CONF.UNIV.DR. DANIELA ZĂPODEANU ABSOLVENT: COPOS BIANCA – PATRICIA ORADEA 2020 UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE PROGRAMUL DE… [303561]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: MASTERAT

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

CONF.UNIV.DR. DANIELA ZĂPODEANU

ABSOLVENT: [anonimizat]

2020

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: MASTERAT

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

Politica monetară și stabilitatea financiară

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

CONF.UNIV.DR. DANIELA ZĂPODEANU

ABSOLVENT: [anonimizat]

2020

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]. În momentul în care piețele internaționale “îngheață”, cum s-a [anonimizat]. O politică monetară mai strânsă are rolul de a [anonimizat]. Stabilitatea financiară este și ea destul de importantă în lumina lecțiilor crizei financiare. Pentru a întări politica monetară este nevoie de atenuarea presiunii aplicate asupra monedei autohtone. Dar această întărire a politicii monetare nu se poate măsura prin cantitatea de monedă din economie.

Stabilitatea financiară cere o supraveghere și stabilitate a [anonimizat] (leader of last reson) de ultimă instanță în 2 direcții: față de guverne și față de băncile comerciale.

Capitolul I – Ce este stabilitatea financiară?

[anonimizat].

[anonimizat]:

Facă față riscurilor sistemice fără perturbări majore și fără a translata sau amplifica riscul către alți participanți;

Aloce eficient resursele financiare colectate din economie către proiecte viabile;

Identifice și să gestioneze adecvat riscurile;

[anonimizat]. Având în vedere și caracteristica de economie deschisă a [anonimizat] o [anonimizat], având ca scop final menținera stabilității financiare la nivel național.

Stabilitatea financiară este proprietatea unui sistem financiar care disipă dezechilibrele financiare care apar în mod endogen pe piețele financiare sau ca urmare a unor evenimente negative și imprevizibile semnificative.

“Banca Națională a [anonimizat]. Atribuții subsumate obiectivelor de stabilitate financiară sunt exercitate atât prin reglementarea și supravegherea prudențială a [anonimizat] a măsurilor de politică monetară și supravegherea funcționării în condiții optime a sistemelor de plăți și decontări de importanță sistemică. Totodată, este necesară identificarea riscurilor și vulnerabilităților întregului sistem financiar, în ansamblul său și pe componentele sale, deoarece monitorizarea stabilității financiare este preventivă. Apariția și dezvoltarea unor disfuncționalități, precum evaluarea incorectă a riscurilor și ineficiența alocării capitalului, pot afecta stabilitatea sistemului financiar și stabilitatea economică.”

Banii reprezintă o sursă vitală, aceștia trebuie să se îndrepte spre locul unde pot fi utilizați cel mai bine. Sistemul financiar permite ca acest lucru să se întâmple.

Sistemul financiar poate fi perceput ca roțile economiei, acesta oferă servicii care mențin economia în mișcare:

Ne oferă o modalitate de a efectua plăți, atfel încât să putem cumpăra bunuri și servicii;

Ne permite să gestionăm și să ne asigurăm de riscuri;

Ne oferă o modalitate de a ne gestiona economiile;

Pemite intreprinderilor și gospodăriilor să împrumute bani pentru a investi și a crește.

Principala funcție a oricărei bănci centrale este asigurarea stabilității monetare. Măsura în care această funcție trebuie realizată de către o bancă centrală sau sub control guvernamental, independentă față de autoritatea executivă, reprezintă o problemă dezbătută.

Riscul sistemic poate fi cel mai bine descris ca fiind riscul unei perturbări, până într-un punct în care creșterea economică și bunăstarea pot fi afectate semnificativ, a furnizării de către sistemul financiar a produselor și serviciilor financiare necesare.

În martie 2017 s-a înființat Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială. Conform legii de înființare, CNSM este o entitate care cooperează interinstituțional, fără să aibă personalitate juridică. Banca Națională a României, ca autoritate responsabilă cu supravegherea și reglementarea unei părți importante a sistemului financiar românesc, este membră a CNSM împreună cu Autoritatea de Supraveghere Financiară și de Guvern. BNR, în calitatea ei de membru al CNSM, poate înainta spre discuție diferite analize și studii privind riscurile identificate la adresa stabilității financiare, precum și propuneri de măsuri macroprudențiale conform ariei sale de responsabilitate.

Mandatul CNSM are ca obiectiv supravegherea macroprudențială la nivel național prin definirea politicii macroprudențiale precum și a instrumentelor potrivite pentru implementarea acesteia. În acest sens, CNSM poate emite recomandări și avertizări către BNR și ASF în vederea diminuării riscurilor sau prevenirii acestora la adresa stabilității financiare la nivel național sau pentru a asigura implementarea recomandărilor Comitetului European pentru Risc Sistemic (CERS). Instituțiile vizate de către recomandările sau avertizările CNSM pot fie să adopte măsurile recomandate (în cazul unei recomandări) sau să implementeze unele noi (în cazul unei avertizări), fie să informeze CNSM asupra motivelor care au stat la baza deciziei de a nu întreprinde acțiuni în sensul celor solicitate.

La nivel internațional au fost create instituții/organisme pentru asigurarea stabilității financiare;

G-20; Consiliul pentru Stabilitatea Financiară(CSF), 2009

– Are în vedere toate economiile mari din cadrul G-20, precum și membrii forumului pentru Stabilitate Financiară

– Are ca și scop întărirea sistemelor financiare și creșterea stabilității piețelor financiare internaționale;

UE: Comitetul European pentru Risc Sistemic (CERS), 2010

– Are ca responsabilitate supravegherea macroprudențială a sistemului financiar din cadrul UE având ca scop contribuția la diminuarea sau prevenția riscurilor sistemice;

– Contribuie la funcționarea mai eficientă a pieței interne;

SUA; Consiliul de Supraveghere a Stabilității Financiare (CSSF), 2010

– Monitorizează și identifică riscurile excesive adresate sistemului financiar american rezultate din intrarea în stare de faliment sau de nerambursare a unor „holding-uri” bancare sau societăți financiare nebancare interconectate sau riscurile care ar fi posibil să apară în afara sistemului financiar.

O serie de probleme care se pun în analiza stabilității financiare are legătură cu modul și momentul în care sistemul trece din starea de stabilitate financiară la starea de instabilitate.

Instabilitatea sistemului financiar se exprimă sub forma unor indicatori macroeconomici care reflectă tensiuni care sunt existente în principalele componente ale sistemului financiar: “piața monetară, piața acțiunilor și obligațiunilor, piața valutară, intermediari, etc”

Figura 1.1. Importanța stabilității financiare

Pe lângă evoluția structurii instituționale de supraveghere și reglementare la nivelul UE, înainte de declanșarea crizei, au fost instituite diferite mecanisme de cooperare în materie de stabilitate financiară în mai multe țări europene. Comitetele de stabilitate financiară au fost înființate cu scopul de a facilita cooperarea în legătură cu stabilitatea financiară între agențiile naționale de supraveghere, guvernele naționale și băncile centrale.

Tabel 1.1. – Comitetele de stabilitate financiară

Capitolul II – Politicile economice cu privire la stabilitatea financiară

Capitolul II.1 – Politica economică – abordare micro și macroeconomică

Prin politica economică putem înțelege influențarea economiei cu ajutorul unor măsuri politice, prin intermediul statului, și anume al puterii legislative.

Politica economică pate fi atât micro – concentrându-se pe sănătatea individuală a fiecărei instituții sau macro – cu o vedere de ansamblu asupra sistemului.

Figura 2.1. Abordarea micro și macroprudențială

Politicile microprudențiale au vizat în mare parte majorarea cerințelor de capital și lichiditate precum și introducerea de noi mecanisme de rezoluție. În schimb politicile macroprudențiale s-au concentrat pe proiectarea de instrumente pentru prevenirea apariției dezechilibrelor financiare în ansambul sistemului

Supravegherea microprudențială (a instituțiilor financiare individuale) este insuficientă, aceasta nu ține cont de rolul sistemului financiar în economie și de relațiile de interdependență.

Obiectivele intermediare ale politicii macroprudențiale vizate de către BNR, integral armonizate cu recomandările europene în domeniu, sunt:

Prevenirea și reducerea creșterii excesive a creditării și a îndatorării;

Preveniea și reducerea necorelării excesive a scadențelor și a lipsei lichidității pe piață;

Limitarea concentrării expunerilor indirecte și directe;

Limitarea hazardului moral;

Consolidarea rezilienței infrastructurilor financiare având ca scop îndeplinirea obiectivului final, de protecție a stabilității sistemului financiar. Astfel, BNR a stabilit, pe lângă obiectivele intermediare ale politicii macroprudențiale care au fost recomandate la nivelul Uniunii Europene, alte două obiective specifice:

Îmbunătățirea incluziunii financiare;

Creșterea sustenabilă a intermedierii financiare, propunând și instrumente specifice.

Figura 2.2. Interacțiuni între politica monetară, micro și macroprudențială

Capitolul II.2. Tipologie – în ceea ce privește politica economică

Cele mai importante politici de ajustare macroeconomică sunt:

Politica fiscal-bugetară

Politica monetară;

Politica valutară;

Politica veniturilor populației;

Politica de ajustare structurală;

Figura 2.3. – Funcțiile politicii fiscale

Figura 2.4. – Legătura dintre politica fiscală și politica monetară

Politica fiscală face referire la politica bugetară a guvernului, acesta manipulând nivelul cheltuielilor și a ratelor de impozitare în cadrul economiei. Acesta folosește 2 instrumente pentru a influența economia. Deși, atât politica fiscală cât și politica monetară sunt legate de veniturile și cheltuielile guvernamentale și ambele încearcă să corecteze situații de exces sau cerere deficitară în economie, acestea o fac în moduri foarte diferite.

Cum funcționează politica fiscală?

Susținătorii politicii fiscale sunt de părere că finanțele publice pot influența inflația și ocuparea forței de muncă prin manipularea a două variabile esențiale.

Nivelul cheltuielilor guvernamentale sau suma de bani cheltuită de guvern;

Cota de impozitare sau suma de bani câștigată de guvern;

În perioadele de contracție economică ( spre exemplu, Marea Depresiune din anii 1920 și 1930 și criza financiară din 2008-2009) guvernul apelează la politica fiscală expansivă.

Politica fiscală expansivă implică o reducere a impozitelor și o creștere a cheltuielilor guvernamentale. Ambele măsuri sunt menite să stimuleze economia și să crească nivelul de activitate din cadrul economiei. În perioada de recesiune, atât producătorii cât și consumatorii își pierd credința în piață, așadar consumatorii reduc consumul, iar producătorii reduc producția. Prin urmare, economia stagnează.

În situația în care guvernul se confruntă cu o situație de inflație ridicată care este caracterizată de excesul de cerere pe piață, se poate apela la politica fiscală contracțională. Spre exemplu, guvernul poate impune noi impozite și taxe și poate să crească ratele de impozitare existente. Acest lucru, va reduce venitul disponibil determinând scăderea consumului și a investițiilor, corectând astfel situația cererii în exces.

Figura 2.5. – Funționarea politici fiscale

Politica valutara – se referă la modaliățile de procurare și utilizare a resurselor valutare precum și echilibrarea balanței de plăți externe, crearea rezervelor de valută și efectuarea de tranzacții pe piețele financiar-valutare.

Prin politica valutară (politica monetară externă) se poate ințelege totalitatea mijloacelor, procedeelor și tehnicilor utilizate de autoritățile monetare ale unui stat, prin intermediul cărora acționează asupra circuitelor monetare pe plan național și în relațiile cu alte țări, având ca scop influenșarea gradului de stabilitate al monedei naționale care este în raport cu diversele valute, dar și în scopul menținerii echilibrului dinamic al balanței de plăți.

Capitolul II.3. Politica monetară – aspecte generale

“Potrivit statutului său, Banca Națională a României are ca obiectiv fundamental asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Totodată, Banca Națională a României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental.”

Politica monetară, partea de cerere a politicii economice, se referă la acțiunile întreprinse de banca centrală a unei națiuni pentru a controla oferta monetară în vederea atingerii obiectivelor macroeconomice care promovează creșterea economică durabilă.

Obiectivele politicii monetare sunt promovarea ocupării forței de muncă maxime, a prețurilor stabile și a ratelor moderate ale dobânzilor pe termen lung. Prin punerea în aplicare a unei politici monetare eficiente, Fed poate menține prețuri stabile, sprijinind astfel condițiile pentru creșterea economică pe termen lung și ocuparea forței de muncă maximă.

Conform art.2 din Legea nr. 312/2004, o funcție principală a Băncii Naționale a României reprezintă aplicarea și elaborarea politicii de curs de schimb. Astfel, pentru a atinge obiectivul său fundamental, banca centrală decide strategia de politică monetară și stabilește asupra procedurilor și instrumentelor pe care aceasta le utilizează pentru aplicarea politicii monetare.

Figura 2.6. – Caracterul politicii monetare

“Strategia de politică monetară a BNR este țintirea directă a inflației.”

Aceasta a fost adoptată în anul 2005 – luna august, după finalizarea procesului de pregătire, a cărei ultimă etapă a fost testarea și crearea funcționării cadrului de analiză economică, dar și de alegere a politicii monetare caracteristic țintirii directe a inflației.

“În condițiile punerii în circulație a monedei, banca centrală trebuie să urmărească și evoluția valorică a monedei puse în circulație, de cele mai multe ori obiectivul băncii centrale fiind cel al stabilității monedei, pentru a se asigura, la nivel macroeconomic, stabilitatea prețurilor.”

Concomitent au fost satisfăcute și celelalte cerințe și criterii care condiționează eficacitatea strategiei:

Figura 2.7. – Cerințe și criterii care condiționează eficacitatea strategiei:

Politica monetară, care funcționează în principal prin ajustări ale nivelului ratelor dobânzilor pe termen scurt, are efecte puternice asupra întregului sistem financiar. O politică monetară mai acomodativă reduce ratele dobânzilor la nivelul spectrului de scadență.

Politica monetară, dacă este prea acomodativă, poate duce la acumularea de vulnerabilități financiare. Aceste stimulente ajung printr-o serie de canale. De exemplu, ratele scăzute ale dobânzii reduc costul împrumuturilor și, astfel, pot determina întreprinderile și gospodăriile să împrumute prea mult. Ratele scăzute pot duce la o bulă speculativă prin comprimarea primelor de risc pentru active, ar fi capitalurile proprii, obligațiunile corporative și locuințele, și potențialii investitori care conduc pentru a extrapola câștigurile de preț în viitor într-o criză de exuberanță irațională. Ratele scăzute pot, de asemenea, să stoarcă rentabilitatea intermediarilor financiari prin marje de dobândă înguste și alți factori. La rândul lor, acești intermediari, precum și investitorii care au promis rate nominale fixe de rentabilitate, cum ar fi societățile de asigurare și fondurile de pensii, pot ajunge pentru randament să își asume mai mult risc de credit sau de durată în portofoliile lor, în scopul de a menține randamentele ridicate. Dusă la extreme, această poveste de multe ori nu se termină bine. Perioadele de pârghie excesivă, creșterea rapidă a creditului sau sentimentul dinamic al pieței creditului măresc riscul pentru creșterea economică.

Obiectivul principal al politicii monetare este realizarea unei “dezinflații substanțiale”

Capitolul II.4. – Instumentele politicii monetare

Setul de proceduri și instrmente cu ajutorul cărora banca centrală aplică politica monetară cu scopul de a atinge obiectivul său fundamental constituie cadrul operațional al politicii monetare. Principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la dispoziție conform reglementărilor în vigoare sunt:

“operațiunile de piață monetară;

facilitățile permanente acordate instituțiilor de credit;

rezervele minime obligatorii (RMO)”;

Figura 2.8. –Operațiunile de piață monetară:

– operațiuni repo – reprezintă acele tranzacții reversibile care au ca destinație injectarea de lichiditate; cu ajutorul acestora BNR achiziționează de la instituțiile de credit active, care pot fi alese pentru tranzacționare, în condițiile în care aceste instituții răscumpără acele active la o dată ulterioară și la un anumit preț care este stabilit în momentul tranzacției;

– atragere de depozite – sunt acele tranzacții cu scadența stabilită anticipat, și au ca destinație absorbția de lichiditate; cu ajutorul acestora BNR atrage depozite de la acele instituții de credit;

– emitere de certificate de depozit – reprezintă acele tranzacții care au ca destinație absorbția de lichiditate, în cadrul acestora BNR vinde certificate de depozit acelor instituții de credit;

– operațiuni reverse repo – sunt tranzacții reversibile, acestea sunt destinate absorbției de lichiditate, cu ajutorul cărora BNR vinde acelor instituții de credit, active care pot fi alese pentru tranzacționare, în condițiile în care, mai apoi la o dată ulterioară și la un preț stabilit în momentul tranzacției, aceste instituții să răscumpere activele respective;

– acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare – sunt tranzacții reversibile care au ca destinație injectarea de lichiditate, cu ajutorul cărora BNR acordă credite acelor instituții de credit, iar acestea păstrează proprietatea asupra activelor care au fost aduse în garanție.

– cumpărări/vânzări de active eligibile pentru tranzacționare – sunt tranzacții destinate injectării/absorbției de lichiditate, cu ajutorul cărora cărora BNR cumpără/vinde active eligibile pentru tranzacționare, transferul proprietății asupra acestora de la vânzător la cumpărător fiind realizat prin mecanismul livrare în schimbul plății;

– swap valutar – se realizează prin două tranzacții simultane, care sunt încheiate cu aceeași contrapartidă, prin intermediul cărora:

– introduce lichiditate cumpărând valută, care este convertibilă contra lei și vânzând la o dată ulterioară aceeași sumă în valută convertibilă contra lei;

– reține lichiditate vânzând la vedere valută convertibilă contra lei și cumpărând la o dată ulterioară aceeași sumă în valută convertibilă contra lei.

Figura 2.9. Facilitățile permanente care sunt oferite BNR

Facilitățile permanente oferite de BNR instituțiilor de credit au drept scop:

Figura 2.10. – Facilitățile oferite de BNR:

Capitolul III – Studiu de caz

Capitolul III.1. – Evoluția și conduita politicilor monetare

Potrivit statutului său,obiectivul fundamental al BNR este menținerea și asigurarea stabilității prețurilor. BNR integrează și formulează politica monetară în contextul planificării de fixare directă a inflației, având o țintă staționară de inflație de 2,5 procente +/- punct procentual

Tabel 3.1.1. – Evoluțiile macroeconomice și conduita politicii monetare în țări dezvoltate și din regiune

Fluctuațiile au fost cvasisincronizate, având factori comuni corecția descendentă din primele luni ale anului a prețurilor internaționale ale unor produse agroalimentare, precum și ascensiunea ulterioară relativ alertă a cotației petrolului, succedată de un declin abrupt spre finele perioadei. În schimb, diferențe semnificative au caracterizat profilurile inflației de bază, reflectând presiunile specifice ale factorilor fundamentali din aceste economii. Astfel, dacă în zona euro și în Polonia rata anuală a inflației core a rămas mult sub obiectivul băncilor centrale, în SUA ea a urcat și s-a menținut în apropierea acestuia, pentru ca în Cehia și Ungaria să evolueze consistent în a doua parte a anului și să ajungă la limita de sus a intervalului de variație al țintei, respectiv în apropierea punctului său central.

Grafic 3.1.2. – Rata anuală a inflației în zona euro, SUA și statele din regiune

După cum se poate observa, ratele anuale ale inflației din SUA, zona euro și statele din regiune au urcat, menținându-se în anul 2017 pe un palier destul de ridicat.

Astfel, în anul 2018 și-au accentuat oscilațiile.

În graficul de mai sus sunt prezentate comparativ rata anuală a inflației pentru SUA, zona euro, Polonia, Ungaria și Cehia. Aceasta este calculată pe baza IPC național, excepție făcând SUA, unde acest indicator este determinat pe baza indicelui personal consumption expenditure. Astfel, putem observa că începând cu decembrie 2016, rata anuală a inflației în zona euro s-a situat sub valoarea indicatorului din celelalte țări comparate, până în martie 2018, când a început să înregistreze o ușoară creștere.

Grafic 3.1.3. Rata dobânzii de politică monetară în zona euro, SUA și statele din regiune

Pe fondul creșterii ritmului expansiunii economice în Statele Unite au apărut și evoluțiile în ceea ce privește politica monetară cu atât mai mult cu cât s-au regăsit și sub impactul sistemului fiscal, limitării acestuia în zona euro după ce în anul precedent a avut o dinamică de excepție. În ceea ce privește țările din regiune avansul economic a început să se accelereze în Polonia și Ungaria, pe când în cazul Cehiei acesta s-a temperat.

În condițiile în care presiunile inflaționiste ale factorilor fundamentali erau condiționate de gradul de acomodare a politicii monetare, Banca Centrală Europeană a menținut semnalele privind direcția viitoare a ratelor dobânzilor cheie, susținând ratele la nivelurile în vigoare atâta timp cât va fi necesar, inclusiv vara anului 2019, pentru a putea asigura continuarea convergenței susținute a ratei inflației.

Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite a menținut ciclul de creștere al ratelor dobânzilor de la finalul anului 2015, majorându-se de 4 ori pe parcursul anului 2018 ajungând până la nivelul de 2,25 % – 2,50 %. Aceste decizii au fost luate în urma evoluțiilor curente ale condițiilor economice, caracterizate de o creștere solidă a activității economice, ca urmare a unor politici fiscale stimulative, consolidării pieței muncii, precum și menținerea și urcarea ratei anuale a inflației în apropierea obiectivului de 2%.

Banca Națională a Cehiei, a avut o poziție fermă în ceea ce privește ciclul de creștere al ratei dobânzii de politică monetară început în august 2017, acesta fiind majorat treptat și continuu până la nivelul de 1,75 %.

În același context, Banca Națională a Poloniei, în 2018, a menținut rata dobânzii de politică monetară la 1,50 % începând cu martie 2015.

Banca Națională a Ungariei a menținut în anul 2018 rata dobânzii de politică monetară precum și ratele dobânzilor la facilitățile de creditare la 0,9 %. În septembrie 2018, BNU a decis să ajusteze instrumentele neconvenționale de politică monetară care aveau în vedere influențarea ratelor dobânzilor pe termen lung, prin eliminarea operațiunilor de tip swap până la finele anului.

Grafic 3.1.4. – Ratele dobânzilor și RMO

În anul 2018 BNR a hotărât menținerea ratei dobânzilor de politică monetară la nivelul de 2,5 % iar a celor aferente depozitelor și creditelor la nivelul de 1,5 %, respectiv 3,5 %, după ce în a doua jumătate a anului 2017, acestea au înregistrat o creștere substanțială, iar în perioada 2015- 2017 acestea au stagnat.

În ceea ce privește RMO, aceasta a înregistrat un trend descendent atât în valută cât și în lei până în aprilie 2017, de când s-a decis menținerea nivelurilor în vigoare la ratele rezervelor minime obligatorii la 8% în ceea ce privește pasivele în lei și valută ale instituțiilor de credit.

Grafic 3.1.5. – Ratele dobânzii de politică monetară și ratele ROBOR

Cotațiile ROBOR pe termen mai lung, la 3 și 12 luni, luate în considerare la stabilirea ratelor dobânzilor aferente creditelor clienților nebancari, și-au întrerupt în ianuarie 2019 tendința descrescătoare amorsată la sfârșitul aului 2017 și s-au menținut în parametrii relativ stabili în timpul primului trimestru.

În cazul ROBOR 3M , valorile acestuia au revenit la cele inferioare ratei dobânzii de politică monetară.

Conform graficului prezentat anterior, până în octombrie 2017 indicatorii ROBOR 3M, ROBOR 12 M și rata dobânzii aferente tranzacțiilor interbancare, s-au situat sub valorile ratei dobânzii de politică monetară. După octombrie 2017, ROBOR 3M și ROBOR 12M au depășit valorile ratei dobânzii de politică monetară și și-au păstrat un trend ascendent până în octombrie 2018.

Capitolul III.2. – Evaluări privind stabilitatea financiară

Îndatorarea de la instituții financiare a firmelor și populației a crescut marginal în anul 2017 (+1,6 la sută, până la 72,8 miliarde euro). În termeni relativi, ponderea datoriei financiare în PIB a scăzut cu 3 puncte procentuale, până la 39,6 la sută în decembrie 2017, creșterea economică devansând dinamica îndatorării financiare a sectorului privat. În structură, se menține evoluția divergentă semnalată și în anii anteriori. Astfel, îndatorarea sectorului populației a continuat tendința ascendentă, pe fondul majorării creditelor acordate de bănci și de IFN, nivelul îndatorării ajungând la 30,4 miliarde euro în decembrie 2017, în timp ce în cazul companiilor nefinanciare evoluțiile au fost mixte. Volumul creditelor de la instituțiile financiare nerezidente a consemnat o reducere, iar împrumuturile accesate de la creditorii autohtoni (bănci și IFN) au urmat o traiectorie ascendentă. În ansamblu, nivelul îndatorării companiilor nefinanciare s-a diminuat la 42,4 miliarde euro.

Grafic 3.2.1. – Îndatorarea companiilor și a populației

Împrumuturile contractate de sectorul privat au crescut cu 7,9 % în 2018 față de anul anterior, atingând valoarea de 251,1 miliarde lei.

Îndatorarea de la instituții financiare a firmelor și populației a crescut marginal în anul 2017 (+1,6 la sută, până la 72,8 miliarde euro). În termeni relativi, ponderea datoriei financiare în PIB a scăzut cu 3 puncte procentuale, până la 39,6 la sută în decembrie 2017, creșterea economică devansând dinamica îndatorării financiare a sectorului privat. În structură, se menține evoluția divergentă semnalată și în anii anteriori. Astfel, îndatorarea sectorului populației a continuat tendința ascendentă, pe fondul majorării creditelor acordate de bănci și de IFN, nivelul îndatorării ajungând la 30,4 miliarde euro în decembrie 2017, în timp ce în cazul companiilor nefinanciare evoluțiile au fost mixte. Volumul creditelor de la instituțiile financiare nerezidente a consemnat o reducere, iar împrumuturile accesate de la creditorii autohtoni (bănci și IFN) au urmat o traiectorie ascendentă. În ansamblu, nivelul îndatorării companiilor nefinanciare s-a diminuat la 42,4 miliarde euro.

Grafic 3.2.2. – Gradul de îndatorare după tipul creditului și categoria de venit salarial lunar net

Analiza gradului de îndatorare la nivel individual (evaluată pe baza indicatorului debt service-to-income, DSTI) prezintă un decalaj important, mai ales în cazul debitorilor credite ipotecare și venituri scăzute. Astfel, gradul de îndatorare mediu al persoanelor care au credite ipotecare și venituri sub salariul mediu pe economie era în decembrie 2017 de 51 la sută, comparativ cu doar 20 la sută în cazul persoanelor cu venituri peste dublul salariului mediu pe economie.

Un grad mare de îndatorare pentru persoanele cu venituri mici este mai dificil de sprijinit dacă acesta se datorează unui credit ipotecar (în comparație cu un credit de consum), deoarece senzitivitatea indicatorului DSTI la o modificare a ratei dobânzii este cu mult mai mare. Astfel, o majorare cu 2 % a ratei dobânzii va duce la o creștere cu aproape 6 % a gradului de îndatorare în cazul unui credit ipotecar, față de doar 1 % în cazul creditului de consum. Această senzitivitate este transferată și asupra probabilității de nerambursare. Astfel, o creștere cu 10 % a DSTI determină o majorare a probabilității de nerambursare cu 6 la sută în cazul creditului ipotecar și cu 3 la sută în cazul creditului de consum.

Populația a fost creditată și în 2018 într-ul ritm alert, dar ținându-se cont de niște modificări importante, majorarea creditelor de consum negarantate fiind mai mare decât a celor ipotecare 12,2%, comparativ cu 10,8 %. Este de așteptat ca acest trend să se mențină și în perioada următoare, întrucât în ultimul an s-au înregistrat majorări cu până la 13% la creditele de consum față de 3% la cele ipotecare.

Grafic 3.2.3. – Distribuția ratei de performanță și a probabilității de nerambursare după sectorul de activitate

Analiza probabilității de nerambursare a companiilor nefinanciare pentru perioada decembrie 2017 – decembrie 2018 semnalează o majorare a acesteia la 3,5 la sută. În ceea ce privește nivelul sectorial, cele mai dezvoltate evoluții sunt aproximate a fi avut loc în domenii de activitate cu un puternic caracter ciclic, respectiv în sectorul construcțiilor și cel imobiliar.

Grafic 3.2.4. – Structura activelor și pasivelor bancare

Evoluția bilanțieră în perioada parcursă de la finele anului 2008 s-a caracterizat, în principal, prin: reorientarea creditării către segmentul retail și susținerea datoriei emise de administrația publică, (reducerea importantă a ponderii expunerilor față de banca centrală (pe fondul diminuării rezervelor minime obligatorii),  diminuarea vulnerabilităților asociate dependenței de finanțarea externă (furnizată în special de băncile-mamă) și creșterea surselor de finanțare de tipul Grafic 3.2.4 Structura activelor și pasivelor bancare credite acordate populației credite acordate companiilor ne-fnanciare creanțe asupra BNR creanțe asupra sectorului guvernamental active externe altele pasive externe capital și rezerve depozite atrase de la companii ne-financiare depozite atrase de la populație altele Pasiv procente procente Activ Sursa: BNR – Bilanțul monetar al instituțiilor de credit BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI ,depozitelor retail atrase de pe piața locală, eforturi dublate de reducerea creditării în valută, care astfel au contribuit la întărirea mecanismului de transmisie a politicii monetare, pe fondul creșterii împrumuturilor purtătoare de dobândă variabilă, (iv) rezoluția creditelor neperformante (prin activități de scoatere în afara bilanțului sau vânzare) și (v) creșterea economisirii interne. Pe fondul acestor factori, în structura bilanțieră s-au produs schimbări majore în ceea ce privește distribuția ponderilor principalelor componente.

Grafic 3.2.5. – Credit acordat sectorului privat

În anul 2017, creditarea sectorului privat a consemnat o dinamică pozitivă (creșterea stocului total de împrumuturi fiind de 5,7 la sută, în termeni anuali). În cazul ambelor categorii principale de debitori (companii nefinanciare și populație), creșterea a fost influențată de dinamica creditelor denominate în lei (creștere anuală de 15,9 la sută, decembrie 2017), stocul creditelor denominate în valută continuând tendința de contracție (-8,0 la sută în decembrie 2017). Se remarcă dinamica mai pronunțată în cazul creditelor acordate populației (creștere anuală de 7,8 la sută în decembrie 2017.

Începând cu mijlocul anului 2013, volumul creditelor în lei acordate populației a depășit valoarea celor acordate în valută, situându-se la cel mai înalt nivel în anul 2015. Acest indicator a înregistrat un trend descendent în următorii 2 ani pe când valoarea creditelor acordate populației în valută a înregistrat o ușoară creștere începând cu anul 2013.

Grafic 3.2.6. – Depozite atrase din sectorul privat

Pasivul bilanțier agregat prezintă o modificare importantă a modelului de afaceri, cu o accentuare a finanțării bazate pe capital și depozite atrase de pe piața locală, în schimbul finanțării atrase de la băncile-mamă. Cu toate că este dezirabilă din perspectiva riscului de lichiditate, această evoluție trebuie accentuată de o întărire a elementelor eligibile pentru conversia în capital, în cazul în care vor urma unele evoluții nefavorabile ale capitalului unor bănci. Componenta depozitelor atrase din sectorul privat la creșterea bilanțieră s-a mărit substanțial în ultimii zece ani, cuantumul acestora dublându-se (până la 302,5 miliarde lei), în timp ce ponderea în pasivele totale s-a majorat cu 21 de puncte procentuale, reprezentând două treimi la finele anului 2017.

Dinamica acestor indicatori a fost influențată în special de depozitele atrase de la populație, care au consemnat creșteri constante comparativ cu depozitele societăților nefinanciare.

Activitatea transfrontalieră s-a limitat, ponderile activelor și pasivelor externe în totalul bilanțier ajungând la 6,4 %, respectiv la 10 % în decembrie 2017. Evoluția ambilor indicatori este influențată de un număr redus de bănci de talie mare. Depozitele externe sunt efectuate de obicei pe termene de până la 1 an, iar principala contrapartidă externă o reprezintă băncile din zona euro. În ceea ce privește pasivele externe, contracția s-a calmat spre finalul anului 2017 la -9,1 % în decembrie 2017, de la -21,8 % în decembrie 2016, pe fondul reînnoirii finanțării cu scadență de până într-un an.

***

Politica monetară este un ansamblu de acțiuni prin care autoritățile monetare influențează asupra cantității de monedă în circulație, cursurile de schimb valutar, nivelul ratelor dobânzii și alți indicatori economico-monetari cu scopul de a realiza obiectivele generale ale politicii economice. Aceasta este o componentă importantă a politicilor economice și se formează din ansamblul acțiunilor care pot fi realizate de autoritățile monetare asupra masei monetare și asupra anumitor active financiare având ca scop corectarea sau orientarea economiei pe termen mediu sau scurt. Politica monetară devine o soluție a unei probleme dinamice de control într-un mediu economic aflat în mișcare. Altfel spus, banca centrală reușește atingerea unei ținte propuse, a cărei formulare depinde de preferințele băncii în raport cu variabilele din mediul economic, utilizând și acționând asupra unei variabile de control, cum ar fi agregatele monetare, rata dobânzii, etc.

Bibliografie

Asociația Generală a Economiștilor din Romania “Economie teoretică si aplicată”, Editura Dinu Marin, Cristian Socol, București, 1994;

Conf.univ.dr. Ionela COSTICA; Lect.univ.dr. Sorin Adrian LAZARESCU, “Politici și tehnici bancare”,disponibil la: http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=359&idb=6

http://ro.m.wikipedia.org,

http://www.bnr.ro/Instrumentele-de-politica-monetara-3327.aspx,

http://www.bnr.ro/Politica-monetara-2.aspx,

http://www.bnr.ro/Publicatiiperiodice204.aspx#ctl00_ctl00_CPH1_CPH1_19966_lnkTitle,

http://www.bnr.ro/Stabilitate-financiara–Rolul-BNR-3114.aspx,

http://www.bnr.ro/Stabilitate-financiară/html,

http://www.consiliulfiscal.ro/prezentare_ionut_BNR.pdf,

https://bnr.ro/raport%20anual,

https://corporatefinanceinstitute.com/,

https://corporatefinanceinstitute.com/resources/knowledge/economics/what-is-fiscal-policy/,

https://en.wikipedia.org/wiki/Financial_stability

https://ince.md/uploads/files/1431948018_stabilitate-financiar-vs.pdf

https://www.bankofengland.co.uk/knowledgebank/what-is-financial-stability,

https://www.bnr.ro/Facilitatile-permanente-3329.aspx,

https://www.bnr.ro/Politica-macroprudențiala-15312-Mobile.aspx,

https://www.bnr.ro/Politica-monetara-2-Mobile.aspx,

https://www.bnr.ro/Stabilitate-financiara–Rolul-BNR-3114-Mobile.aspx

https://www.bnr.ro/Tintirea-directa-a-inflatiei-711.aspx,

https://www.caixabankresearch.com/en/economic-policy-against-financial-instability,

https://www.ecb.europa.eu/ecb/tasks/stability/html/index.ro.html,

https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/86/politica-monetara-europeana

https://www.federalreserve.gov/newsevents/speech/quarles20190530a.htm

https://www.federalreserveeducation.org/about-the-fed/structure-and-functions/monetary-policy

https://www.investopedia.com/terms/m/monetarypolicy.asp

https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2018/04/AN-prezentare-Ia%c8%99i-3-mai-20182.pdf

Legea 312/2004 privind Statutul BNR, disponibilă la: https://bnr.ro/apage-Mobile.aspx?pid=404&actId=1

Legea nr.12/2017 privind supravegherea macroprudențială a sistemului financiar național

Prof.univ.dr.Nicolae DARDAC, Conf.univ.dr.Teodora VASCU, “Monedă și credit”, Pag.23, disponibil la: http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=99&idb=6

Raport asupra stabilității financiare, 2015, BNR, disponibil la: https://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=6711

Zăpodeanu, D. – “Monedă și credit/Economie monetară”, Oradea, 2015,Suport de curs