Prunul ar trebui să fie prima alegere pentru un horticultor cu puțină experiență care vrea să aibă o livada de pomi fructiferi, pentru că nu au… [303376]

CUPRINS

INTRODUCERE

Prunul ar trebui să fie prima alegere pentru un horticultor cu puțină experiență care vrea să aibă o [anonimizat]. [anonimizat] 50 [anonimizat], [anonimizat] a obține o gama largă de produse din materia prima. Cultura prunului este in deosebi o [anonimizat] a [anonimizat], realizand inclusiv normarea producției.

Prunul, [anonimizat], [anonimizat], fiind înrudit cu caisul. Frunzele au o [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat] o formă ovală ușor crestată pe o parte.

Este un pom de talie mijlocie care poate să se dezvolte la o înălțime de aproximativ 5-8 metri. Cerințele față de căldură sunt relativ exigente. ,, Zona optimă pentru cultură lui se găsește între izotermele de 8,5-10°C. Unele soiuri ([anonimizat]) au rezultate bune și la izotermele 8-8,5°C. Prunul are o [anonimizat]. Mugurii florali rezistă până la -31°C sau -33°C, iar partea aeriană până la -36°C, eventual -38°C. [anonimizat] 600 mm precipitații anual. [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

CAPITOLUL I. ORIGINEA, SCURT ISTORIC  ȘI AREAL DE CULTURĂ

Chiar dacă originea prunului (Prunus domestică) [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat] 2000 de ani. [anonimizat] î. Hr., românii au adus prunul de cultură (că și părul și cireșul), [anonimizat], [anonimizat]-o regiune supranumită “Cornul abundenței”, [anonimizat] “Istoria naturală”. Prunus domestică s-a dezvoltat din corcodușul și din porumbarul ([anonimizat]), [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], probabil, creștea și în zona centrală a Europei.

[anonimizat]. A [anonimizat], iar lemnul are o [anonimizat]. Este o specie care se adaptează ușor la condiții variate de mediu, având capacitatea de a valorifica o gama largă de soluri, cu grade diferite de fertilitate, unde alte specii nu dau rezultate corespunzătoare. Fructele se pot valorifica în cele mai diverse moduri, de la fructe de desert, la fructe uscate, compot, dulceață, marmeladă, magiun, țuică etc., având o compoziție chimică foarte complexă: 7-18% glucide, 0,16-2,30% acizi organici, 0,15-1,5% substanțe tanoide, 0,65% substanțe pectice, 0,5% albumina, 6% celuloză, vitaminele A, B, C, săruri minerale de Fe, Că, P, Mg, K, Na, Mn, fiind cultivat pe circa 1,7 milioane ha, cu o producție totală de circa 13,5 milioane tone.

Prunele se pot valorifica cu rezultate bune la export. Prin poziția geografică a țării noastre, la sfârșitul lunii iulie și prima jumătate a lunii august se maturează o serie de soiuri de valoare, iar în Europa Occidentală este o cerere mare de prune în această perioada. Lemnul rezultat în urmă defrișării plantațiilor este apreciat în industria chimică pentru obținerea cărbunelui activ, în industria ușoară pentru fabricarea creioanelor și altor rechizite. Din semințe se extrag o serie de substanțe cu utilizări în industrie, iar endocarpul este folosit drept combustibil având o putere calorică ridicată.

Dintre țările mari cultivatoare amintim: China, Japonia, SUA, Turcia, Argentina etc. În Europa, printre marii producători de prune sunt: ex Iugoslavia, România, Bulgaria, Germania etc

CAPITOLUL II. IMPORTANȚA CULTURII

2.1. Generalitați.

Florile de prun se întâlnesc la începutul primăverii, aproximativ 50% din flori fiind polenizate și în curs de dezvoltare pentru a deveni prune în decurs de un an. Prunii încep să înflorească după 80 de zile de creștere. Clima prea uscată poate împiedica dezvoltarea prunelor într-o anumită etapă și, în schimb, fructele încep să cadă din copac în timp ce acestea sunt încă mici. Dacă prunele nu sunt recoltate destul de devreme înainte de a fi coapte, fructul ar putea fi atacat de ciuperci de putregai.

2.1.1 Importanta pentru țara noastră

În economia pomicola din țara noastră, prunul ocupă primul loc, atât ca producție de fructe, cât și ca număr de pomi. Importanța prunului rezidă din faptul că fructele sunt bogate în vitamine și alte substanțe.

Pentru țara noastă prunele ocupă un loc important datorită faptului că sunt ușor de prelucrat, în anumite regiuni ale țării majoritatea producției de prune este folosită ca și materie prima pentru obținerea rachiuli.

2.2. La nivel mondial

Prunele sunt produse la nivel global, iar China este cel mai mare producător din lume. În ciuda prunelor produse în întreaga lume, unele țări au o versiune diferită a ceea ce ei numesc prune în comparație cu fructele din America și Europa.

Chiar și pentru țările dezvoltate prunele reprezintă o sursă foarte importantă de vitamin și minerale, de aceea școlile din SUA s-au focusat pentru a găși o opțiune produselor procesate care conțîn o cantitate mare de zahăr, cumpărând fructe și produse locale. Poamele sau prunele uscate sunt o bună opțiune pentu deșertul oferit in cantinele școlilor, fiind folosite si pentru prepararea unor mâncăruri din carne sau a produselor de pâtisserie. Acest program numit “Farm to school” a avut un mare scces.

CAPITOLUL III. PRODUCȚIA MONDIALĂ

Productia de prune la nivel de continent este cel mai bine exemplificata in tabelul 3.1,

Productia de prune la nivel mondial (tone)

(Buletin FAO, 2017)

Tabelul 3.1

In figura 3.1 avem evidentiata productia de prune pe baza tabelului 3.1, observandu-se clar ca Asia este lider in toti cei 3 ani in care s-a efectuat studiul.

Figura 3.1

Productia de prune la nivel mondial

(Harta FAO, 2005)

Figura 3.2

Harta din figura 3.2 ne ajuta sa observam ca in Europa sunt mai multe tari producatoare de prune decat pe celelate continente. Printre aceste tari se numara si Spania, Italia, Germania, Serbia, Romania si Moldova.

Potrivit Worldatlas.com, Romania se claseaza pe locul 4. in 2017, dupa Serbia, India si China. In tabelul 3.2 regasim datele referitoare la prductia de prune din 2017 exprimata in tone.

Tabelul 3.2

CAPITOLUL IV. COMERȚUL

4.1. Exporturile si importurile.

4.1.1 Exporturile și marile țări exportatoare.

Anual, 700 milioane de tone de prune sunt vândute, cu o valoare de aproximativ 650 de milioane de euro. Chile și Spania sunt cele două mari țări exportatoare, cu o cantitate de 110 milioane de tone exportate într-un an. Africa de Sud se clasează pe locul trei, exportand aproape toată producția spre Țările de jos, acestea fiind pe locul patru la importarea de prune din întreagă lume.

În tabelul 4.1. avem principalele țări mari exportatoare de prune între ani 2010- 2014, iar figura 4.1 este reprezentarea schematică făcută pe baza datelor din tabel.

Tabelul 4.1

Figura 4.1

Sezonul de export pentru țările din emisfera sudică se desfășoară din decembrie până în mai, țări din emisfera nordică exporteaza prune în lunile mai-noiembrie, cu un apogeu din iulie până în septembrie. Deoarece Olanda este o țară de tranzit pentru prunele din emisfera sudică, vârful de import din Țările de Jos se încadrează în perioada ianuarie-aprilie. Pe lista exportatorilor, țara de tranzit, Țările de Jos ocupă locul opt (2014). Într-un an normal, peste 15 000 de tone de import se află în Țările de Jos.

4.1.2. Importurile și marile țări importatoare.

Figura 4.2

De altfel este dificil să descoperiți o tendință în dezvoltarea diferitelor țări importatoare, deoarece în ziua de azi se face cel mai mare comerț din toate timpurile datorită acestui fapt, unele țări pot fi considerate piețe în creștere, și anume: Kazahstan, China, Vietnam și Arabia Saudită.

CAPITOLUL V. CULTURA PRUNULUI

5.1. Cultura prunului in Romania

Prunul se utilizează ca portaltoi pentru prun, cais, piersic și migdal, precum și ca specie de aliniament. Începând cu anul 1955, când a fost efectuată lucrarea de zonare a pomiculturii, s-au întreprins numeroase acțiuni, soldate cu rezultate pozitive, vizând intensivizarea și modernizarea culturii prunului, și anume: introducerea unor soiuri noi valoroase, ameliorarea unor soiuri autohtone (Vinete românești, Tuleu gras) prin selecție clonală, obținera unor tipuri de portaltoi franc de prun de vigoare mai slabă (Voinești B, Scolduș, Roșioare văratice), care permit intensivizarea plantațiilor, producerea materialului săditor liber de viroze, crearea de către selecționatorii noștri a numeroase soiuri (Tuleu timpuriu, Superb, Tuleu dulce, Gras ameliorat, Albatros, Silvia, Centenar, Pescăruș), înființarea de plantații mari comerciale, pe baza principiului concentrării și specializării producției, îmbunătățirea agrotehnicii în plantațiile tinere și pe rod, modernizarea unor plantații clasice etc.

Cu toate aceste realizări (și altele) cultura prunului în țara noastră are, în bună parte, încă un caracter extensiv. În etapa ce urmează va fi promovată cultura intensivă a prunului, în ferme pomicole specializate, concomitent cu difuzarea mai largă a soiurilor valoroase de prun în grădinile populației. Cerințele față de căldură. Prunul este relativ exigent la căldură. Zona optimă pentru cultura lui se găsește între izotermele de 8,5-. Unele soiuri (Grase românești, Vinete românești) sau rezultate bune și la izotermele 8-8,5°C. Prunul are o rezistență la ger mai mare decât părul, dar inferioară mărului. Mugurii florali rezistă până la sau , iar partea aeriană până la , eventual .

Cerințele față de apă. Masivele de prun se găsesc în zonele deluroase ale țării noastre, cu peste precipitații anual. În ultima jumătate de secol, cultura prunului a fost extinsă însă mult și în câmpie ( precipitații anual), unde reușește și fără irigare, dacă celelalte verigi agrotehnice, inclusiv normarea producției, sunt în optimum. Sub 500 mm precipitații anual, prunul necesită irigare. Cerințele față de lumină. Deși nu este atât de exigent față de lumină ca alte specii pomicole (nuc, cireș, cais, piersic, păr), prunul reușește cel mai bine când este plantat pe versanți bine însoriți. În condiții de luminozitate insuficientă se obțin fructe slab colorate, sărace în zaharuri, cu gust mediocru. Dacă sunt plantați la distanțe prea mici, prunii își înalță coroanele și se degarnisesc.

Cerințele față de sol. Prunul se numără între speciile pomicole cu cerințele cele mai mici față de structura și textura solului. El găsește condiții favorabile de creștere și fructificare pe versanții cu panta până la 15 grade și până la altitudinea de (Zărnești-Argeș). Are nevoie de o reacție a solului acidă sau neutră (pH-ul optim 5,8-7,2, minim 5,4 maxim 8,3). Are toleranță mai mare decât mărul și părul la variația reacției solului. Reușește și pe soluri cu textură fină (conținutul în argilă de 30-55%), dacă acestea au un regim hidric favorabil. Nu poate supraviețui daqcă volumul de sol negleizat explorat de sistemul radicular scade sub 0,3 m3/m3 (optim 0,8 m3/m3) (D. Teaci ș.a. 1978). Pe cernoziomul castaniu (la Mărculești-Ialomița) și cernoziomul degradat (Iași), prunul găsește condiții favorabile de creștere și fructificare; în condiții de irigare, el se comport bine pe nisipurile (psamosolurile) din sudul Olteniei; rezistă până la 10% calcar activ în sol, apoi apare cloroza.

5.1.Specificul întreținerii plantațiilor de prun

Tăierea producției se bazează pe reducția și simplificarea semischeletului, în funcție de tipul de fructificare și de încărcătură de muguri de rod. Este bine că prunul să fie tăiat anual, pentru a asigura creșteri noi, necesare formării viitoarelor ramuri de rod, normarea producției și evitarea alternanței de fructificare, rărirea coroanelor pentru pătrunderea luminii, înlăturarea ramurilor lacome din partea superioară a coroanei și menținerea pomilor în spațiul lăsat prin distanță de plantare. În perioada de maximă fructificare la unele soiuri apar arcade de rodire, care trebuie intinerite, prin transferul creșterii pe ramuri tinere apărute în zona de maximă curbură.  Soiurile care fructifică pe ramuri lungi (Tuleu gras, Gras românesc, Vânat românesc etc.), necesită o atentă rărire a acestor ramuri și nu scurtarea lor, pentru asigurarea iluminării suficiente a elementelor coroanei.  În perioada de bătrânețe, tăierile se amplifică și se fac și la nivelul scheletului pentru a stimula intinerirea pomilor și prelungirea perioadei de exploatare a livezii.

Întreținerea solului. În livezile tinere solul se cultivă cu specii legumicole, cartofi sau chiar specii folosite că  îngrășăminte  verzi în zonele nisipoase. În plantațiile mature, solul se poate lucra acolo unde cantitatea de precipitații este mai mică, sau se inierbeaza intervalele cu lucrarea sau mulcirea solului pe rândul de pomi. Folosirea erbicidelor în lungul rândului aduce reale avantaje în combaterea buruienilor perene sau anuale, mai dificil de combătut mecanic. În plantațiile de prun, intervalele dintre rânduri se folosesc frecvent pentru producerea furajelor, fără să provoace dezavantaje pentru prun. Cosirea fanului trebuie făcută în concordanță cu lucrările de protecție fitosanitara, respectând timpul de pauză dintre tratamente și cosit, în funcție de produsele folosite. Neluarea în calcul a acestor aspecte, poate avea consecințe negative asupra animalelor care consumă aceste furaje. În zona colinara, unde de obicei solul este intelenit, trebuie lucrat solul cel puțîn circular sub proiecția coroanei pentru a favoriza pe de o parte acumularea apei din ploi, iar pe de altă parte a evita pierderea apei prin capilaritate.

Irigarea este obligatorie în plantațiile tinere și în zonele în care, în lunile mai, iunie și iulie nu cad cel puțîn 200-250 mm precipitații. Desigur, administrarea apei este dependență de tipul plantatiei și de posibilitățile de care se dispune, dar pentru producțiile performanțe apă constituie un factor limitativ. Normă de udare este de 300-400 m3/ha pentru a se umecta profilul de sol în care sunt distribuite majoritatea rădăcinilor. Condiții optime de creștere a pomilor se asigura atunci când, în sol se menține o umiditate de 70% din capacitatea de câmp.

Fertilizarea plantațiilor de prun se face în funcție de starea de fertilitate a solului, stabilită prin analize de sol sau prin diagnoze foliare. La aplicarea dozelor de îngrășăminte trebuie avut în vedere faptul că pomii valorifica circa 30-40% din cantitatea administrată, iar din această o parte este blocată în organele permanente ale pomului, iar altă parte se exportă prin recolta, frunze și lemnul care cade la tăiere.

Pentru a compensa toate aceste consumuri, o plantație matură de prun are nevoie anual, la unitatea de suprafață, de circa 100-120 kg azot, 60-70 kg fosfor, 100-120 kg potasiu și periodic 30-40 t de gunoi de grajd. Aceste doze se ajustează în funcție de cantitatea de precipitații din zona (la precipitații mai multe spălarea este mai mare și deci cantitatea de îngrășăminte aplicate va fi mai mare), de însușirile fizico-chimice ale solului etc. Momentul aplicării îngrășămintelor este încă discutat de cercetători. Trebuie aplicate toamna înaintea arăturii, fosforul, potasiul, îngrășămintele organice și o treime din azot și primăvară, fracționat în două doze, restul de azot, la înflorire și în timpul creșterii intense a lastarilor. Pe solurile nisipoase se pot folosi cu succes îngrășăminte verzi semănate toamna și încorporate în luna mai.

CAPITOLUL VI. TENDINȚE ȘI ORIENTĂRI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA

6.1. Tendințe și orientări pe plan mondial.

Pe plan mondial Asia deține locul întâi la producția de prune, având cele mai multe plantații intensive și super intensive. La ora actuală există două mari tipuri de specii comercializate, cele Europene (Prunus domestică) și cele care provin din Japonia (Prunus salcina). Ambele soiuri sunt comercializate atât în sare proaspătă cât și prelucrate.

6.2. Tendințe și orientări în România.

În etapă actuală se înregistrează tendința de creștere a suprafețelor cultivate cu prun, în special în sectorul particular. Exportul de prune asigura o bună parte din valută necesară activității în pomicultură.Exportul de prune proaspete și diverse preparate situează țară nostra pe primele locuri pe plan mondial.Pentru etapă următoare se prevede o intensificare a acțiunii de obținere de noi soiuri de pomi, care să se preteze în măsură și mai mare pentru sistemele intensive și superintensive de modernizare și diversifiacre a sortimentelor pe direcții de producție pentru fructe de masă, pentru industrializare.

Prunul va fi cantonat, cu precădere, în regiunea subcarpatică meridională și de vest, unde deține primul loc în cultură, pe platformele Strehaia, Cotmeana și Cândești, pe valea râului Vedea, care a devenit un veritabil "bazin al prunului", precum și în numeroase părți din Transilvania: bazinul Orăștie-Geoagiu, dealurile Sălajului, Platforma Someșană, Podișul Târnavelor și unele centre din județul Sibiu (Apold, Cisnădie).

De asemenea, prunul se întâlnește și în partea de est, cu deosebire în bazinele Târgu Neamț, Piatră Neamț și Gură Humorului în centrele Fălticeni, Rădășeni și Dolhasca (jud. Suceava), Strungă și Răducăneni (jud. Iași) ș.a. Soiurile de prun cu plasticitate ecologică ridicată (Tuleu gras, Renclod Althan, Anna Spath, Vinete românești, Stanley) cresc și fructifică foate bine atât în zona dealurilor mici și mijlocii, cât și în zona colinară și de câmpie. Soiul Agen, fiind exigent la căldură, nu reușește în părțile nordice ale țării și nici la altitudini de peste 350-400 m. Soiul Vinete de Italia nu trebuie cultivat în câmpie (unde factorul apă este deficitar) și nici la altitudini de peste 350-400 m, unde nu găsește căldura necesară. De asemenea, în nordul țării și la altitudini mari (peste 400 m), fructele soiurilor Anna Spath și Tuleu gras rămân deficitare calitativ.

CAPITOLUL VII. PARTICULARITĂȚI BIOLOGICE

7.1 .Sistemul radicular

Prunii altoiți pe corcoduș au masa principală a rădăcinilor amplasată la adâncimea de 20-, iar raza sistemului radicular depășește de 2-3 ori pe aceea a proiecției coroanei. Circa 30% din rădăcinile subțiri (sub ) pătrund și în stratul superficial al solului (10-). De aceea, solul din plantațiile de prun nu va fi afânat pe o adâncime mai mare de 12-. Prunul crește repede în tinerețe, dar până la urmă rămâne un pom de talie mijlocie (5-), cu diametrul coroanei de 4-.

Prunul înflorește după cais și aproape concomitent cu majoritatea soiurilor de cireș, vișin și piersic. În cadrul speciei se deosebesc soiuri cu înflorire extratimpurie (Burbank), timpurie (Grase românești), mijlocie (Peche, Stanley) și târzie (Tuleu gras, Renclod Althan, Agen, Anna Spath, Vinete de Italia și, îndeosebi, Vinete românești).

Vârsta intrării pomilor pe rod. În plantațiile intensive, prunul începe să fructifice în anul al III-lea, dar prima producție economică se obține în anul IV (, Anna Spath, Iroquois, Hackman, Silvia, Centenar, Agen) sau chiar în anul V (Tuleu gras, Grase românești, Vinete românești, Vinete de Italia).

Longevitatea pomilor. Prunii altoiți pe corcoduș trăiesc în medie de 25 de ani (soiurile Agen, Renclod Althan) până la 30-35 de ani (Grase românești, Vinete românești, Tuleu gras, Anna Spath). Exemplare izolate de prun pot atinge vârsta de 40-45 ani, și în mod excepțional, chiar 60-70 de ani. În județul Argeș, pe terenurile cu exces de umiditate, s-au înregistrat cazuri de uscare prematură a prunilor din unele plantații

7.2.Particularități de creștere

Creșterea sistemului radicular este dependentă de portaltoi. La pomii altoiți pe corcoduș, sistemul radicular este profund, ajunge la 120-130 cm, marea masă a rădăcinilor se amplasează în stratul de sol cuprins între 20 și 70 cm, la solul lucrat și 10-40 cm la solul înierbat (Hoza, 1995). Extinderea pe orizontală a rădăcinilor depășește de 2-3 ori proiecția coroanei, majoritatea rădăcinilor active (60%) fiind amplasate la nivelul proiecției coroanei.  Pomii altoiți pe portaltoi franc, au sistemul radicular mai superficial și mai puțîn extins lateral, dar au avantajul că pot valorifica solurile subțiri și mai grele. La unele soiuri de prun și la portaltoi, se manifestă fenomenul de drajonare, care este dăunător în livada și implică cheltuieli suplimentare de înlăturare a acestor creșteri.

Trunchiul la majoritatea soiurilor este drept, uneori torsionat, cu ritidomul neted sau crăpat sub formă de plăci poliedrice. Creșterea părții aeriene este dependență de portaltoi și de agrotehnică aplicată în livada. Prunul poate să ajungă ușor la 8-10 m înălțime dacă crește natural, dar în plantații nu depășește 5-5,5 m. Capacitatea de ramificare a soiurilor este diferită, existând soiuri care formează coroane rare, aerisite și ușor de întreținut, (Stanley, Anna Späth) sau altele care ramifică mult și își îndesesc coroanele (Tuleu gras, Agen, Gras românesc, Vânat românesc).

Prunul crește bine în tinerețe, lungimea ramurilor anuale pot depăși 1 m lungime, fapt ce permite formarea rapidă a coroanelor prin tăieri în verde. Unele soiuri formează puțini lăstari anticipați (Anna Späth, Stanley) iar altele au o capacitate mai mare de ramificare, uneori îndesînd prea mult coroana (Agen, Centenar). Fructificarea se realizează la unele soiuri pe ramuri mijlocii, soiurile având o bună capacitate de ramificare, formează coroane mai dese (Vânat românesc, Gras românesc, Agen, Centenar), sau pe buchete ramificate, când coroanele sunt mai rare și aerisite (Stanley, Anna Späth, Rivers timpuriu).

7.3.Particularități de fructificare

Prunul prezintă muguri floriferi și vegetativi, dispuși solitar sau în grupuri. Înflorirea are loc primăvară după celelalte specii drupacee, florile nefiind afectate de brumele și înghețurile din primăvară. Din punct de vedere al momentului înfloririi soiurile se împart în următoarele grupe: soiuri cu înflorire timpurie: Gras românesc, Victoria; cu înflorire mijlocie: Rivers timpuriu, Agen, Stanley, Renclod Althan; sau cu înflorire târzie: Vânat românesc, Anna Späth.

Florile sunt în general hermafrodite, iar comportarea la polenizare este diferită. Sunt soiuri autofertile (Anna Späth, Stanley, Vânat românesc, Gras românesc etc.), autosterile (Rivers timpuriu, Renclod Althan, Silvia, etc.) și androsterile sau cu flori funcțional femele (Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Centenar, Albatros etc.).

Pentru o bună polenizare și fructificare, așezarea soiurilor în parcelă trebuie făcută cu atenție, asocierea soiurilor androsterile cu cel puțin două soiuri bune polenizatoare, care să se polenizeze între ele și ambele să-l polenizeze pe cel androsteril. Soiul adnrosteril nu se amplasează niciodată la marginea parcelei. Asocierea în plantăție numai a două soiuri din care un soi androsteril și un soi polenizator, nu asigura rezultate bune în primăverile dificile din punct de vedere climatic, când producția este foarte slabă. Este cazul soiului Tuleu gras, asociat cu Agen, în unele plantații din zona Olteniei.

În primăverile reci, sau cu vânt, polenizarea florilor este foarte slabă, iar producția este mult sub potențialul soiurilor amintite. La înființarea plantățiilor, trebuie acordată mare atenția pomilor care se cumpără și se plantează, deoarece toate soiurile care provin din Tuleu gras sunt androsterile și deși acestea ar putea asigura un conveier convenabil în lunile iulie-august, nu se pot planta fără asigurarea unor polenizatori. Foarte bune polenizatoare sunt considerate soiurile: Renclod Althan, Stanley, Agen, Anna Späth, Silvia etc.

7.4..Cerințele prunului față de factorii de mediu

Căldură. Prunul are pretenții moderate față de căldură, acestea fiind mai mici decât la par și ușor mai mari sau apropiate cu ale mărului. Reușește bine în zonele în care temperatura medie anuală este de 8,5-11°C, pentru unele soiuri chiar în jur de 8°C (Gras românesc, Vânat românesc). Nu toate soiurile merg bine în toate zonele pomicole, unele sunt mai pretențioase la căldură și reușesc numai până în zona dealurilor mijlocii (Agen, Stanley, Anna Späth, Silvia), altele (Gras românesc, Vânat românesc) pot ajunge pe versanții sudici până în zona premontana, la peste 700 m. Există diferențe între soiurile europene și cele chino-japoneze în ceea ce privește necesarul în frig, deci lungimea perioadei repausului obligatoriu. Soiurile orientale au un repaus obligatoriu mai scurt, pornesc mai devreme în vegetație, uneori chiar în ferestrele de iarnă.

Din această cauza încercările de introducere în sortimentul românesc a unor astfel de soiuri foarte valoroase nu a reușit. În timpul repausului, rezistență prunului este mare, tolerează fără probleme temperaturi de -31°C. Bobocii floriferi rezistă la -4,4°C, florile deschise la -0,5-2,2°C, iar fructele legate la -0,5-1,1°C. Pentru legarea fructelor temperatura medie zilnică optimă este de 10-12°C, minimă nu trebuie să depășească 2°C, iar maximă 25°C, altfel florile cad în masă. În timpul verii, temperatura mai mare de 35°C determina blocarea creșterii și arsuri pe frunzele tinere.

Temperatura dintr-o anumită zona este importantă și pentru măturarea fructelor. Soiurile timpurii se maturează după acumularea unei sume de temperatura de 1400-1800°C, 2200-2400°C pentru cele mijloci și 2800-2900°C pentru cele târzii.

Apă. Prunul are cerințe mari față de apă, cerințe care sunt satisfăcute acolo unde cantitatea de precipitații este de peste 650-700 mm anual. În zonele mai uscate (stepă și silvostepă) reușește numai în condiții de irigare. Pretențiile față de apă sunt diferite între soiuri. Astfel, soiul Gras românesc reușește numai unde umiditatea este bună, de obicei în zona dealurilor mijlocii și înalte, în timp ce Anna Späth și Agen dau rezultate bune și în condiții cu deficit hidric. Soiul Vânat de Italia este pretențios la microclimat, pentru fructificare necesită umiditate și căldură, zone cu influență mediteraneană, altfel producția este nesemnificativă, desi este un soi de calitate si destul de mult raspandit in sudul si vestul țarii.

Cerințele față de apă sunt influențate de portaltoi și de epoca de maturare. Folosirea caisului ca portaltoi, asigura o rezistență mai bună la secetă. Pentru același portaltoi, soiurile târzii au cerințe mai mari față de apă decât cele cu maturare timpurie. Excesul de apă din sol este suportat mai bine de pomii altoiți pe franc, dacă nu este de durata. Dacă excesul de apă persistă sistemul radicular piere prin asfixiere. Umiditatea relativă ridicată a aerului creează condiții pentru atacul unor boli criptogamice: Monilinia, Xanthomonas, Polystigma etc., și aceste microzone trebuie pe cât posibil evitate în momentul înființării plantațiilor.Lumina. Cerințele prunului față de lumina nu sunt mari, el poate valorifica toate tipurile de teren din punct de vedere a pantei. Plantarea prea deasă a pomilor determina în timp uscarea părții bazale a coroanei, cu efecte mult mai severe decât plantarea pomilor pe expoziții nordice. Lipsa luminii determina degarnisirea treptată a coroanei, fructele se colorează mai puțîn și sunt de calitate inferioară. Pentru asigurarea unor condiții normale desfășurării proceselor fiziologice, trebuie corelată distanță de plantare cu vigoarea pomilor și asigurarea iluminării coroanei prin tăierea de întreținere.

Solul. Față de sol prunul practic nu are pretenții dacă ceilalți factori nu sunt restrictiv, în sensul că valorifica aproape toate tipurile de sol. Se poate plantă pe solurile subțiri, grele (argilă sub 55%), cu pH-ul cuprins între 5,4 și 8,3 și conținutul în calcar activ sub 10%. Pentru producții mari și de calitate, se poate plantă pe solurile brun roșcate, podzoluri, soluri brune de pădure etc., sau chiar pe nisipuri, în condiții de irigare. Nu suportă conținut mai mare de 10% calcar activ în sol.

CAPITOLUL VIII. DESCRIEREA POMOLOGICĂ A PRINCIPALELOR SOIURI

8.1.Sortimentul de soiuri la cultura prunului

Încă de la sfârșitul secolului trecut, la noi în țară au fost răspândite larg în producție unele soiuri străine (Agen, Anna Spath, Vinete de Italia, Renclod Althan, Peche), care se mențin și în sortimentul actual, alături de soiurile autohtone vechi în cultură (Vinete românești, Grase românești, Tuleu gras) sau recent create de amelioratorii noștri: Tuleu timpuriu, Tuleu dulce, Albatros, Centenar, Silvia, Gras ameliorat, Pescăruș.

8.1.1.Principalele soiuri din sortiment

Sortimentul de soiuri la prun este deosebit de bogat, având posibilitatea să găsim fructe în stare proaspătă de la sfârșitul lunii iunie și până la sfârșitul lunii octombrie, soiuri destinate consumului direct sau industrializării. Deocamdată nu există o specificare clară a destinației fiecărui soi și nici nu există soiuri numai pentru industrie, cu 2-3 excepții, menționându-se numai faptul că, pentru industrializare sunt rentabile soiurile cu măturarea din a două parte a lunii august, deoarece acumulează mai multă substanță uscată. Principalele soiuri cultivate în țară, în ordinea maturării sunt:

Rivers timpuriu(Figura 8.1)

– are vigoare mijlocie, este autosteril si bun polenizator, are fructul mijlociu, sferic-alungit, are culoare rosie-violacee si pruina albastruie, neuniforma ca grosime, pulpa carnoasa, alb-verzuie, dulce si armonios acidulata, apreciata pentru masa. Se matureaza la sfarsit de iunie si inceput de iulie.

Figura 8.1

https://pomfruct.ro/web_continut/poze/medii/prun-rivers-timpuriu-85-1.jpg)

Diana(Figura 8.2)

– are vigoare mijlocie, este parțial autofertil, are fructul mare, sferic, roșu-violaceu, marmorat, pulpă groasă, neaderenta, cu gust dulce și aromă slabă. Se maturează la începutul lunii iulie.

Figura 8.2

http://fructifer.ro/image/cache/catalog/prun/prun_Diana_Dumbrava_Cobadin-228×228.jpg)

Ialomita(Figura 8.3)

– este de vigoare mijlocie, autosteril, bun polenizator, are fructul mare, sferic sau ușor alungit, colorat în maron-închis, cu pruină groasă, cenușie, pulpă cărnoasă, potrivit de consistență, gust echilibrat, foarte apreciată pentru masă. Se maturează în a două jumătate a lunii iulie.

Figura 8.3

http://www.pepinieratecuci.ro/wp-content/uploads/pruna-ialomita-640×480.jpg

Valcean

– are vigoare mijlocie sau mare în funcție de portaltoi, fructifică pe buchete și ramuri mijlocii, înflorește târziu și este autosteril. Fructul este mare, sferic, de culoare vanată-închis, are pulpă gălbuie, cărnoasă și suculentă și cu gust echilibrat. Se maturează în decadă a treia a lunii iulie.

Carpatin(Figura 8.4)

– are vigoare mică-mijlocie, formează coroane rare, bine garnisit cu ramuri scurte și mijlocii și este androsteril. Fructul este mijlociu, sferic-alungit, de culoare albastră-închis, cu pruină cenușie. Pulpă este galben verzuie, suculentă, fină, neaderenta la sâmbure. Se maturează în prima decadă a lunii august.

Figura 8.4

http://www.pomicultura.net/imgs/pomifructiferi/prun/pomi-fructiferi-prun-carpatin-mare-soi.jpg

Flora

– are vigoare mare, cu o bună capacitate de ramificare, fructifică pe buchete și ramuri mijloci și este androsteril. Fructul este mare, ovoidal sau sferic, albastru, cu pruina cenușie. Pulpă este alb-verzuie, suculentă, cu gust plăcut și armonios. Se maturează în prima jumătate a lunii august.

Tuleu timpuriu(Figura 8.5)

– este un soi destul de viguros, androsteril, cu fructul mare ovoidal, vânat-închis, cu pulpă cărnoasă, dulce și armonios acidulată, fin aromată, destinat consumului în stare proaspătă și exportului. Se maturează la începutul lunii august.

Figura 8.5

http://www.pomifructiferi.com/prelucrate/tuleu-timpuriu.jpg

Alina

– are vigoare mică-mijlocie, fructificare pe buchete de mai și este androsteril. Fructul este mare, ovoidal, de culoare albastră-deschis, acoperit cu o pruină cenușie. Pulpă are culoare galben-verzuie, este consistentă și cu gust plăcut. Se maturează în prima jumătate a lunii august.

Pitestean(Figura 8.6)

– pomul are vigoare mijlocie, este androsteril, are fructul mare, ovoidal, vânat-închis, cu pulpă cărnoasă, cu gust echilibrat, de calitate foarte bună pentru masă. Se maturează la sfârșit de iulie și început de august.

Figura 8.6

http://pepinierapomicolabors.ro/wp-content/uploads/2017/10/soi-de-prun-pitestean.png

Centenar(Figura 8.7)

– este de vigoare mijlocie, este androsteril, are fructul mare și foarte mare invers ovoidal, de culoare maronie-închis, pătat cu roșu-violaceu și cu o pruină groasă. Pulpă este de consistentă medie, are gust echilibrat, aromă fină și calitate foarte bună. Se maturează în prima jumătate a lunii august.

Figura 8.7

http://fructiflora.ro/wp-content/uploads/2016/02/Centenar-1.jpg

Silvia(Figura 8.8)

– este un soi de vigoare mijlocie-mare, autosteril și bun polenizator, cu fructul mare sau foarte mare, sferic alungit sau elipsoidal, de culoare maronie-roșcat, cu pruină groasă cenușie. Pulpă este cărnoasă, are gust echilibrat și calitate foarte bună. Se maturează în prima jumătate a lunii august.

Figura 8.8

http://www.101plante.ro/domains/pepiniera/files/product/large/prun-silvia-5519.jpg

Renclod Althan(Figura 8.9)

– soi viguros, autosteril, foarte bun polenizator, cu fructul sferic, roz-violaceu, cu pruină albăstruie, pulpă cărnoasă, bine colorată, gust dulce și aromă slabă. Se maturează în a două decadă a lunii august.

Figura 8.9

http://pepinieratovisi.ro/wp-content/uploads/2017/02/Renglot-Altan.jpg

Agen(Figura 8.10)

– este un soi de vigoare mijlocie, partial autofertil, ce formeaza coroane dese, aglomerate, are fructul mic, invers ovoidal, de culoare roz-rosietica, cu pulpa galbena-portocalie, semiaderenta la sambure, moale, gust pronuntat dulce si aroma slaba. Este destinat industrializarii prin uscare si distilare. Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.

Figura 8.10

https://www.gardenexpert.ro/1111-thickbox_default/prun-agen.jpg)

Dambovita(Figura 8.11)

– are vigoare mare, fructifica pe buchete si ramuri mijlocii si este androsteril. Fructul este mare, ovoid, de culoare vanata inchis acoperit cu pruina cenusie. Pulpa este galben-verzuie, consistenta, suculenta si cu gust placut. Se matureaza la sfarsit de august.

Figura 8.11

http://pepinierasosa.ro/assets/img/content/prun10.jpg

Tuleu gras(Figura 8.12)

– are vigoare mare, este androsteril, are lemnul fragil, fructul este mijlociu, elipsoidal, vânat-închis, cu pulpă crocantă, suculentă, dulce și armonios acidulată, foarte bun pentru masă sau industrializare. Se maturează la sfârșit de august și început de septembrie.

Figura 8.12

https://www.pepinieracornesti.ro/admin/galerie/server/php/files/58/prun-Tuleu-Gras.jpg

Tuleu dulce

– este viguros, are fructul mijlociu, invers-ovoidal de culoare roșie-vinetie cu pruină albastră. Pulpă este moale, suculentă, dulce și semiaderenta la sâmbure, este destinat industrializării. Soiul da rezultate în zona dealurilor, unde soiul Agen nu poate fi cultivat. Se maturează la sfârșit de august și început de septembrie.

Stanley(Figura 8.13)

– are vigoare mijlocie, fructifică pe buchete, este foarte productiv, precoce, autofertil și bun polenizator, este sensibil la viespea sâmburilor. Fructul este mare invers ovoidal, cu o brazdă ventrala bine marcată, are culoare vanață-negricioasă, pulpă semiconsistenta, gust echilibrat și destinație mixtă: consum și industrializare. Se maturează la sfârșit de august și început de septembrie.

Figura 8.13

(Fig. 9.17 Soiul Stanley

https://pomfruct.ro/web_continut/poze/medii/prun-stanley-82-1.jpg)

Gras ameliorat(Figura 8.14)

– are vigoare mare, este autofertil și sensibil la viroze. Fructele sunt mijlocii, sferice sau sferice alungite, de culoare vanață negricioasă, cu pulpă neaderența la sâmbure, de consistentă medie sau moale, dulce și slab acidulată, foarte apreciată pentru industrializare. Se maturează la sfârșit de septembrie.

Figura 8.14

http://pepinieranucaltoit.ro/images/stories/virtuemart/product/prun_gras_ameliorat.jpg

Vanat romanesc(Figura 8.15)

– soi viguros, autofertil, foarte sensibil la viroze. Are fructul mic, elipsoidal, vânat-închis, cu pulpă verde-gălbuie, cu pruina groasă argintie, consistentă, pulpă dulce și ușor astringentă, intens aromată, cu însușiri foarte bune pentru consum sau industrializare. Se maturează în decadele 2-3 din septembrie.

Figura 8.15

https://www.pestre.ro/continut/produse/20819/420/prun-vanat-romanesc_27480.jpg

Anna Späth (Figura 8.16)

– are vigoare mijlocie, este foarte productiv, parțial autofertil, fructifică pe ramuri scurte. Fructul este mare, sferic sau ovoidal, ușor turtit la ambele capete, maroniu-vinețiu, cu pruina groasă, pulpă groasă, cărnoasă, verde-gălbuie, potrivit de dulce și slab acidulată, destinată consumului sau industrializării. Da rezultate bune până în zona dealurilor mijlocii. Se maturează în luna septembrie.

Figura 8.16

https://www.pepinieracornesti.ro/admin/galerie/server/php/files/22/prune-ana-spath.jpg

Record(Figura 8.17)

– are vigoare mijlocie, fructifică pe buchete și este autosteril. Fructul este sferic alungit, vânat închis, cu pruină albastră. Pulpă este galben verzuie, consistentă, suculentă, fin aromată, apreciată pentru masă. Se maturează la mijlocul lunii septembrie.

Figura 8.17

http://www.levyplant.ro/imagini/produse/l/prun-record-uj5Ln4.jpg

8.1.2. Sortimentul de portaltoi

În pepinieristica, la producerea materialului săditor de prun se utilizează portaltoi generativi și vegetativi. Portaltoii generativi mai utilizați sunt: corcodusul, prunul franc, P. Marianna și pe scară mai redusă piersicul, zarzarul și porumbarul.

Corcodușul este cel mai utilizat portaltoi pentru prun, deoarece se înmulțește ușor și realizează grosimea de altoire din primul an.  Imprimă pomilor o bună plasticitate și adaptabilitate la diferite condiții de sol, imprimă vigoare mare pomilor, dar nu are afinitate cu unele soiuri: Tuleu gras, Gras românesc, Record etc.

Prunul franc se obține din samburii unor soiuri locale, fiind omologați și utilizați mai mulți portaltoi: Otesani 8, Renclod verde, Voinești B, Galbior, Scolduse și Buburuz. Prunul franc are o bună afinitate cu toate soiurile, imprimă o vigoare mai mică soiurilor, dar puieții cresc greu în pepinieră. Francul asigura o productivitate bună, o înrădăcinare mai superficială și posibilitatea de a valorifica solurile mai subțiri, este mai sensibil la ger și seceta decât corcodusul.

Portaltoii vegetativi sunt puțîn utilizați datorită plasticității mai reduse pe care o au. Există o serie de selecții de perspectiva ce se pot înmulți și prin butași.

– Saint Julien A – este o selecție obținută la East Malling, se înmulțește prin butași lemnificati și marcotaj. Are afinitate cu majoritatea soiurilor de prun, imprimă precocitate și vigoare mijlocie.

– Saint Julien K – selecție obținută tot în Anglia, se înmulțește prin butași, imprimă vigoare mijlocie soiurilor, este sensibilă la calcar dar rezistă bine la solurile grele.

– Pixy – este un portaltoi vegetativ obținut în Anglia, se înmulțește prin butași lemnificati, are afinitate bună la altoire și imprimă vigoare mică.

– Otesani 11 – este un portaltoi vegetativ, ce imprimă vigoare mică-mijlocie, este o selecție de prun cu bună afinitate de altoire.

– Corcoduș 163 – o selecție de corcoduș care se înmulțește vegetativ prin butași lemnificati, pe platforme de înrădăcinare.

De dată mai recentă au fost omologați doi portaltoi vegetativi C5 și CPC, fiind selecții de corcoduș cu înmulțire vegetativă.

CAPITOLUL IX. TEHNOLOGIILE DE INFINȚARE ȘI ÎNTREȚINERII PLANTAȚIEI

9.1. Înfințarea unei plantații.

În primul rând, locul trebuie ales dinainte, în funcție de dimensiunile prunului la maturitate. Nu trebuie să uităm că în jurul lui trebuie să lăsăm destul loc să nu fie înghesuit de alte plante sau arbori. În ceea ce privește condițiile de care are absolută nevoie un prun, acestea sunt 3: căldură (importantă mai ales în perioada de polinare), lumina și umezeală. Prunii înfloresc mai devreme decât ceilalți pomi fructiferi, așa că nu trebuie planatați într-o zona în care temperaturile scad sub zero. Dacă totuși zona este una rece, atunci evităm să plantăm soiuri care înfloresc prea devreme; în acest caz sunt recomandate soiurile Czar, Victoria sau Marjorie's Seedling. Prunii preferă locurile aflate în plin soare, deși nici grădinile cu puțînă umbră dimineață sau după-amiază nu le dăunează. În ceea ce privește umezeală, este foarte important să nu plantăm prunii în parcele cu pământ mereu umed, dar nici prea uscat. Trebuie evitată plantarea lângă alți pomi pentru că aceștia îi vor priva de umezeală de care au nevoie.

Prunul va fi plantat cu precădere în ferme specializate cu o suprafață de circa 250 ha amplasate în zona pomicolă propriu-zisă. Într-o fermă specializată pentru a se utiliza judicios forța de muncă, sortimentul de soiuri trebuie astfel alcătuit încât să se asigure o succesiune în coacerea fructelor de la soiurile extratimpurii până la cele foarte târzii. Plantațiile intensive de prun se amplasează pe terenuri pretabile la mecanizare și eventual la irigare (în zone cu mai puțîn de 550 mm precipitațîi anual). Terenul se fertilizează cu 40-60 t gunoi de grajd, 600-800 kg superfosfat și 250-300 kg sare potasică la ha, iar apoi se desfundă la adâncimea de 45-50 cm cu subsolaj. În cazul terenurilor cu exces de umiditate, în anumite perioade, plantarea pomilor se face pe biloane.

9.2. Specificul întreținerii plantațiilor

Lucrările solului. În livezile tinere, solul se menține că ogor lucrat sau ogor lucrat combinat cu culturi de acoperire (îngrășăminte verzi); intervalele dintre rânduri pot fi cultivate cu leguminoase anuale, prășitoare de grădină sau bostănoase (pepeni, dovleci, dovlecei). Plantele intercalate trebuie să primească, pe lângă dozele de îngrășăminte ce se  dau pomilor, și pe cele necesare pentru creșterea și fructificarea lor. Aplicarea îngrășămintelor. Întrucât prunul se cultivă, în majoritatea cazurilor, pe terenuri în pantă, sărace și este expus alternanței de rodire, pentru prevenirea apariției

9.3. Recoltarea producției

Recoltarea mecanizată impune stabilirea unor distanțe convenabile la înființarea livezii, alegerea unor soiuri care se pretează la scuturare (cu desprinderea ușoară a fructelor) și eventual aplicarea unor tratamente cu produse care provoacă abscisia fructelor.

Plantația de prune este o investiție capitală pe termen lung, care poate fi exploatată 20-25 de ani. Durata exploatării eficiente depinde de corectitudinea înființării plantației și îngrijirea acesteia în primii 3-4 ani după plantare. Alegerea soiului de prun este determinată de mai mulți factori: cerințele pieței, condițiile climaterice, metodă de cultivare, sistemul de irigare, structura solului, reacție slab acidă sau neutră, apele freatice, etc.

CAPITOLUL X. COMBATEREA BOLILOR

10.1 Boli si dăunatori.

10.1.1 Boli

Ciuruirea micotică (Strigmina carpophila). Bacteriile atacă ramurile fructele și frunzele. Astfel, pe frunze apar pete mici, circulare, de culoare verzui deschis-gălbui la început. pentru că mai târziu să ia o culoare brun- roșiatică. La nivelul petelor, părticică din frunză moare. Aceste părți de. frunză rnoarta se vor desprinde și vor cădea, dând astfel un aspect de frunză ciuruită. Atacul asupra fructelor constă în apariția unor pete mici circulare, negricioase, chiar  adâncite. Pe ramuri se produc leziuni adânci și, deschise.

Arsura bacteriană(Figura 10.1)  (Pseudsmonas spp.). Se manifestă la fel pentru toate samburoasele, pe frunze, fructe și pe lăstarii nelignificati. Atacul de pe frunze poate fi, confundat uneori cu arsurile produse de diferite soluții chimice de stropit: pete circulare punctiforme cu diametrul de 0,5 – 5 mm, de culoare verde închis, cu aspect apos. Pe timp umed, în dreptul petelor se observă o pelicula umedă de lichid ieșit chiar din frunză însăși. Pe timp uscat țesuturile atacate mor și cad, iar frunză ia astfel un aspect ciuruit. În cazul unui atac puternic, frunzele cad în număr mare. Mugurii atacați se umflă și se veștejesc, iar vara se usucă ramurile. Pe lăstarii tineri, atacul produce pete alungite cu diametrul de 7-8 mm. Scoarță ramurilor este distrusă și devine brună. Rănile de pe ramuri, că niște ulcere, se rnaresc de la an la an și pot evolua la cancere deschise. Pe fructe apar pete circulare cu aspect umed. Lama de lichid ce apare la suprafață petelor (și care provine din frunză însăși), are o culoare ușor gălbuie. Atacul timpuriu pe fructele tinere, produce excavații pline cu bacterii. Pulpă fructelor atacate prezintă în dreptul petelor, numeroase crăpături mici. Fructele, se strică sau putrezesc. Această boală a samburoaselor este favorizată de precipitațiile abundente din timpul perioadei de vegetație o  mare parte din infecții se produc în timpul altoitului.

Figura 10.1

https://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2014/01/ciuruire.jpg

Cancerul deschis al ramurilor (Nectria galligena). Pe ramuri, boală se observă de obicei la unghiul de ramificație sau în jurul unei răni sau ramuri uscate. Scoarță atacată se înnegrește, se zbarceste și crapă extoliindu-se. l.emnul rămas dezvelit devine brun-negricios. Pe ramurile mai groase și pe tulpini se formează răni excavate cu margini îngroșate neuniform.

Monilioza samburoaselor (Moniliriia laxă). Această boală se mai nurneste popular, putregaiul brun sau mumificarea fructelor de samburoase. Afectareava duce cu timpul la uscarea pomilor, deci ea reprezintă o boală foarte gravă a samburoaselor. Florile  de pe vârful rarnurilor tinere se ofilesc, se înnegresc, se usucă, însă nu cad. Frunzele tinere suferă un proces de uscare, devin brune și se răsucesc începând cu vârful pomului, ramurile tinere se usucă și vor atârna în jos, luând un aspect de ,,steag". Atacut fructelor constă în mumifierea și apariția unui putregai brun dispus în cercuri concentrice pe aceste fructe: Fructele atacate se desprind de pe ramuri și cad. Uneori vedem mai multe fructe prinse pe ramuri la un loc, fiind lipite unele de altele prin sucul dulce scurs din interiorul lor.

Patarea roșie a frunzelor (Polystigma rubrum). Începând cu luna mai, pe frunze apar pete glabene de formă rotundă. Aceste pete vor deveni portocalii și, în final, roșii. Partea de frunză corespunzătoare petei se îngroașă și se bombeaza ușor pe față inferioară a frunzei. Este posibil că aceste pete să se unească. Rodul va fi mai slab și cu fructe mici. În cazul unui atac grav, frunzele se usucă și cad de timpuriu.

10.1.2 Dăunători

Păduchele din San Jose(Figura 10.2) (Guadraspidiotus perniciosus). Sunt atacate tulpinile, ramurile, frunzele și fructele. În jurul locurilor de fixare a fructelor (unde se prinde codiță) se formează pete roșii, caracteristice. Pomii atacăți suferă în dezvoltare și, cu tirnpul, se usucă începând de la vârf.

Figura 10.2

https://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2014/01/san-jose-1-768×512.jpg

Păduchele testos al prunului(Figura 10.3) (Parthenolecanium corni). În urmă atacului, pomii se debilitează și se usucă. Părțile atacate sunt acoperite cu un praf negru. Femela depune aproximativ 2ooo ouă în mai, apoi moare, corpul ei formând un scut protector. Larvele migrează de-a lungul nervurilor și sug seva până în septembrie, când se reîntorc pe ramuri. Pe ramuri năpârlesc și se transtorma în Iarve secundare, care iernează în crăpăturile scoarței arborilor, la baza mugurilor sau pe fruzele căzute pe sol. Sunt protejate de un strat de ceară. Se deplasează pe tulpini și ramuri, fixându-se cu trompa de țesuturi. În luna mai apar adulții.

Figura 10.3

https://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2014/01/paduchi-testosi-768×576.jpg

Păianjenul brun al pomilor (Brobia rubrioculusv). Femela dăunător, care a iernat în jurul coletului pomilor, migrează primăvară pe muguri, frunze și inflorescente. Are 5-6 generații pe an. Produce același gen de daune că și păianjenul roșu.

Viespile cu fierăstrău (Hoplocampa mînuță și H. flava). Distrug fructele de prun: larvele tinere rod sarnburii cruzi, iar pe măsură întăririi samburilor, rod pulpă săpând galerii în care se găsesc excrementele larvare și resturile de hrană. O singură larvă poate distruge 4-6  fructe, care rămân nedezvoltate și cad. Larvele le părăsesc și pătrund în pământ, unde vor iernă în comun. Are o singură generație pe an. Adulții se hrănesc cu nectar și polen. O femela depune 5o-6o ouă câte unul într-o floare.

Viespea samburilor (Eurytorma schreineri). Larvele tinere rod samburii cruzi de prun, iar pe măsură întăririi samburilor, rod pulpă fructului, săpând galerii în care se găsesc fecalele larvei și resturi de hrană. Fructele atacate rămân mici și cad. Larvele iernează în pământ. Ouăle sunt depuse în flori.

Omizi defoliatoare. În acest grup de dăunători se înscriu: omidă păroasă a dudului, nalbarul (fluturele alb) și.fluturele auriu.         .

Omidă păroasă a dudului (Figura 10.4) atacă pe lângă măr, par, dud și alte specii cum sunt cireșul,  vișinul, prunul nucul și vită de vie. Ouăle depuse pe partea inferioară a frunzelor sunt acoperite cu o pasla albicioasă. Larvele se hrănesc cu runze și își formează cuiburi mici din 2-3 frunze prinse între ele cu fire de mătase. Frunzele atacate se îngălbenesc, devin apoi brune și se usucă. În ultima faza, omizile rod frunzele în întregime, lăsând numai nervurile mai graase. Frunzele atacate sunt înfășurate laolaltă cu fire de mătase, formându-se cuiburi mari. Când atacul acestui dăunător este foarte puternic, toată coroana pomului își pierde frunzele. Omizile pot roade și coajă fructelor.

Figura 10.4

https://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2014/01/omida-paroasa-5.jpg

b) Nalbarul produce, de asernenea, pierderea frunzelor pomilor fructiferi. Larvă acestui dăunător iernează în cuiburi formate din frunze legate între ele cu fire de mătase și agățate de ramurile pomilor. Primăvară rod mugurii și apoi frunzele (mai ales față supe- rioara a frunzelor). Ouăle sunt depuse pe tată inferioară a frunzelor .

c) Fluturele auriu are același efect și anume căderea frunzelor.lerneaza tot în cuiburi formate din frunze împletite cu fire de mătase și care se găsesc mai ales în vârful ramu- rilor.Primăvară rod mugurii și apoi frunzele. Ouăle depuse pe partea inferioară a frunzelor, sunt acoperite cu pete aurii, dând aspectul de: pasla.

Cotarul verde (Cheimatobia brumată). La invazii, acest dăunător produce defolieri, mai ales când se asociază  cu Iarvele de torticide. Larvele se hrănesc cu muguri la începutul primăverii, iar.apoi cu flori și frunze. De obicei se.ascund între două frunze. Toamna târziu femelele depun ouă pe ramuri. Are o singură genera.sie pe an.

Păianjenul roșu al pomilor (Panonychus ulmi). Nu atacă numai mărul, ci și ceilalți porni fructiferi. Acest dăunător împiedică hrănirea normală a fructelor cu substanțe nutritive, ceea ce va duce la scăderea greutății fructelor. Larvele păianjenului roșu se 'hrănește cu seva mugurilor, a frunzelor, petalelor și sepalelor. Ouăle de vara sunt .depuse pe frunze, iar ouăle da iarnă pe partea inferioară a ramurilor, în jurul ramiilcatiilor, prec um și în crăpături.

Afide(Figura 10.5)  (Hylopterus prum). Se mai nurneste păduchele cenușiu al prunului. Atacă în prima jumătate a verii, frunzele și lăstarii de prun și de alte samburoase. În urmă atacului, lăstarii se inchir- cesc, iar frunzele se încovoaie sub greutatea indivizilor și capătă culoarea alb-cenușie. Au 3-5 generasii pe an dintre care ultima, prezintă și formele  aripate.

Figura 10.5

https://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2014/01/afide-13-768×576.jpg

Viermele prunelor(Figura 10.6)  (Grapholita tunebrana).  Atacă fructele de prun, care.rămân pipernicite și prezintă  adesea la suprafață lor pete violacee și un lichid lipicios propriu. Aceste prune bolnave se coc înainte de vreme și cad. Larvă intră în pulpă fructului și sapă o galerie până la sarnbure, cu care se hrănește, La maturitate, viermele părăsește fructul și se retrage în scoarță pornului unde se transformă în pupă. lerneaza în scoarță. Ouăle sunt depuse pe frunze și pe fructe.

Figura 10.6

https://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2014/01/viermele-prunelor-1.jpg

Acarianul galicol al prunului.(Figura 10.7) Atacă livezile de prun, debilitand pomii. Florile avortează, fructele rămân mici și conțin puține substanțe zaharoase. Are două generații pe an. lerneaza în interiorul unor gale formate la baza ramurilor anuale sau la baza formațiunilor fructifere. Oalele sunt sferice, turtite, cu diametrul de 1-3 mm. Inelar, în jurul lastarului se găsesc 5-12 gale. Într-o gala iernează 25oo indivizi.          Prirnavara se usucă, iar acarienii care s-au hrănit cu sucul galelor, migrează prin orificii, pe alte organe (lăstari în formare, codițele fructelor în formare) de unde sug sucul. Dacă nu ați știut, gala este o hipertrofiere (creștere) a țesuturilor produsă de enzime salivare.

Figura 10.7

https://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2014/01/acarieni-5.jpg

Sfredelitorul tulpinilor (Cossus Cossus)

Pomii atacăți au spre baza trunchiului orificii circulate înconjurate de rumeguș și un lichid roșcat cu un miros caracteristic. Din cauza galeriilor săpate în trunchi și în ramuri, pomii se debilitează, și cu timpul se rup la un vânt puternic, sau se usucă. Larvele sapă în prima primăvară galerii ascendente și oblice în lemn, secretând o substanță corozivă cu un miros specific. Înaintea impuparii din primăvară următoare, perforează coajă în modul amintit.

Tratamentele recomandate în plantațiile de prun se regasesc in tabelul 10.1 .

Tabelul 10.1

CAPITOLUL XI. RECOLTAREA, PASTRAREA SI VALORIFICAREA FRUCTELOR.

11.1 Recoltarea fructelor

Fructele, odată recoltate din pomi, nu mai continuă măturarea, motiv pentru care stabilirea momentului de recoltare este foarte important. Recoltate la maturitatea de consum, majoritatea soiurilor sunt perisabile și nu se pot transporta și manipula. Pentru consumul în stare proaspătă, recoltarea se face cu 5-7 zile înaintea maturității de consum, manual, fără a șterge pruina care le da un aspect proaspăt și se așează direct în ambalajele de livrare, iar pentru industrializare recoltarea se face la maturitatea deplină prin scuturare. Nu se recomandă baterea pomilor cu prăjină (cum se mai face pe alocuri) deoarece așa se rup o mare parte din ramurile de rod, care sunt responsabile de producția anului următor și pomii intră în alternanța de fructificare.

Măturarea fructelor în funcție de soi, se manifestă printr-o serie de modificări morfologice la nivelul fructului, când acesta se colorează caracteristic soiului, cantitatea de pruina se îngroașă, pulpă devine mai moale, cantitatea de zahăr este în creștere, iar aciditatea scade. Soiul Stanley își colorează bine fructele cu o luna înaintea maturității de recoltare, deci trebuie știut că, el se recoltează în septembrie deși se colorează bine din prima decadă a lunii august.

Fructele uscate numite popular „poame uscate” sunt considerate „adevărate minuni” pentru sănătate. Preparate vara sau toamna fructele uscate, sau deshidratate, bogate în vitamine, fibre,microelemente, fructele uscate la soare, sau deshidratate se consumă de preferință iarnă și primăvara, reprezentând o soluție corectă pentru alimentația echilibrată în sezonul rece. Totuși,fructele uscate trebuie consumate cu moderație din cauza conținutului ridicat de zahărși de calorii. Prunele se pot valorifica cu rezultate bune atât la export cât și în țară. Prin poziția geografică a țării noastre, la sfârșitul lunii iulie și prima jumătate a lunii august se maturează o serie de soiuri de  valoare, iar în Europa Occidentală este o cerere mare de prune în această perioadă.” Europenii consumă prunele în stare proaspătă sau conservată (gemuri, marmelade, dulcețuri etc.), în timp ce americanii, de exemplu, le preferă uscate.

CAPITOLUL XII. CONDIȚIILE DE SOL ȘI CLIMĂ ÎN CARE S-AU DESFĂȘURAT CERCETĂRILE

12.1. Amplasarea geografică

Municipiul Oradea se găsește la 47°03' latitudine nordică și 21°56' latitudine estică, pe drumul European E. 60, în apropierea graniței cu Ungaria.

Campurile experimentale sunt situate în nordul orașului, pe dealurile Oradiei.

12.2. Geomorfologia

Terenul cuprinde un teritoriu destul de intens care înglobează o diversitate de formațiuni geomorfologice, pedologice, aliniamente.

Pe teritoriul campului se disting două formațiuni geomorfologice:

1. Câmpia de Vest – cu altitudine de 80-190 m, reprezentată prin câmpia de divagare (Câmpia Crișurilor, Ierului, Nirului) și câmpia premontană.

2. Piemonturile vestice – cu altitudini între 200-500 m, compusă din dealurile Crasnei, Oradiei și piemonturile Pădurii Craiului, Codrului, Cuiedrului. Formarea piemonturilor vestice este legată de tectonica părții apusene a Carpaților Apuseni și de evoluția lacului Panonic. În perimetrul zonei colinare de la Oradea, piemontul este format din depozite lacustre aluvionare, pliocene și cuaternare îngrămădite, foarte heterogen, în care după retragerea lacurilor Pliocene s-au adâncit văile râurilor.

12.3. Relieful

În cadrul bazinului pomicol Oradea predomină relieful de dealuri scunde, care determină o repartiție uniformă a valorilor meteorologice din timpul anului. Actuala modelare a reliefului este deterrminată de diversitatea depozitelor de eroziune accentuată la suprafață și de frecvente alunecări de teren. Treimea inferioară a dealurilor este constituită din depuneri pontiene, formate dintr-o alternanță de argilă și marne argiloase cu intercalații de straturi nisipoase. Partea superioară a dealurilor este constituită din sedimente daciene cu textură mai ușoară.

12.4. Factorii climatici

12.4.1. Temperatura aerului

Pentru caracterizarea condițiilor de climă s-au folosit datele Stației Meteorologice Oradea, aflată la o distanță de aproximativ 5 Km sud-est. Temperatura medie anuală este de 10,7șC în anul 2016 și de 12,6șC în anul 2017. Luna cea mai rece din anul 2016 a fost luna ianuarie cu temperatura medie de –2,5șC, iar în 2017, luna cea mai rece a fost luna decembrie, cu temperatura medie de 0,1șC. Luna cea mai caldă a fost, în anul 2016, luna iulie cu temperatura medie de 24șC, iar în 2017, luna cea mai caldă a fost tot luna iulie, cu temperatura medie de 24,7șC. Temperatura maximă absolută (39,5șC) a fost înregistrată în data de 29 iulie 1943, iar temperatura minimă absolută (-29șC) s-a înregistrat în luna ianuarie a anului 1942, realizând o amplitudine maximă de 68,5șC.

Temperaturile medii anuale din anii 2016 și 2017 sunt redate în tabelul 2.1

Tabelul 2.1

Temperaturile minime și maxime din lunile: martie, aprilie, mai, iunie, iulie, din anii 2016 și 2017 sunt redate în tabelul 2.2

Tabelul 2.2

12.4.2. Durata de strălucire a soarelui

Durata de strălucire a soarelui are o foarte mare importanță în creșterea și formarea pomilor. În condițiile de la Oradea, analizând o perioadă de 10 ani se constată că cele mai multe ore de strălucire a soarelui se înregistrează în luna iulie (292,9 ore) iar cele mai puține în luna decembrie (52,2 ore). Din perioada analizată, anul cu cele mai multe ore de strălucire a soarelui a fost anul 2009 cu o sumă de 2373,2 ore iar anul cu cele mai puține ore de strălucire a soarelui a fost anul 2011 cu 1859,8 ore. Se constată o diferență de 513,4 ore. În această perioadă, media sumelor orelor de insolație anuală a fost de 2096,7 ore.

12.4.3. Brumele și înghețurile

Brumele târzii de primăvară sunt frecvente în luna martie. Brumele timpurii de toamnă apar rar în luna septembrie fiind însă frecvente în lunile octombrie și noiembrie.

Brumele târzii de primăvară constituie uneori accidente climatice care periclitează desfășurarea normală a creșterii și dezvoltării pomilor altoiți. Brumele timpurii de toamnă au un efect negativ scăzut asupra vegetației pomilor altoiți care este la sfârșit.

12.4.4. Precipitațiile

Condițiile maxime de precipitații s-au înregistrat în luna august, atât în 2016 cât și în 2017: 204,6 mm; 160,4 mm.

Condițiile minime de precipitații s-au înregistrat în luna decembrie a anului 2016, cu 9 mm, iar în 2017, 2 mm în luna aprilie. Precipitațiile căzute în perioada martie-iulie 2016 și 2017 sunt redate în tabelul 2.3.

Tabelul 2.3

Primele zăpezi cad de obicei în luna noiembrie, iar ultimele în luna martie. Cantitatea de zăpadă este relativ mică, stratul de zăpadă neuniform și intermitent, adesea spulberat de vânt.

Nivelul precipitațiilor este deosebit de important pentru o bună creștere și dezvoltare a pomilor altoiți.

12.4.5. Umiditatea relativă a aerului

Umiditatea relativă a aerului are o valoare medie anuală de 80,8 %, lunile extreme fiind luna decembrie cu 90,1 % și luna ianuarie cu 89,3 %, luna august a avut valori de 70,3%.

Vânturile cele mai frecvente sunt cele din nord-est și sud-vest. Cele cu intensitatea cea mai mare bat din direcția sud și sud-est.

Tabelul 2.4

12.4.6. Regimul eolian

Urmând evoluția lunară a frecvenței și direcției vânturilor, se constată că în lunile noiembrie, februarie predomină vânturile din sud și nord, începând din luna martie crește frecvența vânturilor din est care devin permanente în septembrie.

Vânturile devin importante sub aspect negativ atunci când viteza lor este mare, putân să rupă pomii de la punctul de altoire mai ales la cais, unde compatibilitatea în special pe mirobolan este mai slabă.

12.5. Factorii pedologici

12.5.1. Solul

Amplasare

Din punct de vedere geomorfologic, campul aparține de ținutul Tisei, subținutul câmpiei de divagare, districtul Câmpiei Crișurilor și este situat pe malul drept al Crișului Repede. Prezintă un relief plan, ușor frământat de zone depresionare și grinduri, caracteristice luncilor. O particularitate a perimetrului este prezența unor bancuri de pietriș rulat pe diferite areale, ce apar pe orice formă de microrelief: grind, zonă depresionară sau zonă plană.

Nivelările executate cu ocazia amenajării pentru irigat nu au reușit să realizeze un relief plan.

Din punct de vedere geologic ferma este situată în Depresiunea Panonică, cu formațiuni de vârstă cuaternară. Roca mamă pe seama căreia au evoluat solurile identificate este formată din depozite fluviatile, stratificate de diferite texturi sau din pietrișuri fluviatile de dimensiuni diferite. Roca subiacentă este formată din nisipuri grosiere și pietrișuri.

Din punct de vedere hidrografic aparține de bazinul Crișului Repede, fiind situată pe malul drept al acestuia. Apa freatică se găsește la adâncimi de 3-5 m sau chiar mai mari dar irigarea intensă a solurilor a dus la o gleizare a acestora de intensitate mai mare decât cea provocată de apa freatică.

12.5.2. Soluri existente în campul experimental

Terenul este situat în lunca Crișului Repede, fiind reprezentată de soluri formate de depozite fluviatile de diferite texturi, în special grosieră și de pietrișuri fluviatile aflate în diferite stadii de evoluție: de la soluri tinere, neevoluate (soluri aluviale – Aluviosoluri) la cambisoluri (Eutricambosoluri) și Preluvosoluri (fostele soluri brun argiloiluviale).

Soluri neevoluate (Protisolurile) – se caracterizează printr-un orizont A de diferite grosimi (30 –60 cm), orizont de trecere A /C spre roca mamă și orizont C (roca mamă).

Textura la suprafață variază de la lutoasă la luto-nisipoasă, reacția solului (pH-ul) de la slab acidă la slab alcalină, conținutul în humus este slab spre mijlociu, conținutul în fosfor mobil este foarte bun, chiar excesiv datorită aplicării în doze mari de îngrășăminte fosfatice. Sunt soluri cu fertilitate bună cu excepția celor cu schelet care au un conținut în humus scăzut. Separarea unităților de sol a fost făcută pe baza texturii, a conținutului de schelet și a imensității fenomenului de gleizare provocat de un exces de umiditate temporală.

Cambisolurile – se caracterizează printr-un orizont A de acumulare a humusului, urmat de un orizont Bv (B cambic) de argilizare „in situ” (pe loc) și un orizont C (roca mamă).

Textura la suprafață a acestor soluri variază de la luto-argiloasă la luto-nisipoasă, pH-ul de la slab acid la neutru, și prezintă un conținut bun în fosfor mobil. Solurile din această clasă au fost subdivizate în funcție de textură, intensitatea gleizării și conținutul în schelet. Sunt soluri cu fertilitate bună sisținută și de aplicarea regulată de îngrășăminte organice și chimice.

Argiluvisolurile – se caracterizează printr-un orizont A (ocric sau molic), urmat de un orizont Bt (B argic) cu argilă migrată din orizonturile superioare și un orizont C (roca mamă).

În perimetrul studiat au fost întâlnite două subtipuri ale Preluvosolului (fostul sol brun argiloiluvial) și anume subtipul cu orizontul A ocric (Ao) de culoare mai deschisă și subtipul A molic (Am) de culoare închisă.

Datorită orizontului B argic (Bt) de acumulare de argilă, ambele subtipuri prezintă un proces de pseudogleizare slabă cauzată de stagnarea apei în profilul solului pe perioade scurte.

Sunt soluri cu textura ce variază de la lutoasă la luto-argiloasă, cu pH slab acid, conținut în humus și azot mijlociu și de la bun la foarte bun în fosfor.

Exceptând solurile cu schelet, celelalte soluri nu prezintă restricții pentru culturile pomicole sau pepinieră, dar pentru conservarea și mărirea fertilității acestor soluri se cere o exploatare rațională a acestora prin executarea de lucrări agrotehnice la umiditatea optimă a solului, aplicarea de îngrășăminte chimice în conformitate cu recomandările studiilor agrochimice, stabilirea unor norme de irigare conform stării de umiditate a solului pentru a nu provoca exces de apă, iar suprafețele parcelelor trebuiesc înierbate pentru a preveni băltirea apei la suprafață.

12.5.3. Solul pe care s-au desfășurat cercetările

Experiența a fost amplasată pe un sol de tip Preluvosol care se caracterizează printr-un orizont A ocric (Ao), un orizont B argic (Bt) cu argilă migrată din orizonturile superioare și un orizont C (roca mamă).

Orizontul Ao – are o grosime de 20-25 cm de culoare mai deschisă, brun sau brun deschis;

Orizontul Bt – are o grosime de 75 cm, prezintă o acumulare de argilă, în partea superioară are culori cu nuanțe mai galbene, prezintă o pseudogleizare slabă cauzată de stagnarea apei în profilul solului pe perioade scurte.

Orizontul C – este reprezentat de roca neconsolidată.

Principalele proprietăți fizice și chimice ale solului pe care s-au desfășurat cercetările sunt redate în tabelele 2.6 și 2.7.

Legenda unităților de sol

Tabelul 2.5

Tabelul 2.6

Proprietăți fizice

După compoziția granulometrică, Eutricambosolul are o textură lutoargiloasă cu o slabă diferențiere texturală pe profil.

Principalele proprietăți fizice ale solului din perimetrul S.C.D.P. Bihor

Densitatea solului variază între 1,47 g/cm³ la adâncimea 0-10 cm și 1,50 g/cm³ la adâncimea 50-60 cm în orizontul A, între 11,61–1,63 g/cm³ la adâncimea 70-150 cm în orizontul Bt, respectiv 1,58 g/cm³ la adâncimea 160-170 cm în orizontul de trecere B/C.

Porozitatea este cuprinsă între 45-51% în orizontul A, respectiv pe adâncimea 0-60 cm și scade odată cu adâncimea astfel încât în orizontul Bt la adâncimea 70-150 cm nu depășește 40-42%.

Proprietăți chimice

Principalele proprietăți chimice ale Eutricambosolului sunt prezentate în tabelul 2.7

Tabelul 2.7

Principalele proprietăți chimice ale solului

Reacția solului este acidă spre slab acidă, având un pH cuprins între 5,75-6,35 în orizontul Ao și Bt.

Conținutul în humus la adâncimea 0-10 cm este de 1,85% în urma fertilizării mai intense cu îngrășăminte organice și scade la 1,41% la adâncimea 50-60 cm, corespunzător cu stratul desfundat. În stratul desfundat conținutul în humus variază între 1,46-1,70%, menținându-se la peste 1% până la adâncimea de 115 cm.

12.6. Vegetația spontană

Terenul se încadrează, din punct de vedere al vegetației spontane, în zona de silvostepă, dar lipsește vegetația lemnoasă în stare naturală și pajiștile naturale.

Vegetația spontană este reprezentată de următoarele specii: Capsella bursapastoris (traista ciobanului), Stellaria media (rocoină), Lamium purpureum (urzica moartă), Sinapis arvensis (rapița), Taraxacum officinale (păpădie), care apar primăvara devreme urmate de Matricaria maritima (mușețel prost), Papaver rhoeas (mac), Delphinium consolida și Delphinium orientale (nemțișori), Poligonum (troscot), Cirsium arvense (pălămidă), Conium maculatum (cucută), Chenopodium album (lobodă), Amarantus retroflexus (știr), Polygonum persicaris (ardeiul broaștei), Rumex crispus (ștevie), Calamagrostis epigeios (trestioară), Symphytum oficinale (tătăneasă), Equisetum arvense (coada calului), Lepidium draba (urda vacii), Arigeron canadensis (coada vacii), Setaria glauca (mohor) și Echinochloa crus galli (costrei).

CAPITOLUL XIII. SCOPUL CERCETĂRII ȘI OBIECTIVELE PROPUSE

Cercetările s-au efectuat în scopul de a stabili cel mai adecvat sortiment de prun pentru zonă din punct de vedere al producției, al calității acesteia, al rezistenței la factori pedoclimatici, boli și dăunători.

În cazul experienței de față am urmărit comparativ modul de comportare a șase soiuri de prun (împărțit în două grupe – 3 soiuri omologate și 3 soiuri locale), din care 3 în cultura intensivă și 3 în cultura semi-intesivă. Soiurile și biotipurile luate în studiu reprezintă variante ale experienței.

Principalele obiective luate în cercetare se referă la următoarele aspecte:

– parcurgerea principalelor fenofaze de rodire în corelație cu factorii pedoclimatici;

– stabilirea randamentului cantitativ și calitativ al plantației;

– determinările biometrice la pomi și fructe;

– compoziția chimică a fructelor;

– urmărirea rezistenței la manipulare și transport;

– randamentul la prelucrarea prin distilare;

– eficiența economică.

CAPITOLUL XIV. MATERIALUL CERCETAT ȘI METODA DE LUCRU

14.1. Soiurile și biotipurile cercetate

Sortimentul nou

STANLEY

Este un soi de origine americană, obținut prin încrucișarea soiurilor Agen și Marele Duce în anul 1913, dat în comerț în 1926.

Pomul este viguros, rezistent la ger și destul de rezistent la boli. Rodește îndeosebi pe buchete de mai. Epoca de înflorire este mijlocie.

Fructul este mare (35-50g) cu o formă neregulată, ovoid alungită, de culoare vânăt – închisă, cu pielița subțire, dar elastică. Pulpa este verzuie relativ suculentă, dulce și nu tocmai armonios acidulată.

Epoca de coacere – din a treia decadă a lunii august și începutul lunii septembrie. Intră pe rod la 4-5 ani de la plantare. Este autofertil și un bun polenizator. A fost extins în cultură pe suprafețe mari doar din ultimii 10 ani.

Producțiile sunt mari (15-20 t/ha), iar în câmpul experimental s-au obținut 30 t/ha. Este destinat pentru consum în stare proaspătă și industrializare.

RECORD

Soi obținut la SCPP Voinești prin polenizarea naturală a soiului Renclod violet, omologat în 1983. Se cultivă în zona subcarpaților Meridionali inclusiv a dealurilor înalte.

Pomul este de vigoare mijlocie spre mare, productiv, cu coroană piramidală, rodește pe buchete de mai și ramuri mijlocii, epoca de înflorire este medie; flori mari, albe cu polen.

Fructul este mare (peste 70g), cu pielița de culoare vânăt închisă, acoperită cu un strat de pruină albastră. Pulpa galben – verzuie suculentă – are un gust plăcut și conține 17 – 19 % S.N. Sâmburele este mijlociu (4,1%) neaderent.

Intră pe rod în anul 4 – 5 de la plantare și se pretează la densități de 400 – 500 pomi/ha. Epoca de maturare – 1…12 septembrie. Necesită polenizator pentru asigurarea producției. Produce 60 – 70 kg/pom. Este tolerant la atacul bolilor și dăunătorilor.

DAMBOVITA (sin H 10/19 B)

Soi obținut prin hibridarea sexuată a soiului Tuleu Gras și Anna Späth. Pom de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana conic răsturnată. Rodește pe buchete de mai și ramuri mijlocii.

Epoca de înflorire – mijlocie, flori albe fără polen.

Fructul este mare (46 – 51g) de formă ovoidă și culoare vânăt – închisă. Pulpa de culoare galben-verzuie consistentă, conține 14-16% S.U.

Sâmburele este mic (3,3%) neaderent. Este un soi cu destinație mixtă. Produce 60 – 70 Kg/pom. Este autosteril și tolerant la atacul bolilor și dăunătorilor.

Sortimentul vechi

BOTIȘELE

Pomul este foarte rustic cu o vigoare mijlocie, rezistent la intemperii, boli și dăunători. Producția este bună (50 – 60 kg/pom), relativ constantă, calitatea fructelor slabă.

Sâmburii nu sunt detașabili de pulpă. Greutatea medie a fructelor este în medie de 25g. Epoca de coacere – 15…20 august.

Se pretează exclusiv pentru fabricarea țuicii, fructele fiind foarte suculente. Poate fi folosit pentru ameliorare și eventual pentru portaltoi.

ALBUȚE

Populație de vigoare mijlocie spre mare și formă piramidală. Prezintă rezistență deosebită la boli și dăunători. Fructe mici (16-20g) de culoare alb – gălbuie, pulpa se detașează relativ ușor de sâmbure. Procentul de sâmbure este de circa 15%.

Producțiile sunt variabile (30-80 kg/pom), cu alternanță de rodire accentuată.

Este destinat pentru industrializare (dulceață, magiun, distilare) și ca portaltoi.

ROȘIOARE

Provine dintr-o populație destul de veche și valoroasă. Pomul are o vigoare mijlocie, cu rezistența bună la ger, boli și dăunători.

Intră pe rod la vârsta de 4 – 5 ani și produce abundent, neregulat. Fructul este mic (25 – 30 g), cu pulpa aderentă la sâmbure, de calitate mediocră, slab rezistent la cădere, transport și păstrare. Drept urmare, sunt folosite în special pentru distilare.

Procentul de sâmbure este de cca. 9%, perioada de coacere 25-30 august, cu producție de 30 -50 kg/pom.

Este utilizat atât pentru înmulțire vegetativă cât și ca portaltoi.

14.2. Așezarea experienței și metoda de lucru

Experiența a fost așezată într-o cultură de concurs cu soiuri de prun din care s-a ales sortimentul reprezentat de Stanley, Record și Dâmbovița – soiuri noi introduse în cultură, iar în cazul biotipurilor locale (Botișele, Albuțe, Roșioare) s-a amplasat într-o livadă situată la cca. 400 m de prima.

Sortimentul nou este situat într-o plantație de 6 ani, in cadrul campului experimental al Univ.Oradea.

Distanța de plantare este de 5/4 m (500 pomi/ha), pomii fiind altoiți pe corcoduș. Forma de conducere a coroanei este vasul aplatizat.

Amplasarea în teren a experienței s-a făcut randomizat, astfel încât fiecare variantă cuprinde 12 pomi.

Au fost alese 3 rânduri din fiecare soi, marcându-se câte 4 pomi pe fiecare rând, constituindu-se astfel 3 repetiții. Pe pomii marcați s-au făcut observații fenologice, măsurători biometrice și de producție. Varianta o constituie solul.

Pentru sortimentul vechi (biotipurile locale), experiența s-a amplasat într-o plantație de prun heterogenă, majoritatea pomilor fiind produși prin drajoni. Au fost plantați la distanta de 6/4 m, totalizând 416 pomi/ha.

Pentru comparare cu sortimentul nou, în cazul biotipurilor au fost aleși pomi de vârsta apropiată (8-10 ani), grupați după aceleași reguli ca și în cazul soiurilor noi.

14.3. Agrofitotehnica plantației experimentale

Sortimentul nou

Întreținerea solului a constat în două prașile manuale pe direcție coroanei, cu înierbare naturala între rânduri.

Fertilizarea solului s-a făcut cu 20t/ha gunoi de grajd, aplicat localizat, o data la 2 ani. Îngrășăminte complexe (N13, P13, K13), în doza brută de 200 kg/ha, s-au administrat anual.

Tăierile de rodire s-au efectuat în perioada de repaus relativ, constând în înlăturarea lăstarilor lacomi, reducția ramurilor de rod și lucrări de aerisire a coroanei.

Tratamentele fitosanitare au fost în număr de 4, din care unul în perioada de repaus (Oleocarbetox 15% și 3 în perioada de vegetație (Captadin 0,2% și Sinoratox 0,15%).

Sortimentul vechi

S-a păstrat agrofitotehnica clasică, cea practicată de localnici: târlirea odată la 5 ani; s-a târlit 6 zile cu 150 oi pe o suprafața de 200 m2.

Experiența a fost amplasata în anul 2 de la târlire. S-au făcut lucrări de curățire în coroane, fără a se interveni prin taiere, prașile sau tratamente fitosanitare.

S-a menținut această tehnologie întrucât a dat rezultate foarte bune, fiind practicată de sute de ani, alternanța de rodire manifestându-se cu o frecvență mult mai redusă față de plantațiile nefertilizate sau cele slab fertilizate.

CAPITOLUL XV. REZULTATE OBȚINUTE

15.1. Desfășurarea principalelor fenofaze de rodire

Urmărirea desfășurării fazelor fenologice prezintă interes practic și teoretic, pentru aplicarea corectă și la timp a diferitelor lucrări tehnologice.

Declanșarea și parcurgerea fenofazelor de rodire, deși este un grupaj de soiuri cu coacere apropiată, prezintă totuși diferențieri între perioadele de umflare a mugurilor, dezmugurit, înflorit și coacerea fructelor.

Aceste deosebiri sunt evidențiate în detaliu în tabelul 7.1.La sortimentul nou introdus în cultură, în ceea ce privește umflarea mugurilor, prima declanșare are loc la soiul Stanley, ceea ce conduce ca și celelalte fenofaze (dezmugurit, înflorit, coacere) să fie decalate față de celelalte soiuri cu câteva zile.

Făcând referire la soiurile locale, prima declanșare a fenofazelor are loc la Roșioare, care este mai timpuriu față de celelalte soiuri, celelalte fenofaze fiind derulate în aceeași direcție.

În urmărirea desfășurării în timp a fenofazelor amintite, s-au făcut observații asupra rezistenței la boli și dăunători, constatând că soiul Stanley, pe măsura înaintării în vârstă, manifestă o sensibilitate sporită față de Monilinia laxa și Plum-pox.

La soiul Record se manifestă o slabă rezistență la păduchele țestos (Parhenolecanium corni), iar la soiul Dâmbovița o sensibilitate la boli virotice.

La sortimentul vechi, toate cele 3 biotipuri s-au dovedit rezistente sub aspectul bolilor și dăunătorilor; la intemperii este mai sensibil soiul Roșioare , care manifestă cea mai mare alternanță de rodire. Rezistența cea mai bună la intemperii a dovedit-o soiul Albuțe având cea mai mare constantă în rodire.

15.2. Producția de fructe și calculul statistic

Sub aspectul producției de prune, exprimată în t/ha, se constată că în anii experimentali au existat diferențe semnificative. Ca favorabilitate, anul 2016 a fost un an de excepție pentru producția de prune din partea de vest a țării, inclusiv zona studiată. În zona Oradea, brumele târzii și precipitațiile înregistrate în luna aprilie 2017, au afectat parțial producția de prune. Cu toate acestea, media celor doi ani poate constitui un indicator de referință pentru sortimentul analizat.

Dintre soiurile noi introduse în cultură, Stanley a dat cea mai bună productivitate (16,5 t/ha), iar dintre biotipuri Albuțe (13,3 t/ha).

Valorile medii ale producției în cei doi ani de studiu sunt următoarele (tabelul 15.2.):

Tabelul 15.2.

Producția de fructe 2016, 2017 și media

Pentru analiza statistică a producției de fructe, în tabelul 7.3.a, sunt prezentate cele 3 soiuri a căror producție a fost comparată cu media lor.

Soiul Stanley asigură cea mai mare producție, cu o diferență de +1,8 t (foarte semnificativ) față de Mt, spre deosebire de Record și Dâmbovița, care au o diferență negativă.

Tabelul 15.3.a

Influența soiului asupra producției de fructe

(sortiment nou)

În tabelul 7.3.b, este prezentată o altă situație, în care s-au comparat producțiile dintre soiuri și biotipuri, luându-se ca Mt cel mai vechi biotip – Botișele.

Influența soiului și biotipului asupra producției de fructe și

corelații între producții de fructe, creșterea în circumferința a

trunchiului și creșterile medii ale lăstarilor

Tabelul 15.4

DL (5%) = 2,24 DL (1%) = 3,18 DL(0,1%) = 4,60

Pe baza măsurătorilor biometrice luate în cei 2 ani 2016-2017 s-au stabilit corelații între rata anuală de creștere în circumferință, rata anuală medie de creștere a lăstarilor și producția de fructe. S-au folosit următoarele notații:

A: producția de fructe;

B: rata anuala medie de creștere în circumferința

C: rata anuala medie de creștere a lăstarilor

Fata de Mt, soiul Stanley, are o producție asigurată foarte semnificativ, Recordul – semnificativ, iar celelalte soiuri nu dau producții asigurate statistic.

Calculând coeficientul de corelație (r), se constată că între producția de fructe și rata anuală medie de creștere în circumferință se realizează un r = 0,72++, iar între rata anuală medie de creștere a lăstarilor și producția de fructe se obține un r = 0,75++.

15.3. Principalele caracteristici ale fructelor

În tabelul 7.4. sunt prezentate principalele însușiri ale fructelor din cele două grupe de prun aflate în studiu. Din grupa soiurilor noi, se evidențiază faptul că fructele au o formă ovoidă, sâmburele fiind neaderent la pulpă, cu o coacere grupată la sfârșitul lunii august – începutul lunii septembrie.

Biotipurile au o formă sferică, exceptând soiul Roșioare la care forma este ovoidă. Culorile sunt diferite (vânăt-închisă, alb-gălbuie, roșie), sâmburele este aderent la pulpă cu excepția la care este semiaderent.

Toate soiurile din sortimentul nou prezintă o rezistență foarte bună la transport și manipulare, spre deosebire de sortimentul vechi care este foarte sensibil și fără aspect comercial.

Tabelul 15.4

Principale caracteristici ale fructelor la soiurile și

biotipurilor luate în studiu

15.4. Însușirile biometrice ale fructelor

În acest capitol ne referim în principal la diametrul mare (D), diametrul mic (d), înălțimea (H), indicele de formă și de mărime al fructelor.

Sub acest aspect, sortimentul nou se diferențiază net față de cel vechi, pe primul loc situându-se soiul Record (46,8/43,8/51,2 mm), urmat de soiul Stanley și Dâmbovița cu valori apropiate.

În cazul biotipurilor, Botișelele prezintă cea mai mare valoare (32/26/38 mm), urmat de Roșioare și Albuțe.

Indicele de formă prezintă valorile cele mai mari la Roșioare (2,4) și Stanley (2,2), cele mai mici avându-le soiurile Record și Albuțe – 1,3.

În tabelul 7.5. sunt prezentate principale însușiri biometrice ale fructelor.

Tabelul 15.5.

Însușirile biometrice ale fructelor

Evoluția însușirilor biometrice

Sortiment

15.5. Însușirile fizico-mecanice ale fructelor

Reprezintă un indicator foarte important atât pentru identificarea soiurilor cât și pentru valoarea comercială a acestora.

În condițiile ecologice ale zonei Oradea, dintre toate soiurile, cea mai mare producție o dă soiul Stanley (33 kg/pom, respectiv 16,5 t/ha).Soiul Record și Dâmbovița au realizat producții mai mici dar, apropiate între ele – 28 kg/pom și 14 t/ha, respectiv 27 kg/pom și 13,5 t/ha.

Din sortimentul vechi, cea mai mare producție se obține la Albuțe (31,9 kg/pom – 13,3 t/ha), spre deosebire de Roșioare care a avut valoarea cea mai mică (25,9 kg/pom – 10,8 t/ha).

Masa medie a fructelor evidențiază că soiul Record are fructul cel mai mare (69g), urmat de Dâmbovița (47g) și Stanley (46g).

În cazul biotipurilor, Botișelele au fructul cel mai mare (25g), urmat de Roșioare (24g) și Albuțe (18g).

Procentul cel mai ridicat de pulpă îl are soiul Dâmbovița (96,6%), iar dintre biotipuri îl are (91%).Valorile cele mai mici le au Stanley (95,3%) pentru soiuri și 84,2% în cazul biotipurilor.

Calitatea fructelor este dată de mărime, culoare, cantitatea de prună, etc.

Repartizând pe loturi de câte 10 kg pentru fiecare soi, din care s-au sortat fructe pe diferite clase de calitate, am obținut la soiul Record procentul cel mai ridicat de fructe din categoriile superioare de calitate (85% calitate extra), urmat de Dâmbovița și Stanley cu valori apropiate.

Analizând sub acest aspect biotipurile luate în studiu, rezultă că niciunul nu prezintă fructe ce se încadrează în categoria extra, iar la calitatea I cel mai mare procent îl au Albuțele (32%).

Numărul de fructe la Kg este un indice foarte important, în special pentru cele destinate exportului. Cu cât numărul de fructe la kg este mai mic, cu atât procentul la export și valoarea fructelor cresc.

Având condiții asigurate, s-a determinat în 2016 randamentul în alcool al fructelor. Astfel, s-au pus în vase de plastic cu capacitatea de 100 l fructe din fiecare soi și biotip, stabilindu-se în final cantitatea de fructe din care a rezultat 1 l țuică la 32°.

Dintre soiuri, cel mai bun randament l-a dat soiul Stanley (5,5 – 6 kg), cu cel mai ridicat conținut în suc, iar cel mai scăzut randament s-a obținut la soiul Record (6-6,5 Kg).

Dintre biotipuri, cel mai ridicat randament l-a dat Roșioare (5 – 5,5 kg fructe/ 1 l țuica la 32°), iar cel mai scăzut l-a dat biotipul Botișele (7 kg fructe /1 l țuică la 32°).

Însușirile fizico – chimice ale fructelor sunt prezentate în tabelul 7.6.

Însușirile fizico – chimice și calitatea fructelor 2017

Tabelul 7.6

15.6. Compoziția chimică a fructelor

Sub aspectul compoziției chimice a fructelor, se remarcă soiul Record având cel mai mare procent de S.U. (17,9%), cel mai mare procent de zahăr (12,2%) și mediu sub aspectul acidității și vitaminei C. Aceste caracteristici îi conferă o destinație specială pentru servirea ca fruct de masă.

Conținutul cel mai mare în vitamina C îl are soiul Stanley (18,36%).

În cazul biotipurilor, Albuțe au cel mai ridicat procent în S.U. (17%), motiv pentru care este preferat pentru prepararea dulcețurilor și magiunului. Sub raportul conținutului în zahăr și vitamina C, pe primul loc se situează Roșioare (12,2% zahăr, 12,6% vitamina C).

Datele referitoare la compoziția chimică a fructelor sunt redate în tabelul 7.7.

Tabelul 7.7.

Compoziția chimică a fructelor – 2017

CAPITOLUL XVI. EFICIENȚA ECONOMICĂ

16.1. Cheltuieli de producție

A. Sortimentul nou

Toate cheltuielile de producție sunt făcute la nivelul anului 2016. Principale cheltuieli de producție efectuate în anii experimentali (raportate la ha), au fost determinate de:

1. Prașile manuale:

10 zile om x 50 lei/zi = 500 lei

2. Îngrășăminte organice (gunoi de grajd):

20 t/ha x 40 lei/t = 400 lei

3. Încărcatul/descărcatul/transportul îngrășămintelor organice la 2 km:

10 zile om x 50 lei/zi → 500 lei

4. Transport gunoi cu tractorul:

8 ore x 4,5 l motorină/oră = 36 l motorină

36 l x 4 lei/l = 144 lei

5. Tăieri de rodire:

5 zile om x 50 lei/zi = 250 lei

6. Îngrășăminte chimice complexe (N13, P13, K13):

200 kg/ha x 80 lei/sac = 320 lei

– în preț sunt incluse și cheltuielile de administrare a îngrășămintelor

7. Tratamente fitosanitare în număr de 4:

– Oleocarbetox 1,5% → 6 l/900 l apă/ha x 12 lei/l = 72 lei cu MST 900 l

– Captadin 0,2% → 7,2 kg/3.600 l apă (3 x 1 ha) x 48 lei/kg = 345 lei cu MST 1200 l

– Sinoratox 0,15% → 5,4 kg/3.600 l apă (3 x 1) x 451ei/l = 243 lei cu MST 1200 l

Cheltuielile cu preparat soluția și stropit: 1 zi om x 50 lei/zi = 50 lei.

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE I: 2.824 lei

8. Recoltarea fructelor:

– Stanley: 150 kg/1 zi om, pentru 16,5 t/ha → 110 zile om x 40 lei/zile om = 4.400 lei

– Record: 200 kg/1 zi om, pentru 14 t/ha, → 70 zile om x 40 lei/zi = 2.800 lei

– Dâmbovița 150 kg/1 zi om, pentru 13,5 t/ha, → 90 zile om x 40 lei/zile om = 3.600 lei

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE II: 13.624 lei

9. Alte cheltuieli (amortismente, generale, comune, transport) – 30% din total cheltuieli directe:

2824 : 3 = 941,33 lei

– Stanley: (941 lei + 4.400 lei) + 5.341 ∙ 30% = 6.943 lei

5.341 1.602

– Record: (941 lei + 2.800 lei) + 3.741 ∙ 30% = 4.863 lei

3.741 1.122

– Dâmbovița: (941 lei + 3.600 lei) + 4.541 ∙ 30% = 5.903 lei

4.541 1.362

B. Sortimentul vechi

S-au efectuat următoarele lucrări:

1. Târlire cu oile:

5 zile om x 50 lei/zile om = 250 lei

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE I: 250 lei

2. Lucrări de întreținere a solului și a coroanei nu s-au efectuat.

3. Recoltat fructe:

– Botișele 220 kg/zi om, pentru 11,6 t/ha → 53 zile om x 40 lei/zi om = 2.120 lei

– Albuțe 180 kg/zi om, pentru 13,3 t/ha → 74 zile om x 40 lei/zi om = 2.960 lei

– Roșioare 200 kg/zi om, pentru 10,8 t/ha → 54 zile om x 40 lei/zi om = 2.160 lei

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE II: 7.490 lei

4. Alte cheltuieli (amortismente, generale, comune, transport) – 30% din total cheltuieli directe:

250 : 3 = 83 lei

– Botișele: (83 lei + 2.120 lei) + 2.203 ∙ 30% = 2.864 lei

2.203 661

– Albuțe: (83 lei + 2.960 lei) + 3.043 ∙ 30% = 3.956 lei

3.043 913

– Roșioare: (83 lei + 2.160 lei) + 2.243 ∙ 30% = 2.916 lei

2.243 673

16.2. Veniturile obținute prin valorificarea producției

Din cadrul sortimentului nou, cel mai mare preț la valorificare l-a avut soiul Record – 5 lei/kg, urmat de Stanley și Dâmbovița – 4,5 lei/kg. Destinația a fost consum în stare proaspătă și prelucrare.

În cazul biotipurilor, valorificarea cea mai bună a avut-o Roșioare și Albuțe –3 lei/kg, iar cea mai slabă Botișele – 1,5 lei/kg.

Prețul de valorificare reprezintă prețul loco furnizor.

A rezultat că soiurile noi au fost solicitate de cumpărători, în special soiul Record. Astfel, la soiul Record s-a obținut un venit de 7.000 lei.

Dintre biotipuri, venitul cel mai mare a fost obținut la Albuțe, care de-altfel au avut o destinație mixtă. Celelalte biotipuri au valori mici, cu destinație exclusiv spre distilare.

16.3. Indicatori de eficiență economică

În tabelul 8.1. sunt reprezentate valorile indicilor de eficiență economică.

Având în vedere producția de fructe la ha, cheltuielile totale aferente acesteia și valoarea totală a producției obținută prin valorificare, s-a calculat profitul mediu pe cei 2 ani și rata rentabilității la cele două sortimente de prun.

În cazul soiurilor, se constată că în funcție de producție și valorificarea ei, soiul Record asigură cel mai mare profit/ha (2.137 lei), urmat de Stanley (482 lei) și Dâmbovița (172 lei). Soiul Record are și cea mai mare rată a rentabilității.

La biotipuri, unde cheltuielile de producție sunt mai mici, prețurile de valorificare sunt mult mai scăzute (datorită calității inferioare a fructelor).

Se observă că la biotipul Botișele nu se obține profit, ci pierderi; cel mai mare profit din cadrul sortimentului vechi se obține la Roșioare (324 lei) datorită cerințelor ridicate pentru prelucrarea prin distilare.

Tabelul 8.1.

Indicatori de eficiență economică (raportați la 1 ha)

*prețuri comparabile pt. 2016 – valorificare în stare proaspătă

CAPITOLUL XVII. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

– resursele ecologice ale zonei Oradea asigură condiții bune pentru cultivarea pomilor fructiferi, îndeosebi pentru cultura prunului;

– principale fenofaze de rodire au avut o desfășurare normală în perioada celor 2 ani luați în studiu;

– producția de fructe este asigurată statistic la soiurile Stanley (16,5 t/ha), Record (14 t/ha). În cazul biotipurilor, Albuțe este cel mai productiv (13,3 t/ha);

– sub aspectul rezistenței la boli și dăunători se constată următoarele:

* Stanley – tolerant la viroze, sensibil după anul 8 de la plantare la Monilini laxa

* Record – sensibil la păduchi țestoși

* Dâmbovița – sensibil la viroze

* La biotipuri nu s-a sesizat decât sporadic atac de boli și dăunători, deși la acestea nu s-a făcut nici un tratament fitosanitar. Roșioarele manifestă sensibilitate la brumele târzii de primăvară.

– calitatea fructelor – dintre soiurile cu cele mai bune însușiri le prezintă soiul Record, care are și cel mai bun preț de valorificare, urmat de Stanley, Dâmbovița. În cazul biotipurilor, cele mai bune însușiri le-a avut Roșioare;

– sub aspectul conținutului în elemente nutritive, se remarcă soiul Record cu cel mai ridicat conținut în S.U. (17,2 %) și zahăr (12,2 %);

În final, importanța economică a sortimentului studiat este dată de valoarea profitului, obținut – soiul Record asigură cel mai mare profit/ha (2.137 lei), urmat de Stanley (482 lei) și Dâmbovița cu (172 lei), apoi biotipurile Roșioare (324 lei), urmat de Albuțe (59 lei) și Botișele – fără profit.

Se recomandă extinderea în cultura soiurilor Stanley și Record, care au cele mai bune însușiri de producție și calitate, satisfăcând cel mai bine cerințele pentru piață (destinație mixtă, compoziție chimică, aspect comercial, etc).

Nu se recomandă extinderea în producție a soiului Dâmbovița datorită sensibilității la viroze. Toate biotipurile locale se pot menține pentru conservare în zonele accidentale, unde necesită o tehnologie minimă, putându-se folosi ca sursă de rezistență în ameliorare și ca portaltoi.

Sortimentul local, prin ameliorare poate constitui o alternativă pentru o agricultură biologică, prin reducerea poluării mediului și a consumului de energie convențională.

B I B L I O G R A F I E

1. Bandu G. și colab. – Studiul agropedologic al teritoriului EZERIS, 1974.

2. Gh. Blaga, I.Rusu, S. Udrescu, D. Vasile – Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică București 1996.

3. Bordeianu N., Constantinescu N. și colab. – Pomologie RSR Vol.IV, Editura Academiei București.

4. I. Botu, V. Cociu – Aspecte ale tehnologiei de cultură a prunului. Prunul, Editura Conphys 1997.

5. Budan C. – Factorii de mediu și importanța lor asupra agroproductivității pomilor și arbuștilor fructiferi. Memorator hort-viticol, București 1997.

6. I. Ceausescu, A.Negrilă, I.Isac, A.Lazăr – Pomicultura, Editura Ceres, București 1982.

7. Chira Lenuța, D. Hoza – Cultura prunului, Editura MAST, 2010, București.

8. V. Cociu, R.Roman, I. Botu – Contribuție la îmbunătățirea sortimentului de prun cultivat în România – Simpozionul național al prunului Ed. IX – 1995.

9. V.Cociu – Caracterizarea pomologică a principalelor soiuri de prun. Prunul, Editura Conphys 1997.

10. Drăgănescu E. – Lucrări practice pentru pomicultură, IAT 1984.

11. Drăgănescu E., Vulpeș N. – Cercetări preliminare privind identificarea, colectarea și studiul fondului autohton de germoplasma la specia de cireș și prun din partea de S-V a țării. Lucrări științifice, vol.XXVII, partea II, Timișoara 1993.

12. Drăgănescu E. – Pomologie, Editura Mirton – Timișoara 1996.

13. D. Drăgoi, G.Tataru – Obiective și realizări în ameliorarea soiurilor de prun pe plan mondial. Simpozionul național al prunului, Ed. IX – 1995.

14. N.Ghena si colab.-Pomicultura generala,Editura MatrixRom,Bucuresti,2004

15. A. Ivașcu – Soiul factor de bază în modernizarea sortimentului pomicol în România, Hortus (nr.5/1997) revistă a horticultorilor și viticultorilor, Tip. București.

16. B. Măriuța, Gh.Simeria, S.Fiat, N.Fenesan, Gh. Guran – Consumul varietal la specia prun pentru consum în stare proaspătă în zona Banatului. Simpozionul național al prunului, Ed. IX 1995.

17. Negrilă A. și colab. – Pomicultura și Viticultura, Editura Didactică și Pedagogică București 1980.

18. Popescu, – Pomicultura generală și specială, Editura Didactică și Pedagogică București 1983.

19. Venig Aurora, I. Ștefan – Comportarea prunului altoit pe diferiți portaltoi în nord-vestul țării, la S.C.D.P. Bihor; UASMV București, Seria B XLVIII, Horticultură, 2005.

20. Venig Aurora, Bucurean Eva – Stabilirea densității optime de plantare a puieților portaltoi în pepinieră, la prun, în condițiile din nord-vestul țării, la S.C.D.P. Bihor; Analele Universității din Oradea, 2005.

21.