Șef Lucrări Dr. Arh. LEPĂDATU Dan Autor Stud. Arh. MÎRȚ Leonard ORADEA – 2016 – CUPRINS PLAN DE IDEI 4 INTRODUCERE 5 Argumentarea temei 9 CAPITOLUL… [303209]

[anonimizat]. Arh. MÎRȚ Leonard

ORADEA

– 2016 –

CUPRINS

PLAN DE IDEI 4

INTRODUCERE 5

Argumentarea temei 9

CAPITOLUL 1. Abordarea teoretică a temei de cercetare 11

1.1. Ce este orașul? 12

1.2. Spațiul public ce reprezintă? 15

1.3. Rolul spațiilor publice 18

1.4. Teorii de percepere a spațiilor publice 20

CAPITOLUL 2. Revitalizare spațiului public 24

2.1. Revitalizarea spațiilor publice 25

2.2. [anonimizat] 29

CAPITOLUL 3. Orașul Roman 31

3.1. Evoluția istorică a orașului Roman 32

3.2. Intervenții propuse în elaborarea proiectului de diplomă 35

CAPITOLUL 4. Transparența spațiului public 37

4.1. Transparența – Generalități 38

4.2. Transparența spațiului 40

4.3. Transparența decizională 43

CAPITOLUL 5. Studii de caz 44

5.1 Piața Centrală din Požega, Serbia 45

5.2 [anonimizat] 47

5.3 [anonimizat] 49

5.4 [anonimizat] 51

5.5 [anonimizat] 53

5.6 [anonimizat] 55

CONCLUZII – APLICARE PE PROIECTUL DE DIPLOMĂ 57

TEMA DE PROIECTARE 61

BIBLIOGRAFIE 66

ANEXE 73

[anonimizat]:

CAPITOLUL 1. "Există o lectură a orașului, o înțelegere a lumii urbane care depășește înțelegerea unui "teritoriu" marcă, mai mult sau mai puțin familiar. (…) Accentul este pus asupra semnificației. [anonimizat] o identitate și o structură a Imaginii (deși putem să ignorăm mai ușor identitatea și structura semnificației)?" (Raymond Ledrut, 1973)

1. Abordarea teoretică a temei

CAPITOLUL 2. "[anonimizat], să ne facă să trăim experiențe noi."

([anonimizat])

2. [anonimizat] 3. "Orașul este un discurs și acest discurs e cu adevărat un limbaj: [anonimizat], orașul în care ne găsim e [anonimizat], [anonimizat]." (Roland Barthes, 1967)

3. Diagnostic

CAPITOLUL 4. "Modernitatea a fost urmărită (…) de un mit al transparenței: transparență a sinelui către natură, a sinelui către celălalt, a tuturor indivizilor către societate și toate acestea fiind reprezentate (…) de o transparență universală a materialelor de construcție, a [anonimizat]" (Anthony Vidler, 1994)

4. Concept

INTRODUCERE

"[anonimizat], în lung și-n lat (…). [anonimizat], populația și transporturile s-au aglomerat. Ritmul de viață a devenit mai agitat. Trecătorul n-a mai avut loc de vehicule, a [anonimizat]-i rămână subordinate.

Atunci privind cu nostalgie experiența secolelor trecute, a început să reamenajeze locuri pe care să le poată străbate în voie, la adăpost de traficul vehiculelor, de noxe și accidente. Locuri cu atmosfera specific urbană, propice pentru întâlniri și schimburi, pentru promenade și destindere, care încorporează mișcarea, păstrează scara umană și pun în valoare monumente și fronturi constituite ale unei arhitecturi tradiționale. Și readuc adeseori natura în mijlocul metropolei, prin arbori și jocuri de ape, sau cuprind opere de artă pe care le oferă privirii trecătorilor într-un cadru potrivit." (Aurelian Triscu)

Orașul este purtătorul unei istori, identități, este un teritoriu dens, delimitat, marcat de peisaje urbane și practici sociale, care în ultimele secole a putut suferi de unele mutații profunde. El a fost marcat întotdeauna de o evoluție a raportului continuitate/discontinuitate, a avut parte de transformări permanente la nivelul elemetelor ce compun structura urbană. Astăzi, orașul este răspândit în toate colțurile globului. El poate fi mare, mediu sau mic. Dimensiunea lui nu îl împiedică să se dezvolte, să prospere, să evolueze spre atingerea celor patru obiective-cheie esențiale orașelor: orașe pline de activitate, siguranță, dezvoltare durabilă și sănătate.

Practica contemporană mondială demonstrează și în același timp o putem observa și de noi înșine, că imaginea clasică a orașului se află într-un proces continuu de transformare, atât din punct de vedere funcțional cât și din punct de vedere morfologic, este într-un proces de redefinire a spațiului, a peisajului urban. Orașul este un loc al desfășurării tuturor aspectelor vieții urbane, este un loc în care oamenii se întâlnesc pentru schimburi de idei, schimburi economice, evenimente culturale sau, pur și simplu, pentru a se relaxa și a se simți bine. Prin intersecția dimensiuni spațiale a orașului și a dimensiuni sociale, orașul definește peisajul urban. Acesta nu este un lucru, ci reprezintă un proces, social și cultural, care deși este alcătuit din elemente ce pot fi produse sau lucruri, relațiile dintre ele transformă orașul în operă și îi descoperă identitatea și sensul acestuia, acea capacitate de a fi identificat cu el înșuși și de a se deosebi de celelalte.

Fig. 1. Oraș ideal, Anonim italian (Atribuit lui Pierro della Francesca, sec. al XV-lea),

Galleria Nazionale, Urbino

De-a lungul istoriei, spațiul urban a funcționat ca un loc de întâlnire pentru locuitorii orașului. Orașul era în permanență un loc de întâlnire. Populația se aduna în jurul unui spațiu de sfat și de ceremonii, iar acest spațiu devenea un simbol al orașului, piață. Piața reprezenta scena pe care se desfășurau majoritatea activităților sociale: aflarea noutăților, realizarea comerțului, aranjarea spectacolelor, întâlnirilor, plimbărilor, dezbaterilor publice. Astfel se explică neregularitățile formei piețelor vechi, cu retrageri succesive sau fronturi curbe, ele evoluau de-a lungul istoriei, "nu au fost concepute la planșetă, ci s-au format puțin câte puțin în natură". Parcurgând traseul îngust al străzilor, pietonul se simțea eliberat odată ajuns la marginea pieței publice care "se deschide în masa consistentă de clădiri ca o poiană în desișul pădurii".

Spațiul urban a continuat să reprezinte un important loc de întâlnire, până în secolul al XX-lea, când creșterea traficului auto a scos viața urbană din scenă și a făcut mersul pe jos aproape imposibil, fapt ce a condus la distrugerea spațiului și vieții urbane și care a generat niște orașe pustii și fără vitalitate. Acum însă, s-au conturat o serie de provocării la nivel global care subliniază importanța unei atenții acordate dimensiunii umane. Imaginea unor orașe pline de viață, sigure, viabile și sănătoase, condiția esențială pentru vitalitatea urbană este constituită de posibilițățile de a merge pe jos.

"Mersul pe jos este un început, este punctul de plecare."

Pentru orașe, mersul pe jos însemnă mult mai mult, reprezintă vitalitatea orașului, marcat de contact direct cu comunicarea, plăcerile gratuite ale vieții, răgazuri îndelungate, privitul vitrinelor și clădirilor, recreere, jocurile copiilor, experiențe, plimbări, spectacole stradale. Piețele împreună cu străzile sunt organele vitale ale unui oraș. "Gândește-te la un oraș și ce îți vine în minte? Sunt străzile." Străzi interesante înseamnă oraș interesant, străzi sigure însemnă un oraș sigur, iar străzi plictisitoare însemnă un oraș plictișitor.

"Arhitectura este ca o sculptură mare, scobită în interiorul căreia pătrunde și umblă omul." (Zevi Bruno)

Mișcarea, reprezintă o componentă esențială a arhitecturii. Orice spațiu urban ca să fie pe deplin înțeles și perceput, el trebuie parcurs. Parcurgerea lui transmite un rezultat al irepetabilului și al inefabilului, cu o dublă proveniență: cea a privirii, niciodată aceeași prin modificarea perspectivei în fiecare clipă și dependentă de stare, moment, context… și cea a spațiului conceput. Daniel Vander Gucht și Fédéric Varone subliniau că "peisajul traduce relația dintre o societate și mediul său. El constituie dimensiunea sensibilă și simbolică a acestei relații de natură atât fizică, cât și fenomenologică."

Fig. 2. Shadows of history, Fotograf: Marzena Wieczorek

ARGUMENT

Ce reprezință spațiu urban? Au oameni nevoie de degajare,sau mai degrabă de forfotă, de ritm alert în fluxul urban continuu? Care este baza unei revitalizări a spațiului public? Care este rolul acestuia în oraș? Și ce funcțiuni depind de un spațiu public?

Studiul de față își propune să răspundă acestor întrebări și să fundamenteze demersul proiectului de diplomă. Acesta prezintă interesul încercării de a înțelege modul în care se poate revitaliza centrul orașului prin intermediul spațiului public. De asemenea prezintă și o percepție amplă asupra obiectului arhitectural și a legăturilor ce îl constituie contextul. Astfel, în primă etapă se va identifica obiectul principal, orașul și spațiul urban. În urma unor cercetări asupra orașului Roman, pe baza documentelor publice, studii și analize, publicații, articole și cărți, am constatat neregularitățile spațiului public central al orașului, lipsa de interes, slaba administrare și gestionare, de asemenea lipsa unor criterii de calitate pentru menținerea atracției cetățenilor. Spațiului urban central îi este acordată o slabă atenție, fapt ce afectează calității vieții urbane și a vitalității orașului. Totodată spațiul este traversat de o arteră carosabilă, ce împarte și limitează spațiul pentru atingerea celor patru obiective-cheie esențiale orașelor: orașe pline de activitate, siguranță, dezvoltare durabilă și sănătate.

Studiul are ca scop evidențirea particularităților identității și imaginii urbane punând accentul pe definirea și delimitarea spațiului public central, pe modul de relaționare și revitalizare a spațiului urban care să stimuleze vitalitatea orașului, dezvoltarea unor activițăți specifice și crearea unei vieți urbane și sociale calitativ superioare. Principiile de intervenție pe care trebuie să se bazeze obiectivul principal sunt: să răspundă nevoilor cetățenilor, să integreze și să aproprie, să ofere confort, siguranță, plăcere, atracție, vitalitate, să încurajeze la activițăți și acțiuni și să aibe o calitate fizică superioară a spațiului.

Proiectul de diplomă cât și alegerea sa ca temă pentru disertație tratează dorința și necesitatea urbei de a beneficia de un nou sediu al administrației publice locale prin definirea și delimitarea spațiului public central. Astfel se dorește construirea unui sediu și totodată revitalizarea și remodelarea spațiului public central al Orașului Roman.

Aceast obiectiv este cuprins în Strategia de Dezvoltare locală a Municipiului Roman, Proiecte prioritare strategice pentru perioada 2014 – 2027. Alte proiecte strategice prezente în Strategia de Dezvoltare, ce susțin și se vor realiza în același context, ca proiecte viitoare sunt:

Creșterea atractivității Municipiului Roman pentru turiști, investitori și locuitori;

Dezvoltarea unor programe culturale ca resurse generatoare de dezvoltare locală: festivaluri, târguri, evenimente culturale.

Creșterea atractivițății și aproprierea administrației publice de cetățenii municipiului;

Cuvinte cheie: identitate, zone pietonale, spațiu public, comunitate, revitalizare, explorare, dimensiuni umane, redefinire, apropriere, accesibilitate.

CAPITOLUL 1. Abordarea teoretică a temei de cercetare

"Mai presus de toate, nu-ți pierde dorința de a merge. În fiecare zi merg către o stare de bine și merg departe de orice durere. Mergând am ajuns la gândurile mele cele mai bune și nu cunosc nicib un gând atât de negru încât să nu te poți îndepărta de el." (SØren Aabye Kierkegaard, filozof danez)

1.1. Ce este orașul?

1.2. Dar spațiul public ce reprezintă?

1.3. Rolul spațiilor publice

1.4. Teorii de percepere a spațiilor publice

1.1. Ce este orașul?

"Spațiul în care trăim, de care suntem atrași în afara nouă înșine, în care se desfășoară tocmai erodarea vieții, timpului și istoriei noastre, acest spațiu care ne roade și ne brăzdează este și el însuși un spațiu eterogen. Astfel spus, noi nu trăim într-un soi de vid, în interiorul căruia s-ar putea situa indivizi și lucruri." (Foucault Michel)

Mai întâi de toate e necesară definirea termenului conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române. Astfel, vor fi identificate înțelesurile comune precum și posibile piste folositoare demersului de identificare. Urmând ca apoi a ne îndrepta atenția asupra altor gândiri din perioade diferite, pentru a identifica originea multor concepte legate de oraș.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române ne oferă următoarele definiții:

ORAȘ (‹ magh.) s. n. 1. Formă complexă de așezare umană, având dimensiuni variabile și multiple dotări edilitare, de obicei cu funcție politico-administrativă, industrială, comercială și culturală; construcțiile sunt grupate în ansambluri arhitectonice și organizate în zone cu utilizări bine definite (industriale, comerciale, administrative, de locuințe etc.); exercită o mare influență economică și organizatorică asupra zonei înconjurătoare. Primele orașe au apărut în milen. 7-1 î. Hr. în Mesopotamia, Palestina, Egipt, China etc. (cea mai veche așezare urbană din lume este considerat Ierihonul, milen. 7 î. Hr.). Au cunoscut o mare dezvoltare în Grecia antică și în Imp. Roman. În perioada destrămării sclavagismului și al începutul Evului Mediu, în Europa apuseană a avut loc un proces de ruralizare a orașelor, spre deosebire de răsăritul Europei, unde au continuat să se dezvolte. Începând din sec. 10, orașele au cunoscut o nouă etapă în dezvoltarea lor economică, politică și culturală. În epoca modernă și contemporană s-au dezvoltat rapid, ajungând să cuprindă, în țările avansate din punct de vedere industrial, c. 50-80% din întreaga populație a țării. ◊ Dr. O. deschis v. deschis. O. liber v. liber. ♦ P. restr. Partea centrală a unui oraș (1); centru. 2. Populația, locuitorii unui oraș (1).

ORAȘ, orașe, s. n. 1. Formă complexă de așezare umană, având multiple dotări edilitare, de obicei cu funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe. 2. P. restr. Partea centrală a unui oraș (1); centru. 3. Populația, locuitorii unui oraș (1). – Din magh. város.

În sens denotativ, orașul este o așezare umană, un loc unde oameni se întâlnesc pentru schimburi de idei, comunicare, plimbări, schimburi economice sau pur și simplu, pentru a se relaxa și a se simți bine. Este un teritoriu dezvoltat cu multiple dotări în jurul transportului în comun, mersului pe jos și a ciclismului, cu străzi proiectate, piețe și parcuri ce oferă plăcere vizitatorilor și trecătorilor, celor ce trăiesc, muncesc sau se joacă acolo zi de zi.

În sens conotativ, Kevin Lynch, urbanist american și teoretician ce a scris cartea "The Image of the City", propune o lectură a orașului prin intermediul hărților mentale realizate de cetățenii săi. Problema majoră în cadrul studiului este cea a lizibilității orașului, legând astfel frumusețea orașului de claritatea sa: "Deși claritatea sau lizibilitatea nu este în nici un caz singura proprietatea a unui oraș frumos, este de o importanță deosebită atunci când considerăm mediul la scara urbană ca dimensiune, timp și complexitate. Pentru a înțelege acest fapt trebuie să luăm în considerație nu numai orașul însuși, dar și orașul așa cum este perceput de locuitorii săi."

Calitate esențială din punctul de vedere al lui Lynch, este una legată de confort, de sentimentul de siguranță, de facilitatea deplasării în oraș, deci mai degrabă o calitate utilitară decât estetică, frumusețea orașului reieșind dintr-o stare de confort în raport cu aceasta. Totodată Lynch, mai insistă pe dinamica formelor perceptuale în definirea orașului și că nu există o definiție obiectivă a orașului fixată odată pentru totdeauna.

Gordon Cullen în cartea "The Concise Townscape", definește orașul uman ca fiind asocierea unor spații publice, piețe care se leagă din loc în loc prin trepte, poduri și modele distintive, sau prin orice alt mijloc care să păstreze accesibilitatea și continuitatea în parcurgerea lui. Acestea pot fi sincronizate cu străzi mari, magazine și birouri, alteori pot fi retrase și "înfrunzite", funcționând ca un întreg.

Henri Lefebvre, în cartea sa «La Production de l'espace», ne vorbește despre construirea fizică a spațiului, că el este produsul triadei spațiilor sociale:

Spațiul conceput – l'espace conçu – este spațiul tehnocratic, rezultat dintr-o viziune rațională și științifică, este spațiul savanților și planificatorilor, fiind spațiul dominat al unei societăți, El se bazează pe o serie de reprezentări ale spațiului și pe o serie de coduri și convenții (precum perspectiva)

Spațiul perceput – l'espace perçu – este cel al practicilor spațiale, practici spațiale care sunt, pentru societate, modul de descifrare a spațiului său. Spațiul perceput este strâns legat de realitatea cotidiană (utilizare a timpului, deplasările, locurile…)

Spațiul trăit – l'espace vécu – este spațiul reprezentărilor, al acumulărilor de coduri și semnificații în timp. Este un spațiu format din imagini și simboluri care acompaniază locuitorii sau artiștii, este spațiul dominat, subiect al aproprierilor și modificărilor.

Astfel, spațiul social reflectă "realitatea orașului și identiatatea sa, îmbrățișând practicul, simbolicul și imaginarul." Orașul ca sursă a imaginarului, o temă foarte abordată de mulți scriitori, de exemplu Italo Calvino (1923-1985). El scrie o carte pe subiectul acestei teme, în care portretele orașelor imaginare sunt întotdeauna legate de orașul cunoscut, de alegoriile vieții ca proiect și construcție, de reflecțiile și meditațiile omului-cetățean. Calvino intitulează cartea "Orașe invizibile".

Toate abordările în jurul peisajului urban și a spațiului în oraș arată că, el reflectă starea de spirit, este reflexia stărilor interioare pe care le declanseză, este "o realitate prezentă și imediată", în timp ce urbanul este "o realitatea socială construită din reacții care sunt concepute, construite și reconstruite prin gândire". Spațiile trebuiesc să fie bine gestionate în imagine și confort, la baza cărora stau activitățile și funcțiunile atrăgătoare ușor accesibile pentru o socializare mai amplă și astfel, să fie dorite cu scopul de a se trăi în ele sau de a se dori în acele spații.

1.2. Spațiul public ce reprezintă?

"Dacă dorim să clarificăm conceptul de spațiu urban, fără să impunem criteriul estetic, suntem siliți să-l acceptăm ca suma tuturor tipurilor de spații dintre clădirile unui oraș, sau din alte așezări urbane. Acest spațiu este delimitat geometric de o varietate de elevații. Doar o lizibilitate clară a caracteristicilor geometrice și a calităților estetice ne permit să percepem conștient spațiul extern ca spațiu urban." (Krier Rob, 1979)

Spațiul public reprezintă un element de identitate în cadrul unui oraș, el este un element ce reflectă aspectele esențiale de factură istorică, culturală, economică și juridică. Spațiul public este un teritoriu delimitat, accesibil tuturor cetățenilor, de obicei este lipsit de construcții și este amenajat pentru utilizarea publicului prin plantații, pavaje, oglinzi de apă, mobilier urban. Drumurile publice, piețele publice, parcurile sunt considerate spații publice, arene și catalizatorul a tuturor activităților unui oraș, acestea sunt de obicei interconectate la nivelul teritoriului și formează fluxuri de circulație. Totodată, spațiul public reprezintă și elementul ce contribuie la calitatea vieții urbane, prin încurajarea sănătății fizice și psihice, la crearea unei imagini unice pentru oraș, la creșterea calității locului, la stimularea vitalității orașului și la aproprierea și conexiunea cetățenilor orașului. După cum zicea Jan Gehl: "La început modelăm noi orașele – apoi ne modelează ele pe noi."

De-a lungul timpului, spațiul public a funcționat întotdeauna ca un loc de întâlnire. Orașul a fost mereu un loc de întâlnire. Spațiul public a mai continuat să funcționeze ca loc de întâlnire până în secolul al XX-lea, când odată cu creșterea traficului auto și triumful idealurilor de planificare ale modernismului au marginalizat spațiul, iar viața urbană a fost scoasă din scenă.

Din punct de vedere urbanistic, spațiu public este alcătuit din toate arealele mediului natural și construit, unde publicul are acces. Morfologic, spațiul public poate fi descompus în funcție de elementele ce le vizează: parcuri, străzi, piețe, clădiri, zone rezidențiale. Psihologic, spațiul public poate fi alcătuit din mai multe categorii: senzorial, simbolic, social, retoric. Iar din punct de vedere al tipologiei, se pot identifica mai multe tipuri de spații urbane, diferențiate de diferiți factori. Un factor ar putea fi raportarea acestora față de centrul orașului, astfel se poate identifica: spațiul public central, spațiul public din zonele rezidențiale, spațiul public din zonele periferice și spațiile publice teritoriale. Din această clasificare, în continuare se va acorda o atenție asupra spațiul public central.

Încă din antichitate, spațiile publice precum agora grecească facilita adunările, ceremoniile religioase, schimburile comerciale și multe alte activități importante. Cu timpul aceste activități au evoluat, s-au diversificat și au reflectat importanța lor în interiorul asezărilor umane. Astfel că astăzi pentru funcționare armonioasă a orașului, aceste spații sunt indispensabile și reprezintă intrumentele necesare pentru îmbunătățirea calității vieții.

Fig. 3. Agora din Assos

Spațiul public central reprezintă o categorie aparte de spațiu public. Odată amplasată în zona centrală a orașului, zonă apreciată cea mai reprezentativă pentru oraș, spațiul urban reprezintă o oglindă a dezvoltării de-a lungul anilor, a gestionării spațiului, a reflectării stilurilor arhitecturale care s-au succedat și a medierii raporturilor umane. De asemenea spațiul public central reprezintă sediul edilitar al orașului din punct de vedere comercial și administrativ, și nu în ultimul rând centrul cultural, deoarece în cele mai multe cazuri în spațiul public central se remarcă diversitatea echipamentelor culturale și de loisir.

Din punct de vedere tipologic, pentru spațiile publice centrale se pot aminti două mari subcategorii: piețele și bulevardele. Piața centrală a fost considerată din cele mai vechi timpuri "inima orașului", deoarece era poziționată la intersecția celor mai importante fluxuri și tot odată în jurul acesteea existau cele mai importante clădiri. Percepută ca un loc animat, în care tot timpul se întâmpla ceva, unde puteai să vezi și să fii văzut, piața a apărut din necesitatea oamenilor de a participa la adunări, de a avea interacțiuni sociale, de a participa la procesiuni sau pentru a desfășura comerț. Bulevardul este considerat un element definitoriu pentru orașul central, cu rolul de regularizator al fluxurilor și fiind principalul mod de sistematizare al centrului. Pe lângă bulevard, în centrul orașelor se mai pot identifica variațiuni ale rețelei stradale, precum strada pietonală, pasajele, parcurile, falezele și pasarelele.

Fig. 4. Piața San Pietro, Roma

1.3. Rolul spațiilor publice

"Ceea ce îi atrage pe oameni se pare că sunt alți oameni." (William H. White)

Rolul spațiilor publice este același încă din cele mai vechi timpuri, și anume de a răspunde nevoilor locuitorilor, dar și a celor care tranzitează spațiu. Un spațiu public trebuie să stimuleze interacțiunea între oameni, să coaguleze comunități și să descurajeze comportamentele anti-sociale, să fie accesibil tuturor, flexibil, confortabil, util, să redea vitalitate orașului, să creeze beneficii ale vieții urbane și să fie o imagine a identității sociale a orașului. În alte cuvinte, "este nevoie de un loc bun pentru a clădi o comunitate și de o comunitate pentru a clădi un loc bun."

Conform unor cercetări realizate de către o organizație non-profit, Project for Public Spaces (PPS), reiese că rolul unui spațiu public trebuie să ia în calcul patru atribute cheie, o serie de atribute intangibile și unii indicatori pentru fiecare atribut cheie. Astfel cele patru atribute cheie sunt:

Funcțiunile și activitățile, considerate elementele de bază ale unui spațiu public. Acestea atrag oamenii, creează legături și realizează o socializare, astfel încât spațiu devine dorit de oameni și vor avea un motiv pentru a reveni. Dacă acestea nu există, spațiu va fi gol. Cu cât spațiul este mai gestionat, cu atât succesul final al spațiului este mai mare.

Imaginea și confortul, reprezintă cheia de succes al spațiului bine gestionat. Prin confort se înțelege că spațiul oferă disponibilitate pentru locuri de odihnă, sigurantă și curățenie.

Accesul și legăturile, sunt puncte importante și esențiale pentru un spațiu public. Acesta pentru a fi unul de succes și atractiv, trebuie să fie ușor accesibil, vizibil și să aibe legături cu restul spațiilor publice, dar și cu activitățile ce se pot desfășura în vecinătate.

Sociabilitatea reprezintă o calitate și este un element greu de realizat, fiind o adevărată provocare pentru cei ce gestionează spațiul. Odată ce acest element, acel spațiu va fi unul emblematic și nu va rămâne anonim. Omul face ca un spațiul să fie viu, iar spațiu își va dovedi vitalitatea odată ce în spațiul public sunt găzduite evenimente și se realizează interacționări sociale.

Atributele intangibile care se mai iau în calcul pe lângă cele patru atribute cheie pot fi: atractivitate, lizibilitate, proximitate, identitate, primitor, necesar, durabil, accesibilitate, etc., iar indicatori pentru fiecare atribut cheie sunt: activități pietonale, date despre mediu, calitatea fondului construit, parcaje, date despre trafic, rețele sociale, etc.

"Aveți mare grijă de oameni și de viața neprețuită din spațiile publice (…) O abordare de succes în proiectarea unor orașe optime pentru oameni trebuie să aibă viața și spațiul urban ca puncte de plecare. Este cea mai importantă și mai dificilă, etapă, care nu poate fi lăsată pe mai târziu în proces." (Jan Gehl, 2012)

Fig. 5. Diagrama cercetărilor realizate de Project for Public Spaces

1.4. Teorii de percepere a spațiilor publice

După cum s-a mai spus, noțiunea de spațiu public, nu este una nouă, ci a existat încă din cele mai vechi timpuri. Considerat ca "inimă" a asezărilor, spațiul public s-a aflat întotdeauna în mijlocul comunităților, erau un loc al întâlnirilor, al comerțului, evenimentelor, execuțiilor publice sau alte activități sociale, culturale sau politice. Oamenii au simțit dintotdeauna nevoia de sociabilitate, de a se regăși laolaltă. Acest fapt ne este explicat și de proverbul "Omul este cea mai mare bucurie a omului", al 47-lea vers al Hávamál, una dintre cărțile Poemul islandez Edda, vechi de mai bine de 1000 de ani.

"Orașele nu înseamnă doar clădiri, ci felul în care oamenii interacționează cu mediul construit din jurul lor. Felul în care ne construim orașele determină stilul nostru de viată." (Jan Gehl)

Spațiile publice sunt cele ce dau o identitate unică unui oraș, iar orașul se organizează în jurul spațiilor publice. Astfel pentru a putea identifica teorii de percepere a spațiilor publice trebuie să identifică modurile de evoluție ale orașului.

Kevin Lynch, în cartea "A Theory of good City Form" vorbește despre trei modele în dezvoltare istorică a orașului. Aceste trei modele sunt: orașul religios (City of Faith), orașul capitalist (City as a Machine) și orașul ecologic (Organic City). Aceste modele sunt reintepretate de către Spiro Kostof în cartea "The City Shaped".

a) Modelul religios b) Modelul capitalist c) Modelul ecologic

Fig. 6. Modele de dezvoltare în dezvoltarea istorică, după Kostof Spiro

Orașul religios și feudal, era un model cu axele principale de dezvoltare ce corespundeau conform orientării punctelor cardinare, cu o singură zonă centrală, dominată de temple și clădiri importante. "Piața principală era considerat punctul de pornire al orașului", iar primul model orașului religios a fost considerat orașul premergător celui postmodern.

Orașul capitalist, are o rețea stradală bine pusă la punct, deoarece este un punct important pentru principiile de bază ale acestui oraș, producție și consum. Apar zonele rezidențiale, de muncă și transport la care se mai pot adăuga și alte zone.

Orașul ecologic, este un oraș în echilibru cu aspirații de auto-organizator și cu locuri diferite în proporții optime. Este un oraș repetativ, unic prin identitatea sa specifică și diversificat prin spațiile ce îl creează.

În aceeași carte care reinterpretează modele lui Kevin Lynch, Spiro Kostof consideră că spațiile publice de-a lungul timpului au avut cinci moduri de percepere și utilizare:

Centrul Civic – are rol important în utilizarea funcțiilor politice și sociale, dezbateri politice, festivități, comerț. Exemplu: Agora din Atena

Spațiul d'Armes – are rolul de exprimare a puterii de stat, fiind utilizat de multe ori în prezentarea trupelor. Exemplu: Piața Palatului Administrativ, Piața Sankt-Petersburg.

Spațiul de joc – are rolul desfășurări evenimentelor sportive, a jocurilor rituale și politice. Exemplu: Colosseumul din Roma.

Nodul de circulație – reprezintă un element reprezentativ al orașului, un nod important și de reper. Exemplu: Turnul de Poartă din Sibiu, Arcul de Triumf din Paris.

Piațe rezidențiale – realizate în zonele rezidențiale ale orașului,au rolul de a unifica și a creea legături pentru oraș. Exemplu: Covent Garden din Londra.

De-a lungul timpului, noțiunea de percepere a spațiului și a orașului a fost una foarte abordată și disputată de diferite categorii profesionale (urbanism, antropologie, peisagistică, sociologie), conturându-se mai multe teorii de abordare. Majoritatea abordărilor se făceau din punct de vedere al dimensiunii spațiale și estetice, după care în secolul al XX-lea, s-a pus accentul pe dimensiunea socio-culturală și pe relația dintre societate și mediul de viață. Astfel, putem înșusi o parte din teoriile legate de perceperea spațiilor:

Kevin Lynch, în cartea "The Image of the City", propune o lectură a orașului și spațiilor lui prin intermediul unui model de hartă mentală, care explică modul în care oamenii își creează imagini mentale. Pentru realizarea acestei hărți mentale, orice individ are nevoie de cinci elemente cheie: reper – element de orientare în spațiu, accentuat printr-o funcțiune specifică sau aspect vizual; nod – reprezintă un pol de concentrare socială precum gara, mall-ul, piața urbană, parcul, intersecția; limite – reprezentate de bariere fizice sau vizuale, precum căi de circulație, curs de apă, tablou urban, îngrădiri; sector, district – reprezintă zone cu un caracter specific, o comunitatea; parcurs, căi – reprezintă traseele auto sau pietonale cel mai des circulate ;

Fig. 7. Hartă mentală, conform lui Kevin Lynch

Fig. 8. Cele cinci elemente cheie ale unui oraș, conform lui Kevin Lynch

Neacșu Marius-Cristian în lucrarea "Imaginea urbană: element esențial în organizarea spațiului" consideră că "imaginea urbană poate fi considerată o interfață integratoare care mediază conflictul de percepții și accepții ale spațiului urban", ceea ce conduce la relaționarea dintre "orașul fizic, real și percepția umană asupra lui, orașul mental"

Fred Koetter și Colin Rowe în cartea "Collage City", descriu totul ca pe un proces neîncetat de fragmentare și coliziune, gândesc o suprapunere și o contaminare a diverselor domenii în timp. Din acestea se remarcă o întreagă categorie heterotopică care leagă împreună orașul.

În concepția lui Zenon Phylyshyn (1981), spațiul conceput, spațiul perceput și spațiul trăit de care vorbea Henri Lefebvre, este sintetizat la nivelul unei imagini generale și unice. Această imagine înglobează totalitatea experiențelor și este multidimensională, descriptivă și simbolică

Un punct de plecare comun îl reprezintă contextul, identitatea locului, iar percepția spațiului este legată de mai mulți factori ai contextului, cum ar fi: poziția în cadrul orașului, configurația spațială, unicitatea locului, activitățile sociale și ocazionale și eventualele momente istorice marcante. Acești factori reprezintă punctul de plecare, care împreună cu amploarea impactului asupra comunității și cu importanta identității locului, se poate contura o percepției unică sau chiar un simbol al orașului. Iar acest simbol, poate să "constituie o unitate sensibilă pentru că privirea unui obiect generează o percepție culturală, strâns legată de modul de utilizare al acestuia. Obiectul în sine este perceput ca simbol, interpretarea acestuia fiind determinată de experiența culturală, respectiv de practici și evenimente specifice colectivităților de oameni.  Astfel, simbolul reprezintă „o relație între un eveniment ce apare într-o societate și mine, ca membru al acelei societăți".

CAPITOLUL 2. Revitalizarea spațiului public

"Astăzi nu mai putem vorbi despre om sau natură ca și entități diferite, ci numai despre un proces care îl produce pe unul prin celălalt și cuplează astfel asamblajele. "

(Omul și natura sunt văzute ca asamblaje, Deleuze și Guatari, 1972)

2.1. Revitalizarea spațiilor publice

2.2. Orașe europene durabile – Carta de la Leipzig

2.1. Revitalizarea spațiilor publice

Spațiile publice și în special spațiul public central al orașelor de-a lungul timpului a fost mereu ținta modificărilor din punct de vedere urbanistic, sub presiunea diverselor interese economice ale actorilor urbani. Aceste modificări au început odată cu începutul secolului al XIX-lea, când a avut loc marele avânt industrial ce a determinat, restructurarea infrastructurii și mărirea centrelor industriale de producție. Totodată apariția și folosirea intensă a automobilelor a însemnat un alt element ce a dus la amenintarea spațiilor publice centrale, deoarece a produs realizarea spațiilor carosabile ce traversează zonele centrale ale orașelor și totodată modificarea spațiilor publice centrale.

Odată cu apariția acestor modificări, spațiile publice centrale și-au pierdut din vitalitatea și animarea vieții urbane, chiar dacă ele erau considerate cele mai importante spații deoarece reuneau edificii importante : clădiri administrative, școlii, biblioteci, teatre, etc.; oamenii cărora le erau destinate le utilizau doar ocazional și din ce în ce mai rar. Astfel, spațiile publice centrale erau de cele mai multe ori niște spații înghesuite de mașini, de materiale publicitare sau alte obstacole, ce îngreunau atragerea comunității și a siguranței publice.

Spațiile publice sunt responsabilitatea actorilor urbani. Prima categorie de actori o reprezintă locuitorii orașului, care împreună cu mass-media poate constitui organismul de control pentru activitățile din domeniul public. Actorii urbani ce au o mare responsabilitate pentru spațiile publice sunt urbaniștii, arhitecții, inginerii, peisagiștii, sociologii, geografii. Misiunea lor este una delicată, deoarece ei au dreptul și competențele necesare pentru crearea relațiilor perfecte pentru spațiile publice. Actorii cu cea mai mare putere de decizie o reprezintă administrația publică. Ei sunt cei care pot genera operațiuni de anvergură în domeniul spațiilor publice și totodată pot impulsiona dezvoltare unei zone.

"Administrația publică reprezintă coloana vertebrală a unei societăți, ea constituie aparatul de gestiune al problemelor publice, administrația poate fi considerată ca imaginea cotidiană a puterii, pe car cetățeanul o percepe prin normele pe care trebuie să le respecte în colectivitatea din care face parte."

A revitaliza este definit ca "a readuce la viață; a însufleți din nou; a revivifia", astfel revitalizarea spațiilor publice și în special a spațiului public central trebuie să ia în considerare contextul, spiritul locului; fără de care orice spațiu nu poate fi înțeles, plasat sau interpretat. Contextul reprezintă partea "dintr-o scriere în cadrul căruia se găsește un cuvânt, o expresie, un pasaj interesant" sau "conjuctură, situație specifică, circumstanță, stare de lucruri într-un anumit moment."

Contextul unui spațiu are la bază trei componente: identiatea – este modul în care este individualizat spațiu ca fiind unic, singural în perceția privitorului și al utilizatorului, structura urbană a spațiului – reflectă capacitatea de decodificare pe care privitorul și utilizatorul trebuie să și-o însușească și semnificația – ce reprezintă imaginea mentală formată din multitudinea de semnificații, impresii sau informații ce se realizează în conștiița umană prin interacționarea privitorului, utilizatorului cu spațiul public.

Revitalizare spațiilor publice, pe lângă cele trei componente de bază, trebuie să relaționeze cu nevoile locuitorilor, să asigure sentimentul de siguranță, un grad de plăcere și atractivitate și nu în ultimul rând un grad de conform, de încurajare pentru participarea la activități de mișcare, de relaxare și meditare. Jan Gehl, în cartea "Viața între clădiri. Utilizările spațiului public", ne prezintă trei tipuri importante de activități: activitățile necesare – reprezentate de acțiunile mai mult sau mai puțin obligatorii, desfășurate în orice condiții cum ar fi mersul la școală, la locul de muncă, cumpărăturile zilnice, rezolvarea unor treburi, etc. cu alte cuvinte, activități în care cei implicați trebuie neapărat să participe într-o măsură sau alta; activițăți opționale – reprezentate de acțiunile la care se participă numai dacă există o dorință de a face acest lucru și dacă timpul, locul și vremea o permit, cum ar fi o plimbare, a sta pur și simplu, a sta pe plajă, fiind de cele mai multe ori condiționate de condițiile exterioare favorabile; și activitățile sociale – reprezentate de acțiunile care depind de prezența indivizilor în spațiile publice, ele apar spontan ca o consecință directă a faptului că mai multe persoane se află și se mișcă într-un spațiu comun. Aceaste activități mai pot fi numite și "rezultate", deoarece sunt generate sau se leagă de celelalte două categorii de activități, cum ar fi jocurile copiilor, saluturile și conversațiile.

O bună revitalizare a spațiului se poate transpune în eliminare circulație auto sau diminuarea acestea, asigurarea accesibilității, securității, confortului, valorificarea identității locului, modului de utilizare, folosirea de materiale durabile și realizarea unui echilibru între spațiile libere și volumele construite, astfel încât viața din interior să poată relaționa cu spațiul exterior. Astfel se va ține cont de elementele de compoziție: elementul dominant – întregul ansamblu se subordonează și se dispune în raport cu dominanta. Contrastul – realizat prin culoare, textură, formă sau mărime materialelor folosite. Aceste pot ajuta la corectarea unor perspective defavorabile sau pot contura anumite compoziții. Axele compoziționale – stabilesc relațiile dintre spații, indicarea unui punct de perspectivă sau a unui element reper. Scara umană – va pune în centrul atenției "omul", toate operațiunile sunt realizate pentru nevoile omului. Și elementele de volum, perspectivă, lumină și culoare – elemente menite să găsească un echilibru, o corespondență pentru spațiu care îl compun.

Un alt element important în revitalizarea spațiului îl reprezintă elementele decorative și mobilierul urban, menite să mențină, atragă și să stimuleze vitalitatea spațiului. Mobilierul urban nu trebuie neglijat de actorii urbani, oarece el este cel care oferă confort și atractivitate, el trebuie să răspundă nevoilor pentru circulația publică, iluminat, comunicare urbană, elemente decorative, odihnă, mobilier pentru copii și mobilier pentru curățenie și alimentație.

Fig. 9. Reprezentare grafică a legăturilor dintre calitatea spațiilor în aer liber și a activităților în aer liber

Dacă toate aceste principii sunt atinse și îndeplinite, atunci spațiul public central se va bucura de un succes din plin și va ajută orașul să își dobândească vitalitatea de odinioară. După cum spunea Jan Gehl, aceste principii "definesc premisele esențiale în lucrul cu dimensiunea umană."

"…o mână de oameni care stau mai mult timp îndelungat într-un loc furnizează aceeași impresie de vitalitate pe care o dă o mulțime prezentă numai o perioadă scurtă." (Jan Gehl, 2012)

Fig. 10. Principii de planificare urbană: a concentra sau a dispersa

2.2. Orașe europene durabile – Carta de la Leipzig

"Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile" reprezintă un document al statelor membre din Uniunii Europene, care stabilește o serie de principii și stategii comune pentru politica de dezvoltare urbană. Pentru îndeplinirea acestui scop, ea recomandă două mari obiective: 1) Utilizarea mai intensă a abordărilor integrate ale politicii de dezvoltare urbană și 2) Acordarea unei atenții speciale a zonelor defavorizate din contextul orașului. În abordarea acestor obiective trebuiesc luate în considerație toate dimensiunile dezvoltării durabile, cele care aduc prosperitate economică, echilibru social și un mediu sănătos.

Carta de la Leipzig în primul obiectiv recomandă "Să se utilizeze mai intens abordările integrate ale politicii de dezvoltare urbană" ceea ce înseamnă luarea în considerare a tuturor preocupărilor și intereselor pentru dezvoltarea urbană și totodată implicarea actorilor economici, a factorilor interesați și a publicului larg. În cadrul acestui obiectiv, carta stabilește strategii de acțiune cu o importanță capitală. Prima stategie face referire la crearea și asigurarea unor spații publice de bună calitate, deoarece acestea joacă un rol important în condițiile de trai ale locuitorilor unui oraș. Totodată, trebuie să se intensifice interacțiunea dintre arhitectură, planificarea infrastructurii și planificarea urbană, pentru a crea spații publice atrăgătoare, orientate spre utilizator și pentru a ajunge la un nivel înalt în ceea ce privește mediul de viață, cultura arhitecturală (Baukultur). A doua strategie prezintă modernizarea rețelelor de infrastructuri și creșterea eficienței energetice, o atenție deosebită ar trebui acordată gestionării traficului și creării de legături între diferitele moduri de transport, inclusiv infrastructurii destinate cicliștilor și pietonilor. A treia strategie prezintă inovația proactivă și politicile educaționale, promovând astfel dialogul social și intercultural prin exploatarea la maximum a potențialului de cunoaștere.

În al doilea obiectiv se recomandă "Să se acorde o atenție specială zonelor defavorizate în contextul orașului ca tot unitar", urmărindu-se strategii de dezvoltare a mediului fizic, consolidarea economiei locale și a politicii locale privind piața forței de muncă, educația proactivă și politicile de pregătire a copiilor și tinerilor, și nu în ultimul rând promovarea unui transport urban eficient.

Prin urmare, miniștrii responsabili cu dezvoltarea urbană în statele membre ale Uniunii Europene, consideră că orașele dețin calități culturale și arhitecturale unice, forțe puternice de incluziune socială, cu posibilități excepționale de dezvoltare economică. Astfel, prin prisma proiectului de dezvoltare, revitalizarea spațiilor publice reprezintă un subproiect al inițiativei europene.

"Europa are nevoie de orașe și regiuni puternice și în care să se trăiască bine."

CAPITOLUL 3. Orașul Roman

"Zi de zi mă simt abandonat în acest joc

Al memoriei mele

Și Pendulez între realitate și vis

Epuizându-mi uneori până și așteptările."

(Cătălin Ifirm – Rătăcit în labirint)

3.1. Evoluția istorică a orașului Roman

3.2. Intervenții propuse în elaborarea proiectului de diplomă

3.1. Evoluția istorică a orașului Roman

Orașul Roman este situat în partea de est a județului Neamț, România; în partea centrală a podișului Moldovei, la confluența râurilor Siret și Moldova, având următoarele vecinătăți: în partea de Sud – Municipiul Bacău, la o distanță de 42 Km; în partea de Est – Municipiul Iași, la o distanță de 84 Km; în partea de nord – Municipiul Botoșani, la o distanță de 107 Km, iar în partea de vest – Municipiul Piatra Neamț, la o distanță 50 Km. Legăturile între localități sunt în general facilitate de existența drumurilor naționale DN2 (E85) București – Bacău – Roman – Suceava, DN15 Piatra Neamț – Roman – Vaslui, a drumurilor județene DJ207A Roman – Bâra – Iași, DJ207B Roman – Săbăoani – Iași, și de legăturilor feroviare: linia magistrală București – Bacău – Suceava și linia secundară Roman – Buhuiești – Iași.

Potrivit recensământului din anul 1992, orașul avea o populație de 80.328 de locuitori, în anul 2011 aceasta a coborât până la 50.713. În anul 2015, Institutul Național de Statistică a comunicat o populație după domiciliu de peste 72.000 locuitori.

Orașul Roman a fost consemnat prima dată, alături de Piatra Neamț, în Letopisețul Novgorodului, considerat ca unul dintre cele mai importante centre medievale din Moldova, această consemnare este dovedită de documentul intern din data de 30 martie 1392 (este vorba de un hrisov de danie către Ionaș Viteazul, care a fost scris "în cetatea noastră, a lui Roman voievod"). Se pare că numele orașului a fost preluat de la numele voievodului Roman I Mușat (1392-1394), considerat de unii cercetători ca fiind întemeietorul acestuia. Cetatea construită aici a fost una destinată unor scopuri defensive, de a oferit protecție meșteșugarilor și negustorilor, activitatea acestora ducând la afirmarea orașului ca important centru atât economic, cât și cultural.

Construirea unei episcopii de către Alexandru cel Bun, în anul 1408, a condus la sporirea importanței politice, militare și administrative a orașului. Urmând ca venirea pe tronul Moldovei a lui Ștefan cel Mare să determine ridicarea, pe malul stâng al Siretului, a unei cetăți de piatră, cu ziduri puternice, în locul fortificației de pământ existente. Astfel, Cetatea Nouă a Romanului a devenit un element deosebit de important în cadrul sistemului defensiv al Moldovei realizat de marele voievod, ea rezistând atacului întreprins de Matei Corvin în 1467.

În vara anului 1476, cetatea cunoaște asediul lui Mohamed al II-lea care, venit să răzbune înfrângerea de la Vaslui, atacă oștile lui Ștefan cel Mare adunate aici. Asediul a durat până în ziua de 24 iulie, când moldovenii se retrag spre Războieni.

În ciuda vremurilor potrivnice, Romanul reușește în secolele XVII-XVII să se dezvolte și să se impună ca un important centru în care meșteșugarii și negustorii desfășurau o intensă activitate. Odată cu creșterea producției de mărfuri și diversificării schimburilor economice, tendință începută la nivelul întregii regiuni încă din secolul al XVIII-lea, Romanul va crește ca importanță, mai ales odată cu apariția în secolul al XIX-lea a unor întreprinderi.

Războiul pentru cucerirea independenței a fost un prilej și pentru unitățile militare din județul Roman de a-și afirma devotamentul față de patrie. Astfel, la 17 iulie 1877, unitățile trec Dunărea alături de alte unități, având misiunea de a ocupa Nicopole și a deschide drum spre Plevna, luptând cu eroism și la Grivița I. Cucerirea independenței de stat a dat un puternic impuls dezvoltării social-economice și culturale a întregului ținut, care a cunoscut asemenea întregii țări, profunde refaceri. În următorul sfert de secol structurile economice și sociale s-au schimbat prin apariția a zeci de fabrici și prin creșterea numărului locuitorilor.

Primul război mondial a consemnat noi pagini de eroism din partea unităților militare romașcane, participante la campaniile din Transilvania, Muntenia și Moldova. După război ținutul a cunoscut o perioadă de refacere și chiar de dezvoltare și modernizare a producției.

Intrarea României în cel de-al doilea război mondial a afectat direct zona atât prin participarea garnizoanei din Roman la campaniile din est și mai apoi la eliberarea Transilvaniei, Ungariei și Cehoslovaciei, cât și prin transformarea, după vara anului 1944, a întregii zone în teatru de operațiuni militare, situație care a provocat mari distrugeri. După război zona a fost supusă unei perioade de refacere. În perioada comunistă orașul cunoaște o relativă dezvoltare economică, aici ridicându-se cel mai mare laminor de țevi nesudate din acea vreme. Din păcate, după decembrie 1989, orașul începe să se confrunte cu mari probleme economice și sociale.

De-a lungul vremii, așezarea a trecut prin mai multe etape și stadii de dezvoltare. Astfel, Romanul a fost târg, reședință domnească, reședință de județ, actualmente fiind municipiu. De la jumătatea secolului al XIV-lea, când a avut loc întemeierea statului feudal Moldova, Romanul a fost reședința ținutului și apoi a județului cu același nume până aproape de jumătatea secolului al XX-lea. După al doilea război mondial, evoluția lui a fost vădit îngreunată de mai multe modificări de ordin administrativ, printre care și desființarea județului și crearea raionului Roman, inclus în regiunea Iași, apoi în regiunea Bacău, iar din 1968, când raionul s-a desființat, a fost inclus în actualul Județ Neamț.

Din punct de vedere al organizării spațiale, municipiul Roman, veche vatră urbană, s-a dezvoltat în jurul cetății din secolul al XIV-lea, astfel încât în secolul al XV-lea exista un nucleu aproximativ circular în zona unde se află incinta Episcopiei. În secolul al XVII-lea vatra orașului se dezvoltă sub o formă tot aproximativ circulară, incinta veche rămânând tangentă spre sud. În secolele XIX-XX, incinta se dezvoltă spre nord în aceeași formă geometrică.

Cea mai importantă perioadă în dezvoltarea orașului Roman a fost după anul 1968, când acesta devine municipiu. În următorii douăzeci de ani, dezvoltarea economică se axează în principal pe amploarea luată de industrie, în special metalurgia feroasă și industria construcțiilor de mașini. Perioada 1990 – 2002 s-a caracterizat printr-o serie de transformări inerente perioadei de tranziție, de la un sistem economic centralizat la unul bazat pe cerințele legilor pieței. Iar în perioada 1992-2002-2007, serviciile comerciale au avut o tendință ascendentă.

Fig. 11. Orașul Roman – Distanțe și timp față de amplasamentul propus

3.2. Intervenții propuse în elaborarea proiectului de diplomă

Tema de proiectare aleasă în elaborarea proiectului de diplomă presupune realizarea unui nou sediu al administrației publice locale – Primăria Municipiului Roman. Sediu actual al Primăriei Municipiului Roman este situat la adresa Piața Roman-Vodă, Nr.: 1 și este reprezentat de un corp de clădire cu regim de înălțime subsol, parter și două nivele supraterane. Această clădire construită după planurile arhitectului Costantin Moșinschi și edificată în anul 1935, în urmă cu 78 de anii; nu mai corespunde necesităților din punct de vedere funcțional pentru adăpostirea acestui program arhitectural. Astfel se dorește construirea unui nou sediu al administrației publice locale și totodată revitalizarea și remodelarea spațiului public central al municipiului Roman situat între Bulevardul Roman Mușat, Strada Tineretului, imobilul primăriei existente, inclusiv zonele adiacente Pieței Roman-Vodă. Clădirea existentă a Primăriei Municipiului se va refuncționaliza, intrând în patrimoniu și având destinația de Tribunalul Municipiului.

Analizele premergătoare demersului de proiectare propriu-zisă au vizat aspecte de natură funcțională, prin studierea centrelor de interes, a circulațiilor auto și pietonale existente, cât și aspectelor de natură comportamentală prin analizarea traseelor urmate de localnici, elevi ținând cont de reperele vizuale prezente în spațiul public. În urma acestor analize, concluziile au fost că la momentul actual, spațiul public central al orașului Roman nu este definit și deliminat, punându-se semne de întrebare cu ce se întâmplă mai ales în partea de Nord-Est. Totodată percepția și mișcarea individului pieton, în spațiul public este îngreunată de existenta arterelor carosabile de interes local și a autovehiculelor parcate în parcarea existentă chiar în centrul spațiului. O altă amenințare o reprezintă artera carosabilă principală, care traversează și împarte în două părți spațiul central. Această arteră pe lângă îngreunarea percepției spațiului prezintă și o nesiguranță pentru locuitori orașului, astfel spațiul public devine mai mult un spațiu înghesuit de mașini, de materiale publicitare, ce îngreunează atragerea locuitorilor.

Fig. 12. Amplasament studiat: Piața Roman Vodă, Localitatea Roman, Județul Neamț

Intenția este de a revitaliza acest spațiu public central, prin eliminarea circulației auto, acest fapt se poate soluționa prin crearea unui tunel subteran și crearea unui spațiu suprateran public accesibil, atractiv, confortabil, durabil, spațios pentru evenimente și activități diferite, un spațiu care să valorifice identitatea locului, să răspundă nevoilor locuitorilor. Totodată se va urmări și realizarea unui echilibru între spațiile libere ale centrului urban și viitorul nou sediu al administrației publice, volum care va redefini și remodera spațiul public care va relaționa cu activitățile din interiorul noului sediu, iar acestea se vor oglindi în spațiul exterior.

ANEXA 1 – Diagnostic urbanistic

ANEXA 2 – Diagrame contextuale

ANEXA 3 – Scheme conceptuale

CAPITOLUL 4. Transparența spațiului public

"Totul este transparent; nimic nu este întunecat, nimic nu este opac; fiecare lucru este vizibil până în adânc pentru fiecare lucru și toate lucrurile așișderea, căci lumina este transparentă pentru lumină; și, într-adevăr, fiecare lucru le cuprinde în el pe toate și de asemenea le vede pe toate în fiecare lucru în parte, astfel încât toate lucrurile sunt pretutindeni prezente, fiecare fiind toate și toate fiind fiecare, iar strălucirea nu are margini." (Plotin, V8,4,4)

4.1. Transparența – Generalități

4.2. Transparența spațiului

4.3. Transparența decizională

4.1. Transparența – Generalități

Transparența reprezintă un subiect foarte abordat în perioada modernității, este un concept bazat pe elaborarea unor teorii de schimbare radicală a relației dintre interior și exterior, dintre public și privat. Transparența a reprezentat o metaforă obsesivă pentru arhitectura secolului al XX-lea. Și totuși, ce este transparența?

Pentru a răspunde acestei întrebări, avem nevoie de o definire a termenului. Astfel, Dicționarul Explicativ al Limbii Române ne oferă următoarele definiri:

TRANSPARENT, -Ă, transparenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se distingă conturul și detaliile obiectelor; străveziu. ♦ Fig.Diafan, subțire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază sub hârtia de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii de a fi transparente. – Din fr. transparence.

Așadar, transparența, în sens denotativ, reprezintă caracteristica fizică a materialelor de a permite trecerea luminii și a vederii, astfel perceția fiind una clară și evidentă. În sens conotativ, transparența poate simboliza deschidere, onestitate, integritate, întrepătrundere, continuitate, simultaneitate, suprapunere, și chiar democrație. Ea poate să facă trecerea de la ceva la altceva, poate crea legături neîntrerupte vizual, fizice între două părți sau poate avea înșusirea de a fi sincer și continuu.

În arhitectură întâlnim trei tipuri de transparență: Tranparența literală, derivată din pictura cubistă și din estetica mașinistă, ea ne vorbește în sens denotativ și reprezintă capacitatea de a permite vizibilitatea totală sau parțială; așadar putem vorbi despre o continuitate, o întrepătrundere a spațiului interior spre cel exterior și a celui exterior spre cel interior, astfel exteriorul este vizibil și participă la ambientul interior, iar interiorul este vizibil și participă simultan la ambientul exterior. Transparența fenomenală, face referire la calitatea de organizare, ordine spațială și ne vorbește despre percepția spațiului, fără a avea o legătură cu caracteristicile fizice ale materialelor, astfel observatorul are posibilitatea să experimenteze conflictul dintre un spațiu explicit și unul sugerat. Transparența semnificației, reprezintă renunțarea la interpretare, orice poate fi înțeles și experimentat senzorial, iar pentru aceasta nu trebuie să existe discrepanțe între obiect și înțelesul său, între formă și conținut. Această idee fiind una dintre bazele teoriei moderniste, susținută și de arhitectul american Sullivan Louis: "…forma întotdeauna urmează funcțiunea".

Prin urmare, conceptul de transparență a fost unul dintre cel mai utilizat, mai ales cu începutul perioadei moderniste. El are o multitudine de sensuri și semnificații, mai ales în sensul său conotativ, dar fiecare dintre acestea pot fi utilizate și aplicate în arhitectură.

Fig. 13. Pavilionul de la Barcelona – Mies van der Rohe – Transparența semnificației

Fig. 14. Glass House, New Canaan – Philip Johnson – Transparența literală

4.2. Transparența spațiului

"În arhitectură, transparența nu este numai o condiție de material sau substanță care permite "trecerea" luminii, aerului și a priveliștei; este de asemenea, o condiție de organizare sau de amplasare. Transparența este conexiune și continuitate, o dialectică între dezvăluire și tăinuire, precum și între a vedea și a citi. Un mediu transparent permite și invită: lumină, aer și priveliște." (Rowe & Slutzky, 1982)

După ce am aflat ce reprezintă noțiunea de transparență și am definit cele mai cunoscute teorii ale transparenței din perioada modernistă, urmează să alcătuim un studiu în sprijinirea relației dintre om și spațiul public (referindu-ne atât la spațiul interior public, cât și la cel exterior public), având în vedere conceptul de transparență.

Transparența ne ajută la perceperea spațiilor (interioare și exterioare), în același timp ea este cea care crează imagini mentale și senzații senzoriale în interiorul sau exteriorul unui spațiu. Așadar, transparența prin capacitatea sa de intermediere dintre spații și dintre om și spațiu contribuie la îmbunătățirea sau degradarea vieții urbane. Relația dintre om și spațiul public implică expunerea omului în timp ce traversează, staționeazează sau privește spațiul, reprezintă locul unde poți să vezi și să fii văzut.

Transparența spațiului în sensul literal (transparența literală), poate ajuta la revitalizarea spațiului sau orașului prin posibilitatea comunicări fizice și vizuale dintre spații, prin siguranța și controlul reciproc pe care îl prezintă, prin accesul liber și oricând la lumina naturală. Transparența spațiului în sensul de organizare spațială (transparența fenomenală) ajută prin înțelegerea existenței unei ordini spațiale, a unor repere și a unei poziții. Transparența semnificației spațiului ajută pe baza experiențelor senzoriale ale fiecărui individ identificat cu locul, odată pe în cele două spații se v-a respecta identitatea spațiului, a locului. Fără această experimentare senzorială, spațiul nu este perceput și se ajunge la o utilizare sub potențialul său.

Transparența, indiferent de sensul în care este folosit, prin expunerea spațiilor, reprezintă un mijloc important de comunicare, deoarece în oricare din situații transmite informații, atât de la interior către exterior și invers, cât și de la obiectul percepției la observator. Totodată aceasta conduce la o promovare și o atractivitate a spațiilor, a funcțiunii, a activitățiilor ce se desfășoară.

"…oamenii sunt în clădire, dar se pot bucura de oraș ca și cum ar fi pe stradă. Acesta este un loc public fără bariere." (Toyo Ito)

În ceea ce privește transparența obiectului arhitectural, (deoarece proiectul de diplomă cuprinde pe lângă revitalizarea spațiului public central al orașului și construirea unui nou sediu pentru administrația publică – primărie), profesorul universitar la UAUIM București, Augustin Ioan, în cadrul unui eseu numit "Arhitectura transparenței", ne spune că "a face edifiile publice transparente pare să reprezinte contribuția arhitecturii la un proces general de democratizare a societăți […] vizibilitatea publică pătrunde în clădire, […] fie acceptând publicul direct în aulă, fie îngăduind o permanentă vizibilitate din exterior și de deasupra… Transparența nu înseamnă doar folosirea sticlei, ci și perforarea masivă a clădirii care încetează să mai fie astfel un ecran, o barieră în calea privirii publice…"

Obiectul arhitectural trebuie să se inspire din identitatea locului și din transparență, mai ales dacă reprezintă o instituție publică cu rol de conducere și administratie. El trebuie să fie un accent urban bazat pe atractivitate, colaborare, sociabilitate, lizibilitate, și care să genereze împreună cu spațiu public, un ambient, o atmosferă care să transmită siguranță, sănătate, confort, durabilitate, adaptabilitate, unicitate și accesibilitatea tuturor categoriilor de utilizatori. Arhitectura fără atmosferă nu poate exista, deoarece arhitectura creează atmosfera spațiului, iar atmosfera ajută la înțelegerea arhitecturii, fiind catalizatorul principal al modului în care resimțim și experimentăm spațiul. Atmosfera se manifestă în arhitectură prin prezența simultană a subiectului și obiectului. Potrivit lui Russell Fortmeyer, atmosfera reprezintă "acea aură intangibilă creată de aglomerarea simțurilor, a celui vizual cu cel auditiv și cel al mirosului, care pătrunde în orice spațiu construit sau peisager".

Atmosfera unui obiect arhitectural are o relație directă cu spațiul imediat înconjurător, cu modalitatea de percepere a clădirii. Când atmosfera înconjoară sau înfășoară vizitatorii sau utilizatorii unei clădiri, obiectul reprezentat va fi înțeles și va câștiga un sens în plus tocmai prin intermediul acestei atmosfere. Atmosfera oferă o percepție unică spațiului experimentat, cercetat, studiat; fiind astfel parte integrată a modului în care clădirile sunt experiementate, oferindu-le sens, caracter unic și identitate. Astfel, obiectul poate să existe în prezentul continuu și să înceapă mereu și mereu. El poate să reprezinte o alegorie a muzicii și dansului formelor, spiritului locului satisfăcând nevoile sociale, fizice, estetice ale celor care o utilizează.

"Întâi viață, apoi spațiu, apoi clădiri – invers nu funcționează niciodată." (Jan Gehl)

4.3. Transparența decizională

"Nu există ierarhie, numai interdependență" (Cecil Balmon)

Datorită faptului că tema de proiectare aleasă în elaborarea proiectului de diplomă presupune pe lângă revitalizarea spațiului public central și realizarea unui nou sediu al administrației publice locale al orașului Roman, cred de cuviință că în acest capitol dedicat conceptului de transparență, să studiez și sintagma de transparență decizională, o condiție importantă pentru o bună funcționare a conducerii administrației publice.

Transparența este o condiție obligatorie a democrației, deoarece ea influențează hotărâtor participarea grupurilor sociale la guvernare, grupuri care iau decizii importante ce pot influența populația zonei respective. Această transparență își are începutul în "Declarația Universală a Drepturilor Omului", articolul 19, iar aplicarea ei conduce la o mai mare încredere în administrația publică.

Sintagma de transparență decizională reprezintă un set de intrumente prin care administrația dă socoteală cetățenilor cu privire la activitatea desfășurată. Astfel, aceasta urmărește asigurarea unui acces larg al cetățenilor la orice fel de informații, la participarea cetățenilor la procesul decizional și asigurarea legitimității, eficacității și responsabilității administrației față de cetățean. Totodată, având rolul de a preveni acțiunile care amenință integritatea publică și de a evalua performanța administrației publice. Oamenii trebuie să știe că ceea ce văd este ceea ce primesc, trebuie să poată compara promisiunile cu realitatea; astfel transparența fiind o componentă esențială, necesară și benefică administrației publice pentru a câștiga încrederea publicului.

Democrația este de neconceput fără această componentă, fără accesul liber al publicului la informație și la procesul decizional. Lipsa transparenței în viața politică și administrativă reprezintă un mare obstacol de trecut către o societate democratică, în care cetățenii să aibă încredere în administrația publică.

Făcând o analogie între transparența decizională și transparența în arhitectură, putem spune că cele două sunt două concepte asemenătoare, ambele urmăresc să răspundă nevoilor și necesităților cetățenilor, să aibe la bază sinceritatea, proporționalitatea, obiectivitatea, etc.

CAPITOLUL 5. Studii de caz

"Tocmai ceea ce nu este văzut reprezintă de departe cea mai importantă parte a procesului de proiectare." (Amos Rapoport)

5.1 Piața Publică din Frydlant, Cehia

5.2 Piața Centrală din Požega, Serbia

5.3 Piața Mare din Sibiu, România

5.4 Primăria Municipală din Leingartein, Germania

5.5 Primăria Municipală din Seoul, Coreea de Sud

5.6 Primăria Municipală din Navarra, Spania

5.1. Piața Centrală din Požega, Serbia

Fig. 15. Perspectivă de ansamblu – Piața Centrală din Požega, Serbia

OBIECTIVE PROPUSE:

Revitalizarea pieței centrale de o identitate unică, cu activități culturale, de comerț, de locuire și cu evenimente și sărbători locale

Respectare contextului, păstrarea identității locului prin ambianță, funcțiune și geometrie

Activarea accesibilității și revitalizarea traseelor pietonale

Delimitarea zonelor prin folosirea diferitelor materiale și utilarea pieței cu mobilier urban

Integrarea unui amfiteatru, fiind orientat spre monumentele importante din zonă și spre clădirea primăriei.

Piața Centrală din Požega reprezintă una dintre primele piețe ale cărei planificare a fost reconstruite în Serbia. Tipul pieței este de piață circulară, o formă pură preferată în stilul arhitectural neoclasicism. Revitalizare și reconstrucția a fost realizată după modelul ultimei reconstruiri ce datează din anul 1953. Piața circulară este echipată cu suprafețe pavate cu piatră naturală și locuri de repaus. Fațadele clădirilor de jur împrejur sunt cele care definesc zona pieței. Pietonalul concentric prezintă trei zone importante: piațeta din est, piațeta din vest și piațeta centrală. Adunările și viața urbană a cetățenilor se accentuiază în piateța centrală, alcătuită din fântâni ce accentuează traseul pietonal spre piața din vest și de un pavilion care reprezintă locul manifestărilor, o aluzie a scării municipiului timpurilor vechi, a construirii pieței.

Fig. 16. Planul Pieței Centrale din Požega

Fig. 17. Perspective de ansamblu ale Pieței Centrale din Požega

5.2. Piața Publică din Frydlant, Cehia

Fig. 18. Vedere de ansamblu ale Pieței Publice din Frydlant

OBIECTIVE PROPUSE:

Revitalizarea pieței și crearea unui spațiu public deschis, în care să se poată desfășura diferite activițăți și evenimente.

Păstrarea identității locului și respectarea contextului urban

Sublinierea spațiului deschis prin materialele folosite și includerea vechii statui

Delimitarea vechi piețe și a fostei primării

Piața din Frydlant este o piață cu o formă dreptunghiulară, iar la baza reconstrucției ei a fost obiectul de a crea un spațiu deschis destinat publicului, care să permită rezidenților și vizitatorilor să se întâlnească, să se recreeze și să se bucure de diferitele activități care se vor organiza în interiorul său. Zonificarea spațiilor s-a realizat prin folosirea diferitelor tipuri și modele de pavaj din piatră naturală, astfel nu a mai existat necesitatea folosiri de bariere (stâlpișori, elemente de blocare). Platoul obținut este un spațiu multifuncțional ce permite organizarea diferitelor evenimente social-culturale. Zona centrală este definită prin folosirea pavajului din bazalt negru, iar delimitarea acesteia este făcută prin folosirea plăcilor de granit. Pe suprafața zonei centrale este accentuat conturul vechi primării a orașului.

Fig. 19. Planul Pieței Publice din Frydlant

Fig. 20. Perspective de ansamblu ale Pieței Publice din Frydlant

5.3. Piața Mare din Sibiu, România

Fig. 21. Vedere de ansamblu – Piața Mare – Sibiu, România

OBIECTIVE PROPUSE:

Punerea în valoare a pieței și activarea acesteia

Introducerea în circuitul public, turistic și cultural

Sporirea accesibilității pietonale în piață și crearea unui ambient urban plăcut și atractiv pentru cetățeni și turiști

Restaurarea fațadelor, porților, gangurilor, porticelor și curților interioare ale clădirilor aflate de jur împrejurul pieței

Fig. 22. Vedere panoramică – Piața Mare – Sibiu, România

Orașul Sibiu reprezintă un oraș de legendă și plin de farmec, iar cel mai reprezentativ spațiu public al acestui oraș îl reprezintă Piața Mare. Spațiu ce are în larga sa arie simboluri culturale și arhitecturale importante și deosebite pentru arhitectura românească.

Piața Mare a fost și este un centru vital al orașului, reprezintă spațiul unde pașii grăbiți ai cetățenilor orașului se intersectează cu cel al turiștilor minunați și interesați de minunățiile arhitecturale. În decursul anului 2005 s-au realizat proiecte de reabilitare, restaurare, conservare, reconstruire și punerea în valoare a Pieței Mari. Revitalizarea Pieței Mari din Sibiu este un exemplu de practici bune de arhitectură în ceea ce privește reactivarea și punerea în valoarea a unui spațiu public destinat evenimentelor social-culturale și publicului larg.

Fig. 23. Perspectivă de ansamblu – Piața Mare – Primăria din Sibiu, România

5.4. Primăria Municipală din Leingartein, Germania

Fig. 24. Perspectivă de ansamblu – Primăria din Leingartein, Germania

OBIECTIVE PROPUSE:

Înlocuirea vechi primării a orașului – fluctuația amplasării

Crearea unui atrium generos și a unui hol central, primitor – luminator

Realizarea unei clădiri compacte, stabile – ecran regulat

Perete expus, element de spectacol – transparență

Noul sediu al municipalității din Leingartein este o clădire compactă, cu un mare atrium interior. Față de poziția vechi primării, noul sediu a fost mutat mai spre sud-est pentru a crea o piață spațioasă și clar definită. Această piață este folosită pentru evenimentele, festivități și alte sărbători locale. Volumetric, sediul primăriei este tratată simplu, dezvoltându-se în regim de înălțime de parter și trei etaje. Clădirea prezintă un ecran de sticlă care facilitează iluminarea naturală a spațiilor interioare și a transparenței decizionale. Ambientul interiorul este tratat simplu, fără elemente de mobilare exagerate.

Fig. 24. Analiză a Primăriei din Leingartein, Germania

Fig. 25. Perspectivă interioară a Primăriei din Leingartein, Germania

5.5. Primăria Municipală din Seoul, Coreea de Sud

Fig. 26. Vedere de ansamblu – Primăria Municipală din Seoul, Coreea de Sud

OBIECTIVE PROPUSE:

Arhitectură viitoare – emoție culturală,

Relație spațială, arhitectură – structură urbană

Sustenabilitate, durabilitate

Transparență – democrație

Noua clădire a Primăriei din Seoul, Coreea de Sud reprezintă o nouă compoziție urbană într-un limbaj arhitectural diferit de cel existent în context. Realizat chiar în spatele vechi primării, noul sediu este o combinație de funcțiuni administrative, culturale și de recreere; menite să atragă și să aproprie cetățenii orașului. Clădirea reprezintă o completare a sintagmei trecut-viitor, trecutul fiind reprezentat de vechea primărie. Totodată s-a urmărit crearea unei clădiri sustenabile și durabile. O clădire cu un ambient interior plăcut, o atmosferă degajată, liniștitoare și relaxantă, menită să aproprie cetățeanul de administrația publică. Spațiul interior este completat și de piața publică aflată chiar în fața celor două primării.

Fig. 27. Analiză a Primăriei din Seoul, Coreea de Sud

Fig. 28. Perspective de ansamblu ale Primăriei din Seoul

5.6. Primăria Municipală din Navarra, Spania

Fig. 29. Perspectivă de ansamblu – Primăria din Navarra, Spania

OBIECTIVE PROPUSE:

Dechidere față de cetățeni – relaționare

Piață – parc, zone destinate evenimentelor, festivalurilor

Sustenabilitate

Ambianță plăcută

Primăria din Navarra este o clădire compactă echipată cu sisteme pasive și active de economie a energiei, idee de bază pentru începerea proiectării. Realizată în regim de înălțime parter și două etaje, centrul clădirii reprezintă un spațiu de circulație, întâlnire, distribuție care este inundat de lumină zenitară. Fațadele sunt alcătuite din elemente transparente, translucide și o structură exterioară metalică ce reprezintă o grilă organică, perete verde. Din punct de vedere spațial-funcțională, noul sediu al administrației este o clădire cu spații deschise, bazată pe deschiderea fată de cetățean, colaborare și relaționare cu acesta.

Fig. 30. Analiză a Primăriei din Navarra, Spania

Fig. 31. Perspectivă de interior și de ansamblu – Primăria din Navarra, Spania

CONCLUZIE

"Nu există nici un dubiu în priviința influenței arhitecturii asupra comportamentului uman. Noi ne modelăm clădirile, urmând ca apoi ele să ne modeleze societatea."

Lucrarea și-a propus o abordare și înțelegere a spațiului public urban și a orașului , a cadrului de manifestare a interacțiunilor dintre cele două.

Orașele au fost, sunt și vor fi mereu într-o continuă evoluție, dezvoltare. Orașele sunt definite de identitatea locului, de locuitori, de clădirile pline de magie și istorie, de vitalitatea și atmosfera ce dăinuie pe străzile acestora. Mai demult pionul principal în jurul căruia se concentra totul era omul, locuitor, cetățean. Odată cu modernismul, privirile s-au ațintit spre orașul-mașină; un oraș sugrumat de alei de circulație, fum, zgomot, agitație, toate acestea în detrimentul pionului principal de mai demult.

Astăzi în schimb există o nouă direcție în ceea ce privește dezvoltarea orașelor, există o abordare de dezvoltare a unor orașe pline de viață, fără pericole, sustenabile, durabile și sănătoare. Încep să se contureze idei inovatoare, critici și teorii orientate spre dezvoltarea orașului destinat locuitorilor, axat pe necesitățile și nevoile cetățenilor, a păstrării identității locale și spre a deschide noi perspective în domeniul arhitecturii și al urbanismului.

Această lucrare a încercat să explice manifestul contemporan de neînțelegere a spațiilor publice în care trăiesc oamenii și soluționarea acestei crize pentru care se pot oferii direcții, intenți și păreri. Se poate oscila între diverse puncte de observație, pentru căutarea mai multor metode de raportare la trecutul și viitorul unui oraș. Astfel, intervențiile de revitalizare sunt contextuale, se pot observa, se experimentează, se analizează și iar se experimentează, încercându-se să se atragă cât mai mulți participanți, localnici, turiști pentru oraș.

"Modul în care individul percepe spațiul poate declanșa emoție. Prin această legătură se materializează relația dintre spațiu și comportamentul uman."

APLICARE PE PROIECTUL DE DIPLOMĂ

Analizele efectuate pun în plin plan revitalizare zonei centrale a orașului, spațiul public central. Aceste analize urbanistice pun în evidență valoare istorică și identitatea locului, analize ce sunt premergătoare demersului de proiectare propriu-zisă și care au vizat aspecte de natură funcțională, prin studierea centrelor de interes, a circulațiilor auto și pietonale existente, cât și aspectelor de natură comportamentală prin analizarea traseelor urmate de localnici, ținând cont de reperele vizuale prezente în spațiul public. În urma acestor analize, concluziile au fost că la momentul actual, spațiul public central al orașului Roman nu este definit și deliminat, punându-se semne de întrebare cu ce se întâmplă mai ales în partea de Nord-Est. Totodată percepția și mișcarea individului pieton, în spațiul public este îngreunată de existenta arterelor carosabile de interes local și a autovehiculelor parcate în parcarea existentă chiar în centrul spațiului. O altă amenințare o reprezintă artera carosabilă principală, care traversează și împarte în două părți spațiul central. Această arteră pe lângă îngreunarea percepției spațiului prezintă și o nesiguranță pentru locuitori orașului, astfel spațiul public devine mai mult un spațiu înghesuit de mașini, de materiale publicitare, ce îngreunează atragerea locuitorilor.

Fig. 32. Redefinirea și remodelarea spațiului public central al orașului Roman

Programul propus ca și proiect de diplomă se axează întocmai de soluționarea acestor probleme rezulte, astfel intenția de a revitaliza acest spațiu public central este soluționată prin eliminarea circulației auto, acest fapt se poate soluționa prin crearea unui tunel subteran și crearea unui spațiu suprateran accesibil, atractiv, confortabil, durabil, spațios pentru locuitori orașului, o îmbunătățire a calității spațiului urban care pe lângă faptul că răspunde necesităților și nevoilor locuitorilor, poate fi folosit totodată pentru evenimente și activități diferite, un spațiu care să valorifice identitatea locului. Se va urmări și realizarea unui echilibru între spațiile libere ale centrului urban și viitorul nou sediu al administrației publice, volum care va redefini și remodera spațiul public care va relaționa cu activitățile din interiorul noului sediu, iar acestea se vor oglindi în spațiul exterior. Maniera de abordare a propunerii rezultă din analiza diferitelor teorii de redefinire a spațiilor publice, dar și din studiul succesiunilor de perspective, imaginii și suprinderi ale spațiului prin deplasare sau staționare. Intervenția propusă aduce o nouă perpectivă asupra spațiului și obiectului arhitectural, un program cu temă socială, culturală și de recreere, dar în același timp și flexibilă de administrație.

Fig. 33. Perspectivă propusă a obiectului arhitectural

Configurația volumetrică este una simplă, un corp compact dominat liniar și unul dominat vertical, datorită înălțimii blocurilor de locuințe existente în imediata vecinătate. Corpurile subliniată ideea de transparență, comunicare a spațiilor interioare cu cele exterioare și viceversa. Amplasarea obiectului arhitectural este dictată de definirea spațiului public central, care în situația existentă tinde a curge spre nicăieri, într-o zonă în care nu se știe exact ce se va întâmpla decât de faptul întreruperii acestea de către circulația carosabilă existentă.

Identitate și memoria locului este păstrată prin respectarea contextului existent, al clădirilor existente, Muzeul de Artă, Colegiul Național Roman-Vodă, Casa de Cultură și clădirea vechi primării, care se propune pentru funcțiunea de Tribunal Municipal. Acesta datorită faptului căci în situația actuală, Tribunal Municipal funcționează într-o aripă a clădirii vechi primării, aripă care nu răspunde necesităților spațial-funcționale ale funcțiunii de Tribunal Municipal.

Fig. 34. Secțiuni prin teren

TEMĂ DE PROIECTARE

"PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ROMAN

REVITALIZAREA SPAȚIULUI PUBLIC CENTRAL"

Elemente de temă

Prezenta temă de proiectare explicitează dorința și necesitatea urbei de a beneficia de un nou sediu al administrației publice locale – Primăria Municipiului Roman.

Municipiul Roman este situat în partea centrală a podișului Moldovei, în Județul Neamț, la confluența râurilor Siret și Moldova. Conform Institutului Național de Statistică, populația orașului în anul 2015 este de peste 72.000 de locuitori; în creștere față de recesământul efectuat în anul 2011, când populația orașului era de 50.713 locuitori. Sediu actual al Primăriei Municipiului Roman este situat la adresa Piața Roman-Vodă, Nr.: 1 și este reprezentat de un corp de clădire cu regim de înălțime subsol, parter și două nivele supraterane. Această clădire construită după planurile arhitectului Costantin Moșinschi și edificată în anul 1935, în urmă cu 78 de anii; nu mai corespunde necesităților din punct de vedere funcțional pentru adăpostirea acestui program arhitectural. Astfel se dorește construirea unui nou sediu al administrației publice locale și tot odată revitalizarea și remodelarea spațiului public central al municipiului Roman situat între Bulevardul Roman Mușat, Strada Tineretului, imobilul primăriei existente, inclusiv zonele adiacente Pieței Roman-Vodă. Clădirea existentă a Primăriei Municipiului se va refuncționaliza, intrând în patrimoniu și având destinația de Tribunalul Municipiului.

Aceast obiectiv este cuprins în Strategia de Dezvoltare locală a Municipiului Roman, Proiecte prioritare strategice pentru perioada 2014 – 2027.

Alte proiecte strategice prezente în Strategia de Dezvoltare locală a Municipiului Roman, ce susțin și se vor realiza în același context, prin proiecte viitoare sunt:

Reabilitarea Casei de Cultură, situată în zona propusă pentru revitalizarea și remodelarea spațiului public central; amenajarea și dotarea acesteia cu spații moderne pentru organizarea de spectacole, conferințe, expoziții, etc.

Creșterea atractivității Municipiului Roman pentru turiști, investitori și locuitori;

Promovarea patrimoniului cultural local, amenajarea și introducerea unui circuit turistic;

Dezvoltarea unor programe culturale ca resurse generatoare de dezvoltare locală: festivaluri, târguri, evenimente culturale.

– Programe culturale ce se pot organiza în viitorul spațiu public central, propus prin revitalizarea și remodelarea acestuia.

Creșterea atractivițății și aproprierea administrației publice de cetățenii municipiului;

– Creerea unui spațiu public central atractiv pentru cetățeni și a unui nou sediu pentru administrația publică bazată pe transpareță și servirea nevoilor cetățenilor municipiului.

Criteriile specifice pentru obiective propuse ar fi calitatea spațiului public; nota urbanistică; integrarea în sit; modul de inserție și relaționarea în contextul urban existent; modul de rezolvare a circulațiilor, acceselor; funcționalitatea soluției propuse, eficiența utilizării spațiului, siguranța în exploatare, expresivitatea și plastica arhitecturală a volumelor; raționalitatea economică a soluției propuse și fezabilitatea acesteia; respectarea temei de proiectare.

Amplasament

Terenul studiat este amplasat în centrul orașului Roman. Acesta aparține domeniului public al municipiului și este reprezentat de o suprafață plană, liberă de construcții, cu o formă poligonală neregulată. Terenul are o suprafață aproximativă de 19,200.00 mp. și în situația existentă se află o parcare de aproximativ 50 de autoturisme și spații verzi neîngrijite.

Indicii de urbanism se vor încadra în următoarele valori:

P.O.T. Maxim= 50%, conform Regulamentului General de Urbanism.

Excepție de la P.O.T. Maxim= 50%, se face doar prin Plan Urbanistic Zonal.

C.U.T. Maxim=1.5, conform conform Regulamentului General de Urbanism

Excepție de la C.U.T. Maxim=1.5 se face doar prin Plan Urbanistic Zonal.

Regim de înălțime: P+2-6

Accesul pietonal și carosabil se va putea realiza de pe oricare dintre cele trei laturi ce formează terenul studiat.

Locația destinată amplasării imobilului are posibilități de racordare la utilități exterioare, după cum urmează:

energie electrică;

gaze naturale;

apă menajeră și de incendiu;

canalizare menajeră și pluvială;

telefon și internet;

instalații de termoficare.

Funcționalitatea generală

Organizarea spațial-funcțională va urmări în primul rând modularitatea spațiului, astfel încât să se poată desfășura în cele mai bune condiții, funcțiuniile cerute.

Se va propune o clădire cu regim de înălțime S+P+2-6 care să respecte indicii de urbanism conform Regulamentului General de Urbanism.

Accesul pietonal principal se va putea realiza de pe oricare din cele trei laturi ce formează terenul studiat. Accesul carosabil la cele nivelul de subsol se va putea face din Strada Tineretului. Se vor prezenta nivelul de subsol unde vor fi parcate autoturismele personalului și oficialilor. De asemenea tot la nivelul subsolurilor se vor amplasa spațiile tehnice necesare bunei funcționări a clădiri, dacă este necesar; se va proiecta și un nivel tehnic destinat acestor spații.

Clădirea va beneficia de lifturi pe categorii de funcționare (public-cetățeni și personal-oficiali). De asemenea se vor asigura scări interioare care în cazul unor situații de urgență să poată realiza evacuarea în condiții de siguranță.

Structura de rezistentă și sistemul de acoperire (învelitoare) este la libera alegere urmărindu-se economicitatea resurselor folosite în construirea clădiri. De asemenea se va urmări și sustenabilitatea imobilului nou propus.

Se vor trata cu foarte mare atenție spațiile interioare și creerea unui ambient plăcut; conceptul proiectului fiind structurat astfel încât fiecare cetătean să se simbă bine primit și să poată intra cu ușurință în contact cu funcționarii primăriei. Se va urmări a se realiza vitraje generoase pentru o bună iluminare naturală a spațiilor interioare. Din acest punct de vedere alegerea materialelor, tehnicilor folosite, precum și cromatica fațadelor vor fi la libera alegere.

Soluția pentru noul sediu al Primăriei Municipiului Roman va trebui să rezolve necesitatea adăpostirii activității pentru:

Birou Primar

Sală întruniri Primar – dimensionată pentru aprox. 25 persoane

Cabinet Primar

Compartiment Corp Control Primar – 8-10 persoane

Birou Viceprimar – 1 persoană

Secretariat Viceprimar – 1 persoană

Birou Administrator Public – 1 persoană

Secretariat Administrator Public – 1 persoană

Birou Secretar General – 1 persoană

Secretaria Secretar General – 1 persoană

Director Executiv Adjunct – 1 persoană

Secretariat Director Executiv Adjunct – 1 persoană

Sală de Sedințe – 50 persoane

Birou Administrare I.T. și baze de date – 2 persoane

Birou Direcția Administrativă – 10 persoane

Director Direcția Tehnică și Investiții – 1 persoană

Birou Direcția Tehnică și Investiții – 15 persoane

Director Direcția Drumuri Publice – 1 persoană

Birouri Direcția Drumuri Publice – 25 persoane

Departamentul de Urbanism – 20-25 persoane

Birou Arhitect Șef – 1 persoană

Direcția de Urbanism și Amenajarea teritoriului – 20-25 persoane

Sală Operativă (Comisia Tehnică de Urbanism și Amenajarea Teritoriului) – 30 pers.

Director Direcția Economică

Birouri Direcția Economică – 30 persoane

Birouri Direcția Juridică – 30 persoane

Direcția de Asistentă socială – 10 persoane

Biroul Audit Public Intern – 5 persoane

Serviciul Managementul Resurselor Umane – 10 persoane

Serviciul Monitorizare, Control Marketing Instituțional – 10 persoane

Serviciul de Situații de Urgență și Protecția civilă – 10 persoane

Sală de Sedințe Consiliul Local – 100 persoane

Hol de Acces Principal + spațiu pentru așteptare (Public și Oficiali separat)

Punct informații/ Recepție – 2-3 persoane

Centru de informare Cetăteni – 5 persoane

Garderobe

Grupuri sanitare pentru public

Ghișee pentru impozite și taxe – 10 ghișee

Birou Registratură – 5 persoane

Birou Audiențe Publice – 4 birouri

Arhivă Generală + arhive auxiliare

Cameră Pază și Protecție – 3-5 persoane

Cameră Supraveghere Video-Pază – 3 persoane

Circulații orizontale și verticale

Spațiu de alimentație: cafenea, ceainărie, minuturi

Centru de formare profesională pentru personal

Loc de închiriat/parcat bicicleta.

Parcaje auto – 100-150 locuri de parcare

Centrală termică

Centrală de condiționare

Cameră tablouri electrice

Camera pompelor pentru instalațiile sanitare

Camera personalului pentru întreținerea zonei tehnice

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Cullen Gordon, The Concise Townscape, Editura The Architectural Press Ltd, USA, 1961

Jacobs Jane, The death and life of great american cities, Editura Random House, New York, 1961

Jan Gehl, Viața între clădiri. Utilizările spațiului public, Editura Igloo Media, București, 2011

Jah Gehl, Orașe pentru oameni, Editura Igloo Media, București, 2012

Ledrut Raymond, Les images de la ville, Editions Anthropos, Paris, 1974

Lefebvre Henri, The Production of Space, Editura Blackwell Ltd, USA, 1991

Lefebvre Henri, Writings on Cities, Editura Blackwell Ltd, USA, 1996

Lynch Kevin, A Theory of Good City Form, Editura The MIT Press, USA, 1981

Lynch Kevin, The Image of the City, Editura The MIT Press, USA, 1960

Sitte Camillo Sitte, Arta construirii orașelor, Editura Tehnică, București, 1992

Triscu Aurelian, Spații urbane pietonale, Editura Tehnică, București, 1985

Articole

Augustin Ioan, "Arhitectura transparenței", în Revista Arhitectura, Nr. 4 din 2011

Boc Vladimir, Peisajul Urban: între simbolul determinat și simbolul creat, http://www.e-antropolog.ro/2013/09/peisajul-urban-intre-simbolul-determinat-si-simbolul-creat-2/

(accesat 18.03.2016)

Branea Georgiana Maria, "Recuperarea unui spațiu public", în Acum 3 – Spațiu public și reinserția socială a proiectului artistic și arhitectural, Editura Universitară "Ion Mincu", București, 2010

Constantinescu Cristina, "Rolul spațiilor publice în definirea organizării ariilor urbane și a teritoriilor conexe", în Provocări în spațiul construit. 120 de ani de învățământ superior de arhitectură, Editura Universitară Ion Mincu, București, 2013

Eleni Gavra, Konstantina-Vasiliki Iakovou, "Transparența: cameleonul arhitecturii", în Revista Arhitectura, Nr. 4 din 2011

Foucault Michel,"Altfel de spații", în Dits et écrits, Editura Gallimard, 1994, Vol. IV, p. 52

Lakatos Andrei Eugen, "Context – contextualism", în PEISAJ – Arhitectură – Tehnologie – Ambient, Editura Universitară Ion Mincu, București, 2011

Răuță Radu – Alex, "Centrul civic: origini și receptarea în cercurile profesionale românești înainte de al doilea război mondial", în Acum 3 – Spațiu public și reinserția socială a proiectului artistic și arhitectural, Editura Universitară "Ion Mincu", București, 2010

Slavuteanul Andrei Constantin, Spațiul public urban în viața oamenilor, http://www.e-antropolog.ro/2014/08/spatiul-public-urban-in-viata-oamenilor/ (accesat 12.03.2016)

Sullivan Louis,The Tall Office Building Artistically Considered,  Lippincott's Magazine, Martie 1896

Tudora Ioana, "Spațiul public ca peisaj între politic și vernacular", în Acum 3 – Spațiu public și reinserția socială a proiectului artistic și arhitectural, Editura Universitară "Ion Mincu", București, 2010

Dicționare

Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția a II-a (revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

Litera Internațional, Noul dicționar explicativ al limbii române, Editura Litera Internațional, 2002

Documente oficiale

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, Declarația Universală a Drepturilor Omului, preluat de pe sait-ul: http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/declaratia-universala-a-drepturilor-omului.php (accesat 22.03.2016)

Comisia Europeană – Miniștrii europeni responsabili cu dezvoltarea urbană și coeziunea teritorială, Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile,2007, preluat de pe sait-urile: http://app.rfsc.eu/userfiles/file/leipzig/leipzig-Romanian.pdf, respectiv http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/themes/urban/leipzig_charter.pdf (accesat 19.03.2016)

Proiecte prioritare strategice pentru perioada 2014-2020, Ibidem

Strategia integrată de dezvoltare a municipiului roman pentru perioada 2014-2027 http://www.primariaroman.ro/pmr_pol.php (accesat 28.10.2015)

Cursuri

Alistar Victor Teodor, Etică și transparență în administrația publică, Școala Națională de studii politice și administrative, Facultatea de Administrație publică, București

Compoziție urbană – Noțiuni introductive, https://www.scribd.com/doc/242744482/Compozitie-urbana-Notiuni-Introductive (accesat 06.03.2016)

Parlagi Anton Petrișor, Teoria administrației publice, Universitatea Nicolae Titulescu, 2008, https://www.scribd.com/doc/296812884/Parlagi-a-Teoria-Administratiei-Publice (accesat 18.10.2015)

Spații urbane pietonale II, https://www.scribd.com/doc/79485513/Curs-17-Pietonale-II (accesat 06.03.2016)

Spații urbane pietonale, https://www.scribd.com/doc/240472062/Spatii-Urbane-Pietonale (accesat 06.03.2016)

Conferințe

Barthes Roland – Conferința «Sémiologie et urbanisme», 1967; preluat de Éric Marty, Roland Barthes, OEuvres complètes, tome II, 1966-1975, Editions du Seuil, 1994, p. 441

Jan Gehl, Conferința din Melobourn, http://library.fora.tv/2011/05/02/Jan_Gehl_Cities_for_People (accesat 21.03.2016)

Resurse web

Dicționare ale limbii române, https://dexonline.ro/

Lippincott's Magazine, Martie 1896, https://archive.org/details/tallofficebuildi00sull

Primăria din Leingartein, http://www.archello.com/en/project/leingarten-town-hall

Primăria din Navarra, http://www.archdaily.com/153230/noain-city-hall-zon-e-arquitectos

Primăria din Seoul, http://www.archdaily.com/457570/seoul-new-city-hall-iarc-architects

Primăria Municipiului Roman, http://www.primariaroman.ro/

Project for Public Spaces, http://www.pps.org/

Scribd, https://www.scribd.com/

Studii de specialitate

Calciu Daniela, Druță Oana, Florea Ioana, Ghyka Celia, Marin Vera, Târcă Miruna, Tudora Ioana, Ghid de Educație Urbană, București, 2011

Project for Public Spaces , What Makes a Successful Place?, http://www.pps.org/reference/grplacefeat/ (accesat 16.03.2016)

Tozaru Elena Alina, Revitalizarea spațiului public al orașului Brăila

Surse video

Jan Gehl, Conferința din Melobourn, http://library.fora.tv/2011/05/02/Jan_Gehl_Cities_for_People (accesat 21.03.2016)

The Sendai Media Center – Toyo Ito (accesat 21.03.2016)

Surse imagini

Fig. 1. Oraș ideal, Anonim italian (Atribuit lui Pierro della Francesca, sec. al XV-lea),

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Formerly_Piero_della_Francesca_-_Ideal_City_-_Galleria_Nazionale_delle_Marche_Urbino.jpg (accesat 16.03.2016)

Fig. 2. Shadows of history, Fotograf: Marzena Wieczorek

http://www.photodom.com/photo/2297190 (accesat 16.03.2016)

Cap.1. Man on the Bridge, Fotograf: Sergei Krygin

http://www.photodom.com/photo/2795987 (accesat 09.04.2016)

Fig. 3. Agora din Assos

http://www.assos.de/history.html (accesat 16.03.2016)

Fig. 4. Piața San Pietro, Roma

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Progetto_Piazza_S.Pietro_(Bernini).jpg (accesat 16.03.2016)

Fig. 5. Diagrama cercetărilor

http://www.pps.org/reference/grplacefeat/ (accesat 16.03.2016)

Fig. 6. Modele de dezvoltare în dezvoltarea istorică după Kostof Spiro

http://sociologico.revues.org/218 (accesat 18.03.2016)

Fig. 7. Hartă mentală, conform lui Kevin Lynch

http://www.slideshare.net/AliciaValdiviaAlexeeva/kevin-lynch-mental-maps (accesat 18.03.2016)

Fig. 8. Cele cinci elemente cheie ale unui oraș, conform lui Kevin Lynch

http://www.slideshare.net/AliciaValdiviaAlexeeva/kevin-lynch-mental-maps (accesat 18.03.2016)

Cap. 2. Metropol Parasol, Sevilia, Spania. Fotograf: Hufton+Crow

http://www.huftonandcrow.com/images/uploads/Metropol_Parasol_61.jpg

Fig. 9. Reprezentare grafică a legăturilor dintre calitatea spațiilor în aer liber și a activităților în aer liber

Jah Gehl, Orașe pentru oameni, Editura Igloo Media, București, 2012, p. 21

Fig. 10. Principii de planificare urbană: a concentra sau a dispersa

Jah Gehl, Orașe pentru oameni, Editura Igloo Media, București, 2012, p. 232

Cap. 3. Orașul Roman http://www.panoramio.com/photo/34387477 (accesat 20.03.2016)

Fig. 11. Orașul Roman – Distanțe și timp față de amplasamentul propus – Analiză personală

Fig. 12. Amplasament studiat: Piața Roman Vodă, Localitatea Roman, Județul Neamț – Analiză personală

Cap. 4. Transparent City, accesat 09.04.2016

Transparent City

Fig. 13. Pavilionul de la Barcelona – Mies van der Rohe – Transparența semnificației

http://www.citytoursbarcelona.com/english/mies-van-der-rohe-barcelona-pavilion (accesat 22.03.2016)

Fig. 14. Glass House, New Canaan – Arhitect Philip Johnson – Transparență literală

http://www.architecturaldigest.com/story/architect-philip-johnson-glass-house-modernism-article (accesat 22.03.2016)

Cap. 5. City, accesat 09.04.2016 https://40.media.tumblr.com/ab9e105b4c45128f394fabcc11bea3e8/tumblr_o1od1rNxXa1tubqwmo1_500.png

Fig. 15. Perspectivă de ansamblu – Piața Centrală din Požega, Serbia

http://www.arhitekton.net/wp-content/gallery/studiostrgpozega1/studiospozega_gb2.jpg (accesat 07.04.2016)

Fig. 16. Planul Pieței Centrale din Požega

http://www.arhitekton.net/wp-content/uploads/2012/08/studiospozega_l1.jpg (accesat 07.04.2016)

Fig. 17. Perspective de ansamblu ale Pieței Centrale din Požega

http://www.arhitekton.net/wp-content/gallery/studiostrgpozega1/studiospozega_gb1.jpg (accesat 07.04.2016)

http://www.arhitekton.net/wp-content/gallery/studiostrgpozega1/studiospozega_gb4.jpg (accesat 07.04.2016)

Fig. 18. Vedere de ansamblu ale Pieței Publice din Frydlant

http://www.archdaily.com/532476/reconstruction-of-the-square-in-frydlant-balda-architeckt/53d852edc07a80595e000252-reconstruction-of-the-square-in-frydlant-balda-architeckt-photo (accesat 07.04.2016)

Fig. 19. Planul Pieței Publice din Frydlant

http://www.archdaily.com/532476/reconstruction-of-the-square-in-frydlant-balda-architeckt/53d85312c07a80452b000273-reconstruction-of-the-square-in-frydlant-balda-architeckt-floor-plan (accesat 07.04.2016)

Fig. 20. Perspective de ansamblu ale Pieței Publice din Frydlant

http://www.archdaily.com/532476/reconstruction-of-the-square-in-frydlant-balda-architeckt/53d85382c07a80d971000271-reconstruction-of-the-square-in-frydlant-balda-architeckt-photo (accesat 07.04.2016)

http://www.archdaily.com/532476/reconstruction-of-the-square-in-frydlant-balda-architeckt/53d85361c07a80595e000253-reconstruction-of-the-square-in-frydlant-balda-architeckt-photo (accesat 07.04.2016)

Fig. 21. Vedere de ansamblu – Piața Mare – Sibiu, România

https://www.google.ro/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fcdn.citynews.ro%2Fsites%2Fdefault%2Ffiles%2Fstyles%2F900xauto%2Fpublic%2Fsibiu%2Farticole%2Fspectacol-de-lumini-piata-mare-la-targul-de-craciun1352898021.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fsibiu.citynews.ro%2Fdin-oras%2Fspectacol-de-lumini-piata-mare-la-targul-de-craciun-1225780&docid=22KXMZi6wtsXMM&tbnid=pztH50H_mws7KM%3A&w=2358&h=900&ved=0ahUKEwijsufZpv3LAhVLXSwKHT2ACcIQMwhpKDgwOA&iact=mrc&uact=8 (accesat 07.04.2016)

Fig. 22. Vedere panoramică – Piața Mare – Sibiu, România

https://www.google.ro/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.sis-travel.com%2Fwp-content%2Fuploads%2F2011%2F06%2FSibiu-Piata-Mare.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.sis-travel.com%2F%3Fpage_id%3D1264&docid=2SQjN9EZ-jzQNM&tbnid=gy3qveY3CdyHeM%3A&w=2290&h=600&ved=0ahUKEwijsufZpv3LAhVLXSwKHT2ACcIQMwgxKAgwCA&iact=mrc&uact=8 (accesat 07.04.2016)

Fig. 23. Perspectivă de ansamblu – Piața Mare – Primăria din Sibiu, România

https://www.google.ro/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fcristimoise.files.wordpress.com%2F2012%2F07%2Fpiata-mare-din-sibiu.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fcristimoise.net%2F2012%2F07%2F30%2Fpiata-mare-sibiu-romania%2F&docid=swFmRVuLtC474M&tbnid=z69vP2ksMIX4OM%3A&w=467&h=700&ved=0ahUKEwijsufZpv3LAhVLXSwKHT2ACcIQMwhfKC4wLg&iact=mrc&uact=8 (accesat 07.04.2016)

Fig. 24. Perspectivă de ansamblu – Primăria din Leingartein, Germania http://images.ariostea.eu/media/progetti/luoghi-edifici-pubblici/611/big/ZX2I2774.jpg (accesat 07.04.2016)

Fig. 25. Perspectivă interioară a Primăriei din Leingartein, Germania

http://www.ariostea-high-tech.com/projects/public-places-buildings/municipio-leingarten-germany (accesat 08.04.2016)

Fig. 26. Vedere de ansamblu – Primăria Municipală din Seoul, Coreea de Sud

http://www.archdaily.com/457570/seoul-new-city-hall-iarc-architects/52aa607be8e44ee88f000048-seoul-new-city-hall-iarc-architects-photo (accesat 08.04.2016)

Fig. 27. Analiză a Primăriei din Seoul, Coreea de Sud

Analiză personală cu imagini preluate de pe sait-ul

http://www.archdaily.com/457570/seoul-new-city-hall-iarc-architects (accesat 08.04.2016)

Fig. 28. Perspective de ansamblu ale Primăriei din Seoul

http://www.archdaily.com/457570/seoul-new-city-hall-iarc-architects/52aa60c3e8e44e307c00003d-seoul-new-city-hall-iarc-architects-photo (accesat 08.04.2016)

http://www.archdaily.com/457570/seoul-new-city-hall-iarc-architects/52aa6042e8e44e307c00003b-seoul-new-city-hall-iarc-architects-photo (accesat 08.04.2016)

Fig. 29. Perspectivă de ansamblu – Primăria din Navarra, Spania

http://www.archdaily.com/153230/noain-city-hall-zon-e-arquitectos/5014fe3128ba0d5828001095-noain-city-hall-zon-e-arquitectos-photo (accesat 08.04.2016)

Fig. 30. Analiză a Primăriei din Navarra, Spania

Analiză a Primăriei din Navarra, Spania cu imagini preluate de pe sait-ul http://www.archdaily.com/153230/noain-city-hall-zon-e-arquitectos (accesat 08.04.2016)

Fig. 31. Perspectivă de interior și de ansamblu – Primăria din Navarra, Spania

http://www.archdaily.com/153230/noain-city-hall-zon-e-arquitectos/5014fe6d28ba0d582800109d-noain-city-hall-zon-e-arquitectos-photo (accesat 08.04.2016)

http://www.archdaily.com/153230/noain-city-hall-zon-e-arquitectos/5014fe0828ba0d582800108f-noain-city-hall-zon-e-arquitectos-photo (accesat 08.04.2016)

Fig. 32. Redefinirea și remodelarea spațiului public central al orașului Roman – Analiză personală

Fig. 33. Perspectivă propusă a obiectului arhitectural – Analiză personală

Fig. 34. Secțiuni prin teren – Analiză personală

ANEXA 1 – Diagnostic urbanistic – Analiză personală

ANEXA 2 – Diagrame contextuale – Analiză personală

ANEXA 3 – Scheme conceptuale – Analiză personală

ANEXE

Anexa 1 – Diagnostic urbanistic

Anexa 2 – Diagrame contextuale

Anexa 3 – Scheme conceptuale