STUDIU PRIVIND POSIBILITATEA AMELIORĂRII FUNCȚIONALITĂȚII PACIENȚILOR CU LOMBALGIE, UTILIZÂND PROCEDURI SPECIFICE FIZIOTERAPIEI Coordonator… [303270]

UNIVERSITATEA ,,VASILE ALECSANDRI’’

[anonimizat].dr. Ochiană Nicolae

Absolvent: [anonimizat]-[anonimizat]

2020

UNIVERSITATEA ,,VASILE ALECSANDRI’’

[anonimizat], UTILIZÂND PROCEDURI SPECIFICE FIZIOTERAPIEI

Coordonator științific

Conf univ.dr. Ochiană Nicolae

Absolvent: [anonimizat]-[anonimizat]

2020

Cuprins

Capitolul 1 Introducere în problematica cercetării

1.1 Actualitatea temei……………………………………………………………………….1

1.2 Motivarea alegerii temei………………………………………………………………1

Capitolul 2. Fundamentarea teoretică a problemei studiate

2.1. Stadiul actual al cunoașterii…………………………………………………………3

2.2. Coloana vertebrală…………………………………………………………………….4

2.3 Lombalgia………………………………………………………………………………..11

Capitolul 3. Organizarea și desfășurarea cercetării

3.1. Obiectivele, sarcinile și etapele cercetării……………………………………14

3.2. Premisele și ipotezele cercetării…………………………………………………15

3.3. Subiecții și condițiile de desfășurare a cercetării………………………….15

3.4. Metode de cercetare…………………………………………………………………17

3.5. Desfășurarea cercetării……………………………………………………………..22

Capitolul 4. Rezultatele cercetării și interpretarea lor

4.1. Prezentarea și analiza datelor…………………………………………………….26

4.2. Interpretarea rezultatelor…………………………………………………………..29

Capitolul 5. Concluzii…………………………………………………………………………….31

Bibliografie……………………………………………………………………………………………32

Anexe……………………………………………………………………………………………………33

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII

actualitatea temei

Lombalgia reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită la populația adultă. Cercetările și studiile efectuate până în prezent au scos în evidență faptul că frecvența lombalgiei este foarte mare. Unele dintre cauzele obiective care favorizează și declanșează apariția acesteia pot fi următoarele: [anonimizat], căzături, accidente, [anonimizat], osteoporoza etc. Aproximativ 5-10% [anonimizat] 3 luni.

[anonimizat] a [anonimizat] 30% din cazuri lombalgia reprezintă motivul consultațiilor externe iar 26% din consultații sunt acordate bolnavilor spitalizați. În SUA , 50-90% din populație prezintă lombalgie de origine discală. (Airaksinen O., Brox J.I., 2006)

Comparând statisticile realizate în 187 [anonimizat]ii americani și australieni au constatat că 9,4% din populația lumii suferă de lombalgii, iar până la 60-80% din populație vor avea de suferit de dureri lombare într-un anumit moment al vieții. Acest lucru face ca lombalgia să fie pe primul loc în ceea ce privește durata manifestării între bolile care provoacă o incapacitate. (Juniper M., Le T.K., Mladsi D., 2009)

În al doilea studiu realizat plecând de la aceleași statistici, cercetătorii arată că tot lombalgiile sunt la originea unei treimi din cazurile de invaliditate provocate de muncă. Agricultorii și persoanele între 35 și 65 de ani se numără printre cei care prezintă cele mai mari riscuri, deoarece duc greutăți, lucrează în poziții delicate sau sunt supuși unor vibrații. Agricultorii riscă astfel de patru ori mai mult să sufere de dureri lombare decât cei care lucrează în alte domenii profesionale. (Juniper M., Le T.K., Mladsi D., 2009)

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Lombalgia reprezintă o afecțiune cu un major potențial invalidant, cu importante repercusiuni, atât medicale și terapeutice, cât și sociale și economice. Suferința fizică produsă de afecțiunea aceasta constituie și un important impediment de ordin psihologic, care afectează în plus, calitatea vieții. În acest context, diagnosticul stabilit cât mai precoce, trebuie asociat cu un tratament adecvat, ce combină terapiile medicamentoase cu cele alternative, de susținere și refacere.

Alegerea acestei teme reprezintă o provocare pentru mine, atât ca și experiență personală cât și ca viitor kinetoterapeut, iar informațiile acumulate de-a lungul anilor de studiu pot să contribuie la managementul comun al pacientului și la buna colaborare a tuturor celor implicați în procesul tratamentului acestei afecțiuni.

Motivația prezentei cercetări o reprezintă dorința de a aplica metodele și mijloacele specifice fizioterapiei și kinetoterapiei pe afecțiunea constatată, de a scoate în evidență utilitatea acestor mijloace și rolul lor în prevenire și corectare. De asemenea îmi propun să evidențiez rolul recuperării în principalele cauze care duc la apariția acestei afecțiuni, eficiența fizioterapiei combinată cu tehnicile specifice kinetoterapiei intregate în programele de recuperare a pacienților cu lombalgie, efectele nefavorabile asupra sănătății și calității vieții, precum și indicații privind prevenția .

Motivația este susținută și de dorința de a studia problematica kinetoterapiei deoarece fiecare persoană suferă cel puțin un episod de durere la nivelul coloanei lombare, motiv care mi-a stârnit și mai mult interesul pentru acest studiu. Bineînțeles că aceste deficiențe au la bază un factor declanșator, este vorba despre suprasolicitare, incapacitatea organismului de a face față la solicitările la care este supus, facilitând o stare conflictuală. Nu vom omite nici factorii favorizanți, care pot fi de mediu, ale anumitor activități, alimentație etc. Se constată că identificarea atitudinilor posturale vicioase în timp optim va permite o bună monitorizare și coordonarea de programe kinetice, care vor putea oferi o recuperare, o relaxare fizică și psihică, dezvoltare armonioasă și reintegrarea socială.

Această lucrare presupune elaborarea și implementarea programului complex de recuperare specific kinetoterapiei asociată cu fizioterapia, cu rol în menținerea atitudinii posturale corecte prin creșterea parametrilor funcționali și motrici, care să asigure relaxare generală și psihică, îmbunătățirea capacității generale de mișcare și reintegrarea socială.

În baza evaluării pacienților a fost propus un program de lucru care să stopeze agravarea stării de sănătate, incapacitatea de funcționalitate și instalarea unei atitudini posturale vicioase. Datorită identificării atitudinii posturale vicioase, efectuarea unui program kinetoterapeutic complex are caracter de recuperare în direcția menținerii unui status postural pozitiv.

CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A PROBLEMEI STUDIATE

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

Lombalgia reprezintă durerea lombară, de cauză mecanică care poate fi generată de suferința unor țesuturi moi lombare, dar și de afectarea structurilor vertebrale (ligament, pediculi vertebrali, disc, etc.). Studiile arată că aproape 8 din 10 oameni prezintă la nivelul coloanei lombare unul sau mai multe episoade de durere. În cele mai multe cazuri lombalgia nu apare în cadrul unei afecțiuni, cauza exactă neputând fi determinată. Recomandarea cea mai frecventă este ca persoanele cu lombalgie să rămână active și să își continue activitatea normală cât mai mult cu putință.

Experții de domeniu au estimat că aproximativ 80% din populația SUA suferă pe parcursul vieții de durere lombară cauzată de patologia coloanei vertebrale. Prevalența anuală este de 15-45%. Circa 33,2% din pacienți cu durere în spate prezintă simptomatologie pentru o perioadă mai puțin de o lună, 33% raportează durere pentru 1-5 luni și 32,7% pacienți – mai mult de 6 luni. Cronicizarea simptomatologiei se observă la circa 2-7% pacienți.

Prevalența anuală a lombalgiei în SUA – 15-20%.

Este cea mai frecventă cauză de impotență functională la pacienții < 45 ani și cea mai frecventă cauză de disabilitate în SUA;

85% din populație va avea cel puțin o dată în viață experiența unei dureri

Lombare;

Este a doua cauză ca frecvență de adresabilitate în cabinetul medicului de

Familie;

90% din durerile lombare se ameliorează și trec în 2 – 6 săptămâni, mai ales dacă pacienții rămân activi

Recurența este frecventă: 60-80% din pacienți au recidive în următorii 2 ani. (Hoy, 2010).

Durerile lombare ocupă locul doi după motivele de adresare la medic pentru o boală cronică, este a cincea cauză de spitalizare și al treilea cel mai frecvent motiv pentru o intervenție chirurgicală, impactul socio-economic fiind unul major. Deși au o expresie clinică relativ monotonă (dureri și tulburări funcționale), lombalgiile au o etiopatogenie variată, fiind frecvent plurifactorială, generând o cazuistică foarte bogată (70-80% din populația adultă prezintă cel puțin o dată un episod dureros lombar). După statisticile făcute la noi în țară doar 50-55% dintre aceste dureri sunt raportate.

Următorul tabelul prezintă rate de prevalență standardizate pentru durerile de spate datorate lombalgiei, care au fost obținute din datele colectate în proiectul Global Burden of Disease (GBD 2010).

Tabelul nr. 1: Global Burden of Disease

Frecvența foarte mare și în creștere a afecțiunilor coloanei lombare, și anume lombalgia, se explică prin factorii de risc incriminați, care sunt tot mai actuali în societatea noastră: talia (mai mare de 1, 70 la femei și 1, 80 la bărbați) , obezitatea, tulburările de statică, conducerea autovehiculelor, stresul și nu în ultimul rând sportul (fotbal, bowling). Solicitările sporite, asociate sindromului hipokinetic comun societății actuale afectează veriga musculară, cu rol funcțional și protectiv în complexul lombar.(http://www.healthdata.org/romania)

COLOANA VERTEBRALĂ

Coloana vertebrală (fig. 1) reprezintă scheletul axial al trunchiului și este formată prin suprapunerea celor 33-34 de piese osoase vertebrale. În medie lungimea acesteia poate ajunge la 63 cm la femei și la 73 cm la bărbați.

Figura nr. 1: Coloana vertebrală (https://sistemul-osos.weebly.com/coloana-vertebral259.html )

”Vertebrele sunt dispuse metameric (una deasupra celeilalte) și sunt grupate pe regiuni corespunzătoare gâtului, toracelui, zonei lombare și pelvisului în: vertebre cervicale notate C1 – C7, vertebre toracice notate T1 – T12, vertebre lombare notate L1 – L5, vertebre sacrale în număr de 5 sudate între ele formând osul sacrum și vertebre coccigiene în număr de 4-5, se sudează între ele dând naștere unui os numit coccis, situat în partea terminală a coloanei vertebrale.

Dimensiuni: Lungimea coloanei vertebrale este în medie de 73 cm la barbat si 63 cm la femei, reprezentând astfel 40% din lungimea totală a corpului. Lațimea maximă a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde masoară 11 cm. De aici merge descrescând atât în jos cât și în sus. Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor vertebre lombare unde atinge 7 cm, apoi descrește atât în sus cât și în jos.

Vertebrele sunt constituite după un tip comun, având caractere comune descrise la vertebra tip, dar fiecare regiune prezintă anumite caracteristici determinate de raporturile anatomice precum și de diferențele regionale. De asemenea putem vorbi de vertebre adevărate, cele care sunt independente functional și cu mobilitate individuală și false cele care se sudează și își pierd mobilitatea (vertebrele sacro-coccigiene).” (Rață M, 2014)

Curburi: Coloana vertebrală are direcție verticală, însă nu este dreaptă. Curburile îi conferă o rezistență sporită la diverse încărcături comparativ cu o coloană dreaptă și transformă coloana într-un resort spiralat . În ansamblul său aceasta prezintă următoarele curburi :

în plan sagital (antero–posterior): concave posterior, numite lordoze (în regiunea cervicală și lombară) și concave anterior, numite cifoze (în regiunea toracală și a osului sacrum);

în plan frontal (lateral) numite scolioze ;

Articulațiile coloanei vertebrale: Piesele componente ale coloanei vertebrale (vertebrele) se pot articula unele cu altele și atunci se numesc articulații intrinseci ale coloanei vertebrale și se pot articula cu oase care nu aparțin coloanei vertebrale: oasele craniului (occiputul), coastele, oasele coxale formând articulațiile extrinseci ale coloanei vertebrale.

Articulațiile vertebrelor adevărate

După Papilian V. (2006) cele 24 de vertebre adevărate se articulează între ele prin intermediul a două tipuri de articulații: articulații adevărate și articulații false. Două vertebre adevărate se pot articula direct prin intermediul apofizelor (proceselor) articulare și corpurilor vertebrale – numite și articulații adevărate sau la distanță prin intermediul ligamentelor la nivelul apofizelor (proceselor) spinoase, transverse sau lamelor vertebrale – numite și articulații false.

Articulațiile dintre corpii vertebrali participă la toate mișcările posibile la nivelul coloanei vertebrale și anume:

mișcări de flexie – extensie în jurul unui ax transversal;

mișcări de înclinare laterală, în jurul unui ax transversal;

mișcări de rotație, în jurul unui ax vertical;

mișcări de alunecare în jurul unor axe paralele ale corpurilor vertebrale;

mișcări de îndepărtare și apropiere între două vertebre, datorită elasticității discului.

Articulațiile vertebrelor false

Articulația lombosacrală unește sacrul cu vertebra a V a lombară. Această unire se face după tipul articulațiilor vertebrelor adevărate.

Articulația sacrococcigiană este o simfiză, care permite mobilizarea pasivă, înapoi, a vârfului coccisului, în timpul nașterii, ducând la o creștere a strâmtorii inferioare a bazinului. Odată cu înaintarea în vârstă, această articulație devine o sinostoză (se osifică). Articulația este fixată cu ajutorul unor ligamente (sacrococcigiene și un ligament interosos, cu valoarea unui disc intervertebral.

Articulația mediococcigiană este o articulație frecventă la femeie, între prima vertebră coccigiană și restul coccisului. La copil, toate vertebrele coccigiene sunt independente și sunt unite între ele prin discuri intervertebrale. (Rață M, 2014)

Mușchii trunchiului se inseră pe scheletul osteo-fibros al trunchiului.

Sintetic, trunchiul are două componente: toracele (superior) și abdomenul (inferior), la care se adaugă zona lombară, corespunzătoare peretelui opus peretelui abdominal. Topografic mușchii trunchiului se grupează în:

mușchii spatelui;

mușchii anteriori-laterali toracali ;

mușchii abdominali;

mușchi ce constituie planșeul perineal.

Mușchii spatelui sunt dispuși în 4 planuri:

Planul I: M. Trapez (fig. 2) și latissimus dorsi (3);

Fig. Nr. 2: M.Trapez – inferior (Netter F. H., 2008) Fig. Nr.3: M. Dorsalul mare (Netter F. H., 2008)

Planul II: M. levator scapulae și M. romboizi, M. Dințat posterior și superior, M. Dințat posterior și inferior ;

Planul III: M. Erector spinalis: este reprezentat de un complex muscular care ocupă șanțurile paravertebrale: Mușchiul illiocostal (fig. 4), mușchiul longissimus (fig. 5), mușchiul spinalis (fig. 6).

Fig.4: M. Iliocostal (Netter F., 2008) Fig.5: Longissimus (Netter F.,2008) Fig.6: M. Spinalis(Netter F., 2008)

Planul IV: M. Transversospinal, M. Multifizi, M. Rotatori.

Biomecanica coloanei vertebrale

Mișcările posibile la nivelul coloanei vertebrale sunt: flexia, extensia, circumducția, înclinația laterală și rotația. Fiecare articulație are mișcările ei proprii care sunt reduse. Mișcările coloanei vertebrale în întregime sunt rezultanta mișcărilor ei parțiale.

Flexia este mișcarea de aplecare înainte. Discurile vertebrale suferă o apăsare mai mare în partea lor anterioară în timp ce ele se înalță posterior. Ligamentul vertebral longitudinal anterior este relaxat, iar celelalte, dimpotrivă sunt solicitate, întinse,.

Extensia este mișcarea de aplecarea înapoi. Ligamentul vertebral longitudinal anterior este întins iar celelalte sunt relaxate.

Circumducția este mișcarea rezultată din executarea alternativă mișcărilor precedente.

Înclinarea laterală se realizează în partea stângă sau dreaptă și turtește discul de aceeași parte.

Rotația spre stânga sau spre dreapta se execută în jurul unui ax vertical care trece prin centrul discurilor.

Mobilitatea coloanei vertebrale diferă pentru fiecare regiunea în parte: este maximă în regiunea cervicală, mult mai redusă în regiunea toracică (pe de o parte din cauza dimensiunilor reduse ale discurilor intervertebrale de aici, pe de altă parte din cauza suprapunerii atât de accentuate a lamelor vertebrale și proceselor articulare) și mai mică în regiunea lombară. (Rață M., 2014)

Segmentul lombar (numerotat L1-L5) format din cele mai dezvoltate 5 vertebre. Vertebra lombară prezintă următoarele caractere specifice ei:

– corpul vertebral este voluminos, cu diametrul transversal mai mare decât cel antero-posterior;

– apofiza spinoasă este mai scurtă, dar mai înaltă comparativ cu a vertebrelor toracice, este orientată orizontal;

– apofizele transverse, masive, mai sunt numite și apofize costiforme deoarece corespund coastelor;

– apofizele articulare sunt verticale și dispuse în plan sagittal;

– gaura vertebrală este relativ mică, de formă triunghiulară.

Figura nr. 7: Caractere regionale ale coloanei lombare

(https://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea-lombara-vertebrele-lombare.html)

Mobilitatea coloanei lombare:

Această regiune a coloanei vertebrale este sediul unor mișcări mai ample decât în regiunea toracică și mai puțin amplă decât în regiunea cervicală. Discurile intervertebrale au o înălțime relativ mare în coloana lombară. Raportul dintre înălțimea discurilor și cea a corpurilor vertebrale este aproximativ de 1 la 3. Având în vedere că alterarea mobilității segmentare a coloanei vertebrale reprezintă deseori singura manifestare descifrabilă a unei afecțiuni discale se înțelege interesul manifestat de clinicieni pentru mobilitatea acestui segment.

Este foarte probabil ca regiunea lombară să sufere cele mai importante abuzuri funcționale dintre toate parțile corpului uman. Aceasta se datorează unei încărcări permanente apreciabile, unui mecanism neeconomic de susținere a greutății corporale și un grad de mobilitate foarte mare. (Debița M., 2006)

Importanța funcțională a coloanei vertebrale: „coloana vertebrală caracterizează vertebrele și îndeplinește trei roluri majore:

1. Protecția măduvei: în canalul vertebral se găsește măduva spinării învelită în meninge. Este evident rolul protector al coloanei vertebrale, formată anterior de către puternicele corpuri vertebrale, iar posterior de arcurile vertebrale suprapuse. În unele cazuri, fracturile coloanei vertebrale pot interesa măduva sau meningele.

2. Rolul static: în stațiunea verticală (ortostatism) coloana vertebrală reprezintă un ax solid ce susține capul, trunchiul și membrele superioare; ea transmite apoi greutatea la pelvis și la membrele inferioare. Marea dezvoltare a vertebrelor lombare se explică astfel prin greutatea pe care trebuie să o susțină.

3. Rolul biomecanic: coloana vertebrală este antrenată în mișcări numeroase și ample, mișcarea coloanei vertebrale rezultă din însumarea mișcărilor vertebrelor între ele, iar zonele de maximă solicitare sunt zona lombară și zona cervicală.” (V. Papilian, 2003)

AFECȚIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE

Durerile localizate la nivelul coloanei pot fi cauzate de tulburări de statică vertebrală, procese degenerative, inflamatorii, metabolice, traumatice care afectează coloana cervicală, dorsală sau lombară.

Anomalii congenitale și de creștere ale coloanei vertebrale

Spina bifidă: tulburările de închidere ale acului posterior pot conduce la apariția acestei afecțiuni, ocultă sau aperta, cu/fără meningocel sau mielomeningocel.

Anomaliile tranziționale: rezultă dintr-un defect morfogenetic vertebral local cu: occipitalizare a atlas (fuzionarea atlasului cu occiputul), coastă cervicală (hipertrofia apofizei transverse la nivelul C7), coastă lombară (la nivelul L1), vertebre de tranziție lombo-sacrate,sacralizarea L5 ( anomalie frecventă cu asimilarea vertebrei L5 la sacru) sau lombalizarea S1.

Anomalii numerice vertebrale: 8 vertebre cervicale, vertebra a 6-a lombară, bloc vertebral congenital (fuziunea corpilor vertebrali)

Spondiloliza: constă în alungirea istmului vertebral cu sau fără soluție de continuitate (fractură) la nivelul porțiunii intraarticulare. Spondilolistezisul: constă în alunecarea anterioară a corpului vertebral, pediculilor și fațetelor articulare superioară.

Afectări de tip mecanic și degenerativ ale coloanei vertebrale

De cauză discală: hernia de disc (cervicală, dorsală, lombară), discartrozele prin degenerarea și fragmentarea discului intervertebral.

Prin afectarea articulațiilor interapofizare posterioare: artrozele interapofizare: spondilozele, instabilități capsulo-ligamentare.

Tulburări de statică vertebrală: scolioza, cifoza, hiperlordoza lombară.

Stenoza de canal vertebral

Afectări de tip inflamator

Spondilartrite seronegative: spondilita anchilozantă, artrite reactive;

Poliartrita reumatoidă(afectarea articulațiilor occipitoatlantoaxidiene);

Fibromialgia și sindromul miofascial.

Afectări de tip infecțios

Spondilodiscite infecțioase nespecifice;

Spondilodiscita tuberculoasă- morb pott;

Abcese epidurale, meningite, abcese paraspinale.

Afectări de tip metabolic

Osteoporoza vertebrală

Alte afectări metabolice: osteomalacia, diabetul zaharat, guta.

Sechele posttraumatice: luxații, fracturi.

Afectări neoplazice: metastaze, mielom multiplu, tumori nervoase etc.

Cele mai frecvente afecțiuni ale coloanei vertebrale lombare sunt:

Hernia de disc este o boala tot mai des întălnită, ea reprezintă afecțiune de natură neurologică care este caracterizată prin alunecarea nucleului pulpos de-a lungul măduvei spinării și coloanei vertebrale, ceea ce se traduce clinic prin aparitia unor dureri de spate intense. Simptomele pot fii: durere foarte puternică, de obicei se poate duce în jos pe picior slăbiciune, furnicături, amorțeală.

Discopatia lombară este o afecțiune a coloanei vertebrale manifestată prin degenerări ale discurilor intervertebrale din zona lombară. Aceasta este determinată de afectarea discului intervertebral ca rezultat al microtraumatismelor multiple, repetative sau a stresului fizic. Simptome: dureri în zona lombo-sacrată ce iradiază pe unul din membrele inferioare. Durerea fiind foarte puternică va determina bolnavul să mearga schiopătat.

Lombosciatica se manifestă prin durere, furnicături sau parestezii (amorțeli) produse prin iritarea nervului sciatic. Nervul sciatic este format din rădăcinile nervoase care ies din măduva spinării în zona lombară.

Stenoza lombară boală degenerativă a coloanei vertebrale ce implică modificări artritice ale oaselor, articulaților și ligamentelor. Provoacă dureri la nivelul picioarelor, o durere surdă în zona lombară, înțepături în picioare sau fese la mers sau stat în picioare, deficite motorii în membrele inferioare, pierderea sensibilității profunde și a reflexelor osteotendinoase.

Deteriorarea discului vertebral (osteoartrita): cea mai întalnită afecțiune a coloanei este deteriorarea discului (osteoartrita). În timp organismul îmbătrânește, discurile se deshidratează sau se usucă, iar oasele și ligamentele ce alcătuiesc coloana vertebrală devin mai puțin flexibile.

Lombalgia sau este o durere care apare și se localizează în regiunea lombară.

LOMBALGIA

Lombalgia reprezintă durerea situată la nivelul vertebrelor lombare, care este provocată în general de o afecțiune a coloanei vertebrale. Este una din principalele suferințe ale segmentului axial inferior, cauzele acesteia fiind dezechilibre musculo-ligamentare, comportamentul static și kinetic neadaptat solicitărilor la care este supus segmentul lombo-sacrat în gestualitatea zilnică etc. Cel mai frecvent, lombalgia se raportează la segmentul L4-L5-S1.

Mecanismele și patologia lombalgiei:

Îmbătrânirea naturală a structurilor coloanei vertebrale;

Efectuarea unui efort inadaptat: Solicitarea bruscă a coloanei vertebrale fără a compensa efortul necesar la nivelul musculaturii vertebrale și fără a adopta o postură adecvată poate duce la apariția bruscă a lombalgiei.

Gradul antrenamentului muscular precum și vârsta pacientului

Sedentarismul scade tonusul muscular la nivelul musculaturii abdominale ți paravertebrale.

Obezitatea scade tonusul musculaturii abdominale și crește stressul mecanic la care este solicitată coloana lombară.

Lombalgia datorată muncii prelungite la birou: menținerea pentru o perioadă îndelungată unei poziții incorecte și tendința de a adopta poziția de flexie a coloanei vertebrale. ( http://ortopediaonline.ro/content/view/27/46/ )

Cauzele lombalgiilor pot fi:

Cauze vertebrale

„Lombalgiile pot fi determinate de tulburări statice, procese degenerative, inflamatorii, neoplazice metabolice sau traumatice, ce afectează colona lombară.

Tulburările statice: modificările staticii fiziologice lombare determină, în vederea restabilirii echilibrului coloanei vertebrale , contracturi musculare, întinderi ligamentare, solicitări exagerate ale articulațiilor interapofizare.

Leziunile degenerative ale coloanei vertebrale: alterările degenerative ale discurilor intervertebrale devin tot mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă, fiind mai accentuate la muncitorii ce prestează munci fizice grele , dar și la bolnavii cu tulburări de statică sau obezi.

Degenerescența discală fără ruptura inelului fibros: cele mai frecvente lombalgii sunt determinate de leziuni degenerative ale discurilor.

Leziunile discale cu ruptura inelului fibros: fisurile și rupturile posterioare incomplete ale inelului fibros favorizează migrarea nucleului pulpos, care poate exercita o presiune asupra ligamentului longitudinal posterior. Datorită inervației bogate a inelului fibros și a ligamentului longitudinal posterior presiunea pe care o exercită țesutul discal determină un lumbago acut, dar fără iradiere a durerii.

Procese inflamatoare ale coloanei vertebrale: durerea are un tip particular în procesele inflamatoare, se intensifică noaptea, trezind adesea bolnavul din somn; dimineața durerea lombară este intensă și este însoțită de o redoare care cedează cu greu la mișcări.

Afecțiuni metabolice ale coloanei vertebrale: structurile osoase ale coloanei vertebrale pot fi afectate de 4 boli metabolice: osteomalacie, osteoporoză, hiperparatiroidie , boala Paget. În toate aceste afecțiuni bolnavii acuză lombalgii, uneori de mare intensitate.

Cancere metastazice, alte afecțiuni vertebrale maligne: metastazele canceroase se localizează frecvent în regiunea lombo-pelvină. Ele provin mai ales de la un cancer primitiv de sân, prostată rinichi . din punct de vedere clinic, metastazele vertebrale lombare determină lombalgii tenace a căror intensitate crește rapid, necalmate de repausși de analgezice.

Leziuni traumatice: traumatismele regiunii lombare pot determina fracturi ale corpilor vertebrali și mai ales ale apofizelor transverse.

Cauzele extravertebrale

Lombalgia poate fi deseori o durere reflectată, având ca punct de plecare organele abdominopelvine retroperitoneale.

Lombalgiile de origine renală: sunt de obicei unilaterale și se pot fi însoțite de tulburări intestinale reflexe.

Lombalgiile de origine ginecologică: nu sunt foarte frecvente, de multe ori aceste lombalgii au origine discală sau nevrotică.

Lombalgiile de origine digestivă: sunt cele mai variate deoarece pot produce iradieri lombare.” (Șuțeanu, 1977)

Examenul unui bolnav cu lombalgie: Anamneza

Interogatoriul trebuie să urmărească afecțiunile asociate și să obțină date referitoare la suferința actuală, insistând asupra cauzei declanșatoare și asupra modalității de debut. La 50% dintre pacienți durerile apar în urma unui efort, a unei mișcări greșite sau a unui traumetism indirect, la 30% durerile survin fără o cauză evidentă, iar la 20% din bolnavi pot fi identificate drept cauză traumatismele.

În cadrul examinării trebuie precizate: caracterul inițial al durerii, evoluția sa și influența diferitelor tratamente.

În ceea ce privește durerea, aceasta trebuie analizată în funcție de următorii factori:

Severitatea durerii: aceasta este relativ greu de apreciat deoarece factorul individual este foarte important. Bolnavul poate apecia intensitatea durerii în funcție de capacitatea acestuia de a lucra sau a dormi.

Calitatea durerii: depinde de mecanismul de producere. Astfel de deosebesc mai multe tipuri de durere:

Durerea somatică produsă de acțiunea unor stimuli nocivi asupra structurilor musculoscheletale profunde (ligamente, mușchi, tendoane). Este o durere vag localizată, difuză, cu debut insidios și de lungă durată.

Durerea radiculonervoasă este produsă de agresiunea directă asupra structurilor nervoase. Este o durere ascuțită, cu debut brusc, însoțită de tulburări senzitive, parestezii și tulburări motorii.

Localizarea durerii, dar mai ales iradierea ei, sunt date importante pe care pacientul trebuie să le precizeze.

Durata durerii este de asemenea un factor care trebuie analizat. Uneori durerea poate fi intermitentă , alteori permanentă. Durerea intermitentă poate fi declanșată de anumiți factori, care trebuie precizați de catre pacient, iar durerea permanentă poate prezenta o intensitate constantă sau poate prezenta unele exacerbări.

Cauzele agravante: durerea poate fi exacerbată de tuse, strănut etc.

Factorii care ușurează durerea: repaus, diverse medicamente etc. Examenul fizic

Se efectuează un examen general al pacientului atât cu scop de diagnostic cât și în scop terapeutic datorită coexistenței altor afecțiuni asociate care pot reprezenta contraindicații pentru tratamentele pe care vrem să le aplicăm. În cadrul examinării fizice se efectuează examenul static (pentru a depista orizontalitatea umerilor și bazinului, eventuale asimetrii, deviații laterale etc. ) și examenul dinamic, măsurând amplitudinea mișcărilor coloanei pentru a evidenția eventuale limitări, prin compararea cu valorile normale.

Examene de laborator

Examenele biologice care se efectuează în mod obișnuit sunt: V.S.H., homeleucograma și electroforeza. Acestea sunt normale în cazul unui pacient cu lombalgie determinată de un proces degenerativ al coloanei lombare. Examenul radiologic este cel mai important examen paraclinic. De obicei se realizează radiografii de față și din profil ale coloanei lombare. (Șuțeanu, 1977)

În cele mai multe cazuri, lombalgia se datorează suprasolicitării. Odată cu vârsta, loviturile sau șocurile, menținerea un timp îndelungat a unor posturi sau poziții neadecvate, ridicarea și purtarea de greutăți, statul în picioare prelungit, obezitatea, sedentarismul, alcătuiesc condiții favorizante pentru suprasolicitarea mecanică a coloanei lombare. Astfel discul intervertebral începe să se slăbească, devenind tot mai expus la traumatisme.

„ Durerile lombare pot îmbrăca 3 aspecte principale: lombalgia acută (lumbago acut), lombalgia cronică (lumbago cronic) și lombosciatica.

Lombalgia acută apare în general brusc, de obicei după un efort de intensitate variabilă, după o simplă mișcare forțată în rotație sau după o expunere la frig. Durerea este intensă, exacerbându-se prin cea mai mică mișcare sau prin tuse. În anamneză se semnalează crize similare în antecedente. Examenul obiectiv constată o redoare importantă în cifoză și o scolioză antalgică evidentă. Criza de lumbago durează în general 5-15 zile, ea poate recidiva la intervale variabile (la câteva săptămâni sau după câțiva ani). Lombalgia acută se poate continua cu o lombalgie cronică sau poate reprezenta perioadele de exacerbare ale acesteia.

Lombalgia cronică este o durere surdă, persistentă, mediană sau paravertebrală, iradiind uneori către fese. La mulți bolnavi durerea este mai supărătoare dimineața, când se însoțește și de o redoare mai pronunțată, ce diminuă sau dispare după mișcare. Durerea reapare după oboseală, mai ales după mers îndelungat, ortostatism prelungit, transport de obiecte grele, lucru cu coloana flectată. Examenul obiectiv evidențiază unele semne fizice de suferință vertebrală, dispariția lordozei fiziologice, oarecare redoare vertebrală. Tratamentul lombalgiei cronice constă în repus relativ, suprimându-se eforturile în poziție flectată, transportul de greutăți. ” (Șuțeanu, 1977)

Diferențiem astfel patru perioade (după Sbenghe):

1. Perioada acută caracterizată prin dureri intense lombo-sacrate (cu sau fără iradiere). Bolnavul prezintă contractură lombară, cu sau fără blocadă, iar durerile nu se calmează nici în decubit.

2. Perioada subacută în care durerile se calmează în decubit, bolnavul se poate mișca în pat fără dureri, se poate deplasa pe distanțe mici și poate sta pe scaun (un timp variabil) cu durere suportabilă, dacă nu-și mobilizează coloana.

3. Perioada cronică în care bolnavul acuză dureri în ortostatism și mers după o perioadă mai lungă, iar contracturile musculare paravertebrale pot fi prezente sau nu. Pacientul nu mai adoptă autoblocarea lombară antalgică deoarece durerile sunt moderate și el poate să-și mobilizeze coloana.

4. Perioada de remisie completă poate apărea între perioadele de boală evidente clinic. Știind că lombalgia are cauză mecanică, se admite că puseul dureros se poate repeta oricând.

Tratamentul acestor afecțiuni poate fi: medicamentos, postural, fizioterapeutic și kinetoterapeutic.

CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1. OBIECTIVELE, SARCINILE ȘI ETAPELE CERCETĂRII

Obiectivele cercetării:

Lucrarea își propune să fie un studiu al rolului kinetoterapiei în recuperarea pacienților cu lombalgie, prin crearea unor programe specifice pentru  această afecțiune.

Metodologia cuprinde trei stadii de abordare:

Evaluarea statutului inițial  al pacientului precum și selectarea celor mai adecvate și eficiente metode de recuperare;

Realizarea de către kinetoterapeut a unor programe kinetoterapeutice complexe și progresive combinate cu utilizarea procedurile specifice fizioterapiei recomandate în recuperarea persoanelor cu lombalgie;

Ordonarea și sistematizarea acestora în cadrul programelor de recuperare astfel încât să se realizeze o recuperare cât mai rapidă și cu eficiența maximă;

Sarcinile cercetării:

Consultarea literaturii de specialitate pentru a cunoaște actualitatea temei și nivelul la care se află în acest moment studiile privind acest domeniu;

Stabilirea ipotezelor cercetării și a modalităților prin care vor fi verificate;

Depistarea și selectarea unor cazuri reprezentative, în concordanță cu tema aleasă;

Permanenta colaborare cu medicul specialist și echipa de recuperare în vederea examinărilor din timpul tratamentului, a introducerii rezultatelor obținute în fișele individuale ale pacienților monitorizați pentru eficientizarea intervenției terapeutice;

Organizarea procesului recuperator într-o succesiune logică și etapizată, conform principiilor individualității, utilizând kinetoterapia combinată cu fizioterapia, vizând optimizarea recuperării persoanelor cu lombalgie;

Înregistrarea diverșilor parametrii pentru a evidenția dinamica evoluției subiecților incluși în cercetare;

Stabilirea concluziilor în ceea ce privește rezultatele obținute în urma aplicării mijloacelor și tehnicilor kinetoterapeutice și fizioterapeutice propuse;

Finalizarea cercetării prin elaborarea și redactarea unei lucrări de disertație care să constituie un ghid atât pentru acțiunile profilactice cât și pentru activitatea de recuperare.

Etapele cercetării

Am desfășurat cercetarea în perioada august 2019 – mai 2020, în patru mari etape, și anume:

Prima etapă (august 2019) a avut loc documentarea teoretică, care a constat în studierea materialului din literatura de specialitate, selecționarea metodelor și procedeelor utile în aplicarea programului recuperator. Atenția a fost îndreptată în mod special asupra modului în care specialiștii abordează recuperarea lombalgiei;

În etapa a doua (septembrie-ianuarie 2019) am ales subiecții de studiu și am identificat metodele de explorare și evaluare care pot fi folosite, pentru a urmări evoluția acestora de la faza inițială la cea finală. De asemenea în cadrul acestei etape, mi-am pregătit materialele pentru testare și pentru tratament. A fost realizată fișa individuală la care s-au înregistrat modificările ce au apărut de-a lungul timpului, atât în programul de recuperare cât și în evoluția clinică și funcțională a subiectilor. A fost studiat dosarul personal ce cuprinde: diagnostic, indicațiile tratamentului medicamentos, kinetoterapie;

Etapa a treia (ianuarie-martie 2020) a cuprins activitatea de cercetare propriu-zisă, care a avut unele particularități privind intervenția experimentală, în ceea ce privește aplicarea programului de recuperarea.

În această ultimă etapă (aprilie-mai 2020) s-a efectuat centralizarea, prelucrarea și interpretarea datelor în scopul verificării ipotezelor și a extragerii unor concluzii pertinente. Structurând materialul rezultat, s-a elaborat lucrarea de față.

3.2. PREMISELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII

În cercetarea de față am pornit de la considerentul că kinetoterapia în general combinată cu fizioterapia în special are un rol foarte important în viața bolnavului cu lombalgie, în sensul în care prin aplicarea acestora se obțin rezultate satisfăcătoare privind diminuarea simptomatologiei constatate și eficientizarea tratamentelor clasice deja existente.

În acest sens am formulat următoarea ipoteză:

Se presupune ca utilizarea procedurilor de fizioterapie asociate kinetoterapiei și tratamentului medicamentos va conduce la o mai bună ameliorarea a parametrilor funcționali în comparație cu recuperarea kinetoterapeutică asociată tratamentului medicamentos.

SUBIECȚII ȘI CONDIȚIILE DE DESFĂȘURARE A CERCETĂRII

Aplicarea procedurilor de fizioterapie și kinetoterapia s-au realizat in cadrul clinicii „CENTRAL CLINIC” Bacău.

Pentru a putea desfășura activitatea în condiții optime, am beneficiat de dotarea sălii de Kinetoterapie precum și a celor de fizioterapie. Sala de recuperare a centrului în care s-a desfășurat evaluarea subiecților și aplicarea programului de recuperare este prevăzută cu echipament specializat: scară fixă, saltea, bănci de gimnastică, bastoane, gantere, benzi elastice, placă de echilibru, fizioball-uri, aparate de gimnastică medicală (bicicletă ergometrică), banchetă pentru masaj. Sălile de fizioterapie sunt prevazute cu aparate specifice și anume: aparate de electroterapie, ultrasunet, laser, magnetodiaflux, unde scurte (foto nr. 3, 4, 5). În recuperarea propriu-zisă am utilizat bancheta de masaj, bicicleta, salteaua, spalierul, gymball-ul, mingi și alte obiecte ajutătoare. (foto nr. 1,2)

Foto nr. 1,2: Sala kinetoterapie

Foto nr. 3: Sala Fizioterapie Foto nr. 4: Sala Fizioterapie Foto nr. 5: Ultrasunet

Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion de 6 subiecți diagnosticați cu lombalgie. Pentru a putea urmări, compara și analiza atât ipotezele de lucru, programul de recuperare cât și rezultatele acestuia, cei 6 subiecți au fost grupați în funcție de procedurile efectuate. Astfel în cadrul cercetării am împărțit subiecții în două grupe:

– grupa experimentală, formată din trei subiecți, programul de recuperare având inclus proceduri de fizioterapie asociate kinetoterapiei.

– grupa de control, formată din trei subiecți, fiecare subiect având programul de recuperare format exclusiv din metode kinetoterapeutice

În tabelele următoare sunt prezentate datele referitoare la subiecții din grupa experimentala, precum si datele celor din grupa de control. Informatiile fac referire la vârstă, sex, diagnostic clinic, dar și la datele de evaluare inițiale și finale.

Tabel 2: Subiecții din grupa experimentală

Tabel 3: Subiecții din grupa de control

METODELE DE CERCETARE FOLOSITE

Metoda este definită ca o modalitate de obținere a unor rezultate în cunoastere și practică. Pe întreg parcursul cercetării am folosit o serie de metode, atât în scopul fundamentării științifice a temei, cât și pentru culegerea, înregistrarea și prelucrarea unor date care să susțină activitatea desfășurată și rezultatele obținute. Am folosit următoarele metode:

Metoda documentării

Documentarea este o activitate necesară, ea pornește de la cunoașterea cât mai integrală a realului existent și a experienței anterioare. Această metodă a servit pentru fixarea obiectivelor și pentru definirea clară a scopului cercetării efectuate. Documentarea a contribuit atât la explorarea fondului de bază al disciplinei, cât și la cunoașterea datelor noi care sunt mereu într-o permanentă schimbare.

În vederea acumulării unei baze științifice referitoare la aplicarea procedurilor fizioterapeutice și kinetoterapeutice la persoanele cu lombalgie am examinat conținutul mai multor surse bibliografice din diferite limbi. Am acumulat o gamă necesară de informații în legătură cu tema și le-am folosit ca suport teoretic.

3.4.2. Metoda observației

Observația este acea metodă care permite cercetătorului să scoată în evidență anumite fapte importante, cunoașterea acestor fapte conducându-l la o anumite ipoteză în cadrul materialelor de care dispune. Ipoteza construită în urma observației conduce la efectuarea experimentului propriu-zis.

Observația fiind o metodă de constatare și de explorare atentă a celor observate prin folosirea cunoștințelor anterioare, deci o percepție fundamentală, dirijată, planificată și selectivă,în cercetarea de față, a fost intens folosită pentru monitorizarea informațiilor referitoare la evoluția generală a subiecților.

În cercetarea de față am folosit metoda observației sistematică, extensivă, directă și experimentală, urmărind obținerea unor informații noi privitoare la modificările determinate de boală în comportamentul motor și general al subiecților: simptomatologie, modificări față de parametrii normali, receptivitate, posibilități de executare și eficiență a programelor de kinetoterapie aplicate, evoluția dinamică a subiectului. Informațiile obținute s-au înregistrat în fișa individuală de protocol, în care notarea diferitelor variabile s-a realizat cifric, prin semne sau descriere terminologică, pentru a servi în final analizei statistice și reprezentării grafice. De obicei, observația se realizează vizual, dar sunt cazuri, cum ar fi investigațiile somatoscopice și funcționale, când la observație iau parte și alți analizatori (tactil, auditiv, olfactiv). Principalele aspecte pe care le-am observat au fost:

postura întregului corp în repaus și în dinamică și apoi în relaxare după fiecare exercițiu;

mișcările diferitelor segmente;

aspectul tegumentelor și țesutului subcutanat

reactivitatea psihică și mentală.

Importanți au fost și indicatorii cantitativi și calitativi care se observă și se evaluează. Acești indicatori trebuie urmăriți în dinamica lor: goniometria, testingul muscular și celelalte teste aplicate în cercetarea de fața, aceștia reprezentând indicatorii cantitativi, iar graficele reprezentând aspectul calitativ.

3.4.3. Metoda anchetei

Am folosit această metodă în scopul culegerii datelor necesare cunoașterii cât mai complexe a subiectului, în dinamica evoluției sale și a decelării unor aspecte relevante în legătură cu afecțiunea. Din cadrul acestei metode am folosit interviul anamnestic.

Prin întrebări scurte și concise, clar orientate, adresate pacienților, am obținut date referitoare la antecedentele personale, heredo–colaterale și la dificultățile pe care le întâmpină zilnic pacienții.

Am aflat de asemenea elemente legate de istoricul bolii, condițiile de debut și factorii ce au dus la apariția simptomelor, simptomele subiective și obiective ce au determinat prezentarea la medic, de diagnosticul stabilit, tratamentul prescris, de evoluția stării generale a pacientului.

Metoda anchetei face parte din metodele cercetării complexe, ocupând un loc important în obținerea informațiilor necesare. Metoda a fost folosită în scopul cunoașterii subiectului în dinamica evoluției lui, pentru cunoașterea condițiilor în care au generat afecțiunile și sechelele acestora, creând astfel condiții favorabile decalării informațiilor obiective legate de subiecți și de perspectivele evoluției acestora. Am utilizat metoda sub două forme:

anamneză, care a constat în stabilirea istoricului și evoluției bolii, a tulburărilor sechelare și a tratamentului recuperator aplicat anterior;

interviul, în care discuțiile cu aparținătorii și celelalte persoane implicate, medicul specialist, au constituit fundamentul pentru stabilirea priorităților și direcțiilor programului recuperator prin kinetoterapie

3.4.4. Metode de măsurare (explorare și evaluare)

Evaluarea trebuie să se realizeze de pe poziții de empatie și compatibilitate culturală cu beneficiarii ei.

Evaluarea este un act de mare responsabilitate pentru factorii implicați, si anume pacientul si evaluatorul. De aceea nu este lipsit de importanță să notăm existența unor atitudini greșite, discriminatorii în abordarea evaluării. Evaluarea stabilește elementele pozitive ale pacientului, elemente care vor constitui punctul de plecare în activitatea de recuperare, cerințele probelor de evaluare devenind obiective operaționale în proiectarea didactică.

În activitatea experimentală pe care am desfășurat-o am folosit următoarele metode de explorare și evaluare:

Examinarea palpatorie s-a realizat prin ușoare presiuni asupra anumitor zone, mușchi, tendoane și ligamente. Informațiile primite în urma palpării ne-au oferit informații în legătură cu temperatura tegumentelor, existența diferitelor modificări de consistență a țesuturilor moi, depistarea punctelor dureroase la presiune sau tracțiune și la mișcare.

Evaluarea durerii s-a realizat cu ajutorul Scalei VAS în care pacientul comunică terapeutului intensitatea durerii pe care o simte la palpare. Se notează cu numere de la 0 la 10, unde 0 (minim) reprezintă absența durerii, iar 10 (maxim) durere extremă (Manole V. & Manole L., 2009).

Bilanțul funcțional: am urmărit dacă subiecții prezintă jenă în desfășurarea activităților zilnice. Datele culese au fost cuantificate și notate în fișele de tratament (Anexe).

Bilanțul articular: măsurarea unghiurilor de mișcare articulară s-a efectuat cu ajutorul goniometrului vizând articulațiile cu deficit de mobilitate. Testingul articular s-a realiat la nivelul coloanei lombare pe mișcările de flexie, extensie, înclinare și rotație.

Pentru măsurarea unghiului de flexie subiectul se află în ortostatism, iar kinetoterapeutul se află în lateral față de segmentul testat. Centrul goniometrului este plasat la nivelul spinei iliace antero-superioare, brațul fix este perpendicular pe linia medioaxilară a trunchiului, iar brațul mobil urmărește linia medioaxilară a trunchiului și direcția de deplasare a trunchiului în flexie.

Pentru măsurarea extensiei subiectul se află în șezând iar kinetoterapeutul în lateral. Centrul goniometrului este plasat la nivelul spinei iliace antero-superioare, cu brațul fix perpendicular pe linia medioaxilară a trunchiului, iar brațul mobil urmărește linia medioaxilară și direcția de deplasare a trunchiului în extensie.

Pentru a măsura înclinarea trunchiului poziția subiectului este în șezând.

Centrul goniometrului este plasat la nivelul punctului sacral, brațul fix urmărește spina iliacă postero-superioară, de aceași parte de care se efectuează mișcarea, iar brațul mobil urmărește coloana vertebrală. Poziția kinetoterapeutului față de segmentul testat este în spatele subiectului.

Pentru măsurarea rotației trunchiului poziția subiectului este în șezând, cu membrele superioare flectate la 90° coatele extinse. Centrul goniometrului este plasat la nivelul părții superioare a capului, respectiv la nivelul vertexului. Brațul fix urmărește linia imaginară a vârfului nasului iar brațul mobil urmărește mijlocul distanței dintre cele două brațe, care trebuie să rămână paralele pe tot parcursul mișcării, fără participarea capului. Poziția kinetoterapeutului față de segmentul testat este în spatele subiectului. (Balint T., 2007)

Testing-ul muscular a permis o evaluare subiectivă a forței musculare în regiunea afectată. Cu ajutorul testării forței musculare am putut alcătui programul de intervenție în funcție de necesitățile fiecărui subiect.

Flexia trunchiului: mușchii principali sunt drepții abdominali, transversul.

Poziția fără gravitație este cu subiectul în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate și tălpile pe banchetă.

F1: se palpează paraombilical drepții abdominali.

F2: din poziția fără gravitație subiectul ridică umerii de pe

masă până la nivelul spinei omoplatului.

Poziția antigravitațională: este identică cu cea fără gravitație.

F3: din poziția antigravitațională, subiectul ridică trunchiul de pe masă până la nivelul unghiului inferior al omoplaților. De asemenea membrele superioare se ridică de pe planul mesei.

F4: respectând aceeași poziție subiectul execută aceași mișcare, încrucișând brațele pe piept.

F5: respectând aceeași poziție subiectul execută aceași mișcare cu mâinile la nivelul cefei.

Extensia trunchiului: mușchii principali sunt paravertebralii din segmentul toracic și lombar, marele dorsal.

Poziția fără gravitație: subiectul în decubit ventral.

F1: se palpează musculatura paravertebrală.

F2: din poziția fără gravitație subiectul ridică capul și umerii de pe planul mesei până la desprinderea mentonului de pe planul mesei.

Poziția antigravitațională: este identică cu cea fără gravitație.

F3: din poziția antigravitațională, subiectul ridică cât de mult poate trunchiul de pe masă, nivelul maxim fiind până la decolarea ombilicului de pe planul mesei. Stabilizarea se face la nivelul gambelor (posterior).

F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară simultană în segmentul dorso-lombar sau în funcție de zona interesată, verificând pe rând cele două segmente.

F5: rezistența aplicată este mai mare sau excentrică.

Înclinarea trunchiului: mușchii principali: oblicii interni și externi abdominali.

Poziția fără gravitație: subiectul în decubit dorsal. Stabilizarea: se realizează bilateral la nivelul bazinului.

F1: se palpează mușchii pe partea laterală a trunchiului.

F2: din poziția fără gravitație subiectul execută înclinarea trunchiului.

Poziția antigravitațională: subiectul în decubit heterolateral.

F3: din poziția fără gravitație subiectul execută înclinarea trunchiului.

F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară la nivelul umerilor.

F5: rezistența aplicată în aceeași regiune este mai mare sau excentrică.

Rotația trunchiului: mușchii principali: oblicii interni și externi abdominali.

Poziția fără gravitație: subiectul în șezând.

F1: se palpează mușchii pe partea laterală a trunchiului

F2: din poziția fără gravitație se execută rotația trunchiului.

Poziția antigravitațională: subiectul în decubit dorsal cu membrele inferioare

flectate și tălpile pe banchetă.

F3: din poziția antigravitațională, subiectul execută rotația trunchiului. Stabilizarea se realizează la nivelul picioarelor.

F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară prin încrucișarea membrelor superioare la nivelul umerilor.

F5: Rezistența este obținută prin ducerea mâinilor la ceafă. (Balint T, 2007)

Teste funcționale specifice:

Semnul Neri: din ortostatism se realizează flexia capului și gâtului. Testul este considerat pozitiv dacă aceasta poate determina dureri în regiunea lombară.

Testul Kerning: subiectul este în decubit dorsal, cu mâinile împreunate la ceafă. Examinatorul roagă subiectul să iși flecteze gâtul, ducând bărbia în piept. Subiectul flectează activ soldul, cu genunchiul extins, până când apare durere în zona lombară. Testul este considerat pozitiv dacă flexia genunchiului scade durerea.

Datele obținute contribuie la precizarea gradului de dificultate, a gradului deficiențeiși încadrarea acesteia, precum și la clarificarea aspectelor în care să se intervină și a mijloacelor cu care să se opereze.

3.4.5. Metoda experimentală

Experimentul este o metodă de cercetare în care cercetătorul provoacă în mod intenționat și în condiții specifice, bine definite, fenomenul pe care vrea să-l studieze, în vederea realizării unor obiective, conștiente și precis stabilite. (Ababei R., 2006 )

În cercetarea desfășurată am folosit experimentul de verificare a ipotezelor formulate, acesta fiind astfel organizat încât, în final, să ne dea posibilitatea atingerii scopului propus.

3.4.6. Metode de înregistrare, prelucrare și reprezentare grafică a datelor.

Datele obținute în urma aplicării testărilor au fost înregistrate în fișe individuale ale pacienților (anexe), în vederea centralizării, prelucrării și comparării lor ulterioare.

Prezentarea rezultatelor a fost însoțită de reprezentare grafică, în scopul facilitării, înțelegerii și evidențierii mai clare a diferențelor dintre rezultatele obținute de pacienții din grupa experimentală și de cei din grupa de control.

3.4.7. Tehnici moderne de înregistrare folosite în decursul cercetării

Ca metode obiective de susținere a conținutului cercetării și prezentare a lucrării, am folosit fotografierea, surprinzând o serie de imagini reprezentând trăsături, caracteristici, posturi, poziții ale subiecților, în anumite momente din timpul tratamentului de recuperare.

DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Începând cu luna august 2019 am luat legatura cu clinica „Central Clinic” Bacău pentru a obține acceptul de a desfășura această cercetare, de a folosi sălile de kinetoterapie și fizioterapie precum și aparaturile și dotările acestora. În urma studierii materialelor din literatura de specialitate am identificat metodele de evaluare care pot fi folosite, iar ulterior am discutat cu pacienții cu afecțiunea de lombalgie și am ales 6 subiecți care au fost de acord să fie incluși în această cercetare. Pentru fiecare subiect a fost realizată fișa de evaluare care cuprinde datele personale, antecedentele și parametrii care au fost măsurați. În urma aplicării programului de recuperare am efectuat centralizarea datelor, structurând lucrarea de față. Programul fizioterapeutic a fost aplicat 10 ședințe, timp de două săptămâni, cu o durată de 40-50 de minute, fiind urmat de programul kinetoterapeutic, cu o durată de 30-40 de minute.

Pentru a confirma ipotezele formulate am aplicat următoarele proceduri:

– pe subiecții experimentali am aplicat proceduri de kinetoterapie combinată cu fizioterapia;

– pe subiecții de control am aplicat doar kinetoterapie, fără a mai aplica proceduri fizioterapeutice.

În urma evaluării efectuate la cabinet am stabilit de comun acord cu subiecții implicați în acest studiu următoarele:

– subiecții din grupa experimentală vor urma un program de kinetoterapie și fizioterapie, 10 ședințe de recuperare care au fost efectuate pe o perioadă de 2 săptămâni;

– subiecții din grupa de control vor urma doar programul de kinetoterapie, 10 ședințe de recuperare care au fost efectuate pe o perioadă de 2 săptămâni;

Obiectivele generale care au fost urmărite în aplicarea programului kinetoterapeutic au fost:

combaterea durerii;

creșterea mobilității articulare la nivelul coloanei lombare;

creșterea forței musculare;

Îmbunătățirea funcționalității pacienților.

Procedurile fizioterapeutice utilizate la pacienții din grupa experimentală au fost:

Ultrasunetul: sunt vibrații mecanice care rezultă din transformarea

variațiilor de potențial electric ale unui curent de înaltă frecvență prin intermediul efectului piezoelectric. Tratamentul cu ultrasunet reprezintă un tratament medical cu vibrații mecanice cu o frecvență mai mare de 20 kHz.

Mod de aplicare prin cuplaj direct : capul de ultrasonare se aplică direct pe piele prin intermediul unui gel datorită căruia se realizează contactul între acestea. Se utilizează mișcări circulare pe segmentul asupra căruia se aplică. (foto Nr. 6, 7, 8)

Foto nr. 6: Ultrasunet Foto nr. 7: Ultrasunet Foto nr. 8: Ultrasunet

TENS : reprezintă ”Transcutaneos Electrical Nerve Stimulation” și

include curenți de joasă frecvență ( între 1-200 Hz ) , cu impulsuri cu durată cuprinsă între 50-200 μs , folositi pentru controlul durerii .

Mod de aplicare pe regiunea lombară: pacientul este posturat în decubit ventral, cu regiunea de tratat expusă. Se fixează electrozii pe pacient cât mai aproape de zona dureroasă. La terminarea procedurii se oprește aparatul , se inspectează tegumentul pentru a sesiza eventualele leziuni cutanate , apoi se curăță și se dezinfectează electrozii. (foto nr. 9, 10, 11)

Foto nr. 9: TENS Foto nr. 10: TENS Foto nr. 11: TENS

Curenții diadinamici (CDD) sunt curenți polari astfel încât aplicarea lor

poate fi putin neplăcută, pacientul resimțind o senzație puternică de înțepătură sau amorțeală.

Mod de aplicare: la nivelul coloanei lombare se utilizază aplicații transversale ( transregionale). Se folosesc electrozi plați, suficient de mari, așezați de o parte și de alta a zonei dureroase. Pacientul este posturat în decubit ventral, având regiunea de tratat expusă, iar intensitatea curentului se fixează colaborând cu pacientul. (foto nr. 12, 13, 14)

Foto nr. 12: CDD Foto nr. 13: CDD Foto nr. 14: CDD

Programul de recuperare kinetoterapeutic a fost realizat atât cu subiecții din grupa experimentală cât și cu cei din grupa de control.

Masajul spatelui:

Masajul începe cu netezirea, de la regiunea fesieră până la regiunea cervicală. Mâinile alunecă paralel cu coloana, pe mușchii paravertebrali cu degetele deschise pentru cuprinde o porțiune mai mare, urmate de alunecări laterale, executate simultan.

Fricțiunile se execută cu degetele, cu mișcări circulare începând de la regiunea fesieră până la regiunea cervicală. Aceste mișcări se execută paralele cu coloana, pe mușchii paravertebrali făcând 6 curse complete. Se execută apoi cu podul palmei aceleași mișcări, iar la sfărșit cu pumnul.

Frământatul: se prinde de o parte și de alta a coloanei câte o cută de piele și mușchi, cu ambele mâini, care se strânge între podul palmei și degete. Se execută de 6 ori pe fiecare parte lateral și 6 pe mijlocul spatelui.

Vibrațiile: Se așează mâna cu palma pe suprafața de masat. Se execută o presiune a spatelui executând în același timp vibrațiile. Se execută de 3 ori pe fiecare parte.

Exercițiul 1: din decubit dorsal se ridică un genunchi și cu ambele mâini se trage cât mai aproape de piept. Se menține poziția 10 secunde apoi se revine la poziția inițială. Se repetă de 5 ori cu fiecare membru.

Exercițiul 2: din decubit dorsal se flectează genunchii, apoi se aduc ambii genunchi deasupra pieptului și cu ambele mâini se trage de genunchi spre piept. Se menține poziția până se numără la 10, apoi se revine la poziția inițială cu picioarele întinse. Se repetă de 5 ori cu fiecare membru.

Exercițiul 3: Din decubit dorsal cu genunchii flectați se realizează ridicări de bazin. (2×10 repetări, cu menținere 6 sec )

Exercițiul 4: din decubit ventral se realizează extensia șoldului. (2×10 repetări)

Exercițiul 5: din decubit dorsal cu genunchii flectați, cu călcâiul piciorului stâng pe genunchiul drept, se trage ușor cu mâinile până în punctul maxim. Se menține 15-20 de secunde cu fiecare membru. (stretchingul mușchiului piriform)

Exercițiul 6: din decubit dorsal cu genunchii flectați și tălpile pe sol. Se apleacă ambii genunchi spre stânga, apoi spre dreapta, până ating solul.

Exercițiul 7: din decubit dorsal se realizează disocierea centurilor. Se realizează 3×10 repetări.

Exercițiul 8: din decubit dorsal, cu picioarele sprijjinite pe un gymball, se execută rularea mingii concomitent cu îndoirea genunchilor la piept și revenirea în poziție inițială.

Foto nr. Foto nr.

Exercițiul 9: din decubit dorsal, cu membrele inferioare sprijinite pe gymball, călcâiul stâng se așează pe genunchiul drept. Se execută o abducție cât mai internă a șoldului stâng, încercând să se atingă cu gamba stânga salteaua, apoi se inversează.

Foto nr. Foto nr. Foto nr.

Exercițiul 10: din decubit dorsal, cu picioarele sprijinite pe un gymball se ridică alternativ câte un membru inferior cât mai sus cu genunchiul perfect întins.

Foto nr. Foto nr. Foto nr.

Exercițiul 11: din ortostatism, genuflexii cu mâinile în sprijin pe scara fixă cu spatele perfect drept și călcâiele pe sol.

Exercițiul 12: Din ortostatism cu o minge între mâini se realizează genuflexiuni cu ridicarea brațelor sus. ( 2×10 repetări)

CAPITOLUL 4: REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA DATELOR

4.1 PREZENTAREA ȘI ANALIZA DATELOR

Cercetarea s-a desfășurat asupra a 6 subiecți, având diagnosticul clinic de lombalgie. Având în vedere datele culese în decursul cercetării precum și evaluările efectuate, s-a concretizat aprecierea mobilității articulare și funcționalității subiecților. Rolul kinetoterapiei combinată cu fizioterapia a fost evidențiat prin rezultatele obținute în urma aplicării programului de recuperare.

Diagnosticul clinic

Subiecții cu vârste cuprinse între 40-55 de ani, în urma controlului realizat de medicul specialist au primit diagnosticul de lombalgie. Recomandare a fost să urmeze un program de recuperare kinetoterapeutic și fizioterapeutic, de aceea pacienții au fost preluați imediat după control .

Diagnosticul funcțional

Pentru subiecții aleși evaluarea inițială a scos în evidență următoarele deficiențe: durere la nivelul coloanei lombare, diminuarea mobilității articulare și a funcționalității. Programul fizioterapeutic a fost aplicat 10 ședințe, timp de două săptămâni, cu o durată de 40-50 de minute, fiind urmat de programul kinetoterapeutic, cu o durată de 30-40 de minute. Programul aplicat a urmărit ameliorarea durerii în timpul mișcărilor și îmbunătățirea funcționalității pacienților.

Pentru interpretarea evoluției subiecților, vom intrepreta grafic valorile obținute în timpul testărilor inițiale și finale. Cu ajutorul rezultatelor finale obținute vom scoate în evidență eficiența unui program kinetoterapeutic combinat cu fizioterapia, adecvat tipului de afecțiune aleasă.

Rezultatele inițiale și finale obținute în urma aplicării programului kinetoterapeutic au fost înregistrate în tabelele de mai jos. Mobilitatea articulară a fost măsurată la nivelul coloanei lombare pe toate mișcările posibile la acest nivel.

Evoluția durerii

Tabelul Nr.4: Evoluția durerii

Graficul nr.1: Dinamica evoluției durerii

În graficul nr. 1 sunt prezentate valorile înregistrate în urma evaluării inițiale si finale privind evoluția durerii la pacienții din grupa experimentală și de control.

Evoluția amplitudinii de mișcare la pacienții din grupa experimentală

Tabelul nr.5: Dinamica evoluției amplitudinii de mișcare: grupa experimentală

Graficul nr.2: Amplitudinea de mișcare: M.B Graficul nr.3: Amplitudinea de mișcare: C.M.

Graficul nr. 4: Amplitudinea de mișcare: D.M.

În graficele nr. 2, 3 și 4 sunt prezentate valorile înregistrate în urma evaluării inițiale si finale privind amplitudinea de mișcare la nivelul coloanei lombare, la pacieții din grupa experimentală.

Evoluția amplitudinii de mișcare la pacienții din grupa de control

Tabelul nr. 6: Dinamica evoluției amplitudinii de mișcare: grupa de control

Graficul nr.5: Amplitudinea de mișcare: S.N. Graficul nr. 6: Amplitudinea de mișcare: B.V.

Graficul nr. 7: Amplitudinea de mișcare: C.A.

În graficele nr. 5, 6 și 7 sunt prezentate valorile înregistrate în urma evaluării inițiale si finale privind amplitudinea de mișcare la nivelul coloanei lombare, la pacienții din grupa de control.

TESTE FUNCȚIONALE SPECIFICE: testele specifice aplicate au fost Semnul lui Neri și testul Kerning.

Tabelul Nr. 7: Teste funcționale specifice

În tabelul nr. 7 sunt prezentate rezultatele obținute în urma aplicării testelor funcționale specifice.

4.2. INTERPRETAREA REZULTATELOR

În urma aplicării programului de recuperare putem observa a evoluție a tuturor parametrilor testați inițial. În urma datelor obținute la testarea inițială s-a impus stabilirea unor obiective pentru subiecții alesi, în funcție de deficiențele existente, pentru îndeplinirea acestora fiind necesar un program kinetoterapeutic adaptat nevoilor pacientului, combinat cu elemente de fizioterapie. Rezultatele prezentate anterior vor fi interpretate astfel:

Din graficul nr.1, la testarea durerii se constată o diminuare a acesteia pentru toți subiecții incluși în cercetare, valorile fiind mai scăzute la testarea finală. La subiecții din grupa experimentală valorile au scăzut cu 2-3 procente, în comparație cu valorile obținute la subiecții din grupa de control care au fost mai scăzute cu 4-5 procente.

Efectele pozitive ale kinetoterapiei combinată cu fizioterapia s-au observat în urma testingului articular efectuat printr-o creștere a amplitudinii mobilității articulare astfel:

La pacienții din grupa experimentală, pentru mișcarea de flexie valorile finale au crescut cu 13°-14°, în comparație cu valorile pacienților din grupa de control care au crescut cu 7°- 10°.

Pentru mișcarea de extensie, la pacienții din grupa experimentală valorile finale au crescut cu 4°-5°, în comparație cu valorile pacienților din grupa de control care s-au îmbunătățit cu 2°- 3°.

La pacienții din grupa experimentală, pentru mișcarea de înclinare valorile finale au crescut cu 3°- 4° față de valorile inițiale, în timp ce la pacienții din grupa de control valorile au crescut cu 1°- 3°.

Pentru mișcarea de rotație, valorile finale au crescut cu 3°- 8° față de valorile inițiale, în comparație cu pacienții din grupa de control care au avut valorile crescute cu 2° – 3°.

Se observă astfel din grafice că subiecții M.B., C.M., D.M. din grupa experimentală, care au beneficiat de proceduri fizioterapeutice combinate cu kinetoterapia au obținut, în final, rezultate mai bune în comparație cu subiecții S.N., B.V., C.A. din grupa de control care au beneficiat doar de kinetoterapie.

CAPITOLUL 5. CONCLUZII

Finalizarea oricărei cercetări științifice impune sintetizarea activității depuse sub forma unor concluzii, care să accentueze esența muncii depuse. Lucrarea de față reprezintă o încercare de a stabili metodele de recuperare care să ducă la eficientizarea recuperării.

Așadar, ipoteza conform căreia se presupunea că utilizarea procedurilor de fizioterapie asociate kinetoterapiei și tratamentului medicamentos va conduce la o mai bună ameliorarea a parametrilor funcționali în comparație cu recuperarea kinetoterapeutică asociată tratamentului medicamentos s-a confirmat. Această afirmație este susținută de următoarele concluzii:

Aplicarea procedurilor de fizioterapie combinată cu kinetoterapia folosite la subiecții din grupa experimentală au contribuit la obținerea unor valori mai apropiate de valorile normaale în ceea ce privește diminuarea durerii și creșterea amplitudinii de mișcare, în comparație cu rezultatele obținute la subiecții din grupa de control;

Includerea fizioterapiei în programul complex de tratament, poate contribui la eficientizarea tratamentelor existente, precum și la creșterea efectelor obținute în urma programului kinetoterapeutic.

Corelarea intervențiilor kinetoterapeutice cu procedurile fizioterapeutice au dus la optimizarea și îmbunătățirea funcționalității pacienților;

Folosirea combinată, alternarea și repetarea procedurilor fizioterapeutice și a kinetoterapiei au contribuit la o refacere eficientă, calitativă și rapidă a funcționalității regiunii interesate.

Subiecții M.B., C.M., D.M. din grupa experimentală au obținut, în final, rezultate mai bune decât subiecții S.N., B.V., C.A. din grupa de control care au beneficiat doar de kinetoterapie;

Testările finale au scos în evidență o îmbunătățire semnificativă a amplitudinii de mișcare, precum și ameliorarea durerii, iar datorită acestora s-a îmbunătățit și funcționalitatea pacienților.

Cu toate ca recuperarea s-a produs aproape în totalitate, pacientul trebuie sa urmeze programul de exerciții și la domiciliu pentru menținerea amplitudinii de mișcare recuperate în urma aplicării programului kinetoterapeutic.

BIBLIOGRAFIE

Ababei R., 2006, Metodologia cercetării activității corporale, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău.

Airaksinen O., Brox J.I., et al. Chapter 4. European guidelines for the management of chronic nonspecific low back pain, Eur Spine J, 2006.

Balint T., Evaluarea aparatului locomotor, Tehnopress IAȘI, 2007.

Debita M., Maftei O., Ardeleanu V., Anatomia omului- Artrologie, Editura Fundației universitare „Dunărea de jos”, Galați, 2006;

Diarra M., Etude des phathologies neurochirurgicales opérées dans le service d'ortho-traumatologie de l'hôpital Gabriel Touré de Novembre 2000 a Novembre 2001. A propos de 106 cas. Bamako: These medecine, 2002.

Manole V., Manole L., Evaluare motrică și funcțională în kinetoterapie, Editura Aim, 2009;

Netter F. H., Atlas de Anatomie Umana Editia a patra edișie, Ed. Medicala Callisto, 2008, București.

Hoy D., Brooks P., Blyth F., Epidemiology of low back pain. Best Practice and Research Clinical Rheumatology, 2010, p. 769.

Juniper M., Le T.K., Mladsi D., The epidemiology, economic burden and pharmacological treatment of chronic low back pain in France, Germany, Italy, Spain and UK: a literature-based rewiew. Expert Opin Pharmachoter, 2009, p. 2581.

Papilian V., Anatomia omului, vol. I- Aparatul locomotor, Editura All, 2003.

Papilian V., Anatomia omului. Vol. I și II, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 2006.

Rață M., Anatomie funcțională și biomecanică- Curs studii de licență, Editura Alma-Mater, Bacău, 2014.

SBENGHE T., (1981) – Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, București.

Schneider S, Mohnen SM, Schiltenwolf M, Rau C. 2007. Comorbidity of low back pain: representative outcomes of a national health study in the Federal Republic of Germany.

Șuțeanu Șt., Ionescu V., Moangă M, Clinica și tratamentul bolilor reumatice, Editura medicală, București, 1977, p .

https://sistemulosos.weebly.com/uploads/4/6/2/0/46203955/8017371.jpg?318

http://ortopediaonline.ro/content/view/27/46/

https://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea-lombara-vertebrele-lombare.html

http://www.healthdata.org/romania

ANEXE

Fișa individuală a subiectului nr. 1 experimental

DATE PERSONALE

Inițiale nume, prenume: M.B.

Vârstă: 55 ani

Sex: M

Ocupație: îngrijitor;

Diagnostic clinic: lombalgie;

ANAMEZĂ

Istoricul bolii: Pacientul în vârstă de 55 de ani a primit diagnosticul în urmă cu aproximativ 2 ani. Locuind la țară, munca pe care o depune este foarte solicitantă și obositoare în aceelași timp. În prezent este cosumator cronic de alcool.

Intervenții chirurgicale: : nu a suferit nici un fel se intervenții chirurghicale.

Medicație actuală: nu consumă medicamente.

Explorare și evaluare funcțională

Examenul subiectiv: Pacientul prezintă dureri frecvente, de intensitate medie spre mare la nivelul zonei lombare. Durerea nu apare brusc, ea se intensifică treptat pe parcursul câtorva zile, împiedicând pacientul să se aplece.

Examenul obiectiv: durere în zona lombară, amplitudinea de mișcare limitată pe toate mișcările, forța musculară scăzută.

Examinare vizuală și palpatorie. Prezența durerii la palpare în zona lombară.

REZULTATELE TESTĂRILOR EFECTUATE

Tabel nr.1: Scala Vass pentru evaluarea durerii la nivelul regiuni lombare

Tabel nr.2:Testing-ul articular la nivelul coloanei dorso-lombare

Tabel nr.3:Teste funcționale specifice

DIAGNOSTIC FUNCȚIONAL

durere prezentă în timpul mersului la nivelul coloanei lombare;

prezintă durere în timpul realizării mișcării de flexie a tunchiului în special;

tulburări de echilibru și stabilitate în mers;

contracturi musculare pe marele dorsal, pătratul lombar și paravertebralii din zona lombară.

mobilitate articulară scazută la nivelul coloanei dorso-lombare;

MIJLOACELE FOLOSITE: Fizioterapia combinată cu kinetoterapia.

Fișă individuală a subiectului nr. 2 experimental

DATE PERSONALE

Inițiale nume, prenume: C.M.

Vârstă: 47 de ani

Sex: F

Ocupație: educatoare

Diagnostic clinic: lombalgie.

ANAMEZĂ

M, femeie de 35 ani care lucrează la grădiniță, prezintă o durere de spate de intensitate mare de aproximativ o lună, de cand s-a aplecat să ridice un copil. A mai avut intermitent dureri de spate mai ales la sfârșitul zilei, dupa ce făcea efort mai mare ridicând copii și material didactic, dar niciodată durerea nu a avut această intensitate. A folosit un unguent antiinflamator și a luat ibuprofen o dată pe zi fără ameliorare. Pacienta a primit diagnosticul de lombalgie.

Istoricul bolii: boala a debutat cu dureri cu caracter inflamator si redoare la nivel lombar.

Intervenții chirurgicale: nu a suferit nici un fel se intervenții chirurghicale.

Medicație actuală: nu consumă medicamente.

Explorare și evaluare funcțională

Examenul subiectiv: pacienta prezintă dureri frecvente, de intensitate medie.

Examenul obiectiv: durere în zona lombară, amplitudinea de mișcare limitată pe toate mișcările, forța musculară scăzută.

Examinare vizuală și palpatorie: prezintă dureri ușoare la palparea zonei lombare.

REZULTATELE TESTĂRILOR EFECTUATE

Tabel nr.4: Scala Vass pentru evaluarea durerii

Tabel nr.5: Testing-ul articular la nivel lombar

Tabel nr.6:Teste funcționale specifice

DIAGNOSTIC FUNCȚIONAL

durere prezentă la nivel lombar;

prezintă durere în timpul realizării mișcărilor de flexie în regiunea lombară;

amplitudinii de mișcare este limitată pe toate mișcările;

forța musculară scăzută.

Mijloacele folosite: fizioterapia combinată cu un program de kinetoterapie.

Fișă individuală a subiectului nr. 3 experimental

DATE PERSONALE

Inițiale nume, prenume: D.M

Vârstă: 41 de ani

Sex: F

Ocupație: confecționer

Diagnostic clinic: lombalgie.

ANAMEZĂ

Pacienta în vârstă de 41de ani a primit diagnosticul în urmă cu aproximativ 4 ani (2016). Fiind de meserie confecționeră, durerile sunt cu o intensitate destul de mare pe parcursul zilei.

Istoricul bolii: boala a debutat cu dureri în zona lombara și sacroiliacă.

Intervenții chirurgicale: nu a suferit nici un fel se intervenții chirurghicale.

Medicație actuală: Movalis 15mg 1cp/zi;

Explorare și evaluare funcțională

Examenul subiectiv

Pacienta prezintă durerii matinale și redori matinale pe o perioada de 1 oră, apoi pe parcursul zile se mai ameliorează, dar când stă mai mult de 4 ore fără a face mișcare reapare redoarea.

Examenul obiectiv: durere în zona lombară, amplitudinea de mișcare limitată pe toate mișcările, forța musculară scăzută.

Examinare vizuală și palpatorie durere la palpare în regiunea lombară.

REZULTATELE TESTĂRILOR EFECTUATE

Tabel nr.7: scala Vass pentru evaluarea durerii

Tabel nr.8:Testing-ul articular la nivel lombar

Tabel nr.9:Teste funcționale specifice

DIAGNOSTIC FUNCȚIONAL

durere prezentă în zona lombară;

prezintă durere în timpul realizării mișcări de flexie;

contracturi musculare;

limitarea a mobilității articulare la nivel lombar.

Mijloacele folosite: kinetoterapie combinată cu fizioterapie

Fișă individuală a subiectului nr. 1 de control

DATE PERSONALE

Inițiale nume, prenume: S.N.

Vârstă: 53 ani;

Sex: F;

Ocupație: vânzătoare;

Diagnostic clinic: lombalgie;

ANAMEZĂ

Pacientul a fost diagnosticată în urmă cu 2 ani. Datorită solicitărilor de la locul de muncă pacienta resimte dureri în zona lombară. S-a prezentat la medic și a primit diagnosticul de lombalgie.

Istoricul bolii: boala a debutat cu dureri în zona lombară;

Intervenții chirurgicale: nu a suferit nici un fel de intervenții chirurgicale.

Medicație actuală: nu prezintă.

EXPLORARE ȘI EVALUARE FUNCȚIONALĂ

Examenul subiectiv

Pacienta acuză dureri frecvente și de intensitate medie la nivelul coloanei lombare atât în repaus, dar mai ales se accentuează în timpul realizării mișcărilor de flexie și rotație. De asemenea, uneori este nevoită să facă repaus și să se oprească din cauza durerii.

REZULTATELE TESTĂRILOR EFECTUATE

Tabel nr.10: Scala Vass pentru evaluarea durerii la nivel lombar

Tabel nr.11:Testing-ul articular la coloanei lombare

Tabel nr.12: Teste pentru depistarea dificultăților

DIAGNOSTIC FUNCȚIONAL

durere prezentă la nivel lombar;

prezintă durere în timpul realizării mișcărilor de flexie și rotație în regiunea lombară;

amplitudinii de mișcare este limitată pe toate mișcările;

Mijloacele folosite: Program de kinetoterapie.

Fișă individuală a subiectului nr. 2 de control

DATE PERSONALE

Inițiale nume, prenume: B.V.

Vârstă: 49 de ani

Sex: M

Ocupație: șofer;

Diagnostic clinic: lombalgie.

ANAMEZĂ

Pacientul în vârstă de 47 de ani a primit diagnosticul în urmă cu aproximativ 3 ani (2017). Fiind de meserie șofer, durerile au apărut datorită poziției vicioase din timpul condusului. Durerile sunt de o intensitate destul de mare pe parcursul zilei, în special când stă în repaus.

Istoricul bolii: boala a debutat cu dureri în zona lombară.

Intervenții chirurgicale: nu a suferit nici un fel se intervenții chirurghicale.

Medicație actuală: antiinflamatoare sub formă de gel;

Explorare și evaluare funcțională

Examenul subiectiv

Pacientul prezintă durerii matinale dar și pe parcursul zilei, mai ales când stă o perioadă mai lungă fără a face mișcare.

Examenul obiectiv: durere în zona lombară, amplitudinea de mișcare limitată pe toate mișcările, forța musculară scăzută.

Examinare vizuală și palpatorie durere la palpare în regiunea lombară.

REZULTATELE TESTĂRILOR EFECTUATE

Tabel nr.13: scala Vass pentru evaluarea durerii

Tabel nr.14:Testing-ul articular la nivel lombar

Tabel nr.15:Teste funcționale specifice

DIAGNOSTIC FUNCȚIONAL

durere prezentă în zona lombară;

prezintă durere în timpul realizării mișcări de flexie;

contracturi musculare;

limitarea a mobilității articulare la nivel lombar.

Mijloacele folosite: kinetoterapie.

Fișă individuală a subiectului nr. 3 de control

DATE PERSONALE

Inițiale nume, prenume: C.A.

Vârstă: 43 de ani

Sex: F

Ocupație:

Diagnostic clinic: lombalgie.

ANAMEZĂ

Prezintă din iulie-august 2018 durere lombară permanentă, mai accentuată nocturn, cu agravare progresivă. Și-a administrat diverse antiinflamatoare, inițial cu răspuns parțial, cu minim efect în ultimele săptămâni.

Istoricul bolii: boala a debutat cu dureri în zona lombară.

Intervenții chirurgicale: nu prezintă.

Medicație actuală: antiinflamatoare sub formă de gel;

Explorare și evaluare funcțională

Examenul subiectiv

Pacientul prezintă durerii matinale dar și pe parcursul zilei, mai ales când stă o perioadă mai lungă fără a face mișcare.

Examenul obiectiv: durere în zona lombară, amplitudinea de mișcare limitată pe toate mișcările, forța musculară scăzută.

Examinare vizuală și palpatorie durere la palpare în regiunea lombară.

REZULTATELE TESTĂRILOR EFECTUATE

Tabel nr.16: scala Vass pentru evaluarea durerii

Tabel nr.17:Testing-ul articular la nivel lombar

Tabel nr.18:Teste funcționale specifice

DIAGNOSTIC FUNCȚIONAL

durere prezentă în zona lombară;

prezintă durere în timpul realizării mișcări de flexie;

contracturi musculare;

limitarea a mobilității articulare la nivel lombar.

Mijloacele folosite: kinetoterapie combinată cu fizioterapie.