2. LITERATURA DE SPECIALITATE 8 2.1. CONCEPTUL DE ASIGURARE 8 2.2. ACCEPȚIUNILE ASIGURĂRII 10 2.3. FUNCȚIILE ASIGURĂRII 10 2.4. PREMISELE ȘI… [303519]

CUPRINS

1. INTRODUCERE 6

2. LITERATURA DE SPECIALITATE 8

2.1. CONCEPTUL DE ASIGURARE 8

2.2. ACCEPȚIUNILE ASIGURĂRII 10

2.3. FUNCȚIILE ASIGURĂRII 10

2.4. PREMISELE ȘI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR 11

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURĂRILE AUTO LA UNIQA SA 13

3.1 PIAȚA ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA 13

3.2. SOCIETATEA DE ASIGURĂRI UNIQA 21

3.2.1. Prezentare generalã UNIQA SA 21

3.2.2. Produsele oferite de UNIQA 22

3.3.3. Asigurarea RCA 25

4. CONCLUZII 33

5. LISTĂ BIBLIOGRAFICĂ 35

6. ANEXE 37

1. INTRODUCERE

,, [anonimizat], ci a asiguratorilor……fãrã asigurãri, n-[anonimizat], deoarece nici un muncitor n-ar accepta sã lucreze la o asemenea înãlțime, riscând sã facã un plonjon mortal și sã-și lase familia în mizerie, fãrã asigurãri, nici un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi astfel de clãdiri, pe care un singur muc de țigarã le-ar putea transforma în scrum, fãrã asigurãri nimeni nu ar circula cu automobilul pe strazi. [anonimizat] cã în fiecare clipã riscã sã dea peste un pieton”.

Lucrarea de fațã presupune o analizã și o prezentare a pieței asigurãrilor generale și în particular a asigurãrii de rãspundere civilã ca acord de voințã [anonimizat] pãgubitã primește în mod obligatoriu despãgubiri, indiferent de situația financiarã a persoanei vinovate.

În primul capitol sunt prezentate elementele teoretice cu privire la asigurãri și anume:conceptul, accepțiunile, funcțiile, premisele și clasificarea asigurãrilor.

Asigurarea nu reprezintã o modã a [anonimizat] o vechime echivalentã cu cea a [anonimizat] cã aceasta a fost însoțitã și de apariția riscurilor.

Asigurarea este una dintre cele mai vechi invenții a omenirii. Ideea ei se pierde în adâncimea secolelor. Babilonienii au fost cei care au legiferat și au reglementat statutul asigurãrilor în celebrul Cod al lui Hammurabi. Primele asigurãri medicale au apãrut în bazinul mediteranean in jurul anului 600 î.Hr., iar polițele individuale de asigurareîn forma actualã, au apã[anonimizat].. nevoia de siguranțã s-a fãcut resimțitã odatã cu marele incendiu al Londrei din anul 1666, în urma caruia au fost distruse 13.000 de locuințe. Nicholas Barbon este recunoscut la nivel global ca fiind fondatorul asigurã[anonimizat]ã ce a deschis primul primul birou de asigurãri de acest gen.

În România prima societate de asigurãri estefondatã în anul 1744, [anonimizat]ã sub numele Casa de incendiu.

De-a [anonimizat], cum sunt: furtunile, uraganele, [anonimizat], grindină, înghețuri, boli etc. acestea au prefãcut în scrum sau au șters de pe fața pãmântului, [anonimizat]ãrii, [anonimizat], îmbolnãvirea sau accidentarea oamenilor sau a animalelor. Împotriva acestor fenomene știința nu a [anonimizat]. Astfel, omului i-a rămas calea solidarizării pentru suportarea în comun a [anonimizat]. Dezvoltarea activității de asigurare a fost strâns legată de activitatea economică, precum și de evoluția relațiilor de drept.

Prin încheierea de polițe de asigurare, persoana fizicã sau juridicã nu are posibilitatea de a împiedica apariția unor astfel de evenimente, dar se poate pune la adãpost de consecințele nefaste provocate de acesta. Nu se redeuce numãrul catastrofelor, nu scade forța de distrugere a acestora, dar oamenii sunt mai bine pregãtiți sã le facã fațã.

Deoarece gradul de maturitate și experiență al țărilor lumii în privința asigurărilor este diferit, funcțiile asigurării au cunoscut de-a lungul vremii o evoluție aparte. Acestui fapt se datoreazã o oarecare limitare temporală și geografică. Desigur că acolo unde sectorul asigurărilor este mai dezvoltat și mai sofisticat, asigurările au un rol și funcții mai reprezentative și mai ample, pe când în țările în care asigurările se află în proces de formare, consolidare sau maturizare funcțiile lor sunt limitate.

Apariția și evoluția asigurãrilor este un proces, foarte complicat și îndelungat, care încã continuã fiind influențat de factori sociali și factori economici. În present lumea se dezvoltã, nimic nu se imagineazã în afara asigurãrilor. Orice casã care se construiește, orice mașinã care se cumpãrã, orice credit care se obține implicã încheierea a cel puțin unei polițe de asigurare. Conceptul de asigurare devine o parte naturalã a simțului de prevenire, care face parte din educație, tradiție sau instinct.

În prima parte a studiului de caz am descris caracteristicile pieței asigurãrilor din România, alegând ca etalon societatea de asigurãri UNIQA SA, care oferã o gamã largã de produse complete de asigurãri pentru clieții sãi. O societate multilateralã care își vinde produsele nu numai pe plan local, ci și internațional. În cadrul studiului de caz am prezentat și un model de acordare a drepturilor care revin în cazul unui accident, pãgubitului, prin polița RCA. Datele statistice provin de la societatea de asigurãri.

În ultima parte a studiului de caz am prezentat noțiunea și particularitãțile generale ale asigurãrii de rãspundere civilã.

Anual accidentele de vehicule se soldeazã cu mii de victime. Conducerea sub influența bãuturilor alcoolice, viteza excesivã, adormirea la volan sau nerespectarea regulilor de circulație, duc la accidentarea unui numãr mare atât de pietoni, cât și de persoane aflate în vehicule.

Ideea de asigurare RCA a schimbat în mod decisiv calitatea șofatului, în condițiile în care orice șofer care circulã corect este protejat, aceasta având rolul de a crea ordine în trafic,de a oferi siguranțã și de a evita pierderile materiale. În asigurãrile de rãspundere civilã, spre deosebire de asigurãrile de bunuri și de persoane, pe lângã asigurator și asigurat, dacã se produce riscul acoperit prin asigurare, mai intervine și o a treia persoanã, respectiv terțul pãgubit. Existența asigurãrii de rãspundere civilã permite, pe de o parte, ca persoana pãgubitã sã primeascã despãgubirea cuvenitã, iar pe de altã parte, ca patrimoniul asiguratului sã rãmânã neatins, deoarece în schimbul primelor de asigurare plãtite, el nu mai poate fi urmãrit pe cale judiciarã pentru prejudiciul produs.

RCA reprezintã o asigurare obligatorie pentru orice proprietar de autovehicul. Se încheie între posesorul unui automobile, persoanã fizicã sau juridical și o companie de asigurare autorizatã în acest sens. Asiguratorul are obligația de a despãgubi, în conformitate cu legislația în vigoare, partea prejudiciatã, pentru daunele dovedite, suferite în urma accidentului.Asigurarea incepe sa isi faca efectul doar daca a fost eliberata, contra unei prime de asigurare, pe o anumita perioada prestabilita, de catre o companie autorizata sã încheie RCA.

Asigurarea RCA este pânã în acest moment singura asigurare obligatorie cu caracter general impusã de statul român. Aceastã asigurare se încheie pentru toate autovehiculele înmatriculate sau supuse înmatriculãrii în România. Drept urmare, asiguratorii nu pot refuza o persoanã în momentul în care solicitã încheierea unei polițe RCA.

În mod automat, la încheierea unei polițe RCA, cu valabilitate pe teritoriul României, se încheie și o polițã Carte Verde, care este echivalentul poliței RCA atunci când autovehiculul circulã în strãinãtate.

2. LITERATURA DE SPECIALITATE

2.1. CONCEPTUL DE ASIGURARE

Putem spune cã asigurarea a apãrut odatã cu apariția societãții umane, ca o formã de ajutorare între indivizii din societate. Viața oamenilor nu a fost, nu este și nu va fi întotdeauna ușoarã. Cu toate acestea, oamenii doresc sã se bucure de locuințele lor, sã își conducã autoturismele, sã zboare cu avionul, fãrã a întâmpina probleme. Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite încã din antichitate, datând de circa 6500 de ani. În Grecia anticã înțeleptul legislator Solon a obligat societãțile politice și meșteșugãrești sã constituie un fond comun alimentat prin cotizații lunare. Este prima formã de asigurare obligatorie care se cunoaște. În Roma anticã s-a constituit o asociație de înmormântare pe baza unui Regulament al Colegiului funerar din Lavinium, care funcționa pe principiul unor cotizații de înscriere și a unor plãți, oferea membrilor în cazul decesului un rug și un mormânt.

Potrivit altor surse documentare, cele mai vechi asociații mutuale au fost semnalate în secolul al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodãrii, care acoperea daunele din pierderile de animale pe baza principiului reciprocitãții. În anul 1832 , Albert Masius, a întemeiat prima mare societate de asigurãri pentru vite, la Leipzig, bazatã pe principiul mutualitații.

În Anglia secolului XIX, ca urmare a dezvoltãrii traficului de cãlãtori pe calea feratã, a luat naștere prima societate de asigurãri specializatã pe acest domeniu.

Franța este țara care a inițiat și a practicat pentru prima datã asigurarea de rãspundere civilã și se referea la acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai și trãsuri.

Din inițiativa lui Benjamin Franklin, ia naștere în anul 1852, Societatea pentru asigurarea caselor împotriva riscurilor cauzate de incendiu – Phialadelphia Contributionship.

Pentru discutarea teoriilor și noțiunilor contemporane a asigurării, în anul 1960, la Luxemburg a fost convocat primul congres al Uniunii internaționale a legislației cu privire la asigurarea (AIDA). Dificultatea constă în dezvăluirea esenței acestei categorii economice, care este la prima vedere simplă și clară, într-o astfel de noțiune, care pe de o parte nu va fi prea îngustă și va cuprinde toate tipurile de asigurare, iar pe de altă parte să nu fie prea largă, ca să nu cuprindă în sfera sa elemente străine.

Examinarea noțiunilor de asigurare existente trebuie de început cu cea formulată de V. K. Raiher, deoarece ea a fost prima, iar apoi într-o oarecare măsură a fost pusă la baza celorlalte noțiuni, care au apărut mai târziu.

Asigurarea , după părerea lui, poate fi formulată ca o formă de organizare a unui fond bănesc centralizat din contul unor mijloace decentralizate: din alocațiile făcute de participanții la acest fond. Din punct de vedere al autorului importanța acestei noțiuni reiese din universalitatea ei, ea putând să se aplice pentru toate tipurile de asigurare, indiferent de trăsăturile ei specifice, și chiar asupra asigurării sociale.Opiniile expuse mai târziu de către economiști și alți specialiști au arătat că această noțiune a întâlnit un șir de observații și critică, din cauză că în ea nu au fost luate în considerație trăsăturile de bază și rolul social-economic al activității economice care poartă denumirea de asigurare, și de asemenea nu a fost efectuată deosebirea între funcțiile asigurării.

Altă noțiune este formată de Konișin F. V., conform ei asigurarea reprezintă una din metodele de formare a unui fond bănesc pentru recuperarea din contul primelor de asigurare a pierderilor în economia națională, pierderi care au loc din cauza calamităților naturale sau accidentelor și de altfel pentru plata sumelor corespunzătoare în legătură cu survenirea unor evenimente anumite, legate de viața și capacitatea de muncă a celor asigurați.

Savantul din fosta R.D.G. – G. Badera, oferã o nouã noțiune care se deosebește de celelalte noțiuni prin aceea că ea pune accent pe elementul de clasă a asigurării și în ea se menționează formele de creare a fondului de asigurare.Asigurarea – potrivit lui Badera– este o formă organizată de creare de către colectivele de persoane a rezervelor financiare care se bazează pe principii benevole sau obligatorii, și care se află în mâinile clasei dominante în această perioadă de timp, și în mâinile reprezentanților, pentru acoperirea necesităților care pot fi calculate, necesitãți care survin în rezultatul unor evenimente întâmplătoare.

Unii autori, formulând noțiunea de asigurare, evidențiază caracterul volitiv în acțiunile persoanelor, care participă la crearea fondului de asigurare. Din punctul acestora de vedere, asigurarea reprezintă relații economice concrete, formate sub influența nemijlocită a unor cerințe obiective de dezvoltare a mijloacelor de producție care iau naștere între diferite categorii de persoane și colective, exprimând prin acțiuni volitive concrete a persoanelor în vederea transferării unei părți din profitul său în fondul de asigurare, pentru folosirea acestor surse bănești, în viitor, pentru recuperarea pagubelor pricinuite de calamități naturale și alte accidente.

În ciuda extensiei noțiuniide asigurare ea însă nu poartă un caracter universal, deoarece în esențã, atinge numai asigurarea de bunuri.

O mare importanță pentru dezvoltarea teoriei economice a asigurării o are noțiunea propusă de L. A. Motilov:

Asigurarea de stat – reprezintă o totalitate de relații economice și financiare, prin intermediul cărora se redistribuie o parte din venitul național în interesele întăririi economiei producției obștești și bunăstării salariaților pe calea unei metode deosebite de creare a fondului de asigurare din contul depunerilor bănești efectuate de întreprinderi și organizații, și de asemenea de populație, pentru folosirea lor strict după destinație – despăgubirea pierderilor participanților la creerea fondului survenite de pe urma calamităților naturale, accidentelor, etc. Și acordarea ajutorului suplimentar cetățenilor (membrilor familiilor lor), în cazul survenirii unor evenimente legate de viața și sănătatea lor.

O noțiune asemănătoare cu cea a lui Motilov L. A., o întâlnim la juriștii din România – Văcărel Iulian și Bercea Florin:

,,Asigurarea exprimă relații de distribuire și redistribuire a produsului intern brut, relații care apar în procesul constituirii și utilizării fondului de asigurare în vederea desfășurării neîntrerupte a activității economice, păstrării integrității bunurilor asigurate, protejării persoanelor fizice împotriva anumitor eveniment care le-ar putea afecta viața ori integritatea corporală, precum și onorării obligațiilor de răspundere civilă ce revin persoanelor fizice și juridice față de terți.”

,,Noțiunea de asigurare formulată în Legea Federației Ruse cu privire la asigurări din 27 noiembrie 1992, articolul 2 sună astfel:

Prin asigurare se înțelege o totalitate de relații, menite să apere interesele patrimoniale ale persoanelor fizice și juridice în cazul producerii unor evenimente (cazurilor asigurate) din contul fondurilor bănești create din depunerile de asigurare (primele de asigurare) efectuate de ele.”

Asigurarea propriu-zisă, în forma cea mai simplă, clasică, dar și cel mai frecvent întâlnită în practică, poate fi definitã prin protecția financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă de riscuri sau ca o garanție acordată de un asigurator asiguratului său, de a indemniza eventualele pagube, în schimbul unei prime  sau cotizații”.Conform Legii  32/10.04.2000:   ,,asigurarea este operațiunea prin  care un asigurator constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităților desfășurate”.

Asigurarea nu este numai o categorie economico-financiară, dar și un institut de drept, deoarece ca și dreptul în general ea îndeplinește și funcția educativă. În normele de drept statul sub formă de drepturi și obligații juridice prevede pentru membrii societății o comportare cuvenită. Normele de drept care reglementează asigurarea, de asemenea, stimulează o comportare cuvenită a subiecților asigurării, aceasta atingându-se pe calea stabilirii unor înlesniri și sancțiuni.

John Downes și Jordan Elliot Goodman, definesc asigurarea ca fiind ,,sistemul prin care persoanele fizice sau juridice, coștiente de riscurile posibile, plãtesc prime de asigurare unei companii de asigurãri care ramburseazã sumele corespunzãtoare în caz de daunã.”

2.2. ACCEPȚIUNILE ASIGURĂRII

Conceptul de asigurare poate fi abordat din mai multe puncte de vedere: juridic, economic și financiar.

Din punct de vedere juridic – asigurarea trebuie să aibã o formă juridică, fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părților și din legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Astfel, contractul de asigurare și legea de organizare a asigurărilor constituie izvoarele de drepturi și obligații în materie de asigurări.

Din punct de vedere economic – asigurarea implică constituirea, în condiții specifice, a fondului de asigurare, în legătură cu care pot fi puse în evidență câteva aspecte:

asigurarea se constituie sub formă bănească;

fondul de asigurare se constituie la nivelul fiecărei societăți de asigurare, pe baza primelor de asigurare încasate;

constituirea și utilizarea fondului de asigurare implică relații economice între părțile participante prin fluxurile bănești pe care le presupune încasarea primelor și apoi plata despăgubirilor aferente.

Din punct de vedere financiar – se poate aprecia că asigurarea se constituie într-un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate (care achitã eșalonat primele de asigurare) și persoanele fizice sau juridice (care au nevoie de resurse financiare suplimentare).

2.3. FUNCȚIILE ASIGURĂRII

Funcția principală a asigurării o constituie funcția de repartiție. Aceastã funcție se manifestă, în primul rând, în procesul de formare a fondului de asigurare, la dispoziția organizației de asigurare, pe seama primei de asigurare, suportate de persoanele fizice și juridice cuprinse în asigurare.

În al doilea rând această funcție se manifestă în procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinațiile sale legale.Astfel: plata indemnizațiilor de asigurare, finanțarea unor acțiuni cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrative și gospodărești ale organizației de asigurare și constituirea unor fonduri de rezervă. La fel prin intermediul funcției de repartiție impozitele datorate de organizațiile de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat, iar contribuțiile cuvenite asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.

O altã funcție a asigurãrii este funcția de control – ca funcție complementară a asigurării Aceasta urmărește modul în care se încasează primele de asigurare și alte venituri ale organizației de asigurare, modul în care sunt efectuate plățile cu titlul de indemnizație de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrative și gospodărești. Tot în baza acestei funcții a asigurãrii se determinãdrepturile cuvenite asiguraților și îndeplinirea integrală și la timp a obligațiilor financiare ale instituției de asigurare către terți.

Pe lângã acestea mai existã și alte funcții specifice activitãții de asigurare și anume:

Funcția de compensare a pagubelor constituie o importantã funcție a asigurărilor prezentând interes atât pentru asigurat, cât și pentru economia unei țări:

pentru asigurat, oferã o marjă de siguranță cu privire la protecția bunurilor și a vieții, iar

pentru ansamblul economiei naționale, asigurarea poate să realizeze, într-un termen relativ rezonabil, refacerea condițiilor pentru desfășurarea activității productive sau a capacității de muncă pentru persoanele vătămate.

Funcția de prevenire a producerii pagubelor se realizeazã pe douã cãi

prin finanțarea unor activități de prevenire a calamităților și accidentelor;

prin formularea unor condiții de asigurare care să-i constrângă pe asiguratori să promoveze acțiuni de prevenire a evenimentelor și să îi cointereseze în menținerea în bună stare a bunurilor asigurate.

Funcția financiară prin care asigurarea este apreciată ca fiind una din pârghiile sistemului financiar încasarea primelor de asigurare având loc pe parcursul exercițiului financiar și scadența la începutul anului de referință.

2.4. PREMISELE ȘI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

Acestea rezidă din caracterul evenimentului asigurat:

Caracterul aleator al evenimentelor la care se referă asigurarea.

Evenimentul trebuie să fie unul întâmplător, realizarea lui să nu depindă de voința părților implicate în asigurare. Pentru a fi asigurabil, evenimentul trebuie să fie posibil în viitor, cu consecințe întrevăzute, dar nesigur sub aspectul producerii, a, localizãrii și duratei sau a măsurii în care va provoca sau nu pagube.

Caracterul evaluabil al evenimentelor.

Pentru a fi asigurat, evenimentul trebuie sã se încadreze în legile de calcul a probabilitãților.

Posibilitatea de evaluare a evenimentelor constã în numărul de cazuri care pot apãrea și nivelul la care e necesară acoperirea pagubelor. Aceasta face posibilă stabilirea primelor de asigurare ce urmează a fi plătite.

Mutualitatea reflectă constituirea și utilizarea fondului de asigurare după principiul “unul pentru toți și toți pentru unul”.

Fondul de asigurare – constituit exclusiv sub formă bănească – este utilizat în scopul îndepãrtãrii urmărilor generate de producerea evenimentelor asigurate.

Extensia numerică a asiguraților reflectă o cerință în derularea procesului de asigurare. Astfel, numărul de asigurați trebuie să fie suficient de mare pentru necesitățile vizând calculul primelor de asigurare, evaluarea și dispersia riscului, asigurarea unor resurse suficiente pentru constituirea fondului de asigurare și utilizarea lui eficientă.

Echidistanța asiguraților față de risc e necesară. Pentru promovarea unei anumite forme de asigurarea și pentru ca despãgubirea pentru o anumitã categorie de riscuri sã se facã în același fel, se impune identificarea intereselor similare ale asiguraților.

Clasificarea asigurãrilor:

a. dupã modul de realizare a raporturilor juridice de reasigurare:

1. asigurãri prin efectul legii (asigurarea obligatorie)

2. asigurarea contractualã (facultativã)

b. dupã domeniul asigurãrii:

1. asigurarea de bunuri;

2. asigurarea de rãspundere civilã: avândca obiect o valoare patrimonialã egalã cu despãgubirea pe care ar urma sa o plãteascãvinovatul-asiguratul care a cauzat o pagubã unei terțe persoane;

3. asigurarea de persoane.

c. dupã obiectul asigurat:

– asigurarea de mijloace de producție fixe;

– asigurarea de mijloace circulante;

– asigurarea pentru obiecte de uz casnic;

– asigurarea pentru culturi agricole.

d. dupã riscul asigurat:

– asigurarea pentru calamitãți naturale;

– asigurarea pentru boli și accidente;

– asigurarea de rãspundere civilã.

e. dupã teritoriul pe care se acordã acoperirea prin asigurare:

– riscuri interne

– riscuri externe

f. dupã natura raporturilor care se stabilesc între asigurat și asigurator:

– asigurarea directã;

– asigurarea indirectã.

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURĂRILE AUTO LA UNIQA SA

3.1 PIAȚA ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA

Spre deosebire de alte țãri din vestul Europei, România nu are o tradiție a asigurãrilor la fel de veche, deșiexistã dovezi de manifestãri ale protecției pe baze mutual în Transilvania încã din secolul al XIV-lea. La Brasov, apare în anul 1977, Casa de Incendiu și dupã aproape un secol, tot la Brașov este înființat Institutul General de Pensii. Aceastã perioadã,este marcatã de înființarea în București, Iași și porturile de pe Dunãre a unor companii strãine care ofereau asigurãri de viațã, transport și de incendiu.

Anul 1871 este un an de referințã pentru asigurãrile din România, prin faptul ca în luna martie, printr-un Înalt Decret Domnesc s-a înființat prima societate de asigurãri româneascã, DACIA, cu un capital social de 3 milioane lei. În anul 1873, a fost creatã a doua societate româneascã de asigurãri, ROMÂNIA, cu un capital social de 2 milioane lei, iar în 1881, cele douã au fuzionat luând naștere o societate mult mai puternica numita DACIA – ROMÂNIA. Au urmat: societatea “Naționala”, “Generala” în Brãila ( care oferea asigurãri maritime și dupã ce s-a mutat cu sediul la București a adãugat la portofoliu și alte tipuri de asigurare). În 1930 prin fuziunea altor douã companii apare “Agricola-Fonciera”, în 1911 este înființatã “Prima Ardeleanã”, urmatã în anul 1920 de apariția societãții “Steaua României”.

Dupã primul rãzboi mondial piața asigurãrilor cunoaște o puternicã dezvoltare, fiind înființate circa 22 de societati de asigurare printre care și sucursale ale unor societãti strãine. Anii '30 au cunoscut o amplã dezvoltare în ceea ce privește asigurãrile. Totuși, ulterior celui de-al doilea rãzboi modial se înregistreazã o scãderr a numãrului societãților românești la 13.În 1952 a fost creatã Administrația Asigurãrilor de Stat – ADAS care a transformat activitatea de asigurare și reasigurare în monopol de stat. În Ianuarie 1991, se încheie monopolul deținut de ADAS dupã ce în urma unor hotãrâri de govern, fostul ADAS este preluat de cãtre societãțile comerciale pe acțiuni Astra și Carom. Este un moment important în istoria asigurãrilor pe plan national deoarece acum se dã startul unei noi dezvoltãri a pieței de asigurare și reasigurare din România, în urmãtorii ani apãrând numeroase societãți cu capital privat, fie românesc, fie în parteneriat cu societãți strãine.

Acesta este începutul înființãrii marilor societãți de asigurare de la noi din țarã.Acestea s-au dezvoltat cãutând parteneriate cu companii strãine cuani de tradiție și de experiențã în ceea ce privește domeniul asigurãrilor și reasigurãrilor. Au apãrut și societãți de intermediere în asigurãri. Aceștia și-au asumat rolul de agenți, dar în unele cazuri și de brokeri de asigurãri., Odatã cu Legea 32/2000 care privea societatile de asigurare dar si infiintarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA),apare și termenul de "broker de asigurare".

Un aspect esențial în viața și evoluția omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija față de viitor, teama combinată cu precauția și înțelepciunea și cu siguranța unui lucru împlinit. Asigurarea exprimă în principal o protecție financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.Acordul de voință este primul principiu fundamental care permite realizarea unuicontract între asigurat și asigurator, prin care asiguratul beneficiază de protecție pentru riscurile pe care și le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obligă să plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate. Un alt principiu pe care aferent asigurãrii este principiul mutualității prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acoperă daunele suferite de asigurați. Contractul încheiat între un asigurat și asigurator este denumit contract de asigurare sau polița de asigurare.

Asigurările își pierd originea în cele mai vechi timpuri nelăsând astfel posibilitatea cercetătorilor de a putea determina exact perioada istorică a apariției lor. În România se cunoaște faptul că formele incipiente de asigurări (asociații de înmormântare, de ajutoare în caz de deces, incendiu, etc) au existat încă din secolul al XVII- lea atât în cadrul breslelor, cât și al obștilor sătești.

De-a lungul timpului, în România, economia de piața a impus necesitatea creării unor structuri noi, precum și calificarea de noi cadre, astfel încât în prezent, activitatea de asigurare și reasigurare se desfășoară prin societăți de asigurare, de asigurare – reasigurare și societați de reasigurare cu capital de stat, privat sau mixt. Procesul de adaptare a reglementărilor din domeniul dreptului asigurătorilor din România a început cu adevărat o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor, acesta aliniindu-se în mare mãsură de Directivele de ultimã generație din UE. Totuși, pentru o mai bună apropiere de obiectivele impuse de UE, au fost adoptate în timp diferite ordonanțe de urgență privind modificările legilor existente. Adoptarea acestei legi a avut drept scop armonizarea legislației românești cu cea comunitară, precum și crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilitãții asigurarilor și stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internațional, prin înființarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).

În septembrie 2008, imediat după apariția primelor informații legate de criza americană, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a acționat în vederea protejării intereselor asiguraților și menținerea stabilitații economico- financiare a pieței românești de asigurãri, prin luarea a numeroase măsuri de natură legislativă și de supraveghere prudențială. Pornind de la conceptul restrâns, conform cãruia, piața înseamnă totalitateatranzacțiilor care se realizează într-un domeniu, putem definii piața asigurărilor ca fiind totalitatea operațiunilor de asigurare efectuate de către societațile de asigurări . Mai corect spus, piața asigurărilor reprezintă de fapt, cadrul în care se întâlnește, în conformitate cu normele legislative și reglementate, cererea cu oferta de asigurări..

Putem descrie cele douã elemente fundamentale ale asigurãrii astfel:  cererea de asigurare, aparținând persoanelor fizice și juridice asigurabile, care încearcã sã încheie diferite tipuri de asigurãri și oferta de asigurare, care este susținutã de organizații specializate, autorizate sã funcționeze în acest domeniu precum și capabile sub raport financiar sã desfãșoare o astfel de activitate (fig.3.1.)

Oferta de asigurare poate fi impusã, când vorbim de asigurãrile obligatorii, și libera în cazul asigurãrilor facultative.

Cererea de asigurare reprezintã expresia manifestãrii unor persoane fizice sau juridice ca potențiali asigurați în balanțã cu interesul acestora pentru protecția unor bunuri, valori, a integritãții persoanelor, fațã de riscurile care le pot afecta. Cererea se încadreazã într-o anumitã structurã tipologicã, distingându-se astfel mai multe categorii de cereri dupã cum urmeaza: cerere potențialã și cerere realã, cerere satisfãcutã și cerere nesatisfãcutã, cerere amânatã, etc. Evoluția cererii de asigurare la nivel structural este inflențatã de condițiile socio-economice ale perioadei de referințã, de condițiile legislative, de facilitãțiile oferite pe plan juridic și financiar, dar și de interesul privind promovarea diferitelor forme de asigurare, atât din partea societãților de asigurare, cât și a asiguraților.

Legatura directã dintre cerere și ofertã se poate realiza de cãtre asigurator prin agenții proprii de asigurare, iar legãtura indirectã prin mijlocirea agenților de intermediere ori a brokerilor, care pot sã negocieze și sã încheie contracte de asigurare și reasigurare sau sã presteze alte servicii de specialitate pentru societãțile de asigurare cu care lucreazã.

Caracterizarea pieței asigurãrilor se face prin condiția sau modul ei de manifestare, prin dimensiune, prin cadrul organizațional și prin modul de realizare al concurenței. Se poate vorbi de o piațã concurențialã în țãrile în care opereazã mai multe organizații de asigurare. Piața neconcurențialã existã în cazul în care organizația de asigurare nu se aflã în competiție cu organizații similare.

Caracteristicile concurenței, perfecte sau imperfecte pe piața asigurãrilor se reflecta prin:

omogenitatea produsului (formei de asigurare);

transparenta pieței;

libertate de mișcare;

intrarea – ieșirea agenților pieței;

descentralizarea deciziilor

Piața asigurărilor cuprinde o vastã gamã de produse cuprinzând asigurări împotriva diferitelor riscuri, însã aceste produse nu sunt înlocuibile unul prin celãlalt. Astfel, produsul ,,asigurarea autovehiculelor pentru avarii (auto-casco)” nu poate fi înlocuit cu produsul "asigurarea de răspundere civila auto" și cu atât mai puțin cu asigurarea bunurilor gospodărești .

Fig.3.1- Legăturile dintre asigurați și asiguratori pe piața asigurărilor

Sursa: https://asfromania.ro/publicatii/rapoarte-de-piata

Așadar, piața asigurărilor cuprinde tot atâtea componente câte subramuri ale asigurării se practicã. Se poate observa însă, că nici mãcar în cadrul unei subramuri a asigurãrilor nu întâlnim produse ce pot fi omogene. De exemplu, asigurarea individualã de accidente se deosebește de cea de grup.

Existã câteva excepții, cum este cazul asigurãrii locuințelor sau a asigurãrii autovehiculelor.

În opinia profesorilor Vãcãrel Iulian și Bercea Florian piața asigurărilor este aproape opacã pentru cei neavizați. Atunci când se dorește încheierea unui contract de asigurare este nevoie de mai mult decat un clip TV sau un fragment din presã pentru a putea înțelege riscul, valoarea asiguratã, efectul asigurãrii, etc. De aceea, se impune adresarea persoanelor interesate, unui agent de asigurare, care poate facilita înțelegerea tuturor amãnuntelor legate de încheierea unei polițe de asigurare.

Piața atomizatã este piața în cadrul cãreia se întâlnesc un numãr suficient de ofertanți și solicitanți, astfel încât nici unul dintre participanți nu poate influența funcționarea acesteia.  Existã țãri cu grad ridicat de atomizare a pieței asigurãrilor. Astfel în S.U.A., în anul 1986 operau 2.256 de companii de asigurare de viațã și 1.558 de companii de asigurare de automobile. Japonia în anul 1988 avea un numãr de 761 de companii de asigurare și 1.126 asociații și federații de asigurare, iar în Germania în anul 1989 funcționau 8.434 de întreprinderi cu profil de asigurare etc.

România, dispunea în anul 1938 de 21 de societãți de asigurare de mãrimi diferite: 7 dintre acestea dețineau 11,3% din capitalul total și înregistrau pierdere per sold, în schimb 5 dintre ele dețineau 56,2% din capitalul total și realizau 61,4% din beneficiul ramurii. Între anii 1953 si 1990 la noi în țarã a deținut monopolul o singurã instituție de asigurare, iar în anul 1996 funcționau peste 40 de societati de asigurare – reasigurare, în regim comercial și concurențial; numãrul acestora este în creștere, dar parametrii în care evolueazã diferãde la o societate la alta. Se poate spune deci, cã atomizarea pieței asigurãrilor constituie, încã în multe țãri ale lumii un deziderat.

Pe piața asigurãrilor au loc fluctuații determinate de nașterea unor societãți de asigurare concomitent cu lichidarea și fuzionarea altora, fapt pentru care se poate spune cã aceasta nu este o piata închisa, ci o piațã care se aflã în continuã mișcare.

Piața asigurãrilor funcționeazã sub atenta supraveghere din partea autoritãților publice. Sarcina supravegherii aplicãrii dispozițiilor legale cu privire la activitatea de asigurare, a prevenirii stãrii de insolvabilitate a asigurãrii și drepturilor asiguraților a fost încredințatã în țara noastrã, Comisiei de Supraveghere a asigurãrilor, care funcționeazã în cadrul Ministerului Finanțelor. Aceastã entitate îndeplinește atributiile și beneficiazã de drepturile ce i-au fost stabilite de Guvern, referitoare la constituirea societãților comerciale de asigurãri, vãrsarea capitalului subscris de acestea, tarifele de prime ale asigurãrilor de viațã, situația financiarã a societãților de asigurare, fondul de protejare a asiguraților etc. Aceste atribuții și drepturi contribuie la o mai bunã funcționare a pieței și nu la îngrãdirea acesteia.

Fiecare societate de asigurare ia decizii de una singurã, în conformitate cu reglementarea legalã în vigoare, având ca scop protejarea în mod echitabil, atât a intereselor asiguraților, cât și a societãții asiguratoare. Reamintim reglementãrile legale instituite de legea nr. 32/2000, privind constituirea și funcționarea societãților comerciale din domeniul asigurãrilor – cu modificãrile și completãrile ulterioare –  și anume: obligativitatea subscrierii unui nivel minim de capital pentru fiecare din formele de asigurare practicate; obligativitatea avizului de constituire dat de Comisia de supraveghere a asigurãrilor.

Nici o societate de asigurãri nu poate contracta obligații care devanseazã o anumitã limitã. În cazul practicãrii asigurãrilor de viațã se impune ca încasãrile, plãțile și rezultatele financiare ale acestei forme de asigurare sã fie profilate și administrate separat; de asemenea din primele încasate existã obligativitatea constituirii de rezerve de prime și rezerve tehnice, pentru contractele ale cãror riscuri au continuitate în timp, pânã la expirarea duratei contractului.

Evoluția pieței asigurãrilor și reasigurãrilor din România a urmat cursul contradictoriu al economiei în ansamblul ei. Deși numãrul societãților de asigurare care opereazã pe piațã este mare și concurența este în dezvoltare, acestea nu dispun de persoane specializate în acest domeniu.

Ca urmare a privatizãrii economiei s-a impus crearea cadrului juridic adecvat desfãșurãrii activitãții de asigurare, cadru care sã faciliteze o activitate bazatã pe principiile concurenței specifice economiei de piațã. În ceea ce priveste fiscalitatea, toate societãțile de asigurare înregistrate legal sunt plãtitoare de impozit pe profit. Diversele ramuri de asigurare sunt tratate egal, indiferent de varietatea și nivelul cotelor tarifare ale primelor de asigurare.Se remarca existența acțiunilor de concurențã neloialã din partea unor societãți de asigurare care practicã dumpingul, cu scopul atragerii de noi segmente de consumatori, prin practicarea unor reduceri exagerate a primelor de asigurare. Tot de concurențã neloialã vorbim și în cazul practicii unor bãnci comerciale care condiționeazã acordarea creditelor de încheiere a unor contracte de asigurare pentru bunurile girate ori ipotecate la societãțile de asigurare precizate de banca respectivã. Odatã cu intrarea în vigoare a Legii nr.403/2004 care a modificat și completat Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile și completãrile ulterioare, a fost aliniatã deplin la directivele europene clasificația asigurãrilor de viațã și a asigurãrilor generale. În consecințã, începând cu 2005, societãțile de asigurare și-au reîncadrat produsele de asigurare conform noii clasificații.

Tendința de extindere a pieței asigurărilor din România a continuat de-a lungul anilor, iar în anul 2017 societățile de asigurare autorizate și reglementate de ASF au subscris prime brute în valoare de 9,7 miliarde lei, cu 3,5% mai mult comparativ cu anul anterior. O schimbare în tendințele manifestate pe parcursul anilor precedenti este consolidarea segmentului de asigurări de viață care a înregistrat o creștere semnificativă, de 21%, în anul 2017 comparativ cu anul anterior. În perioada 2012 – 2014 activitatea de asigurări de viață a fost în scădere din punct de vedere al volumului de prime brute subscrise, însã începând cu anul 2015 și-a reluat creșterea, iar anul 2017 a dispus de o creștere a sectorului de asigurări datoratã acestui segment de asigurări de viață. Din întregul ansamblu al primelor brute subscrise de societățile de asigurare autorizate în anul 2017 (9,7 miliarde lei), primele brute subscrise pe teritoriul altor state au consemnat un volum de aproximativ 98 milioane lei, diminuat cu 21% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent când s-a înregistrat un total de 123 milioane lei. Asigurările auto, incluzând clasa A3 (Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare) și clasa A10 (Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule), cuprinde aproximativ 74% din volumul total al primelor brute subscrise aferente asigurărilor generale și 59% din totalul primelor brute subscrise de societățile de asigurări în anul 2017.

Subscrierile aferente clasei A3 au crescut cu 8% în anul 2017 comparativ cu anul anterior, în timp ce subscrierile clasei A10 au scăzut în anul 2017 comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent cu 8%. Creșterea semnificativă a subscrierilor aferente asigurărilor de viață s-a datorat în principal claselor de asigurare "C3 – Asigurări de viață și anuități, legate de fonduri de investiții" (creștere cu 17%) si "C1 – Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare" (creștere cu 24%). Societățile de asigurare autorizate în alte state membre UE au subscris în baza dreptului de stabilire, pe teritoriul României, prin intermediul unei sucursale, în anul 2017 un total al primelor brute subscrise de aproximativ 755,6 milioane lei, în creștere cu 12% față de aceeași perioadă a anului precedent.

În România se poate observa, în ultima perioadã, o dezvoltare a segmentului asigurãrilor de viațã conform analizelor datelor raportate de cãtre societãțile de asigurare, deși piața asigurãrilor este încã dominatã de asigurãrile generale, respectiv de cele auto.Primul trimestru al anului 2017 este marcat pe piața asigurărilor de următorii asiguratori autorizați de A.S.F. pentru activități RCA:

Allianz-Țiriac Asigurări S.A., Asigurarea Românească – Asirom Vienna Insurance Group S.A., Societatea de Asigurare – Reasigurare City Insurance S.A., Grawe Asigurari, Euroins România Asigurare – Reasigurare S.A., Generali Romania Asigurare Reasigurare S.A., Groupama Asigurări S.A., Omniasig Vienna Insurance Group S.A. și Uniqa S.A..

De asemenea, tot în prima parte a anului 2017 se poate observa o concentrare semnificativă către primii asigurători din top, ajungându-se la situația în care primii 2 asigurători să cumuleze aproximativ 59%din portofoliul de RCA din România.

Fig.3.2. Cota de piațã în primul trimestru al anului 2017 :

Sursa:https://asfromania.ro/publicatii/evolutia pieței de asigurãri în primele nouã luni ale anului 2017

Ponderea cea mai mare aparține, la fel ca și în trecut, polițelor cu o valabilitate de 6 luni, putându-se însă observa o majorare a ponderii polițelor cu durata pe o lună.

Fig.3.3Ponderea numărului de contracte încheiate în perioada 2012-2017

Sursa:http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/piata-asigurarilor-din-romania-a-crescut-anul-trecut-cu-3-5-la-9-7-mld-lei-o-treime-din-societati-realizeaza-90-din-volumul-total

În ultimul an nu au existat modificări deosebite la nivelul structurii portofoliilor de clienți în funcție de tipul asiguratului, astfel că la nivelul întregului ansamblu al pieței, ponderea contractelor încheiate cu persoane fizice s-a menținut la un nivel constant, de aproximativ 78%.

Fig.3.4 Ponderea numărului de contracte încheiate în perioada 2012-2017, contracte în funcție de contractant (persoană fizică sau persoană juridică)

Sursa: https://asfromania.ro/publicatii/

În primele nouã luni ale anului 2017, 88% din volumul total de prime brute subscrise a fost realizat de 10 societăți de asigurare din cele 31 de societăți care desfãșurau activitãți de asigurare/reasigurare la data de 30 septembrie 2017.

Fig.3.5Cotã de piațã societãți de asigurare în primele 9 luni ale anului 2017

Sursã:https://asfromania.ro/publicatii/ Evoluția pieței de asigurări în primele nouă luni ale anului 2017

La data de 30 septembrie 2017, ca urmare a centralizãrii datelor de cãtre brokerii de asigurãri , rezultã cã valoarea primelor intermediate pentru asigurãri generale și asigurãri de viațã a fost în sumã de 4,62 miliarde lei, majorarea nominalã fațã de aceeași perioadã a anului 2016 fiind în procent de 1,25%.

Raportat la volumul total al primelor brute subscrise de asiguratori pentru cele douã categorii de asigurare, primele intermediate ocupã un procent de 63,2%, în scãdere cu 3,17% fațã de perioada similarã a anului trecut.

Fig. 3.6. Situația primilor 10 brokeri

Sursa:https://asfromania.ro/publicatii

La finele anului 2017, pe piața asigurãrilor activau 31 societăți de asigurare, 17 dintre acestea au practicat numai activitãti de asigurări generale, 8 dintre ele au practicat activitate de asigurări de viață și 6 s-au axat pe activitate compozită.

Prime brute subscrise (AG și AV)

În anul 2017, asiguratorii au cumulat, conform rapoartelor de activitate, prime brute subscrise în valoare de aproximativ 9,7 miliarde lei, în creștere cu un procent de 3,5% față de anul precedent:

primele brute subscrise (PBS) aferente asigurărilor generale (AG) sunt în valoare de circa 7,7miliarde lei;

primele brute subscrise aferente asigurărilor de viață (AV) sunt în sumă de peste 2 miliarde lei, remarcându-se creșterea semnificativă a acestui segment față de anul precedent.

Putem observa cã ponderea activității de asigurări de viață din perspectiva volumului de prime brute subscrise a fost de 21% în creștere comparativ cu nivelurile mai scăzute înregistrate în anii precedenți.

Piața asigurãrilor de la noi din țarã este dominatã de grupuri internaționale cu tradiție și experiențã în domeniu, precum Generali Group, Groupama sau Vienna Insurance Group care este unul din liderii pieței asigurãrilor din România. Companiile de asigurãri sunt într-o continuã schimbare, adaptându-se la cerințele pieței și la situația economico-financiarã din țarã.Toate aceste schimbãri duc la îmbunãtãțirea și promovarea polițelor de asigurare de toate tipurile.

3.2. SOCIETATEA DE ASIGURĂRI UNIQA

3.2.1. Prezentare generalã UNIQA SA

UNIQA Asigurări este o companie de asigurări care a luat naștere în anul 1990, în Timișoara, cunoscutã atunci sub numele de UNITA Asigurări. A fost prima companie de asigurare cu capital integral privat,constituitã în România. În 1991 avea sã își înceapã activitatea pe piața asigurărilor de viață, urmând ca cinci ani mai târziu să înceapă a practica și asigurările generale, domeniu de activitate pe care îl dezvoltă cu consecvență în urmãtorii ani.Anul 2004 aduce cu sine mutarea sediului central al societății în București, urmând ca patru ani mai târziu, în anul 2008, Compania sã fie cumpăratã de cãtre UNIQA GROUP și sã devinã UNIQA Asigurări.  În prezent UNIQA Asigurari face parte din UNIQA Insurance Group AG deține peste 124 de agenții și mai mult de 44 de sucursale și opereazã pe principalele piețe din Austria și Europa Centralã și de Est.

UNIQA  Asigurãri se numãrã primtre liderii pieței românești de asigurãri generale și furnizeazã servicii pentru peste 470.000 de clienți, oferind un vast portofoliu de produse în concordanțã cu necoile clienților, dar și cu tendințele pieței. Principala preocupare UNIQA este acordarea unei mari importanțe dezvoltãrii de produse și de soluții de asigurãri integrate, adaptate stilului modern și dinamic de viațã.

Societatea UNIQA se axeazã pe client, furnizând clienților, cu scopul de a se încadra drept o opțiune preferatã a acestora, produse complete de asigurãri. Cu o gamã variatã de produse societatea UNIQA , ca societate multilateralã, își vinde produsele pe baza unei strategii cu mai multe canale, care duc la obținerea rezultatelor dorite ( vânzãri exclusive). Asigurãrile generale acoperã: asigurãri de incendiu, asigurãri de vehicule sau rãspundere civilã. Majoritatea acestora sunt contractate pe termen scurt, de pânã la un an. Asigurãrile generale acoperã necesitãțiile atât a persoanelor fizice cât și a persoanelor juridice. În ceea ce privește intermedierea realizatã de bãnci, UNIQA colaboreazã cu succes cu Raiffeisen Bank S.A pentru vânzarea de asigurãri generale.

Peste 9.6 milioane de clienți au încredere în serviciile UNIQA, 37% din ei în Austria și restul pe piețele internaționale. Pe plan local anul 2017 s-a finalizat cu un numãr de aproximativ 200 mii clienți activi.

În anul 2017 societatea a înregistrat prime brute subscrise din activitatea de asigurãri generale în valoare de 387,936 mii RON. Primele brute subscrise au înregistrat o scãdere de 19%, datoratã reducerii vânzãrilor pe segmentul asigurãrilor auto obligatorii.

3.2.2. Produsele oferite de UNIQA

a) ASIGURAREA RCA UNIQA

Asigurarea RCA constituie tipul de asigurare destinat persoanelor fizice și juridice cu sediu, domiciliul pe teritoriul României  și are ca obiect acoperirea prejudiciilor provocate terților ca urmare a producerii evenimentului asigurat prin accidente de autovehicule, atât pe teritoriul României, cat și în afara acestuia, conform convenției Carte Verde.

Despăgubirile se acordă:

Indiferent de locul în care s-a produs evenimentul: drumuri nedeschise circulației, drumuri publice, în incinte sau în orice alt loc, atât pe timpul deplasării sau în timpul staționării autoturismului asigurat.

În cazul pagubelor produse de instalațiile sau dispozitivele montate pe autoturisme, și numai în  timpul cât acestea sunt montate , cât și în cazul pagubelor cauzate de remorci, atașe ori semiremorci, dar numai când acestea sunt atașate de un autovehicul asigurat incluzând aici pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule.

În cazul în care paguba respectivă este cauzata de conducătorul autovehiculului, prin fapta lucrului, fie prin risipirea, fie prin căderea accidentală a substanțelor sau a produselor ce au fost transportate.

Cartea Verde primitã odată cu polița RCA este valabilă pe întreg teritoriul UE, dar și în următoarele state:  Elveția, Albania, , Bosnia și Herțegovina, Andora, Croația, Cipru, Moldova, Macedonia, Islanda, Rusia, Norvegia, Serbia , Turcia, Israel, Belarus, Maroc, Ucraina, Iran și Tunisia.  Documentele de asigurare eliberate pentru Cipru prevăd răspunderea asiguratorului și este limitată la aria geografică a acestei țări. În ceea ce privește Serbia, răspunderea asiguratorului prevazuta în documentele de asigurare eliberate pentru aceasta tară este limitata la aria geografica a Republicii Muntenegru și acele arii geografice aflate sub controlul Guvernului Serbiei.

b). ASIGURAREA CASCO UNIQA

La Uniqa Asigurări, Polița Casco este o polița de tip ”Toate Riscurile”, asiguratul beneficiind de extinderea in afara României fara ca sa plătească o primă suplimentară.  Polita CASCO de la UNIQA poate fi de doua feluri: Full CASCO si CASCO PARTIAL. Asiguratul poate opta pentru unul dintre cele doua pachete de riscuri . ,,Pachetul Full CASCO cuprinde: ciocniri, coliziuni, izbiri, răsturnări, loviri, daune produse de autori necunoscuți, furt, tâlharie sau efractie, vandalism, spargerea geamurilor, ca urmare a riscurilor asigurate, daune produse de animale, cum ar fi loviri, rosături, incendiu, explozie, fenomene naturale ca și avalanșe, grindină, inundatie, trăsnet, cutremur etc.''

Polița  CASCO Partial  include ,,furtul, tâlhăria și/ sau efracția, vandalismul, spargearea geamurilor etc.'' Tot în cadrul poliței de asigurare CASCO Parțial sunt incluse și daunele produse de animale cum ar fi lovirile sau rosăturile, incendiile și exploziile. Fenomenele naturale ( avalanșa, grindina, furtuna, trăsnetul, cutremurul, avalanșa ) sunt de asemenea riscuri asigurate prin intermediul poliței CASCO Parțial de la UNIQA Asigurări cu precizarea cã tarifele sunt reduse fațã de tariful unui FULL CASCO.

Existã și alte riscuri acoperite de asigurare, între care amintim : ,,daunele produse autovehiculelor ca urmare a descărcării sau încărcării, transportării în, sau din platforme rutiere sau a tractării în timpul transportului naval, aerian sau maritim''. De altfel, pe tot parcursul transportului asiguratul beneficiazã de asigurarea pagubelor ce sunt produse oricărui ansamblu sau pãrți componente din autovehiculul asigurat. Sunt asigurate pagubele produse autovehiculului asigurat ca urmare a operațiunilor de încãrcare sau descãrcare a mãrfurilor, în sau din autovehicul.

c). ASIGURĂRI PENTRU LOCUINȚA UNIQA

Uniqa Asigurãri vine în sprijinul celor care doresc sã își protejeze familia de riscuri iminente care pot surveni în viața de zi cu zi.

Doritorii pot opta pentru Polița de Asigurare Locuință și Protecție, care asigură locuința indiferent cã este apartament, casa sau vila, bunurile din lociunță și rezolvarea problemelor provocate unor terți.  Aceastã poliță de asigurare cuprinde trei pachete care satisfac urmãtorii factori de risc: incendii și alte riscuri asociate pentru locuință, dar și pentru bunuri.

Cele trei pachete aferente poliței de asigurare privind locuința sunt: PLUS, AVANTAJ și SIGUR fiecare conținând grade din ce în ce mai complexe de asigurare pentru satisfacerea potențialilor asigurați.

d).ASIGURAREA DE ASISTENȚÃ MEDICALĂ

Acest tip de asigurare se adreseazã cetãțenilor strãini de pe teritoriul României. Este un produs care se adreseazã cetãțenilor strãini cu drept de rezidențã în România.

e). ASIGURAREA CONDUCÃTORILOR DE AUTOVEHICULE ȘI A ALTOR PERSOANE aflate în acestea pentru cazurile de accidente. Obiectul asigurãrii constã în protecția financiarã a asiguratului sau a familiei acestuia, prin garantarea achitãrii drepturilor din asigurare.

f).ASIGURAREA DE ACCIDENTE PENTRU CĂLĂTORII ÎN TRANSPORTUL URBAN / INTERURBAN. Obiectul asigurãrii constã în protecția financiarã a asiguratului sau a familiei acestuia, prin garantarea achitãrii drepturilor din asigurare, în cazul unui accident produs pe durata asigurãrii, în timp ce asiguratul cãlãtorește cu un mijloc de transport. Suplimentar și gratuit este asigurat și întregul personal însoțitor al mijlocului de transport.

g).UNITA CREDIT – asigurarea de viațã pentru beneficiarii de credite bancare Descriere: Pachetul de asigurare conține: -asigurarea de viațã -asigurarea suplimentarã de invaliditate totalã permanentã din accident -asigurarea suplimentarã.

h).PUSCULIȚA – asigurarea mixtã de viațã cu protecție variabilã. Este un produs similar asigurãrii mixte de viațã `SUCCES`, diferența constã în beneficiile pe care acesta le oferã.

i).SUCCES – asigurarea mixtã de viațã cu trageri la sorți. Asigurarea se adreseazã în general persoanelor cu venituri modeste și cu un nivel de informație redus în domeniul asigurãrilor.

j).ASIGURAREA DE PENSIE VIAGERA CU ACUMULARE DE CAPITAL. Obiectul asigurãrii îl reprezintã garantarea achitãrii la sfârșitul perioadei contractuale, a unei pensii pe întreaga duratã a vieții.

k) ASIGURAREA DE VIAȚĂ. Suma asiguratã pânã la 200.000 euro pentru deces sau invaliditate. Asigurãrile de viațã au fost create ca o modalitate de asigurare a calitãții vieții fiecãrui individ, dar și pentru protecția celor dragi în cazul unui eveniment neplãcut.

Asigurarea de viațã vine atât în întâmpinarea asiguratului, cât și în întâmpinarea celor dragi cu o serie de avantaje care au rolul de a oferii protectie financiarã, în cazul unor evenimente neașteptate. Iatã care sunt avantajele unei astfel de asigurãri:

– Siguranta financiarã pe termen lung – dupã o perioadã îndelungatã în care beneficiarul a cotizat periodic la fondul asigurãrii de viațã, acesta are posibilitatea de a alege modalitatea în care acceseazã resursele financiare.

– Flexibilitate – majoritatea asigurãrilor de viațã sunt extrem de flexibile atunci când vine vorba despre riscurile de care fiecare dorește sã se protejeze. Astfel, cu o asigurare de viațã se poate beneficia de numeroase planuri de acoperire a nevoilor asiguratului, de protecție în functie de bugetul de care acesta dispune.

Protecția familiei printr-o investiție pe termen lung – protejarea familiei este cel mai important lucru, de aceea asigurarea de viațã de la Uniqa vine ca un suport suplimentar.

l). CARTE VERDE. Prin aceastã asigurare, UNIQA Asigurãri acordã protecție în ceea ce privește prejudiciile fațã de terțe persoane în urma producerii unui accident.

m).ASIGURAREA DE CLĂDIRI ȘI BUNURI cuprinde: Asigurarea clãdirilor, construcțiilor și bunurilor mobile, asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor pentru cazurile de avarii.

n) ASIGURĂRI MARITIME. Polița de asigurãri cuprinde asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor pentru cazurile de avarii accidentale .

o) CASCO – polița de asigurare cuprinde trei pachete:

Basic – este pachetul de bazã care oferã asigurare în caz de evenimente naturale (inundatii, avalanșe, grindinã, furtunã, fulger, cutremur, etc), daune provocate în timpul procesului de salvare, precum și asistenta rutierã gratuitã,

Dinamic – pachetul intermediar, cotat ca top seller, care cuprinde riscuri precum: impact, lovire, coliziune, incendiu, explozie, dar și daune produse direct sau indirect de cãderea de corpuri,

Premium – pachetul care asigurã riscuri precum: vandalism, daune produse de persoane necunoscute, daune produse bunurilor în timpul transportului, daune produse în timpul încãrcãrii / descãrcãrii.

3.3.3. Asigurarea RCA

Apariția asigurãrilor se aflã în strânsã legãturã cu necesitatea oamenilor, în permanentã creștere, de a se ajuta reciproc în cazul daunelor, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea între ei a celor care administrează fondurile și activitățile de asigurare. Altfel spus, este vorba de  preluarea daunelor pe mai mulți umeri.

Industria auto creată de Henry Ford în SUA a luat avânt la începutul secolului al XX-lea. Dar șoferii neatenți și calitatea drumurilor au fost cauza mai multor accidente.În 1930, accidentele auto au produs peste de 85 de oameni pe zi în SUA. Așa s-a ajuns la crearea unei asigurări auto obligatorii pentru protecția terților păgubiți. Connecticut a fost primul stat al SUA care a avut în vedere acest tip de asigurare, dar el a fost implementat pentru prima datã în 1927 în Massachusetts.

Datorită  răspunderilor cu care se întâlnesc la fiecare pas, asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă, experiența alãturi  de practica curentă au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre persoanele fizice și juridice care iau parte la asigurare.

Chiar dacã umanitatea se aflã într-o continuã evoluție , un lucru este cert: nu putem controla tot ce se întâmplã în jurul nostru, exemplu cel mai clar fiind natura. Aceasta nu este însã singura care ne afecteaza și ne provoacã pagube. Accidentele se întâmplã la tot pasul, iar jaful, furturile, talhãriile, țin de natura umanã.

Riscurile acestea sunt permanente. Lor li se alãturã cele, în raport cu sãnãtatea, cu activitatea profesionalã, iar în cazul persoanelor juridice/ firmelor, riscuri privind mãrfurile sau activele companiei. Acestea reprezintã cauza apariției și dezvoltãrii produsele de asigurare. Toate sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri în schimbul unei sume de bani. Plata unei anumite cote îi oferã asiguratului protecția necesarã în cazul unor problemele cauzate de accidente, fie ele auto, sau de alta naturã, ori îi poate salva afacerea de la problemele financiare care ar putea_o duce la faliment. Un argument al necesitãții asigurãrilor este oferit și de prezența acestora la o scarã foarte mare în Occident. Majoritatea oamenilor încheie, în țãrile vestice, multiple tipuri de asigurãri, nu doar cea de RCA, ci și cea de viațã, de sãnãtate, de protecție a bunurilor, etc.

Anual numãrul mare de accidente de vehicule produc mii de victime. Asigurarea auto este cea mai frecventã formă de asigurare, deoarece bunul , în acest caz, vehiculul, este supus cel mai mult riscului de avariere. Asigurarea RCA oferã beneficiul plãții pagubelor produse de asigurat unei terțe persoane, de acest lucru ocupându-se asiguratorul. Pentru explicarea obiectului asigurării RCA și a proprietăților caracteristice acestui tip de asigurare și înțelegerea exactă a scopului ei în societate, se abordeazã o parte nouã a legislației care intrã în vigoare în anul 2010. De multe ori apar situații diverse care impun introducerea unor modificări mai mici sau mai mari, sau doar unele completări la articolele în vigoare.

Asigurarea de Rãspundere Civilã Auto cunoscutã sub numele de RCA,(vezi Anexa 1) reprezinta în momentul de fațã una dintre puținele tipuri de asigurare care se încheie în mod obligatoriu în România. Asigurarea de rãspundere civilã auto este o asigurare prin care terții afectați în urma unui accident auto, produs din vina conducatorului auto asigurat, primesc despagubiri pentru daunele materiale si/sau vãtãmãrile corporale suferite. Acest tip de asigurare este fundamental diferitã de asigurarea tip Casco, cea din urmã fiind o asigurare facultativã prin care persoana care primește despãgubiri pentru daunele produse autovehicului sãu este asiguratul, și nu un terț. Prin urmare, asigurarea RCA este foarte importantã și se încheie chiar și în cazul când proprietarul unui autovehicul a încheiat deja o asigurare tip Casco pentru avarii din propria vinã și furt.

Dacă se are în vedere faptul că prin plata primelor de asigurare asiguratul este dinainte scutit de obligația achitării unor despăgubiri cuvenite terțelor persoane păgubite sau vătămate – al cãror volum nu se cunoaște, ci se poate doar estima pe baza calculului probabilităților – asigurările de răspundere civilă sunt considerate de către mulți specialiști din acest domeniu drept cele mai importante dintre toate genurile de asigurări. Pentru această formă de asigurare este important de definit categoria de autovehicule. Prin acest termen se înțeleg nu numai autovehiculele, ci și remorcile trase de autovehiculele asigurate, autovehiculul propulsat, suspendat pe roți, șenile, tălpi de alunecare folosite pentru transportul mărfurilor sau persoanelor.

La nivel internațional, clasificarea riscurilor asigurabile în asigurarea de autovehicule ține seama de tipurile de vehicule ce se asigură, datorită varietății mari a acestora.

Clasele mai des întâlnite sunt următoarele:

autovehicule proprietate privată,

motociclete,

autovehicule comerciale – pentru transportul mărfurilor și pasagerilor,

vehicule agricole și forestiere,

auto speciale, construite sau adaptate pentru o anume utilizare, ex: macarale, tractoare, ambulanțe, excavatoare, echipamente pentru extracții și transport minier, auto speciale pentru transport autovehicule, etc.

Asigurarea auto este cea mai frecvent întâlnită în asigurările non-viață. Este asigurarea cu posibilitatea de contractare cea mai ușoarã dintre toate asigurările facultative și cu cea mai mare rată a daunei. Pentru stabilirea primei de asigurare, în practica societãților de asigurare se au în vedere mai mulți factori și anume:

statistici privind accidentele de circulație, furturi,

tipul autovehiculului și marca,

valoarea autovehiculului,

riscurile asigurate,

capacitatea cilindrică,

performanțele tehnice,

ușurința reparațiilor, disponibilitatea și accesibilitatea pieselor de schimb,

costul reparațiilor,

atracția pentru hoți,

vârsta și experiența conducătorului auto,

vechimea mașinii,

istoricul daunelor solicitantului,

starea drumurilor, sisteme de semnalizare rutiere în țara în care circulă cel mai mult autovehiculul.

În baza prevederilor  art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, deducem ca asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane. Nu intră sub incidența asigurării răspunderea decurgând din executarea unui contract de transport de bunuri efectuat cu titlu oneros.

Asigurarea de răspundere civilă acoperă prejudiciile care sunt urmarea producerii unui accident pentru care asiguratul datorează conform legilor în vigoare despăgubirea cuvenită terțelor persoane păgubite. Dacă asiguratul însuși este victima accidentului el nu are dreptul de a încasa ceva de la asigurator în cadrul asigurărilor de răspundere civilă, ci numai în cadrul asigurărilor de persoane sau a asigurărilor de bunuri. Conform Legii nr. 136/1995, este obligatorie numai asigurarea de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule supuse înmatriculãrii în România sau care se folosesc pe teritoriul României, fiind înmatriculate în strãinãtate. Încãlcarea de cãtre persoanele fizice și juridice a obligației de asigurare constituie contravenție și se sancționeazã cu amenda de la 50.000 lei la 200.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului pânã la prezentarea documentului privind încheierea asigurãrii. În caz de accident, asiguratorul nu plãtește despãgubiri dacã autovehiculul nu este asigurat (sau pus în circulație înainte de încheirea contractului sau contractul a încetat sã producã efecte). În materia asigurãrilor obligatorii, legea nu prevede termen de pãsuire.

Asigurarea RCA, constituie un element fundamental în activitatea societăților de asigurare deoarece acest tip de asigurare vine cu ceva în plus față de asigurările de bunuri și persoane și anume acoperirea prejudiciului provocat de către asigurat – persoană fizică sau juridică – unor terțe persoane. În toate cazurile prejudiciile pot fi produse în anumite împrejurări și pentru ele se va răspunde potrivit legii. Asigurare oferă două avantaje: pe de o parte persoana păgubită va primi despãgubirea cuvenitã, iar pe de altã parte, patrimoniul asiguratului va rãmâne neatins, deoarece în schimbul primelor de asigurare plătite și în baza contractului de asigurare el a transferat riscul și răspunderea civilă către asigurător. Dacã în cazul asigurãrilor de bunuri și la cele de persoane, eventuala culpã a asiguraților în producerea riscului duce, de regulă, la decăderea acestora din drepturi, în cazul asigurărilor de răspundere civilă, vina asiguratului este una din condițiile de bază care se revendicã a fi îndeplinite pentru ca asigurătorul să plătească despăgubirea cuvenită terților păgubiți. În afarã de faptul cã protejeazã patrimoniul asiguratului, acestea au și un rol social marcant, datorat faptului cã permit persoanelor care au avut de suferit de pe urma unor accidente sã fie despãgubite prompt și integral de cãtre societatea de asigurãri. Exista o serie de condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca prin asigurãrile de rãspundere civilã sã fie acoperite prejudiciile aduse de asigurat.

•Primordialã este sãvârșirea unei fapte ilicite de cãtre asigurat

•Pe un loc secund se aflã dovada unui prejudiciu(pagube materiale sau vãtãmãri corporale produse terței persoane)

•Nu în ultimul rând trebuie sã existe un raport de cauzalitate între fapta ilicitã și prejudiciul adus terței persoane pãgubite.

Nu sunt supuse asigurãrii obligatorii (cu excepția autovehiculelor radiate definitiv din evidențele poliției) vehiculele nesupuse înmatriculãrii. În cazul acestor vehicule, dacã persoanele deținãtoare nu au încheiat asigurare facultativã de rãspundere civilã, în cazul producerii unor accidente cauzatoare de prejudicii, despãgubirile vor fi plãtite de persoana responsabilã, potrivit dreptului comun. În cazul persoanelor care intrã pe teritoriul țãrii noastre cu autovehicule înmatriculate în strãinãtate se considerã asigurate dacã îndeplinesc una dintre urmãtoarele condiții:

– posedã documente internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României;

– numãrul de înmatriculare atestã existența asigurãrii potrivit convenției bilaterale încheiate între Biroul asiguratorilor de autovehicule din România și Biroul asiguratorilor de autovehicule din țara de origine (carte verde sau albastrã).

Accidentele produse pe teritoriul României cu autovehicule deținute de persoane asigurate în strãinãtate, se supun drepturilor și obligațiilor asiguratorului din strãinatate prin Biroul asiguratorilor de autovehicule din România. in cazul persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în strãinãtate, care nu sunt asigurate în strãinãtate sau ale cãror asigurãri expirã în timpul aflãrii pe teritoriul României, acestea au obligația de a le asigura la punctul de control pentru trecerea frontierei, respectiv la societatea de asigurare românã, plãtind primele de asigurare (pe luni) corespunzãtor perioadei de la intrarea, respectiv expirarea valabilitãtii asigurãrii, pânã la ieșirea autovehiculului din țarã. Se au în vedere autovehiculele înmatriculate în strãinãtate, indiferent de cetãțenia deținãtorului, chiar dacã este vorba despre un cetãțean român.

Asigurarea obligatorie de rãspundere civilã nu acoperã riscul accidentelor produse in timpul utilizãrii autovehiculului pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente pentru acestea. Aceste riscuri sunt cuprinse în cadrul asigurãrilor facultative.

Proprietarii de autovehicule au obligativitatea de a încheie o asigurare de rãspundere civilã auto (RCA) și de a plãti toate primele de asigurare aferente. Obiectivul principal al acestei asigurãri este ca cel pãgubit sã primeascã obligatoriu despãgubiri pentru daunele suferite, independent de situația materialã a celui care a produs paguba (altfel spus chiar dacã cel care a produs paguba poate sau nu sã plãteasca paguba)

Prin urmare, asigurarea de raspundere civila auto este atât în interesul terțului pãgubit, cât și în interesul celui care a produs paguba. I

RCA-ul se încheie fie pe o perioadã semestrialã, fie pe an, în funcție de caz și de posibilitãțile materiale ale șoferului. Perioada de valabilitate a asigurãrii începe chiar din momentul în care documentul de asigurare a fost eliberat și expirã în ultima zi de valabilitate înscrisã pe polița de asigurare. De exemplu: dacã polița este încheiatã în 04 ianuarie, aceasta va expira pe data de 05 ianuarie a anului urmãtor.

Suma ce va fi oferitã în cazul despãgubirilor, poate fi hotãrâtã doar de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor dupã o bunã analizã a fiecãrui caz în parte. În principiu, în cazul unui accident în urma cãruia sunt doar pagube materiale, suma oferita drept despagubire poate depași cu mult pragul de peste 150.000 EUR, iar în cazul accidentelor în urma cãrora au loc vãtãmãri corporale sau decese, despãgubirea poate ajunge chiar și pânã la suma de 1.000.000 EUR .
În contextul în care nu este încheiatã o polițã de asigurare RCA, atunci existã riscul aplicãrii amenzilor, dar și reținerea certificatului de înmatriculare a automobilului. Se impune apoi încheierea obligatorie a asigurãrii, refuzul atrãgând interzicerea reintrãrii în posesia certificatului de înmatriculare.

Alegerea unei companii de asigurãri RCA, trebuie precedatã de analiza serioasã și atentã și comparea mai multor firme de asigurare între ele pentru formarea unei idei de ansamblu cu privire la prețurile cele mai bune practicate în domeniu, cântãrirea încrederii de care beneficiazã diferite societãți de asigurãri în rândul consumatorilor prin prisma comentariilor și experiențelor acestora. Se recomandã analizare cu multã rãbdare a fiecãrei oferte de pe piațã pentru a nu întâmpina ulterior probleme de genul neplãții de cãtre asiguratori a despãgubirilor promise, sub diverse pretexte și în baza acestor informatii alegerea societãții care sã se modeleze cel mai bine pe nevoile personale ale fiecãrui asigurat.

În caz de accident auto trebuie parcurse câteva etape pânã la plata efectivã a despãgubirii și anume:

1.      În primul rând se anunțã organele de poliție pe raza cãrora s-a efectuat accidentul iar pânã la sosirea acestora se pãstreazã probele;

2.     Ulterior, se solicitã o  copie a  procesului verbal de accident întocmit de politie, în care sete prevãzut și gradul de alcoolemie al șoferilor implicați.

3.     Persoana prejudiciatã solicitã o copie dupã asigurarea RCA a celui vinovat de producerea accidentului (asiguratul fiind obligat, în cel mai scurt timp, sã ofere pãrții prejudiciate informațiile necesare pentru formularea cererii de despãgubire și anume :numele, prenumele și locul de rezidențã al persoanei care a condus vehiculul asigurat în momentul producerii daunei, denumirea, sediul asiguratorului care a emis polița RCA, seria și numãrul poliței de asigurare RCA, precum și numãrul de înmatriculare al vehiculului asigurat);În cazul în care persoana care se face vinovatã de producerea accidentului nu face dovada asigurãrii RCA, este obligatoriu ca acestuia sã îi fie solicitate copii xerox dupã permisul de conducere, buletinul de identitate și certificatul de înmatriculare al vehiculului, în fața polițistului, deoarece în aceste cazuri trebuie sã se faciliteze regresul daunei;

4.     Asiguratul informeazã, în cel mai scurt timp( 5 zile), asiguratorul RCA cu privire la producerea evenimentului și pagubele produse ca urmare a acestuia, printr-o declarație de accident; (anexa 1)

5.     Asiguratorul RCA trebuie sã soluționeze cererea de despãgubire în termenul legal și  sã efectueze plata (în general, în cazul în care reparația autovehiculelor se face în service-urile cu care asiguratorul are contract, iar banii sunt livrați acestora și nu persoanelor prejudiciate).

,, Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.
Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:
  a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
  b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză;
  c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condițiile legii;
  d) prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate;
  e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei prejudiciate;
  f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit, de la locul accidentului la locația în care se găsește centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.”

Dosarul întocmit de asigurator trebuie sã cuprindã conform Legii 132/2017 si Normei 20/2017 urmãtoarele documente:

Constatarea amiabilã (vezi Anexa 2): document în 2 pagini care cuprinde datele personale ale persoanei vinovate, precum și a celei perjudiciate. De asemenea în aceastã constatare se regãsesc indicate data si ora accidentului, locul, martori și împrejurimi. Pentru o constatare cât mai clarã a accidentului sunt precizate punctele de impact pentru vehiculele implicate si o schițã cât se poate de clarã a accidentului.

Declarația de accident( vezi Anexa 3 ) datã de asigurat și anexa 2(vezi Anexa 4) cu informații referitoare la persoana sa și modul în care a avut loc accidental. Declarația se completeazã numai la cererea asiguratorului, în caz de victime sau alte infracțiuni care atrag întocmirea dosarului penal. Avariile existente la data inspectiei de risc (zgârieturi, pãrți înfundate sau șifonate ale caroseriei, parbriz crãpat, faruri și/sau stopuri crãpate sau sparte, alte pãrți care lipsesc din dotarea standard) sau o stare necorespunzãtoare de întreținere (pãrți ruginite ale caroseriei sau de pe care lipsește vopseaua, tapițeria scaunelor ruptã , bordul crãpat, etc.) se menționeazã într-un act de inspecție de risc și pot duce la diminuarea sumei asigurate, nu se vor despãgubi în cazul unei avarii sau chiar pot determina societatea de asigurari sã refuze încheierea contractului.

Proces verbal al pompierilor, în cazul în care în urma accidentului a survenit și un incendiu.

Proces verbal incintã, în cazul în care accidental nu a avut loc într-u loc public, ci pe un spațiu privat (ex. garaje, parcãri, etc)

În urma întocmirii dosarului de dauna se face constatarea prejudiciului prin notarea într-un proces verbal de constatare daune, (vezi Anexa 5) încheiat de un expert în constatare daune auto. În procesul verbal sunt notate numãrul de înmatriculare al mașinii, seria sașiului, numãrul de km afișați, elementele avariate, marca, dar și gradul de echipare al vehiculului, precum și dotãrile suplimentare fațã de gradul de echipare. Toate acestea vor fi susținute prin poze, care se fac vehiculului din mai multe unghiuri și mãsurãtori care au menirea de a înlãtura posibilitatea existenței unor falsuri în declarații. Este obligatorie fotografierea seriei mașinii.

Odatã acestea întocmite, urmeazã reparația și efectuarea devizului.Reparațiile se fac de cãtre o unitate reparatoare avizatã RAR, persoana prejudiciatã având libertatea alegerii unitãții reparatoare dorite. Devizul se întocmește conform cu procesul verbal de constatare încheiat de expert și cu adãugarea unor eventuale suplimentãri.(vezi Anexa 6)

Unitatea reparatoare completeazã deviz și facturã, care trebuie sã intre în posesia asiguratorului. Se face un calcul estimativ și persoanei prejudiciate i se face o ofertã de despagubire. Dacã persoana opteazã pentru încasare bani conform ofertei, tranzacția se încheie prin cont bancar și cu aceasta se încheie dosarul de daunã. Dacã nu opteazã pentru reparații în regie proprie, atunci se adreseazã unui service auto, care dupã reparații întocmește deviz și facturã care se transmit asiguratorului.

Ion Gheorghe, proprietarul  autovehiculului  Fiat Punto Sporting, înmatriculat cu numãrul TM 25 GIM , încheie la data de 12.07.2017 o asigurare obligatorie auto RCA pe un an de zile, la SA UNIQA.   În data de 30.03.2018 în localitatea Gãtaia, str. Carpați , județul Timiș , la ora 12.00, s-a produs tamponarea autoturismului cu un alt autoturism Ford Mondeo TM 13 EDY (înmatriculatã în anul 2003, stare de întreținere satisfãcãtoare, valoarea de nou 12000 RON), numele proprietarului Emil Lunga. S-au produs numai daune materiale. Conform etapelor care trebuie urmate în cazul unui accident, persoanele implicate, de comun acord, s-au deplasat la secția de poliție din orașul Gãtaia, pentru a declara accidentul. S-a completat un formular tip, pe baza acestuia întocmindu-se și procesul verbal de cãtre organele de poliție. În data de 2.04.2017 Ion Gheorghe s-a prezentat la Serviciul de daune  al sucursalei Uniqa, cu documentele eliberate de poliție, pentru constatarea daunei și deschiderea dosarului de daunã. În urma analizei documentelor s-au constatat urmatoarele daune vizibile: barã protecție spate de înlocuit, absorber șoc spate dreapta de înlocuit, absorber șoc spate stânga de înlocuit, ornament cromat barã spate de reparat).

Valoarea de nou = 50000 RON

Coeficient de uzura = 50% ( 4 ani, stare de intretinere satisfacatoare)

Valoarea vehiculului la data producerii accidentului = Valoarea de nou–Uzura valorica

= Valoarea de nou – 50%*Valoarea de nou = 50000-50%*50000 = 25000RON

În urma devizului s-au constatat o serie de alte reparații necesare în urma impactului:

·       piesele au costat  1058.02 RON :

bara protecție spate 534.21 RON

absorber șoc sp. St. 172.65 RON

absorber șoc sp. Dr. 172.65RON

ornament cromat barã spate 157.76 RON

diverse piese mici 20.75RON

·       manopera 632 RON

7.90 ore X 80.00 RON/ orã = 632 RON

·       vopsitorie 1122.87RON

vosire piese reparate 300.67RON

uniformizare piese metal 183.12RON

constantã material metal 207.08RON

manoperã vopsitorie 432.00RON

= > Total reparație = 1058.02 +632+1122.87=2812.89+ TVA19%=3347.34 Ron (vezi Anexa 5).

Conform Principiului Primului Risc  Despãgubirea = Paguba = 3347.34RON

Valoarea ramasa = 25%* valoarea vehiculului la data producerii accidentului

= 25% * 25000 = 6250 RON

Despãgubirea proprietarului autoturismului Fiat Punto s-a efectuat la 5 zile de la depunerea dosarului de daune prin repararea autoturismului la Auto Koco SRL.

4. CONCLUZII

Sectorul asigurãrilor prezintã conotații economice complexe ce implicã nu doar persoanele asigurate ci întrega societate.

În Romania, aceastã activitate de asiguãari s-a desfãșurat într-un cadru legislativ marcat de neconcordanțe semnificative fațã de sistemul internațional, iar societãțile de asigurãri au fost nevoite sã rezolve problemele de câștigare a sectorelor de piațã, cât și pe cele generate de fructificare prudentã, în condițiile unei piețe de capital puțin dezvoltate și instabile, a resurselor atrase. În context macroeconomic, reforma asigurãrilor nu a putut depãși substațtial stadiul reformei la nivelul întregii economii.

O concluzie importantã este cã piața asigurãrilor din țara noastrã s-a extins continuu, dupã 1989 pânã în prezent, s-a diversificat și a produs efecte utile asupra economiei. A crescut numãrul societãților de asigurãri și reasigurãri, au fost create numeroase societãți de intermediere, a sporit volumul capitalului social investit în aceastã ramurã, inclusiv a celui de proveniențã strãinã; s-a lãrgit sfera "produselor" oferite de asiguratori clienților lor, persoane fizice și juridice; au fost create noi sucursale și agenții ale societãților de asigurãri și reasigurãri și s-au înregistrat progrese în acțiunea de modernizare a celor existente.

Ca urmare a fost posibilã crearea de noi locuri de muncã, mai ales pentru specialiști cu calificare superioarã și medie. A crescut an de an volumul total al primelor încasate , ca și cel al indemnizațiilor acordate în urma riscurilor înregistrate, ceea ce a oferit posibilitãți din ce în ce mai mari de acoperire a daunelor suferite de asigurați. A sporit volumul rezervelor de prime și de daune constituite de societatile de asigurari si reasigurari, ceea ce a contribuit la cresterea gradului de participare a acestora la formarea capitalurilor de împrumut.

Existã o anumitã creștere și a interesului unei categorii de persoane fizice, precum și al unor agenți economici, pentru încheierea de asigurãri, mai ales de bunuri (autovehicule, incendiu) în detrimentul celor de persoane.

Dezvoltarea asigurãrilor nu este condiționatã numai de sporirea capitalului societãților respective, ci,în specil de îmbunãtãțirea evoluției de ansamblu a economiei. Restructurarea și retehnologizarea întreprinderilor, creșterea profitabilitãții acestora, îmbunãtãțirea condițiilor de trai ale populației și reluarea creșterii economice constituie premise materiale ale impulsionãrii asigurãrilor. Asigurãrile pot contribui la revigorarea economiei reale, la progresul social- economic la nivel național și la îmbunãtãțirea calitãții vieții în general.

La rândul lor, în România, autoritãțile publice competente au datoria sã completeze și sã perfețtioneze cadrul legislativ existent si sa-l armonizeze cu cel comunitar, mai ales in ceea ce priveste starea de solvabilitate a societatilor, gradul de lichiditate al acestora, constituirea rezervelor de prime si de daune, disciplina financiara si cea contractuala.

În țãrile dezvoltate, asigurarile au devenit o importanta ramurã a economiei naționale, deoarece au o mare pondere prin valoarea adaugatã la sporirea produsului intern brut; oferã locuri de muncã unui numãr mare de persoane, care realizeazã o productivitate a muncii mai mare decât media pe economie; participã la oferta de capital de împrumut pe piața financiarã, cu resurse bãnești pe care le pun la dispoziția bãncilor, agentilor economici sau autoritatilor publice; prin indemnizatia pe care o acorda asiguratilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate de riscurile asigurate si, in felul acesta accelereaza procesul de productie.

În ce privește piața româneascã a asigurãrilor, rezultatele obținute sunt o consecințã a lipsei unei strategii de dezvoltare a economiei și a unui management ineficient. Lipsa unor institutii de pregatire a personalului din domeniu este o alta carenta, care se reflecta in calitatea serviciilor oferite de asiguratori si in perspectivele de dezvoltare a domeniului.

S-ar putea spune cã asigurãrile s-au dezvoltat oarecum impotriva mediului economic romanesc. Într-o piațã în care aproape cã nu existã resurse pentru investiți, in care populatia castiga mai putin decat necesarul pentru a trai decent, intr-o economie în care companiile sunt datoare vandute, decapitalizate si dezinteresate de ceea ce inseamna nevoia de protectie, asigurarile au reprezentat unul dintre cele mai dinamice domenii.

Este cel puțin dificil de prevãzut care va fi viitorul pieței RCA, mai ales având în vedere schimbãrile care au început deja. Firește, analitic vorbit, noile reglementãri, noile abordãri ale primelor de asigurare vor contribui la consolidarea și, de ce nu, la maturizarea pieței asigurãrilor și în special a celor obligatorii de RCA. Rãmâne de vãzut ce ne va oferii viitorul, în condițiile în care nu numai numãrul de autovehicule crește, ci și cerințele societãțiitoate partile interesate sa lucreze in continuare pentru gasirea unor solutii suplimentare pentru ca asigurarea RCA sa isi indeplineasca nu numai rolul de finantare a riscului (adica de despagubire a daunelor asigurate), ci si de reducere a riscului de rãspundere civilã auto cu beneficii pentru întreaga societate cum ar fi de exemplu reducerea numãrului de accidente,  reducerea tarifelor și fluidizarea procesului de lichidare a daunelor…
,, dacã ar fi dupã mine , aș scrie cuvântul ,,asigurare,, pe ușa fiecãrei case, pe fruntea fiecãrui om, pentru cã sunt convins cã pentru sacrificii neconceput de mici, familii intregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna…. Abia atunci aș putea fi mulțumit, cãci asigurarea protejeazã familia în cazul ivirii unei nenorociri și a unor pagube ireparabile,, Winson Churchill

5. LISTĂ BIBLIOGRAFICĂ

Cãrți:

1.Asigurãri și reasigurãri, Lect. Univ. drd.Rozalia Kicsi, Asist. Univ. Angela Cozorici,pag. 5/6 2007

2. Bente, C., Economia asigurarilor, Editura Universitatii din Oradea, Oradea,  2002;

3. C., Bente C., Culegere de aplicatii practice si teste grila la asigurari , Editura Universitatii din Oradea,  2003;

4. Dicționarul Le Petit Larrousse, ediția 1996;

5. Loubergé, Henri, Economie et finance de l¢ assurance et de la reassurance, Paris, Dalloz, 1985;

6. Marinică Dobrin, Asigurări și Reasigurări, Editura Fundației România de Mâine, București, 2000;

7.Negoita, I., "Aplicatii practice in asigurari si reasigurari ", Editura Etape, Sibiu, 2001,

8. Tãnãsescu,Paul, Asigurãri și protecția socialã în România, Editura C.H.Beck, București,2009;

9.Vacarel, I., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 1998;

Legislație:

1. Art. 19 si 20 din Anexa Ordinului nr. 8/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA).

2..Legea nr. 32/2000 cu modificãrile și completãrile ulterioare;

3. Legea 136/1995 cu modificãrile și completãrile ulterioare;

4. Legea 132/2017

5.Ordinul 14/2011;

c. Internet

1. .https://asfromania.ro/publicatii/rapoarte-de-piata;

2.https://asfromania.ro/publicatii/ Evoluția pieței de asigurări în primele nouă luni ale anului 2017;

3.www.1asig.ro

4.www. Uniqa.ro;

5. https://www.rca-ieftin.ro/;

6.http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/piata-asigurarilor-din-romania-a-crescut-anul-trecut-cu-3-5-la-9-7-mld-lei-o-treime-din-societati-realizeaza-90-din-volumul-total

6. ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6