile clorhexidinei

4.2 Indicațiile digluconatului de clorhexidină

4.3 Efecte secundare produse prin folosirea digluconatului de clorhexidină

4.4 Forme de prezentare și produse comerciale

Capitolul 5. Date generale legate de uleiul de cuișoare

5.1 Date generale despre uleiurile esențiale

5.2 Exemple de indicații ale uleiurilor esențiale

5.3 Uleiul de cuișoare: origine, metode de obținere

5.4 Uleiul de cuișoare: proprietăți

5.5 Uleiul de cuișoare: conținut chimic

5.6 Uleiul de cuișoare: modalități de utilizare

5.7 Uleiul de cuișoare: modalități de utilizare în medicină dentară și beneficii

5.8 Uleiul de cuișoare: contraindicații și reacții adverse

Partea specială

Capitolul 6. Scop

Capitolul 7. Materiale și metode

7.1 Materiale

7.2 Metode

7.2.A. Alegerea lotului de pacienți

7.2.B. Recoltarea produselor patologice

7.2.C. Însămânțarea pe mediu solid

7.2.D. Efectuarea și colorarea frotiurilor

7.2.E. Însămânțarea pe mediu lichid

Capitolul 8. [anonimizat]. [anonimizat], care, [anonimizat].

Una dintre cele mai frecvente boli din sfera orală este boala parodontală. Aceasta este o afecțiune dentară care se manifestă prin inflamarea și distrugerea țesuturilor de susținere ale dinților. Este o afectare cronică, frecvent de natură infecțioasă. Afectarea parodontală poate avea, în timp, repercusiuni asupra țesuturilor dentare, cum ar fi: mobilitate patologică, sângerări gingivale, migrarea dinților și se poate ajunge până la pierderea completă a dinților [20].

În cadrul lucrării de licență având titlul „Studiu comparativ al efectului antimicrobian al Clorhexidinei și al uleiului de cuișoare asupra florei pacienților cu parodontopatii”, s-au studiat efectele uleiului de cuișoare și efectele apei de gura cu Clorhexidină asupra microorganismelor întâlnite la pacienții cu parodontopatii.

Plantele și uleiurile esențiale extrase din ele au fost folosite de la începutul timpului. Proprietățile lor benefice au fost aplicate în multe domenii, printre care și medicina. Prezintă multe proprietăți biologice, cum ar fi: sunt analgezice, anti-inflamatorii, antioxidante, fungicide și unele pot avea și efecte antitumorale. Multe dintre ele prezintă un puternic efect antimicrobian. Aceste uleiuri pot fi o alternativă pentru medicina clasică, atunci când aceasta din urmă își epuizează resursele.

Compararea efectelor uleiului esențial de cuișoare a fost făcută cu apă de gură cu Clorhexidină.

Clorhexidina a fost considerată mult timp „standardul de aur” în combaterea plăcii microbiene, însă multiplele ei contraindicații și efecte adverse, (hipersensibilitate dentinară, tumefacții parotidiene, perceperea unui gust amar, pierderea temporară a senzației gustative, senzația de arsură și uscăciune a gurii, etc. [6]), au făcut să se caute o metodă suplimentară în combaterea afecțiunilor orale.

Pentru a se realiza acest studiu, s-a apelat la metode microbiologice constând în realizarea de frotiuri colorate Gram înainte și după clătirea cu ulei esențial de cuișoare și apă de gură cu Clorhexidină.

Studiul s-a desfășurat în două etape: în prima etapă au fost testate efectele substanțelor amintite mai sus pe tulpini standard, iar în a doua etapă efectele substanțelor pe produse biologice recoltate de la pacienți.

De asemenea, consider că această lucrare poate aduce un plus cunoștințelor legate de substanțe alternative utilizate pentru a preveni sau a trata diverse afecțiuni, din sfera orală și nu numai.

Partea generală

Capitolul 1. Flora normală a cavității bucale

Organismul uman este steril doar în timpul vieții intrauterine, atât membranele fetale, cât și placenta protejându-l de microorganisme. Aceste structuri sunt impermeabile pentru majoritatea agenților patogeni, excepțiile fiind: unele virusuri (ex: virusul rubeolic), unele bacterii și unii paraziți (ex: Toxoplasma gondi). În momentul nasterii are loc primul contact al organismului cu microorganismele, urmând ca pe parcursul vieții să aibă loc o contaminare continuă [13].

1.1 Formarea florei cavității bucale

Cavitatea bucală este un mediu steril doar la nou-născut.

Imediat după naștere, cavitatea orală a acestuia începe să se populeze cu primele microorganisme- specii infecție cu punct de plecare dentar pionier– reprezentate cel mai frecvent de Streptococi, Neisserii și Lactobacili.

Odată cu apariția dentiției primare, se formează două nișe diferite: prima este constituită din suprafața dură a smalțului dentar populat mai ales de Streptococcus mutans (vezi fig.1), sanguinis și Actinomyces, iar cea de-a doua este șanțul gingival unde se găsesc cel mai adesea Prevotella, Porphyromonas și spirochete.

În cazul adultului, flora microbiană orală este mult mai bine constituită, cuprinzând un număr mai mare de specii bacteriene. Aceasta se explică prin morfologia dinților definitivi, care au fosete ocluzale mai profunde, spații interdentare mai mari, coletul este mai pronunțat la unirea smalțului cu dentina și șanțurile gingivale mai adânci- toate reprezintă spații retentive unde bacteriile trăiesc și se înmulțesc cu ușurință.

La vârstnici se vorbește despre o „a doua copilărie” în ceea ce privește compoziția florei microbiene, întrucât odată cu pierderea dinților și instituirea stării de edentat numeroase specii bacteriene care traiesc doar pe suprafețele dure vor dispărea din mediul oral [26].

În tabelul I, putem observa evoluția componentelor florei normale a cavității bucale (inspirat după Marsh, Martin) [11]

1.2 Factori care influențează creșterea și dezvoltarea florei orale

Principalii factori care participă la creșterea și dezvoltarea florei în cavitatea bucală sunt

dinții

saliva

lichidul crevicular

pH-ul (Vezi fig. 2)

1.2.1 Dinții

Dinții permit acumularea unor largi cantități de microorganisme și ai produșilor acestora, formând placă bacteriană. Placa este un tip de biofilm și, deși poate fi considerat normal, poate fi asociat cu apariția cariilor și a bolilor parodontale.

Complexitatea structurală a cavității bucale este mărită și de multitudinea de habitate de la nivelul dintelui, care nu sunt unforme, dar au diverse suprafețe (vezi fig. 3.), fiecare fiind optim pentru colonizarea și creșterea microorganismelor.

De exemplu, zonele cele mai optime pentru creșterea microbiană sunt: zonele aproximale, sanțul gingival, suprfețele netede, șanțurile și fosetele de pe fețele ocluzale [23].

1.2.2 Saliva

Saliva formează un strat subțire de film, de aproximativ 0.1 mm, peste toate fețele interne ale cavității bucale. Aceasta este secretată de glandele salivare, care sunt majore: parotidele, submandibularele și sublingualele și glande salivare minore. Fiecare glandă secretă o salivă diferită din punct de vedere chimic, dar amestecul total este denumit „salivă întreagă”.

Saliva are un rol esențial în menținerea integrității dinților prin curățarea alimentelor și prin estomparea efectului acizilor produși de placa bacteriană, acest lucru fiind realizat de către sistemele tampon. Bicarbonatul este principalul sistem tampon prezent în salivă, însă și fosfații, peptidele și proteinele au rol important.

Fluxul salivar și concentrația componentelor salivei (proteine, calciu, fosfați) au ritm circadian, cele mai scăzute valori întâlnindu-se în timpul somnului. De aceea, este importantă evitarea consumului de băuturi sau alimente cu zahăr înainte de somn, pentru ca proprietățile protectoare ale salivei sunt scăzute.

Saliva și componentele sale influențează flora orală prin:

Aderența la suprafețele dentare prin formarea unei pelicule, care determină ce microorganisme se atașează

Acționează ca o sursă primară de nutrienți (carbohidrați și proteine) pentru flora bacteriană

Facilitează eliminarea microorganismelor exogene din cavitatea bucală prin înghițire

Inhibă creșterea unor microorganisme exogene [23].

În tabelul de mai jos, Tabel II, sunt enumerați factorii spcifici și nespecifici de apărare prezenți la nivelul cavității orale (inspirat și adaptat dupa mrzezo, 2015) [23].

1.2.3 Lichidul crevicular

După uscarea și izolarea fluxului salivar, la nivelul coletului dintelui se poate observa existența lichidului crevicular (sulcular). Este un element provizoriu, fiind înghițit cu saliva și conține factori de origine serică.

Aceasta conține: componente organice (proteine, lipide, glucide, enzime, endotoxine, uree), componente anorganice (calciu, fosfat, magneziu, sodiu, potasiu) și elemente celulare (celule epiteliale descuamate, leucocite, limfocite, monocite, bacterii).

Rolurile lichidului crevicular

mecanic, el ajută la eliminarea substanțelor din șanțul gingival;

de apărare, prin lizozim, imunoglobuline, peroxidază, leucocite [16].

1.2.4 Temperatura

În medie, în cavitatea bucală temperatura este de aproximativ 37șC, însă variază dramatic în funcție de temperatura alimentelor consumate. Prin alterarea fiziologiei și prin activarea virulenței unor anumite gene, microorganismele au o capacitate crescută de a rezista condițiilor nefavorabile produse de schimbarea de temperatura [14].

1.2.5 pH-ul

Valoarea normală a pH-ului salivei este între 6.5-7.5, însă aceasta variază mereu.

O scădere a valorii poate apărea în urma consumului produselor zaharoase, realizându-se un metabolism bacterian intens rezultând o producție mare de acizi. În urma acestei acțiuni apare demineralizarea dinților. Un pH mai acid determină demineralizarea, în timp ce un pH bazic determină apariția tartrului.

Bacteriile, după scăderea pH-ului, au tendința să reacționeze astfel încât să tolereze acizii, activând ATPazele, inhibând sistemele intracelulare de transport a carbohidraților. Pot produce și substanțe alcaline prin catabolismul proteinelor folosind o varietate mare de enzime. În cazul acesta, saliva acționează ca cel mai important neutralizant, prin conținutul de carbonați, fosfați și proteine bogate în histidină [14].

1.2.6 Potențialul redox

O mare parte dintre microorganismele din cavitatea bucală sunt strict anaeorbe sau facultativ anaerobe. Aceste particularități apar în urma potențialului redox al ecosistemului oral în care aceste microorganisme trăiesc.

Mai mulți determinanți determină mediul anaeorbic al cavității bucale. Aceștia pot fi determinanți anatomici, care restricționează pătrunderea oxigenului: șanțul gingival, zonele proximale ale dinților, fisuri linguale, sau determinanți microbieni: multe specii utilizează oxigenul și creează un potențial redox local scăzut [14].

1.2.7 Nutriția

Microorganismele orale se alimentează fie din surse:

endogene: secreții gazdă, în special din salivă și din lichidul sulcular

bacteriene: de la alte microorganisme, în special datorită canalelor de apă prezente în biofilmul oral

exogene: din alimente, cea mai importantă sursă exogenă pentru bacterii fiind sucroza, a cărei fermentație determină o scădere importantă a pH-ului [14].

1.2.8 Adeziune, agregare și coagregare

Adeziunea reprezintă unirea dintre microogranisme și țesutul gazdă. De multe ori, pentru a își păstra această proprietate, microorganismele trebuie să învingă forțele de înlăturare. Agregarea și coagregarea reprezintă unirea între diferite specii și sunt responsabile pentru formarea plăcii bacteriene și pentru aspectul clasic de ciupercă sau de turn al structurilor microbiene [14].

Capitolul 2. Componenta bacteriană a florei normale

2.1 Habitatele orale

Cavitatea orală nu trebuie să fie privită ca un mediu uniform deoarece prezintă diverse habitate, fiecare influențând diferit creșterea unei anumite comunități microbiene.

Habitatele care determină condiții diferite pentru colonizarea și creșterea microbiană includ: buzele, obrazul, palatul, limba, gingiile și dinții. Proprietățile acestor habitate se vor schimba de-a lungul vieții unui individ. De exemplu, în primele luni de viață, cavitatea bucală are doar suprafețe mucozale care ajută la colonizarea microbiană și, odată cu dezvoltarea dentiției primare, încep să apară suprafețe dure determinând apariția altor tipuri de microorganisme și influentând altfel dezvoltarea acestora. Erupția dinților va genera alt habitat, șanțul gingival, cu alte surse nutriționale (lichidul crevicular, GCF).

Buzele formează granița dintre microflora pielii, alcătuită în mare parte din stafilococi, streptococi, micrococi și specii gram-negative și microflora orală alcătuită în principal din streptococi și specii gram negative anaerobe.

Mucoasa jugală este frecvent populată de streptococi. Ocazional, au fost izolate spirochete și alte specii ce prezintă motilitate.

Fața dorsală a limbii prezintă o densitate bacteriană mare datorită suprafeței papilate. La nivelul acesteia se regăsesc specii diverse, incluzând specii obligatoriu anaerobe. Streptococii sunt specia cea mai numeroasă la acest nivel [34].

În tabelul III de mai jos, este prezentată specificitatea anumitor microorganisme pentru habitatele orale (preluat după Masuma, 2015) [32].

2.2 Clasificarea componentei bacteriene a florei normale.

Bacteriile prezente în cavitatea orală sunt reprezentate de coci și de bacili, care pot fi atât Gram-pozitiv, cât și Gram-negativ, prezentate în tabelul IV care urmează (preluat după Bura et al., 2007) [33].

2.2.1 Coci Gram-pozitiv

STREPTOCOCII (vezi fig. 4)

Apartin Familiei Streptococcaceae, Genul Streptococcus.

Sunt bacterii aerob-anaerob facultative, cu cerințe nutritive speciale.

S. viridans

Reprezentat de S. sanguinis și S. parasanguinis. Aceștia reprezintă 50-80% dintre bacteriile ce inițiază colonizarea suprafețelor dinților.

S. sanguinis anterior numit S. sanguis aparține primilor coloniști ai suprafețelor dinților, jucand un rol important în dezvoltarea plăcii bacteriene, fiind implicate proteinele celulare de suprafață în formarea biofilmului. Aceste bacterii sunt singurele capabile să ocupe valvele cardiace, dezvoltând endocardita infecțioasă. Odată ce colonizează aceste structuri, mici agregate celulare de suprafață încep să se formeze și se organizează în aglomerări puternic aderente de celule, formând o structură atașată.

S. mutans

Este o altă specie de streptococ ce există în cavitatea bucală, fiind agentul etiologic principal în apariția cariilor. Streptococul are capacitatea de a fermenta un spectru larg de carbohidrați, cu efecte în lanț. În final, după procesul de fermentație rezultă apariția de acizi, în urma acidității rezultând demineralizarea smaltului și apariția cariei. Astfel, formarea biofilmului și capacitatea de a corecta condițiile nefavorabile, sunt factori cheie ce influențează cariogenicitatea acestui microorganism.

Prin fenomenul de competență genetică, S. mutans preia noi fragmente de ADN, aceasta fiind un alt mecanism prin care această bacterie determnă apariția cariilor.
De asemenea, S. mutans sintetizează enzimatic exopolizaharide (din sucroza din dieta) care vor determina aderența și formarea biofilmului și creșterea virulenței acestui microorganism. O varietate de adezine de suprafață ale S. mutans au rol în formarea biofilmului [33].

2.2.2 Coci Gram-negativ

NEISSERIA (vezi fig. 5)

Este reprezentat de coci Gram-negativ, reniformi (“boaba de cafea”).

Sunt bacterii aerob-anaerob facultative, microaerofile, pretențioase și sensibile la variații de temperatura, schimbări de pH, prezența umidității.

Genul Neisseria este reprezentat de specii patogene (gonococul și meningococul) și de specii nepatogene (comensale în cavitatea bucală) [33].

2.2.3 Bacili Gram-pozitiv

GENUL ACTINOMYCES

La om, A. israelii este cel mai întâlnit patogen. Alături de acesta, genul Actinomyces mai cuprinde: A. gerencseriae, A. odontolyticus, A. naeslundii, A. myeri și A. georgiae, A. radicidentis.

Sunt bacterii anaerob sau anaerob facultative. Determină formarea de acid lactic, succinic și acetiv în urma fermentării glucozei.

Este des întâlnită timpuriu, fiind implicată în colonizarea cavității bucale a copilului mic.

În flora șanțurilor gingivale sănătoase putem găsi frecvent Actinomyces gerencseriae [35].

2.2.4 Bacili Gram-negativ

GENUL PREVOTELLA

Specii pigmentate: Prevotella nigrescens, Prevotella loescheii, Prevotella intermedia, Prevotella melaninogenica.

Specii non-pigmentate: Prevotella buccae, Prevotella oris, Prevotella oralis, Prevotella veroralis, Prevotella dentalis [36].

În boala parodontală se poate întâlni Prevotella intermedia (vezi fig. 6), în timp ce din pungile parodontale, în parodontita cronică, în gingivita ulcero-necrotică, se pot întâlni și alte specii de Prevotella [2].

În situsurile sănătoase se observă prezența Prevotella nigescens [2].

Prevotella intermedia, alături de alte cauze, a fost considerată factor cauzant al pierderii aderenței dintre dinte și osul alveolar [33].

Capitolul 3. Flora prezentă în pardodontopatii

3.1 Placa bacteriană gingivo-dentară

Placa bacteriană conține agregatele bacteriene și componente ca: mucină și alte proteine salivare și serice, celule epiteliale, celule fagocitare, produse de metabolism celular, componente anorganice.

Placa bacteriană are: 70-80% bacterii, între 200-500 de specii diferite, printre care și mycoplasme, protozoare și fungi, într-un procent mai mic [1].

La nivelul cavității bucale, se aproximează prezența a cira 700 de specii bacteriene care trăiesc într-un mediu complex alături de virusuri și ciuperci (Gorr, Jin). Din pungile parodontale au fost izolate circa 400 de specii microbiene (Gorr, Retnolds 2014), deși mediul subgingival nu este favorabil dezvoltării bacteriene.

La nivelul șanțului gingival se organizează un ecosistem bine definit, speciile bacteriene rezidente fiind în strânsă legatură atât între ele, cât și cu organismul gazdă.

Cekici și colab., 2014 afirmă că: „spre deosebire de bolile infecțioase, boala parodontală pare a fi mediată de o supradezvoltare a organismelor comensuale într-o măsură mai mare decât de implicarea unor patogeni externi.”

Tonetti, 2014 spune că: „ținta unui tratament parodontal de succes este de restablire a florei benefice a biofilmului sau a celei asociate cu starea de sănătate parodontala.” [1]

3.2 Etapele formării plăcii bacteriene (vezi fig. 7)

3.3 Clasificarea plăcii bacteriene

După localizarea în raport cu structurile dento-gingivale:

placă supragingivală

placă subgingivală

După aspectul determinat la microscopul electronic al plăcii subgingivale:

placa subgingivală asociată suprafeței dentare

placa subgingivală asociată epiteliului șanțului gingival

placa subgingivală asociată țesutului gingival [1].

3.4 Bacterii patogene parodontale

3.4.1 În gingivite

În circa 10-21 de zile după o igienă dentară defectuoasă, se instalează o inflamație gingivală. În această perioadă, majoritatea bacteriilor sunt reprezentate de grupul Actinomyces, în special Actinomyces viscosus.

Alte studii au determinat că întreaga placă bacteriană care este în contact cu gingia a determinat inflamația, deci nu se poate considera un singur factor etiologic în gingivite [1].

3.4.2 În parodontite marginale

Bacteriile implicate sunt în majoritate bacili Gram-negativi anaerobi.

Socransky ș.a. (1998) precizează organizarea bacteriilor în „complexe bacteriene” [1].

În tabelele V și VI de mai jos, sunt reprezentate complexele bacteriene. În tabelul V, complexele compatibile cu sănătatea parodontală și în tabelul VI, complexele care le succed celor compatibile.

complexe compatibile cu sănătatea parodontală:

complexe care le succed celor compatibile:

3.5 Aggregatibacter actinomycetemcomitans (vezi fig. 8)

Este un patogen parodontal major în parodontite agresive: parodontita juvenilă localizată și frecvent izolată în parodontita rapid progresivă, fiind asociată cu formele avansate de distrucție parodontală.

Se prezintă sub formă de cocobacili Gram-negativ, prezentând structural spațiu periplasmatic, membrana externă, lipopolizaharid, microcapsulă polizaharidică.

Este facultativ anaeorb, fiind favorizat de atmosfera îmbogățită de CO2 5-10%.

Prezintă o variație în structura antigenică, rezultând cinci tipuri distincte notate a, b, c, d, e. Serotipul b – cel mai frecvent în cavitatea bucală și considerat cel mai virulent, este prezent în cantități mari la pacienții cu parodontită juvenilă localizată. Serotipul a este prezent în formele de parodontopatii cronice (ale adultului) cu leziuni avansate de boală.

Patogenitatea speciei este asigurată de factorii de structură, factorii exotoxici și factori enzimatici.

Leucotoxina este o proteină din familia RTX care acționează prin formarea de pori în membrana unor celule imunitare [1].

3.6. Patogenii parodontali ai complexului ROȘU

3.6.1. Porphyromonas gingivalis (vezi fig. 9)

Este specia dominantă, cea mai numeroasă în parodontitele agresive rapid progresive, în parodontita juvenilă generalizată, majoritatea parodontitelor cronice (leziunile parodontale ale adultului) și în gingivostomatita ulcero-necrotică.

Pe frotiu se prezintă sub formă de cocobacili Gram-negativ.

Sunt stric anaerobi și coloniile pot fi negru pigmentate.

Patogenitatea bacteriilor este determinată de factorii săi de structură și de elaborarea de enzime cu rol de agresiune în țesutul parodontal.

Prezintă în peretele bacterian un lipopolizaharid cu rol de endotoxină și factor antigenic. Lipidul A din structura acestuia prezintă o toxicitate mult mai mare ca la alte bacterii Gram-negativ, de exemplu la enterobacterii.

Prezintă organite anexe de tipul fimbrii cu rol de aderență la substrat. Acestea sunt structurare din fimbrilină, fiind sub controlul unei singure gene Fim A. Fimbrilinele asigură aderarea bacteriei de placa bacteriană prin legarea de hidroxiapatită.

Produc enzime de tip protează, acesta fiind un alt mecanism de patogenitate al bacteriei. Proteazele au acțiuni multiple în țesuturile parodontale și sunt de trei tipuri, după acțiunea lor:

cistein proteaze

aminopepetidaze

colagenaze.

Efectul patogen al speciei apare astfel ca urmare a unor acțiuni multiple antifagocitare, leucopenice, toxicolitice asupra celulelor epiteliale, fibroblaste, macrofage [1].

3.6.2 Tannerella forsithensia (Bacteroides forsythus) (vezi fig. 10)

Specia este considerată alături de Porphyromonas gingivalis un parodontopatogen major.

Aspectul este de bacil Gram-negativ, ca niște mici fusuri, are capete filate, uneori prezintă chiar aspecte filamentoase. Sunt imobile, nesporulate. Coloniile sunt mici, apar după 7-14 zile de incubare.

Patogenitatea este asigurată de factori de structură și enzimatici.

Elaborează o enzimă protează (tripsin – like).

Bacteria a fost izolată din gingivite și parodontite mai ales în formele agresive. Crește semnificativ în profunzimea pungilor parodontale, fiind izolată chiar din peretele pungilor parodontale, ceea ce semnifică penetrarea în țesuturi [1].

3.6.3 Treponema denticola (vezi. Fig 11)

Genul Treponema cuprinde bacterii spiralate prezente în cavitatea bucală, având localizarea preferențială în șanțul gingival.

Este o bacterie Gram-negativă. Prezintă o sarcolemă aranjată în spire, cu smocuri de flageli la capete și acoperită de o teacă.

S-a reușit cultivarea a patru specii: Treponema denticola, Treponema vincenti, Treponema pectinovorum, Treponema socranski. Cea mai studiată este specia Treponema denticola.

Patogenitatea se datorează elaborării de factori enzimatici: proteaze, hemolizina, hemaglutinina. Are efecte citotoxice asupra fibroblastelor și celulelor epiteliale, atacând de asemenea colagenul și fibrinogenul.

Sunt prezente în cantitate mare în formele severe de parodontopatii. În evoluția bolii, precum și în aprecierea eficienței tratamentelor, variația numărului de treponeme poate constitui un criteriu important [1].

3.7 Patogenii parodontali ai complexului ORANJ

3.7.1 Fusobacterium nucleatum (vezi fig 12)

Aceste bacterii sunt prezente constant în flora subgingivală, se izolează frecvent din formele progresive de boală parodontală, precum și din gingivite ulceronecrotice.

Este un bacil Gram-negativ, în formă de fus, cu extremitățile ascuțite și centru balonizat, prezintă incluzii granulare.

Crește pe medii anaerobe.

Patogenitatea sa se datorează lipopolizaharidului din structura peretelui Gram-negativ, excretării însemnate de acid buturic ca metabolit toxic, dar și sinergismului pronunțat cu specia Porphyromonas gingivalis, determinând distrucții tisulare însemnate.

Bacteria este considerată astfel ca având un rol-cheie în constituirea plăcii bacteriene, implicit în evoluția acesteia către patogenitate. Are un rol important și în constituirea complexului intens patogen roșu. [10]

3.7.2 Prevotella intermedia (Bacteroides intermedius) (vezi fig 13)

Aceste bacterii au fost izolate din parodontopatii cronice cu leziuni avansate de boală ale adultului, dar și din gingivostomatita ulceronecrotică.

Sunt cocobacili Gram-negativ, care cresc pe medii anaerobe și formează colonii mici, rotunde, umede, pigmentate în negru.

Patogenitatea speciei este datorată lipopolizaharidului din structura peretelui care activează macrofagele. Prezintă efecte toxice pe celulele epiteliale. Microcapsula popizaharidică are rol antifagocitar. Secretă enzime litice.

Taxonul Prevotella prezintă subspeciile Prevotella intermedia, izolată din parodontopatii marginale și Prevotella nigrescens asociată cu starea de sănătate parodontală. [1]

3.7.3 Micromonas micros (Peptostreptococcus micros) (vezi fig. 14)

Speciile din grupul peptostreptococilor izolate din parodontopatiile marginale sunt Micromonas micros și Peptostreptococcus anaerobius.

Specia Micromonas micros prezintă bacterii sub formă de coci Gram-pozitiv, așezați izolați sau în lanțuri. Cultivarea se realizează pe medii anaerobe.

În leziunile parodontale se asociază cu alți patogeni parodontali; numărul acestor bacterii este foarte crescut în leziunile severe, avansate de boală. În parodontopatiile agresive cu debut precoce se întâlnește și specia Peptostreptococcus anaerobius. [1]

3.7.4 Campilobacter rectus (Wolinella recta) (vezi fig. 15)

Sunt bacterii Gram-negativ cu aspect helicoid, foarte mobile. Cresc în condiții de anaerobioză și formează colonii cu aspect diferit după compoziția mediului de cultură.

Specia poate fi izolată frecvent din placa bacteriană subgingivală la pacienții cu parodontopatii însoțite de distrucții avansate. La bolnavii SIDA cu parodontită marginală ulcero-necrotică este bacteria dominantă. [1]

3.7.5 Eubacterium nodatum (vezi fig. 16)

Bacteriile sunt Gram-pozitiv cu aspect cocobacilar. Unii autori asociază această bacterie cu formele severe ale parodontopatiilor marginale. [3]

3.8 Alte specii bacteriene izolate în parodontopatii marginale

3.8.1 Genul Capnocytophaga

Sunt bacterii Gram-negative și au formă bacilară, uneori filamentoasă, sunt capnofilice, dar favorizate de cultivarea în anaerobioză. Toate speciile cuprinse în acest gen sunt rezistente la metronidazol [3].

3.8.2 Specia Eikenella corrodens

Cuprinde bacili Gram-negativ, facultativ anaerobi. Acționează prin erodarea gelozei. Bacteriile au fost izolate de la pacienții cu forme agresive și leziuni avansate de parodontopatii, dar rolul direct patogen al acestor specii nu a fost stabilit [3].

3.9 Tipuri de boli ale parodonțiului marginal

GINGIVITE

Gingivite induse de placa bacteriană specifică

Gingivite induse de placa bacteriană specifică și contribuția unor factori locali și generali

Gingivite neinduse de placa bacteriană specifică

PARODONTITE MARGINALE

Parodontite agresive:

Parodontita prepubertală

Parodontita juvenilă

Parodontita marginală agresivă, rapid progresivă.

Parodontite marginale cronice:

Parodontita marginală cronică superficială

Parodontita marginală cronică profundă lent progresivă

Parodontita marginală profundă ulcero-necrotică

Parodontita distrofică

MANIFESTĂRI GINGIVO-PARODONTALE ȘI ORALE ÎN SIDA

MANIFESTĂRI ALE TRAUMEI OCLUZALE ȘI PRIN LIPSA CONTACTULUI OCLUZAL

RETRACȚIA GINGIVALĂ

TUMORI GINGIVO-PARODONTALE BENIGNE ȘI MALIGNE [3].

Capitolul 4. Date generale despre Clorhexidină.

În majoritatea cazurilor, placa dentară nu poate fi îndepărtată total doar prin mijloace mecanice. De aceea, de-a lungul timpului, cercetătorii au încercat să descopere unele substanțe chimice antiplacă. Acestea vor ajuta la prevenirea diverselor afecțiuni prezente în cavitatea orală, printre care și a bolii parodontale.

În contextul în care majoritatea oamenilor reușesc, în cele circa 2 minute de periere, să îndepărteze maxim 50% din placa dentară, devine necesară utilizarea agenților chimici.

După Council of Dental Therapeutics of A.D.A, în 1985, criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un produc antiplacă pentru a putea fi comercializat și administrat oamenilor sunt:

specificitate

eficacitate

substantivitate

siguranța în utilizare.

Addy & Moran, în 1997 clasifică substanțele chimice după mecanismul de acțiune în:

agenți anti-adezivi

agenți antimicrobieni

agenți de îndepărtare a plăcii

agenți antipatogeni.

Mandel, în 1988 împarte substanțele antiplacă în:

Antiseptice

Biguanide – clorhexidina

Compușii fenolici – triclosanul și listerina

Alcaloizii vegetali – sanguinarina

Compușii cuaternari de amoniu – clorhidratul de cetilpiridinium, hexitidina

Săruri ale metalelor – citratul de zinc, clorura de sodiu, fluoruri

Agenții de oxidare.

Antibiotice

Enzime

Agenți non-enzimatici.

Cele mai importante rămân antisepticele, iar cel mai important reprezentant este DIGLUCONATUL DE CLORHEXIDINĂ. [1]

4.1 Structura chimică și proprietățile clorhexidinei

Digluconatul de clorhexidină (vezi fig. 17) este sarea acidului gluconic cu clorhexidina.

Are efect antiplacă prin următoarele mecanisme:

Este un compus cationic și se leagă la cristalele de hidroxiapatită, la pelicula dobândită, la placa dentară, la polizaharidele extracelulare și mai ales la mucoasele orale;

Se absoarbe la nivelul cristalelor de hidroxiapatită și produce inhibarea colonizării microorganismelor la acest nivel;

Poate pătrunde în citoplasma microbiană unde produce precipitarea proteinelor, având un efect bactericid, sau bacteriostatic, în funcție de concentrația folosită.

Digluconatul de clorhexidină prezintă un spectru larg:

Antibactericid

Antifungic

Antiplacă

Antiviral (inclusiv HIV, HBV)

Antiinflamator.

Această substanță rămâne în stare activă 8-12 ore și are un rol important în aducerea pH-ului oral în zone neutre.

Utilizarea acestei soluții se face la 30-60 de minute după periaj deoarece este inactivată de unele ingrediente din compoziția pastelor de dinți: lauril sulfatul de sodiu, fluorurile anionice.

Efectul bactericid predominant este asupra Streptococului mutans și asupra Actinomycetelor.

S-a stabilit că după administrarea digluconatului de clorhexidină timp de 21 de zile se produce:

O scădere a numărului de S. mutans cu 26-68% din numărul inițial

Numărul revine la valorile inițiale după 2-6 luni de la încetarea administrării. [1]

Indicațiile digluconatului de clorhexidină

1) Ca soluție dezinfectantă la:

decontaminarea suprafețelor

dezinfecția instrumentarului

dezinfecția mucoaselor înaintea puncției anestezice

2) Ape de gură sau gel în tratamentul:

gingivitelor ulcero-necrotice

aftelor

candidozelor

amigdalitelor

faringitelor

3) Soluții antiseptice la:

clătirea gurii, protocoale pre și post chirurgicale, post detartraj

înaintea procedurii stomatologice care produc cantități mari de aerosoli

la persoanele cu implante dentare

4) În tratarea pacienților care au suportat iradieri în zona capului și gâtului, sau a pacienilor cu diferite grade de xerostomie

5) În reducerea halitozei

6) Pentru dezinfecția protezelor mobile

7) Clătiri antiseptice înaintea procedurilor stomatologice la pacienți cu boli sistemice grave (diabet, endocardite, cancer, SIDA, leucemii)

8) Tratarea parodontopatiilor și a complicațiilor acestora

9) Tratarea pacienților cu risc crescut de carie

10) Igienizarea zonelor operate

11) Irigări subgingivale efectuate împreună cu planarea radiculară

12) Ulcerații de afte minore recidivante

13) Terapie de scurtă durată pentru a controla puseele acute sau severe ale bolii parodontale. [1]

Digluconatul de clorhexidină este foarte activ împotriva microorgranismelor patogene parodontale, însă penetrează puțin în adâncimea pungilor parodontale dacă nu se efectuează irigări subgingivale. Dacă pacienții parodontopați nu au fost înainte tratați convențional, pot apărea probleme prin vindecarea doar a țesuturilor superficiale, determinându-se apariția abceselor parodontale.

Substanța realizează un control eficient al depunerilor de placa supragingivală, o clătire zilnica cu digluconat de clorhexidină 0,2% timp de 21 de zile fiind suficientă pentru inhibarea totală a formării plăcii și pentru dispariția semnelor de gingivită.

Pentru a evita apariția efectelor secundare, se administrează substanța pentru perioade scurte de timp, de maxim 21 de zile. [1]

Efectele secundare produse prin folosirea digluconatului de clorhexidină

Acestea pot fi:

Colorare brună a suprafețelor dentare incorect curățate, a obturațiilor, a mucoasei orale, a dinților artificiali

Perceperea unui gust amar

Pierderea temporară a senzației gustative

Senzația de arsură și uscăciune a gurii

Eroziuni ale mucoasei la concentrații de 0,2%

Creșterea ritmului depunerii de tartru

Hipersensibilitate dentinară

Tumefacții parotidiene

Inhibă formarea cheagului de sânge – se interzice utilizarea în cazul plăgilor osoase. [1]

Forme de prezentare și produse comerciale

Digluconatul de clorhexidină se găsește în mai multe forme (vezi fig. 18):

Soluție apoasă – ape de gură

Gel

Spray [5]

Sub formă de apă de gură:

Se recomandă clătirea gurii de 2 ori/zi timp de 30 de secunde cu 10 ml de soluție sau după indicațiile fabricantului.

Folosită ca apă de gură reduce depunerile de placă cu 16-45% și gingivita cu 27-80%.

Când soluția de digluconat de clorhexidină se folosește la irigări orale, concentrația recomandată este de 0,06%.

Ultimele propuneri sunt apele de gură cu gluconat de clorhexidină 0,10%. Pe piață există Ondrohexidin® și Eludril®. [1]

Sub formă de gel, cu gluconat de clorhexidină 1%:

Sunt eficiente în tratamentul:

Stomatitelor

Parodontopatiilor

Candidozelor

Aftelor.

Se pot aplica fie direct în pungile parodontale, fie prin periere, fie în conformatoare.

Denumiri comerciale: Corsodyl®, Plak-out®, Elugel®, Chlorhexamed®. [1]

Sub formă de spray, cu gluconat de clorhexidină 0,1 și 0,2%:

Se pot folosi ca antiseptic cutanat după efectuarea intervențiilor chirurgicale.

Există și spray-uri recomandate pentru curățirea plăcii la persoanele cu dizabilități fizice și psihice. [1]

Capitolul 5. Date generale legate de uleiul de cuișoare.

5.1 Date generale despre uleiurile esențiale.

Uleiurile esențiale au fost folosite de mii de ani pentru efectele lor vindecatoare și purificatoare asupra corpului. Ele au deținut întotdeauna o extremă valoare pentru doctori și vindecătorii străvechi care le-au utilizat pentru aromaterapie, consum și aplicare pe piele. Cercetările au dezvăluit acum remarcabilele proprietăți vindecatoare conținute în aceste uleiuri esențiale.

Uleiurile esențiale sunt concentrate de puternici antioxidanți. Acestea provin din material vegetal brut precum flori, frunze, lemn, scoarță, rădăcini, semințe și coji. Aceste ingrediente vegetale se pun într-un distilator și se așează deasupra apei. Pe masură ce apa este încălzită, aburul pătrunde în materialul vegetal și vaporizează compușii volatili. Acești vapori călătoresc printr-o spirală și condensează înapoi în stare lichidă, iar lichidul rezultat este colectat într-un vas colector.

Deși sunt multe uleiuri esențiale puternice, unele dintre cele mai bune includ pe cel de lămâie, portocală, scorțișoară și cuișoare (vezi fig.19). Uleiurile esențiale de citrice au proprietăți unice care amplifică microcirculația (prin vasele capilare) peste tot în corp. Scorțișoara și cuișoarele sunt cele mai bogate în antioxidanți dintre uleiurile esențiale. Aceste uleiuri pot fi diluate în apă, utilizate pentru aromaterapie sau aplicate pe piele pentru a obține diverse beneficii. [24]

5.2 Exemple de indicații ale uleiurilor esențiale.

Ulei de măsline, pentru inimă – plin de acizi grași monosaturați, uleiul de măsline poate să reducă riscul bolilor de inimă, scăzând nivelul de colesterol.

Ulei de argan, pentru hidratare – este un remediu al frumuseții de secole. Acest ulei este perfect pentru întregul corp. Folosește ulei de argan, 100% natural (îl găsești la plafar), pentru a hidrata tenul, pielea uscată, părul uscat și aspru și, de asemenea, pentru unghii mai puternice și mai sănătoase.

Ulei de lămâie, pentru relaxare – lămâile sunt pline de elemente care reduc stresul. Folosește un spray cu ulei esențial de lămâie pentru a te relaxa după o zi lungă. De asemenea, pentru a-ți crea singură uleiul de lămâie, combină coaja rasă mărunt a unei lămâi, cu puțin ulei de măsline presat la rece. Lasă conținutul la soare, câteva zile, dar ai grijă să îl agiți puțin în fiecare zi.

Ulei de lavandă, pentru eliberarea stresului – mirosul de lavandă reduce hormonii de stres din sânge. Pentru un somn liniștitor, pune câteva picături de ulei de lavandă într-un vas micuț, în dormitor. De asemenea, uleiul poate fi folosit și pentru a îmbunătăți pielea aspră și uscată.

Ulei de măceșe, pentru piele – este un puternic exfoliant, plin de Vitaminele E și A, care te ajută să obții un ten mai tânăr și mai luminos. Uleiul de măceșe, conține acizi grași esențiali care pot îmbunătăți bolile de piele, cum ar fi eczemele sau psoriazisul.

Ulei de mentă, pentru o bună digestie – are proprietatea de a ușura simptomele colonului iritabil. Este unul dintre puținele uleiuri care pot fi ingerate. Pentru a fi de ajutor împotriva indigestiei, consumați câteva picături de ulei de mentă, amestecate cu apă.

Ulei de oregano, pentru a combate bacteriile – fiind produs din florile și frunzele plantei de oregano, este unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale. Studiile au arătat că uleiul de oregano este foarte eficient în distrugerea bacteriilor și poate ajuta în lupta sistemului imunitar împotriva virusurilor, ciupercilor și paraziților.

Ulei de manuka, pentru vindecare – datorită proprietăților antifungice pe care le are, atunci când este folosit pe o rană sau zgârietură, poate să ajute la vindecarea pielii. [4]

5.3 Uleiul de cuișoare: origine, metode de obținere

Arborele de cuișoare, originar din insulele arhipeleagului indonezian, furnizează cuișoarele, un condiment prețios folosit de mult timp în orient. Cuișoarele sunt de fapt florile aromatice ale arborelui; bobocii sunt culeși înainte de a înflori și uscați la soare.

Considerat ca fiind unul dintre cele mai vechi și răspândite mirodenii, cuișoarele au fost apreciate încă din Antichitate atât pentru aroma lor deosebită cât și datorită proprietăților curative.

Azi, uleiul esențial de cuișoare – care poate fi obținut din boboci sau din frunze – deosebit de bogat în eugenol, cu multiple proprietăți benefice, este folosit în chirurgia dentară, în cosmetică, ca esență în unele parfumuri și ca remediu împotriva diferitelor infecții: respiratorii, virale, cutanate, ale tractului digestiv și urinar.

Metoda de obținere: prin distilarea cu aburi a frunzelor [27].

5.4 Uleiul de cușoare: proprietăți

Este:

antibacterian cu spectru larg

antifungic

antiseptic potent

antialgic, anestezic

antiviral

neurotonic și stimulant general

antiparazitar

afrodisiac [27]

5.5 Uleiul de cuișoare: conținut chimic

Produsul vegetal conține 15-20% ulei esențial, la care se adaugă flavonoide, taninuri, steroli și glicozide sterolice, ulei gras (10%) și acizi polifenolcarboxilici (acid galic, acid protocatehic). Uleiul eteric se obține din bobocii florali prin antrenare cu vapori de apă, timp de 14-16 ore sau din frunze, timp de 48 de ore.

În compoziția uleiului eteric se gasesc:

eugenolul (85-95% din total)

acetatul de eugenol

vanilina

cineolul

cariofilenul

pinenul

mentolul [18]

5.6 Uleiul de cuișoare: modalități de utilizare

În funcție de afecțiunea prezentă, uleiul de cuișoare se poate administra sub mai multe forme:

dozaj indicativ în aplicații pe piele 0,1-2%

ca ingredient în prepararea cremelor, loțiunilor sau cataplasmelor în caz de infecții cutanate

ca ingredient în creme și loțiuni pentru îngrijirea tenului acneic

prepararea de balsamuri, creme și geluri în caz de micoze, parazitoze cutanate

ca ingredient în pastă de dinți, apă de gură, soluții pentru gargară

în formularea balsamurilor și cremelor antireumatice, împreună cu alte active specifice

ca ingredient în creme și geluri în caz de artrite, dureri musculare

în diluție mică (20% ulei de cuișoare + 80% ulei de migdale) aplicat local pe anumite zone: dinte, gingii, acnee infectată

în vaporizatoare și candele, aroma degajată contribuie la întărirea sistemului nervos, stimulează memoria și concentrarea, elimină sentimentul de epuizare, surmenaj

sub formă de inhalație în caz de gripă, bronșită, sinuzită

comprese aplicate în zona abdomenului în caz de probleme digestive (colită) sau pe zonele inflamate, dureroase

masaj de-a lungul coloanei vertebrale în stări de astenie sexuală, dezinteres, astenie fizică și mentală. [27]

5.7 Uleiul de cuișoare: modalități de utilizare în medicină dentară și beneficii

Proprietățile benefice ale uleiului de cuișoare sunt cunoscute de secole. Romanii, grecii și chinezii foloseau acest ulei pentru împrospătarea respirației și pentru calmarea durerilor dentare.

În plus, uleiul de cuișoare are acțiune antiseptică, antifungică și antibacteriană și a fost larg folosit pentru prevenirea afecțiunilor orale, precum și a formării plăcii dentare și a ulcerațiilor bucale.

Uleiul de cuisoșare, combinat cu zinc, este utilizat de medicii stomatologi ca material de obturație provizorie, aplicat temporar pentru a proteja dintele pana la plasarea restarurării dentare definitive.

În cazul apariției durerilor dentarr poti cumpara de la farmacie o sticluta de ulei de cuisoare (poate fi intalnit sub denumirea de Eugenol).

Pentru a calma durerea se poate masa direct zona interesata cu o bucată de vată îmbibată în uleiul de cuișoare se poate pune vata direct în cavitatea formată pe suprafața dintelui. Se reduce senzația dureroasă pentru o perioadă de 60-90 min. [17]

Uleiul eteric de cuișoare intră și în compoziția unguentului Dentocalm, cu proprietăți antiseptice și anestezice în stomatologie, respectiv în dureri dentare, gingivite și alveolite. [18]

5.8 Uleiul de cuișoare: contraindicații și reacții adverse

Contraindicații:

femeile însărcinate

sugari

copiii mici [17]

persoane care suferă de ulcer gastriv, colită ulcerativă sau diverticulită

nu se recomandă consumul cu cel puțin două săptămâni înainte de o intervenție chirurgicală [7].

Posibile reacții adverse:

Consumarea unor preparate pregătite cu o cantitate mare de cuișoare poate cauza iritații gastro-intestinale, sau afectarea sistemului nervos central.

Uleiul de cuișoare este foarte puternic și trebuie folosit cu precauție deoarece poate irita pielea. Uleiul trebuie evitat în sarcină, chiar și pentru uz extern.

Nu folosiți uleiul esențial de cuisoare pentru baie, deoarece poate irita membranele mucoaselor.

Nu este indicată administrarea internă a uleiului de cuișoare la copii, deoarece poate provoca reacții adverse se vere precum convulsii, afectarea ficatului, dezechilibru de lichide.

Tulburări de coagulare: Eugenolul conținut de cuișoare încetinește coagularea sângelui. De aceea, cuișoarele trebuie consumate cu precauție de către persoanele cu deficiențe de coagulare. [8]

Partea specială

Capitolul 6. Scop

În cadrul lucrării de licență având titlul „Studiu comparativ al efectului antimicrobian al Clorhexidinei și al uleiului de cuișoare asupra florei pacienților cu parodontopatii”, s-au studiat efectele uleiului de cuișoare și efectele apei de gura cu Clorhexidină asupra microorganismelor întâlnite la pacienții cu parodontopatii.

Pentru a se realiza acest studiu, s-a apelat la metode microbiologice constând în realizarea de frotiuri colorate Gram înainte și după clătirea cu ulei esențial de cuișoare și apă de gură cu Clorhexidină.

Studiul s-a desfășurat în două etape: în prima etapă au fost testate efectele substanțelor amintite mai sus pe tulpini standard, iar în a doua etapă efectele substanțelor pe produse biologice recoltate de la pacienți.

Prin acest studiu, s-a dorit a se pune în valoare efectul pe care îl poate produce uleiul esențial de cuișoare, comparativ cu efectul Clorhexidinei. Atunci când medicina clasică și-a epuizat resursele, se recurge la metode alternative.

Acest subiect a luat amploare în ultimii ani și consider că această lucrare poate aduce un plus cunoștințelor legate de substanțe alternative utilizate pentru a preveni sau a trata diverse afecțiuni, din sfera orală și nu numai.

Capitolul 7. Materiale și metode

7.1. Materiale

Pentru realizarea aceste lucrări, au fost utilizate următoarele materiale:

Tulpini standard de P. Aeruginosa, Klebsiella, S. Aureus și St. Pyrogene

Medii lichide de cultură Tryptic Soy Agar și Broth Nutritive, de la firma Sanimed

Mediu de cultură solid geloză – sânge

Produse patologice recoltate de la pacienții luați în studiu

Ser fiziologic

Ulei esențial de cuișoare de la firma Mayam, procurat de pe www.elemental.ro

Apă de gură Clorhexidină 0,1% de la firma Tis Farmaceutic, procurată de la farmacia Tei

Truse dentare sterile

Lame de sticlă sterile și degresate

Anse bacteriologice sterile

Tampoane sterile

Eprubete sterile

Vortex pentru dispersia produselor patologice în mediul lichid de cultură

Trusă pentru colorația Gram

Microscop optic

Camera foto de la telefon LG G6

7.2. Metode

7.2.A. Alegerea lotului de pacienți

Pentru realizarea acestui studiu a fost selectat un lot de 20 pacienți, cu vârste cuprinse între 25 și 82 de ani, 12 femei și 8 bărbați, ce prezentau variate afecțiuni parodontologice. Celor 20 de pacienți li s-au prelevat probe biologice în cadrul unui cabinet privat, din București. Acestora li s-a întocmit câte o fișă de comun acord care a conținut datele de care a fost nevoie pentru a putea efectua acest studiu și anume: nume și prenume, vârsta, mediul de proveniență, nivelul social, gradul de igienă orală și existența altor afecțiuni și diagnosticul stabilit. Atât anamneza, examenul clinic, cât și recoltarea produselor biologice, au fost făcute în cadrul cabinetului. Examinarea și testarea au fost efectuate în cadrul Disciplinei de Microbiologie.

7.2.B. Recoltarea produselor patologice

În vederea recoltării produselor patologice de la pacineți, au fost folosite sonde exploratorii sterile din trusa de consultație stomatologică, cât și sonde parodontale și tampoane sterile. Prelevarea a fost realizată din șanțul gingival, dimineața, înainte de clătirea pacientului cu una dintre soluțiile testate și la două ore dupa clătirea cu aceste soluții, timp în care pacienții nu au mai consumat nimic.

7.2.C. Însămânțarea pe mediu solid

Însămânțarea pe mediul de cultură geloză-sânge a fost făcută în prepararea frotiurilor. Pentru însămânțare, a fost folosită tehnica dispersiei în pentagon, observată în Tabelul VII pentru a putea fi obținute colonii microbiene izolate.

Etapele însămânțării pe mediu solid a produselor patologice recoltate cu ajutorul sondei sterile și a sondei parodontate, sunt:

Ansa bacteriologică este sterilizată prin menținerea ei în flacăra becului Bunsen până ajunge la incandescență, iar portansa este trecută și ea prin flacără

O parte din produsul patologic recoltat cu ajutorul sondei este prelevat cu ansa (cealaltă parte a produsului patologic fiind lăsată pe sondă pentru a se putea efectua frotiurile)

Cu ajutorul ansei bacteriologice, se descarcă produsul prelevat de pe sondă într-o margine a plăcii și se efectuează mișcări de zig-zag pe o jumătate a plăcii.

Etapele însămânțării pe mediu solid a produselor patologice recoltate cu ajutorul tamponului steril, sunt:

După recoltate, tamponul steril este introdus în recipientul care îl însoțește

La momentul însămânțării, tamponul steril este scos din recipientul său, iar produsul patologic recoltat cu ajutorul acestuia este depus într-o margine plăcii

Ansa bacteriologică se trece prin flacăra becului Bunsen până ajunge la incandescență, apoi se trece și portansa prin flacără prin câteva mișcări de du-te-vino

Cu ansa bacteriologică se efectuează mișcări de zig-zag pe o jumătate a plăcii.

În tabelul VIII de mai jos, am evidențiat tulpinile standard folosite în cadrul acestui studiu.

7.2.D. Efectuarea și colorarea frotiurilor

Etapele realizării frotiurilor din produsele patologice recoltate:

lama a fost degresată cu alcool

se pune o picătură de ser fiziologic pe lamă

etalarea este prima etapă în efectuarea frotiului

cu ajutorul sondei se descarcă produsul patologic pe lamă

se sterilizează ansa bacteriologică la flacăra becului Bunsen și prin mișcări de du-te-vino se trece și portansa prin flacără

se execută mișcări excentrice cu ansa sterile pentru etalarea unui strat cât mai subțire pe lamă de produs patologic

se lasă lama la uscat până când va rezulta o peliculă de produs patologic subțire, albicioasă și neaderentă

se fixează produsul patologic prin trecerea lamei prin flacăra becului Bunsen; se probează după fiecare trecere temperatura lamei pentru a nu depăși 56șC, deoarece o temperatură mai mare poate degrada produsul patologic.

După etapa de efectuare a frotiurilor, a urmat etapa de colorare a acestora prin tehnica Gram. În urma aceste colorații duble, bacteriile Gram pozitive se colorează cu violet de gențiană și apoi se decolorează cu un amestec de alcool și acetonă.

Etapele colorării frotiurilor prin tehnica Gram (vezi fig. 20, 21, 22, 23)

se aplică 2-3 picături de violet de gențiană pe frotiu și se lasă 2 minute

se înlătură colorantul

se aplică 2-3 picături de fixator de culoare, Lugol, și se lasă 2-3 minute

se înlătură Lugolul

se decolorează lama cu amestec de alcool și acetonă

se spală lama cu apă de la robinet

se recolorează lama cu fucsină în raport 1:10 și se lasă 1-2 minute

se spală lama cu apă de la robinet.

După etapa de colorare, urmează examinarea la microscop. Examinarea s-a realizat printr-un obiectiv cu putere de mărire 100x și pentru a mări indicele de refracție s-a aplicat o picătură de ulei de cedru pe lamă. Acest lucru a permis ca imaginea să poată fi mărită până de 1000 de ori.

7.2.E. Însămânțarea pe mediu lichid

Mediile lichide folosite pentru această lucrare sunt Tryptic Soy Agar și Broth Nutritive, pe acestea însămânțându-se tulpini de x de pe frotiurile efectuate din produsele patologice recoltate de la pacienți. Această etapă a fost realizată pentru testarea tulpinilor la substanțele luate în studiu. Pe mediul lichid au fost însămânțate atât colonii de tulpini standard, cât și colonii izolate de la pacienții pe care s-a efectuat studiul.

Etapele însămânțării pe mediu lichid:

în eprubetele sterile s-au distribuit câte 2 ml de mediu lichid Tryptic Soy Agar și Broth Nutritive

ansa bacteriologică a fost sterilizată la flacăra becului Bunsen și s-a trecut portansa prin mișcări de du-te-vino

s-a prelevat de pe mediile de cultură solide o colonie izolată cu ajutorul ansei

tubul cu mediul lichid s-a flambat

se introduce ansa

se descarcă produsul patologic

s-a vortexat până s-a obținut o

Capitolul 8. Rezultate și discuții

Acest studiu a fost realizat pe un număr de 20 de pacienți, 12 femei și 8 bărbați, cu vârste cuprinse între 25 și 82 de ani, din mediul urban și rural, cu studii medii și superioare, cu un grad de igienă variabil și cu alte afecțiuni diverse, cum ar fi: carii, gingivite, resturi radiculare, parodontopatii. Toate aceste informații au fost culese în timpul anamnezei pacienților, cât și în timpul examenului clinic și sunt prezentate în tabelul IX, de mai jos.

Din tabelul IX se observă că, din totalul de 20 de pacienți, 60% sunt de sex feminin și 40% sunt de sex masculin.

Următoarele grafice arată proporția sexelor, a mediului de proveniență, a vârstei și a igienei pacienților.

Din cei 20 de pacienți, 80% provin din mediul urban și doar 20% din cel rural.

Dintre cei 20 de pacienți participanți în studiu, 47% aparțin grupei de vârstă 25-34 ani, 21% grupei 45-54 ani, 16% celor mai mari de 65 ani, 11% grupei 35-44 ani și doar 5% grupei de vârstă 55-64 ani.

Dintre cei 20 de pacienți, 60% au o igienă orală satisfăcătoare și 40% prezintă igienă precară.

Din tabelele și graficele de mai sus am putea concluziona faptul că persoanele cu o igienă precară prezintă mai multe afecțiuni în sfera orală față de pacienții cu o igienă satifăcătoare, însă nici aceștia din urmă nu sunt lipsiți de afecțiuni.

Referitor la mediul de proveniență, toți pacienții din mediul rural prezintă o igienă precară și mai multe afecțiuni orale.

Ca și afectare parodontală profundă, atât pacienți de sex feminin, cât și de sex masculin prezintă parodontită marginală cronică profundă.

Majoritatea pacienților cu studii medii prezintă afecțiuni orale severe, față de cei cu studii superioare care au un grad mai mic de probleme.

În tabelele X, XI, XII, XIII care urmează, vor fi prezentate imagini la microscop ale frotiurilor de la pacienții examinați. Primele două tabele vor fi cu rezultatele comentate ale pacienților care au clătit cu apă de gură cu Clorhexidină, iar următoarele două cu rezultatele pacienților care au clătit cu soluție cu ulei de cuișoare. Pacienții nu au mâncat și băut nimic timp de două ore cât am alocat soluțiilor să iși facă efectul asupra florei din cavitatea orală.

În următoarea figură va fi reprezentarea grafică procentuală a microorgranismelor întâlnite în flora pacienților înainte de clătirea cu apa de gură cu Clorhexidină.

În graficul de mai sus observăm că în flora din cavitatea bucală a celor 10 pacienți, sunt prezente microorganisme diverse. Cel mai frecvent s-au descoperit coci G(+) in diplo, urmați de coci G(+) în grămezi mari sau mici. La o mai mică parte din pacienți s-au întâlnit frecvent hife. Mai rar au fost prezenți: coci la egalitate cu hife, bacili G(+) și cel mai puțin celule epiteliale.

În figura de sus se observă că, la cei 10 pacienți după clătirea cu apă de gură cu Clorhexidină, microorganismele au scăzut și acum predomină cele rare, nu cele frecvente. Se observă însă ineficiența apei de gură asupra hifelor și asupra cocilor G(+) care au rămas încă în procent destul de mare. Însă bacilii G(+) și celulele epiteliale au scăzut ca si număr.

În graficul de mai sus se poate observa că ultimii 10 pacienți din lotul de studiu prezintă mai puține microorganisme ca cei din prima parte a lotului. Totuși se poate observa frecvența bacililor G(+), iar dintre microorganismele rar întâlnite, celulele epiteliale și cocii G(+) predomină.

În ultimul grafic din această parte a lucrării, se observă faptul ca microorganismele rare au devenit deja foarte rare, iar cele frecvente au devenit rare. Predomină, însă, în continuare cocii G(+) și bacilii G(+) doar că într-un procent cu mult mai mic.

CONCLUZIILE ACESTEI ETAPE:

cele mai frecvente microorganisme, întâlnite atât la prima parte a lotului de pacienți, cât și la ultima parte, sunt cocii G(+) in diplo, urmați de cocii G(+) în grămezi și de celulele epiteliale.

în urma clătirii cu apă de gură cu Clorhexidină, o parte din aceste microorganisme au scăzut ca și procentaj, însă s-a observat inactivitatea pe anumite specii, cum ar fi: hifele și cocii G(+).

în urma clătirii cu ulei esențial de cuișoare, o mai mare parte din microorganismele prezente au scăzut ca și procentaj, putându-se observa efectul mai puternic al acestei soluții, comparativ cu apa de gură.

În literatura de specialitate [29], [30], [31], se demonstrează efectele puternic antibacteriene ale uleiului esențial de cuișoare, el inhibând mai ales tulpinile de S. aureus, E. coli, L. monocytogenes and S. Typhimurium. De asemenea, s-a evidențiat importantul efect antifungic, în special asupra trei specii dermatofite: Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes and Trichophyton tonsurans. S-a demonstrat și stabilitatea pe termen lung a emulsiilor de ulei esențial de cuișoare, atât la temperaturi diferite, cât și la diverse concentrații ale substanței.

Pentru edificarea rezultatelor de mai sus s-a recurs și la testarea cu tulpinile standard (vezi tabel VIII), dar și cu patru tulpini de Stafilococ recoltate de la pacienții luați în studiu, fiind prezente în tabelul XIV de mai jos.

În următoarele două tabele (tabel XV și tabel XVI) vor fi prezentate rezultate însămânțării în mediu lichid. Primul tabel va reprezenta rezultatele la speciile standard, iar cel de-al doilea tabel la speciile rezultate de la cei patru pacienți din lotul de studiu. Mediile de cultură folosite la ambele specii au fost: Tryptic Soy Agar și Broth Nutritive.

În cazurile de mai sus, în eprubetele prezentate ca 1, 2, 3, s-a folosit mediu de cultura Tryptic Soy Agar și în eprubetele 4, 5, 6, mediul de cultură Broth Nutritive.

În eprubetele 1, 4 s-a adăugat ulei esențial de cuișoare.

În eprubetele 2, 5 s-a adăugat apa de gură cu Clorhexidină

În eprubetele 3, 6 s-a adăugat uleiul de mentă.

Citirea acestor rezultate a fost făcută după ce eprubetele au stat la termostat timp de 24 de ore.

Legendă:

(-): efect microbian inhibitor

(±): efect microbian inhibitor dar nu total

(+): produsele nu au avut efect asupra culturilor bacteriene.

În eprubetele 1 și 2, a fost folosit mediul de cultură Tryptic Soy Agar și în eprubetele 3 și 4, mediul de cultură Broth Nutritive.

În eprubetele 1 și 2 s-a adăugat ulei esențial de cuișoare și în eprubetele 3 și 4 apă de gură cu Clorhexidină.

Eprubetele au stat 24 de ore la termostat înainte de a fi comentat rezultatul.

Legendă:

(-): efect microbian inhibitor

(±): efect microbian inhibitor dar nu total

(+): produsele nu au avut efect asupra culturilor bacteriene.

Mențiuni: uleiul de mentă a fost adăugat în această parte a acestei lucrări deoarece face parte din componența apei de gură cu Clorhexidină și am vrut să verific dacă are efect independent asupra speciilor bacteriene.

Legendă tabel:

TSA: Tryptic Soy Agar

BN: Broth Nutritive

(-): efect microbian inhibitor

(±): efect microbian parțial inhibitor

(+) produsele nu au avut efect asupra culturilor bacteriene.

Din figura de mai sus se poate observa faptul că, asupra tulpinilor standard:

– în mediul de cultură Broth Nutritive, toate substanțele testate au avut fie efect total inhibitor, fie parțial inhibitor;

– efectul inhibitor total l-a avut apa de gură cu Clorhexidină, urmată de uleiul de mentă;

– efectul inhibitor parțial l-a avut uleiul esențial de cuișoare, urmat de uleiul de mentă și cel mai puțin apa de gură cu Clorhexidină;

– în mediul de cultură Tryptic Soy Agar, atât uleiul esențial de cuișoare, cât și uleiul de mentă nu au avut deloc efect inhibitor;

– efectul inhibitor total l-a avut apa de gură cu Clorhexidină și uleiul de mentă în procente egale;

– efectul inhibitor parțial l-a avut uleiul de cuișoare și apa de gură cu Clorhexidină.

În literatura de specialitate [29], [30], [31], se demonstrează efectele puternic antibacteriene ale uleiului esențial de cuișoare, el inhibând mai ales tulpinile de S. aureus, E. coli, L. monocytogenes and S. Typhimurium. De asemenea, s-a evidențiat importantul efect antifungic, în special asupra trei specii dermatofite: Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes and Trichophyton tonsurans. S-a demonstrat și stabilitatea pe termen lung a emulsiilor de ulei esențial de cuișoare, atât la temperaturi diferite, cât și la diverse concentrații ale substanței.

CONCLUZIE:

Din rezultatele de mai sus conchidem că, pe tulpinile standard, singura substanță care a avut doar efect inhibitor, atât total cât și parțial, a fost apa de gură cu Clorhexidină. Uleiul esențial de cuișoare și uleiul de mentă au prezentat și lipsa efectului, doar în mediul de cultură Tryptic Soy Agar.

În tabelul XVIII de mai jos, se observă rezultatele substanțelor testate asupra tulpinilor de la pacienții din lotul de studiu:

În figura de mai sus se observă că, asupra tuplinilor de la pacienți, a fost testat doar efectul apei de gură cu clorhexidină și efectul uleiului esențial de cuișoare.

Se poate observa faptul că, asupra tulpinilor de la pacienți:

în mediul de cultură Broth Nutritive, toate substanțele testate au avut fie efect total inhibitor, fie parțial inhibitor;

efectul inhibitor total l-a avut apa de gură cu Clorhexidină, urmată de uleiul esențial de cuișoare;

efectul inhibitor parțial l-a avut uleiul esențial de cuișoare, urmat de apa de gură cu Clorhexidină;

în mediul de cultură Tryptic Soy Agar, uleiul esențial de cuișoare nu a avut efect inhibitor;

efectul inhibitor total l-a avut doar apa de gură cu Clorhexidină;

efectul inhibitor parțial l-a avut uleiul de cuișoare, urmat de apa de gură cu Clorhexidină.

CONCLUZIE:

Din rezultatele de mai sus rezultă că, pe tulpinile recoltate de la pacienți, singura substanță care a avut doar efect inhibitor, atât total cât și parțial, a fost apa de gură cu Clorhexidină. Uleiul esențial de cuișoare a prezentat și lipsa efectului, doar în mediul de cultură Tryptic Soy Agar.

În continuare am reprezentat grafic efectele individuale ale apei de gură cu Clorhexidină și a uleiului esențial de cuișoare, pe tulipinile prelevate de la cei 4 pacienți din lotul de studiu.

Din graficele de mai sus se poate observa faptul că, asupra tulpinilor prelevate de la cei 4 pacienți din lotul de studiu, uleiul esențial de cuișoare a avut atât efect inhibitor parțial, cât a prezentat și lipsa efectului asupra microorganismelor.

Din graficele de mai sus se poate observa faptul că, asupra tulpinilor prelevate de la cei 4 pacienți din lotul de studiu, apa de gură cu Clorhexidină a avut doar efect inhibitor, atât parțial, cât și efect inhibitor total.

În urma acestor patru figuri (Fig. 33, 34, 35, 36) observăm faptul că efectul apei de gură cu Clorhexidină este semnificativ mai bun ca cel al uleiului esențial de cuișoare. Această concluzie în mediu lichid este diferită față de cea în mediul solid, unde uleiul esențial de cuișoare a avut un rezultat mai bun. Acest lucru poate semnifica faptul că mediul de cultură poate influența aceste efecte.

CONCLUZII

Din lotul de studiu de 20 de pacienți, atât pacienții de sex feminin cât și cei de sex masculin prezintă ca și afectare parodontală, parodontită marginală cronică profundă.

Toți pacienții din mediul rural prezintă o igienă precară și mai multe afecțiuni orale, comparativ cu cei din mediul urban.

Majoritatea pacienților cu studii medii au prezentat afecțiuni orale severe, față de cei cu studii superioare care au un grad mai mic de afectări.

Apa de gură cu Clorhexidină a prezentat efect antimicrobian asupra tuturor tulpinilor standard indiferent de mediul lichid (TSA sau BN).

Uleiul de mentă, care se află în componența apei de gură, a prezentat pe tulpinile standard efect inhibitor total, însă pe mediul de cultură TSA, într-un anumit procent nu a avut efect. Ceea ce poate demonstra că, în combinație cu apa de gură cu Clorhexidină, potențează efectul acesteia.

În cazul tulpinilor de la pacienții din lotul de studiu, au fost testate efectele doar a uleiului esențial de cuișoare și a apei de gură cu Clorhexidină.

Apa de gură cu Clorhexidină a avut, din nou, un efect inhibitor asupra tuturor tulpinilor, atât pe mediul lichid TSA, cât și pe BN.

Uleiul esențial de cuișoare a avut atât efect inhibitor parțial, însă a prezentat și lipsa efectului asupra microorganismelor, pe ambele medii de cultură.

În urma tuturor acestor grafice, se observă că, în mediul lichid, apa de gură cu Clorhexidină 0,1% de la firma Tis Farmaceutic a prezentat rezultate mult mai bune ale acțiunii antimicrobiene, față de uleiul esențial de cuișoare.

Această concluzie în mediu lichid este diferită față de cea în mediul solid, unde uleiul esențial de cuișoare a avut un rezultat mai bun.

În urma examinării frotiurilor, s-a constatat că in vivo apa uleiul esențial de cuișoare are un efect antibacterian mai pronunțat decât in vitro. Toate aceste date ne ajută să afirmăm importanța examenului microscopic și fidelitatea acestuia.

BIBLIOGRAFIE

Cuculescu M. – Note de curs Prevenție Oro-Dentară, București, 2015

Dumitriu HT – Parodontologie, Ediția a V-a, Editura Viața Medicală Românească, București, 2009

Dumitriu HT – Tratat de parodontologie, Editura Viața Medicală Românească, București, 2015

http://medguru.ro/stil-de-viata-sanatos/medicina-naturista/uleiuri-esentiale–recomandarile-dr-oz/

http://www.dentistul.info/stomatologie/substante-stomatologice/digluconatul-de clorhexidina-980.html

http://www.dulovo.info/muzonejpg-eubacterium-nodatum.mpa

http://www.frunza-verde.ro/cuisoare

http://www.gettyimages.com/detail/photo/streptococcus-mutans-is-a-gram-positive-high-res-stock-photography/vis171402

http://www.gettyimages.com/license/579216670

http://www.gopetsamerica.com/bio/bacteria/campylobacter.aspx

http://www.mecourse.com/ecourse/term6/docs/oralmicroflora.pdf

http://www.momtastic.com/webecoist/2010/01/25/fungus-among-us-the-human-body%E2%80%99s-many-bugs/

http://www.mymed.ro/flora-normala-organism.html

http://www.perioexpertise.com/en/oral-factors-influence-bacterial-growth

http://www.pgingivalis.org/ATCC33277(1).htm

http://www.scritub.com/medicina/LICHIDUL-CREVICULAR-SULCULAR82463.php

http://www.sfatmedical.ro/Sanatate_pentru_toti/Sanatatea_orala/Te_dor_dintii_Foloseste_uleiul_de_cuisoare

http://ziarullumina.ro/cuisoarele-doctorul-infectiilor-bacteriene-56075.html

https://blogs.yahoo.co.jp/fukuoka_dent/28980653.html

https://denttaglio.ro/boala-parodontala/

Ulei de cuișoare – zeci de beneficii, uz intern și extern

https://openi.nlm.nih.gov/detailedresult.php?img=PMC3917211_JISP-17-784-g004&req=4

2: The mouth as a microbial habitat

https://viataverdeviu.ro/proprietatile-vindecatoare-ale-uleiurilor-esentiale

https://visualsunlimited.photoshelter.com/image/I0000CbkB4JQ_bQU

https://www.doctoruldedinti.info/flora-microbiana-orala/

https://www.elemental.eu/ro/991-ulei-de-cuisoare.html

https://www.hindawi.com/journals/bmri/2011/635348/fig2/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30409582

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/31168154

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/31199226

https://www.slideshare.net/masurizvi/cariology-2009

Ligia Burta, Patricia Marusca, Diana Pelea – Curs de microbiologie pentru Medicină Dentară, Editura Universității din Oradea, 2007.

Marsh P., Martin M. – The mouth as a microbial habitat in: Oral Microbiology. Aspects of Microbiology, vol 1. Springer, Boston, MA, 1992

Marsh PD, et al. – Oral Microbiology, ediția a V-a, Churchill Livingstone, Edinburgh, 2009

Samaranayake L., – Essential microbiology for dentistry, editia a IV-a, Churchill Livingstone, Edinburgh , 2012