COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT ȘEF LUCRĂRI DR. PĂPĂDIE BIANCA MÂRZA DIANA ELENA SIBIU 2017 UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE… [303257]

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINĂ

SPECIALIZAREA TEHNICĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINĂ

SPECIALIZAREA TEHNICĂ DENTARĂ

CONFECȚIONAREA ȘABLOANELOR DE OCLUZIE

PRIN TEHNICI CLASICE ȘI MODERNE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………….5

CAPITOLUL 1 Generalități………………………………………………………………6

1.1. Definiția edentației totale……………………………………………………………6

1.2.Etiologie………………………………………………………………………………6

1.3.Simptomatologie……………………………………………………………………..7

1.4.Complicațiile edentației totale……………………………………………………….8

CAPITOLUL 2 [anonimizat]………………….9

2.1.Amprenta preliminară……………………………………………………………….9

2.1.1.Obiectivele amprentei preliminare……………………………………………9

2.1.2.Etapele amprentării preliminare………………………………………………9

2.1.3.Alegerea lingurii standard…………………………………………………..10

2.1.4.Principii generale de alegere a materialului de amprentare…………………11

2.2.Modelul preliminar..……………………………………………………………….11

2.2.1.Definiție……………………………………………………………………..11

2.2.2.Tehnologia turnării modelului preliminar.…………………………………..11

2.3.Portamprenta individuală…………………………………………………………..12

2.4.Amprenta funcțională………………………………………………………………13

2.4.1.Obiectivele amprentării finale……………………………………………….13

2.4.2.Etapele parcurse în amprentarea finală………………………………………14

2.4.3.Îndiguirea și cofrarea amprentei finale………………………………………15

2.4.4.Turnarea modelului………………………………………………………….16

2.4.5.Demularea modelului………………………………………………………..16

CAPITOLUL 3 Cofecționarea șabloanelor de ocluzie prin tehnici clasice și modern…17

3.1.Definiție………………………..……………………………………………………17

3.2.Baza șablonului……………………………………………………………..………17

3.2.1.Confecționarea bazei șablonului prin tehnici clasice și modern……..………18

3.3.Bordura sau valul de ocluzie……………..…………………………………………19

3.3.1.Modelarea individuală a bordurilor de ocluzie…………………….……….20

3.4.Condiții îndeplinite de șabloanele de ocluzie……………………………..………..21

3.5.Determinarea relațiilor intermaxilare……………..………………………………..22

PARTEA SPECIALĂ……………..…………………………………………………..23

CAPITOLUL 4 Material și metodă……………………………..……………….…….24

CAPITOLUL 5 Cazuri clinice…………………………………………………………25

CAPITOLUL 6 Rezultate și discuții………………………………………,………….61

[anonimizat], [anonimizat]. Este o [anonimizat] , de aceea este importantă intervenția timpurie in vederea aplicării metodelor adecvate de tratament.

[anonimizat]. [anonimizat]ilor din caviatea bucală datorită absenței mugurilor dentari manifestându-se prin lipsa erupției dentare.

Proteza totală este un corp fizic, rigid si rezistent la acțiunea presiunilor masticatoare , utilizată in terapia edentației totale cu scopul restaurării arcadelor dentare si a funcțiilor deregulate ale sistemului stomatognat . Starea de edentație totală perturbă fizionomia , fonația si masticația , afectând starea generală a pacientului. Azi , datorită studiului terapeuticii stomatologice moderne, edentația totală nu mai poate fi considerată o stare de involuție normală a aparatului dento maxilar ci o stare patologică.

Edentatia totală se instalează lent, dupa edentații parțiale mai întai reduse, apoi întinse. Cauzele edentației totale sunt asemănătoare cauzelor parțiale: caria dentară si complicațiile ei, parodontopatiile, involuția fiziologică a aparatului dento-maxilar, factorul iatrogen, afecțiunile tumorale si traumatisme.

CAPITOLUL 1

Generalități

1.1.Definiția edentației totale

Edentația totală reprezintă o stare patologică caracterizată prin absența tuturor dinților dento-parodontale de pe unul sau ambele maxilare , din perioada posteruptivă a dinților.

Aceasta este însoțită de perturbarea consecutivă a funcțiilor

esențiale ale sistemului orofacial: masticație, fonație, fizionomie, automenținere cu elementele sale de autoapărare, autostimulare, autoreglare.

1.2.Etiologie

Edentația totală este rareori congenitală , dar de cele mai multe ori este dobândită. Cea congenitală este denumită anodonție totală , aceasta apare datorită lipsei tuturor mugurilor dentari, situație întalnită destul de rar.

În etiologia edentației totale dobândite se menționează:

-complicațiile cariei dentare ;

-parodontopatiile marginale cronice;

-tumorile cavității bucale;

-traumatismele care implică numeroase extracții;

-tratamente incorecte ale edentatului partial.

Etiologia edentației totale este legată de:

-factorii intrinseci: vârsta, teren, circumstanțe fiziopatologice, sex

-factorii extrinseci:condiții de viață și de mediul social, profesie etc.

1.3. Simptomatologia

În edentația totală sunt tulburate toate funcțiile ADM : masticație , fizionomie, fonație , automenținerea cu elementele sale de autoapărare , autostimulare, autoreglare , dar pot apărea si tulburări psihice. Tulburările funcționale apar de obicei după instalarea edentației parțiale întinse.

Tulburări masticatorii

Tulburările masticatorii foarte importante apar la pacienții la care edentația totală a rezultat în urma ablației unor punți întinse asociate cu extracții multiple cum ar fi : dinți fracturați , dinți cu leziuni periapicale cornice, mobile etc.

Masticația este perturbată începând de la:

Incizia alimentelor care nu se mai poate realiza;

Masticația propriu-zisă (zdrobirea alimentelor) se face la nivelul crestelor edentate restante care în timp se keratinizează si pot apărea si leziuni traumatice. Prelucrarea si însalivarea alimentelor la nivelul cavității bucale sunt insuficiente , de regulă fragmentele alimentare care sunt înghițite sunt mai mari , ceea ce poate influența timpul de evacuare din stomac, ce poate conduce la o patologie gastrică.

Tulburări fizionomice

Fizionomia edentatului total se modifică datorită prăbușirii etajului inferior al feței prin dispariția stopurilor ocluzale:

Buzele se modifică , roșul buzelor dispare, șanțurile nazo-labiale si mentonier se adâncesc , deoarece a dispărut suportul întregii musculaturi oro-faciale;

Mandibula proemină (fals prognatism) iar nasul devine mai evident;

Grimasa in masticație devine grotescă ;

Tulburări fonetice

Absența unui singur dinte frontal produce serioase dificultăți fonetice. În mare măsură acest lucru este produs și de absența premolarilor. Tubul fonetic se adaptează însă la aceste modificări , pacientul reușind cu timpul să se obișnuiască și cu noua situație morfologică a arcadelor dentare.

Dispariția dinților modifică poziția buzelor și a limbii determinând creșterea spațiului liber de vorbire ; nu se mai articulează corect fonemele linguale si labiale.

O protezare corectă aduce fonația aproape de parametrii normali ; fonația este prima funcție a A.D.M. care se restabilește într-un timp extreme de scurt prin protezare.

1.4. Complicațiile edentației totale

Complicațiile edentației totale sunt grupate în : locale, locoregionale , la distanță sau generale.

Complicațiile locale pot fi:

a) Ragadele comisurale- De obicei ragadele comisurale apar în momentul prăbușirii etajului inferior al feței si se regăsesc atât la edentatul total neprotezat , cât si la cel protezat. Ele apar în urma unei igiene a cavității orale precară.

b) Cheratinizarea mucoasei crestelor alveolare apare în momentul în care pacienții edentați total îsi folosesc crestele edentate pentru funcția de masticație nefiind protezați.

Complicațiile loco-regionale se datorează disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare la edentatul total si sunt afectate discul articular, condilul articular si fosa mandibulară.

Complicațiile la distanță se clasifică în tulburări digestive si tulburări psihice.

a)Tulburările digestive –se realizează în urma unei masticații insuficiente datorită lipsei triturării alimentelor , insuficință salivară si o digestie orală deficitară.

b)Tulburări psihice- intervine izolarea socială in momentul în care un pacient este in starea de edentat total și pot avea repercursiuni asupra comportamentului pacientului ducând chiar la o depresie psihică.

CAPITOLUL II

Etapele clinico-tehnice în protezarea edentației totale

2.1. Amprenta preliminară

Amprenta preliminară reprezintă copia fidelă a câmpului protetic , aceasta reproduce cu exactitate elementele din zona de sprijin și contureză marginile acestuia. Amprenta preliminară sau inițială are ca scop evidențierea elementelor anatomice ale edentatului total maxilar si mandibular.

2.1.1. Obiectivele amprentei preliminare

Obiectivele principale ale amprentei preliminare sunt:

Sprijinul

Stabilitatea

Retenția

Menținerea crestei reziduale

Înregistrarea cu exactitate a elementelor anatomice

2.1.2 Etapele amprentării preliminare

a) alegerea unei linguri standard sau universale

b)alegerea unui material adecvat pentru amprentarea câmpului protetic

c)pregătirea pacientului

d)amprentarea propriu-zisă

e)verificarea amprentei

f)trasarea conturului marginal pentru viitoarea lingura individuală

2.1.3 Alegerea lingurii standard

Lingurile standard trebuie sa îndeplinească urmatoarele condiții:

-să aibe o varietate mare de forme și mărimi

-să fie rigide si prevăzute cu retenții

-să cuprindă în întregime câmpul protetic și sa fie cat mai apropiate de limita de relexie a mucoasei neutral.

Caracterisiticile lingurilor standard:

-între câmpul protetic și lingură trebuie sa existe un spațiu de aproximativ 3-5 mm

-câmpul protetic trebuie să fie cuprins atât antero-posterior cât și transveral

-la mandibulă trebuie sa fie acoperiți tuberculii piriformi , iar la maxilar marginea posterioară să depășească limita de reflexie a vălului palatin cu aproximativ 1-2 mm

-formațiunile mobile mucoase sau musculare să ramână libere

Tipuri de linguri utilizate în amprentarea câmpului protetic

a) linguri din material plastic

b) linguri metalice

2.1.4 Principii generale de alegere a materialului de amprentare

Materialul de amprentare se alege în funcție de gradul de reziliență a fibromucoasei , de gradul de retentivitate al câmpului protetic și de scopul pentru care se efectuează amprenta.

În funcție de calitatea fibromucoasei din zona de sprijin, unde se recunosc:

-câmpurile dure , unde se necesită material cu vâscozitate crescută siliconul.

-câmpurile intermediare, unde vâscozitatea este medie și se recomandă alginatul

-câmpurile moi , unde vâscozitatea este mică și se recomandă materiale fluide

În funcție de retentivitățile anatomice :

-foarte retentive , se recomandă materiale elastice cum ar fi alginate, silicon chitos

-moderat retentive,se recomandă materiale semirigide : stents , alginate

-neretentive, se pot folosii materiale rigide,semirigide sau elastice.

2.2. Modelul preliminar

Modelul preliminar este utilizat pentru obținerea portamprentei individuale și se toarna din ghips obișnuit atât în laboratorul de tehnică dentară cât și în cabinet , fiind o fază tehnică simpla ce nu necesită cunoștințe sau aparatură specială .

2.2.1. Definiție

Modelul reprezintă copia fidelă pozitivă a câmpului protetic , obținut prin turnarea ghipsului fluid în impresiunile amprentei, care apoi face priză , devine rigid și redă toate detaliile câmpului protetic.

2.2.2. Tehnologia turnării modelului preliminar

a) Pregătirea amprentei:

-examinarea integrității si calității amprentei în laborator

-evaluarea unor posibile deformări ale amprentei (la transport)

-turnarea imediată a amprentelor luate cu hidrocoloizi ireversibili

b) Realizarea modelului preliminar

-se prepară pasta de ghips de consistență smântânoasă într-un bol de cauciuc , se situează amprenta pe o masuță vibratoare și se aplică gipsul pe porțiunile ei proeminente.

-amprenta se vibrează constant de către tehnician în timpul turnării modelului , pentru ca gipsul să pătrundă exact în toate detaliile amprentei și pentru evitarea formării bulelor de aer

-în tehnica modernă se pot folosi conformatore prefabricate pentru realizarea soclului, unde se aplică gipsul preparat intr-un singur timp , ceea ce înseamnă că pasta de gips se depune și în amprentă și în conformator în același timp

-avantajul acestor conformatoare o reprezintă despinderea lor facilă

c) Demularea modelului

Etapa de dumulare trebuie realizată cu foarte mare atenție pentru a nu deteriora modelul propriu-zis, fiind nevoie mai apoi de o repetare a amprentării.

d) Fasonarea modelului

-finisarea soclului se realizează cu aparatul de soclat pentru îndepărtarea eventualelor plusuri

2.3. Portamprenta individuală

Portamprenta respectiv lingura individuală reprezintă un suport rigid individualizat în care se aplică materialul utilizat pentru amprenta funcțională sau finală a câmpului protetic. Se realizează pe modelul preliminar.

2.3.1. Elementele ce intră în componența portamprentelor individuale

a) Baza lingurii individuale reprezintă un suport rigid pentru materialul de amprentare funcțională , care se mulează pe întreaga suprafață de sprijin a câmpului protetic , de obicei are o grosime uniformă de 1,5-2 mm ce îi conferă rezistență mecanică și urmărește conturul marginal marcat pe modelul preliminar.

b) Accesoriile sunt alcătuite din : mâner, butoni de presiune, întărituri și borduri de ocluzie (în funcție de amprentarea finală).

c) Mânerul are rol în manevrarea lingurii și se aplică atât la portamprentele maxilare cât și la cele mandibulare. Acesta trebuie să se situeze pe linia mediană având forma, dimensiunile si poziția unei perechi de incisivi centrali cu scopul de a respecta libertatea de mișcare a musculaturii periprotetice. Rolul mânerului este de a ajuta la inserția si dezinserția amprentei finale .

d) Butonii de presiune au ca scop aplicarea unor presiuni cât mai uniforme în momentul amprentării și menținerea degetelor medicului la distanță de marginile lingurii permițând o buna modelare a materialului de amprentă.

e) Întăriturile din sârmă măresc rezistența lingurii mandibulare și se folosește sârmă de 1,5 diametru având lungimea de 8-10 cm și se adaptează în funcție de forma lingurei pe fața linguală.

f) Bordurile de ocluzie se aplică pe fața externă a bazei portamprentei individuale , imitând aspectul arcadei. Acestea se confecționeză din diferite materiale cum ar fi : ceară , stents, rășini acrilice auto si fotopolimerizabile. Se aplică riguros pe creasta edentată si imită cu precizie aspectul arcadelor dentare.

2.4. Amprenta funcțională

Amprenta funcțională sau finală este o etapă de tratament în care se înregistrează datele necesare realizării corecte și cu maximă precizie a bazei protezei.Este denumită amprentă funcțională deoarece de cele mai multe ori se folosesc mișcări funcționale ce mobilizează țesuturile moi de la periferia câmpului protetic.

Scopul acestei amprentări este de a obține modelul de lucru sau modelul final,unde se va macheta și polimeriză viitoarea proteză

2.4.1. Obiectivele amprentării finale

Extinderea maximă a bazei viitoarei proteze prin obținerea și realizarea unei înălțimi corecte marginilor;

Obținerea unor presiuni egale asupra țesuturilor moi si dure;

Realizarea închiderii marginale a viitoarei proteze și respectarea libertății mișcărilor musculare.

2.4.2. Etapele parcurse în amprentarea finală

Adaptarea lingurii – lingura se spală bine cu apă și săpun sau se șterge cu o compresă îmbibată cu alcool, se aplică în cavitatea bucală și se analizează cu atenție dacă manopera respectivă provoacă dureri pacientului. Se realizează mișcări funcționale în timpul adaptării lingurii , anticipând mișcările pe care le va face pacientul cu viitoarea proteză.

Alegerea materialului de amprentă în funcție de particularitățile câmpului protetic si tehnica de lucru:

1. Pasta pe bază de zinc-oxid eugenol- se prezintă sub formă de tuburi cu pastă . Primul tub este baza sub formă de pastă albă , iar celălalt acceleratorul sub formă de pastă colorată alcătuita în special din eugenol.

Avantajele pastei ZOE sunt:

a)nu sunt toxice sau iritante

b)au aderență la suprafețe uscate

c)timp de priză suficient pentru funcționalizare

d)se separă ușor de model.

2. Elastomerii de sinteză care se împart în doua mari categorii elastomerii polisulfurici și elastomerii siliconici. Amprentele luate cu elastomeri polisulfurici oferă un timp suficient de lucru, o elasticitate bună și o reproducere fidelă a detaliilor. Un dezavantaj îl constituie mirosul neplacut al sulfului din componența materialului

3.Materialele bucoplastice au în compoziția lor: ceară de albine, ceară albă, parafină, crasină și shellack. Amprenta luată cu materiale bucoplastice se răcește cu jet de apă și se transportă în recipiente cu gheață, modelul urmând a fi turnat imediat.

Verificarea amprentei se realizează atât în cabinet cât și în laboratorul de tehnică dentară, care constau în evaluarea defectelor de amprentare:

a)distribuția inegală de material de amprentă pe suprafața de sprijin a câmpului protetic

b)margini prea subțiri sau prea lungi

c)distribuția inegală pe versantele crestelor edentate a materialului de amprentare pot produce presiuni inegale si determina rezorbția și atrofia structurii dure a câmpului protetic

d)fracturarea amprentei din cauza transportului ceea ce duce la turnarea unui model de lucru incorect.

2.4.3. Îndiguirea și cofrarea amprentei

Cu ajutorul îndiguirii sau/și cofrării se păstrează datele înregistrate de amprenta finală pentru zona de închidere marginală, altfel în caz contrar vor apărea dificultăți tehnice de apreciere a marginilor amprentei și de delimitare a limitei model propriu-zis și soclu.

A. Îndiguirea

Îndiguirea este o procedură realizată în laborator , prin care se indică dirijarea turnării soclului și a limitelor marginale funcționalizate ale amprentei transpuse pe model.Îndiguirea se realizează prin aplicarea unui rulou de ceară roz de 3-4 mm, distribuit egal pe marginea amprentei.

B.Cofrarea

Cofrarea permite conservarea tuturor informațiilor amprentei funcționale și reprezintă procedura prin care se poate obține un model final propice pentru viitoarea proteză. Pentru a realiza cofrajul avem nevoie de o bandă de ceară ,care va înconjura de jur împrejur fața vestibulară a amprentei.

2.4.4 Turnarea modelului

Pentru turnarea modelului final se utlizează de obicei gips de clasa a-III-a, denumit si Moldano sau gips de clasa a-IV-a pentru a conferi duritate viitorului model. Soclul și modelul propriu-zis se realizează din același material.

Material si metoda:

-gips dur de clasa a-III- sau extradur de clasa a-IV-a;

-spatulă,bol de cauciuc sau malaxarea gipsului cu ajutorul vacuumului malaxor;

-masuță vibratoare.

Se dezinfectează amprenta finală și se spală sub jet de apă, apoi se începe prepararea gipsului . Spatularea manuală a gipsului se realizează timp de 20 de secunde , iar cea mecanică cu ajutorul vacuumului malaxor. Pentru a oferii o densitate cat mai buna a gipsului și a elimina bulele de aer este indicat a se folosii masuța vibratoare. La amprenta maxilară gipsul se introduce pornind de la mijlocul bolții palatine, iar la cea mandibulară se realizează de la una din extremitățile distale prin înclinarea amprentei pentru ca materialul de amprentă să fie introdus cu exactitate în sanțul crestelor. Cu ajutorul unui conformator se introduce aceeși pasta de gips și se realizează soclul modelului final. Înălțimea soclului va fi de 1,5-2 mm.

2.4.5. Demularea

Demularea modelului se realizează cu grijă pentru a nu se deteriora și se apelează la metoda de tracțiune și anume la desprinderea lingurii individuale și a materialului de amprentă . Se recomandă demularea modelulului la o oră dupa turnarea soclului modelului , deoarece gipsul a avut suficient timp de priză.

CAPITOLUL 3

Confecționarea șabloanelor de ocluzie prin tehnici clasice si moderne

3.1. Definiție

Șabloanele de ocluzie sunt piese ce se confecționează în laboratorul de tehnică dentară , fiind alcătuite dintr-o bază și o bordură care se mai numește val de ocluzie. Acestea ajută la determinarea relațiilor intermaxilare. Șabloanele de ocluzie se realizează pentru a înlocui arcadele dentare , acestea ajută la determinarea relațiilor intermaxilare și de asemenea pot determina direcția si nivelul planului de orientare ocluzală.

3.2.Baza șablonului

Baza șablonului de ocluzie se realizează pe modelul final după prealabila sa izolare având aspectul machetat al unei baze de proteză totală sau al bazei unei linguri individuale.

Baza șablonului de ocluzie trebuie să respecte următoarele reguli :

a)să se adapteze intim pe modelul de lucru;

b) să fie suficient de rigide si nedeformabile la temperatura cavității bucale;

c) să nu basculeze și să aibă o stabilitate optimă și precisă în momentul verificării în cavitatea bucală;

d)fața mucozală nu trebuie să prezinte asperități pentru a nu jena pacientul;

e)marginile șablonului să reproducă cel puțin parțial zonele de succiune obținute în urma amprentării funcționale;

f)să poată fi îndepărtată si repusă pe model;

g) se pot aplica întărituri pentru a spori rezintența șablonului.

3.3.Confecționarea bazei șablonului de ocluzie prin tehnici clasice și moderne:

Placă de bază : este o rășină termoplastică sub formă trapezoidală la maxilarul inferior și sub formă de potcoavă la maxilarul superior având o grosime de 1,5-2 mm . Se începe prin izolarea modelului in apă saturată cu sulfat de calciu, apoi se încălzește treptat si uniform placa de bază la flacăra becului Bunsen și se adaptează intim pe model la nivelul crestelor edentate și a bolții palatine. Se îndepărtează plusurile cu o foarfecă și se rotunjesc cu atenție marginile cu ajutorul unei freze de acrilat. Urmează modelarea valurilor de ocluzi din ceară , iar mai apoi lipirea acestora de baza șablonului. Pentru ca ceara să fie suficient de bine lipită pe baza șablonului , pe bază se realizează retenții. Se verifică inserția și dezinserția bazei șablonului pe model dupa ce baza a fost răcită suficient , astfel ca nu există riscul de deformare.

Ceară : se izolează modelul în apa saturată cu sulfat de calciu timp de 8-10 minute , se scoate modelul și se usucă , se începe prin picurare de ceară roz peste creste până în fundurile de sac si bolta palatină la modelul superior, după ce ceara s-a întărit suficient se scoate de pe model urmând a fi finisată , se repune pe model și se confecționează valurile de ocluzie din ceară roz .

Acrilat autopolimerizabil : de cele mai multe ori acrilatul autopolimerizabil se folosește la câmpuri protetice intens atrofiate, pentru că oferă calități deosebite rezistenței și stabilității șablonului. Prima fază reprezintă izolarea modelului cu substanță de izolat, se prepară acrilatul autopolimerizabil alcătuit din pulbere și lichid, se manipulează precum plastilina și se adaptează pe model atunci cand se află intr-o stare plastică nelipicioasă. Cu ajutorul unei spatule se îndepărtează surplusurile ,se polimerizează la 60 de grade, la presiune de 6 BAR timp de 60 de minute, se finisează baza și se căptușește pe model în strat foarte subțire , iar la final se confecționează valurile de ocluzie din ceară sau rășină autopolimerizabilă de culoare albă. În tehnica modernă baza șablonului poate fi

Acrilat fotopolimerizabil : utilizarea materialelor din rășină compozită fotopolimerizabilă reprezintă o tehnică facilă în confecționarea bazei șabloanelor de ocluzie datorită timpului scurt de realizare a acesteia. Placa fotopolimerizabilă are calități superioare în ceea ce privește rezistența, adaptarea pe model și de asemenea menținerea și stabilitatea acesteia în cavitatea orală. Rășinile fotopolimerizabile au formă trapezoidală la maxilar și de potcoavă la madibulă. Se începe confecționarea bazei prin aplicarea unui lac izolator pe model sau se saturează în apă , se mulează placa din acrilat fotopolimerizabil pe model , se decupează excesul de material , cu ajutorul unei lampi de fotopolimerizare se fotopolimerizează timp de 10 minute , se prelucrează marginile pentru a nu irita pacientul și se confecționează valurile de ocluzie din ceară , iar apoi se lipesc pe baza șablonului de ocluzie.

3.4. Bordura sau valul de ocluzie

Bordura sau valul de ocluzie reprezintă elementul care înlocuiește arcada dentară absentă. Valul de ocluzie trebuie să corespundă aproximativ ca formă , poziție si mărime cu arcadele naturale, ceea ce înseamnă că:

-trebuie sa fie montate pe mijlocul crestei

-să prezinte următoarele dimensiuni în zona frontala 10 mm înălțime și 6 mm lățime, iar în zona laterală 6 mm înălțime și 8 mm lățime.

Fig.1.Valul de ocluzie

-limita posterioară a bordurii de ocluzie să nu se extindă pe tuberozități și nici pe tuberculii piriformi ;

-muchiile bordurii vor fi rotunjite , iar suprafețele libere plane.

Bordurile de ocluzie pot fi confecționate din:

a) mase termoplastice de tip Stents, Kerr,

b) rășină autopolimerizabilă de preferat albă ,

c)rășini fotopolimerizabile ,

d)ceară dura sau extradură.

3.5. Modelarea individuală a bordurilor de ocluzie

În vederea refacerii funcțiilor fonetice si fizionomice ale pacientului edentat total, bordurile de ocluzie a celor doua șabloane inferior și superior trebuie modelate individual și adaptate la particularitățile morfofuncționale ale fiecărui pacient.

a. Zona frontală superioară

După ce a fost verificată stabilitatea șabloanelor de ocluzie , se urmărește dacă buza superioară este susținută adecvat prin curbura vestibulară a bordurii de ocluzie și mai exact dacă este redat conturul normal al buzei . Modelarea vestibulară a bordurii de ocluzie are o mare importanță în momentul alegerii și montării dinților frontali maxilari, deoarece tehnicianul are nevoie de raza de curbură vestibulară frontală. În momentul în care bordurile de ocluzie superioare sunt modelate în exces sau viitoarea bază a protezei este prea groasă , zona frontală va fi deformată și va da impresia unei destinderi exagerate a buzei superioară vizibilă din față , iar din profil va conferi un aspect inestetic în contrast cu vârsta pacientului. În situația în care bordura de ocluzie a viitorului șablon este subdimensionată în sens vestibulo-oral, buza superioară va rămâne înfundată , șanțurile si ridurile peribucale sunt mai proeminente , profilul feței este concav și conferă un aspect inestetic , îmbătrânit . Pentru refacerea aspectului fizionomic al pacientului se adaugă ceară pe toată întiderea zonei. Un reper important pentru dimensionarea si modelarea corectă a bordurii de ocluzie îl constituie unghiul nazo-labial , conform unor studii efectuate de Brunton și McCord. Buza superioară este susținută corespunzător de bordura de ocluzie a șablonului dacă unghiul nazo-labial are o valoare de 102-116 grade.

b.Zona laterală superioară

Suprafața vestibulară a bordurii de ocluzie necesită o umplere a vestibulului bucal în zona laterală susținănd corespunzător și conferind plenitudine obrajilor .Acest lucru conferă un aspect estetic armonios al pacientului , deoarece mușchiul buccinator contribuie la menținerea protezei în cavitatea orală. Valul de ocluzie trebuie montat pe centru crestei reziduale , dar în cazul unei resorbții masive se poate orienta ușor spre vestibular , cu atenție însă, deoarece o vestibularizare prea mare poate provoca un efect destabilizant al protezei.

Suprafața palatinală a bordurii de ocluzie a șablonului superior trebuie conformată în așa fel încât limba să aibe un spațiu suficient în cavitatea bucală. Fapt ce demonstrează că valul de ocluzie trebuie să aibă o grosime corespunzătoare cu cea a dinților artificiali, care vor reface arcada dentară . Bordura de ocluzie trebuie să se termine exact înaintea tuberozității.

c.Zona frontală si laterală inferioară

Șablonul inferior presupune adaptarea acestuia la șablonul superior , respectiv conformarea precoce a fețelor vestibulare frontale și laterale și a feței linguale , în funcție de culoarul neutral al montării dinților artificiali.

Adaptarea șablonului mandibular respectă urmatoarele criterii:

a)valul de ocluzie superior cu cel inferior trebuie sa fie paralel;

b)să se respecte zona de stabilitate prin adaptarea la înălțimea dinților ;

c)la zona de echilibru muscular să se obțină o relație optimă cu limba.

Bordura de ocluzie necesită respectarea unui raport uniform , deoarece există posibilitatea disclocării șabloanelor de ocluzie datorită unui contact prematur. În acest caz se realizează o paralelizare a valului de ocluzie mandibular după cel maxilar existând o concordanță perfectă și simetrică. În sens vestibulo-oral, bordura de ocluzie trebuie să se conformeze lățimii dinților, pentru a se realiza egalizarea presiunilor musculare periprotetice pentru o stabilitate perfectă a viitoarei proteze totale. Ecuatorul limbii are o mare importanță în adaptarea bordurii de ocluzie fiind plasat la nivelul marginii valului de ocluzie inferior. În momentul stabilirii relației dintre valul de ocluzie si limbă trebuie să se țină cont și de mărimea limbii și forma crestelor.

3.6. Condiții îndeplinite de șabloanele de ocluzie

a) Baza șabloanelor trebuie să fie foarte bine adaptată, pentru a aveao bună stabilitate statică și dinamică;

b)Trebuie să se reducă din grosimea bordurilor de ceară ăn zona frontală , dinspre oral pentru ca limba să poată dispune de un spațiu asemănător prezenței dinților frontali;

c)Bordura de ocluzie inferioară din zona frontală trebuie să fie corect plasată , adică pe mijlocul crestei și în contact lejer cu buza inferioară , în repaus.

În momentul adaptării șabloanelor de ocluzie în cavitatea bucală , ce prefigurează ca și formă și dispoziție a viitoarei proteze, urmează stabilirea nivelulului și planului de orientare ocluzală și anume determinarea relațiilor intermaxilare în plan vertical si orizontal.

3.7. Determinarea relațiilor intermaxilare

a) verificarea șabloanelor de ocluzie , la nivelul bazei șablonului și a valurilor de ocluzie atât pe model cât și în cavitatea orală.

b)determinarea curburii vestibulare

c)stabilirea nivelului și direcției planului de ocluzie în zona frontală (linia bipupilară, planul de referință și suprafața ocluzală a planului de ocluzie) , precum și în zona laterală ( planul lui Camper și suprafața ocluzală a planului de ocluzie)

d)determinarea dimensiunii verticale de ocluzie și a relației centrice

e)fixarea cu elemente de fixare a șabloanelor , trasarea liniilor de referință la șablonul superior , precum și indicații legate de montarea dinților superiori și inferiori.

După determinarea DVO și RC , modelele împreună cu șabloanele de ocluzie solidarizate vor fi fixate în articulator , de aceea sarcină a individualizării reliefului ocluzal revine medicului.

Partea Specială

Capitolul IV

Material și metodă

Pe parcursul perioadei de practică, pe care am efectuat-o în cadrul anilor de studiu în laboratorul de tehnică dentară pot spune că am întâlnit 45 de cazuri de edentație totală dintre care: 19 cazuri de edentație totală bimaxilară , 14 cazuri de edentație totală mandibulară și 12 cazuri de edentație totală maxilară.

Din totalul de 45 de cazuri de edentație totală , reiese că 29 de cazuri au fost înregistrate la bărbați cu vârste cuprinse între 63-78 ani , iar restul de 16 cazuri au fost înregistrate la femei cu vârste cuprinse între 57-70 ani.

Având în vedere ca edentația totală reprezintă o stare patologică cu un puternic impact asupra pacientului, în toate aceste cazuri de edentație totală unimaxilară sau bimaxilară datoria tehnicianului cât și a medicului stomatolog este de a respecta cu strictețe normele și tehnicile de realizare a unei piese protetice corecte.

Capitolul V

Cazul 1. Pacientul B.N.

Vârstă : 68 ani

Diagnostic : edentație totală bimaxilară de etiologie carioasă

Pacientul se prezintă la cabinet cu diverse tulburări masticatorii și tulburări funcționale și dorește restaurarea funcțiilor aparatului dento-maxilar.

Fig.1. Amprenta functională maxilară

și mandibulară

Fig.2. Îndiguirea amprentelor funcționale

Fig.3. Malaxarea manuală a gipsului

în vederea turnării modelului final

Fig.4. Turnarea pastei de gips în

amprenta maxilară

Fig.5.Turnarea pastei de gips în amprenta mandibulară

Fig.6.Realizarea soclului modelelor

Fig.7.Fasonarea modelului superior Fig.8.Fasonarea modelului inferior

Fig.9.Modelele funcționale

Fig.10. Aplicarea pe modele a plăcii fotopolimerizabile

Fig.11. Confecționarea bazei șablonului de ocluzie

Fig.12. Polimerizarea bazei șablonului de ocluzie mandibular

Fig.13.Polimerizarea bazei șablonului de ocluzie maxilar

Fig.14. Prelucrarea bazei șablonului mandibular

Fig.15. Prelucrarea bazei șablonului maxilar

Fig.16. Verificarea adaptării bazei șablonului superior

Fig.17. Verificarea adaptării bazei șablonului inferior

Fig.18. Ramolirea cerii în vederea confecționării

valului de ocluzie

Fig.19. Aplicarea valului de ceară pe baza șablonului de ocluzie

Fig.20. Șablonul de ocluzie mandibular

Fig.21. Șablonul de ocluzie maxilar

Fig.22. Șabloanele de ocluzie maxilar si mandibular

Fig.23. Șabloanele de ocluzie maxilar și mandibular

Cazul 2 Pacientul: P.A.

Vârstă : 72 ani

Diagnostic: Edentație totală bimaxilară

Pacientul se prezintă cu tulburări fizionomice, fonetice și masticatorii cauzate de edentația totală

Fig.24. Amprenta funcțională maxilară și mandibulară

Fig.25. Îndiguirea amprentei

Fig.26. Malaxarea manuală a gipsului

Fig.27. Umplerea amprentei funcționale maxilare cu gips

Fig.28. Umplerea amprentei funcționale mandibulare cu gips

Fig.29. Realizarea soclului modelului maxilar

Fig.30. Fasonarea modelului inferior

Fig.31. Fasonarea modelului superior

Fig.32. Modelele funcționale

Fig.33. Aplicarea pe model al plăcii

fotopolimerizabile

Fig.34. Baza șablonului de ocluzie maxilar

Fig.35. Baza șablonului de ocluzie mandibular

Fig.36. Polimerizarea bazei șablonului superior

Fig.37. Polimerizarea bazei șablonului inferior

Fig.38. Prelucrarea bazei șablonui inferior

Fig.39. Prelucrarea bazei șablonului superior

Fig.40. Verificarea adaptării bazei șablonului inferior

și superior pe model

Fig.41. Șabloanele de ocluzie maxilar si mandibular

Fig.42. Șabloanele de ocluzie maxilar și mandibular

Cazul 3 Pacient : D.V.

Vârstă : 61 ani

Etiologie : afecțiuni parodontale

Fig.43. Amprenta funcțională mandibulară

Fig.44. Realizarea soclului modelului

Fig.45. Fasonarea modelului inferior

Fig.46. Modelul functional

Fig. 47. Aplicarea pe modelul funcționale

a plăcii fotopolimerizabile

Fig.48. Polimerizarea bazei șablonului de ocluzie

Fig.49. Prelucrarea bazei șablonului mandibular

Fig.50. Verificarea adaptării bazei

șablonului pe modelul inferior

Fig.51. Aplicarea valului de ceară pe baza

șablonului de ocluzie

Fig.52. Șablonul de ocluzie mandibular

Cazul 4 Pacient : P.S.

Vârstă : 57 ani

Diagnostic :

Fig.53. Amprentă funcțională maxilară

Fig.54. Îndiguirea amprentei

Fig.55. Malaxarea manuală a gipsului

Fig.56. Umplerea amprentei funcționale cu gips

Fig.57. Realizarea soclului modelului final

Fig.58. Fasonarea modelului final

Fig. 59. Modelul final superior

Fig.60. Folierea modelului functional

Fig.61. Aplicarea pe model a placii fotopolimerizabile

Fig.62. Polimerizarea bazei șablonului de ocluzie

Fig.63. Prelucrarea bazei șablonului maxilar

Fig.64. Aplicarea valului de ceară

pe baza șablonului

Fig.65. Șablonul de ocluzie maxilar

Cazul 5: Pacient: M.R.

Vârstă : 77 ani

Diagnostic :

Fig.66. Amprenta funcțională maxilară

Fig.67. Îndiguirea amprentei

Fig.68. Malaxarea manuală a gipsului

Fig.69. Umplerea amprentei funcționale

cu gips

Fig. 70. Realizarea soclului modelului

Fig.71. Modelul final

Fig.72. Materiale folosite pentru realizarea

bazei șablonului și a viitoarei proteze

Fig.73. Realizarea pastei de acrilat

Fig.74. Izolarea modelului și aplicarea acrilatului pe model

Fig.75.Adaptarea acrilatului pe model

Fig.76. Polimerizarea la 60 de grade C , presiune 6 BAR

Fig.77.Prelucrarea și lustruirea bazei protezei

Fig.78. Baza șablonului de ocluzie maxilar

Fig.79. Aplicarea valului de ceară albă pe baza

șablonului de ocluzie

Fig.80. Șablonul de ocluzie maxilar

Fig.81. Șablonul de ocluzie final maxilar

Cazul 6 Pacient : B.I.

Vârstă : 72 ani

Diagnostic : Edentație totală mandibulară

Etiologie : Afecțiuni parodontale și procese carioase netrate

Tratament : Confecționarea protezei totale mandibulare

Fig.82. Amprenta funcțională mandibulară

Fig.83. Îndiguirea amprentei funționale

Fig.84. Malaxarea manuală a gipsului

Fig.85. Umplerea amprentei cu gips

Fig.86. Realizarea soclului modelului mandibular

Fig.87. Fasonarea modelului inferior

Fig.88. Modelul funcțional

Fig.89. Pregătirea pastei de acrilat pentru realizarea

bazei șablonului de ocluzie și a viitoarei proteze

Fig.90. Izolarea modelului

Fig.91. Aplicarea acrilatului pe model

Fig.92. Adaptarea pe model a acrilatului

Fig.93. Polimerizarea acrilatului la 60o C

Fig.94. Prelucrarea și lustruirea bazei șablonului

Fig.95. Baza șablonului de ocluzie mandibular

Fig.97. Aplicarea valului de ceară albă pe baza

șablonului de ocluzie

Fig.98. Șablonul de ocluzie mandibular

Fig.99. Șablonul de ocluzie final mandibular

Capitolul VI

Rezultate și discuții