Evolutia hotelurilor in mediul urban [303310]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ și URBANISM “ION MINCU”

[anonimizat].dr.arh. Sorin Vasilescu

Student: [anonimizat]

2018

CUPRINS:

Introducere

Încă din cele mai vechi timpuri o caracteristică unamin recunoscută a popoarelor este reprezentată de opsitalitate. Prin aceasta caracteristică este manifestată o deschidere umană către o persoana, evidențiind tendința spre comuniune.

La o [anonimizat], dar analizând în profunzime se poate observa că și aceasta are o multitudine de forme.

Una din formele cele mai reprezentative este oferirea unui adapost unui călător. Facilitățile puse la dispoziția călătoriilor și care practic ofereau ospitalitate au fost puse în evidență încă de la începutul timpurilor biblice.

[anonimizat]. Deși, [anonimizat] "închiriau" grajdurile lor trecătorilor.

[anonimizat]. [anonimizat] a oferi locuințe pentru călătorii în afaceri guvernamentale. [anonimizat].

În contextul actual conceptul de servicii ospitaliere s-a [anonimizat].

Studiind conceptul se poate observa ca acest cuvânt "hotel" este derivat din limbajul francez (provenind de la hôte meaning "host"), referindu-se în principal la o primărie sau la orice altă clădire pe care călătorii o vizitează frecvent.

[anonimizat] o știm astăzi, a [anonimizat]-lea, când legislația franceză impunea managerilor hoteliere să țină un registru. Legea englezească a urmat rapid exemplul și peste 500 de hanuri au început să apară în cele două țări. Hoteluri au devenit mai mari și adesea au inclus o curte, [anonimizat] o bucătărie și grajduri în spate pentru cai.

[anonimizat].

[anonimizat]. Pe lânga serviciile de cazare hotelurile mai oferă în cadrul incintei și servicii de alimentatie (restaurant), [anonimizat], [anonimizat] ( [anonimizat], piscină, etc.).

Scurt istoric

Acțiunea de a străbate și descoperi locuri noi este o [anonimizat]-a lungul timpului a fost învăluită de un aer de aventura și chiar romantism.

[anonimizat], faptele, [anonimizat], politice care au avut loc de-a lungul timpurilor sau într-o anume eprioadă la nivel global.

Turismul a reprezentat o industrie care a luat naștere fructificând această nevoie a omului de a călători.

Făcând o [anonimizat] o industrie cu rată de dezvoltare foarte accelerată. S-a afirmat de către Bertrand Russel că utilizarea necesității omului de a călători este un fapt suprem de civilizație.

Dacă la început, oamenii nu simțeau o nevoie aprigă de a aduna averi, ci se mulțumeau cu puținul pe care se străduiau să-l producă, cu timpul, pe măsura dezvoltării civilizației, nevoile lor au crescut, acestea nemaiputând fi satisfăcute decât prin schimb, creându-se adevărate curente și căutări reciproce. Aceste noi preocupări au cunoscut o dezvoltare continuă, ajungând ca în final să fie soluționate prin nevoie de a căuta și de a realiza comerțul necesar.

Ca o scurtă concluzie a analizei de mai sus, încă din antichitate oamenii călătoreau în interes de a face comerț, a cuceri teritorii și de pelerinaj.

Călătoriile pe care grecii din întreaga Eladă le făceau cu diferite ocazii, precum și pelerinajele la locurile de cult, pot fi și ele considerate, activități turistice.

De asemenea, aceasta activitate nu a fost străină nici locuitorilor din Imperiul Roman, începuturile călătoriilor în scopuri turistice se întrezăresc și în vizitele pe care patricienii romani le făceau în stațiunile cu ape termale din Italia, Galia sau Dacia Felix (de exemplu, Băile Herculane de astăzi), pentru tratarea unor maladii, deci în scopuri curative. Cu toate că Evul Mediu, cu instabilitatea provocată de năvălirile barbare și fărâmițarea statală nu a favorizat acest gen de călătorii, turismul nu a dispărut în totalitate, acesta desfășurându-se, cu precădere, în scopuri religioase (pelerinaje la locurile sfinte). După încetarea năvălirilor, în ciuda condițiilor grele, călătoriile turistice au progrsat treptat – cu diferențe de la o țară la alta, de la o zonă la alta – până spre mijlocul secolului al XIX-lea.

Revoluția industrială, descoperirea motorului cu aburi, dezvoltarea trenurilor și a locomotivei și construirea primelor căi ferate, iar mai târziu apariția primelor mașini care au determinat un progres rapid al mijloacelor de deplasare și alături de dezvoltarea căilor de comunicație au favorizat și extins activitățile turistice. Instituționalizarea turismului atât pe plan național și cât și pe plan internațional a determinat un adevărat progres al acestuia și a făcut ca turismul să devină, alături de dezvoltarea tehnico-științifică, unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale secolului XX, cu consecințe importante pe toate ariile de interes. Practic din această epocă, activitatea întreprinsă în domeniul turistic începe să se detașeze ca o activitate economico-socială distinctă.

Cererea de adăpost cât și oferirea serviciilor de adăpost au fost prezente înca din cele mai vechi timpuri. Este un fapt bine cunoscut ca oamenii au avut o dorinta arzătoare de cunoastere care de cele mai multe ori putea fi satisfacută prin călatorie.

Primele categorii sociale, cunoscute ca fiind întemeietorii călătoriilor au fost negustorii și pelerinii, străbătând lumea în lung și în lat.

Se poate afirma că erau două lumi paralele, oamenii simpli închiși în propriile lumi, neimaginându-si ce este dincolo de granitele satelor lor și pelerinii care calatoreau in cele mai indepartate locuri, la care niciodata un om de rand nu avea puterea macar sa vizeze.

Din nevoia de a fi cazati, de a poposi pe parcursul drumului, au aparut și primele hanuri. Create inițial pentru aceste categorii restrânse, hanurile au început să devină o necesitate.

Conform vechilor studii, primele hanuri au fost construite prin anul 1200 în China, iar mai târziu în Europa. Succesoarele acestor hanuri sunt, în mod evident, hotelurile.

În Anglia mai mult de 600 de hanuri au fost înregistrate. Ele se remarcau prin arhitectura lor deosebita, fiind adesea construite dintr-o curte interioară pavată, cu acces printr-un pridvor arcuit.

Schimbarea reală s-a realizat odată cu inventarea motorului cu aburi, călătoria devenind astfel mult mai accesibilă. Ținând cont de invenția respectivă, toate orașele importante (de la New York la Copenhaga până la Bombay și până la Tokyo) au fost ridicate hoteluri pentru oaspeți.

Cele mai remarcante transformări au avut loc în Cairo, unde haremele antice au fost transformate în case de oaspeți și în Veneția, unde palatele dărăpănate au fost renovate în locuințe moderne.

Hotelul Tremont din Boston a devenit primul cu un meniu à la carte, iar Holt House din New York City a devenit primul hotel care oferă un ascensor pentru bagaje.

O multitudine de alte inovații dezvoltate în acest timp (băi private, apartamente mai mari, încuietori pe ușă) și oferit sugestii privind modernizarea care urmează să vină în designul hotelier. Primul hotel cu adevărat modern a fost Le Grand Hôtel Paris, care a fost deschis la Paris în 1862. Hotelul a fost un monolit uimitor, conceput pentru a evidenția succesul, frumusețea și grandoarea celui de-al doilea imperiu al Franței. Arcurile înalte ale exteriorului hotelului au fost inspirate de cladirea Operei situată în apropiere, iar hotelul a inclus zeci de piste de iluminat interior, care au fost alimentate de 4.000 de jeturi de gaz. În 1890, hotelul a fost complet iluminat de energie electrică (o evoluție majoră a timpului).

Alte hoteluri celebre din această perioadă au inclus hotelul Sagamore pe Lacul George din New York, Palmer House Hotel din Chicago, Palais de Würtemberg din Viena, și Hotel Hermitage în Monte Carlo. În secolul al XX-lea, orașele capitale din întreaga lume au început să imite stilurile de grandoare din Paris, Viena, New York și Chicago, iar în curând au existat hoteluri de lux de înaltă clasă pe tot globul.

Dacă la început, în țara noastre industria hotelieră era modesta, hotelurile fiind mobilate și utilate in mod simplist, dupa revolutia din ’89, aceasta arie a luat avant.

Debutul hotelier în România este realizat în Sibiu, documentat oficial în anul 1555 ce purta numele de “La Sultanul Turcilor" ce a fost investit în anul 1773 cu Titlul de "majestate a restaurantelor sibiene". Astăzi, pe terenul primului hotel se regăseste Hotelul „Împaratul Romanilor”, o adevărata atracție turistică.

Acest hotel a găzduit în decursul timpului nenumărate personalități celebere ale istoriei precum împărați, regi, președinți, dar și marelle poet Mihai Eminescu.

Hotel Împăratul Romanilor a fost fondat în 1773 și este unul din cele mai importante hoteluri din Sibiu. În 1555, în locul lui exista un han, denumit "La Sultanul turcilor". Actuala clădire a hotelului dateaza din 1895 și prezinta o fatada cu numeroase decoratiuni și ornamente provenind din stiluri diferite. Sub ferestrele de la primul etaj sunt figurati mascheronii, iar deasupra intrarii in restaurant se afla figura unui imparat. Renovat complet cu ani în urmă, hotelul ofera confortul modern făra a pierde din farmecul trecutului.

Din hotelurile de odinioara, însă, actualii deținători au ales să păstreze numai partea de arhitectură veche, care încă este un punct de atracție. Locul destinat pe vremuri căruțelor a fost înlocuit de garaje moderne cu incalzire, hangiele cu receptionerele, iar camerele nu mai au nimic din peisajul minimalist și sobru de altadata. Ceea ce a ramas în urmă mai sunt numele celor mai importante personalități care le-au trecut pragul.

Cel mai vechi hotel de cinci stele din România este Intercontinental București, fiind și unul dintre simbolurile capitalei. Este cunoscut faptul ca este cel mai inalt hotel din Bucuresti și a costat 6 milioane de dolari acum 40 de ani, cand a fost construit. Una din legende spune ca Cyrus Eaton Junior, șeful „Cyrus Eaton Group“ a ajuns în Bucuresti în urma cu 40 de ani și a fost nevoit să adoarmă pe holurile unui hotel pentru ca nu mai erau locuri de cazare. Asa a inceput povestea Hotelului Intercontinental, sau cel puțin așa spun legendele.

Casa Capșa este un local legendar al Bucureștilor, aflat pe Calea Victoriei. La începuturile sale, în anul 1852, Grigore Capșa deschide o cofetărie – "La doi frați, Anton și Vasile Capșa", peste drum de Biserica Zlătari, în fostul Han Damari.După puțin timp s-a mutat în casa Slătineanu, unde se află și astăzi.

Încă de la deschidere, localul a început să fie frecventat de personalități marcante ale momentului. În anul 1873, Casa Capșa primește Marea Medalie la Expoziția Universală de la Viena, devenind apreciată și pe plan internațional, obținând în 1882 brevetul de furnizor al casei principelui Milan Orbenovici al Serbiei, iar în 1908 furnizorul principelui Ferdinand al Bulgariei. Casa cunoaște o dezvoltare mai mare din anul 1886, când Grigore Capșa mărește localul, deschizând și hotel, și cafenea. Din acel moment, Capșa devine locul "oficial" de întâlnire a personalităților din politică, gazetărie, artă și cultură. În timpul Primului Război Mondial, Casa Capșa a fost rechiziționată de germani, care au golit pivnițele și au păstrat-o din decembrie 1916 până în ianuarie 1917, când au cedat-o aliaților lor bulgari, care și-au făcut în local "Casinoul ofițeresc și soldățesc bulgar".

Tipologie curentă a unități de cazare

Pilonul principal care susține industria turismului atât în țările cu tradiție turistică dar și în țările în curs de dezvoltare îl reprezintă hotelul.În contextul actual al dezvoltării sociale și economice, hotelul este astăzi în competiție cu diverse unități care oferă aceleasi servicii necesare industriei hoteliere.

În scopul asigurarii condițiilor pentru odihna turiștilor, precum și a serviciilor suplimentare prestate în aceste unități, corespunzător profilului și cerințelor turiștilor astăzi se regăsesc numeroase unități de cazare și anume:

hoteluri-apartament;

moteluri;

hoteluri pentru tineret;

vile;

bungalouri;

cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit;

sate de vacanță;

campinguri;

spații de campare organizate în gospodăriile populației;

popasuri turistice;

pensiuni turistice urbane;

pensiuni turistice rurale de;

apartamente sau camere de închiriat în locuințe familiale ori în clădiri cu altă destinatie;

structuri de primire cu funcțiuni de cazare pe nave fluviale și maritime.

Cea mai importantă structură este reprezentată de hotel, astfel cum reiese și din paragrafele inițiale, acesta putând fi definit ca structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pun la dispoziția turiștilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător.

Hotelul este o clădire sau un ansamblu de clădiri care asigură, contra cost, cazarea turiștilor și a călătorilor pe un anumit inerval de timp în camere special amenajate, corespunzător mobilate. El le oferă, de asemenea, posibilitatea de a lua masa, de a se distra, de a-și petrece dupa voie o parte din timp, punându-se la dispoziție o serie de servicii.

Hotelul contemporan nu mai este însa doar un loc de oprire temporară a călătorile. Astăzi, în unele hoteluri au loc conferințe și consfătuiri, întalniri de afaceri și diverse manifestări publice, se organizează expoziții, festivaluri, conferințe de presă etc. Hotelul a devenit astfel o adevarată funcțiune urbană, prezența lui aducând de mult eori modificări în dezvoltarea zonei respective a orașului, necesitând studii speciale de sistematizare.

Hotelurile situate în clădiri compuse numai din apartamente, dotate astfel încât să asigure păstrarea și prepararea alimentelor, precum și servirea mesei în incinta acestora sunt considerate hoteluri – apartament.

Motelul reprezintă acea unitate hotelieră situată, de regulă, în afara localităților, în imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată și amenajată pentru asigurarea serviciilor de cazare și de masă pentru turiști.

Hotelurile pentru tineret sunt structuri de primire a turiștilor, cu dotări simple, adaptate cerințelor caracteristice turiștilor tineri.

Hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minimă de 3 camere sau apartamente dispuse pe un nivel saul pe mai multe niveluri, în spații amenajate, de regulă, în clădiri cu altă destinație inițială decât cea de cazare turistică.

Cabanele turistice sunt structuri cu capacitate relativ redusă, funcționând în clădiri independente cu arhitectură specifică care asigură cazarea, alimentația și alte servicii specifice, necesare turiștilor aflați în drumeție sau la odihnă în zone montane, rezervații naturale, în apropierea stațiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.

În funcție de amplasamentul lor, acestea pot fi: cabane situate în locuri ușor accesibile (altitudine sub 1000 m, cu acces auto pe drumuri publice) și cabane situate în zone greu accesibile (zone montane de creastă, izolate, fără acces auto pe drumuri publice).

Cabanele de vânătoare și de pescuit sunt structuri de primire turistice, de capacitate redusă, amplasate în zone bogate în fond cinegetic și de pescuit, care asigură condiții pentru cazare și servicii suplimentare specifice activității.

Refugiile turistice sunt situate în locuri izolate și greu accesibile din zona montană, de regulă la altitudini mari, avand o capacitate redusă, un grad minim de confort și un număr redus de personal de deservire.

Vilele sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, funcționâmd în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în stațiuni balneo-climaterice sau în alte zone și localități de interes turistic, care asigură cazarea turiștilor și prestarea unor servicii specifice.

Bungalourile sunt structuri de primire turistice de capacitate redusă, construite, de regulă, din lemn sau din alte materiale similare și din zidărie în zonele cu umiditate ridicată (munte, mare);

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având o capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, și până la 20 de camere în mediul urban, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate, cazarea turiștilor și condiții de pregătire și servire a mesei.

Pensiunile agroturistice sunt pensiuni turistice care pot asigura o parte din alimentația turiștilor cu proause din producția proprie.

Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiștilor în corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de transport, să își pregătească masa și să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unități.

Satul de vacanță este un ansamblu de clădiri, de regulă vile sau bungalouri, amplasat într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiștilor servicii de cazare, de alimentație și o gamă largă de prestații turistice suplimentare (agrement, sportive, culturale etc.).

Popasul turistic reprezintă o structură de primire turistică de capacitate redusă, formată din căsuțe și/sau bungalouri amplasate într-un perimetru bine delimitat, care asigură servicii de cazare și alimentație, precum și posibilități de parcare auto.

Dotarea și serviciile aferente sunt identice cu ale campingurilor de aceeași categorie, cu excepția faptului că popasurile turistice nu dispun de teren de campare pentru amplasarea corturilor și/sau a rulotelor.

Toate aceste noi facilități prezentate, au dobândit un statut important în rândul publicului călător atunci când vine vorba despre organizarea unei călătorii. În timp ce hotelul cu toate facilitățile pe care le ofera și în toate formele în care se regăseste el, a absorbit în mod esențial cererea existentă de la produsele tradiționale de hotel, anumite categorii de turiști tind către o unitate de cazare mult mai simpla.

Nivelurile ridicate de ocupare a valului inițial de dezvoltare a hotelului cu sejururi extinse au sporit în mod dramatic interesul pentru acest segment, iar numărul de produse hoteliere de lungă durată continuă să se extindă, trecând în sub-segmente variind de la economie la clasa întâi.

Adevărata adâncime a segmentului de cerere cu ședere extinsă rămâne dificil de măsurat, deși managerii produselor cu rating redus de lungă durată se regăsesc adesea în concurență cu operatorii de hoteluri convenționale cu servicii limitate, în timp ce produsele cu o durată mai mare de utilizare pe termen lung concurează adesea hoteluri de primă clasă, toate apartamentele.

În general, hotelurile reușesc, deoarece investiția puternică în ofertele pentru camere oferă o percepție puternică preț-valoare pentru oaspeți. Cu toate acestea, eficiența de operare în conceptul de proiectare și de operare se diminuează pe măsură ce lungimea șederii unui oaspete se micșorează.

Segmentarea pieței hoteliere

Segmentarea pieței, ca fenomen al industriei hoteliere, a apărut în anii 1980 și a continuat până în anii 1990. În esență, reprezintă aceasta segmentare reprezintă o strategie de expansiune pentru companiile hoteliere.

Spre exemplu, când au fost înființate lanțuri hoteliere cum ar fi Holiday Inns, Marriott, Hilton și Sheraton, acestea au dezvoltat o formă standardizată de operare orientată către o singură clasă de călători.

Când s-a realizat strategia pentru lanțul hotelier Holiday Inns, au fost proiectate servicii și prețuri care se refereau în principiu la călătorii de afaceri și de agrement de mijloc.

Marriott a avut ca segment țintă clienți bogați, de primă clasă, oferind facilități și servicii de înaltă calitate. De-a lungul anilor, aceste lanțuri au dezvoltat o politică de loialitate puternică în rândul acestor clase și tipuri specifice de călători. După cum a devenit evident că piețele pentru marca "de bază" a acestor lanțuri hoteliere au fost, în esență, lanțurile hoteliere trebuiau să găsească un vehicul de expansiune care să le permită să dezvolte sau să francizeze proprietăți suplimentare în zonele lor de piață. Răspunsul la această dilemă a fost acela de a dezvolta un nou produs și un nume de marcă pentru a captura o altă clasă de călători.

Segmentarea pieței permite lanțurilor hoteliere să se extindă fără a atrage pur și simplu o parte a cererii departe de proprietățile lor principale. De exemplu, cei de la Holiday Inns au implementat segmentarea pieței dezvoltând un produs de lux cu finisaje și decoruri de înaltă calitate, un nivel mai ridicat de servicii și mai multe facilități pentru a atrage călătorii de primă clasă. Acest hotel de brand a fost numit Holiday Inn Crowne Plaza (acum cunoscut doar ca Crowne Plaza).

De asemenea, au mai dezvoltat un produs tip bugetar, cunoscut sub numele de Hampton Inn, care a fost conceput pentru a capta cel mai sensibil călător. Brandul Hampton Inn (care este acum controlat de Hilton Hotel Corporation) oferă un nivel mai scăzut de servicii decât standardul Holiday Inn nu. Nu are restaurant, șezlonguri sau spațiu de întâlnire, iar dimensiunea camerelor sale și calitatea decorului și facilităților sale sunt mai puțin decât s-ar aștepta la un tipic Holiday Inn. Prin oferirea a trei tipuri de produse, Holiday Inns a crescut semnificativ dimensiunea pieței sale potențiale. Acest lucru a permis lanțului să dezvolte sau să francizeze sute de hoteluri suplimentare în zonele sale de piață stabilite în Statele Unite.

Pe de altă parte, Marriott a demonstrat avantajele segmentării pieței, valorificând puterea substanțială și puterea de marketing pe care aceasta a stabilit-o prin decenii de calitate consecventă în aproape orice segment posibil de cerere hotelieră. Marriott s-a extins atât prin segmentarea, cât și prin dobândirea drepturilor la o varietate de mărci, printre care Residence Inn în anii 1980 și, în anii 1990, Ritz-Carlton și Renaissance. Aceste achiziții strategice au apărut ca un alt mijloc comun pentru susținerea creșterii economice.

Analiză mediul urban

Ținând cont de evoluția actuală a societății urbane, conceptul de hotel s-a pliat pe cerințele societății și a evoluat o dată cu aceasta, trecând de la hotel în sensul clasic la un concept hibrid.

Urbanizarea este un fenomen natural care i-a naștere prin exprimarea necesităților unui individ sau a unei entități de a realiza activitațile de zi cu zi într-un mediu modern, facil, care să îi ofere posibilitatea transportului dintr-un loc în altul ușor și rapid dar și a exploatării oportunitățiilor de dezvoltare personală, educație, cazare.

Procesul de urbanizare trebuie îmbinat și cu alți factori decisivi care înfluentează modul de viață în diferite medii și pe piețe în curs de dezvoltare.

Pe măsură ce populația îmbătrânește, aceasta poate devini mai bogată în anumite medii dezvoltate sau chiar în curs de dezvoltare, creșterea timpului liber și a veniturilor încurajând mai multă activitatea de călătorie.

Pe de altă parte generațiile mai tinere caută un echilibru între viața profesională și cea privată, preferând astfel ca timpul lor liber să îl petreacă călătorind, iar atunci când călătoresc în interes de serviciu caută să își îndeplinească facil activitatea.

Tehnologia joacă un rol din ce în ce mai important atât în modelarea industriei călătoriilor, cât și în aprecierea de către oaspeți a întregii lor experiențe de călătorie. Internetul, din ce în ce mai accesibil prin dispozitive mobile, s-a stabilit ca metodă preferată de cercetare, planificare și rezervare.

Dezvoltarea mijloacelor de comunicare socială a schimbat modul în care oamenii se gândesc la călătorii și la locul unde își vor petrece timpul, prin schimbul de experiențe, revizuiri și recomandări care influențează cercetarea și luarea deciziilor. Călătorii pot lua decizii mai informate și își pot rezerva opțiunile de călătorie cu un control mai mare și cu o mai mare importanță, conducând la o creștere a numărului de călătorii către o varietate de destinații.

Tot acest proces de urbanizare este recunoscut ca fiind fundamental din punct de vedere al procesului de transformare a unui oraș mai puțin dezvoltat sau a unei zone rurale. Când se urmărește o astfel de acțiune, mai întâi se pune accent pe atragerea investițiilor în zona respectivă.

Pentru a putea primi acești investitori, zona vizată trebuie să cuprindă mai ales o infrastructură bună și spații de cazare.

Este unanim acceptat că un hotel a trebuit să treacă printr-un proces de dezvoltare pentru a ține pasul cu urbanizarea zonelor la nivel național și internațional.

Acum un hotel și-a depașit cu mult utilitatea inițială de a oferi cazare și servicii de alimentație tip restaurant.

Se poate afirma că se contruiesc sau se reinventează hotelurile deja existente pentru a realiza o nouă generație de hoteluri care să fie în pas cu evoluția nevoilor oamenilor dar și a tehnologiilor și inovațiilor moderne.

Tendința actuală de dezvoltare a hotelurilor se îndreaptă spre o direcție modernă, îndrăzneață, ce integrează toate tehnologiile noi în materie de structură, finisaje, mobilier dar și sustenabilitate. Astfel, tendința hotelurilor se remarca prin funcționalitate, viteză de serviciu, inovare și accesibilitatea pe care o simte turistul de la primul moment.

Elementele care pot influența succesul unui hotel în mediul urban sunt elemente arhitectural-constructive, dotări si echipări ce relevă gradul de confort, amenajările interioare sau exterioare, ori mobilierul, aspecte care le acorda o anumită unicitate și motiv clienților de a vizita cel puțin o dată hotelul, măcar din interes dacă nu din utilitate.

Pe lânga aceste aspecte care se pot întâlni și la hoteluri din alte zone, nu doar urbane, cel mai important element în alegerea unui hotel de către turiști sau oameni aflați în tranzit este localizarea în cadrul unui oraș. Este imperios necesar ca hotelul să aiba în imediata apropiere acces la cel puțin o linie de transport public și să fie mai aproape de un nod de transport feroviar sau aerian decât de anumite atracții turistice. Acest ultim aspect este discutabil și îl voi detalia în capitolele următoare.

Hotelul amplasat în mediul urban este folosit ca spațiu de cazare de către 2 grupuri mari de clienți: turiști și oameni din mediul business ce se afla în tranzit.

(ce aleg un spațiu de cazare practic ce se găsește în centrul marilor orașe și le facilitează accesul

Hotelul din mediul urban – alegere pentru turiști

Dezvoltarea turismului în marile orașe a favorizat apariția a numeroase hoteluri în toate zonele unui oraș, atât în zona de periferie cât și în zona centrală. Spre deosebire de hotelurile din zonele montane sau de litoral, care se întind pe terenuri mult mai mari și cuprind o varietate mai mare de servicii și zone de agrement, hotelurile din mediul urban vizează noutatea, confort și accesibilitate dinspre și către oraș. Astfel, turiștii ce vizitează marile orașe urmăresc să petreacă mai mult timp vizitând atracțiile turistice, decât să petreacă timp în cadrul hotelului. Acesta deservește ca loc de înnoptat și servit micul-dejun. Principala calitate a hotelului din mediul urban destinat turiștilor este localizarea facilă în vederea parcurgerii traseelor turistice pe o distanță cât mai scurtă pe jos.

În urma globalozării și a dezvoltarii turismului, tot mai multe hoteluri au apărut în orașe. Pentru toate aceste noi hoteluri apărute, se remarcă faptul că nu toate sunt construcții noi, ci multe dintre ele sunt conversii ale unor clădiri vechi cu diverse funcțiuni. Această aglomerare duce la cresterea competiției și căutarea unor soluții atât din partea proprietarilor de hoteluri, cât și din partea arhitecților. Apar provocări noi în găsirea unor noi soluții de rezolvare a unităților de locuit și amenajarea acestora. Proprietarii sunt în continuă căutare de elemente ce să le confere unicitate hotelului prin anumite inserții cu diverse nuanțe coloristice în amenajarea interioară ce să le creeze și să le fortifice poziția și marca pe piață, diverse meniuri la micul-dejun sau chiar diverse elemente de arhitectura ale fațadei pentru a fi usor identificați.

Un altă abordare la care proprietarii de hoteluri de dimensiuni mici apelează este oferirea unui ambient amical și familial clădirii. Luând model de la micile spații de cazare administrate de membrii unei familii și având ca grup țintă clienții ce călătoresc în familie, aceștia fac apel la tratarea prieteneasca a clienților dorind să ii facă să se simtă ca acasă.

Aceasta abordare este nesemnificativă la nivel global, însa în orașele turistice de mici dimensiuni se regăsește în mod curent.

Într-o abordare economica, este de menționat că tendința hotelurilor din mediul urban destinate turiștilor este spre minimizarea costurilor și realizarea profitului.

Fiind din ce în ce mai accesibilă călătoria din punct de vedere financiar dar și tehnologic, tot mai multă lume este deschisă către călătorie, inclusiv cei cu venituri mici spre medii. Astfel, tot mai multe spații de cazare accesibile își au locul în oraș.

Numărul hotelurilor de lux precum și a celor de dimensiuni mari și foarte mari a scăzut foarte mult în ultimii ani

Prin spații de cazare economice se întelege că nivelul de confort și calitatea serviciilor au de suferit. Așadar, cele mai de succes hoteluri sunt cele de 2, 3 maxim 4 stele oferind tot ce este necesar turiștilor dorinici de a vizita orașe noi.

Ca structura funcțională, aceste cladiri cuprind:

Gazduirea (dormit, igiena personala)

Alimentație ( mancare, băutură, restaurant)

Echipări tehnice-utilități (încălzire, ventilație, iluminat, etc.)

Circulații (parcare)

Din punctul de vedere al compoziției și organizării generale hotelurile din mediul urban moderne respectă un tipar simplu ce cuprinde funcțiunile minime mai sus menționate. Mai precis, modelul este alcătuit din:

zona de personal – preparări și depozite este situată la subsol și/sau parter;

zona de servicii, alimentație și primire a clienților este situată la parter și mezanin;

zona de cazare-camerele de dormit este situată la etajele superioare celor menționate anterior.

Fiind amplasate în tesutul existent al orașului, în amenajarea/construirea hotelurilor urbane nu mai se ține cont de orientare, întrucat trama stradala existenta limiteaza aceste orientări, acestea fiind deja definite. Așadar, orientarea camerelor și tranformarea așezării către soare ajunge să nu mai fie o condiție de proiectare sau cerință din partea clienților.Domeniul călatoriilor și ospitalității a intrat într-o noua era a tranformării și dezvoltării.

Hotelul în mediul urban – pentru oamenii de afaceri

În capitolele ce urmeaza se va realiza o analiză a hotelului contemporan din mediul urban în tendința actuala de construcție și proiectare, ce vizeaza dimensiuni mai mici în volum și numar de niveluri, uniformizare a mobilării, reducere a numărului de servicii oferite prin funcțiuni și ridicarea gradului de confort și a calității serviciilor de baza prestate în continuare.

Este de apreciat că tendința micșorării în dimensiuni a hotelurilor moderne din mediile urbane ale orașelor europene, Bucureștiul în mod special (fiind orașul în care proiectul de diploma se situeaza, astfel face obiectul acestei lucrări în mod direct) este din cauza:

supra-algomerararii (tot mai puține loturi de mari dimensiuni);

regimului mic-mediu de înalțime (țesutul constructiv în stare buna cuprinde edificii care, cele mai vechi dateaza începând cu secolul XX și au regim de înălțime de maxim 8-10 niveluri.)

Singurele zone în care mai au posibiltatea de a apărea hoteluri de mari dimensiuni sunt zonele neconstruite din jurul orașelor în imediata apropiere a aeroporturilor.

În mod izolat se poate afirma că tendințele de dezvoltare ale hotelurilor pe alte continente, precum Asia, America de Nord și de Sud, sunt în creștere și pretind cu totul alte standarde și cerinte decât cele din Europa, motiv pentru care nu fac obiectul acestei lucrări.

Context economic

Călătoriile în scop de afaceri au atins un prag record de 1.2 trilioane de dolari americani, cu o creștere de 5% față de anul precedent, în anul 2015. Mai mult de atât, analiza cheltuielilor pe bunuri pentru casă (diverse produse consumabile) comparativ cu cheltuielile pe servicii aferente experiențelor arată o scădere de aproape 2 procente în ultimii 5 ani. Iar acestă creștere nu este reprezentată de către marile lanțuri hoteliere sau branduri bine cunoscute, ci de către foarte multe start-up-uri care, luate în considerare izolat sunt nesemnificative.

Combinația de domenii noi apărute ( ca răspuns la noile probleme globale de protecție și conservare a mediului ) cu efectul globalizării, al inovării și probleme geo-politice au condus la dezvoltarea și remodelarea călătoriilor de afaceri în anul 2016, și se preconizează același parcurs și în anul 2017.

Poziție în oraș

Dacă în cazul turiștilor, care preferă să se cazeze într-o zonă centrală în imediata apropiere a unor linii de transport în comun și a atracțiilor turistice, unitățile de cazare căutate de oamenii de afaceri sunt favorizate de așezarea în 2 zone urbane diferite: i) zonele din imediata apropiere a nodurile majore de circulație (aeroport, gară) – de cele mai multe ori zone din afara orașului – sau ii) zona proximă centrelor politice și de afaceri (centre business, cladiri de expozitie, ansambluri constructive guvernamentale, etc.).

Dotările hotelurilor în raport cu nevoile clienților

Nevoile principale ce trebuie asigurate clienților business sunt: cazarea, alimentația și suportul necesar exercitării activităților sociale și de lucru. Prin această ultimă nevoie menționată se face referire la punerea la dispoziție din partea hotelului a unor spații largi unde clienții pot avea întâlniri cu diverși clienți/parteneri – restaurant, cafenea, lobby generos, dar intim, privat, dar și spații unde se pot întalni un numar mai mare de persoane în vederea unor discuții, prezentări, workshopuri, etc.

Aceste activităti sunt curente și necesită spatii multufuncționabile, modulare cu zone de reunire și discuții a persoanelor, precum și încaperi unde se poate servi o gustare. Cerința principală a spațiilor de conferință este accesul facil din stradă dar și din hotel, dar totodată cele două trasee să nu se întersecteze, întrucât vizitatorii din exterior să nu poată intra necontrolat în unitățile de cazare.

Dotările hotelurilor în raport cu nevoile clienților

În acest moment, în marile orașe din România, există ansambluri hoteliere de mari dimensiuni, realizate prin anii 1990-2000 (sunt reprezentate de marile lanțuri hoteliere JW Marriot, Hilton, Radisson, Sheraton, Ramada etc.) acestea cuprind un număr mare de săli de conferința de mari dimensiuni, precum și multe alte săli de întalniri aferente unui număr redus de persoane. Aceste hoteluri dispun de o capacitate mult mai mare în aceste săli în raport cu nr. de camera. Astfel, majoritatea hotelurilor noi ce apar în oraș pot miza pe oferirea unor servicii minim necesare pentru oamenii de afaceri aflați în transit – cazare, alimentație, bar, cafenea și facilităti electronice-IT (calculatoare, tablete, internet, imprimantă).

În adiție, susținând ideea apariției hotelurilor de dimensiuni mici, alt aspect demn de menționat este dezvoltarea mediului de afaceri și crearea de noi idei și concepte de business.

Dacă acum 30-40 ani sălile de conferințe din cadrul hotelurilor erau soluțiile cele mai bune în cazul întâlnirilor unor grupuri de mari anvergură, sau găzdurii unor evenimente, în ultimii ani tot mai multe funcțiuni au apărut oferind aceleași facilităti, dar mai eficient economic.

Cea mai notabila este apariția conceptului de hub. Acest concept ofera posibilitatea închirierii unui spațiu într-o clădire cu tip ”office” începând de la un masa-birou, la spațiu privat-cameră proprie și pâna la etaje întregi. Acest concept facilitează munca de birou într-un mediu 100% business, modern și complet echipat cu toate tehnologiile modern în materie de ”office solutions”. În completare la suportul de lucru oferit, hub-urile ofera și spații de întalniri sau discuții de diverse dimensiuni.

Ceea ce face să fie diferit conceptul de hub față de clădirile office construite special pentru darea spre achiziție sau închiriere, este grupul țintă. Hub-urile în mod exclusiv țintesc chiriașii pe perioade de timp scurte-medii, păastrând astfel locul dinamic și împiedicând asocierea clădirii cu un anume brand/nume de companie. Scopul clădirilor de birouri este să închirieze cât mai mult spațiu pe perioada cât mai mare de timp, și eventual vânzarea, dar nu e o regulă.