5.4. Metode de combatere, extragere și valorificare Odată ce P. antipodarum s-a instalat, eradicarea este improbabilă în majoritatea locațiilor și… [303177]

5.4. [anonimizat] P. antipodarum s-a instalat, eradicarea este improbabilă în majoritatea locațiilor și adesea impractică acolo unde ar fi posibilă. [anonimizat].

Detectarea timpurie a acestei specii într-o [anonimizat]. Din acest motiv specia este de obicei identificată la mult timp după ce a colonizat noi sisteme ecologice acvatice. [anonimizat], inspectori, [anonimizat]-un program de informare și instruire de specialitate. Monitorizarea apelor pentru identificarea acestei specii se poate face și trebuie efectuată în mod planificat și periodic. Încă nu sunt cunoscute metode pentru a [anonimizat] s-au dovedit a fi eficiente pentru a împiedica răspândirea altor specii de moluște acvatice s-au dovedit a fi fezabile și în acest caz. Interzicerea transportului și a deversării apei de balast în comerțul local sau internațional a dat rezultate. Examinarea produselor de acvacultură ([anonimizat], sau, [anonimizat]) este necesară pentru a opri sau a reduce probabilitatea de răspândire a gastropodului în cauză.

În cazul semnalării speciei este recomandat să fie chemat un specialist pentru a confirma identitatea taxonomică și a efectua o evaluare a abundenței, dar acestea pot fi realizate și de către personal instruit în prealabil din cadrul administrației sau de la agențiile de mediu. [anonimizat] (se recomandă filee și bentometre tip Surber), metoda ([anonimizat]-o [anonimizat]), periodicitatea ([anonimizat] o evaluare pe râuri susceptibile de a [anonimizat]). În plus se recomandă organizarea unor cursuri pentru personalul care va efectua observațiile și monitorizarea în viitor (biologi, rangeri, agenți de teren etc.) în scopul cunoașterii speciilor prezente dar și a [anonimizat] a celor care sunt în plin proces de expansiune a arealului.

Întrucât răspândirea speciei P. [anonimizat], și în general a speciilor invazive. Recomandăm organizarea periodică a unor campanii de informare a publicului, în mod special a turiștilor din zonă, a pescarilor, a beneficiarilor sau deținătorilor de orice tip de acvacultură în aria sitului. În mod special persoanele care intră în ape infestate (pescari, turiști) [anonimizat], de riscul de a transporta specia în alte zone și să fie conștienți de necesitatea de curățire a echipamentului. [anonimizat], termic – prin scufundare timp de câteva minute în apă de 50 șC sau prin îngheț timp de 6-8 [anonimizat]r substanțe de tipul sulfatului de cupru sau a clorurii de benzetoniu – dar și prin deshidratare, prin expunerea timp de 24 de ore la 30 șC.

În ceea ce privește controlul și reducerea efectelor acestei specii, cele mai multe surse sunt concentrate pe metode chimice, dar care au și un impact colateral, respectiv au efecte adverse asupra ecosistemelor, a altor specii și asupra folosințelor umane ale apei, motiv pentru care nu recomandăm nici un tratament chimic al râului Cerna. Există și metode fizice, cum ar fi cele care implică ape supraîncălzite și desecarea unor tronsoane, care ar putea da rezultate temporare, însă foarte probabil ar avea efect limitat.

În literatura internațională nu există încă informații utile despre un program eficient de eradicare. Poate ar fi fezabilă în ecosisteme izolate, de dimensiuni reduse, dar aceasta nu este cazul râului Cerna, iar orice intervenție radicală ar produce mai mult pagube decât beneficii. Numai în cazul unor iazuri piscicole specia P. antipodarum poate fi complet eradicată, fie prin metode fizico-chimice, fie, mai degrabă, prin secarea iazurilor și carantina acestora.

Trebuie de asemenea să menționăm că, din câte cunoaștem până în acest moment, efectele potențiale ale acestei specii invazive sunt mult mai reduse decât cele exercitate de speciile de bivalve tratate în raportul de față. Indivizii acestei specii pot fi ușor crescuți în captivitate și servesc ca excelenți subiecți pentru diverse experiențe, cum ar fi cele de toxicologie, ecofiziologie și ca bioindicatori.

6. Physella acuta (Draparnaud, 1805)

6.1. Date generale

Cochilie senestră (apertura este pe partea stângă), ascuțit-ovală, spiră dezvoltată, apex ascuțit, puțin peste 1/3 din înălțimea totală a cochiliei (Fig. 74.). Are 5-6 anfracte puțin curbate, utimul mult mai dilatat, depășind puțin liniile laterale ale cochilei. Apertura îngustă, ascuțit ovală, peristom simplu, ascuțit, răsfrânt, există o mică fantă ombilicală. Cochilia destul de rezistentă, opacă, culori variabile de la gălbui deschis, lucios până la negru. Înălțime 12-15 mm, lățime 5-7 mm, unele exemplare putând fi și mai mari. Raportul dintre înălțimea aperturii și cea a cochiliei întregi este de cca. 3/4 (Glöer 2015).

Posibilități de confuzie

Se poate confunda cu specia autohtonă Physa fontinalis care este însă mult mai rară, cu areal în plină restrângere, cu cochilie alungit-ovală, apex bont, spiră mică, cca. 4 anfracte delimitate de o sutură superficială, pereții cochiliei mult mai fini, semi-transparenți, lucioși.

Fig. 74. Physella acuta (habitus).

Ecologie: Trăiește în ape stagnante sau curgătoare, de obicei în apropiere de mal, frecvent la limita sau chiar peste nivelul actual al apei, pe orice substrat, pietre, pietriș, nisip sau mâl, cu sau fără plante acvatice și palustre. Este o specie euriecă, rezistentă, adaptată la ape poluate organic. P. acuta se întâlnește frecvent în bazine acvatice antropogene, cum sunt apele de răcire deversate de termocentrale. Poate supraviețui bine în condiții vitrege (temperaturi extreme și poluarea apei), dacă acestea sunt doar temporare.

Răspândire: După Grossu (1987) este la origine o specie mediteranean-vest europeană. Ea și-a extins arealul în secolul XX, mai ales ca urmare a modificărilor fizico-chimice ale apelor continentale, eutrofizare și diverse forme de poluare. Răspândirea ei actuală ridică probleme de natură biogeografică dar și sistematică. Există păreri conform cărora specia cunoscută ca fiind invazivă ar proveni de fapt din America de Nord, iar după unele surse ar fi un alt taxon, care se află în plină expansiune și în Europa. Până la noi date care să rezolve problema statutului sistematic și al originii geografice, reținem că indiferent de păreri și de surse, este vorba de o specie alohtonă, invazivă, a cărei răspândire s-a realizat mai ales în ultimele câteva decenii.

6.2. Distribuția speciei în P.N.P.F.

Este o specie cu valvențe ecologice foarte largi, euribiontă, rezistentă la desecare și la condiții puternice de eutrofizare, care poate respira ocazional și aer atmosferic. O întâlnim de-a lugul țărmului (malurile) Dunării, pe toate substraturile, dar și pe mulți dintre afluenții acesteia, în zone umede și bălți, mlaștini eutrofe, pe vegetația emersă și natantă, bușteni etc. În general nu o regăsim în dragaje ci doar în zonele de mal, în apă puțin adâncă sau la interfața aer-apă. Migrează odată cu modificarea nivelului apei pe verticală.

6.3. Impact

În râul Cerna P. acuta coexistă cu celălalt gastropod invaziv, Potamopyrgus antipodarum, ambele atingând densități mari, însă în restul sitului ea apare alături de speciile native. P. acuta se hrănește preponderent cu vegetația epifitică și cu macrofite, astfel încât ea se află în competiție cu specii native care ocupă o nișă similară, cum sunt speciile genului Anisus sau Gyraulus, nu și cu alte gastropode, cum este Planorbis planorbis sau Lymnaea stagnalis, care exploatează fitobentosul (algele de la suprafața sau din substrat).

P. acuta constituie hrană pentru o serie de pești, atât în Dunăre cât și pe afluenți. Dintre ei păstrăvii sunt cunoscuți ca și importanți consumatori ai acestei specii, mai ales la vârste de peste 10 luni. Atunci când cele două specii de gastropode invazive (tratate în acest raport) apar împreună, pe substrat pietros riscul prădării este mult mai ridicat pentru P. acuta decât pentru P. antipodarum, în timp ce în vegetația macrofită riscul este similar pentru cele două specii. Prin urmare, P. acuta poate reprezenta o hrană importantă pentru peștii din diferitele habitate, iar aceștia pot avea un efect reglator asupra populațiilor melcului invaziv.

Efecte socio-economice și sanogenetice

Ca și în cazul speciei P. antipodarum, talia redusă și modul prea puțin evident de viață concură la ignorarea speciei P. acuta de către autorități, profesioniști, precum și de către comunitățile locale. Este o specie care se identifică numai în urma unei căutări active și numai de către cunoscători. De aceea și efectele exercitate sunt ascunse și prea puțin cunoscute, dar și relativ rar studiate.

Efectele sanogenetice cunoscute sunt legate de paraziții gastropodului. P. acuta este cunoscută ca gazdă a trematodelor parazite Maritrema conoideum, Euparyphium albuferensis și relativ recent descoperitul Echinostoma friedi, cu potențial patogen la populațiile umane.

6.4. Metode de combatere, extragere și valorificare

Combaterea acestei specii nu se poate realiza cu succes decât în cazul utilizării unor produse chimice, dar care ar avea efecte intolerabile asupra ecosistemelor și a sănătății comunităților umane. Din cauza efectelor colaterale, nu putem recomanda nici o metodă radicală de eradicare.

Fiind o specie prea puțin studiată și frecvent ignorată, nu au fost dezvoltate încă tehnici de extragere și nici nu sunt metode de valorificare consacrate. P. acuta poate fi ușor crescută în acvarii și poate servi drept specie pentru experiențe și pentru dezvoltarea unor modele de bioindicație. Riscul epidemiologic pe care îl reprezintă o promovează ca obiect de studiu și de monitorizare în viitor.

XVI.5. Specii de decapode dulcicole invazive

1. Orconectes limosus – racul dungat

1.1. Date generale

Specia are dimensiuni medii, indivizii atingând lungimea totală de 6-12 cm în stadiul de adult; culoarea variază de la oliv-brun la brun-negricios, cu partea ventrală a cleștilor mai deschisă și vârf portocaliu cu negru; pe partea dorsală a abdomenului se pot distinge benzi de culoare brun-roșiatică; cleștii sunt netezi, cu tubercul evident la nivel de dactilopodit, spin curbat la nivel de carpus și propodit neted; apex lung și rostru cu margini terminate cu dinți, paralele (Pârvulescu 2010b). Sexul poate fi determinat prin observarea pleopodelor și a plăcii sternale, la masculi primele două perechi de pleopode având orientare anterioară (gonopode), spre deosebire de femelă unde pleopodele sunt egale și rudimentar dezvoltate (Pârvulescu 2010b).

Habitat și ecologie: Specia prezintă rezistență la modificarea condițiilor de habitat și o adaptabilitate ridicată în ceea ce privește supraviețuirea în ecosisteme acvatice poluate (Pârvulescu 2010b). Aceasta poate fi întâlnită atât în habitate cu viteză mare de curgere și substrat alcătuit din bolovani și pietre, cât și în canale sau ape cu viteză mică de curgere, adâncime mare, substrat mâlos și vegetație bogată (Pârvulescu 2010b). Capacitatea de expansiune ridicată, numărul mare de ouă care compune ponta, precum și rezistența la afanomicoză pot fi considerate avantaje clare în fața nativilor (Kozubíková și colab. 2008, Buřič și colab. 2009, Kozubíková și colab. 2011, Pârvulescu și colab. 2015).

Ciclul de viață: Specia prezintă capacitate reproductivă ridicată, copulația având loc primăvara, toamna și uneori iarna. Ponta este purtată de către femelă la nivel de pleopode și cuprinde un număr mare de ouă, juvenilii fiind îngrijiți de aceasta până devin independenți (Pârvulescu și colab. 2015). Năpârlirea este frecventă în primii anii, adulții năpârlind o dată sau de două ori pe an în sezonul de primăvară și vară. Indivizii devin activi din punct de vedere sexual la vârsta de un an.

1.2. Distribuția speciei Orconectes limosus în arealul P.N.P.F.

Specia Orconectes limosus a fost identificată pe tot cursul fluviului Dunărea începând cu Baziaș și terminând cu Drobeta Turnu-Severin (Fig. 75, 76, 77, Tabel 47.). Rezultatele sunt confirmate și de monitorizările efectuate anterior (bibliografie; campanii și date personale, date nepublicate/ în curs de publicare/ parțial publicate – a se consulta punctul I).

Pentru zona de aval/vărsare a afluenților în Dunăre, în prezentul studiu specia a fost identificată în 3 locații: Mraconia (golful Mraconia), Gornea și Radimna (Fig. 78, Tabel 48). În ceea ce privesc stațiile amplasate pe cursul afluenților (excepție zona de vărsare), specia a fost identificată în 1 locație (Fig. 79, Tabel 49). Prezența speciei în zona de vărsare a acestor afluenți în Dunăre a fost discutată anterior.

OBSERVAȚII:

– specia a fost identificată anterior și pe cursul afluenților Sirinea și Liubcova (date personale, nepublicate/ în curs de publicare/ parțial publicate);

– bibliografia raportează specia în locații precum: balta Nera-Dunăre și cursul fluviului Dunărea (Pârvulescu și colab. 2009, Pârvulescu și colab. 2012, Pârvulescu și colab. 2015); afluenții Camenița, Radimna, Gornea, Berzasca (Pârvulescu și colab. 2012), respectiv afluenții Mraconia, Sirinea, Berzasca, Gornea și Radimna (Pîrvu și Vădineanu 2014).

Prin urmare este posibilă prezența speciei și în locații precum Sirinea și Liubcova.

Prezența/ absența speciei la nivel de stații a fost prezentată conform Fig. 75-79 și tabelelor 47, 48 și 49.

Tabel nr. 47. Distribuția speciei Orconectes limosus pe cursul fluviului Dunărea, sector Baziaș – Drobeta Turnu-Severin (de la est la vest).

Tabel nr. 48. Distribuția speciei Orconectes limosus în zona de aval/ vărsare a afluenților în Dunăre, sector Baziaș – Drobeta Turnu-Severin (de la est la vest).

Tabel 49. Distribuția speciei Orconectes limosus pe afluenți (excepție zona de vărsare), sector Baziaș – Drobeta Turnu-Severin (de la est la vest)

A:

B:

Fig. 75. Capcane și identificare exemplare O. limosus pe cursul fluviului Dunărea, octombrie – noiembrie 2016 (de la stg la dr: Dr. T. Severin, Orșova, Eșelnița). (A: montare capcane, B: captură O. limosus)

A:

B:

Fig. 76. Capcane și identificare exemplare O. limosus pe cursul fluviului Dunărea, octombrie – noiembrie 2016 (de la stg la dr: Mraconia, Dubova, Svinița) (A: montare capcane B: captură O. limosus).

A:

B:

Fig. 77. Capcane și identificare exemplare O. limosus pe cursul fluviului Dunărea, octombrie – noiembrie 2016 (de la stângă la dreapta Cozla, Moldova Veche, Baziaș). (A: montare capcane B: captură O. limosus).

A:

B: C:

Fig. 78. Montare capcane, captură directă/ captură O. limosus în zona de aval a afluenților, octombrie – noiembrie 2016 (de la stg la dr: Ilovița, Cerna, Mraconia, Gornea, Radimna aval).

(A: montare capcane (de la stg la dr: Ilovița, Cerna, Mraconia, Gornea), B: captură directă (Radimna aval), C: captură O. limosus (de la stg la dr: Mraconia, Gornea, Radimna aval)).

Fig. 79. Zone de adăpost și captură O. limosus pe cursul râului Berzasca, octombrie – noiembrie 2016.

1.3. Impact

Există studii care raportează efectele negative ale speciilor alogene de decapode dulcicole asupra ihtiofaunei, macronevertebratelor bentonice, populaților autohtone de decapode și asupra altor componente biotice (Cardoso și colab. 2009, Peay și Füreder 2011, Wilson și colab. 2004 în Ruokonen și colab. 2012, Hirsch și Fischer 2008 în ERSS 2015). Cu toate acestea, majoritatea cercetărilor în domeniu atrag atenția asupra faptului că speciile alogene în cauză au un impact direct asupra populațiilor autohtone, fie prin competiția ridicată, fie prin bolile transmise (Cardoso și colab. 2009, Kozubíková și colab. 2011, Peay și Füreder 2011, Pârvulescu și colab. 2012). Este sugerat faptul că specia Orconectes limosus poate avea un impact direct și indirect asupra speciilor autohtone de decapode prin prisma competiției pentru hrană și/sau adăpost și modificarea lanțurilor trofice preexistente (Cardoso și colab. 2009).

Pe fondul introducerii intenționate și/sau cu ajutorul diverșilor vectori (dezvoltarea rutelor comerciale, a transportului naval, creșterea cantității apei de balast, etc.) a speciilor de decapode alogene, corelată cu alterarea habitatelor și fragmentarea acestora, s-au înregistrat pierderi anuale însemnate ale populațiilor autohtone în diverse țări ale continentului european (Holdich și colab. 2009, Peay și Füreder 2011). În România studiile efectuate în sectorul Baziaș – Drobeta Turnu-Severin au raportat deja prezența afanomicozei și pun pe seama acesteia pierderile înregistrate pentru populațiile autohtone de Astacus leptodactylus (Pârvulesvu și colab. 2012). Alături de afanomicoză, capacitatea reproductivă ridicată a speciei Orconectes limosus în frontul de invazie indică declinul populațiilor autohtone de Astacus leptodactylus în aceste sectoare (Pârvulescu și colab. 2015).

Efect socio-economic și sanogen

Studiile ultimelor decenii s-au axat pe identificarea efectelor produse și/sau potențiale ale speciilor invazive în plan ecologic, economic și social, alături de stabilirea celor mai eficiente soluții viitoare în scop de control, aducându-se argumente precum costurile și riscurile foarte mari. În SUA spre exemplu sunt înregistrate pierderi anuale de peste 100 miliarde de dolari datorate speciilor invazive cu impact direct nu numai asupra nativilor, ci și asupra unor domenii de interes (comerț, turism, etc.) (Pimentel și colab. 2005).

Studii recente privitoare la impactul asupra mediului și a diversității biologice cu implicații totodată economice indică un scor ridicat atribuit speciei Orconectes limosus, valoarea fiind dată de capacitatea sa de a transmite boli precum afanomicoza (Kumschick și Nentwig 2010, Laverty și colab. 2015 în Nentwig și colab. 2016). Prin urmare pierderile de natură economică sunt asociate cu răspândirea accentuată a speciei și transmiterea afanomicozei, afectând populațiile autohtone de raci protejate sau destinate comerțului (Kozubíková și colab. 2008, Kozubíková și colab. 2011, Peay și Füreder 2011, Holdich și Black 2007 în ERSS 2015). Din categoria efectelor economice directe asupra omului este amintită cea privitoare la eroziunea malurilor și surparea acestora, cu pagube potențiale prin distrugerea clădirilor și afectarea pășunatului (Aldridge 2011 în ERSS 2015). Literatura nu identifică un impact social al speciei Orconectes limosus asupra omului (Aldridge 2011 în ERSS 2015).

1.4. Metode de combatere, extragere și valorificare

În plan european și internațional există recomandări privitoare la controlul răspândirii acestei specii în situația în care populează deja ecosistemele acvatice în cauză, precum și în scopul împiedicării colonizării de noi habitate.

Dintre acestea amintim:

Îmbunătățirea legislației existente și a măsurilor de management aplicate, educarea sectorului public și privat, alături de izolarea populațiilor aparținând acestei specii și/sau a speciilor protejate vulnerabile reprezintă câteva dintre măsurile de control dezbătute pe scară largă (ISI-OL 2016, Peay și Füreder 2011). Legislația unor țări europene precum Marea Britanie sau Irlanda interzice deținerea sau comercializarea oricărei specii invazive de decapode dulcicole fără autorizație (Holdich și colab. 2004 în Holdich și Black 2007, ISI-OL 2016). Conștientizarea pericolului reprezentat de extinderea necontrolată a acestei specii în habitatele naturale reprezintă o măsură necesară și urgentă (ISI-OL 2016, Peay și Füreder 2011). Izolarea populațiilor de decapode dulcicole protejate sau vulnerabile odată cu extinderea speciilor invazive poate reprezenta o măsură de conservare eficientă, aducându-se în discuție așa numitele ark-site-uri (Kozák și colab. 2011). Acestea sunt reprezentate de cursuri de apă care nu pot fi colonizate întrucât sunt protejate de existența unor bariere naturale și/sau antropice (Kozák și colab. 2011, Peay și Füreder 2011). De altfel, în aria P.N.P.F. există 6 cursuri de apă protejate de astfel de ark-site-uri, toate fiind antropice și amplasate pe râurile Eșelnița, Valea Satului (Dubova), Plavișevița, Ponicova, Tisovița și Liubcova (date personale, nepublicate/ parțial publicate)1,2. Studiile lui Pârvulescu și Petrescu (2010) privitoare la distribuția speciei protejate Austropotamobius torrentium (Schrank 1803), incluzând arealul P.N.P.F., indică prezența acesteia în sectorul din amonte a 17 afluenți direcți ai Dunării. Având în vedere prezența speciei Orconectes limosus în sectorul din aval a câtorva dintre acești afluenți (Pârvulescu și Petrescu 2010, Pârvulescu și colab. 2012, Pîrvu și Vădineanu 2014, prezentul studiu), se poate lua în considerare această măsură de protecție.

Pe lângă astfel de măsuri există surse bibliografice care recomandă și eradicare. Holdich și colaboratorii (1999 în Holdich & Black 2007) consideră biocidele ca fiind eficiente în controlul speciilor de raci. Metoda este însă frecvent disputată luându-se în considerare numai anumite substanțe naturale aplicate în habitate închise (Holdich & Black 2007). Pentru specii invazive precum Pacifastacus leniusculus o soluție de eradicare a fost aceea de a utiliza piretrul, alături de o monitorizare îndelungată (Peay și colab. 2006).

Literatura enumeră așadar o serie de măsuri de control și eradicare posibile precum montarea de capcane, feromoni, electrofishing, utilizare de repelente, etc. (ISI-OL 2016). Există și limite în utilizarea acestora: spre exemplu montarea de capcane și utilizarea feromonilor este o metodă restrictivă dat fiind faptul că se pretează capturării adulților și numeroși factori pot împiedica aplicarea cu succes a acestei metode; electrofishingul poate fi util în capturarea inclusiv a juvenililor dar nu are o eficiență ridicată (ISI-OL 2016). Amintim totodată că utilizarea de substanțe chimice este disputată pe plan internațional datorită efectelor negative potențiale asupra altor componente acvatice (ISI-OL 2016).

Specia a fost introdusă în Europa în scop comercial începând cu anii 1890, urmând colonizări repetate în diverse țări ale continentului (Henttonen și Huner 1999). D'Agaro și colaboratorii (1999) raportează comercializarea acestei specii în Italia în cantități mari, valoarea unui kilogram ajungând la 17$ (în Reynolds și Souty-Grosset 2012). Cu toate acestea, datorită dimensiunii reduse în comparație cu alte specii invazive comercializate în Europa în scop gastronomic specia Orconectes limosus nu prezintă interes major (Holdich și Black 2007 în ERSS 2015). Există surse care consideră că aceasta prezintă importanță economică din alte puncte de vedere, precum utilizarea în acvarii, alături de hrană pentru pește sau chiar momeală (Holdich și Black 2007 în ERSS 2015). Importanța sa gastronomică rămâne însă redusă dat fiind faptul că există alte specii de raci care domină piața comercială (Lawrence și Jones 2002 în Schram și colab. 2010).

2. Eriocheir sinensis – crab chinezesc

2.1. Date generale

Specia prezintă carapace în formă pătrată cu o dimensiune care poate atinge și 10 cm în lățime, elementele distinctive fiind localizate la nivel de clești, mai exact vârful alb și prezența perilor caracteristici (Gollasch 2011, ISI-ES 2016, S2). Există posibilitatea ca în cazul indivizilor tineri cu carapacea sub 20 mm lățime perii de la nivelul cleștilor să nu se formeze (S2). Indivizii au corpul de culoare galbenă până la brună (Gollasch 2011, ISI-ES 2016). Sexul poate fi determinat pin observarea abdomenului, masculii prezentând formă distinctivă asemănătoare unei pâlnii, spre deosebire de femele unde forma se păstrează rotundă (Gollasch 2006 în Gollasch 2011).

Habitat și ecologie: Specia prezintă toleranță la modificarea condițiilor de habitat populând atât habitatele cu apă dulce, cât și pe cele salmastre sau sărate (Gollasch 2011). Pentru reproducere migrează în ecosistemele acvatice salmastre având capacitate de expansiune ridicată (NMPGE 2003). Este o specie rezistentă la poluare, omnivoră și oportunistă, consumând atât material vegetal cât și animal (Rogers 2000 în NMPGE 2003, Hymanson și colab. 1999, Rudnick și Resh 2005, Gollasch 2011, IAS 2013).

Rezistența acesteia, alături de introducerile repetate în scop comercial și vectori importanți precum transportul naval sau apa de balast reprezintă câțiva dintre driverii care au asigurat expansiunea speciei pe scară largă (NMPGE 2003, Marquard 1926, Peters 1933 în Gollasch 2011, Holdrich și Pockl 2007).

Ciclul de viață: Ciclul de viață este strâns legat de procesul migrației și de valorile salinității, larvele dezvoltându-se în mediul marin, spre deosebire de exemplarele adulte și juvenili care migrează frecvent în ecosistemele acvatice cu apă dulce (Gollasch 2011). Exemplarele adulte se întorc pentru reproducere în mediile salmastre (Gollasch 2011, S3). Reproducerea are loc toamna și iarna, numărul de ouă per femelă ajungând în unele cazuri și la un milion (S4).

2.2. Distribuția specie în P.N.P.F

În sectorul monitorizat și în prezentul studiu nu am identificat specia Eriocheir sinensis.

– în acest an a fost colectat un exemplar aparținând speciei Eriocheir sinensis în zona Orșova port utilizând plase pescărești (Fig. 80);

– specia a fost raportată în bibliografie pe cursul fluviului Dunărea în zona P.N.P.F. la km 972 (2004) și km 933 (2007), respectiv km 1059 (2011) în sectorul sârbesc (Škraba și colab. 2013).

Fig. 80. Exemplar aparținând speciei E. sinensis capturat în zona Orșova port.

Date fiind semnalările rare în zonă, numărul mic de indivizi capturați, faptul că specia a fost capturată în acest an în zona portului, putem suspecta că prezența se datorează transportului naval. Cu toate acestea, consider necesară o monitorizare extinsă pe o perioadă mai îndelungată de timp în vederea stabilirii distribuției și densitatea populației aparținând acestei specii în aria P.N.P.F.

2.3. Impact

Studiile privitoare la impactul speciei asupra habitatelor sau a componentei biotice indică efecte negative (Rudnick și Resh 2005, NMPGE 2003, IAS 2013). Asupra habitatelor se consideră că numărul mare de exemplare poate afecta zonele de mal prin eroziune și deteriorare accentuată datorată săpăturilor și a altor activități specifice hrăniri și adăpostirii (Gollasch 2011, Rudnick și colab. 2002 în NMPGE 2003). Eroziunea accentuată a malurilor a fost documentată ca ducând la colapsarea acestora în regiuni ale Californiei (Johnson 2001 în NMPGE 2003), în blocuri cu dimensiuni care au atins valorile de 3 m în lungime (Phillips 2001 în NMPGE 2003), numărul săpăturilor putând ajunge și la 39/m2 (Rudnick și colab. 2003 în NMPGE 2003). Cu toate acestea, se atrage atenția și asupra faptului că efecte precum cele amintite anterior sunt strâns legate de densitatea indivizilor și capacitatea acestora de a săpa în mal (Veldhuizen și Stanish 1999 în NMPGE 2003).

Efectele asupra componenetelor biotice se pot manifesta din punct de vedere al competiției pentru hrană, cercetările indicând un impact negativ direct asupra detritusului, componentei algale și a macronevertebratelor bentonice (Rogers 2000, Rudnick 2003 în NMPGE 2003). Studiile efectuate de către Johnson în 2001 sugerează faptul că această specie poate prăda inclusiv ouăle de pește și amfibieni cu efecte negative semnificative (NMPGE 2003). Impactul asupra altor specii autohtone, inclusiv de raci, poate fi reprezentat și de faptul că specia este vector de transport pentru afanomicoză asigurând expansiunea acestei boli pe scară largă (Schrimpf și colab. 2014).

Specia prezintă toleranță ridicată la modificarea condițiilor de habitat populând atât habitatele cu apă dulce, cât și pe cele salmastre sau sărate (Gollasch 2011). Pentru reproducere migrează în habitatele acvatice salmastre având capacitatea de a traversa sectoare terestre (NMPGE 2003). Este o specie rezistentă la poluare, omnivoră și oportunistă, consumând atât material vegetal cât și animal (Rogers 2000 în NMPGE 2003, Hymanson și colab. 1999, Rudnick și Resh 2005, Gollasch 2011, IAS 2013). Introducerile repetate în scop comercial și vectori importanți precum transportul naval sau apa de balast reprezintă câțiva dintre driverii care au asigurat expansiunea acestei specii pe scară largă (Marquard 1926, Peters 1933 în Gollasch 2011, Holdrich și Pockl 2007).

Efect socio-economic și sanogen

O densitate ridicată a indivizilor aparținând acestei specii poate determina efecte socio-economice prin: blocarea sistemul de răcire a centralelor electrice (Hieb 1998 în NMPGE 2003); împiedicarea derulării unor activități de monitorizare, colectare și conservare a anumitor specii de pește datorită migrării în masă a speciei Eriocheir sinensis (Cohen și Weinstein 2001 în NMPGE 2003); efectele negative indirecte asupra unor ramuri precum turismul și activitățile de ordin recreațional, alături de cea comercială prin împiedicarea derulării activităților de pescuit sportiv și în scop comercial (Rudnick și Resh 2002 în NMPGE 2003). În Germania pierderi de peste 80 milioane de euro au fost puse pe seama acestei specii odată cu distrugerea barajelor și afectării infrastructurii industriale (S2 2016). În China și Corea specia este asociată cu distrugerea culturilor de orez (Ng 1988 în NMPGE Draft 2002).

În aceea ce privește efectul sanogen este atrasă atenția asupra faptului că speciile de decapode dulcicole, inclusiv genurile Orconectes și Eriocheir, reprezentă un pericol pentru animale și om deopotrivă deoarece, în unele cazuri, pot fi gazde intermediare pentru speciile de trematode pulmonare din genul Paragonimus (Yang și colab. 2000 în NMPGE 2003, Fischer și colab. 2011, Lane și colab. 2012). Astfel, contaminarea la om se realizează prin consumul de crabi, raci, etc. (S1 2016). De asemenea, atragem atenția asupra faptului că pentru genul Orconectes (O. punctimanus, O. luteus și O. virilis) a fost confirmat acest pericol, exemplarele supuse studiului în trei râuri ale statului american Missouri fiind identificate ca fiind purtătoare ale trematodului în cauză (Fischer și colab. 2011). Se atrage atenția că în această zonă au existat cazuri de infecție la om și se recomandă informarea și educarea populației cu privire la consumul de raci și procesarea termică a acestora (Fischer și colab. 2011).

Un alt semnal de alarmă îl reprezintă capacitatea decapodelor de a bioacumula metalele grele, afectând indirect sănătatea populației umane în calitate de consumatori. Pentru alte specii invazive de raci (Procambarus clarkii și Pacifastacus leniusculus) a fost demonstrată deja capacitatea de a acumula pesticide și substanțe nocive care pot altera starea de sănătate a consumatorului (Tricarico și colab. 2008). Aceste efecte sunt mai puțin probabile în cazul consumului de exemplare aparținând speciei Orconectes limosus deoarece, datorită dimensiunilor reduse, nu este preferată de comercianți (Lawrence și Jones 2002 în Schram și colab. 2010). Nu putem însă nici exclude această posibilitate dat fiind faptul că a fost demonstrată capacitatea speciei Orconectes limosus de a acumula metalele grele (Soucek și Dickinson 2012, Petrescu și Zărnescu 2013).

Și pentru specia Eriocheir sinensis a fost documentată posibilitatea afectării sănătății populației umane fie prin consum, fie indrect prin bioacumularea acestor substanțe nocive și transmiterea lor către alte surse probabile precum peștii (NMPGE Draft 2002, NMPGE 2003). Stadiul actual de cunoaștere în ceea ce privește acest ultim aspect este încă în faza de început, fiind necesare studii suplimentare.

2.4. Metode de combatere, extragere și valorificare

Și în cazul aceste specii se recomandă măsuri de control precum cele amintite anterior. În Irlanda spre exemplu măsurile sunt similare speciei Orconectes limosus în ceea ce privește legislația, educarea publicului larg și a sectorului privat (micii și marii comercianți), alături de actualizarea bazelor de date privitoare la distribuția acesteia (ISI-ES 2016). Este recomandată de asemenea identificarea celor mai eficiente metode de eradicare, chimice și/sau biologice, însă se precizează totodată faptul că nu au fost raportate cazuri de eradicare completă (ISI-ES 2016).

În SUA îngrijorarea vizavi de răspândirea crabului chinezesc a crescut odată cu exemplul Californiei, regiune deja colonizată de această specie (NMPGE 2003). Prin urmare au fost finanțate proiecte care să asigure monitozarea și controlul acesteia, un bun exemplu în acest sens fiind râul Columbia (NMPGE Draft 2002). În acest caz a fost derulat un program de informare, educare și conștientizare a populației precum și montarea de capcane/substrat artificial în vederea capturării exemplarelor de Eriocheir sinensis, atrăgându-se atenția că montarea de capcane poate fi o metodă utilă de eradicare dacă este aplicată timpuriu, coordonat și pentru populațiile de crabi cu o densitate redusă (NMPGE Draft 2002). Cele mai bune rezultate au fost obținute în urma derulării unui program pilot de capturare/eradicare a crabului chinezesc prin utilizare de capcane pitfall în cursul migrației spre zonele de reproducere din aval (NMPGE Draft 2002). Programul a fost considerat un adevărat succes capturându-se aproximativ 11 000 de exemplare pentru un singur curs de apă în 6 săptămâni, 85% dintre aceștia fiind capturați în primele 3 săptămâni (NMPGE Draft 2002).

Crabul chinezesc este comercializat alături de alte fructe de mare, în China cererea crescând semnificativ în ultimii ani (Li și colab. 2011). Frecvent distribuit în restaurante (Dunlop 2012, Fuchsia 2012 în S2 2016), specia a fost introdusă ca delicatesă și pe piața europeană un kilogram ajungând să coste aproximativ 100$ (Fitz-Gerald 2010). Deoarece în Europa este considerată specie invazivă producătoare de pagube însemnate, se are în vedere extragerea acestor indivizi și reintroducerea lor în China în scopul refacerii din punct de vedere genetic a stocurilor locale.

XVI.6. Specii de miside invazive

1. Katamysis warpachowskyi

1.1. Date generale

Misidele sunt nevertebrate bentonice sau bentopelagice ale apelor dulcicole, salmastre sau marine, fiind importante în lanțul trofic ca sursă de hrană pentru o gamă largă de pești, inclusiv unele de importanță economică (Băcescu 1954). Totodată ele sunt sensitive la poluare, necesitând ape bine oxigenate, și astfel fiind potențiale specii indicatoare.

Fauna de miside a României a fost investigată în detaliu de Băcescu (1940, 1954), dar mai târziu a fot studiată doar ca parte a unor studii hidrobiologice (Popescu-Gorj și Costea 1961, Enăceanu 1967, Popescu-Marinescu 1992, Bănărescu și Nalbant 1994). În câteva cazuri au fost înregistrate schimbări în abundența relativă a diferitelor specii ca rezultat a unor schimbări în calitatea apelor induse de om, ca de exemplu scăderea salinității în lacurile lagunare. Unele studii mai recente au remarcat raritatea misidelor în Dunăre (Popescu-Marinescu 1992) în comparație cu abundențele anterioare (Enăceanu 1967). În ultimii ani misidele au fost absente sau în cel mai bun caz foarte rare în probele hidrobiologice luate din Dunăre (Iftime și Tatole 2006). Acest fenomen este probabil rezultatul schimbării antropogene a calității apei sau a substratului bentonic. Totuși misidele sunt destul de abundente dacă condițiile locale sunt prielnice, de exemplu în lacuri din Delta Dunării și sporadic în Lacul Razim (Bănărescu și Nalbant 1994, Begun și Gomoiu 2008).

Scopul acestui studiu a fost cartarea distribuției speciei Katamysis warpachowskyi, specie invazivă, în Parcul Natural Porțile de Fier. Conform lui Băcescu (1954), este specie relictă ponto-caspică, stenobiontă. Este prezentă peste tot în Delta Dunării, dar nu se dezvoltă bine decât pe funduri curate de scrădiș și Dreissena, bine oxigenate cu ușor curent. În bălți se poate găsi numai spre maluri cu fund tare, bătut mereu de valuri, unde Katamysis este specia dominantă printre Myside. Katamysis a fost colectate de Băcescu de obicei împreună cu speciile Paramysis lacustris, P. intermedia, Diamysis pengoi. Pe acest substrat crește bine Vallisneria, habitate prielnice speciei Limnomysis benedeni. La mijlocul secolului 20. Katamysis warpachowskyi era răspândită în Marea Caspică, iar în bazinul Mării Negre, numai de la gurile Dunării și Nistrului. Cel mai amonte punct de distribuție era la 200 km amonte de guri într-un meandru părăsit în Dunărea Veche. La viituri a fost găsit și în mare , în partea îndulcită din nordul Sulinei și în partea îndulcită a Lacului Razelm. Într-un studiu mai recent, Begun și Gomoiu (2008) nu au găsit această specie în lacurile paramarine de la litoralul ucrainean și românesc al Mării Negre.

Recent s-a observat expansiunea distribuției speciei K. warpachowskyi în Dunăre. A fost observat în secțiunile din Austrian, Slovacia și Ungaria în 2001 (Wittmann 2002), Croația și Serbia (Wittmann 2007) și Germania (Wittmann 2008). Mai recent specia a fost găsită în afara bazinului hidrografic al Dunării, în Lacul Constanța (Hanselmann 2010) ceea ce indică expansiunea distribuției în bazinul Rinului. Borza și colab. (2011) semnalizează prezența a trei specii de miside în Ungaria, în special în Dunăre: Limnomysis benedeni, Hemimysis anomala și Katamysis warpachowskyi.

În toate probele pozitive a fost identificată o singură specie de miside, Limnomysis benedeni.

Fig. 82. Exemplare de Limnomysis benedeni in vivo.

Descrierea speciei: Carapacea rotunjită anterior, fără rostru, fără prelungire subrostrală și cu 2 țepi anterolaterali. Antenula la masculii nuntași prezintă o prelungire digitiformă tipică. Solzii A2 de 2 ori mai lungi decât A1, la indivizii tineri sau în inactivitate sexuală – se lungesc, devin ascuțiți. Aceștia se curbează la masculii gata de împreunare. La mascul bazipoditul pleopodului IV are o prelungire triunghiulară și un exopodit lung cu 2 – 3 ridicături conice și un vârf ascuțit. Telsonul se prezintă ca o placă triunghiulară, țepii și laminele sunt distribuite rar dându-i un aspect știrb. Adeseori, apar indivizi cu telsonul rotunjit sau chiar triunghiular ceea ce reprezintă o anomalie.

Colorit: Cafeniu-închis (mai ales pentru femelele ovigere, cu marsupiul mai mult sau mai puțin negru), mergând până la transparență pentru masculi, cu excepția tractului digestiv. Pot fi întâlniți indivizi vișinii, gălbui, verzui sau fildeșii, cu o dungă axială neagră. Arborizațiile și dungile negre ale cromatoforilor se întind mai ales în lungul solzilor antenari, ca și la Leptomysis. Corneea este neagră iar pedunculul ocular portocaliu. Ouăle sunt, de regulă, albicioase. Pentru populațiile de vară dimensiunile sunt cuprinse între 7-10 mm și 10-15 mm pentru cele de iarnă.

Fig. 83. Exemplar de Limnomysis benedeni.

Răspândire: Marea Neagră, Marea Caspică și Azov, în părțile lor mai îndulcite și mai ales în fluviile tributare acestor mări.

Date ecologice: Limnomysis, deși este departe de a fi singurul misid limnic, este, totuși, cel mai comun și mai larg răspândit din apele oligosalmastre (1-5%) ale bazinului ponto-caspic; se găsește și în apele cu salinități > 10 g/l, dar mai rar (nordul Mării Caspice) și excepțional, la viituri, în apele propriu-zise ale Mării Negre.

Importanța economică: Fiind o specie eurihalină, rezistentă la frig, devine o hrană excelentă pentru pești, chiar și de cei pașnici. Limnomysis benedeni a fost identificat în stomacul porcușorilor, carasului, puilor de Lucioperca și de Abramis.

1.2. Distribuția speciei Limnomysis benedeni în Parcul Natural Porțile de Fier

Dintre cele 54 puncte-probe studiate, Limnomysis benedeni a fost găsită în 35, adică în 64.8%. Abundența speciei variază între 0-2057 exemplare/m3, media fiind 170 exemplare/m3. Exprimat la nivel de suprafață, abundența speciei variază între 0-720 exemplare/m2, media fiind 59,57 exemplare/m2. În comparație, Begun și Gomoiu (2008) a găsit densități cuprinse între 6,6 exemplare/m2 în lacul Zmeica și 337 exemplare/m2 în lacul Sinoe. Valorile de densități medii au fost de peste 85 exemplare/m2 în Lacul Roșuleț din Delta Dunării și 145 exemplare/m2 (Sinoe).

Specia este prezentă pe tot cursul Dunării, cu excepția porțiunii în aval de baraj. Valorile de abundență cele mai ridicate au fost înregistrate în clisuri. Această observație poate fi explicată prin natura mai calmă a fluviului în aceste porțiuni, în contrar cu porțiunile mai deschise, unde frecvența și intensitatea vânturilor e mult mai mare, producând valuri la mal, ceea ce este un aspect nefavorabil acestei specii bento-pelagice.

Conductivitatea apei e un indicator foarte bun al compoziției, indicând salinitatea dar și acumulările de materiale organice. Conductivitatea apei Dunării în punctele studiate a variat între 212 și 408 μS/m, media fiind de 330 μS/m. În general, zonele de confluență a pârâurilor au conductivitate mai mică, cuprinse între 210-280 μS/m. Valoarea cea mai ridicată, 916 μS/m a fost înregistrată în Lacul Cozla. Datele nu arată o corelație între prezența și abundența speciei Limnomysis benedeni și conductivitatea apei, dar se poate observa că în punctele de prezență a speciei, conductivitatea apei e mai ridicată. Acest fapt se poate explica prin absența speciei din pârâurile tributare, care au valori de conductivitate mai scăzute.

Substratul și vegetația submersă sunt factori important pentru această specie. Substratul tare și mai puțin structurat, cu pietriș, este de cele mai multe ori lipsit de Limnomysis benedeni, sau abundența speciei e scăzută. Valorile cele mai mari de abundență au fost înregistrate pe mal stâncos și în cazul prezenței vegetației submerse.

Specia Katamysis warpachowskyi nu a fost înregistrată în secțiunea studiată a Dunării, pe teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier. Acest lucru poate indica lipsa sau abundența scăzută a speciei din această secțiune a Dunării. Există mai multe teorii despre dinamica colonizării secțiunilor superioare de către speciile de miside. Datele arată că Limnomysis benedeni a colonizat aceste secțiuni pe la mijlocul secolului 20. A fost introdus artificial în Lacul Balaton în 1950 (Woynárovich 1954). Primele date despre prezența speciei Hemimysis anomala în secțiunile superioare ale Dunării sunt din 1997. Audzijonyte și colab. (2008) a propus un mecanism de expansiune în amonte în sistemul Dunăre-Maina-Rin. Însă nu este cunoscut dacă expansiunea a fost continuă sau saltatoare. Datele indică driftul în aval al speciei Hemimysis anomala, conform lui Borza și colab. (2011). Borza și colab. (2011) consideră că Hemimysis anomal ar putea însemna un risc pentru fauna de zooplancton al lacului Balaton, dar în cazul speciei Katamysis warpachoskyi, datorită modului non-carnivor de hrănire, nu au fost preconizate efecte detrimentale asupra ecosistemelor (Wittmann 2002).

XVI.7. Specii de pești invazive

1. Pseudorasbora parva – Murgoiul bălțat

1.1. Date generale

Pseudorasbora parva este un ciprinid de talie mică, cu o lungime a corpului de 7-8 cm, rar atingând lungimea de 12 cm. Are un corp alungit, gros, fără carenă ventrală și ușor comprimat lateral. Gura este foarte mică, superioară, transversală, fără mustăți. Linia spatelui este concavă în fața dorsalei, iar în spatele acesteia devine ușor convexă. Capul este și el comprimat lateral. Botul este scurt și obtuz (Fig. 84).

Fig. 84. Murgoiul bălțat (Pseudorasbora parva)

Dorsala și anala sunt scurte, prima cu 7 și a doua cu 6 radii divizate, neîngroșate. Ambele au marginea convexă. Inserția dorsalei este situată puțin în urma inserției ventralelor. Pectoralele rotunjite nu ating inserția ventralelor. Caudala este adânc scobită, cu lobi egali și rotunjiți. Linia laterală este completă și dreaptă, cu 34-38 de solzi.

Există un dimorfism accentuat. Nichols (1929) a descris cele două sexe ca și două subspecii, Pseudorasbora parva parvula fiind masculii, iar Pseudorasbora parva tenuis fiind femelele. Bănărescu și Nalbant (1965, 1973) s-au ocupat de aceste „subspecii”, și au clarificat problema (bănărescu și Nalbant 1965). Există o diferență și în colorit. Masculii sunt mai întunecați la culoare, corpul fiind mai pigmentat decât în cazul femelelor și al juvenililor, însă, nu numai corpul ci și înotătoarele, mai ales dorsala, sunt mai întunecate.

Răspândirea geografică: Pseudorasbora parva este nativ în Asia de Est, în bazinul hidrografic al râului Amur, în regiunile din vestul și sudul Peninsulei Coreene, în lacul Buir Nor, în insulele nipone Kyushu și Shikoku, în partea centrală și de sud a insulei Honshu, în bazinele râurilor Liaohe, Paihe, Luanghe și Huanghe din nordul Chinei, bazinul râului Yangtze, Chekiang, Minkiang, în Taiwan, în râurile Xijang, Zhujiang (Zhang și colab. 1998). Specia lipsește din insula Hainan și în bazinul râului Yuangjiang, precum și din nordul Vietnamului (Gavriloaie și Falka 2006).

Este o specie introdusă accidental în România în 1960 sub formă de alevini proveniți de la U-han, bazinul inferior a fluviului Jiang-He, alături de alevinii unor specii valoroase pentru piscicultură, cum ar fi Ctenopharyngodon idella, Hypophtalmichthys molitrix, Aristichthyies nobilis. Astăzi poate fi considerată specie cosmopolită. Este prezentă în Asia, Europa și Africa.

România a fost printre primele țări europene unde, în 1960, a fost introdus în mod accidental împreună cu puietul peștilor fitofagi. A scăpat din lacurile de la Nucet (jud. Dâmbovița) și s-a răspândit de-a lungul râului Ilfov (Gavriloaie și Falka 2006). Se presupune că, în colonizarea sa, au avut rol și indivizii evadați din heleșteiele din Cefa (Bănărescu 1964). Astăzi, este considerat una dintre speciile comune din Mureș (Nalbant 2003), Crișuri (Bănărescu 1964), dar este prezent și în bazinul Oltului și Someșului. De-a lungul Dunării a pătruns în Europa și s-a răspândit cu succes.

Din punct de vedere economic nu este o specie valoroasă, fiind de talie mică, însă în heleșteie concurează pentru hrană cu speciile valoroase. Nu are valoare nici ca pradă pentru prădători, deoarece nu este preferat din cauza tuberculilor nupțiali (Falka 2003).

Ecologia specie: Preferă apele stagnante, trăiește în bălți, heleșteie și porțiunile încet curgătoare ale râurilor. Datorită adaptabilității pronunțate o putem găsi în toate tipurile de ape, mai puțin în zona păstrăvului. Abundența maximă o atinge în apele puțin adânci, cu multă vegetație, care se încălzesc ușor. Este o specie sedentară, nu migrează. Este o specie cu limite de toleranță foarte largi față de mulți factori: temperatură, nivelul de oxigen, nivelul apei, poluare etc.

1.2. Distribuția speciei în arealul P.N.P.F

Murgoiul bălțat (Pseudorasbora parva) a fost capturat pe sectorul superior al Dunării în cadrul P.N.P.F., atât pe Dunăre (zona Delta Nerei, Divici-Pojejena), cât și pe afluenți, precum Pojejena sau Camenița.

Date fiind preferințele de habitat ale speciei pentru habitatele lentice și apele curgătoare cu viteză scăzută de curgere, nu este de mirare faptul că această specie a fost capturată în zonele mai sus amintite. Deși a lipsit din capturile de pe sectorul inferior al Dunării din arealul P.N.P.F. – probabil din cauza condițiilor meteorologice și hidrologice nefavorabile pescuitului științific – condițiile de habitat, aval de Cazanele Dunării sunt prielnice speciei, astfel constituind un areal potențial, în care specia probabil este prezentă. Golfurile, gurile de vărsare ale afluenților, precum și zonele de remuu de pe afluenți, constituie habitate cu prezență potențială a speciei. Între habitatele prielnice mai sus amintite – cele cu prezență confirmată și cele cu prezență potențială – găsim Cazanele Dunării, un tronson cu curent puternic, cu maluri abrupte și stâncoase, care nu sunt preferate de specie, dar care permit ca specia să tranziteze aceste habitate.

1.3. Impact

Din cauza abundenței ridicate, s-ar putea să aibă un efect negativ asupra faunei autohtone de pești și asupra producției piscicole, prin competiția pentru hrană. În ferma piscicolă din Cefa s-a observat că apariția speciei Pseudorasbora parva a dus la declinul efectivelor de Scardinius erythrophtalmus, Carassius carassius și Ameiurus nebulosus. În alte cazuri, s-a observat declinul populațiilor de Rhodeus sericeus, Gobio gobio și Leucaspius delineatus (Giurcă și Angelescu 1971).

1.4. Metode de combatere, extragere și valorificare

Eforturile de combatere ale acestei specii, ar fi indicat să se concentreze asupra reducerii riscului de expansiune. Pseudorasbora parva are arealul limitat la Dunăre și zona de remuu a afluenților. Majoritatea afluenților nu prezintă condiții de habitat prielnice acestei specii, fiind habitate cu caracter lotic, chiar montan.

Trebuie avut în vedere faptul că, fluctuația sau aportul extern de resurse în ecosisteme crește riscul invaziei biologice (Davis și colab. 2000). Astfel, este necesară identificarea factorilor reali care creează această problemă în arealul P.N.P.F., cum ar fi depozitarea de deșeuri pe malul cursurilor de apă și în albie, aportul de substanțe organice prin deversări directe etc.

2. Lepomis gibbosus – bibanul soare

2.1. Date generale

Lungimea maximă este de aproximativ 20 cm, iar în mod obișnuit de 12-15 cm. Pește frumos și viu colorat, de un verde-albastrui, cu câte o pata maronie pe majoritatea solzilor de pe flancuri. Abdomenul este galben-auriu, iar în partea dorsală a operculelor este prezentă o pată neagră, tivită cu roșu. Dorsala și caudala sunt cenușii, cu 3-4 dungi de pete întunecate, celelate fiind gălbui. În faza de juvenil, prezintă pe corp dungi transversale întunecate (Fig. 85.).

Răspândirea geografică: Arealul nativ al speciei înaintea glaciațiunii se găsea pe continentul Nord American, de-a lungul coastei de est, din Canada până în nord-estul statului Georgia (Scott și Crossman 1973). După glaciațiune, specia a colonizat bazinul râului Mississippi, Missouri și Marile Lacuri, iar în epoca modernă, mai mult sau mai puțin cu ajutorul omului, specia s-a răspândit pe teritorii vaste de pe continentul Nord American (Tomecek 2007).

În Europa, specia a fost introdusă pentru prima dată în anul 1887 din Canada în Franța, iar apoi în Marea Britanie în anul 1890 (Copp și colab. 2002). În secolul a XIX-lea bibanul soare a fost introdus în majoritatea statelor europene și sud americane fie de acvariști, fie de pescarii sportivi (Welcomme 1988). Expansiunea speciei în diferitele state europene este aproape iminentă. Arealul prezent al speciei este rezultatul introducerilor, precum și al răspândirii speciei prin forțele proprii.

Ecologia specie: Specie stagnofilă, preferă apele stătătoare sau încet curgătoare. Este prezentă în bălți, lacuri și râurile de șes, în apele puțin adânci, cu multă vegetație. De asemenea, preferă și substratul moale, precum și apele limpezi și zonele cu soare (probabil aici își are originea denumirea populară din multe limbi – „bibanul soare”).

Este o specie „sedentară”, care nu întreprinde migrații, nici de reproducere, nici de hrănire. Chiar mai mult, se pare că există forme diferențiate în cadrul aceluiași corp de apă, în funcție de zona în care trăiesc. Se pot evidenția formele litorale și cele pelagice (Copp și Fox 2007).

Este o specie euribiontă, cu limite largi de toleranță față de condițiile de mediu. Astfel, ea se adaptează ușor la variatele condiții de viață din diferite medii. De exemplu, toleanța speciei față de chimismul apei este între 5,2-8,4 pH (Scheuhammer și Graham 1999). Această plasticitate stă la baza succesului de invadator biologic al speciei.

2.2. Distribuția specie în arealul P.N.P.F.

Bibanul soare (Lepomis gibbosus) a fost capturat pe tot cursul Dunării din cadrul P.N.P.F., cât și pe afluenți precum Nera sau Radimna. Date fiind preferințele de habitat ale speciei, cu limite largi de toleranță, precum și preferința pentru habitate stâncoase-bolovănoase, specia își găsește condiții de mediu prielnice pe întregul tronson al Dunării din arealul P.N.P.F., în zonele de remuu de pe afluenți, dar și în afluenții mai mari, precum Nera și Cerna.

2.3. Impact

Evaluarea impactului invaziei biologice este un domeniu deosebit de activ. Studiile de impact abordează fenomenul la diferite nivele: nivelul ecologic, nivelul evoluției, nivelul economic sau nivelul sănătății umane (Van Der Velde 2006). Impactul ecologic al speciilor invazive poate fi de competiție, prădătorism, parazitism, mediere de patogeni sau alterarea fizică sau chimică a habitatului (Crooks 2002). Aceste efecte pot varia în gradul de severitate până la dispariția speciilor native.

În cazul bibanului de soare, în studiul de față, trebuie menționat faptul că, în arealul P.N.P.F., deși spacia au fost semnalate, nu a fost întâlnită o dominanță în masă a acestora în capturi.

Efectul sanogen

În anumite cazuri, speciile introduse pot avea efect direct asupra sănătății umane sau pot servi ca vectori de transmitere a unor boli, iar în acest caz întâlnim nenumărate situații. Doar un singur exemplu amintim aici: febra galbenă transmisă de tânțarul Aedes aegyptii sau de Aedes albopictus, care a fost introdus în America de Nord în apa reziduală din cauciucurile auto second hand, importate din Japonia (Van der Velde 2006).

În ceea ce privește speciile alogene vizate de studiul de față, efectul sanogen nu este de actualitate, deoarece la aceaste specii nu s-au semnalat astfel de probleme în literatura de specialitate. Din punct de vedere socio-economic, din moment ce rezultatele studiului nu indică o expansiune în masă pentru speciia respectivă, rezultă că are un efect neînsemnat.

2.4. Metode de combatere, extragere și valorificare

Combaterea țintită a unor specii de pești din ihtiocenoze complexe, precum și în cazul de față, fără a afecta celelalte componente ale ecosistemelor, este o misiune la limita imposibilului. Eforturile de combatere ale acestei speciie, ar fi indicat să se concentreze asupra reducerii riscului de expansiune. În momentul de față, specia studiată, are areal limitat la Dunăre și zona de remuu a afluenților. Majoritatea afluenților nu prezintă condiții de habitat prielnice acestor specii, fiind habitate cu caracter lotic, chiar montan.

Trebuie avut în vedere faptul că, fluctuația sau aportul extern de resurse în ecosisteme crește riscul invaziei biologice (Davis și colab. 2000). Este necesară identificarea factorilor reali care creează această problemă în arealul P.N.P.F., cum ar fi depozitarea de deșeuri pe malul cursurilor de apă și în albie, aportul de substanțe organice prin deversări directe etc.

În arealul nativ nu prezintă importanță economică majoră, deși are o carne gustoasă, în primul rând din cauza taliei mici. În arealul invadat, specia este considerată ca fiind una cu impact economic negativ, din cauza consumului de icre și puiet de pește, precum și concurența la hrană (Oțel 2007).

3. Ameiurus nebulosus – somnul pitic

3.1. Date generale

În mod obișnuit ajunge la până o lungime de 20-30 cm. Capul este comprimat dorso-ventral și este mai lat decât înalt. Tot capul este și acea mai lată parte a corpului și reprezintă aproximativ 30% din lungimea corpului. Ochii sunt mici, îndepărtați și privesc în sus. Botul este lat și obtuz. Gura este terminală și lată. Cu excepția părții ventrale, care este galben-albicioasă, culoarea peștelui este închisă, brună-negricioasă, chiar bătând spre violaceu. Indivizii mai în vârstă, au o culoare mai închisă decât exemplarele tinere, care pot fi chiar de o culoare rozacee sau violacee (Fig. 86.).

Fig. 86. Somnul pitic (Ameiurus nebulosus).

Răspândirea geografică: „Familia Ictaluridae este endemică în subregiunea ihtiologică est-nord americană – bazinele Atlanticului, fluviul Mississippi, și Golful Mexicului, la vest de Munții Stâncoși – ea fiind singura familie se silurioidae din acest continent.”(Bănărescu 1964).

Specia este nativă în estul continentului Nord American, din Canada până în Golfului Mexicului, dar și în partea centrală a Statelor Unite ale Americii (Vivier 1951), mai precis în Marile Lacuri, râul Ohio, iar spre sud-vest până la Maine, spre sud până în Texas și până în Florida spre sud-est (Bănărescu 1964).

Specia a fost în primul rând translocată pe teritoriul Americii de Nord, spre vest, în statele Idaho și California. În Europa a ajuns 1971, în Franța (Vivier 1951). Bănărescu (1964) consideră că, specia a ajuns prima dată în Europa în anul 1880, cu ocazia expoziției piscicole din Berlin, și că M. Borne a aclimatizat specia în Germania, de unde s-a răspândit în toată Europa.

În România, a fost semnalată de C. S. Antonescu în anul 1934, în râul Mureș. Se presupune că specia a ajuns la noi pe cale naturală din Ungaria. Băcescu (1947) și Bănărescu (1946) consideră că specia a apărut în câmpia Banatului în urma inundațiilor din 1932. Mult timp s-a crezut că specia de la noi ar fi I. melas, dar Bănărescu (1968) a arătat că de fapt, este vorba de spre I. nebulosus și considera la vremea respectivă ca fiind singura specie de Ictaluridae prezentă în Europa (Băcescu 1947, Bănărescu 1964).

Ecologia specie: Preferă apele stătătoare puțin adânci, mlaștini, delte, lacuri, canale de irigații, cu fund argilos sau mâlos și cu vegetație. Trăiește și în râuri, în zonele cu ape încet curgătoare. Iarna se îngroapă în mâl (Bănărescu 1964). Pe coasta Atlanticului trăiește și în ape salmastre (Smith 1971).

3.2. Distribuția speciei în arealul P.N.P.F

Date fiind preferințele de habitat ale speciei pentru habitate lentice și ape curgătoare cu viteză scăzută de curgere, nu este de mirare faptul că această specie a fost capturată în zonele mai sus amintite. Deși a lipsit din capturile de pe sectorul superior al Dunării din arealul P.N.P.F. – probabil din cauza condițiilor meteorologice și hidrologice nefavorabile pescuitului științific – condițiile de habitat amonte de Cazanele Dunării sunt prielnice speciei, astfel constituind un areal potențial, în care specia probabil este prezentă. Golfurile, gurile de vărsare al afluenților, precum și zonele de remuu de pe afluenți, constituie habitate cu prezență potențială a speciei. Între habitatele prielnice mai sus amintite – cele cu prezență confirmată și cele cu prezență potențială – găsim Cazanele Dunării, un tronson cu curent puternic, cu maluri abrupte și stâncoase, care nu sunt preferate de specie, dar care permit ca specia să tranziteze aceste habitate.

3.3. Impact

Evaluarea impactului invaziei biologice este un domeniu deosebit de activ. Studiile de impact abordează fenomenul la diferite nivele: nivelul ecologic, nivelul evoluției, nivelul economic sau nivelul sănătății umane (Van Der Velde 2006). Impactul ecologic al speciilor invazive poate fi de competiție, prădătorism, parazitism, mediere de patogeni sau alterarea fizică sau chimică a habitatului (Crooks 2002). Aceste efecte pot varia în gradul de severitate până la dispariția speciilor native.

În cazul somnului pitic, în studiul de față, trebuie menționat faptul că, în arealul P.N.P.F., deși spacia au fost semnalate, nu a fost întâlnită o dominanță în masă a acestora în capturi.

Efectul sanogen

În anumite cazuri, speciile introduse pot avea efect direct asupra sănătății umane sau pot servi ca vectori de transmitere a unor boli, iar în acest caz întâlnim nenumărate situații. Doar un singur exemplu amintim aici: febra galbenă transmisă de tânțarul Aedes aegyptii sau de Aedes albopictus, care a fost introdus în America de Nord în apa reziduală din cauciucurile auto second hand, importate din Japonia (Van der Velde 2006).

În ceea ce privește speciile alogene vizate de studiul de față, efectul sanogen nu este de actualitate, deoarece la aceaste specii nu s-au semnalat astfel de probleme în literatura de specialitate. Din punct de vedere socio-economic, din moment ce rezultatele studiului nu indică o expansiune în masă pentru speciia respectivă, rezultă că are un efect neînsemnat.

3.4. Metode de combatere, extragere și valorificare

Combaterea țintită a unor specii de pești din ihtiocenoze complexe, precum și în cazul de față, fără a afecta celelalte componente ale ecosistemelor, este o misiune la limita imposibilului. Eforturile de combatere ale acestei specie, ar fi indicat să se concentreze asupra reducerii riscului de expansiune. În momentul de față, specia studiată, are areal limitat la Dunăre și zona de remuu a afluenților. Majoritatea afluenților nu prezintă condiții de habitat prielnice acestor specii, fiind habitate cu caracter lotic, chiar montan.

Trebuie avut în vedere faptul că, fluctuația sau aportul extern de resurse în ecosisteme crește riscul invaziei biologice (Davis și colab. 2000). Este necesară identificarea factorilor reali care creează această problemă în arealul P.N.P.F., cum ar fi depozitarea de deșeuri pe malul cursurilor de apă și în albie, aportul de substanțe organice prin deversări directe etc.

Somnul pitic este considerat o specie fără importanță economică. În unele țări din Europa a devenit specie de cultură, dar fiind o specie de talie mică și cu creștere lentă, s-a renunțat la ea (Wilhelm 1980). Pescarii sportivi îl apreciază mai puțin în capturi. În ciuda faptului că are un gust delicios, carnea lui nu este prea populară. Este de văzut dacă, în amenajările piscicole, este sau un concurent la hrana speciilor valoroase din punct de vedere economic și dacă în apele naturale a afectat/afectează sau nu în vreun mod speciile autohtone.

4. Carassius gibelio – (carasul)

4.1. Date generale

Exemplarele ajung de regulă până la o lungime de aproximativ 20 cm. Prezintă un corp comprimat lateral, acoperit cu solzi relativi mari, care la prima vedere seamănă cu crapul (Cyprinus carpio), dar carasul nu are mustăți (Fig. 87.).

Fig. 87. Carasul (Carassius gibelio)

Răspândirea geografică: Putem întâlni două opinii distincte privind statutul carasului în Europa. Cronologic vorbind, abordarea mai veche, consideră această specie ca fiind o specie alogenă, chiar invazivă. Conform acestei abordări specia este autohtonă în bazinul Amurului. Trăiește însă și în cea mai mare parte a Siberiei, Europa de Est și în parte în Europa Centrală, bazinul Sâr-Dariei și Amu-Dariei. În aceste ținuturi nu este autohton ci introdus, dar nu se poate preciza în ce perioadă a avut loc introducerea (Bănărescu 1964). În țara noastră a fost adus în 1912, din Basarabia, de către medicul veterinar Bărdescu și introdus în lacul Fundeni (Pojoga 1959). De aici, la ape mari, a trecut în lacul Tătaru și apoi în Dâmbovița, pătrunzând astfel în regiunea inundabilă a Dunării. Puternica inundație din 1970 a contribuit semnificativ la expansiunea carasului argintiu în Delta Dunării (Oțel 1977). În prezent acesta trăiește în România în toate categoriile de ape stătătoare de la șes și până în zona de coline. Trăiește și în râurile de șes, în zona crapului, ocazional chiar și în cea a cleanului și în cea a mrenei), dar în număr destul de redus și numai în părțile cu apă liniștită.

Mai nou, din ce în ce mai mulți specialiști consideră specia ca fiind o specie nativă în Europa de Est și Europa Centrală, de unde și-a extins arealul, devenind invazivă în Europa de Sud și de Vest (Takada și colab. 2013). În țara noastră, ca și în cazul altor țări din Europa, chiar dacă acceptăm specia ca fiind o specie alogenă, cu o răspândire largă, nu mai putem vorbi de o invazie, deoarce specia s-a stabilizat și a devenit un element ihtiofaunistic comun.

Ecologia specie: Preferă apele stagnante, de la lacurile naturale de șes, canale, până la lacuri de acumulare și gropi de balastieră, precum și apele curgătoare de șes și zonă colinară, prezentă chiar și în zona cleanului în habitatele cu curent de apă redus.

4.2. Distribuția speciei în arealul P.N.P.F.

Carasul (Carassius gibellio) a fost capturat pe tot cursul Dunării din arealul P.N.P.F., cât și pe afluenți, precum Nera, Strenica sau Tișovița, prezentând cea mai largă răspândire dintre speciile alogene identificate în arealul P.N.P.F.. Date fiind preferințele de habitat ale speciei, cu limite largi de toleranță, ea își găsește condiții de mediu prielnice pe întregul tronson al Dunării din arealul P.N.P.F., în zonele de remuu de pe afluenții mai mici, dar și în afluenții mai mari.

4.3. Impact

Evaluarea impactului invaziei biologice este un domeniu deosebit de activ. Studiile de impact abordează fenomenul la diferite nivele: nivelul ecologic, nivelul evoluției, nivelul economic sau nivelul sănătății umane (Van Der Velde 2006). Impactul ecologic al speciilor invazive poate fi de competiție, prădătorism, parazitism, mediere de patogeni sau alterarea fizică sau chimică a habitatului (Crooks 2002). Aceste efecte pot varia în gradul de severitate până la dispariția speciilor native.

În cazul somnului pitic, în studiul de față, trebuie menționat faptul că, în arealul P.N.P.F., deși spacia au fost semnalate, nu a fost întâlnită o dominanță în masă a acestora în capturi.

Efectul sanogen

În anumite cazuri, speciile introduse pot avea efect direct asupra sănătății umane sau pot servi ca vectori de transmitere a unor boli, iar în acest caz întâlnim nenumărate situații. Doar un singur exemplu amintim aici: febra galbenă transmisă de tânțarul Aedes aegyptii sau de Aedes albopictus, care a fost introdus în America de Nord în apa reziduală din cauciucurile auto second hand, importate din Japonia (Van der Velde 2006).

În ceea ce privește speciile alogene vizate de studiul de față, efectul sanogen nu este de actualitate, deoarece la aceaste specii nu s-au semnalat astfel de probleme în literatura de specialitate. Din punct de vedere socio-economic, din moment ce rezultatele studiului nu indică o expansiune în masă pentru speciia respectivă, rezultă că are un efect neînsemnat.

4.4. Metode de combatere, extragere și valorificare

Combaterea țintită a unor specii de pești din ihtiocenoze complexe, precum și în cazul de față, fără a afecta celelalte componente ale ecosistemelor, este o misiune la limita imposibilului. Eforturile de combatere ale acestei specie, ar fi indicat să se concentreze asupra reducerii riscului de expansiune. În momentul de față, specia studiată, are areal limitat la Dunăre și zona de remuu a afluenților. Majoritatea afluenților nu prezintă condiții de habitat prielnice acestor specii, fiind habitate cu caracter lotic, chiar montan.

Trebuie avut în vedere faptul că, fluctuația sau aportul extern de resurse în ecosisteme crește riscul invaziei biologice (Davis și colab. 2000). Este necesară identificarea factorilor reali care creează această problemă în arealul P.N.P.F., cum ar fi depozitarea de deșeuri pe malul cursurilor de apă și în albie, aportul de substanțe organice prin deversări directe etc.

În România, carasul este valorificat atât de pescarii sportivi, cât și de unitățile piscicole. Cantitățile din producția piscicolă sunt însemnate și este considerat superior caracudei (Carassius carassius) din punct de vedere alimentar. În unitățile piscicole se pretează mai bine decât caracuda, fiind mai rezistent la boli și nu este considerat concurent la hrana crapului (Bănărescu 1964).

5. Perccottus glenii – guvidului adormit

5.1. Distribuția specie în arealul P.N.P.F

Guvidul adormit (Perccottus glenii) (Fig. 88.) este o specie relativ nou semnalată în România (Nalbant și colab. 2004), și mai nou semnalată în Dunărea de pe teritoriul românesc (Expediția joint danube survey, 2007), deși a fost semnalată în Dunăre de către specialiștii sârbi în 2004 (Sipos și colab. 2004). Specia nu este menționată în caietul de sarcini, nefiind considerată specie alogenă cu potențial invaziv. Având în vedere faptul că, specia a ajuns de la data introducerii în Europa – 1912, Rusia – prin afluenții Tisei în Dunăre, și apoi a fost semnalată deja și în Delta Dunării (KVACH, 2012), dar și în Dunărea de pe teritoriul Germaniei (Nehring și Steinhof 2015), considerăm necesară semnalarea speciei și în arealul P.N.P.F.

Fig. 88. Guvid adormit (Perccottus glenii) din captură.

Specia preferă habitatele lentice, cu vegetație abundentă. În cadrul campaniilor de pescuit științific realizate în cadrul prezentului contract, guvidul adormit (Perccottus glenii) a fost capturat într-un astfel de habitat, în zona umedă Divici-Pojejena (Fig. 88.). Pe baza condițiilor de habitat, precum și pe baza datelor din literatura de specialitate – care semnalează specia și aval de P.N.P.F. – distribuția speciei în arealul P.N.P.F. poate fi mai extinsă, cu o expansiune potențială până la confluența râului Berzasca cu Dunărea, în aval de această confluență întâlnește numai sporadic condiții prielnice de habitat.

5.2. Impact

Evaluarea impactului invaziei biologice este un domeniu deosebit de activ. Studiile de impact abordează fenomenul la diferite nivele: nivelul ecologic, nivelul evoluției, nivelul economic sau nivelul sănătății umane (Van Der Velde 2006). Impactul ecologic al speciilor invazive poate fi de competiție, prădătorism, parazitism, mediere de patogeni sau alterarea fizică sau chimică a habitatului (Crooks 2002). Aceste efecte pot varia în gradul de severitate până la dispariția speciilor native.

În cazul somnului pitic, în studiul de față, trebuie menționat faptul că, în arealul P.N.P.F., deși spacia au fost semnalate, nu a fost întâlnită o dominanță în masă a acestora în capturi.

Efectul sanogen

În anumite cazuri, speciile introduse pot avea efect direct asupra sănătății umane sau pot servi ca vectori de transmitere a unor boli, iar în acest caz întâlnim nenumărate situații. Doar un singur exemplu amintim aici: febra galbenă transmisă de tânțarul Aedes aegyptii sau de Aedes albopictus, care a fost introdus în America de Nord în apa reziduală din cauciucurile auto second hand, importate din Japonia (Van der Velde 2006).

În ceea ce privește speciile alogene vizate de studiul de față, efectul sanogen nu este de actualitate, deoarece la aceaste specii nu s-au semnalat astfel de probleme în literatura de specialitate. Din punct de vedere socio-economic, din moment ce rezultatele studiului nu indică o expansiune în masă pentru speciia respectivă, rezultă că are un efect neînsemnat.

5.3. Metode de combatere, extragere și valorificare

Combaterea țintită a unor specii de pești din ihtiocenoze complexe, precum și în cazul de față, fără a afecta celelalte componente ale ecosistemelor, este o misiune la limita imposibilului. Eforturile de combatere ale acestei specie, ar fi indicat să se concentreze asupra reducerii riscului de expansiune. În momentul de față, specia studiată, are areal limitat la Dunăre și zona de remuu a afluenților. Majoritatea afluenților nu prezintă condiții de habitat prielnice acestor specii, fiind habitate cu caracter lotic, chiar montan.

Trebuie avut în vedere faptul că, fluctuația sau aportul extern de resurse în ecosisteme crește riscul invaziei biologice (Davis și colab. 2000). Este necesară identificarea factorilor reali care creează această problemă în arealul P.N.P.F., cum ar fi depozitarea de deșeuri pe malul cursurilor de apă și în albie, aportul de substanțe organice prin deversări directe etc.

XVII. Evaluarea chimică a cursurilor de apă aferente spațiului hidrografic Parcului Natural Porțile de Fier

Evaluarea chimica a cursurilor de apă aferente spațiului hidrografic al Parcului Natural Porțile de Fier

Bazinele hidrografice ale afluenților direcți de stânga ai fluviului Dunărea pe arealul Parcului Natural Porțile de Fier aparțin Spațiului Hidrografic Banat și Jiu. În vederea planificării evaluării arealului au fost studiate bibliografia de specialitate, informațiile publice disponibile, Planul de Management Actualizat al Spațiului Hidrografic Banat, respectiv Planul de Management Actualizat al Bazinului Hidrografic Jiu.

Au fost identificate cursurile de apă cadastrate folosind datele disponibile din informațiile publice Administrației Naționale „Apele Române”, datele puse la dispoziție de Parcul Natural Porțile de Fier și datele colectate pe teren. Lista acestora se găsește în Tabelul nr. 50.

Starea ecologică ale acestor cursuri de apă evaluate în condițiile elaborării Planurilor de Management se bazează pe date ale Administrației Bazinale de Apă Banat, respectiv Administrației Bazinale de Apă Jiu la nivelul anului 2013 și anterior, aceasta este prezentată în Tabelul nr. 51.

Impacturi care afectează calitatea apelor din arealul evaluat

Pe arealul investigat impacturile se pot asocia, în primul rând, poluării cu nutrienți, substanțe organice provenite din surse difuze de poluare, asociate gospodăriilor din localitățile mici și a activităților agricole aferente.

Impactul substanțelor prioritare/prioritar periculoase, alterărilor habitatelor datorată modificărilor hidrologice și alterarea habitatelor datorată modificărilor morfologice, precum și altor tipuri de poluări specifice apelor de suprafață nu sunt semnificative datorită influenței antropice reduse din arealul investigat. Din acest punct de vedere un singur tronson de râu este afectat de activități miniere, acum dezafectate, și de modificări puternice ale corpului de apă, râul Boșneag, pe teritoriul orașului Moldova Nouă. Evaluarea acestor tipuri de impact nu a constituit obiectul prezentei evaluări.

Aglomerări urbane

Aglomerări urbane fără sistem de colectare a apelor menajere și fără stație de epurare 2000-9999 locuitori: Pojejena, Sichevița, Berzasca, Eșelnița, Gura Văii.

Aglomerări urbane cu sistem de colectare a apelor menajere și fără stație de epurare 2000-9999 locuitori: Moldova Nouă. Conform Sintezei de Calitatea Apelor 2015 Banat [3], în anul 2015 volumul de apă uzată evacuat in Dunăre a fost de 220,043 mii mc. Pe baza avizului privind „Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în jud. CS – Aglomerarea Moldova Noua”- sunt in derulare lucrari la reteaua de canalizare si statia de epurare.

Aglomerări urbane cu sistem de colectare a apelor menajere și cu stație de epurare mecano biologică 15000-149999 locuitori: Orșova. Conform Sintezei de Calitatea Apelor 2015 Banat [3], în anul 2015 volumul de apa uzata evacuat in Dunăre a fost de 271,832 mii mc. Stația de epurare mecano-biologică, are o capacitate instalată de 250 l/s, apele epurate sunt evacuate în fluviul Dunărea.

Agricultură

Pe lângă presiunile punctiforme exercitate, activitățile agricole pot conduce la poluarea difuză a resurselor de apă. Căile prin care poluanții (în special, nutrienții și pesticidele, dar și alți poluanți) ajung în corpurile de apă sunt diverse (scurgere la suprafață, percolare etc). Emisiile de nutrienți din surse difuze. Presiunile difuze datorate activităților agricole sunt greu de cuantificat. Presiunile agricole difuze afectează atât calitatea apelor de suprafață, cât mai ales calitatea apelor subterane.

Apele de mină

Exploatarea minieră Moldova Nouă a avut ca profil de activitate extracția de minereuri neferoase (minereuri de pirita cuprifere extrase din subteran și minereuri cuprifere cu conținut sărac din exploatarea de suprafață) și prelucrarea prin flotare a minereurilor în scopul extragerii in principal a cuprului și piritei.

„În perioadele de vant puternic iazul de decantare existent este o sursa de poluare pentru zona, prin cantitatile imense de praf antrenate de acesta.

În prezent apele ce se evacuaza in Dunare provin din iazurile de decantare Tausani si Bosneag Extindere prin 3 guri de evacuare. Apele evacute sunt provenite in urma umectarii iazului Tausani si din precipitatii. În prezent SC Moldomin SA nu mai realizeaza umectarea iazului Tausani.

Ape de mină evacuate de minele Suvarov, Florimunda si Vărad

Apele de mina sunt evacuate în emisar fără o prealabilă epurare.

– Mina Suvarov, cu emisarul Valea Mare – debitul mediu evacuat 2,261 l/s. In luna aprilie 2010 s-a renunțat la stația de pompe, ce evacua apele de mină.

– Mina Florimunda, cu emisar pârâul Boșneag – debitul mediu evacuat 5,185 l/s. Mina a fost ecologizată conform referatului tehnic DAB 52/20.12.2000 si referatului tehnic DAB 60/09.08.2002 de catre Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului S.C. MINVEST S.A. Deva, filiala „ECOMIN” S.A. Deva.

– Mina Vărad, având debitul mediu evacuat 3,019 l/s, în emisarul Potoc – Dunăre, este supusă lucrărilor de închidere și ecologizare, conform avizului DAB 224/27.06.2006.” Extras din Sinteza Calității Apelor pe anul 2015 al Spațiului Hidrografic Banat [3]

Descrierea activităților pentru evaluarea potențialului chimic al apelor de pe arealul Parcului Natural Porțile de Fier

Au fost investigate prin analize fizico-chimice următorii parametri considerați reprezentativi din punctul de cedere a impacturilor identificate:

Temperatura (°C)

Indicatori pentru evaluarea stării de acidifiere – pH;

Indicatori ale condițiilor de salinitate – conductivitate electrică (µS/cm);

Indicatori ale condițiilor de oxigenare – Oxigen dizolvat (mgO2/l); consum chimic de oxigen CCO-Cr (mgO2/l);

Indicatori nutrienți – azotați (mg NO3/l).

Pentru colectarea datelor necesare evaluării în perioada noiembrie 2016 au fost efectuate mai multe campanii de prelevare a probelor de apă reprezentative. Au fost prelevate în total 74 de probe, din care 13 probe aparțin zonei Dunării, respectiv 61 probe, aparțin afluenților fluviului. Pentru evaluarea potențialului ecologic au fost evaluate 41 de corpuri de apă, din care investigate direct 29 corpuri de apă. Rezultatele analizelor fizico-chimice efectuate pentru evaluarea stării ecologice ale apelor din arealul Parcului Natural Porțile de Fier sunt prezentate în Tabelul nr. 52.

Pentru interpretarea rezultatelor obținute la evaluarea ihtiofaunei au fost efectuate analize fizico-chimice în 11 secțiuni ale fluviului Dunărea aferente arealului Parcului Natural Porțile de Fier.

Rezultatele analizelor fizico-chimice efectuate sunt prezentate în tabelul Tabelul nr. 53.

Rezultatele obținute în urma analizelor probelor prelevate au fost evaluate comparând cu limitele de încadrare în stările ecologice pe tipologiile râurilor sunt prezentate în Tabelul nr. 55.

La evaluarea potențialului ecologic s-a ținut cont de măsurări din probele prelevate cu ocazia campaniilor de investigare și prelevare din secțiunile reprezentative ale corpurilor de apă reprezentative din unitățile administrativ teritoriale ale PNPF, precum și de datele existente în Planurile de Management ale Bazinelor Hidrografice ale ale Administrației Bazinale de Apă Banat, respectiv Administrației Bazinale de Apă Jiu pe secțiunile menționate.

Rezultatul evaluării potențialului ecologic pe secțiunile investigate de către Greenviro, precum și evaluarea indicatorilor de calitate sunt prezentate în Tabelul nr. 54.

Rezultatul combinat al evaluării potențialului ecologic pe secțiunile investigate de către Greenviro și starea ecologică/potențialul ecologic din Planurile de Management ale Bazinelor Hidrografice ale ale Administrației Bazinale de Apă Banat, respectiv Administrației Bazinale de Apă Jiu sunt prezentate în Tabelul nr. 56.

Tabel nr. 50. Corpuri de apă identificate în arealul investigat.

Tabelul nr. 51. Starea ecologică/ potențialul ecologic a corpurilor de apă aferente Parcului Natural Porțile de Fier prezentate în Planurile de Management ale Bazinelor hidrografice ale Administrației Naționale „Apele Române”.

Tabel nr. 52. Rezultatele analizelor fizico-chimice efectuate pentru evaluarea stării ecologice ale apelor din arealul Parcului Natural Porțile de Fier.

Tabel nr. 53. Rezultatele analizelor fizico-chimice efectuate în secțiunile de evaluare a ihtiofaunei ale fluviului Dunărea aferente arealului Parcului Natural Porțile de Fier.

Tabel nr. 54. Evaluarea potențialului ecologic pe secțiunile investigate, precum și evaluarea indicatorilor de calitate.

Tabel nr. 55. Limitele de încadrare în stările ecologice, pe tipologiile râurilor din arealul investigat.

Tabel nr. 56. Evaluarea potențialului ecologic pe secțiunile investigate, și starea ecologică/potențialul ecologic din Planurile de Management ale Bazinelor Hidrografice ale ale Administrației Bazinale de Apă Banat, respectiv Administrației Bazinale de Apă Jiu.

Descrierea stării ecologice-potențialul ecologic ale cursurilor de apă

Nera – cf. Șușara – cf. Dunăre, RORW6.1_B4, RO10

„Corpul de apă RW6.1_B4 (NERA – cf. Susara – cf. DUNARE) cu lungimea de 52,42 km, având tipologia RO10 este caracterizat de secțiunea Loc. Naidas, tip CBSD, CI.

Evaluarea stării ecologice a corpului de apă

Din punct de vedere al elementelor biologice corpul de apă s-a încadrat în stare ecologică bună. Elementele biologice evaluate au fost fitoplanctonul și nevertebratele bentice încadrate în stare ecologică foarte bună. În încadrarea finală a elementelor biologice s-a ținut cont de ultima monitorizare pentru pești din anul 2012, evaluați cu stare ecologică bună

Din punct de vedere al elementelor fizico-chimice generale, corpul de apă s-a încadrat în starea bună.

Din punct de vedere al poluanților specifici, corpul de apă s-a încadrat în stare bună.

Corpul de apă s-a încadrat în stare ecologică bună.

În urma evaluării stării chimice, corpul de apă s-a încadrat în stare bună.” (extras din Sinteza 2015 ABA Banat)

Cerna – cf. Bela Reca – cf. Dunare, RORW6.2_B4, RO05

„Corpul de apă RW6.2_B4 (CERNA – cf. Bela Reca – cf. DUNARE) cu lungimea de 13,71 km, având tipologia RO05 este caracterizat de secțiunea Loc. Toplet.

Evaluarea stării ecologice a corpului de apă

Din punct de vedere al elementelor biologice corpul de apă s-a încadrat în stare ecologică foarte bună. Elementele biologice evaluate au fost fitobentosul și nevertebratele bentice încadrate în stare ecologică foarte bună. În încadrarea finală a elementelor biologice s-a ținut cont de ultima monitorizare pentru pești din anul 2013, evaluați cu stare ecologică foarte bună.

Din punct de vedere al elementelor fizico-chimice generale, corpul de apă s-a încadrat în starea bună.

Din punct de vedere al poluanților specifici, corpul de apă s-a încadrat în stare bună.

Corpul de apă s-a încadrat în stare ecologică bună.

În urma evaluării stării chimice, corpul de apă s-a încadrat în stare bună.” (extras din Sinteza 2015 ABA Banat)

Velica Reca

Corpul de apă Velica Reca, este caracterizat de calitatea apei evaluate în secțiunea amonte confluență Dunare. Corpul de apă nu a fost regăsit în evidențele autorităților de gospodărirea apelor.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei 7,6-3,8°C; pH=8,32-8,56; TDS=263-277 mg/l;oxigen dizolvat = 10,12 – 10,05 mgO2/l, saturația de oxigen 76,8-84,9%; Consum Chimic de oxigen CCO-Cr = 6,85 mgO2/l;azotați NO3 = 3,56 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Belobreșca, RORW14.1.a_B1, RO17

Corpul de apă Belobreșca, RORW14.1.a_B1, având tipologia RO17 a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună. Având în vedere impactul redus și aria redusă a bazinului hidrografic corpul de apă a fost evaluat indirect în cadrul investigărilor prezentului proiect.

Sușca (Valea Mare), RORW14.1.b_B1, RO17

Corpul de apă Sușca (Valea Mare), RORW14.1.a_B1, având tipologia RO17 a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună. Având în vedere impactul redus și aria redusă a bazinului hidrografic corpul de apă a fost evaluat indirect în cadrul investigărilor prezentului proiect.

Radimna, RORW14.1.1_B1, RO01

Corpul de apă Radimna, RORW14.1.1_B1, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică moderată.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în mai multe secțiuni considerate reprezentative situate în zona superioară, mijlocie, respectiv inferioară a cursului de apă, precum și în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată temperatura apei 4,2-9,1°C; pH=8,22-8,46; TDS=358-492 mg/l;oxigen dizolvat = 9,08-10,28 mgO2/l, saturația de oxigen 76,0-86,8%; Consum Chimic de oxigen CCO-Cr <5 mgO2/l;azotați NO3 = 2,50 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Pojejena, RORW14.1.1a_B1, RO17

Corpul de apă Pojejena, RORW14.1.1a_B1, având tipologia RO17, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în două secțiuni considerate reprezentative situate în zona inferioară a cursului de apă, precum și în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată temperatura apei 3,8-9,4°C; pH=8,75-8,80; TDS=292-368 mg/l;oxigen dizolvat = 10,15-10,17 mgO2/l, saturația de oxigen 77,6-89,0%; Consum Chimic de oxigen CCO-Cr = 16,60 mgO2/l; azotați NO3 = 3,65 mgNO3/l. Valorile pH-ului situate în domeniul 8,5-9,5 se datorează proceselor naturale de echilibru fizico-chimic și este caracteristică apelor din zone carstice. Reprezentând o stare naturală a apei, rezultatul nefavorabil al evaluării nu se aplică la evaluarea potențialului ecologic.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Pârva Reca, RORW14.1.2_B1, RO17

Corpul de apă Pârva Reca, RORW14.1.2_B1, având tipologia RO17, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată temperatura apei 8,47°C; pH=8,18; TDS=267 mg/l; oxigen dizolvat = 10,12 mgO2/l, saturația de oxigen 86,6%.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic foarte bun.

Valea Mare (Baron), RORW14.1.3.1_B1, RO01

Corpul de apă Valea Mare (Baron), RORW14.1.3.1_B1, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică moderată.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea aval localitatea Padina Matei.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată temperatura apei 7,56°C; pH=8,25; TDS=491 mg/l; oxigen dizolvat = 7,36 mgO2/l, saturația de oxigen 64,3%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr < 5,00 mgO2/l; azotați NO3 = 13,6 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic prost.

Rezultatele obținute arată un impact antropic semnificativ, situație constatată și pe teren. Albia cursului de apă și malurile sunt afectate serios de depozite recente de deșeuri rezultate din proasta gestionare, sau chiar lipsa gestionării deșeurilor. Din punct de vedere morfologic cursul de apă reprezintă un potențial peisagistic și geomorfologic de important, cascada Vodopad animată de depozite specifice de tuf calcaros, fenomen carstic, ce poate fi valorificat ca obiectiv turistic pe arealul PNPF, doar după o ecologizare și îmbunătățirea substanțială a gestionării deșeurilor.

Boșneag, RORW14.1.3_B1_B1, RO01

„Corpul de apă RW14.1.3._B1 (Boșneag) cu lungimea de 12,020 km, având tipologia RO01 este caracterizat de secțiunea Loc. Moldova Nouă.

Evaluarea stării ecologice a corpului de apă

Din punct de vedere al elementelor biologice corpul de apă s-a încadrat în potențial ecologic bun. Elementele biologice evaluate au fost fitobentosul încadrate în potențial ecologic maxim și nevertebratele bentice încadrate în potențial ecologic bun.

Din punct de vedere al elementelor fizico-chimice generale, corpul de apă s-a încadrat în potențial ecologic moderat din cauza indicatorilor aferenți grupei nutrienți.

Poluanții specifici nu au fost monitorizați.

Corpul de apă s-a încadrat în potențial ecologic bun, la elementele fizico-chimice s-au luat în considerare mărimile statistice percentila 75 %.

Pe corpul de apă nu au fost monitorizate metalele dizolvate (Cd, Hg, Ni, Pb) necesare pentru evaluarea stării chimice.” (extras din Sinteza 2015 ABA Banat)

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în două secțiuni considerate reprezentative situate în zona exploatării miniere SC Moldomin SA, societate aflata insolvența, precum și în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”, aval de orașul Moldova Nouă.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată: temperatura apei 6,4-9,4°C; pH=8,23-8,31; TDS=827-1017 mg/l; oxigen dizolvat = 7,68-9,77 mgO2/l, saturația de oxigen 63,1-86,0%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr < 5,00-13,7 mgO2/l; azotați NO3 = 9,39-9,69 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic prost.

Cicalovaț

Corpul de apă Cicalovaț, este caracterizat de calitatea apei evaluate în secțiunea amonte confluență Dunare. Corpul de apă nu a fost regăsit în evidențele autorităților de gospodărirea apelor.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei 6,1-9,3°C; pH= 8,22-8,29; TDS=437-449 mg/l; oxigen dizolvat = 9,96-10,12 mgO2/l, saturația de oxigen 80,7-88,9%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr = 5,87 mgO2/l;azotați NO3 = 4,2 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Liborajdea, RORW14.1.4_B1, RO01

Corpul de apă Liborajdea, RORW14.1.4_B1, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică moderată.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea considerată reprezentativă „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 5,2-7,5°C; pH = 8,29-8,30; TDS = 381-393 mg/l; oxigen dizolvat = 10,56-12,59 mgO2/l, saturația de oxigen 88,1-99,4%; Consum Chimic de oxigen CCO-Cr = 10,8 mgO2/l; azotați NO3 = 5,20 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Odăile, RORW14.1.4.1_B1, RO17

Corpul de apă Odăile, RORW14.1.a_B1, având tipologia RO17 a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună. Având în vedere impactul redus și aria redusă a bazinului hidrografic corpul de apă a fost evaluat indirect în cadrul investigărilor prezentului proiect.

Camenița, RORW14.1.5_B1, RO01

Corpul de apă Camenița, RORW14.1.5_B1, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică moderată.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea considerată reprezentativă „aval conflunță Ravensca”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată temperatura apei t = 9,15-5,66°C; pH = 8,23-8,19; TDS = 394-401 mg/l;oxigen dizolvat = 10,08-12,88 mgO2/l, saturația de oxigen 87,9-103,5%; Consum Chimic de oxigen CCO-Cr <5 mgO2/l;azotați NO3 = 5,14 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Ravensca, RORW14.1.5.1_B1, RO17

Corpul de apă Ravensca, RORW14.1.5.1_B1, având tipologia RO17, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea considerată reprezentativă „amonte conflunță Camenița”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată temperatura apei t = 9,8°C; pH = 8,06; TDS = 416 mg/l; oxigen dizolvat = 9,74 mgO2/l, saturația de oxigen 86,6%.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Gramensca

Corpul de apă Gramensca, este caracterizat de calitatea apei evaluate în „amonte conflunță Camenița”. Corpul de apă nu a fost regăsit în evidențele autorităților de gospodărirea apelor.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 8,6°C; pH = 8,35; TDS = 378 mg/l; oxigen dizolvat = 10,29 mgO2/l, saturația de oxigen 88,8%.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic foarte bun.

Valea Padina de la casă (Gârnic)

Corpul de apă Valea Padina de la casă (Gârnic), este caracterizat de calitatea apei evaluate în secțiunea „amonte conflunță Camenița”. Corpul de apă nu a fost regăsit în evidențele autorităților de gospodărirea apelor.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 9,54°C; pH = 8,16; TDS = 500 mg/l; oxigen dizolvat = 9,22 mgO2/l, saturația de oxigen 84,3%.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Sichevița, RORW14.1.5.2_B1, RO17

Corpul de apă Sichevița, RORW14.1.5.2_B1, având tipologia RO17 a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună. Având în vedere impactul redus și aria redusă a bazinului hidrografic corpul de apă a fost evaluat indirect în cadrul investigărilor prezentului proiect.

Orevița, RORW14.1.6_B1, RO01

Corpul de apă Orevița, RORW14.1.6_B1, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în două secțiuni considerate reprezentative situate în zona superioară a cursului de apă, precum și în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 6,4-9,3°C; pH = 8,13-8,21; TDS = 356-414 mg/l; oxigen dizolvat = 10,19-14,48 mgO2/l, saturația de oxigen 89,2-118,1%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr = 5,87 mgO2/l; azotați NO3 = 4,10 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Dragostele, RW14.1.7.3_B1, RO17

„Corpul de apă RW14.1.7.3_B1 (Dragostele) cu lungimea de 10,73 km, având tipologia RO17 este caracterizat de secțiunea Am.cf. Berzasca, tip CBSD.

Evaluarea stării ecologice a corpului de apă

Din punct de vedere al elementelor biologice corpul de apă s-a încadrat în stare ecologică foarte bună. Elementele biologice evaluate au fost fitobentos și nevertebratele bentice încadrate în stare ecologică foarte bună. În încadrarea finală a elementelor biologice s-a ținut cont de ultima monitorizare pentru pești din anul 2013, evaluați cu stare ecologică foarte bună

Din punct de vedere al elementelor fizico-chimice generale, corpul de apă s-a încadrat în starea bună.

Din punct de vedere al poluanților specifici, corpul de apă s-a încadrat în stare foarte bună.

Corpul de apă s-a încadrat în stare ecologică bună.

Pe corpul de apă nu au fost monitorizate metalele dizolvate (Cd, Hg, Ni, Pb) necesare pentru evaluarea stării chimice.” (extras din Sinteza 2015 ABA Banat)

Toronița, RORW14.1.7.4_B1, RO17

Corpul de apă Toronița, RORW14.1.7.4_B1, având tipologia RO17 a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună. Având în vedere impactul redus și aria redusă a bazinului hidrografic corpul de apă a fost evaluat indirect în cadrul investigărilor prezentului proiect.

Berzasca, RORW14.1.7_B1, RO01

Corpul de apă Berzasca, RORW14.1.7_B1, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în trei secțiuni considerate reprezentative situate în zona superioară și mijlocie a cursului de apă, precum și în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 3,9-5,6°C; pH = 7,99-8,22; TDS = 208-255 mg/l; oxigen dizolvat = 11,74-12,71 mgO2/l, saturația de oxigen 92,8-97,1%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr <5 mgO2/l; azotați NO3 = 4,41 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Sirina, RORW14.1.8_B1, RO01

Corpul de apă Sirina, RORW14.1.8_B1, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în două secțiuni considerate reprezentative situate în zona superioară a cursului de apă, precum și în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 4,6-5,0°C; pH = 7,89-8,14; TDS = 126-208 mg/l; oxigen dizolvat = 11,29-11,81 mgO2/l, saturația de oxigen 89,7-95,3%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr <5 mgO2/l; azotați NO3 = 5,59 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Poloseva (Eliseva), RORW14.1.9_B1, RO17

Corpul de apă Poloseva (Eliseva), RORW14.1.9_B1, având tipologia RO17 a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună. Având în vedere impactul redus și aria redusă a bazinului hidrografic corpul de apă a fost evaluat indirect în cadrul investigărilor prezentului proiect.

Strenica, RORW14.1.10_B1, RO17

Corpul de apă Strenica, RORW14.1.10_B1, având tipologia RO17, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată temperatura apei 6,5°C; pH=8,56; TDS=516 mg/l; oxigen dizolvat = 11,93 mgO2/l, saturația de oxigen 96,6%.

Valoarea pH-ului situat în domeniul 8,5-9,5 se datorează proceselor naturale de echilibru fizico-chimic și este caracteristică apelor din zone carstice. Reprezentând o stare naturală a apei, rezultatul nefavorabil al evaluării nu se aplică la evaluarea potențialului ecologic.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic foarte bun.

Valea Brostita

Corpul de apă Valea Brostita, este caracterizat de calitatea apei evaluate în „amonte conflunță Dunăre”. Corpul de apă nu a fost regăsit în evidențele autorităților de gospodărirea apelor.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 7,4°C; pH = 7,97; TDS = 334 mg/l; oxigen dizolvat = 9,87 mgO2/l, saturația de oxigen 81,8%.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Lut, RORW14.1.11_B1, RO17

Corpul de apă Lut, RORW14.1.11_B1, având tipologia RO17 a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună. Având în vedere impactul redus și aria redusă a bazinului hidrografic corpul de apă a fost evaluat indirect în cadrul investigărilor prezentului proiect.

Tisovița, RORW14.1.12_B1, RO17

Corpul de apă Tisovița, RORW14.1.12_B1, având tipologia RO17, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în două secțiuni considerate reprezentative situate în zona superioară a cursului de apă, precum și în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 3,9-5,9°C; pH = 8,07-8,68; TDS = 211-450 mg/l; oxigen dizolvat = 11,32-11,84 mgO2/l, saturația de oxigen 90,3-96,2%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr <5-7,78 mgO2/l; azotați NO3 = 2,57-3,63 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Hlubotina, RORW14.1.13_B1, RO17

Corpul de apă Hlubotina, RORW14.1.13_B1, având tipologia RO17, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 5,3-6,5°C; pH = 8,47-8,55; TDS = 342-390 mg/l; oxigen dizolvat = 10,85-12,15 mgO2/l, saturația de oxigen 89,6-95,5%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr <5 mgO2/l; azotați NO3 = 3,21 mgNO3/l.

Valoarea pH-ului situat în domeniul 8,5-9,5 se datorează proceselor naturale de echilibru fizico-chimic și este caracteristică apelor din zone carstice. Reprezentând o stare naturală a apei, rezultatul nefavorabil al evaluării nu se aplică la evaluarea potențialului ecologic.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Plavisevița, RORW14.1.14_B1, RO17

Corpul de apă Plavisevița, RORW14.1.14_B1, având tipologia RO17, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată temperatura apei t = 4,8°C; pH = 8,21; TDS = 238 mg/l; oxigen dizolvat = 12,33 mgO2/l, saturația de oxigen 95,7%.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic foarte bun.

Valea Morilor (Ponicova), RORW14.1.15_B1, RO17

Corpul de apă Valea Morilor (Ponicova), RORW14.1.15_B1, având tipologia RO17, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 5,7-6,5°C; pH = 8,17-8,23; TDS = 288-299 mg/l; oxigen dizolvat = 10,53-10,92 mgO2/l, saturația de oxigen 86,6-87,9%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr <5 mgO2/l; azotați NO3 = 2,4 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic foarte bun.

Valea Satului, RORW14.1.16_B1, RO17

Corpul de apă Valea Satului, RORW14.1.16_B1, având tipologia RO17 a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună. Având în vedere impactul redus și aria redusă a bazinului hidrografic corpul de apă a fost evaluat indirect în cadrul investigărilor prezentului proiect.

Mraconia, RORW14.1.17_B1, RO01

Corpul de apă Mraconia, RORW14.1.17_B1, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în trei secțiuni considerate reprezentative situate în zona superioară și mijlocie a cursului de apă, precum și în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 5,1-6,9°C; pH = 7,84-8,69; TDS = 125-335 mg/l; oxigen dizolvat = 9,55-11,96 mgO2/l, saturația de oxigen 78,9-95,5%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr <5 mgO2/l; azotați NO3 = 2,00 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic foarte bun.

Valea Satului, RORW14.1.18_B1, RO17

Corpul de apă Valea Satului, RORW14.1.17_B1, având tipologia RO17, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 4,6-5,9°C; pH = 7,83-8,41; TDS = 115-226 mg/l; oxigen dizolvat = 12,16-12,47 mgO2/l, saturația de oxigen 94,8-101,1%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr <5 mgO2/l; azotați NO3 = 1,9 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic foarte bun.

Mala, RORW14.1.19_B1, RO17

Corpul de apă Mala, RORW14.1.19_B1, având tipologia RO17, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată temperatura apei t = 4,4°C; pH = 5,77; TDS = 114 mg/l; oxigen dizolvat = 12,27 mgO2/l, saturația de oxigen 95,4%.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic foarte bun.

Eșelnița, RORW14.1.20_B1, RO01

Corpul de apă Eșelnița, RORW14.1.20_B1, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în două secțiuni considerate reprezentative situate în zona mijlocie a cursului de apă, precum și în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 3,13-9,27°C; pH = 7,68-7,94; TDS = 91-300 mg/l; oxigen dizolvat = 9,88-12,60 mgO2/l, saturația de oxigen 87,2-97,4%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr = 13,7 mgO2/l; azotați NO3 = 2,39 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Tarova, RORW14.1.21_B1 51_1, RO01

Corpul de apă Tarova, RORW14.1.21_B1 51_1, având tipologia RO01 a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună. Având în vedere impactul redus și aria redusă a bazinului hidrografic corpul de apă a fost evaluat indirect în cadrul investigărilor prezentului proiect.

Bahna, RORW14.1.21_B1 51_2, RO01

Corpul de apă Bahna, RORW14.1.21_B1 51_2, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în două secțiuni considerate reprezentative situate în zona superioară a cursului de apă, precum și în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 3,8-7,0°C; pH = 8,13-7,75; TDS = 216-393 mg/l; oxigen dizolvat = 12,51-12,56 mgO2/l, saturația de oxigen 95,7-104,4%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr < 5,00 mgO2/l; azotați NO3 = 4,16 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Vodița, RORW14.1.21a_B1 52, RO01

Corpul de apă Vodița, RORW14.1.21a_B1 52, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în secțiunea „amonte conflunță Dunăre”.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 5,8-7,2°C; pH = 6,57-7,91; TDS = 244-321 mg/l; oxigen dizolvat = 11,56-11,95 mgO2/l, saturația de oxigen 96,8-97,2%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr <5 mgO2/l; azotați NO3 = 0,99 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic foarte bun.

Slatinicu Mare

Corpul de apă Slatinicu Mare, este caracterizat de calitatea apei evaluate în „amonte conflunță Dunăre”. Corpul de apă nu a fost regăsit în evidențele autorităților de gospodărirea apelor.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 4,9-7,2°C; pH = 7,87-7,97; TDS = 226-387 mg/l; oxigen dizolvat = 11,19-11,90 mgO2/l, saturația de oxigen 87,6-99,9%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr <5 mgO2/l; azotați NO3 = 1,08 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Jidoștița, RORW14.1.22_B1 53, RO01

Corpul de apă Jidoștița, RORW14.1.22_B1 53, având tipologia RO01, a fost caracterizat în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat cu starea ecologică bună.

În cadrul prezentului proiect calitatea apei a fost analizată în două secțiuni considerate reprezentative situate în zona mijlocie a cursului de apă, precum și în secțiunea „amonte confluență Dunăre” amonte de localitatea Gura Văii.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen CCO-Cr (substanțe organice) și azotați, necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valori caracteristice în perioada investigată: temperatura apei t = 6,0-6,5°C; pH = 6,54-7,34; TDS = 248-322 mg/l; oxigen dizolvat = 11,89-14,55 mgO2/l, saturația de oxigen 98,3-118,1%; Consum chimic de oxigen CCO-Cr < 5,00 mgO2/l; azotați NO3 = 0,47 mgNO3/l.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.

Evaluarea fizico-chimică ale apelor fluviului Dunărea efectuată cu ocazia inventarierii ihtiofaunei

În cadrul prezentului proiect în perioada evaluată au fost efectuate analiza a12 probe de apă prelevate cu ocazia inventarierii ihtiofaunei în cele 11 secțiuni de prelevare.

Dintre parametrii fizico-chimici generali, în perioada investigării, au fost monitorizați indicatorii de calitate reprezentativi: pH, săruri dizolvate (TDS), oxigen dizolvat necesari pentru evaluarea simplificată a potențialului ecologic.

Valorile caracteristice în perioada investigată temperatura apei t = 4,7-9,4°C; pH = 7,80-8,43; TDS = 140-394 mg/l; oxigen dizolvat = 9,13-12,01 mgO2/l, saturația de oxigen 79,50-96,70%.

Din punctul de vedere al parametrilor fizico-chimici generali evaluați, în perioada investigării corpul de apă a fost evaluat având potențial ecologic bun.