Capitolul I – Partea introductivă…………………………………………..………..4 1.1.Introducere Starea actual a problemei………………………………4 1.2.Motivația alegerii… [303454]

Cuprins

Capitolul I – Partea introductivă…………………………………………..………..4

1.1.Introducere Starea actual a problemei………………………………4

1.2.Motivația alegerii temei……………………………………………..5

1.3.Scopul lucrării……………………………………………………….5

1.4.Ipoteza lucrării……………………………………………….………5

[anonimizat] – științifică a lucrării……….………….….7

Capitolul 2.1. Aspecte ale deficiențelor fizice la scolari………………………….…7

2.1.1.Anatomia coloanei vertebrale………………………………………………….8

2.1.2.Mușchii spatelui în regiunea toracală …………………………………….15

2.2.2.Biomecanica coloanei vertebrale……………………………………………19

2.3. Maladia Scheuerman………………………………………………………………21

2.3.1.Măsuri de igienă ortopedic……………………………………………………24

2.3.2.Tratament în cifoză………………………………………………………………26

2.4 Obiectivele kinetoterapiei………………………………………………………..30

2.5.Examinarea clinică…………………………………………………………………31

[anonimizat]………………………………………40

3.1.Metodologia evaluării……………………………………………………………….

3.2.Corectarea deficențelor fizice…………………………………………………….

3.3.Complex de exerciții 1………………………………………………………………

3.4.Complex de exerciții 2……………………………………………………………….

3.5.Prezentarea loturilor de pacienți…………………………………………………

[anonimizat]…………………………………….43

Capitolul V – Concluzii și discuții…………………………………………………………………….48

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………50

CAPITOLUL I – PARTE INTRODUCTIVĂ

Introducere.

În această lucrare voi vorbi despre o deficiență a coloanei vertebrale numită cifoză și cum poate fi ea corectată. Medicina modernă caută să redea pacientului capacitatea funcțională necesară unei vieți active.

[anonimizat], [anonimizat]. Ea trebuie să însoțească pacientul cu o deviație a coloanei vertebrale pe toată durata tratamentului.

Idealul, [anonimizat]: [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat] o metodă de kinetoterapie nu poate opri evoluția unei deviații vertebrale volutive. Este o greșeală în a [anonimizat] a îndrepta deviația vertebralei volutivă.

Motivul studiului il constituie incidența crescută a acestei patologii.

[anonimizat], [anonimizat], adecvat afecțiunii ce este de tratat.

Tratamentul tulburărilor de statică vertebrală determinate de epifizita de creștere presupune o [anonimizat]rea morfologică, cât și pentru recuperarea funcțională a coloanei vertebrale.

Tratamentul de recuperare funcțională prin kinetoterapie are la bază corectarea disfuncțiilor statice și dinamice, care au ca urmări cel puțin diminuarea dezechilibrelor presiunilor, având drept consecință reducerea și îndepărtarea algiilor rahidiene.

Kinetoterapia pe lânga rolul său curativ, influențând o serie de verigi fiziopatologice, are, de asemenea, acțiune preventivă, prin reeducarea staticii locale, tonifiind și decontracturând masele musculare în cadrul unei reeducări posturale și kinetice generale.

Motivația alegerii temei

Am ales această temă deoarece tot mai mulți elevi prezintă devieri axiale precum cifoza, fiind un rezultat a creșterii rapide și a dezvoltării musculare slabe și adoptării unei poziții vicioase în bănci, sedentarismul sau purtarea unu-i ghiozdan prea greu care duce la dureri de spate, senzații incomode, oboseală etc.

Fiind student la kinetoterapie trebuie să recunosc că întâmpin aceste deficențe fizice, iar prin această lucrare vreau să stompez acel 2-3 % al deficențelor funcționale care le dobândim din perioada copilăriei .

Scopul lucrării

Această lucrare are rolul de a scoate în evidență gravitatea deficențelor fizice, prin evaluare și intervenție precoce și crearea unor programe cu exerciții de recuperare funcțională în scopul redresării coloanei vertebrale din poziții corectoar având în vedere atât coloana dorsală cifozată cât și celălalte curburi cervicale și lombare, pentru a predispunea accentuarea în timpul orelor de program kinetic stabilit.

Pentru această cauză obiectivele au fost identificarea și selectarea celor mai adecvate metode procedee și tehnici ce pot optimiza procesul recuperator în funcție de particularitățile subiectului privind vârsta, sexul, starea de boală și posibilitățile fizice ale acestuia.

Observarea și înregistrarea permanent a datelor obținute la fiecare bilanț de etapă, pe fiecare subiect imparte. Elaborarea unui material de sinteză, care să consemneze desfășurarea cercetării și concluziile la care s-a ajuns, pentru a putea dezvolta bagajul de cunoștințe în acest domeniu.

Ipoteza

Plecăm de la premiza că prin efectuarea unui diagnostic timpuriu, crearea de programe individualizate de kinetoterapie și consilierea parentala în ceea ce privește necesitatea efectuăriii exercițiilor zilnice la domiciliu putem corecta cifoza și atitudinea cifotică.

Această terapie care trebuie să se întindă pe o perioadă atât de lungă ( toată perioada creșterii sau toată viața ) are nenumărate dezavantaje, în primul rând ea devine constrangătoare prin durată și permanență, predispunând după o perioadă, la abandonarea ei. De aceea ea trbuie stric supravegheată de familie și periodic de medic, în plus trebuie permanent adoptată rezultatelor obținute și evoluției deviației. Din această cauză sunt necesare controale repetate, din 6 în 6 luni, pe toată lunga perioadă creșterii și după chiar după terminarea creșterii.

Act de mare responsabilitate, terapia unei deviații vertebrale nu poate fi decât munca unei echipe interdisciplinare. Medicul ortoped, kinetoterapeut, medicul de explorări funcționale, radiologul, protezistul trebuie să fie meru în legătură în urmărirea unui asemenea caz.

CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA TEORETICO-ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII

Cap 2.1. Aspecte ale deficențelor fizice la școlari

O problemă permanentă întalnită atât pentru cadrele didactice cât și pentru părinți este aceea de a prevenii și corecta deficențele fizice ale elevilor. În ciuda examinărilor medicale care se fac în școală pentru a stabili starea de sănătate și a aprecia creșterea și dezvoltarea fizică a elevilor s-a dovedit că doar o parte dintre aceștia nu prezintă o atitudine corectă a corpului. De aceea, nu putem trece peste numărul mare al elevilor care sunt purtători ai unor defecte morfologice și funcționale, localizate la nivelul aparatului locomotor.

Aceste defecte ale aparatului locomotor se numesc deficențe fizice.

“ Deficențele fizice sunt definite ca abateri de la normal, în forma și funcțiile fizice ale organismului, ce tulbură creșterea normală a corpului și dezvoltarea armonioasă, modificând aspectul exterior, reeducând aptitudinile și puterea de adaptare la efort fizic”[ 7 ].

Deficențele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puțin accentuate, care se produc, în primul rând, în forma și structura corpului caracterizinduse printr-o încetinire a creșterii sau printr-o creștere excesivă, și tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporțională, prin deviații, deformații sau alte defecte de strucutură urmate sau precedate de tulburări funcționale.

Deficențele ușoare sunt caracterizate prin micile abateri de la normal în forma și funcțiile corpului, adică deficențele surprinse în stadiul incipient. Acestea sunt considerate atitudini deficiente, care pot interesa corpul în intregime sau numai anumite segmente ale corpului care prin executarea mișcării corective proba funcțională se corectează și hipercorectează. Din această categorie fac parte atitudiniile deficient globale: cifotică, plan rigidă, asimetrică, precum și deficențele ușoare segmentare, sub forma: cap și gât înclinat înainte sau lateral, umeri aduși înainte sau asimetrici, toracele în flexiune, atitudiniile cifotice, lordotice sau scoliotice ale coloanei vertebrale, genunchii în valgum sau flectați, picioarele abduse sau adduse.

Depistate la timp lor , până la apariția modificărilor în strucutura țesuturilor, deficiențele fizice ușoare pot fi corectate de cele mai multe ori în condițiile activității școlare obșnuite.

În a doua grupă vom vorbii despre deficențele de grad mediu, care sunt înglobate defectele morfologice și funcționale staționare ori cu evoluție lentă, care corectează parțial sau rămân nemodificate de efectuarea probei funcționale. Cele mai multe deficențe medii sunt segmentare, cum ar fi localizate în diferite regiuni ale corpului, cum sunt deficențele coloanei vertebrale.Juvenili care au deficențe medii, vor urma un program de exerciții fizice cu caracter corectiv. Respectând atât acasă, cât și la școală atitudiniile corecte a corpului la alternarea rațională dintre muncă și repaus, precum și prin executarea unor exerciții, aceste deficențe se pot corecta parțial, se pot opri din evoluție sau chiar ameliora, până la corectarea lor completă.

În grupa a treia sunt cuprinse deficențele accentuate, care sunt caracterizate prin modificări patologice, ajunse într-un stadiu avansat de evoluție. Cele mai multe deficențe accentuate sunte determinate în viața intrauterină sau ca urmare a unor paralizii traumatisme osoase și articulare, infecții și inflamații ale oaselor, articulațiilor, mușchilor sau vaselor sanguine, care influențeză starea de sănătate a elevului și scade capacitatea de muncă. Ei trebuie îndrumați spre un institut sanitar special pentru un tratament corectiv și recuperator de specialitate. Profesorul de educație fizică trebuie să aibă la cunoștință datele medicale și biologice ale fiecărui elev pentru a putea stabilii posibilitatea de integrare a elevului în procesul de educație fizică și să folosească cele mai adecvate măsuri pentru a prevenii deficențele fizice.

2.1.1.Anatomia coloanei vertebrale

Coloana vertebrală sau scheletul axial reprezintă elementul anatomic, care are un rol foarte important în menținerea verticalității corpului omenesc. De asemenea ea are un important rol static și dinamic, ca suport fix al segmentelor din jumătatea superioară a corpului. Coloana dispune de un mare grad de mobilitate ce intersectează articulațiile intervertebrale, având amplitudine variabilă de la o regiune la alta, pozițiile și mișcările ei fiind asigurate atât de musculatura proprie cât și de cea a celorlalte segmente ale corpului.

Coloana vertebrală este alcătuită dintr-un număr de 33-34 de vertebre grupate în 5 regiuni și anume:

regiunea cervicală: C1-C7;

regiunea toracală: T1-T12;

regiunea lombară: L1-L5;

regiunea sacrală: 5 vertebre sudate numite sacrum;

regiunea coccigiană: 4-5 vertebre reduse numite coccis.

Fig.1. Coloana Vertebrală vedere laterală, anterioară și posterioară.[ 8 ]

Caracteristicile generale ale vertebrelor adevărate

Orice vertebră adevărată este constituită din două părți : una anterioară, corpul vertebral, și una posterioară, arcul vertebral.

Fig. 2- Vertebră, vedere superioară . [8] Fig. 3 – Vertebră, vedere laterală. [8]

Corpul vertebral are forma unui cilindru plin, prezintă două fețe superioară și inferioară și o circumferință. Arcul vertebral este o lamă de țesut osos care delimitează un orificiu numit gaura vertebrală ; între arc și corp există două punți osoase:

–pediculii vertebrali, care le leagă; arcul vertebral are trei prelungiri care poartă denumirea de apofize, două sunt situate pe părțile laterale ale arcului, numite apofize transversare și una orientată posterior, numită apofiză spinoasă. La limita dintre arcul vertebral și pediculii vertebrali există 4 procese articulare ( două superioare și două inferioare), care servesc articulării cu vertebra supra- și respectiv subiacentă. Prin suprapunerea vertebrelor, găurile vertebrale formează canalul vertebral care adăpostește măduva spinării, iar între pediculii vertebrali se formează găurile intervertebrale, locul de emergentă al nervilor spinali.

Vertebrele cervicale au un corp mic, procesul spinos al acestora este mic și are vârful bifid.

Prima vertebră cervicală, C1, denumită atlas, nu are corp vertebral; este formată în partea anterioară din două mase laterale care, împreună cu arcul vertebral,circumscriu gaura vertebrală ; atlasul se articulează în partea superioară cu occipitalul, iar în partea inferioară cu vertebra C2 ( axisul ).[ 8 ]

Fig.4 – vertebra atlas. [8]

Cea de-a doua vertebră cervicală C2 este axis, prezintă pe fața superioară a corpului vertebral o proeminență vertical denumită dinte care servește articulării cu atlasul.[ 8 ]

Fig.5 – Axisul vedere anterioară. [8] Fig.6 – Axisul vedere lateral. [8]

Vertebra C6 are câte o proeminență în partea anterioară a fiecărui proces transversar denumită tuberculul lui Chassaignac sau tuberculul carotidian care este un reper important pentru palparea arterei carotid comune.[ 8 ]

Vertebra C7 sau “ vertebra proeminentă” are caracteristic un proces spinos relativ mare, care se poate palpa cu ușurință, în special în cazul flectării capului pe torace.[ 8 ]

Fig.7 – A șasea vertebră cervicală. [8] Fig. 8 – A patra vertebră cervicală .[8]

Fig.9 – A șasea vertebră cervicală[8]

Fig.10 – Vertebra proeminentă[8]

Vertebrele toracale prezintă un corp ușor alungit în sens sagital și câte o scobitură superioară și una inferioară de fiecare parte corespunzătoare coastei cu care se articulează vertebra dorsală respectivă. Procesele transversale se articulează cu coastele, având fiecare câte o fețișoară transverso-costală.[8 ]

Fig.11 – a opta vertebră toracală, vedere superioară și vedere laterală. [8]

Vertebrele lombare ele au un corp relative mare, procesele spinoase dreptunghiulare, orientate aproape orizontal; prezintă suplimentar niște prelungiri numite procese costiforme; procesele transverare sunt situate pe fața posterioară a celor costiforme și poartă denumirea de procese accesorii.[ 8 ]

Fig.12 – Vertebra lombară, vedere superioară și vedere laterală. [8]

Vertebrele false: sacrul și cocisul

Sacrul este un os median și nepereche, care se află în continuarea coloanei lombareți este orientat oblic, de sus în jos, dinainte înapoi, făcând pereche cu ultima vertebră lombară.

Coccigele se găsește în continuarea sacrului, format prin îmbinarea celor patru sau cinci vertebre coccigiene atrofiate; ca și sacrul, este considerat un os median și nepereche el se articulează în partea superioară cu aceasta.

Coloana reprezintă o serie de curburi fiziologice în planurile sagitale și frontal care îi conferă o rezistență și elasticitate aparte.

Curburile în plan se află în număr 4: cervicală, toracală, lombară, sacro-coccigeană.

Curburile cervicală și lombară au convexitatea anterioară, iar curburile toracală și sacro-coccigeană au convexitatea posterioară. Curburile cu convexitatea posterioară se găsesc sub denumirea de cifoze și lordoze.

Curburile în plan frontal se află pronunțate ca primele si se însărcinează cu tracțiunii exercitate de mușchii membrului superior mai dezvoltat încât la dreptaci figurează o curbură toracală cu convexitatea spre dreapta și compensator, două curburi orientate invers în regiunile cervicală și lombară iar la stângaci este invers.

Articulațiile coloanei vertebrale

Articulațiile vertebrelor adevărate sunt legate prin două articulații:

-cele dintre corpurile vertebrelor;

– cele dintre procesele articulare.

Articulațiile proceselor articulare provin din categoria articulațiilor plane în regiunile cervical și dorsal ale coloanei spre deosebire de cele din regiunea lombară care sunt trohoide.

Unirea lamelor vertebrale” se realizează prin ligamentele galbene (formațiuni fibroase de culoare galbenă care se întind între procesul articular și baza procesului spinos respectiv, închizând în partea posterioară canalul vertebral; aceste ligamente cresc elasticitatea coloanei, împiedică flexia exagerată și bruscă a acesteia și participă la menținerea ortostatismului coloanei)”.[8]

Fig.13 – Unirea lamelor vertebrale. [8]

Unirea proceselor spinoase” se concretizează prin prezența a două tipuri de ligamente: interspinoase (dispuse între procesele spinoase adiacente), supraspinos (cordon unic fibros ce unește toate procesele spinoase ale coloanei); la nivelul coloanei cervicale acest ligament are o denumire specifică – ligamentul nuchal.”[8]

Articulațiile toracelui

Articulațiile toracelui se află grupate în două categorii: cele ale grupului anterior și cele ale grupului posterior.

Articulațiile capetelor costale „sunt diartroze plane ce fac legătura cu extremitățiile distale ale coastelor cu fețele articulare situate pe fețele laterale a două vertebre dorsale înrudite”. [8]

Articulațiile costotransversare „se alcătuiește între tuberozitata costală și procesul transvers și sunt articulații plane.” [ 8 ]

Aparatul ligamentar al coloanei vertebrale este format din două ligament cel vertebral comun posterior, ligament vertebral comun anterior, care alcătuiește benzile ce se intind pe toată suprafața coloanei vertebrale.

Fig 14 – lig. vertebral comun posterior și lig. vertebral comun anterior. [8]

2.1.2. Mușchii spatelui în regiunea toracală

Din punct de vedere al formei și situației lor, mușchii acestei regiuni sunt de două feluri:” mușchi superficiali care leagă membrul superior de coloana vertebrală și mușchi profunzi, proprii ai coloanei vertebrale.”[ 9 ]

Din prima categorie de mușchi distingem” pe cei ce leagă coloana vertebrală de scapulă, cu localizare în regiunea spinotoracică; ei sunt următorii: mușchiul trapez, mușchii romboizi mare și mic și mușchiul ridicător al scapulei. În al doilea rând distingem mușchii vertebrohumerali cu localizare lombară cum este mușchiul latissim. Pentru o mai bună înțelegere a lor, vom studia mușchii spatelui pe planuri.”[9]

Mușchii planului I

Din acest plan fac parte mușchii trapez și latissim.

Mușchiul trapez „mușchi de formă triunghiulară, cu baza la coloana vertebrală și vârful la humerus. Inserția medială se face prin linia nuchală superioară, pe protuberanța occipitală externă, pe ligamentul nuchal și pe procesele spinoase ale vertebrelor C7 – T12, precum și pe ligamentul supraspinos toracal. De la această inserție, fibrele converg spre centura scapulară: fibrele superioare, oblic descendente, se inseră pe treimea laterală a marginii posterioare și a feței superioare a claviculei; fibrele mijlocii se inseră pe marginea posterioară a spinei scapulei.” [9]

Mușchiul latissim „sau mușchiul doral mare, cel mai lat mușchi al corpului, cu o formă triunghiulară, este situat în partea posterioară a trunchiului. Are originea pe fața externă a celor trei sau patru ultime coaste, prin fascicule încrucișate cu digitațiile oblicului extern, precum și pe fascia toracolombară prin intermediul căreia se inseră pe: procesele spinoase ale ultimelor 5 – 6 vertebre toracale, ale vertebrelor lombare și pe creasta sacrală mediană pe treimea posterioară a buzei externe a crestei iliace uneori câteva fibre pornesc de pe unghiul inferior al scapulei . De la origine, fibrele converg spre axilă: cele superioare orizontal, cele mijlocii oblic ascedent, iar cele inferioare aproape vertical. Mușchiul se termină printr-un scurt tendon patrulater în fundul șanțului intertubercular al humerusului.”[9]

Mușchii planului II

Este alcătuit din 5 mușchi, ce se suprapun în parte, astfel: mușchiul ridicător al scapulei și romboidul, ce aparține de musculatura membrului superior, situat pe mușchi vertebroscapulari; cei doi dințați posteriori uniți printr-o aponevroză; mușchiul splenius. [9]

Mușchiul ridicător al scapulei” este un mușchi de formă tringhiulară, situat pe părțile laterale ale cefei, care răspunde înainte fosei supraclaviculare. Pornește prin 4 – 5 fascicule de pe primele 4 – 5 procese transverse ale vertebrelor cervicale, de unde fasciculele merg în jos și se unesc într-un trunchi comun care se inseră pe unghiul superior al scapulei.” [9]

Mușchiul romboid” este așezat pe peretele posterior al toracelui. Inserțiile se fac pe procesele spinoase ale primelor patru vertebre toracale și a ultimei cervicale. „[9]

Mușchiul dințat posterior și superior” este un mușchi subțire, de formă patrulateră, situat în partea superioară a spatelui, înaintea romboidului. Se prinde de procesele spinoase ale vertebrei C7 și ale primelor trei vertebre toracale, de unde se continuă prin patru fascicule ce se inseră pe fața externă a coastelor 2 – 5. „[9]

Mușchiul dințat posterior și inferior” este un mușchi subțire patrulater, situat în parte inferioară a regiunii spatelui. Se prinde pe ultimele două procese spinoase toracale și primele două lombare. Merge în sus și lateral, terminându-se prin patru digitații pe fețele externe ale ultimelor patru coaste”. [9]

Mușchiul splenius” este un mușchi subțire și lat, situat înaintea trapezului, a romboidului și a dințatului postero-superior. Este întins din regiunea cefei în porțiunea superioară a spatelui. Spleniusul este un mușchi spinotransversar, care se prinde de procesele spinoase ale ultimei vertebre cervicale și ale primelor 4 – 5 vertebre toracale precum și pe ligamentele interspinoase. Fibrele merg în sus și se împart în două porțiuni: spleniul capului , care se inseră pe jumătatea laterală a liniei nuchale superioare și pe fața laterală a mastoidei, și spleniul gâtului , care se prinde pe vârful proceselor transverse ale atlasului și axisului.” [9]

Mușchii planului III

Musculatura planului III „este reprezentată de un complex muscular denumit mușchiul extensor al coloanei vertebrale (erector spinae) care ocupă șanțurile costo-vertebrale și are o dispoziție longitudinală, de la occipital până la sacru; mușchii care formează acest plan sunt, de asemenea, stratificați, cei superficiali au fascicule lungi, iar cei profunzi au fascicule scurte; toți acești mușchi se unesc în partea inferioră într-un corp muscular unic denumit masă comună”. [9]

Mușchiul iliocostal” se află cel mai lateral, face legătura bazinului de coaste și coastele între ele fiind acoperit de mușchiul longissimus.

Mușchiul iliocostal se împarte în:

– porțiunea lombară care pleacă din masa comună și se inseră pe unghiurile costale ale ultimelor șase coaste;

– porțiunea toracală care leagă ultimele șase coaste cu primele;

– porțiunea cervicală , având originea pe coastele 3 – 6 și inserția pe tuberculii posteriori ai proceselor transverse C3 – C7.” [ 8 ]

Mușchiul longissimus „ este situat de-a lungul șanțurilor vertebrale, medial de mușchiul iliocostal; unește bazinul cu coastele și cu procesele transverse vertebrale.

Mușchiul longissimus se împarte în:

– porțiunea toracală leagă masa comună de vertebrele toracale, lombare și de coaste;

– porțiunea cervicală leagă procesele transverse ale vertebrelor T1 – T5 de cele ale vertebrelor C3 – C7;” [ 8 ]

– porțiunea cefalică leagă procesele transverse ale ultimelor vertebre cervicale și cele ale primelor vertebre toracale de vârful mastoidei. [ 8 ]

Mușchiul spinal are localizare medială și profundă față de cei precedenți; este acoperit de porțiunea toracală a mușchiului longissimus.

Mușchiul spinal se împarte în:

– „ porțiunea toracală leagă procesele spinoase ale vertebrelor T11 – T12 și L1 – L2 de procesele spinoase ale vertebrelor T1 – T8;

– porțiunea cervicală leagă ligamentul nuchal de procesele spinoase ale vertebrelor C6 și C7;

– porțiunea cefalică este fuzionată cu mușchiul semispinal al capului.”[8]

Mușchii planului IV

Musculatura planului IV „este formată din mușchi scurți care leagă procesul transvers al unei vertebre de procesul spinos al unei vertebre supraiacente; toți acești mușchi, situați de o parte și de alta a coloanei vertebrale formează un complex muscular numit mușchiul transversospinal.” [ 9 ]

În funcție de poziția procesului spinos pe care se inseră fasciculele musculare față de procesul transvers de origine, deosebim 3 categorii de mușchi:

Semispinali – formează stratul cel mai superficial al acestui plan; sunt formați din fascicule care sar peste patru vertebre între punctul de origine și cel de inserție; după localizare, este împărțit în 3 porțiuni distincte:

– semispinal toracic care are originea pe procesele transverse vertebrale

T7 – T12;

– semispinal cervical care are originea pe procesele transverse vertebrale

T1 – T6;

– semispinal al capului care are originea pe procesele transverse al vertebrelor C3 – C7 și T1 – T6. [ 8 ]

Multifizi – acoperă șanțurile vertebrale de la sacru până la axis; fasciculele musculare sar peste două sau chiar trei vertebre de la origine până la inserție. [ 7 ]

Rotatori – sunt cei mai profunzi mușchi din acest plan; leagă procesul transvers al vertebrei de origine de procesul spinos al vertebrei imediat superioare sau sar peste o vertebră, inserându-se pe a doua.[ 8 ]

Mușchii planului V

Sunt cei mai profunzi mușchi ai spatelui; aceștia acoperă scheletul axial al trunchiului și după modul de fixare pe coloana vertebrală se împart în 4 grupe:

Interspinoși – sunt mușchi situați de o parte și de alta a ligamentelor interspinoase care unesc două procese spinoase învecinate; acești mușchi există în zonele cervicală, lombară și, inconstant, în regiunile toracală superioară și inferioară.[ 8]

Intertransversari – sunt mușchi care leagă procesele transverse ale vertebrelor învecinate; se găsesc, de asemenea, în zonele cu mobilitate mare ale coloanei vertebrale. [8]

Rotatori ai capului – sunt în număr de patru:

– marele drept posterior al capului ce leagă procesul spinos al axisului de occipital;

– micul drept posterior al capului ce leagă tuberculul posterior al atlasului de occipital;

– oblic inferior al capului – leagă procesul spinos C2 de procesele transverse C1;

– oblic superior al capului – leagă procesele transverse ale C1 de occipital. [8]

Sacrococcigieni – sunt mușchi atrofiați, care leagă sacrul de coccige. [ 8 ]

2.2.2. Biomecanica coloanei vertebrale

Biomecanica articulațiilor coloanei dorsolombare.

Mișcările în plan sagital și ax frontal sunt:

– flexia are o amplitudine de 800 – 900 din care 400 – 500 realizate de coloana dorsală și 400 de coloana lombară. Mușchii care realizează flexia coloanei sunt: drept abdominal, oblicul extern, oblicul intern, iliopsoas, sternocleidomastoidian, scaleni și lungul gâtului; [ 3 ]

– extensia este o mișcare mult mai limitată măsurând doar 200 – 350. Mușchii care realizeză extensia sunt: extensorul coloanei, semispinalul, multifidul, interspinoșii și splenius. [ 3 ]

Fig. 15 Amplitudinea mișcărilor de flexia și extensia la nivelul coloanei vertebrale dorsolombare. [ 3 ]

Mișcările în plan frontal și ax sagital:

înclinarea laterală sau mișcarea de lateralitate – are o amplitudine de 200 – 350;

mușchii care realizează înclinarea laterală sunt: pătrat al lombelor, intertransversali, scalenii, sternocleidomastoidian, lungul gâtului, splenius, ridicător al scapulei și trapez. [ 3 ]

Fig. 16 Înclinarea lat. la nivelul cv. [ 3 ]

Mișcările în plan transversal (orizontal) și ax vertical:

rotația se apreciază prin măsurarea unghiului format de linia umerilor (care se mișcă) și linia bicretă, care în mod normal are o valoare cuprinsă între 300 și 450, pe fiecare parte. Când coloana este flectată rotația din segmentul lombar nu este posibilă deoarece procesele articulare vertebrale (condilii vertebrali) sunt așezate vertical în articulații și opresc mișcarea. Mușchii care asigură rotația de aceeași parte sunt: oblic intern, splenius și complexul mic. Mușchii care asigură rotația de partea opusă sunt: sistemul transversospinal, oblic extern, semispinal, sternocleidomastoidian, iliopsoas, trapez și ridicător al coastelor. [ 3 ]

Fig. 17 Rotația la nivelul coloanei vertebrale [ 3 ]

Coloana vertebrală în ansamblu realizează următoarele mișcări:

– flexia 1100 – 1350;

– extensia 500 – 750;

– înclinare laterală 600 – 800;

– rotație 750 – 1050.

Flexia coloanei este realizată de mușchii: drept abdominal, oblicul extern, oblicul intern, iliopsoas, sternocleidomastoidean, scaleni și lungul gâtului.

Extensia este realizată de următorii mușchi: extensorul coloanei, semispinalul, multifidul, infraspinoșii și splenius.

Înclinarea laterală este asigurată de mușchii: pătrat al lombelor, intertransversali, scalenii, sternocleidomastoidian, lung al gâtului, splenius, ridicător al scapulei și trapez.

Rotația de aceeași parte este executată de mușchii: oblic intern, splenius și complexul mic.

Rotația de partea opusă este asigurată de următorii mușchi: sistemul transversospinal, oblic extern, semispinal, sternocleidomastoidian, iliopsoas, trapez și ridicător al coastelor.

2.3. Maladia Scheuerman

Cea mai frecvent întâlnită este distrofia de creștere, maladia Scheuerman.

Examenul clinico-funcțional se realizează static și dinamic. Se apreciază segmentar și global coloana vertebrală, asociind obligatoriu examenul abdomenului, al bazinului, membrelor inferioare și aliniamentul acestora.

Examenul static permite măsurarea diferențelor de flexie în raport cu verticala în poziție ortostatică, echilibrul frontal și sagital al bazinului, al omoplaților, lungimea membrelor inferioare.

Examenul dinamic, se apreciază complianța structurilor periarticulare și mobilitatea articulară și nivelul coloanei vertebrale manevrele de flexie și extensie, înclinări laterale, rotații și a centurilor scapulară și pelvină; se utilizează teste de apreciere a supleței structurilor musculo-tendinoase și capsulo-ligamentară. Se evidențează gradul de extensibilitate al muchilor ischi-gambieri, marele pectoral, dreptul anterior în contextul acccentuării curburilor vertebrale.Prin bilanț muscular se apreciază starea de tonus și forță musculară, căutându-se prin palpare atât punctele dureroase cât și zonele de contractură și miogeloza, examenul continându-se cu analiza coordonării gestuale, a echilibrului și dexterității. Se va menționa prezența tulburărilor vizuale, psihice, modificările de dinamică ventilatorie.

Principalele forme de deviații antero-posterioare ale rahitismului în contextul distrofiilor sunt :

– deviații prin exagerarea curburii a coloanei vertebrale , în contextul unor deformări structurale caracterizate prin hiperlordoză, hipercifoză dorsală( spate rotund), cu marcată proiecție anterioară cervicală;

– deviații prin insuficența curburilor;

– deviații prin extensia, în curburile importante de tip dorso-lombar;

– deviații prin inversie, realizată prin insuficența și etensie, care asociază un sacru vertical cifoză lombară, lordoză dorsală și cifoză cervicală.

Programul de kinetoterapie urmărește atât corectarea segmentară a axului suportului osos vertebral, cât și a curburilor vertebrale în ansamblu.

Exercițiile se execută solicitând structurile articulare și lanțurile musculare, programele musculare urmărind corectarea și ameliorarea activității reflexe, automate privind modelul biomecanic al coloanei vertebrale. În progamele de recuperare vertebrală, acestor deviații se structurează următoarele obicetive:

-asuplizarea segmentelor afectate ( cervical, dorsal, lombar), în condițiile limitării amplitudinii articulare și periarticulare;

– reantrenarea muscular prin exerciții segmentare ( musculatură dorsal, abdominal, fixatorii scapulei, mușchii trenului inferior) și globale;

-reeducarea respiratorie.

Maladia Scheuermann este responsabilă cifoza structurală la 70-% dintre pacienți.

Manifestările apar la nivelul tuturor segmentelor rahidiene, cu precădere în zonele de solicitare mecanică marcată ( peretele antero vertebral la nivel dorsal, dorso-lombar sau lombar ).

Examenul radiologic confirmă diagnosticul și poate pune în evidență : dispariția platoului cartilaginous cu protruzia se substanță disco-vertebrală în osul spongios vertebral, vertebre cuneiforme, cu pierderea de elasticitate a discului intervertebral. Durerea este difuză, frecvent se localizează șa nivelul curburii compensatorii, fiind ameliorată de repaus și exarcerbată de activități de solicitare intensă.

Schober spune că mai mult de 60 % din pacienți dezvoltă cifoză lombară în poziție șezând. Rezultatul favorabil terapeutic al programului de recuperare este în funcție de precocitatea diagnosticării și desfășurarea unui program susținut și controlat.

Există analogie asemanatoare terapeutică între maladia Scheurmann și cifoza constituțională, În funcție de gradul și întinderea afectării și tipul de redoare, corecția terapeutică poate asocia mijloace ortopedice și program de kinetoterapie. Ortezele joacă rolul de menținere și stabilizare, frecvent în cazurile severe se folosește corsetul dur bivalv care urmărește corectarea lordozei subiacente segmentului afectat, preluând punctul de sprijin sub leziunea principală și urmărind realizarea unei contrapresiuni anterioare, suficiente pentru a obține un efect lordozant electiv ( zona malubriului, mezostern sau xifoidian).

Programul de kinetoterapie punctează pe aspectele de redresare, combaterea efectelor negative ale ortezei (atrofie musculară, osteoporoza de inactivitate), întreținerea nivelului funcțional respirator.

Cauze

Genetice.

Mecanice:

postura necorespunzătoare;

aplecări exagerate, frecvente ;

purtare de greutăți mari ;

osteoporoza .

Fig.18 http://www.directorproduse.ro/of erte/orteza-cervicotoracica/

Fig.19 Corset Cheneau (7)

http://www.ortopedica.ro/orteze-coloana-vertebrala-c21/corset-twin-shell-tip-cheneau-p306.html

Simptome

durerea mai ales când cifoza este joasă.

tratament chirurgical, abord anterior.

Fig. 20 http://www.spineplus.com.au/patient-info/spine-disorders/spinal-deformity/kyphosis/

2.3.1. Măsuri de igienă ortopedic

– dormit pe pat tare;

– evitarea poziției de șezlong;

– controlul poziției șezând pe scaun, cu șezuta trasă bine înapoi, spate lipit de spătar, spătar înalt;

– evitarea muncii în șezând sau îndoire înainte;

– masa de lucru la nivelul pieptului, antebrațe pe masă;

– în ortostatism distanța maximă pube-apendice xifoid;

– sporturi: înot, patinaj, călărie;

– contraindicații : box, canotaj.

Fig.21 http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~preventie/36734/pozitia-corecta-la-calculator-monitor-mouse-si-tastatura-pozitia-corecta-ergonomica-pe-scaun.html

Fig.22 http://www.romaniatv.net/pozitie-corecta-calculator-dureri-de-spate_208494.html

Fig.23 http://www.dietetik.ro/5-semne-ca-nu-stai-corect-pe-scaunul-de-la-birou/11335.html

2.3.2. Tratamentul în cifoză

Tratamentul cifozei postural cuprinde exerciții recomandate de către kinetoterapeut pentru a crește tonusul musculaturii paravertebrale.

Tratamentul cifozei structural constă în analgezice și antiinflamatorii nesteroidiene ce pot fi folosite la ameliorarea durerii. Vârsta pacientului, potențialul de creștere osos, mărimea diformității, viteza de progresie a cifozei și formarea pot fi factorii ce influențează tratamentul maladiei Scheuerman.

Corsetul este o metodă clasică de a controla evoluția bolii la adolescenți. El trebuie purtat 16 din 24 de ore pe o perioadă de un an pentru a obține o corecție a cifozei. După folosirea acestuia timp de un an pacientul va renunța la corset și va urma exercițiile fizice propuse de către kinetoterapeut. Corsetul nu va aduce nici un beneficiu pacienților cu o vârstă mai mare de 16 ani.

Tratamentul chirurgical va fi de folos atunci când gradul diformității ( mai mare de 70 de grade ) și simptomele de durere, nu răspund la celelalte tratamente.

Posturi corectoare:

decubit dorsal, perinița sub coloana dorsală, mâinile la ceafă, coatele pe pat;

decubit dorsal cu periniță sub coloana dorsală, doi saci de nisip de 2-5 kg pe fața anterioară a umerilor și pe a genunchilor;

decubit ventral în sprijin pe antebrațe (poziția “sfinx”);

decubit ventral cu pernă sub piept, perniță sub frunte, saci de nisip pe coloana dorsală și pe bazin;

2-4 ori / zi, 15-20 minute.

Fig. 24 posturări.

Exerciții corectoare și de conștientizare pozițională:

ortostatism cu călcâie la 15 cm, se ia contact cu sacru pe zid, apoi cu omoplații, apoi occiput;

din șezând, derulare coloană de-a lungul zidului;

patrupedie: brațe flectate, lordozare/cifozare.

Fig. 25 posturări.

Atitudine cifotică :

-autocontrolul poziției corecte.

-poziția capului redresată prin controlul musculaturii cefei, cu corectarea curburii cervicale, privire paralelă cu solul.

-ham de memorie.

Fig. 26 http://medicland.allshops.ro/produs/5691059/Orteza+Cervico-toracica+posturex+-ARC161.html

Corectare curbură dorsală

tonifiere musculaturii paravertebrală și a fixatorilor omoplaților.(poziția care fixează regiunea lombară și cervicală în poziții corecte): șezând pe genunchi, culcat, pe genunchi cu sprijin pe palme și trunchiul sub orizontală, atârnări la scară fixă, redresări active cu control în fața oglinzii, transport de greutăți pe cap.

Fig. 27 http://angelblue77.blogspot.ro/

Apropierea umerilor:

exerciții libere sau cu greutăți, bastoane;

cu rotarea externă a brațelor prin contracția mușchiului rotund mic și subspinos;

cu apropierea omoplaților de linia mediană prin contracția trapez și romboid cu inspir, revenire la expir;

mâinile întinse orizontal se duc înapoi pentru apropiere de coloană.

Fig.28 http://www.clicksanatate.ro/Asa-iti-indrepti-coloana_0_1191.html

Fig.29 http://www.feminis.ro/doinita-oancea-adora-sa-se-antreneze-iata-ce-exercitii-recomanda-pentru-umeri-si-brate_35642.html

Deblocare torace cu stern înfundat: exerciții de respirație amplă

coaste antrenate în inspir, contribuie la redresarea coloanei dorsale și depărtarea între ele și ridicare.

toracele și respirația se reeducă prin mobilizări pasive, presiuni, tracțiuni, asupra coastelor, ținând cont de momentul inspirației și expirației, cu scopul de a mări elasticitatea condro-costo-vertebrală și prin mișcări active de respire.

Fig. 30 http://www.scrigroup.com/sanatate/EXERCITII-DE-GIMNASTICA-PENTRU71429.php

Cifoza rigidă: tonifiere mușchilor paravertebrali se face după corectarea posturii, pentru învingerea rigidității costo-vertebrale, altfel fixăm cifoza.

Stretching :

– mușchiul marele pectoral;

– întindere: stând într-un colț al camerei cu fața la perete, brațele lateral, mâinile sprijinite (și antebrațele) pe perete și împinge corpul înainte 20 secunde, până ce se simte contracția musculaturii de pe partea anterioară a toracelui.

Fig. 31 http://www.dietetik.ro/exercitii-de-stretching-pentru-cei-care-stau-mult-timp-asezati/12918.html

Programul de reeducare funcțională

înainte de prânz, program de sală cu exerciții de tonificare a musculaturii de sub corset (paravertebralii și fixatorii omoplatului), respirație, tenis de masă;

după-amiaza, după un program ușor de încălzire, jocuri cu mingea, activități în aer liber (grădinărit, probe de atletism), sau dacă timpul este nefavorabil, activitate în atelierul de ergoterapie;

tratamentul prin mișcare va fi continuat și acasă după părăsirea centrului de reeducare, pentru care se va cere sprijinul părinților în urmărirea și convingerea tânărului să facă acest lucru;

după eliberarea din corset – corectarea mersului rigid fără torsiuni din trunchi.

mersul normal cu răsucirea trunchiului la fiecare pas, ducând înainte simultan brațul și piciorul opus acestuia.

Recomandări

dormitul pe un pat tare după scoaterea corsetului;

sporturile cu mingea și în special cele care necesită întinderea trunchiului: baschet, volei, handbal și natație;

contraindicate: luptele, boxul sau atletismul de performanță.

2.4. Obiectivele kinetoterapiei

Relaxarea.

Corectarea posturii și aliniamentului corpului.

Creșterea mobilității articulare.

Creșterea forței musculare.

Creșterea rezistenței musculare.

Coordonarea, controlul și echilibrul.

Antrenarea la efort.

Reeducarea respirației.

Reeducarea sensibilității.

2.5. Examinarea clinică

Linia gravitației- utilizarea firului de plumb

-pentru înclinări laterale:

protuberanța occipitală;

apofiza spinoasă C7;

pliul interfesier;

-spațiul dintre condilii interni ai genunchiului;

spațiul dintre călcâie.

-pentru înclinări antero-posterioare:

lobul urechii;

mijlocul umărului;

marele trohanter;

posterior de rotulă;

lateral de maleola externă.

B.Evaluarea alinierii segmentelor

Din față:

umerii, aliniamentul claviculelor;

toracele, în cavernă, în pâlnie, infundibuliform, evazat la bază;

pelvisul, spinele antero-superior;

membrele, pelvine genu valgum, genu varum;

degetele picioarelor, hallux valg, degete în ciocan.

Din posterior:

1. Capul.

2. Scapula.

3. Talia.

4. Coloana.

5. Picioarele.

CAPITOLUL III – Organizarea și desfășurarea cercetării

3.1 PREZENTAREA LOTURILOR DE PACIENȚI

Studiul s-a făcut cu acordul pacientilor și a părinților la Clinica Pediatrie Bega-Clinica II Pediatrie ca secție a Spitalului Clinic nr.1 Județean Timișoara în perioada decembrie – mai 2014-2015.

Studiul a fost efectuat pe 20 pacienți 7 de sex masculin și 13 de sex feminin pe o perioadă de 6 luni. Pacienții sufereă de maladia Scheuerman, iar în perioada tratamentului kinetoterapeutul a urmărit progrese față de faza inițială.

Gradul incurbării l-am determinat prin măsurarea unghiului cifozei după metoda Cobb. Pe lângă cifoză, am urmărit în paralel și corectarea celorlalte deficiențe pe care le prezintă pacienții iar pe lângă tratamentul kinetic pacienții au beneficiat de ședințe de masaj.

Pe lângă programul kinetic un număr de 10 pacienți au purtat ham de memorie pentru corectarea atitudinii patologice pe toată perioada tratamentului aproximativ 16 ore. Pacientul va renunța treptat la corset după terminarea perioadei de tratament stabilit.

Programul de exerciții a fost planificat gradual în funcție de capacitatea de efort și pragul durerii a pacientului, crescând treptat coeficientul de dificultate ale acestora. După realizarea corectă a exercițiilor, pacientul a lucrat pe grupe musculare, serii și timpi de lucru.

Tratamentul kinetic efectuat a avut urătoarele obiective generale:

corectarea atitudinii cifotice;

creșterea amplitudinii mișcărilor;

creșterea forței musculare a musculaturii spatelui și paravertebrale;

corectarea deficiențelor secundare;

crearea reflexelor de atitudine în activitățile statice și dinamice;

reeducare respiratorie.

Program Kinetic

Ședința de kinetoterapie a început de fiecare dată cu o încălzire de 10-15 minute în care sau executat mișcări lente ce au mobilizat grupele musculare și articulațiile mari, exerciții de stretching nivel 1, în timpul cărora se menține poziția timp de 8-10 secunde. Înainte de programul kinetic s-a mai folosit și 10 minute de bicicleta sub formă de încălzire.

În prima lună de ședință sau folosit 10 repetări a câte 3 serii, apoi în următoarele 2 săptămâni am folosit 12 repetări a câte 3 serii, iar până la sfârșitul a două luni pacientul a ajuns să lucreze 10 repetări a câte 4 serii.

În cea de-a treia lună 15 repetări a câte 3 serii primele 2 săptămâni, ajungând la 13 repetări a 4 serii la sfârșitul lunii, după care se continuă următoarele 2 luni la intensitate maximă 20 de repetări, a câte 5 serii.

Exerciții:

1. Pacientul execută mers cu mainile la ceafă și ducerea la trei pași a unui genunchi îndoit în față.

2. Pacientul execută mers cu mainile pe șold, patru pași pe vârfuri, patru pași pe călcâie.

3. Stând cu spatele lipit de scara fixă- mâinile pe cap, coatele lipite, întinderi în axul lung vertical al corpului.

4. Stând cu mainile la spate, apucat, sărituri cu depărtarea picioarelor, genunchi întinși simultan cu ducerea brațelor lateral, aterizarea cu apropierea picioarelor și ducerea mâinilor la spate.

5. Stând în fața scării fixe- cu sprijinirea unui picior înainte pe șipca a 6-a, coatele îndoite la piept, extensia trunchiului cu ducerea brațelor lateral-inspirație, revenire-expirație, cu menținerea coatelor în dreptul umerilor.

6. Stând pe genunchi, cu sprijin pe palme-întinderea coatelor, menținând coapsele vertical.

7. Pe genunchi, pe călcâie, șezând-mainile la ceafă, ducerea brațelor lateral sus-inspirație, revenire-expirație.

8. Șezând cu picioarele întinse înainte- cu bastonul ținut între coate, târâre prin mutarea alternativă a picioarelor.

9. Șezând- spate în spate cu un partener, brațele întinse oblic sus, apucat, îndoirea și întinderea coatelor, păstraând spatele lipit de al partenerului.

10. Culcat înapoi cu genunchii îndoiți pe abdomen, brațele întinse pe lângă cap-târâre cu ajutorul umerilor.

11.Atârnat cu spatele la scara fixă, genunchii îndoiți- ducerea lor laterală-dreapta-stânga.

12. Șezând pe un scaun, kinetoterapeutul în spatele copilului- apucat reciproc palmă în palmă, întinderea cu rezistență a caotelor. Din aceiași poziție cu mâinile la ceafă, kinetoterapeutul opune rezistență ducerii înapoi a coatelor.

Capitolul IV – REZULTATE

Tabelul numărul 1este prezentatb lotul A, unde sunt pacienți care au urmat un program de kinetoterapie și au purtat ham de memorie minim 4 ore pe tot parcusul zilei și in timpul orelor de școală, hamul de memorie a fost îndepărtat în timpul orelor de kinetoterapie și somn.

Tabel nr.1.

Tabel numărul 2 reprezintă interpretarea scalei durerii la pacienții care au urmat program de kinetoterapie și au purtat ham de memorie.

Tabel nr.2.

Tabelul numărul 3 lot B, pacienții care au purtat ham de memorie și au urmat un program kinetic la domiciliu.

Tabel nr.3.

Tabel numărul 4 interpretarea scalei durerii la pacienții care au purtat ham de memorie și au urmat un program kinetic la domiciliu.

Tabel nr. 4.

Grafic nr.1. Comparare lot A unghi inițial și final cobb.

Tabel nr.5.

Grafic nr 2. Comparare lot B unghi inițial și final cobb.

Tabel nr. 6.

Grafic 3. Lot A scala VAS inițial și final.

Tabel nr .7.

Grafic nr.4.Lot B scala VAS inițial și final.

Tabel nr.8.

CAPITOLUL V CONCLUZII ȘI DISCUȚII

Diagnosticul în deviații vertebrale va trebui deci să precizeze felul ei, etiologia, gravitatea și potențialul său evolutiv. Ținând cont de toate aceste elemente, trebuie facută o indicație terapeutică și realizat un progam terapeutic.

Durerea de spate sa diminuat treptat datorită exercițiilor fizice dar și a masajului ajutând la corectarea poziției și la menținerea acesteia.

La finalul perioadei de recuperare pacientul prezintă o atitudine corectă atât în timpul orelor dar și în restul activitățiilor pe care le realizează.

Efectuarea în permanență timp de 6 luni a exercițiilor fizice i-a determinat pe 50% din pacienți să facă mai multă mișcare atât la cabinet cât și în aer liber de bună voie renunțând la orele de activitate din fața calculatorului.

În afara ședințelor de kinetoterapie propriu-zisă trebuie realizată și integrarea neuro motorie a poziției corecte în viața zilnică, mobilierul trebuie adoptat pentru a permite menținerea acestei corecții. Este importantă în special amenajarea mesei de lucru și a scaunului, înălțimea și forma scaunului, dar și a spătarului, nivelul de inclinare a planului de lucru trebuie individualizate în funcție de talia pacientului și de formația sa.

Hamul de memorie se recomandă în special copiilor deoarece le menține involuntar postura incorectă ajutândui la hiper corectarea acesteia.

Concluzii generale

Întrucât cifoza poate să nu provoace semne și simptome la debut, aceasta poate trece neobservată la o examinare medicală de rutină sau la examenele școlare pentru screeningul scoliozei. Pacienții pot prezenta dureri, rotunjirea spateleui sau chiar prezența cocoașei. De aceea, ori ce copil care prezintă semne sau simptome ale cifozei trebuie să fie examinat de către un kinetoterapeut, care va determina daca este necesară o evaluare mai profunda și impunerea unui program kinetic.

Se recomandă programe kinetice aplicate în cabinetele de specialitate de 2 -3 ori pe saptămână. Părinții au asistat la orele de kinetoterapie ale copiilor unde le-a fost explicat programul kinetic specific, ei astfel putând devenii co-terapeuți copiilor.

Recomandarea efectuării exercițiilor fizice atât în ora de sport cât si acasă.

Rolul exerciților fizice este acela de a crește mobilitatea, de a dezvolta un corp sănătos și armonios cu o atitudine corectă.

Creșterea mobilității la toate segmentele corpului, creșterea forței musculare a spatelui și a paravertebralilor, a membrelor inferioare și superioare cât și abdominale duc la o posturare cât mai bună atât în activitățile zilnice cât și la orele de sport.

Exercițiile fizice pentru corectare cifozei sau dovedit a fi eficiente pentru corectarea poziției vicioase dar și în același timp un prilej de relaxare.

Pacientul s-a arătat încântat de socializarea câștigată cu ceilalți pacienți dar și echipei medicale.

Exercițiile selecționate au avut un caracter analitic și au fost apropiate de mișcările aplicative uzuale.

Dozarea și gradarea efortului, ritmul și numărul de repetări se va face în raport cu obiectivele urmărite, dar mai ales de modul în care reacționează pacientul.

Exercițiile au fost repetate cât mai corect posibil pentru a forma deprinderi corecte, ele au fost schimbate în permanență după progresivitatea pacientului.

Relația dintre kinetoterapeut si copil trebuie sa fie una bună, de respect și nu de prietenie în sensul execuției programului practic în mod relaxant. Să atragă copilul prin jocuri cât mai eficiente, să stimuleze copilul fără ca acesta să întâmpine greutăți psihice încât să cedeze.

În urma studiului efectuat și prezentând rezultatele benefice purtării hamului de memorie împreună cu kinetoterapia părinților celor din lotul B, aceștia au fost determinați să își includă copii într-un program similar lotului A pentru hipercorectarea posturii.

Concluzii specifice:

Lotul de pacienți care au beneficiat de kientoterapie individualizate și supervizată a avut rezultate mai bune din punct de vedere a atitudinii cât și al valoriilor unghiului cobb.

La pacienții din lotul de control sa observat : o stagnare a evoluției cifozei dar fiind faptul ca ei au efectuat exercițiile la domiciliu fără supraveghere medicală și fără o frecventa regulată. Se recomandă efectuarea exerițiilor pentru combatarea cifozei în-trun mod individualizat și supervizat, dar suntem conștiienți de faptul că nu toți pacienții pot veni in mod regulat și efectua tratamentul în cadrul unui cabinet. Astfel pentru corectarea cifoezei la acești pacienți recomandăm kinetoterapia la domiciliu asociată cu vizite la cabientul de kinetoterapie pentru schimbarea exercițiilor și dozarea efortului .

Bibliografie

1. Adrian N. Ionescu, Virgil Mazilu – “Exercițiul Fizic în Slujba Sănătății”, Editura Stadion, București, 1971.

2. Cristina –Ana Fozza, – “Îndrumător pentru corectarea deficențelor fizice”, Editura Fundației România de mâine, București, 2003.

3. Corina Pantea – ”Elemente de Biomecanică cu Aplicații în Sport și kinetoterapie”, Editura politehnica Timișoara, 2009.

4. Dinu M. Antonescu, ”Patologia Aparatului locomotor vol II”, Editura Medicală, București, 2008.

5. F. Plase, E.Hargon – “Kinetoterapie Activă Exerciții Terapeutice “, Editura Polirom, Iași, 2001.

6. Iconia Borza- “ Patologia aparatului locomotor “, Editura Mirton, Timișoara, 2006 .

7. Ioan Drăgan – “ Cultura Fizică Medicală”, Editura Sport-Turism București, 2003.

8. Mihaela Orăvițan – “ Ghidul de anatomie Aparatul locomotor “, Editura Mirton Timișoara.

9. Papilian Victor, „Aparatul Locomotor”, vol. I, Editura didactică și pedagogică, București, 1974.

10. Sîrbu Elena, Chiriac Mircea, Ianc Dorina (2012), Fundamentele kinetoterapiei –noțiuni și tehnici, Ed. Universității din Oradea, Oradea.

11. Tudor Sbenghe – “Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare”, Editura Medicală, București, 1987.

12. Vasile Marcu – “Bazele Teoretice ale Exercițiilor Fizice în Kinetoterapie”, Editura Universității din Oradea, 1995.

13. http://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/notiuni-de-anatomie-ale-coloanei-vertebrale.html.

14. http://www.lectiadeortopedie.ro/afectiuni-cronice-ortopedice/coloana-vertebrala/cifoza/.

15. http://ro.scribd.com/doc/146580696/scala-vas#scribd.

16. http://www.harms-spinesurgery.com/src/plugin.php?m=harms.DIA03D.

17. http://www.spineplus.com.au/patient-info/spine-disorders/spinal-deformity/kyphosis/.

18. http://kbspine.com/conditions_treated/kyphosis.htm.

19. http://www.directorproduse.ro/oferte/orteza-cervicotoracica/.

20. http://www.ortopedica.ro/orteze-coloana-vertebrala-c21/corset-twin-shell-tip-cheneau-p306.html.

21. http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~preventie/36734/pozitia-corecta-la-calculator-monitor-mouse-si-tastatura-pozitia-corecta-ergonomica-pe-scaun.html.

22. http://www.romaniatv.net/pozitie-corecta-calculator-dureri-de-spate_208494.html.

23. http://www.dietetik.ro/5-semne-ca-nu-stai-corect-pe-scaunul-de-la-birou/11335.html.

24. http://medicland.allshops.ro/produs/5691059/Orteza+Cervico-toracica+posturex+-ARC161.html.

25. http://angelblue77.blogspot.ro/.

26. http://www.clicksanatate.ro/Asa-iti-indrepti-coloana_0_1191.html.

27. http://www.feminis.ro/doinita-oancea-adora-sa-se-antreneze-iata-ce-exercitii-recomanda-pentru-umeri-si-brate_35642.html.

28. http://www.scrigroup.com/sanatate/EXERCITII-DE-GIMNASTICA-PENTRU71429.php.

29. http://www.dietetik.ro/exercitii-de-stretching-pentru-cei-care-stau-mult-timp-asezati/12918.html.

30. http://www.harms-spinesurgery.com/src/plugin.php?m=harms.DIA03D.

31. http://www.oandp.org/olc/lessons/html/200407-20/section_9.asp?frmCourse..

32. http://www.nemours.org/patientfamily/stories/kyphosisbill.html.

33. http://www.graphpad.com/quickcalcs/ttest1/.