Declarația pentru conformitate asupra originalității operei științifice [303524]

Universitatea „Lucian Blaga”din Sibiu

Facultatea de Științe

Specializarea Ecologia și Protecția Mediului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific: Lect. Univer. Dr. [anonimizat]: [anonimizat],2020

Universitatea „Lucian Blaga”din Sibiu

Facultatea de Științe

LUCRAREA DE LICENȚĂ

MAMIFERELE DIN ZONA DE DEAL

~Comuna Dobroteasa~

Absolvent: [anonimizat],2020

VIZAT

Conducător științific

Declarația pentru conformitate asupra originalității operei științifice

Subsemnatul/Subsemnata. [anonimizat],..domiciliat/ă în localitatea…………..Dobroteasa….adresa poștală…………237145….,având actul de identitate seria …..OT,nr………811999……………,codulnumeric personal ………..[anonimizat]…………………………… înscris/ă pentru susținerea lucrării de licență / proiectului de diplomă cu titlul…..Mamiferele din zona de deal…………..Specializarea Ecologia și Protecția Mediului………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

declar următoarele:

[anonimizat], entități cu care mă aflu în relații de muncă sau altă natură;

[anonimizat], animalelor sau plantelor;

opera științifică nu a mai fost publicată de subsemnatul / subsemnata sau de o [anonimizat], anterior datei depunerii acesteia spre evaluare în scopul obținerii recunoașterii științifice în domeniu.

[anonimizat].

Data..26.06.2020……………………………

Numele și prenumele..[anonimizat]………………………………………………..

Semnătura:…… ………………..

Notă: Prezenta declarație va purta viza conducătorului științific.

Cod. PO – ULBS – DPPI – 06_ed – 1_rev – 0 / 05.11

Introducere

Am ales tema ,,Mamiferele din zona de deal’’[anonimizat].[anonimizat].

[anonimizat]-i mulțumesc coordonatorului meu de licență Lect.Univ.Dr.[anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat] a zonei de unde au fost preluate datele.Principalii indici pentru determinarea cartografiei sunt: relieful, clima, [anonimizat], tipurile de soluri dar și prezența florei cât și a faunei.

Capitolul doi evidențiază principalele metode și instrumente folosite pentru identificarea speciilor.Pe teren se identific semnele de prezență specifice fiecărei specii.

Capitolul trei constă într-o listă de specii zonei de studiu,iar pe baza datelor din listă se intocmesc tabele și grafice.

În ultimul capitol sunt prezentate concluziile referitoare la tema propusă.

Cuprins

Capitolul 1 : Descrierea cadrului fizico-geografic

1.1 Descrierea reliefului în zona de deal

1.2 Descrierea climatului în zona de deal

1.3 Descrierea rețelei hidrografice în zona de deal

1.4 Descrierea solurilor din zona de deal

1.5 Descrierea vegetatiei în zona de deal

1.6 Descriera florei și faunei din zona de deal

Capitolul 2 : Metode și zona de studiu

Capitolul 3 : Rezultate și discuții

3.1 Lista speciilor

3.2 Tabele și grafice

Capitolul 4 : Concluzii

Bibliografie

Capitolul 1

Descrierea cadrului fizico-geografic

1.1 Descrierea reliefului în zona de deal

Zona stabilită pentru desfășurarea studiului se încadrează în Platforma Cotmeana situată în Podișul Getic.

Podișul Getic este de tip piemontan,cu următoarele subtipuri:

-câmp slab fragmentat aflat în Piemontul Bălăciței;

-interfluvii netede orientate spre nord-sud cum ar fi Piemonturile Cândești, Cotmeana, Oltețului, Motrului;

-interfluvii înguste divergente Piemontul Topolog Bascov;

-gruiuri piemontane Gruiurile Argeșului și Jiului.

Pătura sa piemontană are înclinație spre sud, formându-se astfel văi consecvente Jiu, Olt, Argeș, văi secundare subsecvente în vest Hușnița, Coșuștea, dar mai ales cueste.Acestea se găsesc în tot podișul în stadiul incipient. Subcarpații prezintă o puternică cuestă festonată, Cuesta Getică.

Cel mai mare areal în Podișul Getic ocupă pietrișurile.Acestea se găsesc în piemonturi sau resturi piemontane, necimentate, lunci, terase, conuri de dejecție sau intercalate cu alte roci moi formând versanți.

În alternanță cu pietrișurile, Podișul Getic prezintă pânze argiloase. Acestea acționează asupra versanților producându-se alunecările de teren și torenți. Pot apărea prăbușiri de sufoziune. (GRIGORE POSEA,2006)

Fig. 1.1 Podișul Getic

Sursa : https://brainly.ro/tema/4930390,2018

1.2 Climatul în zona de deal

După clasificarea lui Koppen, arealul studiat se caracterizează printr-o climă de tip continentală districtuală. Se formează sub influența maselor de aer cald care vin dinspre sud și sud-vest și a influenței slabe a masivului Munților Făgăraș; masele de aer rece se scurg spre sud. Climatul este rezultatul interacțiunilor complexe dintre relief, radiația solară și circulația atmosferică specifică zonei. Climatul se caracterizează prin veri călduroase și ierni aspre.

→Regimul termic

Tabel 1.2 Temperaturile medii și anuale ale aerului

Tabel 1.2.1 Temperaturile medii și anuale în funcție de anotimp

Temperatura minimă absolută se înregistrează în luna ianuarie, cu o valoare de -2,4 C specifică anotimpului de iarnă; valoarea de 21,9 este atribuită lunii iulie specifică anotimpului de vară și constituie temperatura maximă absolută din cadrul anului.

→Regimul pluviometric

Tabelul 1.2.2 Precipitațiile anuale și lunare

Precipitațiile constituie un factor ecologic pentru dezvoltarea vegetației,la fel ca și temperatura. Regimul pluviometric constituie o caracteristică importantă a climei. Datorită cantității de precipitații anuale, cu o valoare de 600 mm, acest regim este benefic pentru speciile de Quercus frainetto (Gârniță) și Quercus cerris (Cer). Maximul de precipitatii se înregistrează în luna iunie cu o valoare de 82,6mm, iar minimul se înregistrează în luna martie cu o valoare de 30,8mm.

Tabelul 1.2.3 Precipitațiile medii în funcție de anotimpuri

Temperaturile minime absolute coincid cu grosimea stratului de zăpadă din luna februarie, iar stratul de zăpadă este prezent 48 de zile din an.

Datele prezentate sub formă tabelară reprezintă un factor important al climatului pentru dezvoltarea și creșterea vegetației forestiere. Datele au fost colectate conform stației meteorologice din municipiul Drăgășani, județul Vâlcea.

1.3 Rețeaua hidrologică

Principalul curs de apă care străbate această zonă geografică este râul Olt.

Râul Olt izvorăște din Munții Hășmaș și își are punctul de vărsare în Dunăre, la Turnu Măgurele. Acesta străbate următoarele județe: Covasna, Harghita, Sibiu, Brașov, Olt, Râmnicu Vâlcea, Sfântu Gheorghe și Slatina.(Benjamin,2017)

Afluentul de stânga al râului Olt care străbate zona se numește Cungra. Acest afluent municipiile:comuna Danicei, Sâmbure și Dobroteasa. (https://en.wikipedia.org/wiki/Cungra,2020)

Fig. 1.3 Hartă a Râului Cungra

Sursa : https://earth.google.com/websearch/Raul+Cungra,+România

Fig. 1.3.1 Râul Cungra

Sursa : Original

Fig. 1.3.2 Malul nisipos specific râului

Sursa : Original

Malurile râului sunt nisipoase în urma depunerilor de sedimente de-a lungul anilor, iar vegetația este abundentă în urma precipitațiilor.

Fig. 1.3.3 Vegetația deoparte și de alta a râului

Sursa : Original

Până la punctul de vărsare în Olt, afluentul său trece prin localități care nu au un punct de colectare pentru deșeuri. Din această cauză, locuitorii aruncă deșeuri pe malul apelor, iar procesul de reproducere al algelor se intensifică.

Fig. 1.3.4 Spirogyra (Matasea broastei) prezentă în cursul râului

Sursa : Original

Datorită poziției geografice, zona studiată se află în apropiere de râul Olt, pe Valea Inferioară a Oltului.De asemenea, zona este considerată arie de protecție specială avifaunistică datorită faptului că există un sit corespunzător zonei. Acest sit include un număr de 7 lacuri de acumulare de pe râu: Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Băbeni, Ionesti, Zavideni, Dragasani.

Datorită faptului că în acest bazin hidrografic condițiile sunt unele favorabile pentru cuibărire

și hrană, multe specii de păsări au putut fi observate de la an la an, atât ca diversitate și număr de indivizi în perioada de vară și iarnă.

Acest sit găzduiește în jur de 14 specii de păsări conform Directivei Păsări din anexa 1;81 specii de păsări migratoare, listate în anexele Conventiei asupra speciilor migratoare și 2 specii periclitate la nivel global.

În perioada migrației, situl este important pentru următoarele specii:

Aythya nyroca (Rață roșie)

Ciconia ciconia (Braza alba)

Ixobrychus minutus (Stârc pitic)

Burhinus oedicnemus (Pasărea ogorului)

Coracias garrulus (Dumbrăveancă)

Mergus albellus (Ferestraș mic)

Cygnus cygnus (Lebăda de iarnă)

Phalacrocorax pygmaeus (Cormoran mic)

Philomachus pugnax (Bătăuș)

În perioada de iarnă, situl este important pentru speciile:

Pelecanus crispus (Pelicanul creț)

Mergus albellus (Ferestraș mic)

Cygnus cygnus (Lebăda de iarnă)

Phalacrocorax pygmaeus (Cormoran mic)

Anser albifrons (Gârlița mare) și toate speciile de rațe.

Acest sit găzduiește peste 20.000 de exemplare de păsări de balta în perioada de migrație. (Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, 2016)

Fig. 1.3.5 Phalacrocorax pygmeus (Cormoran mic dreapta) și Larus argentatus (Pescărușul argintiu stânga)

Sursa : Original

Fig. 1.3.6 Cygnus cygnus (Lebăda de iarnă)

Sursa : Original

Printre plantele specifice zonei se numără și Phragmites communis (Trestie) ceea ce conferă ascunzători pentru mamiferele mici.

Fig.1.3.7 Phragmites communis

Sursa : Original

Fig. 1.3.8 Phragmites communis

Sursa : Original

1.4 Solurile specifice zonei de deal

Pentru stabilirea tipurilor și subtipurilor de sol specifice zonei, s-au executat 8 profile de sol. Dintre aceste 8 profile, s-au colectat probe de sol doar de pe 2 profile și au fost trimise la laborator pentru a fi analizate. În urma analizei, s-au obținut următoarele tipuri și clase de sol:

Legendă: Ao Orizont ocric; Go Orizont gleic de oxido-reducere; Gr Orizont gleic; El Orizont eluvial; Bt Orizont textural; Bty Orizont vertic; Btw Orizont textural; C Orizont neconsolidat. (Blaga Gh.,2005)

Tabel 1.4 Tipurile și subtipurile de sol

Aluviosolul gleic este un sol specific luncilor pâraielor și reprezintă 5% din suprafața teritoriului. Textura este una variabilă, nediferențiată. Are o structură grăunțoasă, moderat dezvoltată. Solurile sunt bine aprovizionate cu apă și substanțe nutritive; aportul de apă provine din pânza freatică. Acest aport duce la formarea orizonturilor Go și Gr; reacția și gradul de saturație diferă în funcție natura materialului parental. Solul are o fertilitate ridicată pentru specia de Quercus robur (Stejar) ; aceasta devine nefavorabilă atunci când nu este asigurată în permanență pădurea.

2. Luvosolul tipic este răspândit cu precădere pe versanții slav dezvoltați și umbriți. Este prezent pe 79% din suprafața teritoriului . Reacția solului este moderat acidă cu un pH cuprins între 4,4-5,5. Solul are o bonitate mijlocie pentru speciile Quercus frainetto (Gârniță) și Quercus cerris (Cer) datorită condițiilor de mezo xerofitism.

3. Luvosolul vertic este un tip de sol specific versanților slab înclinați și reprezintă procentul de 79% din suprafața terenului studiat. Solul are o bonitate inferioară pentru speciile specifice tipului de sol Luvosol tipic, datorită deficitului accentuat de apă.

4. Luvosolul stagnic este răspândit în proporție de 79% pe suprafața terenului studiat,pe platouri.Bonitatea solului este mijlocie pentru speciile de arbori deoarece orizontul este unul textural de tip argilos și compact deasupra căruia apa stagnează o perioadă mică de timp. (Direcția Silvică Olt,2011)

1.5 Vegetația zonei de deal

Pădurile de cer și gârniță reprezintă subzonele pădurilor de stejar din zona nemorală. În cea mai mare parte sunt așezate pe relief de tip piemontan, cuprins între altitudinile de 100-300 m.Sunt specifice dealurilor joase din sudul țării cum ar fi Dobrogea, Banat, Podișul Someșan.

Pădurile formate din cele două specii Quercus frainetto (Gârniță) și Quercus cerris (Cer) pot avea o structură formată din cer ,cer și gârniță sau doar din gârniță. Se pot forma și păduri de amestec. Pe lângă cele două specii mai pot exista și următorii arbori: Quercus robur (Stejar), Robina pseudoacacia (Salcam), Acer tataricum (Artar Țărănesc), Acer negundo (Arțar american), Populus nigra (Plopul negru), Corylus colurna (Alun turcesc), Juglans regia (Nuc negru), Sorbus torminalis (Sorb) și Ulmus minor (Ulm de câmp). (dr.Lucian Badea și al.,1983)

Fig. 1.5.1 Quercus robur (Stejar) -frunză

Sursa : Original

Fig. 1.5.2 Robinia pseudoacacia (Salcâm) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.5.3 Acer tataricum (Arțar țărănesc) – frunză

Sursa : Original

Fig. 1.5.4 Acer negundo (Arțar american) – frunză

Sursa : Original

Fig. 1.5.5 Plopus nigra (Plop negru) – frunză

Sursa : Original

Fig. 1.5.6 Corylus colurna (Alun turcesc) – scoarță

Sursa : Original

Fig. 1.5.8 Sorbus torminalis (Sorb) – floare

Sursa:Original

Fig. 1.5.7 Juglans regia (Nucul negru) – frunză

Sursa : Original

Fig. 1.5.9 Ulmus minor (Ulm de câmp) – frunză

Sursa : Original

În afara de arborii care predomină în aceste păduri, există și o serie de arbuști specifici. Arbustul reprezintă o plantă perenă , care are o înălțime cuprinsă între 2-5 m ,tulpină lemnoasă ,aspect de tufă. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Arbust) . Arbuștii care predomină în această zonă sunt: Rosa canina (Măceș) , Prunus spinosa (Porumbar) , Corylus avellana (Alun) , Crataegus monogyna (Păducel) , Rubus caesius (Mur de miriște) , Cornus sanguinea (Sânge) , Rubus idaeus (Zmeur) , Ligustrum vulgare (Lemn câinesc) , Sambus nigra (Soc negru) , Syringa vulgaris (Lilac) , Prunus cerasus (Visin) și Rubus campto stachys.

Fig. 1.5.10 Rosa canina (Măceș) – frunză

Sursa : Original

Fig. 1.5.11 Rosa canina (Măceș) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.5.12 Prunus spinosa (Porumbar) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.5.13 Corylus avellana (Alun) – frunza

Sursa : Original

Fig. 1.5.14 Crataegus monogyna (Păducel) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.5.15 Rubus caesius (Mur de miriște) – frunză

Sursă : Original

Fig. 1.5.16 Cornus sanguinea (Sânge) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.5.17 Rubus idaeus (Zmeur) – frunza

Sursa : Original

Fig. 1.5.18 Ligustrum vulgare (Lemn câinesc) – frunza

Sursa : Original

Fig. 1.5.19 Sambus nigra (Soc negru) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.5.20 Sambus nigra (Soc negru) – frunză

Sursa : Original

Fig. 1.5.21 Syringa vulgaris(Lilac) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.5.22 Prunus cerasus (Visin sălbatic)

Sursa : Original

Fig. 1.5.23 Rubus campto stachys

Sursa:Original

1.6 Flora și fauna zonei de deal

Flora acestei zone s-a format pe locurile ocupate odinioară de cer și gârniță sau ocupate de păduri de stejar . Această floră este specifică Podișului Moldovei și Podișului Getic , altitudinile sunt cuprinse între 200-700 m . Întâlnim plante precum Geum urbanum (Cerențel) , Cardamine bulbifera (Colțișor) , Fragaria viridis (Frag de pădure) , Anthriscus cerefolium (Hasmațuchi) , Hedera helix (Iedera) , Lamium purpureum , Gagea lutea (Laptele păsării) , Galium aparine (Lipicioasa) , Vicia villosa (Măzăriche) , Myosotis sicula , Geranium robertianum (Napraznic) , Taraxacum officinalis (Păpădie) , Stellaria media (Iarba Găinii) , Rumex alpinus (Ștevia stânelor) , Tordylium apulum (Hartwortul mediteranean) , Ficaria verna (Untișor) , Urtica dioica (Urzică vie) și Viola reichenbachiana. (dr.Lucian Badea și al.,1983)

Fig. 1.6 Geum urbanum (Cerențel) – frunza

Sursa : Original

Fig. 1.6.1 Cardamine bulbifera (Colțișor) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.6.2 Fragaria viridis (Frag de pădure)

Sursa : Original

Fig. 1.6.3 Anthriscus cerefolium (Hasmațuchi) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.6.4 Hedera helix (Iederă)

Sursa : Original

Fig. 1.6.5 Lamium purpureum – floare

Sursa : Original

Fig. 1.6.6 Gagea lutea (Laptele păsării) – floare Fig. 1.6.7 Galium aparine (Lipicioasa)

Sursa : Original

Fig. 1.6.8 Vicia villosa (Măzariche) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.6.9 Myosotis sicula

Sursa : Original

Fig. 1.6.10 Geranium robertianum (Năpraznic) – frunză

Sursa : Original

Fig. 1.6.11 Taraxacum officinalis (Păpădie)

Sursa : Original

Fig. 1.6.12 Stellaria media (Iarba Găinii)

Sursa : Original

Fig. 1.6.13 Rumex alpinus(Ștevia stânelor)-frunză

Sursa:Original

Fig. 1.6.14 Tordylium apulum (Hartwortul mediteranean) – frunză

Sursa : Original

Fig. 1.6.15 Ficaria verna (Untișor) – floare

Sursa : Original

Fig. 1.6.16 Urtica dioica (Urzică vie)

Sursa : Original

Fig. 1.6.17 Viola reichenbachiana – floare

Sursa : Original

Fauna

Fauna este reprezentată de mamifere de talie mare , dar și mamifere de talie mică , păsări , reptile , dar și amfibieni. Păsările care pot fi întâlnite în zonă sunt : Columba livia f. Domestica (Porumbel domestic) , Streptopelia decaocto (Guguștiuc) , Phasianus colchicus (Fazan) , Hirundo rustica (Randunica) , Parus major (Pițigoi mare) , Motacilla alba (Codobatura albă) , Corvus frugilegus (Cioară de semănătură) , Pica pica (Cotofana) , Athene noctua (Cucuvea) și Ciconia ciconia (Barză albă).

Fig. 1.6.18 Columba livia f. Domestica

(Porumbel domestic)

Sursa : Original

Fig.1.6.19 Streptopelia decaocto (Guguștiuc)

Sursa : Original

Fig. 1.6.20 Phasianus colchicus (Fazan)

Sursa : pasaridinromania.sor.ro

Fig. 1.6.21 Hirundo rustica (Rândunică)

Sursa : Original

Fig. 1.6.22 Parus major (Pițigoi mare)

Sursa : Original

Fig. 1.6.23 Motacilla alba (Codobatura albă)

Sursa : Original

Fig. 1.6.24 Corvus frugilegus (Cioară de semănătură)

Sursa : pasaridinromania.sor.ro

Fig. 1.6.25 Pica pica (Cotofana)

Sursa : pasaridinromania.sor.ro

Fig. 1.6.26 Athene noctua (Cucuvea)

Sursa : pasaridinromania.sor.ro

Fig. 1.6.27 Ciconia ciconia (Barză albă)

Sursa:Original

*Speciile de reptile care predomină sunt:Natrix natrix(Șarpele de casă) și Lacerta viridis(Gusterul).

Fig. 1.6.28 Natrix natrix (Șarpele de casă)

Sursa : ro.wikipedia.org/wiki

Fig. 1.6.29 Lacerta viridis (Gusterul)

Sursa : ro.wikipedia.org/wiki

Capitoulu 2 Metoda și zona de studiu

Studiul s-a desfășurat în comuna Dobroteasa , comună ce aparține de județul Olt.

În zona supusă studiului , s-au observat trei tipuri de habitat : pădure , lizieră și pășune . Măsurătorile au fost efectuate cu ajutorul unei rigle pentru determinarea diametrului semnelor de prezență specifice fiecărui habitat . Semnele de prezență au constat în urme imprimate în sol umed s-au excremete pe sol vizibile provenite de la speciile zonei existente . Pentru o analiză mai amănunțită , am identificat cu ajutorul GPS-ului , datele geografice ce constau în latitudine , longitudine și altitudine . În caietul de teren s-au trecut toate aceste date , dar și data colectării semnelor . Se puteau observa cu ochiul liber,turme de căpriori.

Fig.2 Harta distribuției habitatelor

Sursa : https://earth.google.com/web

Tipuri de habitat

Sursa:Original

Pădure Lizieră Pășune

Pădurea reprezintă un tip de habitat specfic zonei de deal . Aceasta conferă adăpost mamiferelor de talie mare , cât și celor de talie mică . Componența ei poate fi formată din arbori care aparțin coniferelor sau foioaselor . Pot exista și păduri mixte . În zona de studiu , acest habitat este mixt datorită condițiilor climatice . Pe lângă arbori , mai sunt prezenți și arbuști . Covorul ierbos este prezent prin specii specifice.

Liziera reprezintă partea marginală dintre pădure și pășune . Aici putem observa semne de prezență ce aparțin diferitelor viețuitoare .

Pășunea reprezintă un teren întins unde se pot cultiva diferite plante de cultură . Vara , culturile predomină și viețuitoarele nu sunt destul de vizibile,ceea ce le conferă un avantaj împotriva inamicilor . În schimb , iarna se pot observa semne de prezență ale mamiferelor în zăpadă .

Capitolul 3 Rezultate și discuții

3.1 Descrierea speciilor

Ordinul Carnivora

Familia Canidae – Vulpes vulpes

Familia Felidae – Felis sylvestris

Familia Mustelidae – Martes martes

Meles meles

Mustela putorius

Ordinul Lagomorpha

Familia Leporide – Lepus europaeus

Ordinul Artiodactyla

Familia Cervidae – Capreolus capreolus

Cervus elaphus

Dama dama

Familia Suidae – Sus scrofa

Ordinul Rodentia

Familia Sciuridae – Sciurus Carolinensis

Ordinul Sorigomorpha

Familia Talpidae – Talpa europaea

Vulpes vulpes (Vulpea roșie) este un animal solitar.

Fig.3 Vulpes vulpes

Sursa : animaldiversity.org

Descriere : Culoarea blănii variază de la galben-pal spre maro roșiatic . Partea inferioară a membrelor este neagră , iar vârful cozii este alb .

Distribuție : Se găsește America Centrală , nordul Africii și în stepele Asiei Centrale . Au fost introduse în Australia .

Habitat : Se găsesc în munți , terenuri agricole , zone urbane . Preferă comunitățile cu vegetație .

Hrană : Sunt omnivire . Consumă insecte , fructe , rozătoare , iepuri .

Reproducere : Perioada de reproducere este în decembrie-ianuarie . Gestația durează între 51-53 de zile . După naștere , puii sunt orbi ; deschid ochii între 9 sau 14 zile . Maturitatea sexuală poate fi atinsă la 10 luni .

Amenințări : Pot fi atacate de coioți ,lupi ,dar în condiții foarte rare .Cel mai mare prădător este omul . ( D. 2007)

Vulpile sunt considerate de localnici ca fiind dăunătoare , deoarece aceasta atacă păsările domestice .Poate consuma și cadavre în lipsa altei surse de hrană . Este prezentă în zona de studiu prin observații directe . Picioarele sunt musculoase și le permite să facă salturi foarte mari . Comportamentul său devine agresiv atunci când vrea să își protejeze puii . Ocupă vizuina bursucului , iar aceasta capătă un miros specific . Răspândește boala numită Rabie .

Felis silvestris (Pisica sălbatică) este un animal de talie mică . Această denumire se referă și la pisica domestică .

Fig.3.1 Felis sylvestris

Sursa : en.wikipedia.org/wiki/

Descriere : Coloritul este unul gri , cu coadă stufoasă și un model de dungi negre pe tot corpul . Blana este scurtă și moale . Pe partea dorsală a urechilor , prezintă un colorit maro .

Distribuție : Arealul său este prezent în Europa , sud-vestul Asiei și Africa .

Habitat : Preferă pădurile de foioase , dar pot fi văzute și în pădurile de conifere la marginea acestora .

Hrană : Preferă rozătoarele mici (șoareci și șobolani) . Se mai poate hrăni și cu reptile , amfibieni .

Reproducere : Se împerechează la sfârșitul iernii , iar nașterea are loc primăvara . Perioada de gestație este cuprinsă între 65-68 de zile . Dă naștere între 1-8 pisoi . Femelele ating maturitatea la vârsta de 10-11 luni , iar masculii între 9-22 de luni .

Amenințări : Vulpile , lupii , păsările de pradă constituie un prădător la adresa speciei . (Dewey, T. 2005)

Comform celor de la Ocolul Silvic amenințarea este reprezentată de pisicile domestice care se află în sit prin transmiterea unor boli . Populația se poate dezechilibra din cauza hibridării cu pisica domestică . Exemplarele prezintă caracteristici mixte și un comportament diferit față de cel sălbatic ; acestea se aproprie de oameni . Este sensibilă la rabie ; poate să o preia de la pisicile și câinii ce hoinăresc prin sit . Specia nu este comună zonei de studiu .

Martes martes (Jder de scorbură) este un cățărător excelent.

Fig.3.2 Martes martes

Sursa : en.wikipedia.org/wiki/

Descriere : Blana exemplarelor adulte are o culoare maronie ; față de Jderul de piatră coloritul gâtului și pieptului este galben-auriu . Iarna blana devine scurtă și deasă , iar vara este mai rară și curtă . Corpul este lung și flexibil , adaptat pentru a se cățăra în arbori . Prezintă ochi și cap mici , iar urechile sunt mari și acoperite de blană . Membrele sunt acoperite de blană și se termină cu labe puternice însoțite de gheare ce îl ajută atunci când sare din arbori sau se prinde de crengi . Coada este stufoasă.

Distribuție : Predomină în Europa și Asia de Nord și Vest .

Habitat : Se găsesc în regiunile împădurite de la marginea pădurilor mixte sau de foioase .

Hrană : Se hrănește cu mici rozătoare , păsări , șoareci de câmp , fructe de pădure .

Reproducere : Trăiesc solitari , dar în perioada de vară se adună în grupuri atunci când are loc împerecherea . Femelele au periodă de gestație destul de târzie deoarece sarcina nu se semnalează în interiorul lor . Aceasta naște 3-5 pui anul următor , în aprilie . La naștere , puii sunt orbi , surzi și rămân sub protecția mamei timp de 3-4 luni . La vârsta de 14 luni ating maturitatea sexuală .

Amenințări : Cade ușor pradă animalelor precum lupul , vulpea , dar și păsărilor de pradă precum bufnița, acvila . (destepti.ro,2015)

Ocolul Silvic consideră ca braconajul , persecuția sau otrăvirile accidentale se datorează din cauza interacțiunii om-jder , prezent în pădurile situate în localități . Aceste tehnici nu s-au observat . Penbtru a menține populația intactă trebuie să se mențină între 2-10 arbori pe hectar . Nu s-a semnalat prezența speciei în zona studiată .

Meles meles (Bursuc sau vizure) nu este dăunător ecosistemului , ci este un bun apărător.

Fig.3.3 Meles meles

Sursa : en.wikipedia.org/wiki/

Descriere : Are un corp compact și musculos ; capul este mare , iar gâtul este scurt . Are urchi mari și îmblănite . De la nivelul capului până la gât se întind 2 dungi negre și 3 dungi albe . Membrele sunt scurte și se termină cu gheare ascuțite pentru a săpa . Coada este stufoasă . Prezintă un colorit maro în jurul membrelor . Simțuri precum auzul și cel olfactiv sun bine dezvoltate , în schimb cel vizual nu este dezvoltat .

Distribuție : Se găsește în Europa și Asia .

Habitat : Vizuina sa este construită sub pământ și este formată din galerii aerisite , curate și întinse ; pot avea și ieșiri de urgență .

Hrană:Este omnivor și vânează noaptea . Se hrănește cu melci , viermi , fructe de pădure , ouă ale păsărilor.

Reproducere : Se reproduce toamna , iar femela are o perioadă de gestație de 7 săptămâni . Puii ies din bârlog după 60 de zile și sunt alăptați timp de 2 luni și jumătate . (destepti.ro,2015)

Fig.3.4 Habitatul specific speciei

Sursa : https://earth.google.com/web

Fig. 3.5 Urmă de Meles meles

Sursa : Original

Bursucul este foarte sensibil la rabie , boală ce poate fi transmisă de catre animalele sălbatice sau domestice care îi traversează situl . În zona de studiu am putut să observ acest mamifer prin semne de prezență cum ar fi urme și ascunzători . Localnicii nu au o părere prea bună despre el , deoarece cred că vor fi atacați dacă se întâlnesc cu el . Semnele de prezență au fost colectate în zona de pădure , în aproprierea unui mic râu ; urma a fost găsită imprimată în solul umed , iar ascunzătorile erau construite sub rădăcinile arborilor sau arbuștilor . Acestea erau părăsite din cauza vegetației proeminente . Acesta își construiește în pământ galerii cu mai multe intrări și ieșiri .

Fig.3.6 Vizuină de Meles meles

Sursa : Original

Mustela putorius (Dihor) este un mamifer de dimensiuni mici.

Fig.3.7 Mustela putorius

Sursa : https://animaldiversity.org

Descriere : Au dimorfism sexual datorită greutății dintre mascul și femelă . Coloritul este crem . Prezintă glande anale care eliberează o secreție puternică . Când se simț amenințate , eliberează această secreție .

Distribuție : Au fost introduse în Noua Zeelandă.

Habitat : Preferă locurile umede , marginea pădurilor și pajiști unde predomină arbori.

Hrană : Este o specie carnivoră ; consumă rozătoare sau iepuiri . Atunci când hrana se împuținează , poate să consume fructe sau insecte .

Reproducere : Se reproduc la sfârșitul iernii . Naște între 3-7 pui după o gestație de 42 de zile ; sunt înțărcați la vârsta de o lună . Puii sunt protejați de catre mame până ajung la vârsta de trei luni .

Amenințări : Sunt prădători importanți pentru mamiferele din ecosisteme . (Lundrigan, B. and M. Conley 2001)

Dihorul este o specie care se găsește în zona de studiu ; este un animal de dimensiuni mici . Conform localnicilor , nu este o specie agresivă . Este prezent în zonele împădurite . Deoarece este o specie carnivoră , poate pătrunde în curțile localnicilor în căutarea hranei .

Lepus europaeus (Iepurele european sau de câmp) fac parte din genul Lepus.

Fig.3.9 Excremente

Fig.3.8 Lepus europaeus Sursa : en.wikipedia.org/wiki

Descriere : Culoarea este galben-brună și poate deveni brun-gri . Sub ochi prezintă inele negre , iar fața este maro . Urechile sunr mari , iar vârfurile lor sunt negre . Coada are o culoarea albă pe partea inferioară , iar partea superioară este neagră . Nu prezintă dimorfism sexual .

Distribuție : Este răspândit în Marea Britanie , Europa și Asia Centrală .

Habitat : Poate fi observat în pășuni largi sau câmpuri acoperite de culturi .

Hrană : Sunt ierbivori ; consumă culturi de diferite specii pe parcursul verii , iar iarna consumă coaja fructelor , scoarța arborilor .

Reproducere : Are loc la jumătatea iernii sau vara . Perioada de gestație este de 30-42 de zile .

Amenințări : Vulpea roșie , lupii , pisica sălbatică , bufnița sunt principalii prădători . ( Vu, A. 2001)

Cei de la Ocolul Silvic au efectuat observații în teren și au ajuns la concluzia că în interiorul sitului există câini hoinari și pisici care duc la scăderea populației . În zona de studiu , specia este prezentă . În lunile de toamnă , se deschide sezonul de vânătoare și poate deveni ținta vânătorilor . Este vânat pentru carnea sa gustoasă , dar și pentru blană .

Capreolus capreolus (Căprior) are dimensiuni reduse , dar aspectul său este mândru și impunător.

Fig.3.10 Capreolus capreolus-mascul și femelă

Sursa : en.wikipedia.org,2020

Descriere : Are un corp grațios și bine proporționat . Prezintă dimorfism sexual . Talia masculului este mai mare decât cea a femelei ; se mai diferențiază și prin podoaba capilară , masculul prezintă coarne robuste formate din ramuri cu vârfuri scurte , iar la femelă acestea lipsesc . Corpul are un colorit maro-roșcat și este acoperit de o blană moale . În partea bărbiei prezintă pete albe de dimensiuni diferite , iar pe partea dorsală femela prezintă o pată sub formă de inimă și masculul are o pată sub forma unui rinichi . Ochii sunt mari , dispuși laterali zonei capului , gâtul este subțire și lung , iar botul este sub formă de pană . Urechile sunt mari , mobile pentru detectarea sunetelor din jurul său . Are simțuri dezvoltate precum cel vizual , auditiv și olfactiv . Membrele sunt lungi și subțiri și se termină cu copite mici . Cu ajutorul lor aleargă destul de rapid prin vegetație sau când aud un zgomot și îl percep ca pe o amenințare .

Distribuție : Sunt prezente în habitatele din regiunile montane ale Europei și Asiei de Vest .

Habitat : Cutreieră potecile , drumurile forestiere sau marginile pădurilor .

Hrană : Se hrănesc cu iarbă sau pot culege vegetația de pe arbuști .

Reproducere : Se reproduc în lunile iulie-octombrie,sau cel târziu în luna noiembrie.Femele are o gestație de 9 luni;puii se nasc în următorul an,în lunile mai-iunie.Puii sunt ocrotiți și alăptați timp de 2-3 luni.După aceste luni sunt înțărcați și trecuți pe hrană vegetală.

Amenințări : Vulpea vânează puii , iar lupul și râșii exemplarele adulte.Și omul reprezintă o amenințare deoarece o vânează pentru carne,piele dar și coarne . (destepti.ro,2015)

Fig.3.11 Habitatul specific speciei

Sursa : https://earth.google.com/web

Căpriorul este un mamifer de talie medie.Poate fi observat în locuri precum pășunile în căutarea hranei.Este un alergător foarte bune datorită membrelor sale agile.Auzul său este unul dezvoltat;poate percepe sunete de la distanțe foarte mari.Semnele de prezență au fost urmele găsite în zona de studiu,dar și observată specia cum colinda pășunile.Localnicii le vânează pentru carnea sa,dar și pentru coarnele sale.

Fig.3.12 Urmă de Capreolus capreolus Fig.3.13 Specia Capreolus capreolus

Sursa:Original

Fig.3.14 Coarne de Capreolus capreolus Fig.3.15 Excremente de Capreolus capreolus

Cervus elaphus (Cerb roșu) este un mamifer spectaculos datorită coarnelor sale.

Fig.3.16 Cervus elaphus-mascul Fig.3.17 Cervus elaphus-femelă

Sursa : en.wikipedia.org/wiki

Descriere : Întregul corp este acoperit de blană ce are o nuanță maro-roșiatică ; pe partea dorsală este mai închisă , în timp ce partea ventrală este mai deschisă . Coarnele masculilor bătrâni sunt mai ramnificate decât cele ale tinerilor . Dezvoltarea coarnelor are loc primăvara și sunt acoperite de un strat fin . Cu trecera timpului , se adaugă încă un strat de data aceast fiind mai rigid și conferă rezisțență în perioada de rut . Femele nu prezintă aceste podoabe capilare . Prezintă un cap mare , gât lung , urechi ovale , ochi blânzi . Membrele sunt lungi și se termină cu copite ce conferă stabilitate în menținerea greutății corpului .

Distribuție : Arealul de răspândire se află înEuropa , America de Nord și Asia de Est.

Habitat : Preferă pădurile de fag sau stejar .

Hrană : Se hrănește cu iarbă , muguri de fag , licheni sau ciuperci .

Reproducere : Se împerechează cu o femelă sau mai multe după perioada de rut .

Amenințări : Nu este o specie pe cale de dispariție. (https://destepti.ro,2015)

În zona de studiu , specia nu am întâlnit-o,în schimb cei de la Ocolul Silvic au făcut observații în alte situri . Aceștia au constatat că un prădător pentru această specie este câinele , care afectează populația mai ales femelele atunci când au pui.

Dama dama (Cerb lopătar) se disting 2 subspecii : Dama dama(Cerb lopătar) și Dama mesopotamica (Cerb persan) .

Fig.3.18 Dama dama-mascul Fig.3.19 Dama dama-femela Sursa:en.wikipedia.org/wiki

Descriere : Culoarea diferă de la alb la negru ; partea dorsală este mai închisă față de cea ventrală . Culoarea de vară are o tentă maronie , netedă și subțire , iar iarna coloritul este gri . Pe spate există pete albe , dar pe gât , cap sau picioare lipsesc .

Distribuție : Se găsesc în regiunile sud-europene , Asia Mică , dar și în Nordul Africii .A fost introdusă în America de Nord și Sud , Australia , Noua Zeelandă.

Habitat : Cutreieră pădurile de foioase sau mixte .

Hrană : Preferă frunze , lăstari , muguri , scoarță .

Reproducere : În emisfera nordică , reproducere are loc în lunile septembrie și ianuarie . Masculii se pot reproduce la vârsta de 17 luni , în timp ce femele ating vârsta sexuală la 16 luni . Perioda de gestație are o durată de 33-35 de săptămâni . Puii se nasc la începutul lunii iunie .

Amenințări : Lupii și urșii reprezintă principalele amenințări la adresa acestei specii . (Dharmani, A. 2000)

Ca și la specia Cervus elaphus , această specie este prădată de câinii hoinari prezenți în situl lor . Nu s-a semnalat braconajul sau persecuția acestor animale , dar nu se exclude apariția lor . Nu este prezentă în zona de studiu .

Sus scrofa (Mistreț) face parte din familia Suidae.

Fig.3.20 Sus scrofa

Sursa : en.wikipedia.org/wiki/

Descriere : Femelele sunt mai scunde decât masculii odată cu înaintarea în vârstă . Cei adulți au un colorit maro sau negru . În funcție de zona geografică , pot avea o culoare solidă sau pătată . La naștere mistreții tineri prezintă dungi maroni-gălbui pe spate , iar după 4 luni dispar , culoarea fiind uniformă .

Distribuție : Sunt originale din Europa și Asia ; au fost introduse în Amerca de Nord unde a fost considerată specie invazivă . În prezent se găsec aproape pe toate continentele , cu excepția Antarticii .

Habitat : Pot locui în zone împădurite , zone agricole chiar și mlaștini , datorită faptului că au un areal foarte larg de răspândire .

Hrană : Consumă materii vegetale precum fructe , nuci , dar pot comsuma și ouălele altor păsări , insecte sau viermi .

Reproducere : Trăiesc în grupuri numite sunere . Pe măsură ce se aproprie de perioada nașterii , femele se îndepărtează de grup . Puii masculi stau cu mamele lor timp de un 1-2 după părăsesc grupul . Femelele sunt gata să se reproducă în jurul vârstei de 10 luni , iar masculii între 5-7 luni ating maturitatea sexuală .

Amenințări : Cel mai mare prădător este omul . Mistreții provoacă pagube culturilor agricole . Wickline, K. (2014),

Fig.3.21 Specia prezentă în habitatul de tip Lizieră

Sursa : https://earth.google.com/web

Fig.3.22 Urmă de Sus scrofa

Sursa : Original

Fig.3.23 Excremente de Sus scrofa

Sursa : Original

Mistrețul este um mamifer care trăiește în păduri pe un sol mlăștinos . Poate distruge culturile de porumb pănâ la maturitatea acestei plante . Din spusele localnicilor , femela din această specie devine agresivă atunci când este împreună cu puii săi . Noaptea ies pentru a căuta mâncare . Semnele de prezență au fost urme și excremente . În sezonul de toamnă , este vânat de către vânători pentru carnea sa . Pentru ai îndepărta de culturilor lor , localnicii folosesc substanțe care pot să le provoace moartea . Specia este una comună zonei de studiu .

Sciurus carolinensis (Veverița gri) face parte din familia Sciuridae.

Fig.3.24 Sciurus carolinensis

Sursa : animaldiversity.org

Descriere : Are dimensiuni medii și nu prezintă dimorfism sexual . Blana poate varia de la un colorit gri deschis spere un gri închis cu tonuri de maro . Culoarea urechiilor poate fi albă sau gri , iar culoarea cozii poate varia de la gri la gri-pal . Melanismul este frecvent în părțile nordice , foarte rar sunt afectate zonele de albinism .

Distribuție : Arealul de răspândire se află în Statele Unite , nordul Canadei și vestul râului Mississippi .

Habitat : Preferă pădurile alcătuite din arbori precum Quercus robur (Stejar) sau Juglans regia (Nucul negru).

Hrană :.Consumă nuci , muguri ale plantelor , flori , semințe . Iarna consumă porumb și grâu . Își îngropă mancarea sub așa zisele cache-uri de iarnă numite și acoperiș de împrăștiere ; poate detecta mâncarea pe care a îngropat-o cu ajutorul memoriei și mirosului .

Reproducere : Masculii concurează între ei pentru a se împerechea cu femelele . Femelele se pot împerechea doar cu un mascul . Gestația are o durată de 44 de zile . Masculii au capacitatea de a se reproduce de la vârsta de 11 luni .

Amenințări : Este prădată de nurca americană , vulpile roșii , coioți , lupi cenușii . (Lawniczak, M. 2002)

Conform localnicilor , veverița poate fi observată cum sare de pe o creangă pe alta a arborilor . Nu este o specie dăunătoare . Are membre puternice ; acestea se termină cu gheare care sunt folosite pentru a se cățăra . Coada este stufoasă și este sursa menținerii echilibrului . De cele mai multe ori , pentru a putea ajunge de la un arbore la altul , veverița traversează locuri care pot fi un obstacol în calea sa . Poate traversa un drum care este circulat frecvent de autovehicule , iar asta poate duce la moartea ei .

Talpa europaea(Cârtița) trăiește subpământ.

Fig.3.25 Talpa europaea

Fig.3.26 Mușuroaie de Talpa europaea

Sursa : en.wikipedia.org/wiki

Descriere : Corpul său este lung , iar blana este neagră și catifelată . Prezintă membrele adaptate pentru săpat . Ochii nu sunt bine dezvoltați , urechiile lipsesc . Nasul este gol . Masculii de talie mai mare prezintă dimorfism sexual .

Distribuție : Arealul său se întinde din Marea Britanie până în Rusia .

Habitat : Preferă solurile adânci necesare pentru a face tuneluri . Terenurile arabile , pădurile de foioase , câmpuri arabile sunt habitate prielnice speciei .

Hrană : Consumă nevertrebate . Pentru colectarea de nevertrebate folosește trei metode : sapă în sol , merge prin tunelul săpat și caută la suprfața solului . Importanța metodelor o constituie condițiile de sol și experiența individului .

Reproducere : Este o specie solitară și teritorială . Se reproduce primăvara . Gestația durează 4 săptămâni . Cei mici , la naștere sunt orbi și nu au păr . Părăsec cuibul la 33 de zile .

Amenințări : Sunt prădați de către păsări cum ar fi corbi , bufnițe atunci când își părăsesc mama pentru a deveni independenți . Inamicul numărul 1 este însă omul , deoarece sunt considerați dăunători pentru agricultură și sunt executați . (Sondergaard, E. 2006)

Specia este prezentă în arealul studiat . Nu prezintă un comportament agresiv . Localnicii o consideră dăunătoare și decurg la modalități drastice de îndepărtare . Ca semne de prezență , putem observa mușuroaiele ce se află la suprafața solului . Viața acestuia se desfășoară exclusiv în subteran , dar pot ieși la suprafață în căutarea hranei .

3.2 Tabele

Tabel 3.2 Mamiferele prezente în funcție de numărul urmelor

Tabel 3.3 Mamifere prezente în urma numărului de excremente

Tabel 3.4 Prezența lui Meles meles datorată numărului de ascunzători

Grafice

Histograma 1 Prezența speciilor în funcție de habitat

Interpretare : Majoritatea speciilor sunt comune habitatului de tip pădure deoarece conferă un avantaj contra prădătorilor . Cele mai puține specii au ca și habitat liziera ce nu le oferă un avantaj contra prădătorilor.

Histograma 2 Numărul de specii identificate pe căi diferite

Interpretare : Din această histogramă deducem faptul că specia care a fost cea mai bine identificată este Sus scrofa prin observații vizuale și excremente . Speciile care nu înregistrează nicio valoare sunt speciile care nu au arealul prezent în zona de studiu.

Capitolul 4 Concluzii

În urma datelor obținute în teren , am identificat specii comune zonei .

Pentru a identifica o specie folosim mai multe metode de lucru și nu una singură .

Datorită creșterii sau scăderii altitudinii , mamiferele există sau nu există într-o zonă .

Mamiferele pot prefera unul sau mai multe habitate .

Condițiile meteo influențează dezvoltarea hranei specifică mamiferelor .

Prădătorii prezintă un risc foarte mare în decimarea populației .

Păstrarea habitatelor intacte .

Bibliografie:

GRIGORE POSEA (2016) , GEOGRAFIA FIZICĂ A ROMÂNIEI , EDITURA FUNDAȚIEI ROMÂNIA DE MÂINE București ; pag.4 ;

PaladeBiancaAndreea  , (03.03.2018) , Spuneti-mi si mie va rog frumos 10 intrebari despre Podisul Getic !, https://brainly.ro/tema/4930390, pag.4 ;

Benjamin Elisha Sawe ( April 25, 2017) , Major Rivers Of Romania , pag.7 ;

https : //en.wikipedia.org/wiki/Cungra (1 January 2020) ,pag.7 ;

https : //earth.google.com/websearch/Raul+Cungra,+România , pag.7 ;

Ministerul Mediului , Apelor și Pădurilor (2016) , FORMULARUL STANDARD NATURA 2000 , pag.7-pag.10 ;

Blaga Gh . , Filipov F. , Rusu I. , Udrescu S. , Vasile D. , 2005 – Pedologie , Editura AcademicPress , Cluj Napoca , pag.12 (legenda) ;

Ing. Florin A. , ing. Stoian S. , ing. Flaviu I. , (2011) , Amenajamentul U.P. II Sâmburești , Ocolul Silvic Vulturesti , Direcția Silvică Olt , Exemplar 1, pag.5-6 , pag.12-13 ;

dr. Lucian Badea , dr. Dragoș Bugă și partenerii (1983) , Geografia României I GEOGRAFIA FIZICĂ , Editura Academiei Socialiste România , București , pag.14 , pag.23 ;

https : // ro . wikipedia . org / wiki / Arbust .pag.18 ;

http : // pasaridinromania . sor . ro / Fazan , pag. 31 ;

http : // pasaridinromania . sor . ro / Cioara-de-semanatura ,pag. 32 ;

http : // pasaridinromania . sor . ro / Cotofana , pag. 32 ;

http : // pasaridinromania . sor . ro / Cucuvea , pag. 33 ;

https : // ro . wikipedia . org / wiki / Natrix , pag. 33 ;

https : // ro . wikipedia . org / wiki / Gușter , pag. 34 ;

https : // earth . google . com /web , pag.35 ;

D . (2007) , Vulpes vulpes red fox , https : // animaldiversity . org / accounts / Vulpes_vulpes / , pag.36 ;

Dewey , T . (2005) , Felis silvestris wild cat , https : // animaldiversity . org / accounts / Felis_silvestris / , pag.37 ;

https : // destepti . ro / mamifere – specii – de – mustelide – jderul – de – padure – martes – martes (31 martie , 2015) , Mamifere , specii de mustelide – Jderul de pădure (Martes martes) , pag.38 ;

https : // en . wikipedia . org / wiki / European_badger (14 June 2020) , European badger ;

https : // destepti . ro/ mustelide – bursucul – euroasiatic – meles – meles (9 martie , 2015) , Mustelide – Află totul despre bursucul euroasiatic (Meles meles) , pag.39 ;

Lundrigan , B . and M . Conley (2001) , Mustela putorius European polecat , https : // animaldiversity.org / accounts / Mustela_putorius / , pag.40 ;

https : // en.wikipedia.org / wiki / European_hare (5 June 2020) , European hare ;

Vu , A . (2001) , Lepus europaeus European hare , https : // animaldiversity.org / accounts / Lepus_europaeus / , pag.41 ;

https : // en . wikipedia . org / wiki / Roe_deer (23 June 2020) , Roe deer ;

https : // destepti . ro / capriorul – capreolus – capreolus – un – mamifer – rumegator – din – padurile – europei (31 martie , 2015) Capriorul (Capreolus capreolus) , un mamifer rumegător din pădurile Europei , pag.42 ;

https : // en .wikipedia . org / wiki / Red_deer (10 June 2020) , Red deer ;

https : // destepti . ro /cerbul – rosu – cervus – elaphus (31 martie , 2015) , Cerbul roșu (Cervus elaphus) , un exemplar deosebit , pag.43 ;

https : // en . wikipedia . org / wiki / Fallow_deer (22 May 2020) , Fallow deer ;

Dharmani , A . (2000) , Dama dama fallow

deer , https : // animaldiversity . org / accounts / Dama_dama / , pag.47 ;

https : //en . wikipedia . org / wiki/European_pine_marten (17 June 2020) , European pine marten ;

https : // en . wikipedia . org / wiki / European_wildcat (22 June 2020) , European wildcat ;

https : // en . wikipedia . org / wiki / Wild_boar (20 June 2020) , Wild boar , pag.48 ;

Wickline , K. (2014) , Sus scrofa wild boar , https : // animaldiversity . org / accounts / Sus_scrofa / , pag.49 ;

Lawniczak , M. (2002) , Sciurus carolinensis eastern gray squirrel , https : // animaldiversity . org / accounts / Sciurus_carolinensis / , pag.51 ;

Sondergaard , E. (2006) , Talpa europaea European mole , https : // animaldiversity . org / accounts / Talpa_europaea / , pag.52.