Boghean Radu Protezarea pe capse [303185]

CUPRINS

INTRODUCERE

I. PARTEA GENERALĂ

Capitolul I. Etiologia edentației parțiale……………………………………………………………1

I.1. Factorii determinanți……………………………………………………………………………..1

I.2. Factorii favorizanți……………………………………………………………………………….5

Capitolul II. Tabloul clinic al edentației parțiale………………………………………………..6

II.1. Semne subiective…………………………………………………………………………………6

II.2. Semne obiective………………………………………………………………………………….7

II.3. Semne intraorale…………………………………………………………………………………8

Capitolul III. Proteza mobilă pe capse…………………………………………………………….10

III.1. Avantajele protezelor dentare mobile cu capse……………………………………10

III.2. Dezavantajele protezelor dentare mobile cu capse………………………………11

Capitolul IV. Proteza mobilă totală………………………………………………………………….15

IV.1 Fazele clinice și tehnice pentru confecționarea protezelor totale…………….15

IV.2 Indicații, accidente și incidente privind utilizarea protezelor…………………..20

II. PARTEA SPECIALĂ

Rezultate și discuții……………………………………………………………………………………..22

Caz clinic 1………………………………………………………………………………………………..23

Caz clinic 2………………………………………………………………………………………………..29

Caz clinic 3………………………………………………………………………………………………..37

Caz clinic 4………………………………………………………………………………………………..41

Concluzii……………………………………………………………………………………………………49

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Am ales această temă deoarece proteza pe capse este o [anonimizat] a doua tipuri de proteze: [anonimizat], în cazul în care nu există rădăcini viabile.

Edentația este în majoritatea cazurilor, o [anonimizat], ce evoluează de-a lungul mai multor ani. [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], influențată de o [anonimizat], la instalarea celei totale. Cele mai comune cauze ale edentației totale sunt:

Cariile dentare;

Boala parodontală;

[anonimizat], rahitismul;

Tumorile maxilare;

Traumatismele;

Malformațiile dentare.

Protezarea se folosește cu scopul de a [anonimizat]. Alegerea tratamentului în cazul edentației totale se face în funcție de particularitățile fiecărui pacient în parte:

starea de sănătate,

vârstă,

particularități anatomice ale câmpului protetic,

medicație administrată,

stilul de viață,

obiceiurile de igienă dentară.

I.PARTEA GENERALĂ

Capitolul I

ETIOLOGIA EDENTAȚIEI PARȚIALE

Edentația parțială are multiple etiologii, influențând indicii ce caracterizează suportul odonto-parodontal, muco-osos, precum și morfologia câmpului protetic. Acești factori determină alegerea soluției terapeutice corecte și realizarea unei pregătiri specifice.

Factorii care duc la apariția edentației parțiale se clasifică în două categorii: factori determinanți și factori favorizanți.

I.1. FACTORII DETERMINANȚI

A)Cauze congenitale ale edentației parțial întinse

În săptămâna a 6-a de viață intrauterină, apar anomaliile de număr caracterizate de absența unităților odonto-parodontale de pe arcadă, ca urmare a ageneziei mugurilor dentari în etapa embrionară.

Numărul unităților dentare absente definește una din următoarele forme clinice:

Hipodonție- atunci cănd agenezia a interesat 1-4 muguri dentari;

Oligodonție- definește absența unui număr mai mare de 8 unități dentare;

Anodonție- absența tuturor unităților dentare (foarte rară).

Hipodonția este cea mai des întâlnită forma clinică, caracterizată prin absența dinților pe arcadă, molarul 3 fiind considerat emblematic pentru evoluția filogenetică a speciei umane, urmat de incisivul lateral superior și premolarul doi.

Tratamentul edentației la cazurile cu o astfel de etiologie, începe după finalizarea procesului de creștere a maxilarelor, după vârsta de 18 ani.[14]

Figura 1 Agenezie de incisivi laterali superiori

Sursa: https://www.retetanaturista.ro/remediu-naturist/anodontia-(absenta-dentara)-407.html

B)Cauze aparente ale edentației parțial întinse

Orice spațiu protetic potențial este o consecință a absenței erupției dintelui pe arcadă, sub formă clinică a incluziei sau a anclavării dentare.

Incluzia dentară poate fi generată de multiple cauze:

Lipsa potențialului eruptiv;

Condensări osoase;

Persistența dintelui temporar;

Prezența tumorilor sau chisturilor;

Displazii ectodermale ce determină anomalii morfodiferențiere de dezvoltare.

În funcție de grosimea osului incluzia poate fi profundă sau superficială, iar în funcție de partea dentară expusă, poate fi totală sau parțială

Cauzele incluziei sunt:

Locale: forma mugurelui dentar, poziția prea profundă a mugurelui, forma dintelui inclus, structurile traversate în erupție, lipsa de spațiu pe arcadă.

Loco-regionale: traumatisme, despicături labio-palatine.

Generale:carențe sau afecțiuni sistemice care afecteză metabolismul osos (hipovitaminoze C și D, rahitism).

Anclavarea dentară reprezintă o unitate dento-parodontală care are coroana dentară parțial degajată de os, situată sub mucoasa gingivală. Erupția este oprită de un obstacol mecanic, de regulă un alt dinte.[16]

Figura 2 Radiografie panoramica, canin inclus, băiat 15 ani

Sursa:https://www.researchgate.net/figure/Panoramic-X-ray-J-B-male-15-years-old-impacted-right-upper-canine-a-angle43_fig2_6282236

C)Cauze dobândite ale edentației parțial întinse

Pot fi clasificate în:

1)Locale:

Afecțiuni odontale

Afecțiunile coroanelor dentare cuprind leziuni sau modificări ale integrității, formei, poziției sau culorii porțiunilor extra-alveolare ale dinților. Clinic, avem distrucții ale țesuturilor dure dentare care pot fi de etiologie carioasă sau necarioasă, dar și anomalii coronare dentare;

Afecțiuni parodontale

Afecțiuni parodontale inflamatorii induse de placă, sunt cele mai răspândite la om, afectând majoritatea adulților din întreaga lume. Factorii etiologici sunt multipli, factorul primordial fiind placa bacteriană. Evoluția este imprevizibilă, determinând forme agresive- parodontită refractară, parodontită juvenilă, sau forme cu evoluție lentă- parodontită marginală cronică;

Extracții în scop ortodontic

Nu pot fi incriminate de apariția edentațiilor parțiale întinse, deși se regăsesc între factorii etiologici ai edentației reduse;

Traumatismele complexe

Intervin în apariția edentației, direct sau indirect, ca și consecință a unei agresiuni sau traumatism;

Osteomielita maxilară

Reprezintă o inflamație a osului, atât a structurilor dure cât și a țesutului medular, producând necroză și sechestru;

Tumori maxilare

În cadrul tratamentului chirurgical și radioterapic, datorită dezvoltării și extinderii tumorilor, se impune îndepărtarea dinților implantați în componența sau vecinătatea acesteia;

Nevralgia de trigemen

Durerile sunt de intensitate mare, de scurtă durată, cu debut spontan sau provocat de atingerea une zone ”trigger”, pot determina în mod eronat extracția dentară. Durerea nu este soluționată prin extracții, astfel pot contribui la formarea unei breșe edentate reduse.

Supraerupția dinților prin fenomen de atriție.

2)Generale

Diabet zaharat- scade rezistența la infecții, alterează ligamentele,determină acidoză locală și generală.

Osteoporoză senilă;

Rahitismul- slabă mineralizare a osului.[16]

I.2. FACTORII FAVORIZANȚI

A)Factori genetici

rasa

vârsta

sexul

B)Factori de risc

consumul de alcool

cafea/ tutun

profesia (cofetari, brutari, vopsitori, mineri)

C)Factori socio-economici și demografici

Motivele de ordin financiar stau la baza alegerii tratamentului, preferând tehnica extracției în defavoarea tratamentelor conservatoare.

Capitolul II

TABLOUL CLINIC AL EDENTAȚIEI PARȚIALE

Tabloul clinic în edentația parțial întinsă prezintă multiple fațete în deplin acord cu tipul de edentație,cu numărul de unități odonto-parodontal. Complicațiile locale, manifestate clinic și paraclinic, au o importanță deosebită prin migrările în plan orizontal și vertical cu modificarea parametrilor spațiilor protetice potențiale.

II.1. Semne subiective

Durerea, sub cele doua forme acută și cronică, se regăsește frecvent în tabloul clinic al edentatatului parțial întins.

Durerea reunește mai multe forme ce se reflectă în aspectele practice ale evaluării și diagnosticului pacientului edentat parțial întins.

Durerea somatică- superficială sau profundă;

Durerea neuropatică- Nevralgia de trigemen;

Durerea psihogenă- dureri cronice, migratorii.

Disfuncția sistemului stomatognat- complicațiile loco-regionale apărute prin afectarea echilibrului biologic și mecanic al sistemului stomatognat pot realiza tabloul clinic al unui adevărat sindrom disfuncțional al acestuia.

Insuficiența funcțională masticatorie-gradul de afectare al funcției masticatorii este modulat de doi parametri importanți, respectiv topografia edentației și numărul de unități masticatorii absente. Edentațiile frontale afectează incizia alimentelor, în timp ce edentațiile laterale creează disfuncții în triturării și zdrobirii alimentelor.

Insuficiența funcției fizionomice- modificările induse de edentațiile terminale atrag înfundarea obrjilor, iar edentațiile frontale implică înfundarea buzei superioare și pierderea stopurilor ocluzale. Aceste modificări duc la inegalitatea etajelor feței acompaniate de asimetrii faciale.

Insuficiența funcției fonetice- edentația frontală induce modificări ale fonației, iar edentațiile laterale întinse mult mai rar.

Insuficiența funcției de deglutiție- deglutiția este afectată în funcție de numărul și localizarea contactelor ocluzale pierdute. Edentația frontală determină o deglutiție asemănătoare cele infantile, iar edentația parțial întinsă duce la instabilitatea manidibulei față de craniu.[14]

II.2.Semne obiective

Semne faciale- în funcție de numărul unităților odonto-parodontale absente, apare faciesul edentatului total. Afectarea profilului facial este reprezentată de prezența asimetriilor și a inegalităților etajelor feței.

Tulburări morfologice faciale

mentonul se apropie de vârful nasului rezultând profilul de pasăre

obrajii și buzele se învagineză datorită dispariției suportului repezentat de arcadele dento-alveolare, precum și tracționării comisurilor prin mușchii buccinatori simetrici.

învaginarea buzelor provoacă diminuarea roșului buzelor

curbarea fantei labiale cu concavitate spre interior

șanțurile periorale existente se adâncesc

fanta labială este mărită având un aspecte de gură de pește.

În general, morfologia facială se modifică în funcție de localizarea edentației întinse, instalându-se asimetrii faciale.

Modificări tisulare faciale- Procesele produse de îmbătrânire și cele datorate edentației trebuie diferențiate între ele, deoarece odata cu vârsta, țesuturile moi din organism își pierd elasticitatea și tegumentele devin uscate.

Egalitatea etajelor feței- etajul inferior al feței este micșorat în cazul edentațiilor parțiale datorate dispariției contactelor ocluzale în zona laterală. De altfel, pot participa și restaurările protetice incorecte sau modificate de trecerea timpului și evoluția câmpului protetic.

Linii importante in aprecierea esteticii si simetriei feței si figurii:

a. – linii de orientare,

b – liniile care delimitează cele trei etaje ale figurii;

c. – linia intercomisurală împarte etajul inferior în două compartimente, cu o proporție de 2:1.[14]

Figura 3 Etajele feței

Sursa: http://www.referatele.com/medicina/EXAMENUL-CLINIC-AL-EDENTATULUI734.php

II.3. Semne intraorale

Spațiul protetic potențial reprezintă semnul patognomic pentru edentație. Acesta apare consecutiv extracțiilor dentare, complicațiilor afecțiunilor odonto-parodontale, tumorilor sau traumatismelor.

Limitele spațiului protetic potențial:

-mezial și distal- fețele proximale ale dinților restanți,

-ocluzal- planul de ocluzie sau suprafața ocluzală,

-inferior- muchia crestei alveolare edentate.

Elementele spațiului protetic potențial

Creasta edentată- reprezintă osul alveolar restant în urma extracțiilor dinților afectași ai zonei respective. Se carcaterizează prin:

Amplitudine- este mărită sau micșorată în funcție de migrările și morfologia dinților limitrofi;

Înalțime- se măsoară prin distanța de la limita de reflexie a mucoasei mobile la vârful crestei și este în mod normal de 4-6 mm;

Lățime- se măsoară între planurile virtuale ce trec prin versanții vestibulari și orali ai crestei edentate;

Muchie- poate fi ascuțită, convexă, rotunjită, concavă sau poate deveni o suprafață în resorbțiile accentuate;

Bază- poate fi largă sau îngustă, în funcție de gradul de atrofie și resorbție osoasă, influențând raportul și poziția corpului de punte cu aceasta;

Versanți- pot avea orientare oblică, pot fi ușor convecși sau cu convexități accentuate, în acest caz putând avea caracterul unor exostoze, care pot afecta protezarea;

Forma pe secțiune- are formă de triunghi cu baza spre osul maxilar/mandibular dar și formă trapezoidală cu baza mică spre muchia crestei;

Profil- poate fi regulat sau neregulat, determinat de extracții neînsoțite de o regularizare a suportului osos sau în cazul unor extracții ce s-au succedat la diferite intervale de timp;

Orientare- poate fi ascendentă sau descendentă.

Elemente odonto-parodontale limitrofe spațiului protetic potențial

La nivelul arcadei afectate, aria ocluzală este întreruptă fie prin edentație, fie prin pierderea punctului de contact, iar prinsolicitarea dinților restanți apare fenomenul de abraziune de diferite grade (0, 1, 2, 3)

Capitolul III

PROTEZA MOBILĂ PE CAPSE

Datorită faptului că tehnologia a evoluat constant în domeniul stomatologiei, în ziua de azi lucrările protetice sunt mult mai eficiente și mai confortabile, pacienții având de ales dintr-o gamă mai largă de produse. Astfel, una dintre cele mai potrivite opțiuni este reprezentată de protezele dentare pe capse, deoarece propun mai multe avantaje.

III.1 Avantajele protezelor dentare mobile cu capse

Majoritatea pacientițlor care își doresc sa opteze pentru o proteză, impun condiția ca aceasta să nu fie foarte mobilă, pentru a nu crea disconfort în momentul vorbirii sau masticației alimentelor. Așadar, pe lângă confort și estetica superioară, protezele cu capse sunt bine primite de către pacienți, nu provoacă alergii, iar stabilitatea este datorată faptului ca acele capse sunt cimentate la nivelul dinților sau rădăcinilor restante.

În plus, fiind mobilizabile, acestea pot fi îndepartate oricând pentru igienizare, astfel încât să nu se deterioreze o dată cu trecerea timpului. De asemenea, un alt avantaj este reprezentat de faptul ca pot fi confecționate și pe implanturi dentare, dacă din diferite motive nu mai există nicio rădăcină naturală.

Cu alte cuvinte, după efectuarea a câtorva teste, medicul alcătuiște planul aferent tratamentului, personalizat în funcție de situația prezentată de pacienți. Se poate opta pentru o anumită formă și nuanță a gingiilor și danturii, totul in funcție de preferințe. Factorul estetic joacă un rol important pentru cei mai mulți dintre pacienți, motiv pentru care protezele capătă aspectul dinților naturali, fiind astfel una dintre cele mai bune posibilități pentru substituirea dinților lipsă.[32]

III.2 Dezavantajele protezelor dentare mobile cu capse

Tratamentele moderne ale stomatologiei sunt special concepute pentru ca acestea să fie cât mai eficiente cu putință. Aceeași este și situația protezelor dentare mobile cu capse, care propun o scurtă listă de dezavantaje ce pot fi remediate cu ușurință. Așadar, în anumite situații poate să apară senzația de disconfort sau chiar durere, inflamații la nivelul gingiilor, însă avantajul este că prin intermediul ajustărilor aduse protezei, toate aspectele negative vor fi evitate.[32]

Figura 7 Proteza pe capse

Sursa: https://www.drnassar.ro/proteza-mobila-pe-implanturi.html

Capsele sunt compuse dintr-un dispozitiv corono-radicular în care bontul coronar este sub forma unei sfere retentive. Dispozitivul se fixează la sub-structura preparată. La nivelul protezei scheletate se fixează o capsă care permite angajarea pe acest bont și încercuirea lui realizând retenția.

O variantă a capselor metalice este reprezentată de utilizarea acrilatului elastic cu care se poate căptuși zona din imediata vecinătate a sferei retentive permițându-se astfel inserția și dezinserția protezei. Există posibilitatea de a secționa pivotul radicular prin secționarea axială a dispozitivului radicular. Dezavantajul acestui sistem este că necesită o preparare largă a canalului radicular și nu se poate igieniza corect.[32]

Capitolul IV

PROTEZA TOTALĂ

Proteza totală se obține în mai multe faze clinice și de laborator cu scopul restaurării morfo-funcționale a arcadelor dentare. Aceasta prezintă următoarele caracteristici:

Sunt indicate pentru restaurarea arcadelor dentare la câmpurile protetice cu edentație totală;

Materialele din care sunt confectionate pot fi rășini acrilice(cel mai folosit), fibre de sticlă, plasă metalică, mase ceramice;

Restaurează morfo-funcțional aparatul dento-maxilar;

Fenomenele de succiune și adeziune asigură menținerea și stabilitatea;

Proteza totală se compune din : baza protezei, șaua protezei, arcada dentară artificială, dinți artificiali.

IV.1 Fazele clinice și tehnice pentru confecționarea protezelor totale

Examenul pacientului cuprinde:

Anamneza: motivul prezentării, starea de sănătate prezentă și în trecutul apropiat, cauza pierderii dinților

Examenul clinic se desfășoară în doi timpi: exobucal, endobucal.

Examenul clinic endobucal este completat de examenul modelului preliminar și de lucru.Examinarea câmpului protetic pune în evidență formațiunile anatomice care îl alcătuiesc:

creste alveolare- mărimea și aspectul lor, raportul dintre ele;

bolta palatină;

torusul palatin;

linia oblică internă;

apofizele genii.

Crestele alveolare bine reprezentate sunt elemente importante pentru stabilitatea protezelor, comparativ cu crestele resorbite sau sub formă lamelară.

Bolta palatină adâncă este favorabilă pentru stabilitatea protezei, bolta plată cu suprafață mare participă eficient la menținerea protezei prin crearea fortei de adeziune. Raportul dintre crestele alveolare are semnificații deosebite pentru tipul de montare al dinților.

Grosimea și aspectul mucoasei este diferit. Mucoasa groasă, aderentă, suportă presiunile masticatorii, iar mucoasa subțire nu suportă presiunile. Mucoasa neutră este situată în general la nivelul fundurilor de sac și la zona Ah.

Examenul este însoțit de alcătuirea fișei de tratament.[27]

Amprentarea preliminară. Operațiunea clinică de înregistrare a câmpului protetic într-un material specific de amprentare. Amprenta reprezintă negativul campului protetic, in ea se toarnă modelul preliminar.

Figura 8 Linguri universale de amprentare

Sursa: https://www.infodentis.com/lucrari-dentare-fixe-etape-clinice/amprenta-dentara-tehnici.php

Confecționarea modelului preliminar. Constituie copia pozitivă a câmpului protetic. Este realizat din ghips, prin turnare in amprenta preliminară. Pe acest model este reprezentată mai bine zona de spijin decât zona de succiune. Este utilizat pentru completarea examenului clinic si pentru confecționarea lingurii individuale.

Figura 9 Modele preliminare

Sursa;http://www.creeaza.com/familie/medicina/PROTEZA-TOTALA-PARTEA-PERSONAL934.php

Confecționarea portamprentei individuale (lingurii individuale). Este proprie fiecarui pacient, corespunzând câmpului protetic al acestuia pe care se adaptează perfect. Numai cu ajutorul unei portamprente individuale se poate amprenta corect întregul câmp protetic cu care proteza va veni in contact. Aceasta zona nu poate fi amprentată exact, cu portamprentele standard. Este o etapă tehnică.[27]

Figura 10 Lingură individuală. a) maxilară. b) mandibulară

Sursă: Rîndașu I, Proteze dentare, Volumul 2, Editura Medicală București, 1993, p.147

Amprentarea funcțională (definitivă). Completeză înregistrările obținute de amprenta preliminară despre câmpul protetic, utilizând în acest scop lingura individuală, materiale de amprentare cu mare finețe de redare și tehnici speciale. Proteza executată după o astfel de amprentă, are o bună menținere sși stabilitate pe câmpul protetic.

Confecționarea modelului funcțional. Este copia pozitivă a câmpului protetic obținut după o amprentă funcțională. Pe acest model sunt redate cu exactitate maximă toate detaliile câmpului protetic, atât zona de sprijin cu care proteza vine in contact, cât și zona de menținere reprezentate de fundurile de sac vestibulare si linguale si zona AH. Modelul funcțional este realizat din ghips de tip Moldano.

Confecționarea șabloanelor de ocluzie. Sunt piese de lucru intermediare, indispensabile pentru fixarea modelelor în ocluzor sau articulator în poziție de relație centrică. Aceste piese sunt indispensabile in tratamentul edentatului.[14]

Figura 11a,b-sablon de ocluzie superior; b,c- șablon de ocluzie inferior

Sursă: Rîndașu I, Proteze dentare, Volumul 2, Editura Medicală București, 1993, p.159

Determinarea raporturilor intermaxilare și indicații pentru montarea dinților artificiali. Este o etapă clinică foarte importantă. Cu ajutorul șabloanelor de ocluzie, medicul stomatolog stabilește raporturile sau relația intermaxilară, adică poziția fiziologică a mandibulei față de maxilar. Prin intermediul șabloanelor de ocluzie, cele două modele funcționale se vor afla în aceeași poziție, astfel încât tehnicianul dentar să execute viitoarele proteze în relația intermaxilară.Pe șabloane se trasează de către medic mai multe repere necesare alegerii și montării dinților artificiali.[14]

Montarea modelelor în ocluzor sau articulator. Este o etapă tehnică în care ansamblul modele funcționale-șabloane este fixat intr-un aparat care păstrează poziția modelelor după indepărtarea șabloanelor. Poziția modelelor, unul față de altul, este aceeași în care s-a aflat mandibula față de maxilar în momentul determinării relației dintre ele.

Figura 12 Pregătirea modelelor pentru fixat în ocluzor

Sursă: Rîndașu I, Proteze dentare, Volumul 2, Editura Medicală București, 1993, p.169

Confecționarea machetelor pentru probă. Este o etapă tehnică numită curent montarea dinților artificiali. Se realizează din ceară macheta bazelor protezelor, pe care se montează dinții artificiali cu ajutorul datelor transmise pe șabloane de ocluzie.

Figura 13 Macheta în ceară

http://www.creeaza.com/files/medicina/2038_poze/image091.jpg

Proba machetelor în cavitatea bucală. Medicul stomatolog are obligația de a verifica dacă datele stabilite cu ajutorul șabloanelor de ocluzie, precum și indicațiile de alegere și montare a dinților artificiali au fost respectate de către tehnicianul dentar. Eventualele neconcordanțe sunt remediate de către medic sau se cere o nouă montare, iar in privința fizionomiei se cere și părerea pacientului.

Confecționarea tiparului. Etapa tehnica în care machetele protezelor se ambalează in ghips în interiorul unor conformatoare (cuvete). După eliminarea cerii machetelor, ambalajul devine tipar in care se va introduce și se va polimeriza acrilatul formând astfel bazele protezelor. Această fază se mai numește și ambalare.

Prepararea și îndesarea acrilatului. Se prepara acrilatul necesar pentru baza viitoarei proteze și se introduce în tipar, care va fi preparat din polimer și monomer.

Polimerizarea acrilatului.Pasta de acrilat introdusă în tipar este supusă unui proces de polimerizare și devine un corp dur, rezistent, alcătuind baza protezelor. Pe bază sunt situați dinții artificiali.

Dezambalarea, prelucrarea și lustruirea protezelor.  Protezele sunt îndepartate din tipare, curățate de resturile de masa de ambalat iar plusurile de material acrilic îndepartate. În final protezele fiind lustruite.

Aplicarea protezelor în cavitatea bucală. Etapa clinică în care medicul stomatolog aplică și adaptează protezele pe câmpul protetic al pacientului edentat. Această fază nu reprezintă încheierea tratamentului, ci numai unui ciclu. Urmează un al doilea ciclu, în care protezele sunt adaptate la pacient integrându-se biologic, iar aceasta se adaptează stării de protezare.[27]

IV.2 Indicații, accidente și incidente privind utilizarea protezelor

Pot apărea tulburări de adaptare (senzația de ,,gură plină”, hipersalivație, senzație de vomă, puncte dureroase, hipogeuzie);

Mâncarea trebuie tăiată în bucăți mici, masticația trebuie sa fie în ambele părți simultan, evitarea mâncărurilor lipicioase;

Fonația suferă modificări, se recomandă cititul cu voce tare;

Igiena dinților se face cu o periuță moale, cu săpun obișnuit( nu se folosește pastă de dinți pentru a curăța proteza).

Nu este indicat să adaptați sau reparați singuri protezele

Se recomandă control de rutină, cel puțin la 6 luni sau dacă apar modificări la nivelul mucoasei edentate (hiperemie, inflamație), mușcarea repetată a obrajilor, dificultăti de masticație, fonație ce nu se ameliorează, fisuri la nivelul comisurilor.[14]

II. PARTEA SPECIALĂ

Rezultate și discuții

Am realizat un studiu asupra pacienților care s-au prezentat cu edentații parțial întinse în anul 2018 în cabinetul stomatologic, în vederea reabilitării orale. Am ales 4 cazuri în care voi detalia planul de tratament și fazele clinice și tehnice pentru confecționarea protezelor.

Ca modalitate accesibilă pentru o clasificare prognostică promptă au fost criteriile clinice, în care au fost considerate ca semne de gravitate: disfuncția sistemului stomatognat, insuficiență funcțională masticatorie, insuficiența funcției fizionomice, insuficiența funcției fonetice, tulburări morfologice faciale și modificări tisulare faciale.

Am constatat incidența crescută a cazurilor de etilism, tabagism și nivel de trai scăzut la această categorie.

Analizând vârsta bolnavilor din lotul cercetat, frecvența cea mai ridicată a cazurilor a fost în intervalul de vârstă 60-75 ani.

CAZ CLINIC NR.1

Pacient C.A. de sex feminin, în vârstă de 71 ani, se prezintă în cabinetul stomatologic în vederea reabilitării orale la nivel mandibular.

Figura 14 Examen clinic intraoral

Din anamneză reținem: pacienta neagă consumul de acool, tutun, cafea, are DZ tip II.

În cadrul examenului clinic extraoral se observă:

Curbarea fantei labiale, cu concavitatea spre interior;

Obrajii și buzele invaginate datorită suportului reprezentat de arcadele dentoalveolare;

Șanțurile periorale adâncite;

Marginea bazilară și mentonul sunt proeminente.

La examenul clinic intraoral se observă:

La nivelul maxilarului se observă o edentație totală protezată mobil;

La nivelul mandibulei se observă o edentație subtotală cu prezența dintelui 4.3.

Figura15 Radiografie

Planul de tratament

Opțiunile terapeutice pentru cazul prezentat sunt:

Proteză mobilă acrilică;

Protezarea pe capse.

Pacienta a ales după indicațiile medicului, protezarea pe capse.

Etapa 1- Pregătirea bontului 4.3

Efectuarea tratamentului endodontic cu instrumentar manual folosind ace Kerr de dimensiuni 15-40;

Obturația de canal cu ajutorul tehnicii condensare la rece

Șlefuirea coroanei cu freze diamantate și freze de tip Largo

Figura16 Pregătirea bontului 4.3

Etapa 2- Amprenta preliminară

Ca suport pentru materialele de amprentă, sunt necesare lingurele de amprentă. Portamprenta trebuie să fie suficient de rigidă, sa nu jeneze locul formațiunilor mobile și să cuprindă în totalitate câmpul protetic. Materialul de amprentă folosit este siliconul de adiție.

Etapa 3- Amprenta funcțională

Se cimenteză capele, se poziționează capsele roz și se reamprentează cîmpul protetic folosind portamprenta individualizată. Pacienta efectuează testele lui Franz Herbst.

Materialul utilizat este unul rigid- acrilat. În cadrul verificării extraorale se examinează prontamprenta din punctul de vedere al corectitudinii și al respectării indicațiilor date tehnicianului privind materialul utilizat:

Distanțarea totală sau parțială

Plasarea butonilor

Plasarea mânerului

Verificarea intraorală urmărește modul în care se realizează la nivelul cavității orale. Se practică o verificare statică și una dinamică, urmărind rapoartele marginilor portamprentei.

Figura 16 DCR-ul și capa

Figura 17 Lingura funcțională

Etapa 4- Șablonul de ocluzie

Este confecționat în laboratorul de tehnică dentară. Materialul folosit este placa fotopolimerizabilă și borduri din ceară. Acesta are ca scop înregistrarea ocluziei.

Se introduce șablonul în gura pacientului, acesta mușcă cu precauție, astfel formându-se în valul de ceară impresiuni dentare.

Figura 18 Șablonul de ocluzie și modelul antagonist

Etapa 5- Macheta în ceară

Etapa 6- Aplicarea și adaptarea protezei în cavitatea bucală

Figura 19 Proteza finală

După finalizarea reabilitării orale, pacienta și-a imbunătățit treptat masticația, fonația și deglutiția.

Indicații, accidente și incidente privind utilizarea protezelor

Pacientei i se vor comunica următoarele: poate apare senzația de ,,gură plină”, hipersalivație, senzație de vomă, pierderea gustului, mâncarea trebuie tăiată în bucăți mici, masticația trebuie să fie în ambele părți simultan, evitând mâncărurilor lipicioase. Igiena dinților se va face cu o periuță moale, cu săpun obișnuit. Se recomandă control de rutină, cel puțin la 6 luni.

CAZ CLINIC NR.2

Pacient A.V, de sex masculin în vârstă de 70 ani, se prezintă în cabinetul stomatologic în vederea reabilitării orale la nivel maxilar.

Figura 20 Examenul intraoral

Din anamneză reținem: pacientul este fumător, consumator de alcool, cunoscut cu hepatită VHB din 2004.

În cadrul examenului clinic extraoral se observă:

Modificarea profilului facial,

Invaginarea obrajilor și buzelor cu micșorarea roșului buzelor,

Creasta alveolară din zona frontală este resorbită,

Șanțurile faciale sunt accentuate.

La examenul intraoral se observă:

La nivelul maxilarului se observă o edentație subtotală cu prezența pe arcadă a elementelor odontoparodontale 1.1 și 2.1.

La nivelul mandibulei se observă o lucrare protetică fixă bicomponentă.

La Rx se observă dinții 1.1 și 2.1 fără complicații apicale și parodontale.

Planul de tratament

Opțiunile terapeutice pentru cazul prezentat sunt:

Proteză mobilă acrilică;

Protezarea pe capse.

Pacientul a ales după indicațiile medicului, protezarea pe capse.

Etapa 1- Pregătirea bonturilor 1.1 și 2.1

Efectuarea tratamentelor endodontice cu instrumentar manual folosind ace Kerr de dimensiuni 15-40;

Obturația de canal cu ajutorul tehnicii condensare la rece

Șlefuirea coroanei cu freze diamantate și freze de tip Largo

Etapa 2- Amprenta preliminară

Se realizează cu ajutorul lingurelor de amprentă, iar materialul folosit este siliconul de adiție. Amprentarea se face în doi timpi.

Figura 22 Amprenta preliminară

Etapa 3- Amprenta funcțională

Se cimenteză capele, se poziționează capsele roz și se reamprentează cîmpul protetic folosind portamprenta individualizată. Pacienta efectuează testele lui Franz Herbst.

Verificarea intraorală urmărește modul în care se realizează la nivelul cavității orale. Se practică o verificare statică și una dinamică, urmărind rapoartele marginilor portamprentei.

Figura 23 Cimentarea capelor

Figura 24 Amprenta funcțională

Etapa 4-Modelul funcțional

Este o copie pozitivă a câmpului protetic obținut după o amprentă funcțională. Pe acest model sunt redate cu exactitate toate detaliile câmpului protetic.Se realizează în laboratorul de tehnică dentară iar materialul folosit este ghips.

Etapa 5- Șablonul de ocluzie

Este realizat în laboratorul de tehnică dentară din placa fotopolimerizabilă și borduri din ceară. Acesta are ca scop înregistrarea ocluziei.

Figura 25 Șablonul de ocluzie

Etapa 6-Montarea în articulator

Poziția modelelor, unul față de altul, este aceeași în care s-a aflat mandibula față de maxilar în momentul determinării relației dintre ele.

Figura 26 Montarea în articulator

Etapa 7- Montarea dinților artificiali

Se montează dinții artificiali pe baza protezei care este confecționată din ceară apoi se adugă în articulator pentru realizarea ocluziei.

Figura 27 Montarea dinților artificiali

Etapa 8- Aplicarea și adaptarea protezei în cavitatea bucală

Figura 28 Adaptarea protezei

Indicații, accidente și incidente privind utilizarea protezelor

Pacientei i se vor comunica următoarele: poate apare senzația de ,,gură plină”, hipersalivație, senzație de vomă, pierderea gustului, mâncarea trebuie tăiată în bucăți mici, masticația trebuie să fie în ambele părți simultan, evitând mâncărurilor lipicioase. Igiena dinților se va face cu o periuță moale, cu săpun obișnuit. Se recomandă control de rutină, cel puțin la 6 luni.

CAZ CLINIC NR.3

Pacient T.C., de sex masculin, în vârstă de 75 ani, se prezintă în cabinetul stomatologic în vederea reabilitării la nivel mandibular.

Figura 29 Examen clinic intraoral

Din anamneză reținem: cunoscut cu HTA esențială gradul III, pentru care urmeză tratament cu betablocante, fumător, consumator de alcool.

În cadrul examenului endobucal se pot observa următoarele:

Prezența elementelor odontoparodontale 3.3, 4.3, 4.4 la nivel mandibular

Figura 30 Radiografie

Planul de tratament

Extracția dintelui 4.4.,

Tratamentele endodontice la dinții 3.3 și 4.3 ,

Pregătirea bonturilor 3.3 și 4.3 prin șlefuire,

Realizarea unei proteze mobilizabile pe capse.

Etapa 1- Amprenta preliminară

Se amprentează câmpul protetic cu ajutorul lingurelor individuale cu material de tip silicon de adiție. Amprentarea se face în doi timpi, iar amprenta se trimite în laborator.

Etapa 2- Amprenta funcțională

Se cimenteză capele, se poziționează capsele roz și se reamprentează cîmpul protetic folosind portamprenta individualizată.

Figura 31 Amprenta funcțională și modelul funcțional

Etapa 3-Șablonul de ocluzie

Se înregistrează relațiile ocluzale prin încălzirea cerii. Se introduce șablonul în gura pacientului, acesta mușcă cu precauție, astfel formându-se în valul de ceară impresiuni dentare.

Figura 32 Șablonul de ocluzie

Etapa 4- Montarea în articulator

Etapa 5- Montarea dinților artificiali

Etapa 6- Confecționarea tiparului

Etapa 7-Lustruirea și adaptarea protezei

Figura 33 Aplicarea protezei

CAZ CLINIC NR.4

Pacient A.C, de sex feminin, în vârsta de 63 ani, se prezintă în cabinetul stomatologic în vederea reabilitării orale.

Figura 34 Examen endobucal

Din anamneză reținem: pacienta este fumătoare, neagă consumul de alcool și nu urmează nici un tratatement.

În cadrul examenului endobucal observăm: retracția osoasă la nivel mandibular și maxilar, prezența elementelor odonto-parodonatale M 2.3, 2.4, m 4.5, 4.6.

Figura 35 Radiografie

Planul de tratament

Opțiunile terapeutice pentru cazul prezentat sunt:

Proteză mobilă acrilică;

Protezarea pe capse.

Pacienta a ales după indicațiile medicului, protezarea pe capse.

Tratamentele endodontice la dinții 2.3, 2.4 și 4.5, 4.6;

Pregătirea bonturilor 2.3, 2.4, 4.5, 4.6 prin șlefuire

Realizarea protezelor mobilizabile pe capse.

Etapa 1- Pregătirea bonturilor 2.3, 2.4 și 4.5, 4.6

a) Efectuarea tratamentelor endodontice cu instrumentar manual folosind ace Kerr de dimensiuni 15-40;

b) Obturația de canal cu ajutorul tehnicii condensare la rece

c) Șlefuirea coroanei cu freze diamantate și freze de tip Largo

Figura 36 Pregătirea bonturilor

Etapa 2 Amprenta preliminară

Se amprentează câmpul protetic cu ajutorul lingurelor individuale cu material de tip silicon de adiție. Amprentarea se face în doi timpi, iar amprenta se trimite în laborator.

Figura 37 Amprente preliminare mandibulă și maxilar

Etapa 3- Amprenta funcțională

Figura 38 Linguri individuale

Etapa 4- Modelul funcțional

Figura 39 Modelele funcționale cu capele

Etapa 5-Șablonul de ocluzie

Este realizat în laboratorul de tehnică dentară din placa fotopolimerizabilă și borduri din ceară. Acesta are ca scop înregistrarea ocluziei.

Figura 40 Șablonul de ocluzie

Etapa 6- Montarea în articulator

Figura 41

Etapa 7- Montarea dinților artificiali

Etapa 8- Confecționarea tiparului

Etapa 9-Lustruirea și adaptarea protezei

Figura 42 Adaptarea protezei din normă frontală și normă laterală

După finalizarea reabilitării orale, pacienta și-a imbunătățit treptat masticația, fonația și deglutiția.

Indicații, accidente și incidente privind utilizarea protezelor

Pacientei i se vor comunica următoarele: poate apare senzația de ,,gură plină”, hipersalivație, senzație de vomă, pierderea gustului, mâncarea trebuie tăiată în bucăți mici, masticația trebuie să fie în ambele părți simultan, evitând mâncărurilor lipicioase. Igiena dinților se va face cu o periuță moale, cu săpun obișnuit. Se recomandă control de rutină, cel puțin la 6 luni.

Concluzii

Reabilitarea protetică prin protezarea pe capse a condus în mod cert la obținerea gradului de confort al pacienților indispensabil unui mod de viață sănătos, prin materializarea criteriilor bioloogice, biomecanice și estetice ce au stat la baza deciziilor terapeutice.

Protezarea finală a reunit ca elemente de menținere, sprijin și stabilizare, atașamenturi tip capsă aplicate atât la nivelul mandibulei cât și la nivelul maxilarului cu scopul reconstrucției mobile.

Reabilitarea edentațiillor s-a realizat prin intermediul protezelor pe capse atât la nivel maxilar cât și la nivel mandibular, repoziționându-se față de craniu si redimensionând etejele feței.

Unul din obiectivele educației sanitare îl reprezintă conștientizarea pacienților cu starea de sănătate generală și mai ales locală. Pacienții trebuie să fie conștienți de faptul ca edentația este motivul pentru care funțiile sistemului stomatognat nu mai pot fi realizate cu aceeși eficacitate și ușurință în comparație cu perioada dentată.

Necesitatea instituirii unui tratament corect protetic trebuie sa fie de o importanță deosebită pentru pacient, care trebuie să conștient că numai prin terapie protetică se pot restabili și reabilita funcțiile sistemului oro-dentar.

Soluția aleasă de către medicul stomatolog, în cazul nostru protezarea pe capse, trebuie să fie bine justificată și argumentată în fața pacienților pentru o colaborare cat mai bună.

Proteza pe capse, odata realizată și adaptată în cavitatea bucală va avea efecte pozitive asupra psihicului pacientului, va readuce zâmbetul, încrederea în sine, comunicarea și masticația. Musculatura feței și aspectul estetic vor reveni la normal, proteza ajutând obrajii să se sprijine, dispărând aspectul de vârstă înaintată.

BIBLIOGRAFIE

Antohe E., Tratat de protetică clinică și terapia edentației parțial întinse., Iași, Editura Gr. T. Popa, 2008.

Applegate, O.C.An evolution of the support for removable partial denture.J.Prost.Dent.Philadephia, Ed. W.B.Saunders 1960.

Bandettini R. Protesi scheletrica.Clean. Odontoprot. 1954.

Bandettini R.La protesi parziale. Minerva stomat. 1960.

Bratu, D. Materiale dentare în cabinetul de stomatologie, Timișoara, Editura Helicon, 1994.

Burlui V., Forna N., Clinica si terapia edentației parțial întinse, Editura Apollonia Iași 2004.

Burlui V., Ifteni G.,Terapia protetică conjunctă unitară Ediția a II-a revizuită, Editura Etp Tehnopress Iași, 2006.

Chira I., Morfopatologia funcțională a aparatului dento-maxilar, Editura Didactică și pedagogică București, 1981.

Carl Mich, Implant-Contemporary dentistry, Editura Mosby, 2007.

Costa E., Dezechilibrul ocluzo-articular. Comunicare la U.S.S.M, Filiala București, 1970.

Donciu V., Rîndașu I., Tehnica executării mobilizabile și mobile, București, 1981.

Dumitrescu St., Restaurarea protetică mobilizabilă în edentația parțială, București: Editura Medicală, 1973.

Ene L., Popovici C., Edentația totală. Clinică și tratament, București: I.M.F, 1998.

Forna N., Protetică dentară, Volumul II, Proteza parțială mobilizabilă. Proteza totală, Editura Enciclopedică, 2011.

Forna N., Telescoparea în tratamentul edentației parțial întinse, Editura Apollonia, Iași, 2001.

Forna N., Tratat de protetică dentară, Editura Gr. T. Popa, 2008.

Găucan C., Procedee restaurative în distrcțiile coronare întinse, Editura Medicală, 1989, București.

Hutu E., Preoteasa E., Samoilă A., Schimbări în relația mandibulo-maxilară la adulți și bătrâni, Revista națională de stomatologie.

Ionescu A., Tratamentul edentației parțiale cu proteze mobile, București, Editura Național, 1999.

Ioniță S, Petre, Ocluzia dentară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1986.

Păuna M., Preoteasa E., Relația mandibulo maxilară la edentatul total, București, Editura Cerma, 1998.

Hutu E., Preoteasa E., Samoilă A., Schimbări în relația mandibulo-maxilară la adulți și bătrâni, Revista națională de stomatologie.

Păuna M., Preoteasa E., Aspecte practice în protezarea edentației totale, Bucrești, Editura Cerma, 2002.

Prelipceanu F, Doroga O., Protetica dentară, București, Editura Didactică și pedagogică, 1985.

Preoteasa E., Considerații privind tulburările fonetice în protezarea totală, București: Magazin stomatologic, 2001.

Rîndașu I, Proteze dentare, Volumul 2, Editura Medicală București, 1993

Rîndașu I, Proteze dentare, Volumul 1, Editura Medicală București, 1994

Rîndașu I., Reabilitări oro-dentare, București, Editura Universității Titu Maiorescu, București, 2005.

Severineanu V., Parodontologie clinică și terapeutică, Editura Academiei București 1984.

Soams J. V., Southan J.C., Oral pathology-second edition, Mosby, 1993.

Vițalariu AM, 2006, Tehnologia protezei totale. Aspecte practice, Editura Performantica Iași

http://dridih-dent.ro/2016/10/10/proteze-dentare-mobile-cu-capse/