Cerinte ale realizãrii aplicatiilor informatice distribuite [303391]

Cuprins :

1. Cerințe ale realizării aplicațiilor informatice distribuite 2

1.1. Aplicații informatice distribuite 2

1.2. Concluzii 4

1. Cerințe ale realizării aplicațiilor informatice distribuite

Rezumat: [anonimizat]. Sunt prezentate structuri de aplicații informatice distribuite de tipurile out of the paper și only adding cu identificarea cerințelor de realizare a securității, în cadrul derulării interacțiunilor. Exemplificările vizează tipologii larg răspândite de aplicații distribuite.

Cuvinte cheie: sisteme distribuite "out of the paper", securitate informaticã, [anonimizat] "only adding", m-aplicatii.

1.1. [anonimizat] s-au impus datoritã avantajelor pe care le oferă utilizatorilor finali. Un sistem distribuit este o colecție de programe si procese peste o rețea de echipamente electronice (în care fiecare nod are autonomie localã – propriul ceas si propria memorie internã, [anonimizat], sunt transparente pentru utilizator în ideea realizării obiectivului urmărit de sistemul distribuit), care cooperează în rezolvarea anumitor probleme.

Un sistem distribuit este omogen când componentele din care este construit (componente hardware si software) sunt de același fel. [anonimizat]ã, se întâlnesc sistemele distribuite eterogene (neomogene), ale căror componente (hardware – [anonimizat] – [anonimizat]., [anonimizat]ã [anonimizat], sincronizare si coordonare între procese etc.) sunt diferite.

Necesitatea proiectării unor sisteme informatice distribuite este motivatã de câteva avantaje specifice. Cele mai importante dintre aceste avantaje sunt:

[anonimizat]ã a cantității de informație si necesitatea de a schimba rapid informații între diferitele puncte aflate în locuri geografic depărtate fac necesarã conectarea între calculatoare autonome;

partajarea resurselor – o organizație preferã sã cumpere mai multe calculatoare mai ieftine si de puteri rezonabile decât sã [anonimizat], dar mult mai scump; [anonimizat]ã [anonimizat] (memorie, putere a procesorului, periferice de capacități mari) sã fie partajate între acestea; [anonimizat];

[anonimizat]ã [anonimizat], defectarea acestuia face imposibilã utilizarea întregului sistem; [anonimizat], [anonimizat] a acestuia; astfel, căderea unui nod nu perturbã [anonimizat], [anonimizat];

[anonimizat]-un sistem distribuit face posibilã reducerea timpului de realizare a unui calcul masiv; acest fapt este posibil prin împărțirea sarcinilor între diferite procesoare, colectarea ulterioarã a rezultatelor parțiale si determinarea rezultatului final; acest procedeu este cunoscut sub numele de paralelizare a calculului;

specializarea nodurilor – proiectarea unui sistem de calcul autonom, cu mai multe funcționalități, poate sã fie foarte dificilã si, din motive practice; aceastã proiectare poate sã fie simplificatã prin împărțirea sistemului în module, fiecare modul implementând o parte din funcționalități si comunicând cu alte module.

Dificultatea construirii unor astfel de sisteme apare în momentul elaborării algoritmilor de prelucrare ce sunt folosiți în astfel de sisteme. Algoritmii utilizați în sistemele distribuite (ca de altfel în toate sistemele) trebuie sã fie corecți, flexibili si eficienți. Dezvoltarea unui algoritm distribuit diferă, esențial, de dezvoltarea unui algoritm centralizat datoritã, în principal, particularității sistemelor distribuite – lipsa cunoștințelor despre starea globalã, lipsa unui timp global, nedeterminismul etc.

1.2. Concluzii

Noile tehnici si metode de analizã, proiectare, programare si testare a sistemelor informatice trebuie sã dezvolte acele funcțiuni în care imprimarea sã fie înlocuitã cu succes de toate celelalte modalități de prezentare, conservare si protecție a informației. Aplicații distribuite "out of the paper" cu un grad ridicat de securitate al informațiilor manipulate sunt redate în [2] si [3].

Într-un context mai general, pentru eliminarea documentelor imprimate, trebuie sã acționeze factorii decizionali din interiorul organizației, fiind motivați de efectele pozitive de antrenare multiplã, pe care le generează procedurile de folosire exclusivã a documentelor în format electronic.

Securitatea în cadrul sistemelor distribuite reprezintă un lucru esențial, deoarece, prin sisteme distribuite, se implementează aplicații de comerț electronic, aplicații bancar-financiare si multe alte tipuri de aplicații în care confidențialitatea, autenticitatea si nerepudierea sunt absolut necesare.

Limitarea curentã a tehnologiei în sistemele distribuite (chiar si în sistemele dedicate), dar mai ales în Internet, este paradoxalã. Deși existã instrumente criptografice puternice pentru asigurarea confidențialității, integrității, autenticității si a nerepudierii atât din categoria cifrurilor cu chei secrete (simetricã – Rijndael, Twofish, Blowfish, serpent, RC6, DES, 3DES, IDEA), cât si a cifrurilor cu cheie publicã (asimetricã – RSA, DSA, El Gammal, KMOV Scheme), totuși, răspândirea acestor tehnologii este obstrucționatã de forte de piață, care fac presiuni puternice asupra companiilor de a realiza noi si noi produse, noi si noi alianțe. În aceste condiții, chiar dacã algoritmii, protocoalele si mecanismele de securitate sunt suficient de puternice în teorie, calitatea standardelor (în practicã) si, mai ales, a implementărilor (de multe ori, simplificate inadecvat) fac ca tehnologiile de criptare folosite în sistemele si aplicațiile distribuite sã aibă unele slăbiciuni inacceptabile [8]. O altã problemã legatã de piață o reprezintă lipsa unor standarde unanim acceptate, privitoare la securitatea tranzacțiilor si a comunicațiilor în sisteme distribuite (implicit eterogene). Douã tehnologii, SSL (Security Socket Layer) si S-HTTP (Secure HTTP), au primit o oarecare acceptare în ultimii ani când VISA, MasterCard si Microsoft au intrat în competiție. Astăzi, divizarea pieței în producători si utilizatori de mainframe-uri, PC-uri, telefoane mobile si PDA-uri, echipamente de telecomunicații, smartcarduri etc., a creat interese deosebite în elaborarea de standardelor, a condus la unele practici agresive, în special, la giganți în domeniul hardware si software ca IBM, Sun Microsystems sau Microsoft. În comunitatea PC-urilor (si nu numai, chiar si în telefonie mobilã), în cadrul căreia operează majoritatea utilizatorilor, securitatea a fost si este încă mult ignoratã. Sistemele de securitate ale acestor tipuri de echipamente electronice au serioase (si cunoscute) breșe de securitate. Chiar dacã sistemele de operare ale rețelelor în care sunt conectate PC-urile au implementate mãsuri sofisticate de securitate, ele nu înlătura vulnerabilitatea mașinilor conectate, care induce rețelei o anumitã insecuritate.

Trei lumi "culturale" deosebite, PC-urile, mainframe-urile si dispozitivele mobile, converg pe Internet si în dezvoltarea de sistem si aplicații distribuite dedicate, într-un moment în care securitatea tranzacțiilor, comunicațiilor si a datelor a crescut în conștiința utilizatorilor care cer mãsuri din ce în ce mai eficiente în acest domeniu.

Istoria sugerează cã, în acest caz, viitorul aparține unor standarde deschise, care sã nu fie blocate de drepturi de proprietate inhibitorii. Ultimii ani au subliniat viitorul deosebit al unei arhitecturi de securitate deschisã, intens cercetatã si discutatã la ora actualã, care sã fie liberã de taxe de licența si care sã stea la baza standardelor de securitate Internet ce vor fi folosite si în sisteme distribuite si în comerțul electronic.

Bibliografie

Ivan, I., P. Pocatilu, M. Popa, C. Toma, L. Breda: Fiabilitatea m-aplicatiilor bazate pe tranzactii. În: Revista Românã de Informaticã si Automaticã, vol. 13, Nr. 2, Bucuresti, 2003.

Ivan, I., P. Pocatilu, M. Popa, C. Toma: Semnãtura electronicã si securitatea datelor în comertul electronic. În: Informaticã Economicã Nr. 3/2002, Bucuresti, 2002.

Ivan, I:, P. Pocatilu, C. Toma, Al. Leau: M-applications: e3-com. În: Informaticã Economicã Nr. 3(19)/2001, Bucuresti, 2001.

Patriciu, V.V., I. Bica, M. Ene-Pietroseanu, C. Vãduva: Securitatea comertului electronic, Editura BIC ALL, Bucuresti, 2001.

Patriciu, V.V., I. Bica, M. Ene-Pietroseanu: Securitatea Informaticã în UNIX si Internet, Editura Tehnicã, Bucuresti, 1998.

Patriciu, V.V.: Criptografia si securitatea retelelor de calculatoare cu aplicatii în C si Pascal, Editura Tehnicã, Bucuresti, 1994.

Schneier, B.: Applied Cryptography, second edition, Editura John Wiley & Sons, 1996.

Tanenbaum, A.S.: Distribuited Operating Systems, Editura Prentice Hall, New York, 1995.