IMPORTANȚA METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN FORMAREA NOȚIUNILOR DESPRE LUME ȘI [303168]
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
"[anonimizat] "
COORDONATOR: PROF. ÎNV. PREȘC.:
Conf. univ. dr. Iordăchescu Dan Băneș (Goia) Livia-Camelia
2019
CUPRINS
CAPITOLUL I PARTEA TEORETICĂ…………………………………………………………………pag.1
I.1. Motivarea alegerii temei………………………………………………………………………………………..pag.2
I.2. Importanța și relevanța educațională a temei…………………………………………………………….pag.3
I.3. Actualitatea temei…………………………………………………………………………………………………pag.6
I.4. [anonimizat]……………………………………………………………………pag.7
I.5.Prezentarea teoretică a temei de cerecetare……………………………………………………………….pag.9
I.5.1. Importanța activității de cunoaștere a mediului înconjurător în grădiniță…………………..pag.9
I.5.2 .Metoda didactică.Definiție și clasificare……………………………………………………………..pag.12
I.5.2.1.Clasificarea metodelor de învățământ…………………………………………………………..pag.13
I.5.2.2.Metodele clasice de predarea a cunoașterii mediului la grădiniță……………………..pag.14
I.5.3. [anonimizat]. [anonimizat]….pag.23
I.5.3.1.[anonimizat]………………………………………………………….pag.23
I.5.3.2. Metode active aplicabile la cunoasterea mediului in invatamantul prescolar…….pag.25
I.5.4.Analiză comparativă metode modern vs metode clasice…………………………………………pag.38
CAPITOLUL II CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
II.1.Metodologia cercetării ………………………………………………………………………………………..pag.40
II.1.1.Ipotezele și obiectivele lucrării……………………………………………………………………….pag.41 II.1.2. Metode de cercetare…………………………………………………………………………………………pag.41
II.1.2.1.Observația………………………………………………………………………………………………pag.42
II.1.2.2.Convorbirea………………………………………………………………………………………….. pag.43
II.1.2.3.Metoda bibliografică……………………………………………………………………………….pag.43
II.1.2.4.Analiza produselor activității……………………………………………………………………pag.44
II.1.2.5.Metoda testelor……………………………………………………………………………………….pag.44
II.1.2.6. Metode statistice…………………………………………………………………………………….pag.44
II.1.3. Descrierea grupei de preșcolari si a variabilelor………………………………………………….pag.45
II.2.Organizarea și desfășurarea cercetării. Etapele cercetării…………………………………………pag.47
II.2.1. Etapa initiala………………………………………………………………………………………………….pag.48
II.2.2.Etapa experimentală…………………………………………………………………………………………pag.51
II.2.3.Etapa finală……………………………………………………………………………………………………..pag.83
CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………………pag.87
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………..pag.90
ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………..pag.92
PARTEA TEORETICĂ
I.1.Motivarea alegerii temei
,, Apropie-l de probleme și lasă-l să răspundă singur, să-și întemeieze ceea ce știe, nu pe ce i-ai spus tu, ci pe ceea ce a înțeles el; să nu învețe știința, ci s-o gândească. Să-i menținem trează curiozitatea – condiție de a-l apropia de lumea științei. Să-l stârnim pe copil să observe, să cerceteze și să descopere.,, J. J. Rousseau
Lucrarea de față este expresia unei nevoi acute, și anume depășirea practicilor instructiv-educative curente, care sunt învechite și ineficiente, nemaifăcând față schimbărilor de la nivel global.
Alegerea acestei teme a fost influențată de faptul cǎ activitățile de cunoașterea mediului au un rol covârșitor în formarea gândirii critice, la înțelegerea realității, într-un cuvânt, la atingerea obiectivelor învățământului actual. Prin conținutul lui, prin valențele sale educative, acest domeniu contribuie la formarea personalității copiilor, la lărgirea orizontului de cunoaștere a naturii, la formarea deprinderilor practice necesare viitorului adult.
Anii de muncă cu preșcolarii, situațiile ivite în timpul procesului de instruire , au determinat perfecționarea continuă a cadrului didactic pentru a putea oferi calitate, pentru a avea satisfacția lucrului bine făcut. Doresc ca realizând această lucrare să arăt că, atunci când educatoarea organizează multiple activități ce antrenează și stârnesc interesul copiilor în cadrul orelor de cunoașterea mediului, orizontul de cunoaștere al acestora se lărgește permanent, trasăturile morale ale acestuia se accentueazǎ, copilul dorind în cele din urmă să se implice activ în construirea lumii în care trăiește.. Doar în acest mod preșcolarul poate să adopte o părere veritabilă despre lume și viață, acesta transformându-se în actor principal în propria devenire și cunoaștere.Se formează astfel o personalitate gata să răspundă viitoarelor cerințe specifice acestei lumi aflată în plin proces de globalizare, când granițele dispar tot mai mult, iar viitorul adult trebuie să găsească răspunsuri la mai multe probleme cu care se va confrunta societatea de mâine.
În lucrarea de față s-a pornit de la ideea că folosirea la activități a metodelor și tehnicilor de lucru moderne, dezvoltă abilități de comunicare, crește gradul de implicare la activitate, creșterea responsabilității preșcolarului față de propria învățare, dar și față de grup, creșterea eficienței învățării, dezvoltă identități personale, schimbă atitudini față de sine și față de celelalte persoane, schimbă atitudini față de mediul educațional școlar. Astfel, metodele de învățare activ-participative sunt eficiente în învățarea preșcolarilor și în dezvoltarea de responsabilități și de identități ale lor.
Există cercetări care au confirmat importanța corelării metodelor moderne cu cele tradiționale în activitățile didactice, atât la școală, în special clasele primare, dar și la grădiniță, la diverse domenii. Cercetători cunoscuți (Silvia Breben, Elena Gongea,Mihaela Fulga, Carmen Maria Popa), dar și cadre didactice , studenți etc. au demonstrat relevanța folosirii la grădinița a metodelor moderne, combinate cu metodele tradiționale, în detrimentul folosirii strict, doar a metodelor tradiționale.
Numeroase cercetări arată că învățarea activă și în grup sporește randamentul procesului de învățare, îmbunătățește memoria și creativitatea, dezvoltă relații pozitive între copii, dezvoltă sănătatea psihică și respectul față de sine. De asemenea, este un act de descoperire pentru copii și educator, precum și o resursă importantă pentru acesta în proiectarea și derularea procesului didactic. Cu toate acestea, este nevoie să pregătim cu atenție activitățile de învățare și să analizăm realist caracteristicile copiilor(rojed.ro).
Ținând cont de rezultatele obținute în cadrul altor cercetări pe aceste teme, eu vreau să demonstrez eficiența utilizarii metodelor interactive în formarea noțiunilor științifice despre lume și viață, dar și conturarea unei personalități, unor principii de viață solide la copilul preșcolar, a unor modele de comportamente care să genereze viitorului adult capacitatea de a răspunde prompt si eficient problemelor ce vor apărea.
I.2.Importanța și relevanța educațională a temei
Prin această cercetare se urmărește să se verifice dacă unele metode activizante sunt mai eficiente în învățarea cunoștințelor de către preșcolari decât metodele tradiționale,
limitîndu-ne stict pe domeniul cunoașterii mediului. Folosirea la activități a metodelor și tehnicilor de lucru în grupuri mici, în pereche sau pe echipe dezvoltă capacitatea de comunicare atât de necesară de-a lungul vieții, crește nivelul de contribuție în ceea ce privește propria cunoaștere, crește responsabilitatea preșcolarului față de propria instruire, dar și față de ceilalți colegi de grupă, educația este mai eficientă, schimbă și formează comportamente atitudinale pozitive față de propria persoană , dar și în raport cu ceilați, modifică viziunea față de școală în general. Astfel, metodele de învățare active sunt eficiente în învățarea preșcolarilor și în dezvoltarea de responsabilități și de identități ale preșcolarilor(Rojed.ro).
Plecând de la cele menționate anterior am decis să desfășor o cercetare prin care să demonstrez impactul pe care îl au metodele activ-participative și de grup în cadrul procesului educațional din grădiniță, efectele pe care aceste metode le produc la nivelul actului predării.
În cercetarea experimentală am vizat Domeniul experiențial „Domeniul Științe”, obiectul Cunoașterea mediului prin prezentarea câtorva dintre metodele inovatoare în direcția învățării, împreună cu argumentele psihologice și, pe alocuri, pedagogice care să pledeze în favoarea reflectării asupra lor și a utilizării în activitatea de la catedră.
Această disciplină permite organizarea activității didactice pe grupe, în pereche, în echipe, dar și individual. Câteva dintre motivele care mi-au facilitat alegerea sunt următoarele:
1. Preșcolarii sunt curioși, însetați de cunoaștere;
2. Preșcolarii sunt motivați intrinsec, pozitiv în raport cu activitățile de cunoașterea mediului;
3. Conținuturile sunt interesante și logice pentru preșcolari;
4. Cunosc personalitatea preșcolarilor ceea ce facilitează organizarea situaților de învățare
Cunoașterea mediului, ca disciplină de învățământ urmărește cunoașterea și înțelegerea lumii în ansamblul său, cu componentele, procesele și fenomenele caracteristice( Lespezeanu, Monica, 2007).
Astfel acest domeniu pune bazele unei didactici centrate pe experimentarea și exersarea învățării prin ceea ce copilul face, construiește, produce, având ca unul din principalele scopuri transformarea acestuia din spectator în actor al activității științifice. Cunoașterea mediului are rolul de a crea doar fundamentul de la care acest deziderat se poate realiza(Varzari, Taiban,Manasia,1965).
Este cunoscută setea copilului de cunoaștere, tot ceea ce este nou îl intrigă, îi stârnește curiozitatea, de aceea mi s-a părut facil și propice să abordez acest domeniu.
Potrivit studiilor de specialitate, s-a constatat faptul că elevii nu reușesc să-și mențină atenția vie pentru mult timp în cadrul unei expuneri și de aceea cunoștințele predate se rețin în mică măsură, sunt reținute mai ușor conținuturile prezentate la început, iar cele de la finalul lecției sunt reținute în foarte mică măsură sau chiar deloc. În cazul învățării active, însă, elevii sunt implicați pe tot parcursul activității și pe baza cunoștințelor achiziționate își formează noi concepte și își dezvoltă bagajul de cunoștințe dobândite.(https://www.scribd.com/…/Importanta-Cunoasterii-Mediului)
Consider că relația dintre cunoasterea mediului și metodele moderne este una foarte eficientă, mai ales în contextul unei educații românești moderne care tinde să se alinieze celei europene și în care accentul trece de pe predare și profesor, pe copil și pe învățare.
Din practica educațională la clasă, am observat efectul activizant pe care îl au metodele
moderne asupra preșcolarilor, iar combinate cu diverse mijloace de predare a cunoașterii mediului au un efect sporit și îl determină pe copil să participe activ, conștient la activitate și să îi facă și plăcere. De aceea am considerat necesară demararea unei cercetări pe această temă și doresc evidențierea acestei combinații optime dintre formarea cunoștințelor despre lume și viață și metodele moderne.Copiii de pretutindeni se joacă individual sau în grupuri, descoperind în felul acesta mediul înconjurător, reușind să-și cunoască partenerii de joacă, să lege prietenii, să se descopere pe sine, să învețe, dezvoltându-se.
Domeniul cunoașterea mediului oferă un cadru adecvat învățării active, participative, stimulând inițiativa și creativitatea copilului, cuprinzând o motivație intrinsecă de a mobiliza resursele psihice ale copiilor, asigurând participarea lor creatoare, le captează interesul, îi angajează afectiv și atitudinal.
Lumea în care copiii noștri își duc existența, diversă și colorată, este factorul principal de formare și dezvoltare a viitorului adult de mâine.Fiind lipsit de contacte variate și experiențe dirijate și organizate instituțional, copilul de vârstă preșcolară începe sa descopere lumea, mediul, acesta stimulându-i simțurile și gândirea la un nivel extrem de ridicat, vrând să înmagazineze tot, absorbind informația ca un burete.Astfel manipulând diverse obiecte, intrând în contact cu mai multe persoane, lărgindu-și cercul de cunoștințe, se nasc întrebări despre universul copilului. Părinții, bunicii, educatoarele au obligația de a îndrepta copilul spre calea cunoașterii, de a da lămuririle necesare. Prin răspunsul oferit se transmit atât informațiile de care copilul are nevoie, dar mai ales se imprimă felul în care copilul trebuie sa reacționeze pozitiv la ceea ce-l înconjoară.Se modelează astfel atitudinea copilului față de sine, față de ceilalți, dar și față de viață.. Răspunzând la întrebările preșcolarilor, educatoarea trebuie să le explice fenomenele respective în raport cu capacitatea lor de înțelegere. Astfel, orizontul de cunoaștere al copiilor se îmbogățește treptat, ceea ce permite să înțeleagă că plantele și animalele au nevoie de anumite condiții de dezvoltare (hrană, căldură, lumină, adăpost), că trebuie îngrijite de om; sau că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze, că fenomenele sunt legate între ele și depind unele de altele. (Piajet, Jean, Inhelder, Barbel).
Desfășurarea întregului proces de cunoaștere a lumii reale într-un mediu organizat, instituționalizat, îndrumat cu blândețe și vocație de un cadru didactic dedicat și instruit duce la dezvoltarea întregii personalități a copilului preșcolar ,referindu-ne aici la toate aspectele: lingvistic, social, atitudinal, etc. Copilul care este dirijat înspre explorarea propriei lumi, va dezvolta o atitudine pozitivă față de tot ceea ce-l înconjoară, va înțelege fenomenele și ce anume le cauzează, va răspunde cu succes transformărilor ce vor urma la toate nivelele.
De asemenea, mediul înconjurător oferă copiilor și alte posibilități de cunoaștere. Este vorba de cunoașterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activității umane în diferite domenii. Prin însușirea de noi cunoștințe despre aceste aspecte ale vieții sociale, copiii își lărgesc orizontul, își dezvoltă interesul pentru cunoașterea activității omului, li se educă dragostea și respectul față de om și de rezultatele muncii lui.
I.3.Actualitatea temei
Educația din această perioadă zbuciumată, zguduita de rapide transformări, de procesul ireversibil al globalizării, trebuie alineată astfel încât să formeze viitorului adult capacități de adaptare, de înfruntare a transformărilor ce se produc cu o viteză uluitoare.
Considerând că dezideratele majore ale învățământului formativ pot fi folosite și bine realizate prin aportul ce-l aduc activitățile de cunoașterea mediului, prin activitatea de observare practică, de experimentare, de lucrări practice inițiate în cadrul acestui tip de activități, cât și prin activități extrașcolare m-a preocupat găsirea celor mai elocvente aspecte ale educării elevilor pentru cunoașterea mediului•.(https://www.scribd.com/…/Importanta-Cunoasterii-Mediului)
Copilul de astăzi va fi cel care va duce cercetarea mai departe, va descoperi noi taine ale universului. Cărțile citite, filmele vizionate, cunoștințele predate și învățate le asigură baza pentru asimilarea celorlalte noțiuni. Aceste lucruri îi determină pe copii să devină mai curajosi, le dezvoltă curiozitatea, îi face să înțeleagă ce reprezinta mediul înconjurător, să cunoască Pământul. Drumețiile, vizitele, excursiile le trezesc și mai mult curiozitatea, imaginația și le stimulează voința, ambiția de a cunoaște cât mai multe despre mediul înconjurător (Popa,2009)
În școala de azi, strategiile didactice trebuie adaptate încât să se asigure copiilor capacități necesare învățării permanente. Metodele și conținuturile trebuie să răspundă atât intereselor, nevoilor și cerințelor individuale cât și celor de grup. În acest context, profesorul are rolul de a-i ajuta pe preșcolari să devină răspunzători de propria formare. În timpul activităților trebuie creată o atmosferă de lucru care să stimuleze disponibilitățile spre acțiune, într-un cadru psihopedagogic afectiv pozitiv. Aceasta poate fi realizată prin abordarea interdisciplinară a conținuturilor, prin antrenarea copiilor în activități de învățare prin cercetare, prin cooperare, folosind cu precădere metodele activizante.(rojed.ro)
Învățarea reprezintă un proces evolutiv, de esență informativ-formativă, constând în dobândirea (însușirea, stocarea, prelucrarea și valorizarea internă) de către ființa umană – într-o manieră activă, explorativă – a experienței de viață și, pe acestă bază, în modificarea selectivă și sistematică a conduitei, în ameliorarea și perfecționarea ei controlată și continuă sub influența acțiunilor variabile ale mediului. Învățarea activă este o metodă de predare și învățare în care preșcolarii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una și aceeași problemă, pentru a explora o temă nouă sau a lansa idei noi, combinații noi sau chiar inovații autentice( Cucos,Constantin,2006,pag.54).
Societatea din zilele noastre impune recalibrarea învățământului, înnoirea acestuia, copiii trebuie învățați să învețe, ei trebuie sa posede o găndire critică, capabilă să genereze noi conexiuni, aplicații practice, care să ducă la noi descoperiri,să găsească soluții noi la probleme noi.Învățând împreună copiii își unesc forțele, capacitățile, ei devin creativi, se completează reciproc.Cel care dispune de o imaginație, creatoare îmbină eficient informațiile cu cel care are o gândire critică, artistul îl completează pe cel realist, astfel că se va ajunge la o soluție optimă. Viitorii adulți formați astfel, vor putea conlucra, vor ști să se adapteze, sa inoveze și să rezolve diverse situații.
Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situația de învățare în care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformarea preșcolarului în stăpânul propriei transformări și formări. Metodele interactive urmăresc optimizarea comunicării, observând tendințele inhibitorii care pot apărea în interiorul grupului. Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității. „Activ” este preșcolarul care „depune efort de reflecție personală, interioară și abstractă, care întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoștințe. „Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material „activismului interior”, psihic, mental, să devină un purtător al acestuia(Lespezeanu M., pg.28).
Rezultatele cercetărilor arată că acei copii care au avut ocazia să învețe în grup, participând activ, învață mai repede și mai bine, rețin mai ușor și privesc cu mai multă plăcere învățarea școlară. Prin accentul pus deopotrivă pe competențe academice și competențe sociale, metodele de învățare active îi ajută pe copii să relaționeze și să-și dezvolte abilitățile de a lucra în echipă.
Educatoarea se integrează în activitarea de învățare a preșcolarilor, putând fi unul din membri sau oferindu-și ajutorul, ori animând și stimulând activitatea. Agenții educaționali se privesc reciproc ca oameni, nu ca roluri.
I.4. Contribuții proprii, originale în lucrare
În urma acestei cercetări am urmărit să evidențiez faptul că predarea cunoașterii mediului cu metode moderne este mai eficace decât predarea acestui obiect doar cu metode tradiționale.
Am urmărit să reliefez faptul că eficiența formării noțiunilor științifice despre lume și viață depinde de modul în care metodele tradiționale și cele moderne sunt utilizate într-o structură armonioasă și în relație cu particularitățile grupei de preșcolari și conduce la progresul performanțelor preșcolarilor.
Prin lucrarea de față , incerc să atrag un semnal de alarmă, și anume , ca noi, cadrele didactice să evoluăm odată cu societatea, odată cu tehnologia, să privim lumea prin ochii copiilor noștri.Astfel, am încercat să mă autodepășesc, să fac față schimbărilor lumii contemporane, să mă adaptez noilor condiții și noului mediu în care trăiesc copiii a căror formare se află în mâinile noastre, a educatoarelor.Am incercat să evit plafonarea în profesia pe care o practic, deși a venit cu multă muncă, documentare și informare.
Orice viitor trebuie să aibă un început, iar educatoarea este unul dintre agenții care pot grăbi acest început.vărsta preșcolară este vărsta tuturor posibilităților. Acum se pun bazele formării personalității copilului, se formează și se conturează principii de viață, atitudini, aptitudini și capacități. Dacă la această vărstă nu se pun bazele unei personalități creatoare, aunei personalități gata să răspundă eficient noilor provocări ce se ivesc la orizont, atunci societatea însăși va intra într-un declin inevitabil.
Propunând un curriculum variat, considerând copilul ca participant activ la propriul proces de învățare, vazând în el un real și valoros partener în comunicarea didactică, educatoarea trebuie să se manifeste în ceea ce numește Goleman starea de revărsare.
Consider că fiecare educatoare, indiferent cărei categorii de vârstă se adresează, la ce nivel, și care își desfășoară activitatea parcurgând lucrarea , va deveni mai bine pregătită psihopedagogic, dar și mai inteligent emoțional, în stare să-și valorifice disponibilitățile si condițiile exterioare, pentru dezvoltarea viitoare a fiecărui copil.
Dacă s-ar renunța la plafonare, la bine-cunoscutul „până acum a fost bine”, dacă ne-am autodepăși, ieșind din zona de confort pe care ne-o asigură activitatea de dascăl, dacă am avea curajul să încercăm , cu siguranță am avea de câstigat, atât noi, cât mai ales copilul a cărui formare depinde de calitatea actului educațional.
I.5. Prezentarea teoretică a temei de cercetare
I.5.1. Importanța activității de cunoaștere a mediului înconjurător în grădiniță
Preșcolaritatea în totul ei este perioada de maximă importanță a omului, acum are loc dezvoltarea individului, se formează viitorul adult.Acum trebuie să ne asumăm responsabilitatea formării copilului, cadrele didactice trebuie să dea dovadă de maximă responsabilitate în raport cu procesul de instruire, educare si formare .Dacă nu ne axăm acum pe aceată idee, de investiție a timpului, a resurselor de energie în dezvoltarea preșcolarului, golurile ce se vor forma, vor fi greu de administrat,recuperarea va fi anevoioasă, dacă nu chiar imposibilă.
Lumea ce ne înconjoară se schimbă permanent, se schimbă cu o viteză uluitoare, apar noi informațăii, se fac noi descoperiri, știința și tehnica au cunoscut o explozie greu de imaginat și de manageriat.Copilul trebuie pregătit pentru a face față acestei viteze de dezvoltare, generațiile următoare vor cunoaște și vor trăi o lume care poate acum cincizeci de ani nici nu era de imaginat.Dacă noi adulții de astăzi nu învățăm să ținem pasul cu toate aceste modificări, atunci întregul univers al existenței umane se va prăbuși.
Astfel, domeniul la care se face referință în această lucrare, cel al cunoașterii mediului, capătă noi valențe, devine de o importanță majoră. Acest domeniu permite copilului să inoveze, să exploreze, să experimenteze și să descopere. Contactul direct sau indirect cu obiectele și fenomenele ce-l înconjoară , munca cu celălalt, dezvoltă operațiile gândirii. Copilul pus în astfel de situații, lăsat să interacționeze, să mânuiască, să probeze va ști să analizeze mediul în care trăiește. Comparând, analizând și sintetizând informații, copilu contribuie la propria formare, la proprin instruire.Iar ceea ce dobândești prin propriile forțe, ceea ce clădești cu propriile mâini este cheia succesului.
Predarea- învățarea științelor naturii într-o manieră integrată permite o structurare a problemelor pornind de la o serie de teme integratoare, mai apropiate de capacitatea de înțelegere a copilului. Se urmărește de asemenea nu o acumulare de fapte și informații științifice, ci raportarea copilului la mediul în care trăiește (Voiculescu, E., pg.63).
Prin intermediul prezentului curriculum, copiii sunt îndrumați să-și dezvolte cunoașterea pornind de la explorarea și investigarea lumii înconjurătoare către reprezentarea unor lumi îndepărtate.
Copilul trebuie de asemenea familiarizat cu limitele de acțiune a omului asupra mediului în scopul realizării unei educații ecologice adecvate. De aici rezultă importanța unei abordări interdisciplinare.Este absolut necesar să insistăm în mod deosebit ca preșcolarii să fie îndrumați să gândească, să examineze lucrurile, obiectele, fenomenele naturii – nu izolat unul de celălalt, ci într-o legatură reciprocă, să se străduiască a afla cauzele fenomenelor pe care le observă, întrebându-se: cum se poate explica aceasta, din ce cauză? Etc. Faptul cǎ ei posedă mai multe noțiuni cu caracter empiric, incomplete ca sferă și conținut, face necesară corectarea acestora. Majoritatea copiilor consideră ca făcând parte din lumea vie numai animalele. Este necesar să îi convingem că și plantele intra în sfera noțiunii de viețuitoare, ca și păsările(Piajet, J., 1963,pag.38).
Motivând copilul din interior, contribuind la dezvoltarea încrederii în sine și în propriile forțe, dând aripi, educatoarea este la baza formării omului de mâine. Iar privind lucrurile astfel, ajungem la concluzia că nu este deloc de neglijat acest aspect.
Copilul de vârstă preșcolară prezintă curiozitate, el este dornic să afle desre oameni, animale, fenomene, despre relațiile dintre acestea.Astfel copiii ajung să înțeleagă relația cauză- efect.
Programa preșcolara stabilește pentru fiecare grupă cunoștințele ce se transmit copiilor despre mediul ambiant, viața socială și natura. Aceste cunoștințe diferă de la o grupă la alta. Volumul lor se imbogățește treptat, astfel încât de la o grupă la alta se realizează o creștere atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, regăsindu-se așadar caracterul concentric al învățământului românesc.(Niculescu, Rodica Mariana, Lupu, Angelica Daciana, pg.33).
Toate aceste cunoștințe sunt predate utilizând o diversitate de mijloace și procedee: observări, lecturi după imagini, jocuri didactice, convorbirile.
Pășind în grădiniță, copilul ia contact cu o lume nouă, cu un alt mediu.Aici învață să comunice cu ceilalți, învață să-și gestioneze propriile sentimente, să colaboreze, să împartă, să trăiască alaturi de semenii lui.În acest cadru instituționalizat, copiii învață treptat despre anotimpuri, caracteristicile acestora, succesiunea lor. Tot acum , micul preșcolar ia contact cu lumea animalelor,învață despre acestea, modul de alcătuire și hrană.
Curiozitatea pe care copiii o manifestă față de fenomenele naturii trebuie menținută și transformată într-o puternică dorință de a o cunoaște și înțelege din ce în ce mai bine. Observarea sistematică a dezvoltării și schimbării în timp a plantelor, a creșterii și îngrijirii animalelor, educă atenția, spiritul de observație deprinderea de a sesiza schimbările din natură și dorința de a cunoaște cauzele acestora. Noile cunoștințe transmise copiilor cu prilejul observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înțelese și memorate cu multă ușurință.
Educatoarea are datoria și obligația de a pune copilul în contact cu diverse obiecte, materiale, fenomene.Un cadru didactic dedicat va ști să îndrume curiozitatea copilului pe calea cunoașterii, va ști să lase copilul să greșească pentru a învăța.Copilul are nevoie să înțeleagă cauzalitatea, să atingă, să pipăie, să miroase și să guste. Copilul trebuie să-și folosească toți analizatorii( vizual, olfactiv, gustativ, tactil).
Desfășurarea întregii activități a copilului într-un mediu care-i permite explorarea, experimentarea stimulează nu doar încrederea în sine, ci și limbajul, gândirea creatoare, vocabularul. Muncind și învățând împreună se dezvoltă abilitățile de comunicare, copiii devin mai sociabili.Dacă în primii doi ani de grădiniță accentul se pune pe etapa de socializare și adaptare la noul mediu, în grupa mare se insistă asupra pregătirii copilului pentru viitoarea etapă, cea a școlarității.
Dezvoltarea copilului pe plan psihic este condiționată de mai mulți factori. Sub influenta jocului și a activităților programate (observarea fenomenelor din natură și a realităților sociale, construcții, modelaj, desen. etc.) precum și îndrumărilor educatoarei, la copil apar particularități psihice noi. Experiența lor cognitivă se amplifică sfera reprezentărilor se extinde, operațiile gândirii devin mai complexe. (Verza, E., pg.131)
Întregul ansamblu de procese cognitive la această vârstă se bazeaza pe percepție.Copilul de grădiniță nu înțelege dacă nu vede .El trebuie să simtă, să vadă, să se convingă că ceea ce aude este adevărat.
Procesele afectiv – motivaționale – viața afectivă a copilului atinge nivelul corespunzător pregătirii lui pentru școală. Emoțiile și sentimentele devin mai bogate în conținut. Sentimentele de integrare socială și de prietenie sunt mai accentuate decât cele de dominare și de agresivitate. Relațiile de ostilitate fățișă cedează celor de empatie, competiție, cooperare și prietenie. Important este că în grădiniță relațiile socio – afective să-l elibereze pe copil de egocentrismul subiectiv, să-i formeze capacitatea de apreciere și autodepășire tot mai obiectivă potrivit cerințelor morale. Preșcolarul trebuie să-și simtă ceea ce știe că este bine de făcut și să evite să facă ceea ce știe și simte că este rău. In felul acesta, încă din grădiniță se cultivă concordanța necesară între cunoștințe – trăiri afective – acțiuni săvârșite, în procesul de formare morală a preșcolarului(Preda Viorica, 1999).
Pentru o reușită deplină a actului educațional este necesar ca preșcolarul să trăiască experiența de cunoaștere, să se angajeze în procesul cunoașterii să se implice în acest proces, să participe cu mult interes pentru a cunoaște cât mai mult din tainele naturii, din viața plantelor, animalelor, fenomenelor din natură, cât și contribuția omului la protecția mediului înconjurator.
I.5.2.Metoda didactică.Definiție și clasificare
Din punct de vedere etimologic, termenul "metodă" provine din limba greacă ("metha" = "spre"; "odos" = "cale") și desemnează o cale eficientă de urmat pentru atingerea anumitor scopuri.Prin "metodă de învățământ" se înțelege, așadar, o modalitate comună de acțiune a cadrului didactic și a elevilor în vederea realizării obiectivelor pedagogice. Cu alte cuvinte, metoda reprezintă „un mod de a proceda care tinde să plaseze elevul într-o situație de învățare, mai mult sau mai puțin dirijată”( www.didactic.ro ).
Metoda didactică este un plan de acțiune transpus într-un ansamblu de operații mentale și practice al binomului educațional prin care preșcolarii dobândesc cunoștințe, priceperi, deprinderi, capacități, atitudini. Ea este o înlănțuire particulară de evenimente de învățământ care activează procesele mentale susceptibile să determine achiziția de cunoștințe, atitudini și competențe. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează și se dezvoltă priceperile, deprinderile și capacitățile preșcolarilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele cunoașterii transformând exteriorul în facilități interioare, formându-și caracterul și dezvoltându-și pesonalitatea(Cerghit,2006)..
Sub raportul structurării, metoda este un ansamblu organizat de operații, de procedee.
În anumite situații, o metodă poate deveni procedeu în cadrul altei metode (ex. problematizarea poate fi inclusă într-o demonstrație).Metodologia didactică desemnează sistemul metodelor utilizate în procesul de învățământ precum și teoria care stă la baza acestuia. Sunt luate în considerare: natura, funcțiile, clasificarea metodelor de învățământ, precum și caracterizarea, descrierea lor, cu precizarea cerințelor de utilizare(Voiculescu, E.,pag. 69).
Astăzi cadrul didactic care vine în fața copilului trebuie să știe să aleagă exact acele metode care se potrivesc timpurilor pe care le trăiește, trebuie să dețină măiestria de a combina eficient metodele, astfel încăt copilul să fie atras spre cunoaștere, spre învățare. Dacă nu știm să captăm atenția, să motivăm intrinsec copilul, atunci calitatea actului educațional lasă de dorit.Societatea nu trebuie să permită ca în domeniul învățământului de masă să opereze educatoare care nu pot depăși anumite bariere de timp sau de formare.Câtă vreme ne-am asumat răspunderea față de acești copii, avem obligația morală și socială de a desfășura o educație superioară.
Astăzi, în grădiniță copilului trebuie să i se permită să-și aleagă singur propria cale spre cunoaștere.Educatoarea trebuie să conducă cu atenție, să îndrume pașii copilului spre învățare.
I.5.2..1.Clasificarea metodelor de învățământ
Clasificarea metodelor de învățământ se poate face în funcție de diferite criterii.
I. după cel istoric: metode tradiționale: expunerea, conversația, exercițiul etc.; metode moderne:explozia stelară, cubul, bula dublă, metoda pălăriilor gânditoare etc.;
II. după funcția didactică principală:
1) metode de predare-învățare propriu-zise, dintre care amintim:
a) metodele de transmitere și dobândire a cunoștințelor: expunerea, problematizarea, etc.;
b) metodele pentru formarea priceperilor și deprinderilor: exercițiul, lucrările practice etc.;
2) metode de evaluare;
III. după modul de organizare a activității copiilor: metode frontale (expunerea, demonstrația); metode de activitate individuală (exercitiul); metode de activitate în grup (studiul de caz, jocul cu roluri); metode combinate, care se pretează mai multor modalități de organizare a activității (experimentul);
IV. după tipul de strategie didactică : algoritmice (exercițiul, demonstrația); euristice (problematizarea);
V. după sursa cunoașterii (care poate fi experiența social-istorică a omenirii, explorarea directă sau indirectă a realității sau activitatea personală), la care se adaugă un subcriteriu: suportul informației (cuvânt, imagine, acțiune etc),
Profesorul Cerghit propune o altă clasificare , și anume:
1. metode de comunicare orală: expozitive, interogative (conversative sau dialogate); discuțiile și dezbaterile; problematizarea;
2. metode de comunicare bazate pe limbajul intern (reflecția personală);
3. metode de comunicare scrisă (tehnica lecturii);
4. metode de explorare a realității:
a) metode de explorare nemijlocită (directă) a realității: observarea sistematică și independentă; experimentul; învățarea prin cercetarea documentelor și vestigiilor istorice;
b) metode de explorare mijlocită (indirectă) a realității: metode demonstrative; metode de modelare;
5. metode bazate pe acțiune (operaționale sau practice):
a) metode bazate pe acțiune reală / autentică): exercițul; studiul de caz; proiectul sau tema de cercetare; lucrările practice;
b) metode de simulare (bazate pe acțiune fictivă): metoda jocurilor: metoda dramatizărilor; învățarea pe simulatoare (Cerghit, I.,pag.119).
Acestor categorii li se adaugă un alt tip de metode și anume metodele de raționalizare a învățării și predării: metoda activității cu fișele; algoritmizarea; instruirea programată; instruirea asistată de calculator (I.A.C.).
I.5.2.2.Metodele clasice de predarea a cunoașterii mediului la grădiniță
În sens larg, învățarea poate fi definită ca „un proces evolutiv, de esență formativ-informativă, constând în dobândirea (recepționarea, stocarea și valorificarea internă) de către ființa vie, într-o manieră activă, explorativă a experienței proprii de viață și, pe această bază, în modificarea selectivă și sistematică a conduitei, în ameliorarea și perfecționarea controlată și continuă sub influența acțiunilor variabile ale mediului ambiant”.Metodologia didactică nu reprezintă doar ansamblul metodelor de învățământ ci, este teoria care are menirea de a cerceta și descoperi principiile care au la bază mărirea eficienței lor.( academia.edu)
Universul nostru de astăzi e mereu în evoluție,mereu în mișcare, copilul trebuie să perceapă aceste schimbări ca pe un lucru pozitiv, incitator.Trebuie stârnită curiozitatea preșcolarului, trebuie stimulată gândirea acestuia.Metodele depășite trebuie adaptate și readaptate continuu, alese eficient.Educatoarea trebuie să procure mereu materiale de calitate, jocuri inovative, care să mențină vie atenția și disponibilitatea copilului spre cunoaștere.
În procesul de predare-învățare a cunoștințelor despre mediu, metodele trebuie astfel combinate încât să constituie strategii de învățare, instrumente de muncă ale copilului în procesul de cunoaștere, de formare de priceperi și deprinderi.
Caracteristicile lecțiilor de cunoașterea mediului, precum și particularitățile psihice ale preșcolarilor impun utilizarea mai largă a metodelor: observatia, demonstrația, exercițiul, experimentul, conversația, modelarea, jocul didactic. Viteza de transformare a societății impune învățarea de tip revoluționar, nou (care are drept caracteristici esențiale: caracterul activ și participativ).
Metodele de explorare organizată a realității (metode de explorare nemijlocită) folosite în cadrul diferitelor ore de învățământ și mai ales la cunoașterea mediului, ajută copilul să înțeleagă noțiunile care i se transmit, procesul de învățare fiind mult ușurat prin perceperea directă a realității înconjurătoare ( www.scoalacdavila.ro/componen).
Modalitățile prin care elevii percep direct, activ și sistematic obiectele și fenomenele lumii din realitatea înconjurătoare au la bază mai multe metode, pe care le voi enumera
Observația
Observația este metoda clasică prin care sunt antrenați mai mulți analizatori spre cunoașterea mediului înconjurător.A observa se traduce prin a cunoaște fenomenele și obiectele , în scop de a descoperi legăturile lor interne.
"Observația este o metodă prin care elevii percep direct, activ și sistematic obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare în scopul cunoașterii unor trăsături esențiale ale acestora; descriu și explică datele esențiale sesizate prin raportarea la noțiunile cunoscute; integrează cunoștințele noi în ansamblul celor deja asimilate..Observația constituie forma elementară de activitate didactică prin care se asigură antrenarea proceselor de cunoaștere ale copilului, pe drumul trecerii la acumularea calitativă, exprimată în grupări, sistematizări, generalizări.
Ca proces psihic, observația este definită ca fiind o percepție independentă, sistematică și oraganizată, îndreptată către un scop.Funcția principală a activității de observare este de a forma reprezentări și noțiuni simple, corecte, cu un conținut științific accesibil vârstei școlare din ciclul primar, valorificând datele ulterioare și integrându-le într-un sistem deschis de imagini cu privire la mediul înconjurător al copilului.( biblioteca.regielive.ro)
Cu ajutorul acestei metode copilul face cunoștință cu realitatea înconjurătoare, îi palpează limitele,îi descoperă utilitatea, astfel că metoda observației este o metodă completă, care satisface pe deplin nevoia și setea copilulu de cunoaștere.
Observația anumitor fenomene, obiecte, relații trebuie realizată cu mare atenție, astfel încât obiectivele propuse să fie atinse.
În predarea cunoștințelor despre natură această modalitate de cunoaștere se folosește în două variante: observația de scurtă durată și observația de lungă durată.
1) Observația de scurtă durată urmărește observarea directă, imediată, pe material viu (din natură) sau conservat, a caracteristicilor unor viețuitoare, într-o anumită etapă a dezvoltării lor. În funcție de acestea, observația se realizează cu ochiul liber sau cu ajutorul unor instrumente optice (lupă, microscop), dezvoltând astfel și deprinderi practice de mânuire a instrumentelor specifice acestei metode.
2) Observația de lungă durată are ca scop analizarea transformărilor mai importante care au loc și modul de viață al viețuitoarelor (plante și animale) în raport cu anumiți factori ai mediului înconjurător.
Observația se poate efectua pe terenul al grădiniței, în grădină sau în livadă, la colțul naturii.Drumețiile, vizitele, excursiile aprofundează cele observate de-a lungul timpului în clasă..Eficiența acestor modalități este dată de respectarea unor condiții:
– precizarea cu claritate a scopului urmărit;
– stabilirea criteriilor de observație;
– stabilirea unei succesiuni logice a etapelor observației pe baza unui plan de acțiune;
– stabilirea materialului care se va folosi pentru efectuarea observației;
– folosirea unor procedee didactice care mobilizează gândirea (analiza, comparația, analogia, sinteza);
– elaborarea unor fișe pe care să fie înscrise sarcinile de lucru și care să permită, în același timp, consemnarea rezultatelor observate;
– prezentarea, în formă orală sau scrisă a rezultatelor și concluziilor la care s-a ajuns;
– stabilirea formelor de activitate a copiilor (frontală, de grup sau individuală);
– desfășurarea întregii activități sub îndrumarea permanentă a educatoarei.
Copilului de vârstă preșcolară trebuie să i se satisfacă noile trebuințe, de cunoaștere, explorare, investigare și manipulare. Mai presus de toate nu trebuie pierdut din vedere că o trebuință primordială în această etapă de dezvoltare ramâne cea de mișcare.Copilul nu poate fi ținut zeci de minute pe scaun, el trebuie să se miște, să se ridice, să atingă.
Dar, pentru satisfacerea trebuinței de cunoaștere, copilul trebuie să fie pregătit din punct de vedere psihic, adică să dispună de procese, funcții, însușiri și capacități psihice care să-i permită înțelegerea noile obiecte și fenomene.
Ca urmare, procesele senzorial-perceptive atât de strâns legate de cele motorii sunt obligate să suporte o serie de transformări, să se cizeleze, să se modeleze, să se perfecționeze în conformitate cu particularitățile de vârstă.
Procesul de învățare trebuie așadar să fie unul activ-participativ, să implice preșcolarul în toate fazele sale.
Conversația
Copilul de vârstă preșcolară este curios, dornic de cunoaștere, astfel că el este în permanentă comuniune cu educatoarea, pune întrebări, discută și observă.În acest sens metoda conversației este des folosită pentru a da curs curiozității înnascute ale copilului de vârstă mică..
Metoda conversației are o mare importanță în întregul act de de dobândire de cunoștințe despre mediul înconjurător, deoarece se bazează pe întrebări . Se caracterizează prin aceea că declanșează procesul de cunoaștere, răspunsurile fiind rodul frământărilor individuale, al căutărilor, al explorărilor, fără a fi impuse de cadrul didactic.(academia.edu )
Conversația se desfășoară la toate nivelele, între *doamna* și copii, între copii și părinți, între copiii din aceași unitate.Vorbin, întrebând, participând activ, implicându-se cu toate simțurile în actul cunoașterii, copilul de vârstă preșcolară începe să înțeleagă lumea care-l înconjoară, face cunoștință cu obiectele și fenomenele care-i marchează existența, începe sa realizeze legăturile cauză-efect.Toate aceste duc la o bună adaptare a copilului la nevoile societații noastre, o societate supusă permanent schimbăriilor la care copilul trebuie sa răspundă prompt si pozitiv..
Prin utilizarea sistematica și eficientă a acestei metode atăt de vechi, dar atât de actuale, am ajuns la concluzia că diferitele forme ale conversației, și în special cea euristică este potrivită procesului de asimilare de noi cunoștințe, preșcolarul fiind capabil să pătrundă esența lucrurilor, să observe, să compare, să analizeze prin eforturi proprii fenomenele ce-l înconjoară, mediul în care trăiește.
Eficiența și calitatea acestei metode atât de versatile , depinde însă în mare măsură de modul în care partenerul de conversație adresează întrebările.Astfel este mai mult decât necesară o atenție sporită felului în care ne adresăm, modului în care formulăm, rostim, aranjăm și așezăm întrebările în ansamblul lor, deoarece acestea trebuie să determine copilul să înțeleagă ceea ce i se prezintă.Fără a te îngriji de formularea întrebarilor , făra a avea dăruirea de a le înlănțui in așa fel încăt sa genereze cunoaștere, scopul și obiectivele procesului instructiv-educatic nu pot fi atinse.Toate întrebîrile le-am pus în fața tuturor copiilor, au fost exprimate clar și concis, dând astfel șansa tuturor celor implicați să participe în mod constructiv la elucidarea celor predate.Trebuie avut în vedere ca răspunsurile primite să fie corecte din punct de vedere gramatical, să evidențieze că subiectul educației a reținut esența, că poate face comparații și asocieri necesare dezvoltării gândirii critice.
Un rol important în descoperirea noilor cunoștințe de către copii îl are conversația purtată de educatoare cu aceștia, dar construirea conversației euristice necesită vocație, măiestrie pedagogică din partea cadrului didactic.
Această metodă joacă un rol important nu doar în dobândirea de noi cunoștințe și informații, ci prin conversație aceste cunoștințe sunt întărite, fixate și consolidate.Cadrul didactic verifică cu ajutorul conversației nivelul de cunoștințe , priceperi și deprinderi la care se află copilulu într-o anumită perioada din procesul educativ, cât și ce anume știe, cum poate sa gestioneze și să utilizeze prin aplicații practice ceea ce a învățat.Fără a folosi cunoștințele dobândite prin intermediul diverselor ocazii de învățare în viața reală, practic educația nu și-a atins scopul principal.
În procesul de predare-învățare a cunoștințelor despre mediul înconjurător este frecvent utilizată comparația. În procesul instruirii, ea apare ca moment al cunoașterii și ca procedeu didactic special care facilitează instruirea conștientă și tematică a cunoștințelor, relațiilor, legilor, deci ca un procedeu de activizare a gândirii copiilor.
Recurgând la acest procedeu am avut mereu în vedere să ușurez oarecum contactul preșcolarului cu obiectele și fenomenele ce-l înconjoară, el nefiind deocamdată capabil să observe cu ușurință caracteristicile asemănătoare, ci observând mult mai facil diferențele.Așadar am plănuit sa ofer cât mai multe situații în care copilul să realizeze mai ușor care sunt asemșnșrile dintre cele observate.
Demonstrația
Dintotdeauna, învățământul a căutat să aducă subiecții învățării în fața realității să-i ajute să studieze pe viu lumea obiectelor și fenomenelor reale. Există obiecte de mari dimensiuni, spații geografice îndepărtate, lucruri și fapte ce aparțin trecutului. În cazul acesta, se recurge la imagini, fotografii, planșe(Cerghit,2006).
Pentru a facilita înțelegerea, cunoașterea și acceptarea realitații de fapt, cadrul didactic utilizează în cadrul muncii sale o multitudine de materiale didactice .
Aflându-se la vîrsta la care gandirea este predominant concret-intuitivă, copilul de vârstă preșcolară trebuie ajutat să înțeleagă acele fenomene și obiecte care nu sunt accesibile în mod direct. Astfel că se folosesc diverse materiale ca mulaje, planșe, scheme etc.
Datorită diversității foarte mari a materialului intuitiv care poate fi utilizat în predare-învățare în cadrul orelor de cunoașterea mediului, metoda demonstrației poate îmbrăca forme variate și anume:
– contact direct prin prezentarea plantelor și animalelor în starea lor naturală de existență și de manifestare;
– Prezentarea plantelor și animalelor conservate
– Demonstrația cu ajutorul experiențelor;
– Demonstrația cu ajutorul modelelor: mulaje, planșe, scheme, desene;
-Demonstrația cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale: diafilme, diapozitive, emisiuni tv și radio (instructiv-educative);
– Demonstrația prin simulare (imitarea) unor procese, fenomene, evenimente;
– Demonstrația cu ajutorul materialului natural (plante, animale, roci);
– Demonstrație prin experiență;
– Demonstrație cu ajutorul materialelor figurative (tablouri, scheme, desen);
– Demonstrație cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale.
– Demonstrație cu ajutorul acțiunii.
Astăzi dispunem de o multitudine de mijloace de învățare.Cele audio-vizuale încep să câțtige teren în fața celorlalte.Fie că vrem sau nu copilul se mișcă într-o eră tehnologizată și digitalizată, cu care noi trebuie să ținem pasul.Televizorul, internetul oferă o mulțime de oportunități de cunoaștere, implică o serie de analizatori care duc la creșterea performanței actului de predare.Utilizând aceste mijloace cu măsură și discernământ, nu doar facem plăcută activitatea de învățare, ci și calitativă superior.Vizionând de exemplu procesul de încolțire al semințelor, apoi experimentând practic această acțiune, crește gradul de înțelegere al acestui fenomen.Cu ajutorul tehnologiei putem fixa și consolida cunoștințele în mod uluitor.
Demonstrarea cu ajutorul acțiunii am folosit-o prin organizarea cu copiiii a lucrărilor de îngrijire a plantelor din grădiniță,plantarea de flori în ghivece (folosite pentru înfrumusețarea clasei), strângerea deșeurilor de pe stradă etc. Aceștia au fost instruiți cum să planteze flori, cum să plivească rondurile, cum să folosească materialele de protecție.
Preșcolarii manifestă interes pentru activitățile de acest fel, zilnic făcând de serviciu, cu rândul, atât la calendarul naturii, cât și în celălalte colțuri vii din grădiniță. Am demonstrat cu acest prilej că o plantă are nevoie de apă, lumină, căldură pentru a se dezvolta.
Scopul fundamental pe care l-am urmărit, folosind metoda demonstrației, a fost formarea unui bagaj de cunoștințe cât mai bogat, în imagini și reprezentări corecte, științifice, familiarizarea copiilor cu efectuarea și împlinirea corectă a acțiunilor motorii.
Problematizarea
Învățarea pe bază de problemă, problematizarea. este o variantă a metodei euristice, o altă modalitate a învățării prin descoperire, care se poate aplica la toate nivelele procesului de învățământ, la toate grupele de discipline, fiind utilă acolo unde apar situații contradictorii, ce urmează a fi soluționate. De altfel, crearea situației problemă constitute începutul activității de cunoaștere.
O întrebare devine problemă numai în cazul în care trezește în mintea subiecților o contradicție neașteptată, o tensiune, o incertitudine, o uimire, care le stimulează interesul, le mobilizează capacitățile psihice și îi determinăo atitudine activă până la găsirea soluției. Totodată soluționarea problemei noi presupune elaborarea unui plan de acțiune în care este implicată, în special și într-un mod deosebit, gândirea copiilor. Folosirea problematizării la acest obiect înseamnă ca dificultățile conținutului să nu fie dezvăluite ,,de-a gata”ci să se prezinte prescolarilor doar câteva informații, puncte de reper care să-i conducă la rezolvarea problemei date. Metoda solicită selectarea, prelucrarea, ierarhizarea cunoștințelor dobândite anterior și folosirea lor în condiții noi(Stanciu, 1999).
Utilizarea problematizării în conținutul disciplinei cunoașterea mediului contribuie la trezirea interesului și a curiozității pentru cunoașterea particularităților lumii vii, a modului de existență a viețuitoarelor, la dezvoltarea spiritului de observație și a unei motivații pozitive pentru învățare.Rezolvarea unor situații-problemă nu este un simplu exercițiu de aplicare a unor cunoștințe anterioare, ci este “o căutare activă, de observare critică, creativă, de incitare la investigație” sau, cum spunea R.M. Gagne, “este un proces care generează o nouă învățare”.
Jocul didactic
Jocul este principala formă de manifestare a copilului preșcolar.Acesta învață în timpul jocului, acumulează experiențe, cunoștințe și capacități nebănuite.El nu poate învăța altfel, decât jucându-se.Jocul îi permite micului preșcolar să se miște, să atingă, să încerce, exact ceea ce are el nevoie acum.Un copil care știe să clădească un joc dintr-un băț este un copil cappabil, cu mult potențial.Oferind informațiile de-a gata, predând cunoștințele linear, fără a implica copilul în toate nivelele, ducem la dezvoltarea unei gândiri plate, incapabilă să creeze sau să soluționeze o problemă.
„Copilul – spunea marele pedagog elvetian Ed. Claparede – este o ființă a cărei principală trebuință este jocul.”Jocul este puntea ce poate uni școala cu viața, activitatea ce-i permite copilului să se manifeste conform naturii sale, să treacă pe nesimțite la munca serioasă.Activitatea de învățare este o activitate dificilă care necesită un efort gradat. Ea trebuie să fie susținută permanent cu elemente de sprijin, cum sunt jocurile didactice.Încorporat în activitatea didactică, jocul imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie, de destindere ; fapt ce previne apariția monotoniei a plictiselii, a oboselii(Viorica Preda,2000).
Pentru a obține rezultatele dorite, jocul didactic din grădiniță nu trebuie sa fie aleatoriu.El trebuie ales și organizat cu minuțiozitate, trebuie să fie în deplină concordanță cu obiectivele programei, cu tema predată .Un joc eficient este cel însoțit de materialele corespunzătoare, care trebuie să fie atractive , să stimuleze atenția copilului.
Folosirea jocului în predarea cunoașterii mediului oferă numeroase avantaje pedagogice, cum ar fi:
– constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;
– antrenează la lecție atât pe copiii timizi (care devin mai volubili, mai activi, mai curajoși, capătă mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță și tenacitate în răspunsuri) cât și pe cei slabi;
– dezvoltă spiritul de cooperare;
– dezvoltă iscusința, spiritul de observație, ingeniozitatea, inventivitatea;
– constituie o tehnică atractivă de exploatare a realității.
Jocul didactic are bogate resurse de stimulare a creativității. Prin libertatea de gândire și acțiune, prin încrederea în puterile proprii, prin inițiativă și cutezanță, jocurile didactice devin pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. Prin joc se dezvoltă curajul, perseverența, dârzenia, corectitudinea, disciplina prin supunere la regulile jocului, precum și spiritul de cooperare, de viață în colectiv, de comportare civilizată.Jocul declanșează momente de veselie, dar și de tensiune cu încărcătură afectivă și se încheie prin aprecieri colective sau individuale (aplauze, mici recompense) privind rezolvarea sarcinii de realizare propuse (http://www.scritube.com/gradinita).
O activitate de predare se transformă în joc atunci când conține toate elementele specifice, cum ar fi sarcina didactică ori elemetele de joc. Una din condițiile esențiale pentru ca jocul să dea cele mai bune rezultate este buna pregătire a lui în prealabil, în ceea ce priveste proiectarea, organizarea, desfășurarea lui metodică, locul și spațiul ocupat în lecție, materialele folosite în realizarea lui.
Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt:
– obiectivele;
– conținutul;
– sarcina didactică;
– regulile jocului;
– elementele de joc;
– materialul didactic.
Obiectivele – trebuie formulate concret, operațional și urmărite pe întreg parcursul jocului didactic.Conținutul este format din totalitatea cunoștințelor, deprinderilor, priceperilor de care dispun copiii și care sunt activate pe parcursul jocului, în funcție de sarcinǎ, precum și din capacitățile pe care și le formează și/sau consolidează în cadrul acestuia.
Sarcina didactică reprezintă problema centrală de gândire / de acțiune pusă în fața copilului ( de a identifica, de a descrie, de a compara, de a grupa, de a formula, de a despărți, de a ordona). Sarcinile didactice se regăsesc în formularea cerinței jocului, sunt corelate cu obiectivele vizate și trebuie formulate clar, în termeni operaționali.
Elemetele de joc , ca surpriza, aplauzele, întrecerea, închiderea și deschiderea ochilor trebuie inserate la momentul potrivit.Regulile trebuie exprimate clar, pe înțelesul tuturor copiilor, iar cadrul didactic trebuie să se asigure că toți copiii au înțeles ce au de făcut, de aici și etapa jocului de probă.
Se înțelege că jocurile didactice nu reprezintă un scop în sine, ci doar o metodă de lucru alături de celelalte, la care se apelează în diversele etape ale lecției.Într-un asemenea joc, copiii sunt dornici să-și pună la încercare iscusința și urmăresc cu perseverență atingerea performanței. În consecință, consider că alcătuirea de jocuri didactice și alternarea lor cu grijă în cadrul celorlalte metode de învățare constituie unul dintre cele mai active procedee didactice.
Putem constata că jocul este o prezență activă în realizarea unei tehnologii didactice activ-participative, în predarea-învățarea oricăror noțiuni despre diferite aspecte ale mediului înconjurător, indiferent de gradul lor de abstractizare(www.scritub.com/profesor-scoala)
Experimentul
Cunoașterea mediului înconjurător presupune că mediul educațional oferă copiluui șansa să cunoască universul în care trăim, modul în care decurg lucrurile. Astfel, grădinița trebuie să ofere copilului șansa să afle răspunsul la anumite întrebări care preocupă minte acestuia, precum: De ce cad și se îngălbenesc frunzele?, Cum cresc merele?,Unde pleacă păsările?, De ce ninge?, Când răsare ghiocelul?
Un scop important al activității conștiente de învățare este cultivarea intereselor preșcolarilor pentru mediu, dezvoltarea spiritului de observație, înarmarea cu unele deprinderi de observare corectă și sistematică a realității înconjurătoare.
Pornind de la premisa că „elevul se dezvoltă prin exercițiile pe care le face și nu prin acelea care se fac în fața lui” ( Marc Gabaude), activitățile de învățare din orele de cunoașterea mediului antrenează copiii în acțiuni de observare, în experimentarea unor lucrări practice pe măsura posibilităților lor. Acestea determină copiii să desfășoare o activitate creatoare, formându-le tehnici de investigare a realității înconjurătoare: urmărirea fenomenelor naturii specifice fiecărui anotimp, observarea creșterii plantelor și animalelor, influența factorilor de mediu asupra acestora, etc.
Procesul de predare a disciplinei „Cunoașterea mediului”are la bază experimentul atât ca metodă de investigație științifică, cât și ca metodă de învățare.
Metoda experimentală are mai multă forță de convingere decât oricare altă metodă și, în acest fel, posibilități sporite asupra formării concepției științifice la copii. Dirijându-i pe aceștia să observe lumea înconjurătoare, să mânuiască materialul biologic și să interpreteze științific fenomenele naturii, îi învățăm să cunoască natura, s-o prețuiască și s-o ocrotească.
Văzând, pipăind, atingând, explorănd deci prin toate mijloacele materialul de studiat , copilul percepe în mod corectt realitatea care-l înconjoară.Preșcolarul seamănă o sămânță, după care urmărește îndeaproape procesul de maturizare al plantei, învățând astfel că pe lângă pământ, pentru a crește , o plantă mai are nevoie și de apă, căldură și lumină.Experimentează așadar în mod real.
I.5.3. Metodele activ-participative. Definiția și clasificarea metodelor activ-participative
I.5.3.1.Definiția metodelor activ-participative
Lumea în care ne desfășurăm astăzi existența se află în continuă expansiune, în permanentă transformare, într-un proces de iminentă globalizare. Granițele fizice , geografice, spirituale sau de orice altă natură dispar treptat. Procesul prin care au loc aceste modificări la nivel global a cunoscut o accelerare accentuată în ultimii ani, astfel că învățământul a ajuns să se confrunte cu sitații noi, cărora trebuie să le facă față .Odată cu aceste schimbări la nivel mondial, copilul trebuie pregătit încă din școala să fie apt să le facă față.
Din cercetările întreprinse, precum și din experiențele desfășurate, am ajuns la concluzia că cele mai eficiente metode sunt metodele activ-participative, care asigură procesului de învățământ un caracter practic-aplicativ. Ținând seama de scopul pe care l-am urmărit, de condițiile concrete în care mi-am desfășurat activitatea, de particularitățile psihopedagogice ale copiilor, de complexitatea obiectivelor urmărite, am ales metode adecvate, cu accent pe latura formativă( www.scritub.com/profesor-scoala/Metode-active-de-predare).
Metodele inovative de învățare sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe, asigurând perfecționarea și optimizarea demersului educațional.
Cele mai utilizate metode interactive sunt cele care canalizează energiile creatoare ale preșcolarilor în direcția propusă, le captează atenția, stimulează mecasnismele gândirii, ale inteligenței, voinței, motivației și imaginației și îi implică afectiv în ceea ce fac.
Procesul de formare interactiv presupune acțiune atât din partea profesorului cât și din partea elevului.
Profesorul model pentru a crea cadrul optim de învățare este necesar să țină cont de anumite criterii în aplicarea metodelor moderne de învățare, cum ar fi: competențele ce urmează a fi dezvoltatei, nivelul intelectual și capacitățile copiilor, resursele materiale accesibile și gradul de complexitate al conținutului. Astfel metodele inovative trebuie adaptate acestor criterii, pentru ca procesul instructiv-educativ să se desfășoare într-un cadru activ-participativ, de stimulare a învățării (Breben, Silvia, Elena, Gongea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, 2002)
Metodele inovative presupun o învățare prin comunicare, prin colaborare, care produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe
disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.( https://www.scribd.com/…/metode activ-participative de predare) .
În cadrul lecțiilor de cunoașterea mediului putem folosi atât metode clasice: experimentul, munca cu harta, observația, conversația euristică; metode stimulative: jocul didactic și metode activ- participative: Metoda Pălăriilor Gânditoare, Cubul, Cvintetul, Ciorchinele, Diagrama Venn, Știu/ Vreau să știu/ Am învățat etc.
Pentru a ajuta la dezvoltarea gândirii critice, creatoare , capabilă să genereze soluții eficiente la probleme noi, trebuie să introducem metode, mijloace și strategii care implică și activizează copilul, care-l conduc spre actul creației. Aceasta nu înseamnă că nu mai folosim deloc metode tradiționale de predare a cunoștințelor, ele au rolul lor bine stabilit în cadrul procesului instructiv-educativ, ci presupune ca dascălul să împletească cu dibăcie și dăruire metodele moderne cu cele clasice.Nu putem organiza de exemplu, explozia stelară fără a utiliza conversația sau metoda cubului fără exercițiu.
I.5.3.2. Metode active aplicabile la cunoașterea mediului în invaățământul preșcolar
Brainstorming-ul
Brainstorming-ul, în traducere directă "furtună în creier" sau "asalt de idei", este o metodă utilizată pentru a-i ajuta pe copii să emită cât mai repede, cât mai multe idei, fără a se lua inițial în considerație valoarea acestor idei.Reprezintă un mod simplu și eficient de a genera idei noi. Este o metodă de stimulare a creativității în cadrul activității în grup. Se poate practica oral și se folosește pentru a găsi cât mai multe soluții pentru o problemă(Cerghit, 2006).
Etapele de desfășurare:
– Alegerea temei și a sarcinii de lucru;
– Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte și concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor. Nu se vor admite referiri critice.
– Înregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tabla, flipchart);
– Anunțarea unei pauze pentru așezarea ideilor ;
– Reluarea ideilor emise pe rând și gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, imagini care reprezintă diferite criterii etc.;
– Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior, la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici;
– Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluții aplicabile pentru problema supusă atenției;
– Afișarea ideilor rezultate în forme cât mai variate și originale: cuvinte, propoziții, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol etc.
Printre avantajele folosirii metodei se enumeră participarea activă a tuturor, dezvoltarea capacităților de a trăi anumite situații, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea soluției optime; exersarea creativității și a unor atitudini deschise la nivelul grupului, dezvoltarea relațiilor interpersonale, prin valorificarea ideilor fiecăruia, realizarea unei ambianțe pline de prospețime și de emulație.
În lecțiile desfășurate la clasă am folosit metoda brainstorming-ului cu scopul de a capta atenția copiilor, de a stimula interesul pentru viitoarele cunoștințe, de a da frâu liber imaginației acestora, de a activiza elevii.
Astfel, în cadrul lecției „Familia mea” am organizat următorul brainstorming : sarcina de lucru a fost: „Spuneți ce cuvinte vă vin în minte când vă gândiți la familie.”
Ciorchinele
Ciorchinele reprezintă o metodă de predare–învățare care-i încurajează pe copii să gândească liber și deschis. Prin această metodă se stimulează evidențierea conexiunilor între ideile unei teme luate în discuție. De asemenea, ciorchinele este și o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoștințe, evidențiind modul propriu de a înțelege o anumită temă, un anumit conținut. Ajută cadrul didactic să înțeleagă maniera în care fiecare elev înțelege noțiunile și îi oferă posibilitatea de a interveni diferențiat(Breben, Gongea, Ruiu, Fulga, 2002).
Este o tehnică de predare – învățare care încurajează copiii să gândească liber . Este un „brainstorming necesar” prin care se stimulează evidențierea legăturilor dintre idei; o modalitate de a construi/ realiza asociații noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor”.
Pașii de urmat sunt următorii:
1.Se scrie un cuvânt sau se aseaza o imagine nucleu în mijlocul tablei sau al unei foi de bloc mare de desen.
2.Se scriu cât mai multe cuvinte, propoziții, imagini legate de tema propusă.
3.Se trasează o linie între cuvintele scrise anterior în vederea evidențierii unor conexiuni dintre aceste idei.
4.Nu se limitează numărul ideilor, dar trebuie oferit un timp de lucru pentru această activitate.
Astfel, la recapitularea cunoștințelor însușite pe parcursul unității de învățare “Animalele”, am organizat cu copiii următorul ciorchine:
Metoda pălăriilor gânditoare
Acest nou tip de metodă de predare–învățare este un joc în sine. Copiii se împart în șase grupe – pentru șase pălării. Ei pot juca și câte șase într-o singură grupă. Împărțirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat, iar cele șase pălării să fie frumos colorate, să-i atragă pe copii.
Etapele aplicării metodei: pălăria poate fi purtată de un singur copil sau de un grup de copii; prezentarea problemei/ situației; investigarea problemei pe baza caracteristicilor fiecărei „pălării”; prezentarea argumentată a rezultatelor.
Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru. Participanții fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Fiecare culoare reprezintă un rol( didactic.ro).
Pălăria albă (povestitorul): deține informații despre tema pusa în dezbatere, gândește obiectiv , nu este părtinitoare, observă și identifică rapid informații, fapte, conexiuni, rămâne neutră indiferent de influențele colegilor uneori intenționate conform rolului jucat . Celelalte pălăriuțe apelează la capacitățile ei de reținere a informațiilor, oferind informația brută, nu o interpretează și nu are opinii de niciun fel.
Pălăria roșie (psihologul): este pălăriuța cu multă imaginație și empatie față de problemele cotidiene, privește și analizează problemele, temele, evenimentele, situațiile emotionale. De aceea se înfurie, se supără când celelalte pălării rămân insensibile la soluțiile propuse de ea.trăiește stări afective contrastante: emoții, empatie, furie, afecțiune, blândețe, îngrijorare , etc.o caracterizează sinceritatea. Spune ce simte fără să se gândeasca la consecință.e interesată să știe ce simt, ce cred, cum ar acționa celelalte pălăriuțe. Manifestă și temeri, își prezintă propriile viziuni, sentimente și nemultumiri.privește soluționarea problemelor prin prisma propriei intuiții.este și un explorator al sentimentelor celorlalti; investighează părerea celorlalți din punct de vedere emoțional și afectiv.nu se justifică și nu dă explicații, gândește prin prisma emoțiilor pe care le provoacă problema pusă, evenimentul trăit.
Pălăria neagră (criticul): gândește negativ, dar logic și critic. judecă cu prudență cazul/ problema/ evenimentul, exprimă perspectiva întunecată, sumbră, tristă, scoate în evidență răul, erorile, incorectitudinile, prezintă posibilele pericole, riscuri, greșeli la soluțiile propuse. Este pălăriuța care atentionează asupra implicațiilor, riscurilor, încălcării regulilor, exprimând prudența, grija, avertismentul, judecata. Reprezintă perspectiva gândirii negative, pesimiste.
Pălăria galbenă (creatorul): culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul. Gândește pozitiv, constructiv și logic, e strălucitoare, prezintă aspecte pozitive luând în considerație beneficiile, posibilitățile, informațiile oferite și exprimă speranța de rezolvare a problemei. Formulează sugestii, propuneri reale, concise, cere celorlalte pălăriuțe un efort mai mare de gândire pentru soluționarea problemelor, căutând beneficii pe care nu le întrevede de la început.
Pălăria verde (gânditorul): este simbolul fertilității, al producției de idei noi, inovatoare, formulând o abundență de idei noi, soluții posibile creative, inovatoare.Caută alternative.cu ajutorul ei se ajunge la noi concepte, noi soluții, noi raționamente, variante, posibilități, antrenează gândirea pentru soluționarea problemelor.Combină ideile și creează variante de rezolvare, gândește resursele, metodele pe care le explică convingător.
Pălăria albastră (moderatorul): albastrul e rece, este culoarea cerului care este deasupra tuturor .Are rolul conducător, sobră, rece, vede tot, supraveghează și dirijează desfășurarea activității / jocului, discuției, analizează și clarifică.Controlează și organizează derularea demersului de rezolvare a problemei. Este dirijorul orchestrei pălăriuțelor și cere ajutorul celorlalte pentru a duce la armonie în soluționarea cazului.Ea definește problema, conduce întrebările, face sinteze parțiale și finale. Monitorizează jocul și urmărește respecatrea regulilor prin simple interjecții. Alege soluția corectă și dă semnalul de continuare a jocului și de finalizare. Se înțelege că sub aceeași pălăriuță albastră va sta și educatoarea .Dirijează pas cu pas demersul jocului.
Participanții trebuie să cunoască foarte bine semnificația fiecărei culori și să-și reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.
Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competențele inteligenței lingvistice, inteligenței logice și inteligenței interpersonale(Breben, Gongea, Ruiu, Fulga,2002).
Cubul
Cubul este o strategie de predare care ajută la studierea unei teme din mai multe perspective în scopul lărgirii viziunii copiilor și a aprofundării acesteia.
Este o tehnică prin care se evidențiază activitățile și operațiile de gândire implicate în învățarea unui conținut. Presupune rezolvarea unor sarcini de lucru diferite, pe aceeași temă, de grupe diferite de copii și presupune colaborarea copiilor din aceeași grupă(Cerghit,2006).
Etape : realizarea unui cub care are fețele numerotate de la 1 la 6; anunțarea subiectului pus în studiu; împărțirea clasei în 6 grupe care examinează tema din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului.
1. Descrie! 4. Analizează!
2. Compară! 5. Aplică!
3. Asociază! 6. Argumentează!
În cadrul învățământului preșcolar, metoda cubul poate avea o aplicabilitate diferită de celălalte nivele de învățământ, în ideea că acesta nu este încă capabil să scrie sau să citească. De aceea, metoda poate fi utilizată și frontal, educatoarea citind instrucțiunile de pe fiecare față a cubului.Am utilizat cu succes metoda la clasă, copiii au fost încântați să rostogolească cubul , să descopere ce sarcină au de îndeplinit. De exemplu în cadrul activitățilot matematice , la activitatea de predare a cifrei trei am utilizat metoda cubul astfel^copiii au fost împărțiți în două grupe, jocul desfașurându-se pe echipe. Câte un reprezentant al fiecărei echipe rostogolea cubul, educatoarea citea instrucțiunile, sarcinile ce trebuiau realizate, iar fiecare răspuns corect era recompensat cu câte un punct.Pe fața 1 copilul trebuia să descrie cu ce se aseamănă cifra 3, pe fața cu numărul 2 trebuia să compare cifra 3 cu cifra 2, pe fața cu numărul 3 copilul trebuia să asocieze cifra cu o poveste cunoscută^Cei trei purceluși^, pe fața cu numărul 4 analiza cum este scrisă cifra, la numărul 5 analizează un coș cu 3 mere, iar pe ultima față copilul argumenta de ce este bine să știm să numărăm.
Știu / Vreau să știu / Am învățat
Acest model de predare pornește de la premisa că informația anterioară a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau noi informații. Un instrument important de învățare îl reprezintă lectura, acest model reprezentând și o grilă de lectură pentru textul non-funcțional.
Aplicarea modelului Știu / Vreau să știu / Am învățat presupune parcurgerea a trei etape: accesarea a ceea ce copiii știu; determinarea a ceea ce se dorește a se învăța; reactualizarea a ceea ce s-a învățat.
Primele două etape se pot realiza oral, pe bază de conversație, iar cea de-a treia etapă se realizează în scris. Autoarea a construit o fișă de lucru, pe care copiii o completează prin activități de grup sau individuale
Se solicită copiilor să completeze prima rubrică a tabelului cu tot ceea ce știu / cred că știu despre tema abordată. Se poate lucra individual, în perechi sau în grupuri mici.În timp ce copiii realizează lista, alegând jetoanele potrivite, educatoarea construiește tabelul .Se cere copiilor să spună ce au spus, iar educatoarea va completa in tabel informațiile cu care toți copiii sunt de acord.Se solicită copiilor să analizeze ceea ce știu deja și să observe pe cele care au puncte comune și pot fi incluse într-o categorie mai generală, apoi se cere copiilor sa spună tot ce ar dori ei să învețe despre tema dată. Se poate lucra individual, în perechi sau în grupuri mici.
Copiii spun întrebările pe care le au despre subiectul abordat, iar educatoarea le va lista în a doua coloană a tabelului. Aceste întrebări vor evidenția nevoile de învățare ale copiilor în legătură cu tema dată.
Etapa Știu, implică două nivele ale accesării cunoștințelor anterioare: un brainstorming cu rol de anticipare și o activitate cu rol de categorizare Pentru că preșcolarii sunt provocați să se gândească la ceea ce știu îi ajută să-și îndrepte atenția asupra a ceea ce nu știu. Învățarea și înțelegerea cunoștințelor noi vor fi mai ușoare, tocmai prin faptul că preșcolarii sunt motivați să-și verifice cunoștințele pe care au susținut că le știu despre subiectul în cauză. Metoda apelează la memoria copiilor, fiind nevoiți să spună și să scrie tot ce-și amintesc despre un subiect dat. Elimină timiditatea, stresul, pentru că ei comunică într-un mod natural atunci când fac cunoscute colegilor ideile notate. Nu se ridiculizează afirmațiile greșite, ci se pun în dezbatere pentru a-l determina pe cel care le-a emis să mediteze, să analizeze și apoi să-și schimbe afirmația ori, dacă are destule argumente , să si-o păstreze. Se formează desprinderi de comunicare, scriere, citire, iar în clasă se creează o atmosferă de lucru intens bazată pe cooperare.
Vreau să știu este următorul pas, în care copiii își exprimă în mod deliberat curiozitățile privind tema pe care urmează să o învețe și să o dezbată. Curiozitatea se satisface formulând întrebări în legătură cu ceea ce ar dori ei să afle. Ei devin conștienți de propriile lor nevoi de formare – „vreau să știu = nu știu”. Ei au permisiunea să întrebe tot ce gândesc în legătură cu tema respectivă, fără a fi obstrucționați, cenzurați. Această libertate îi ajută la conștientizarea și familiarizarea cu tehnica formulării întrebărilor, aflându-se în situația de a-și cenzura ei înșiși unele întrebări care i-ar face ridicoli. Sarcina îi activizează și le îmbogățește vocabularul, copiii își formează deprinderi de construire a enunțurilor interogatorii orale și scrise, dobândesc curiozitate pentru tema de învățat. Urmează desfășurarea lecției propiu-zise, realizarea de investigații, respectiv dobândirea de cunoștințe legate de tema propusă(didactic.ro).
Etapa Am învățat se realizează în scris. Informațiile dobândite sunt sistematizate, rearanjate conform categoriilor identificate anterior, un mare accent punându-se pe originalitatea produselor realizate individual sau în grup ( postere, afișe, scheme ale lecției). Se formează deprinderea de selectare și organizare a informațiilor, de prezentare orală a acestora.
Aplicând această metodă în predare, se obțin: o lectură activă, rată crescută a retenției informației, creșterea capacității de a realiza categorizări, chiar de la vârste mici, interes pentru lectură și învățare, durabilitatea cunoștințelor ce sunt dobândite prin efort propriu.
Am folosit această tehnică pentru anotimpul Primăvara.
Preșcolarii au reacționat pozitiv și la această metodă interactivă, implicându-se în grad mare în propria învățare, răspunzând cu interes problemelor ridicate, făcând dovada posesiunii unor cunoătințe vaste în ceea ce privește mediul înconjurător , și nu numai.
Astfel interesul și dorințele copilului fiind primordiale, acordându-se mare atenție nevoilor copilului de vârstă preșcolară, nu doar nevoilor de cunoaștere, ori celor afective , ci si celor de mișcare.
Am reprezentat în tabelul de mai jos, rubricile specifice acestei metode, iar copiii din grupă au răspuns conform așteptărilor.
Diagrama Venn
Diagrama Venn-Euler pune în evidență trăsăturile comune și pe cele diferite a două idei, concepte, evenimente, obiecte etc. Se reprezintă sub forma a două cercuri intersectate. În primul cerc se notează trăsăturile primului termen al comparației, în cel de-al doilea cerc se notează trăsăturile celuilalt termen al comparației, iar în zona de intersecție se notează elementele comune celor doi termeni(Breben, Gongea,Ruiu, Fulga, 2002).
Diagrama Venn este o tehnică ce se aplică cu succes în etapa de reflecție sau chiar în procesul de evaluare a cunoștințelor.
Această tehnică presupune un mare efort de gândire din partea copiilor, care identifică asemănări și deosebiri între două idei, concepte, în funcție de criterii cunoscute sau elaborate de ei. De asemenea, copiii sunt implicați activ într-un proces de reflecție asupra cunoștințelor însușite. Este o bună tehnică de evaluare formativă a cunoștințelor .
Metoda se potrivește în lecțiile de consolidare. Activitatea se poate desfășura în grup, perechi sau individual. Poate fi și o activitate frontală.
Am aplicat această tehnică prin activitate frontală, în lecția de evaluare a cunoștințelor despre elemente ale mediului înconjurător in anotimpul toamna si iarna. Am solicitat copiilor să enumere caracteristicile fiecărui anotimp, apoi trăsăturile comune.
Explozia stelară
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de intrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri. Starbursting(eng.”star”=stea;“burst”=a exploda),similară brainstormingului, incepe din centrul conceptului și se imprăștie in afara, cu intrebări, asemenea exploziei stelare(Breben, Gongea,Ruiu, Fulga, 2002)..
Obiectivul principal al acestei metode este formularea de intrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii , în grup, prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme. Materialele folosite sunt 😮 stea mare , cinci stele mici de culoare galbenă ,tablouri, ilustrații, jetoane,siluete, tabloul “Explozia stelară”
Copiii așezați pe jos în cerc în jurul stelei mare pe care este reprezentată tema pusă în dezbatere, aleg câte o întrebare. Se formează grupuri pentru a conlucra la elaborarea cât mai multor întrebări.
Copiii trebuie familiarizțti cu întrebările de tipul : CE?, CINE? UNDE?, CÂND?, DE CE?. Metoda se aplică corect dacă se respectă etapele de utilizare.Fiecare tip de întrebare se scrie cu altă culoare pentru a fi reținute cu ușurință, întrebările copiilor înregistrându-se in”Portofoliul exploziei stelare”. Educatoarea poate crea jocuri, exercițiii, utilizând ntrebarile elaborate de copii. Explozia stelară poate fi utilizată ori de câte ori educatoarea propune rezolvarea unei probleme.
Explozia stelară este o noua cale de realizare a obiectivelor programei; faciliteaza crearea de intrebări pentru rezolvarea problemei propuse; stimulează creativitatea în grup și individuală;
Tehnica Lotus
Metoda sau tehnica Lotus este a astfel de modalitate interactivă de lucru în grup. Ea oferă posibilitatea copiilor de a stabili relații între noțiuni, între cunoștințe, pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme (tot atâtea câte petale are floarea de lotus).
Tehnica Lotus pornește de la o temă centrală, în cazul nostru Toamna, anotimpul rodnic din care derivă 8 teme secundare concretizate în opt idei ce vor deveni teme abordate în activitatea pe grupuri mici:
1. Aspecte generale
2. Fructe de toamnă
3. Legume de toamnă
4. Flori colorate
5. Muncile la camp
6. Pregătirea animalelor pentru iernat
7. În cămară
8. Pădurea toamna
Este foarte important ca la stabilirea grupurilor de lucru să se țină cont de capacitățile copiilor, de afinitățile dintre ei, astfel încât rezultatul final să fie cel mai bun posibil de obținut.La fel de important este ca atunci când abordăm o temă complexă prin tehnica Lotus, copiii să fie deja familiarizați cu metoda, prin abordarea anterioară a unor teme mai ușoare.
Etapele necesare în demersul tehnicii Lotus sunt:
1.Construirea schemei/diagramei tehnicii de lucru
2.Plasarea temei principale în mijlocul schemei grafice.
3.Grupa de copii este solicitată să se gândească și să exprime conținuturile/ideile/cunoștinețele legate de tema centrală. Acestea se trec de către educatoare ăn spațiile desenate de la 1 la 8 în sensul acelor de ceasornic.
4.Abordarea celor opt teme derivate din tema principală.
5.Stabilirea, în grupuri mici, de noi legături/conexiuni pentru aceste teme și trecerea lor în diagramă.
6.Prezentarea rezultatelor muncii în grup. Este momentul în care se face analiza produselor activității, respectiv a ideilor emise de către copii, precum și sublinierea idelilor noi, creativ care pot avea aplicabilitate.
La stabilirea obiectivelor prioritare în proiectarea unei activități bazate pe tehnica/metoda Lotus se pot utiliza verbele: să conceapă/să construiască; să identifice să exemplifice; să elaboreze un plan; să aplice cunoștințe, deprinderi, priceperi în situații noi; să stabilească asemănări și deosebiri; să utilizeze noțiuni, termeni în contexte noi; să stabilească legături; să clasifice;S s analizeze; să aprecieze acțiuni; să argumenteze rezultatele obținute; să combine modele; să aleagă exemple, raportându-se la ele; să discute cu colegii din grup.
Ca orice metodă didactică și tehnica/metoda Lotus, are avantajele și dezavantajele ei. Printre avantaje enumerăm:s timularea potențialului creativ al copiilor, dezvoltarea unor capacități și abilități cognitive, de relaționare. Dezavantajele metodei/tehnicii țin mai mult de faptul că fiind repartizați în multe grupuri mici este mai greu să fie supravegheați și îndrumați corespunzător. Educatoarei îi este greu să își distribuie atenția astfel încât să poată nota fiecare idee lansată de către copii sau să poată corecta informațiile greșite.
Metoda “Schimbă perechea”
Este o metodă de lucru în perechi. Se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanți. Se formează două cercuri concentrice, copiii fiind față în față pe perechi.
Educatoarea dă o sarcină de lucru. Fiecare pereche discută și apoi comunică ideile. Cercul din exterior se rotește în sensul acelor de ceasornic, realizându-se astfel schimbarea partenerilor în pereche.
Copiii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al grupei. Fiecare se implică în activitate și își aduce contribuția la rezolvarea sarcinii.
Exemplu: Pentru activitatea de observare a legumelor de primăvară.
Etapele activității:
1. Se organizează colectivul în două grupe egale. Fiecare copil ocupă un scaun, fie în cercul din interior, fie în cercul exterior. Stând față în față, fiecare copil are un partener.
2. Educatoarea comunică cerința după ce împarte fiecărei perechi căte o legumă!”.
3. Lucru în perechi. Copiii lucrează doi câte doi pentru câteva minute.
4.Copilul aflat în cercul interior spune o caracteristică pe care o observă,celălalt va da exemplu de o altă caracteristică. Apoi copiii din cercul exterior se mută un loc mai la dreapta pentru a schimba partenerii, realizând astfel o nouă pereche. Jocul se continuă până când se ajunge la partenerii inițiali sau se termină.
5.Analiza ideilor și a elaborării concluziilor. În acest moment, copiii se regrupează și pe tabla magnetică sintetizează tot ceea ce au observat împreună.
Metoda ,,Turul galeriilor “
Turul galeriei este o metodă de învățare prin cooperare ce îi încurajează pe copii să-și exprime opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, prezentate și susținute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate și discutate de către toți preșcolarii, indiferent de grupul din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă și profund formativă a produselor realizate de grupuri de copii.
Pașii metodei:
• Copiii sunt împărțiți pe grupuri de câte 4-5 membri, în funcție de numărul acestora din clasă;
• Cadrul didactic prezintă tema și sarcina de lucru .
• Fiecare grup va realiza un produs pe tema stabilită în prealabil.
• Produsele sunt expuse pe pereții clasei.
• Secretarul grupului prezintă în fața tuturor produsul realizat;
• Analizarea tuturor lucrărilor.
• După turul galeriei, grupurile își reexaminează propriile produse prin comparație cu celelalte .
,,Turul galeriei” urmărește exprimarea unor puncte de vedere personală referitoare la tema pusă în discuție. Copiii trebuie învățați să asculte, să înțeleagă și să accepte sau să respingă ideile celorlalți prin demonstrarea valabilității celor susținute. Prin utilizarea ei se stimulează creativitatea participanților, gândirea colectivă și individuală; se dezvoltă capacitățile sociale ale participanților, de intercomunicare și toleranță reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.
Metoda prezintă numeroase avantaje , printre care:
-atrage și stârnește interesul, realizându-se interacțiuni între copii ;
-promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente;
-stimulează efortul și productivitatea individului și este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacități și limite, pentru autoevaluare ;
-există o dinamică intergrupală cu influențe favorabile în planul personalității, iar subiecții care lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în moduri variate și complexe ;
-dezvoltă și diversifică priceperile, capacitățile și deprinderile sociale ;
-se reduce la minim fenomenul blocajului emoțional al creativității;
Exemplu de aplicare a metodei la grupă. În cadrul etapei jocurilor la alegere de dimineață, la încheierea acesteia, educatoarea grupează copiii, trecând pe la fiecare centru pentru adezbate ce au lucrat.Împreună cu copiii stabilește dacă au fost respectate cerințele formulate la începutul activității, se încurajează și susțin toți participanții.
Predarea – învățarea reciprocă
Predarea – învățarea reciprocă este o strategie de învățare prin studiu pe text/imagine sau imagine/text pentru dezvoltarea comunicării copil-copil și experimentarea rolului educatoarei. Se poate aplica atât în jocurile libere cât și în activitatea frontală (povestire, lectura după imagini, memorizare, etc.)
Etapele metodei sunt
1. Rezumarea-se expune sinteza textului citit sau a imaginii contemplate timp de 5- 7min. (REZUMATORI)
2. Punerea de întrebări-analizează textul său imaginea în grup apoi se formulează întrebări folosindu-se de paletele cu întrebări – ÎNTREBĂTORII
3. Clarificarea datelor- se identifică cuvinte, expresii, comportamente, etc. și se găsesc împreună răspunsuri – CLARIFICATORII
4. Precizarea (pronosticarea) – se analizează textul, imaginea și prognozează ce se va întâmpla, exprimând cele mai neașteptate idei, fapte, PREZICĂTORII
I.5.4.Analiză comparativă metode moderne vs metode clasice
Copilul preșcolar se află la vârsta la care totul este nou, vrea să cunoască totul, întreabă despre orice, atinge ceea ce-l incită.Era tehnologizată în care trăim, accesul la informatii , tot ceea ce-l înconjoară pe copil îl fascinează.Ritmul rapid, exploziv în care se derulează fiecare zi îl antrenează și pe micul preșcolar, astfel că nevoia lui de a palpa, de a ști de a întreba, de a se mișca este puternic antrenată.Noi, ca și cadre didactice trebuie să facem față acestei schimbări de ritm, să fim capabili să gestionăm corect și eficient nevoia copilului de mișcare.
Metodele utilizate la preșcolari sunt atât cele “clasice”, cât și cele “moderne”; numai abilitatea cadrului didactic poate face ca orice metodă folosită să stârnească interesul copilului preșcolar și să-l determine să învețe în modul cel mai plăcut: prin joc. Cele mai utilizate metode interactive sunt cele care canalizează energiile creatoare ale preșcolarilor în direcția propusă, le captează atenția, stimulează mecasnismele gândirii, ale inteligenței, voinței, motivației și imaginației și îi implică afectiv în ceea ce fac.
Procesul de formare interactiv presupune acțiune atât din partea profesorului cât și din partea elevului. Profesorul model pentru a crea cadrul optim de învățare este necesar să țină cont de anumite criterii în aplicarea metodelor moderne de învățare, cum ar fi: competențele ce urmează a fi dezvoltate, nivelul intelectual și capacitățile copiilor, resursele materiale accesibile și gradul de complexitate al conținutului. Astfel metodele inovative trebuie adaptate acestor criterii, pentru ca procesul instructiv-educativ să se desfășoare într-un cadru activ-participativ, de stimulare a învățării.
Metodele inovative presupun o învățare prin comunicare, prin colaborare, care produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe
disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.
Dinamismul timpului istoric actual impune învățarea de tip inovator (care are drept caracteristici esențiale: caracterul activ și participativ).
Metodele trebuie atent selectate și aplicate adecvat specificului disciplinei Cunoașterea mediului. Printre metodele care activizează predarea-învățarea sunt și cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alții, își dezvoltă abilități de colaborare și ajutor reciproc. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor foarte ușor de reținut, caracterului ludic și oferind alternative de învățare cu “priză” la copii. Pentru aceasta este nevoie de un demers didactic adecvat care necesită parcurgerea celor trei etape aflate în interdependență: evocarea, realizarea sensului, reflecția.
Noua eră în care ne desfășurăm activitatea nu presupune neapărat și înlăturarea vechilor tradiții didactice, ci din contră înseamnă împletirea firească și armonioasă a noului cu vechi, a tradiției ci inovația.
Tocmai în reușita acestei împletiri a metodelor tradiționale, consacrate de predare cu cele noi, active constă și reușita actului educațional. Copilul nu este un cobai pe care facem experimente, copilul este viitorul nostru ca omenire. Noi nu putem să rămânem ancorați într-un trecut depășit, într-o existență care nu produce eficiență, ci trebuie să ținem pasul cu modernul, cu schimbarea. Aceasta însă nu se realizează prin abandonarea a ccea ce a fost sau este bun și eficient în didactică, ci prin completarea acestora cu ceea ce se cere din punct de vedere social și psihologic.
Lucrarea de față nu este o pledoarie pentru schimbare, pentru înlocuirea vechiului sistem de predare, ci este o pledoarie pentru regândirea întregului proces de invățare, ținând însă cont și de ceea ce s-a dovedit eficient până acum. Nu putem exclude observarea ca metodă, nici demonstrația, dar le putem îmbogăți prin activizarea copiilor într-o manieră care să corespundă cu ritmicitatea dezvoltării tehnologice.
II CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
II.1.Metodologia cercetării
II.1.1.Ipotezele și obiectivele lucrării
Lucrarea de față iși propune să vizeze modul în care metodele activizante, participative, care implică copilul in propriul act al cunoașterii, influențează calitatea activității instructiv-educative.
Școala din zilele noastre este chemată să răspundă unei mari provocări, aceea a schimbării continue și profunde, pe fondul modificărilor la nivel global. Lumea se află in permanentă transformare, globalizarea este un proces care a atins in ultimile zeci de ani cote inimaginabile odinioară, adâncimea transformărilor la nivelul umanității este uluitoare în zilele noastre. De aceea , școala trebuie să găsească resursele necesare de a se înnoi permanent, de a face față schimbărilor.
Învățământul la scară mondială a cunoscut în ultimul timp modificări frecvente, schimbări neașteptate, abordări nebănuite. Cadrele didactice sunt bulversate, mulți nu pot ține pasul cu modernizarea educației.Vocația, dăruirea, blândețea sunt calități ale unui educator din secolul acesta.
Învățămantul românesc, fiind un organism dinamic, în continuă înnoire, capabil de adaptări la schimbările ce se produc în viața socială, are menirea de a găsi metodele și procedeele cele mai adecvate în vederea stimulării și activizării copiilor, a voinței de a munci stăruitor și independent.
În aplicarea programelor, cadrele didactice vor avea în vedere realizarea funcțiilor instrumentale, formative și informative. Cadrele didactice au libertatea de a căuta, după experiența și competența lor profesională, metode adecvate, recurgând la practica pedagogică diferențiată, adaptarea ritmurilor, particularităților fizice și psihice, astfel încât subiectul invatarii să îndeplinească un rol activ în învățare, iar învățarea să fie privită nu numai ca rezultat, ci mai ales ca proces provocat, organizat și îndrumat nemijlocit de educator(Elisabeta V., 2008).
Atât în timpul cercetării, precum și în prelucrarea datelor observate, în elaborarea lucrării am urmărit realizarea următoarelor obiective:
– reliefarea modalităților de împletire a metodelor tradiționale cu cele moderne, în vederea ancorării în realitatea înconjurătoare a micului preșcolar cu ajutorul disciplinei cunoașterea mediului;
– evidențierea rolului hotărâtor al educatoarei în dezvoltarea sentimentelor de apartenență la mediu și de ocrotire a acestuia;
– urmărirea progreselor înregistrate de copii pe linia activității independente și diferențiate;
– optimizarea randamentului copiilor;
– stabilirea și analiza diferențelor între grupul experimental, în care s-au folosit preponderent metodele interactive și grupul de control, în care s-au folosit preponderent metodele tradiționale de predare-învățare.
Măiestria didactică, arta de a fi” omul potrivit, la momentul potrivit”, de a facilita calea copilului de vârstă preșcolară spre împărăția cunoașterii lumii in care trăim, depinde în mare măsură de disponibilitatea dascălului de a se schimba.Educatoarea dibace știe să ghideze gândirea copilului spre dezvoltare, spre formarea proceselor cognitive, psihice, afective, fără de care omul nu s-ar numi om.În era tehnologiei, educatoarea trebuie să găseascăcalea optima de predare a cunoștințelor științifice, să folosească acele metode, acele strategii de predare, care să asigure formarea acelei personalități capabile să răspundă efficient provocărilor lumii viitoare.Toată activitatea didactică, și nu numai din jurul copilului trebuie gândită minuțios, trebuie adaptată vitezei de schimbare a lumii, trebuie revizuită prin prisma noilor descoperiri științifice.
Copilul la această vârstă e pregătit să acumuleze informația, să proceseze la un anumit nivel cunoștințele de care dispune, toate acestea dezvoltând gândirea critică, dar și cea creatoare, ambele de o importanță covârsitoare pentru reușită.
Pornind de la obiectivele propuse, am formulat următoarea ipoteză:
Dacă are loc o îmbinare armonioasă între metodele tradiționale și cele moderne, a plăcutului cu utilul în cadrul orelor de cunoașterea mediului, atunci se asigură o participare conștientă în procesul de instruire, o ancorare în realitatea înconjurătoare a micului preșcolar și atunci este firesc să existe diferențe între grupa de control și cea experimentală în ceea ce privește nivelul de cunoștințe , dar și în modul de aplicare al acestora în viața de zi cu zi;
II.1.2. Metode de cercetare
Timpurile moderne, revoluția tehnico-științifică și programul social, cu implicațiile lor în modernizarea învățământului solicită dascălului, de la toate nivelurile de învățământ – preșcolar, primar, gimnazial, liceal, să-și completeze și dubleze profilul și comportamentul de asimilator și transmițător de cunoștințe, cu cel de investigator (cercetător al fenomenelor educaționale ) și pe această bază de "creator" de idei, cu care să sporească patrimoniul teoriei psihopodagogice și să optimizeze practica educațională."Experiența pedagogică înaintată – spune Stanciu Stoian – este experiența ce răsare în însuși procesul practicii, din căutarea și găsirea, uneori aproape spontană a unor procedee și metode noi de învățământ și educație".
Întregul arsenal de metode, procedee și tehnici de cercetare folosite trebuie adaptate continuu, în funcție de caracteristicile, de evoluția și modificările ce intervin în cadrul fenomenului real.
Cadrul cel mai direct al experienței pedagogice este activitatea zilnică la clasă, contactul cu preșcolarii, dându-ne posibilitatea să-i verificăm tehnicile de lucru, să alegem soluțiile eficiente.
În cadrul activităților la clasă, în activitățile practico-aplicative, în lucrul cu copiii am urmărit să transmit cunoștințele, să formez priceperi și deprinderi, să dezvolt gândirea științifică, să cultiv sentimente, să dezvolt spiritul de colectivitate.
Pentru elaborarea lucrării, am folosit următoarele metode:
a) observația;
b) convorbirea;
c) chestionarul;
d) metoda bibliografică;
e) analiza produselor activității;
f) testul.
g) metode statistice
II.1.2.1.Observația
În timpul experimentului, care s-a derulat pe perioada celui de-al doilea semestru al anului școlar, am întocmit permanent fișe de reflecție, am observat astfel fiecare copil în parte.În general am urmărit notarea gradului de implicare în activitățile inițiate, disponibilitatea în anumite momente ale zilei sau săptămânii, am încercat să stabilesc capacitatea intelectuală cu care se angajează în actul cunoașterii, efortul pe care-l depuneÎ, ritmul propriu, interacțiunea cu ceilalți colegi, dar si cu adulții. Consemnând datele în mod sistematic și în ordinea desfășurării lor în caietul de observații, am realizat pentru fiecare preșcolar supus experimentului fișa de observație psihopedagogică, fără de care întregul experiment nu ar mai fi avut sens.Am insistat cu precădere asupra modului de participare la activitate, gradului de dezvoltare al atenției voluntare, capacitatea de a depune efort intelectual, curiozitatea.
Prin intermediul jocurilor didactice, am urmărit să dezvolt capacitățile intelectuale ale copiilor,i- am depistat pe cei cu aptitudini și pe cei cu dificultăți în învățarea cunoștințelor științifice.
II.1.2.2.Convorbirea
Una dintre cele mai utilizate metode la care am recurs în demersul cercetării efectuate a fost convorbirea.Convorbirea este metoda care însoțește mare parte din restul metodelor de cercetare, precum metoda testelor, observația, metoda bibliografică etc. Am discutat în permanență cu copiii, am încercat să depistez dacă le place activitatea prropusă, ce anume le place, ce îi atrage în mod deosebit, cum ar vrea să se desfășoare majoritatea activităților de cunoașterea mediului.S-au purtat și discuții la nivelul întregii grupe de copii, frontal, discuții colective. Convorbirile individuale le-am orientat cǎtre depistarea atitudinii copilului față de cunoașterea mediului.Am făcut tot posibilul ca în aceste convorbiri să le trezesc copiilor motivația învățării, necesitatea învățării cunoașterii mediului pentru a ne orienta mai ușor în viață.
Prin convorbirile pe care le-am avut , ascultându-i cu interes sau adresându-le întrebări strategic puse, am aflat dacă sunt curioși cu privire la ceea ce se întâmplă în jurul lor, dacă le place să cerceteze, să exploreze, să experimenteze.Am încercat să pun întrebările în așa măsură, încât copilul să nu se simtă amenințat în vreun fel, să-l orientez spre deschidere, spre sinceritate, să privească în dascălul de lângă el ca pe omul deschis comunicării, care dă aripi..Copiii, în general, sunt sinceri, ușor de provocat la discuții, unii având și un vocabular frumos., îți respectă îndrumările, sunt mai ascultători la vârsta aceasta și de aceea am avut o deosebită plăcere de a comunica cu ei.
Marele avantajal metodei convorbirii este că permite adunarea datelor colectate de la copii într-un timp relativ scurt și fără a necesita materiale speciale.Folosind această metodă de cercetare, am reușit să-i cunosc mai bine pe copiii din grupă, să-i iubesc necondiționat , să răspund cerințelor imediate ale vârstei lor, prin crearea unor situații și probleme vii, prin abordarea unor teme în cadrul lecțiilor de cunoașterea mediului care să-i provoace, să le stârnească interesul pentru această disciplină și spiritul de responsabilitate pentru mediu, pentru semenii lor.
II.1.2.3.Metoda bibliografică
Metoda bibliografică am folosit-o în strânsă legătură cu metoda convorbirilor, datele culese prin această metodă fiindu-mi necesare la întocmirea fișei psihopedagogice(anexa 1) a fiecărui copil. Această metodă mi-a oferit o serie de informații privind evoluția psiho-fizică a copilului, în strânsă legătură cu influența condițiilor și factorilor externi de dezvoltare. Datele biografice le-am colectat în cursul discuțiilor cu părinții, cu asistenta medicală care a urmărit evoluția lor .
II.1.2.4.Analiza produselor activității
Pentru a realiza o comparație între produsele activității aceluiași copil, în vederea stabilirii progresului sau regresului școlar și a înregistrării trăsăturilor sale de personalitate, am realizat o serie de portofolii . Portofoliul include rezultatele relevante obținute prin diverse metode și tehnici de evaluare (probe orale, scrise, practice, observarea sistematică a comportamentului , proiectul), precum și sarcini specifice fiecărei discipline. Analizând lucrările și progresele copilului de la o etapă la alta, putem ameliora întreg sistemul educativ.
II.1.2.5.Metoda testelor
„Testul este un instrument constituit dintr-o probă elaborată în vederea înregistrării
prezenței (sau absenței) unui fenomen psihic, a unui comportament sau reacție la un stimul
dat. Pentru ca proba să răspundă cerințelor unui test trebuie standardizată și
etalonată”.(Roșca M, p.19)
„Etalonarea constă în elaborarea unei scări, considerată ca etalon, la care vor fi apoi
raportate rezultatele individuale și în funcție de care se va face măsurarea și evaluarea
acestora.” (Drăgan I, Nicola I, p.54)
Am aplicat teste docimologice pentru evaluarea nivelului de pregătire al preșcolarilor din perspectiva capacității de receptare și prelucraea a informațiilor și de comunicare orală și a nivelului de structurare și operare a capacității de gândire critică.
Testul docimologic este o alternativă de eficientizare a examinării tradiționale. Testul este o probă standardizată care asigură o obiectivitate mai mare în procesul de evaluare. Prin
testare verificăm în ce măsură sunt satisfăcute obiectivele din învățământul preșcolar,
circumscrise obiectivelor educației. Testele docimologice presupun o muncă meticuloasă de
pregătire, iar secvențele procedurale sunt stricte. Ele permit standardizarea condițiilor de
examinare, a modalităților de notare, aducând un spor de obiectivitate. Aceste instrumente de evaluare au următoarele caracteristici: conțin probe cu itemi ce permit determinarea gradului de însușire a noțiunilor de către copii sau a nivelului de dezvoltare a unor capacități; sunt instrumente evaluative care se aplică numai în cadrul obișnuit de desfășurare a activităților didactice și nu în condiții de laborator. Elaborarea unui test docimologic constituie o activitate dificilă și presupune parcurgerea mai multor etape:precizarea obiectivelor; documentarea științifică; avansarea unor ipoteze; experimentarea testului; analiza statistică și ameliorarea testului.
II.1.2.6. Metode statistice
Trăsăturile și însușirile psihice , cunoștințele asimilate și capacitățile formate nu pot fi sesizate nemijlocit, ci doar indirect prin obiectivarea lor în comportamente , pentru a putea fi măsurate și exprimate cantitativ. Cele mai utilizate metode de măsurare în cercetarea pedagogică sunt:
– numărarea- constă în consemnarea prezenței sau absenței unei particularități obiectivate în
comportament;
– clasificarea – constă în așezarea într-o anumită ordine , crescătoare sau descrescătoare, iar
locul ocupat de subiect în șir reprezintă rangul acestuia și îi corespunde un număr de ordine;
– compararea- constă în raportarea mărimii ce urmează să fie măsurată, la mărimea teoretică sau totală;
– măsurarea- constă în atribuirea unor indici numerici fenomenelor investigate.
Completarea tabelelor specifice acestei metode statistice se face la scurt timp după observarea anumitor comportamente urmărite în cadrul cercetării și înregistrarea performanțelor
după operațiile de măsurare.
Se pot întocmi tabele analitice unde sunt consemnate rezultatele individuale ale subiecților investigați, în ordine alfabetică, iar în dreptul lor , rezultatul măsurării , exprimat în cifre și tabele sintetice realizându-se o grupare a datelor măsurate, făcându-se abstracție de numele subiecților.
Reprezentările grafice, la care pe ordonată se notează frecvența în cifre absolute sau
procente, de jos în sus, iar pe abcisă, intervalele de măsurare, în ordine crescătoare, de la
stânga la dreapta. Reprezentările grafice prezintă sintetic rezultatele globale ale cercetării.
Statistica matematică oferă posibilitatea de a sintetiza rezultatele și de a le exprima cu ajutorul unui număr, ajungându-se la calcularea unor indici statistici. În studiul de față am aplicat metodele statistico- matematice în etapa constatativă și în cea evaluativă, pentru a prelucra, interpreta , aprecia șî compara rezultatele obținute de copii în urma probelor aplicate.
În concluzie, putem spune că toate metodele de cercetare sunt valoroase, fiecare
contribuind în mod specific la cunoașterea, evaluarea și ameliorarea proceselor abordate.
Lucrarea de față este rodul unei cercetări pedagogice de tip constatativ-ameliorativ, și s-a desfășurat în trei etape, fiecare cu obiective specifice .
II.1.3. Descrierea grupei de prescolari si a variabilelor
Experimentul s-a realizat pe un grup experimental format din 19 preșcolari din grupa mare „Floricelele” și pe un grup de control format din 20 de copii de la grădinița „Piticot” Hunedoara, în semestrul II al anului școlar 2016-2017.
Toți preșcolarii cuprinși în experiment , atât cei din grupul experimental, cât și cei din grupul de control, prezintă o dezvoltare psiho-fizică normală, corespunzătoare vârstei.Mai jos(fig. 1)voi prezenta tabelele cu cele 2 grupe, cea experimentală și cea de control(fig.2) și câteva date despre familiile preșcolarilor.
GRUPA FLORICELELOR
GRUPA MARE
TABEL NOMINAL CU COPIII ÎNSCRIȘI AN ȘCOLAR 2016-2017
STRUCTURĂ PITICOT-HUNEDOARA
PROF. GOIA LIVIA-CAMELIA
Fig.1 Tabel date grup experimental
GRUPA IEPURAȘILOR
GRUPA MARE
TABEL NOMINAL CU COPIII ÎNSCRIȘI AN ȘCOLAR 2016-2017
STRUCTURĂ PITICOT-HUNEDOARA
PROF. NISTOR LAVINIA
Fig.2 Tabel date grup de control
Variabile independente:
-starea de sanatate din ziua testelor;
– metodele interactive de grup utilizate în cadrul experimentului;
Variabile dependente:
-dezvoltarea vorbirii la preșcolarii de nivel II.
II.2.Organizarea și desfășurarea cercetării. Etapele cercetării
Experimentul este o metodă ce presupune crearea unei situații noi, prin modificări în
desfășurarea acțiunii educaționale care se implementa de obicei. Intervenția cercetătorului se întemeiază pe presupunerea că inovația va conduce la obținerea unui randament mai bun în urma desfășurării acțiunii respective.
În desfășurarea experimentului se parcurg trei etape:
1. etapa inițială, în care sunt studiate condițiile în care se va desfășura , se stabilește inovația ce se va introduce și se precizează strategia aplicării ei;
2. etapa experimentală, ce constă în desfășurarea propriu- zisă a experimentului;
3. etapa de evaluare, finală, în care se înregistrează și măsoară rezultatele experimentului. Pe baza lor se stabilesc diferențele între datele constatate în finalul experimentului.
Experimentul se poate desfășura sub două forme: natural sau în condiții de
laborator. În acest studiu am folosit experimentul natural, în condiții normale de activitate.
II.2.1. Etapa inițială
Etapa inițială/ constatativă reprezintă faza prealabilă intervenției factorului experimental, când se realizează testarea inițială, evaluarea predictivă ce vizează cunoașterea nivelului de realizare a obiectivelor studiului din etapa anterioară experimentului. Sunt înregistrate date referitoare la variabilele implicate înaintea experimentării și se stabilește strategia desfășurării experimentului.
Această etapă s-a desfășurat in săptămâna 13-17 februarie 2017, când ambelor grupe de preșcolari s-a aplicat același test pentru evaluarea nivelului de pregătire din perspectiva cunoștințelor pe care le dețin preșcolarii la domeniul cunoașterea mediului(anexa 2).
Testul de evaluare a cunoștințelor copiilor din cele două grupuri a constat în desfășurarea jocului didactic”Cine are un cartonaș potrivit?”.Obiectivele activității au fost: denumirea fenomenelor meteo specifice toamnei și iernii, cunoașterea îmbrăcăminții specifice celor două anotimpuri, precum și sortaraea și așezarea corespunzătoare a jetoanelor la imaginea potrivită.Ambelor grupe s-a aplicat aceași fișă de evaluare , cu aceiași itemi.Rezultatele le-am consemnat în urmatorul tabel(fig.3).
Nota: Comportament atins-A
Comportament in dezvoltare-D
Comportament ce necesita sprijin-S
Tabel rezultate grup experimental
Fig.3 Prezentarea analitică a evaluării inițiale la grupul experimental
Tabel rezultate grup de control
Fig.4 Prezentarea analitică a evaluării inițiale la grupul de control
Datele colectate în urma aplicării testării inițiale, de la care se constată nivelul de la care pornește fiecare grup, denotă că grupa de control a obținut rezultate puțin mai bune, dar diferențele nu sunt majore.Așadar cercetarea va porni de la rezultate relativ asemănătoare, dacă ținem cont și de variabilele amintite mai sus.
Voi prezenta mai jos analiza comparativă a rezultatelor (fig,5) celor două grupuri.
Notă:
Grup experimental Grup de control
Fig. 5 Comparatie rezultate cele doua grupe
Din datele furnizate de etapa inițială, rezultă că posibilitățile de dezvoltare psihică
sunt promițătoare pentru ambele grupuri de copii, că pe baza probelor de verificare aplicate copiilor aflați la începutul preșcolarității, se pot elabora strategii didactice adecvate de stimulare a proceselor de cunoaștere, de dezvoltare a gândirii și limbajului, de cultivare a afectivității, a conduitei voluntare, a motivației adecvate vârstei, deci a întregii personalități, aflate în cea mai dinamică și productivă perioadă formativă – vârsta marilor achiziții.
Analizând rezultatele testării inițiale, am constatat că pregătirea preșcolarilor din
grupul experimental de a învăța prin intermediul metodelor și tehnicilor interactive este favorabilă.
II.2.2.Etapa experimentală
Această etapă constă în desfășurarea propriu-zisă a experimentului și a avut loc pe tot parcursul semestrului II, urmărind ca în grupa experimentală să se predea cunoștințele prin metode active, în timp ce în grupa de control se predă clasic, cu metode tradiționale( conversația, explicatța, observația,exercițiul).
Experimentul efectuat a urmărit achizițiile în planul comportamentelor cognitiv și social realizate la diferite tipuri de activități ce au inclus strategii didactice bazate pe metode și tehnici interactive.Mai precis experimental s-a desfășurat pe toată durata semestrului II, timp în care în cadrul activităților de cunoașterea mediului , am utilizat cu preponderență metode active în predarea noilor conținuturi, în timp ce la grupa de control s-au predate noile conținuturi cu ajutorul metodelor clasice.
Voi prezenta în continuare metodele si tehnicile utilizate în activitățile cu preșcolarii din grupul experimental în cadrul activităților de cunoașterea mediului, activități care s-au desfășurat pe perioada a șapte săptămâni.
În prima săptămaâa a experimentului , în cadrul temei “Lumea în care trăiesc-Universul”, la activitatea de cunoașterea mediului am folosit mai multe metode active: cubul, explozia stelară și brainstorming .(anexa 3)
Forma de realizare:lectură după imagini
Tema activitatii:Sistemul solar
Tipul activitatii:consolidare de cunoștințe
Scopul activitatii:Consolidarea și sistematizarea cunoștințelor copiilor referitoare la univers, corpuri cerești,vehicule cosmice;exersarea capacităților de observare, analiza, sinteza, generalizarea;stimularea creativității prin formularea unor întrebări de tipul:ce?,cine?,unde?,
când?,de ce?,pe baza conținutului imaginii.
Obiective operaționale:
Cognitiv informaționale
– să privească cu atenție imaginea pregătită;
-să alcătuiască cât mai multe întrebări pe baza conținutului imaginii, folosind pronumele interogative:”CE?”,”CINE?”,”CÂND?”,”UNDE?”,”DE CE?”;
-să identifice elemente specifice sistemului solar:soare,planete,orbite,sateliți.
Psiho-motorii
-să mânuiască materialul în mod organizat;
Afectiv-emoționale
-să se organizeze pe grupuri și să colaboreze între ei;
-să manifeste spirit de echipă;
-să recepteze afectiv tema propusă;
-să exprime unele sentimente de bucurie, satisfacție, mulțumire în legatură cu activitatea desfășurată.
Strategii didactice
Metode și procedee: conversația, explicația descrierea, dialogul, brainstorming, enumerarea, analiza,metoda cubului, explozia stelară.
Mijloace didactice:1 stea mare, 5 stele mici, tablou ce reprezintă sistemul solar, cub, cinci săgeți de culoare roșie.
Durata:35-40 MINUTE
Bibliografie: ,,Curriculum pentru învățământul preșcolar”-M.E.C.Î.-2008
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea,- ,Activități bazate pe înteligențe multiple”- – Ed.Reprograph-200
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea , Elena Fulga, – „Metode interactive de grup” ghid metodic, Editura Arves, 2002
• Ana Secrieru, Florentina Gaiu, Tincuța Giurgica, – „Aspecte teoretice și practice în abordarea metodei proiectelor la vârste timpurii”, Editura gălățeană, Galați, 2007
În a doua săptămâna “Zvon de primăvară-Mărțișorul” metoda activă pe care am utilizat-o a fost metoda pălăriilor gânditoare.
Tema activității: ”Legenda Mărțișorului”
Forma de realizare: Povestea educatoarei
Scopul: Consolidarea cunoștințelor referitoare la legendele specifice poporului nostru; dezvoltarea unor comportamente emoționale, de compasiune , de bunatate , de ajutor de prietenie necesare în stabilirea unor relații de grup bazate pe prietenie, armonie, toleranță.
Obiective operaționale :
Cognitiv-informative
-să urmărească expunerea textului concomitent cu prezentarea conținutului ilustrativ al poveștii;
-să utilizeze cuvintele noi în cadrul activităților de învățare prin formulare de propoziții;
-să se exprime coerent, corect din punct de vedere gramatical răspunzând adecvat la întrebări;
-să analizeze comportamentul personajelor și să scoata în evidență calitățile pozitive ale acestora
Psiho-motorii:
-să așeze planșele pe panou respectând ordinea cronologică a poveștii (ideile principale);
Afective:
-să transmită emoții legate de conținutul textului audiat;
-să participe cu interes la activitate;
-să colaboreze cu ceilalți colegi în timpul activității.
Metode si procedee: conversația, explicația, expunerea, problematizarea, studiul de caz,braistormingul, metoda pălăriilor gânditoare;
Resurse materiale:planșe cu imagini ilustrative din poveste,pălării colorate
Forma de organizare: frontal, individual.
Durata:30-35 min.
Bibliografie:
• ,,Curriculum pentru învățământul preșcolar”-M.E.C.Î.-2008
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea,- ,Activități bazate pe înteligențe multiple”- – Ed.Reprograph-200
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea , Elena Fulga, – „Metode interactive de grup” ghid metodic, Editura Arves, 2002
• Ana Secrieru, Florentina Gaiu, Tincuța Giurgica, – „Aspecte teoretice și practice în abordarea metodei proiectelor la vârste timpurii”, Editura gălățeană, Galați, 2007
În a treia săptămâna de experiment , în cadrul proiectului tematic “Alaiul primăverii”, la cunoașterea mediului am realizat jocul didactic „Primăvară dragă, bine ai sosit!”, utilizând mai multe metode de activizare: cubul , cvintetul, ciorchinele;
Tema activității: „Primăvară dragă, bine ai sosit”
DS- „Ce ne aduce primavara?” – joc didactic
DOS- „Natura se trezește la viață”- colaj, asamblare, lipire, îndoire
Scopul activității: Consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la anotimpul primăvaraș stimularea curiozității privin explicarea și înțelegerea lumii înconjurătoare cu ajutorul unor metode activ-participative
Obiective operaționale:
Cognitiv-informationale
– să enumere caracteristicile anotimpului primăvara folosind active
– să denumească cel puțin trei elemente caracteristice acestui anotimp;
– să se exprime corect din punct de vedere gramatical ;
– să descrie verbal anumite fenomene ce se petrec în anotimpul primăvara
Psiho-motorii:
– să realizeze o lucrare specifică temei propuse, folosind deprinderi și tehnici de lucru învățate (lipire, rupere, mototolire)
– să utilizeze adecvat instrumentele puse la dispoziție;
Afective:
– să manifeste interes pentru activitate
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, cubul, piramida, ciorchinele, cvintetul, jocul,.
Resurse materiale: jetoane, buline, creioane colorate, lipici,coli colorate, planse și imagini cu anotimpul primăvara
Elemente de joc: surpriza, întrecerea, mânuirea materialelor, aruncarea cubului, aplauze, ghicitoarea,.
Reguli de joc :rostogolirea cubului, descrierea imaginii de pe cub,
Sarcina didactică: realizarea unei lucrări practice care să corespundă temei activității, descrierea elementelor specifice anotimpului primăvara
Forme de organizare: în grup, frontal, individual.
Durata: 40 minute
Bibliografie:
• ,,Curriculum pentru învățământul preșcolar”-M.E.C.Î.-2008
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea,- ,Activități bazate pe înteligențe multiple”- – Ed.Reprograph-200
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea , Elena Fulga, – „Metode interactive de grup” ghid metodic, Editura Arves, 2002
• Ana Secrieru, Florentina Gaiu, Tincuța Giurgica, – „Aspecte teoretice și practice în abordarea metodei proiectelor la vârste timpurii”, Editura gălățeană, Galați, 2007
În a patra săptămâna de experiment, in cadrul temei săptămânale”Băiatul și fata pregătesc salata”, am desfășurat activitatea de observare”Parfum de primăvară”, în care am observat legumele de primăvară cu metoda învaățării prin descoperire și schimbă perechea.(anexa 4)
Tema : „Parfum de primăvară”
Tipul de activitate: Transmitere de cunoștințe
Forma de realizare Observare
Scop: Formarea deprinderii de a numi părțile unei plante; activizarea vocabularului cu cuvinte noi (bulb, tubulară); cultivarea perseverenței și a independenței în acțiune.
Obiective operationale:
Cognitiv-informaționale
-să denumească părțile componente ale plantei și să specifice forma, culoarea și modul de folosire;
-să cunoască elemente componente ale legumelor prin antrenarea tuturor organelor de simț;
Psiho-motorii
-să prepare o salată din legumele timpurii (ceapa, usturoiul, ridichea, salata verde)
-să rezolve corect fișa de muncă independentă;
Afective
-sa participe cu interes la activitate;
Strategia didactică
Metode și procedee: conversația , explicația, învățarea prin descoperire, observația, schimbă perechea.
Mijloace didactice: coș cu legume de primăvară (ceapă verde, usturoi, ridiche, salată), fișe de colorat, legume din plastilină model (artă), creioane colorate, carioci, plastilină, bol, farfurioare, tacâmuri de unică folosință (joc de rol).
Bibliografie: ,,Curriculum pentru învățământul preșcolar”-M.E.C.Î.-2008
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea,- ,Activități bazate pe înteligențe multiple”- – Ed.Reprograph-200
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea , Elena Fulga, – „Metode interactive de grup” ghid metodic, Editura Arves, 2002
• Ana Secrieru, Florentina Gaiu, Tincuța Giurgica, – „Aspecte teoretice și practice în abordarea metodei proiectelor la vârste timpurii”, Editura gălățeană, Galați, 2007
Durata: 15-30 min.
În a cincea săptămâna”Micul creștin”, în cadrul cunoașterii mediului am folosit metoda explozia stelară în cadrul lecturii după imagini“Viața și minunile lui Iisus”
Forma de realizare: Activitate integrată
Mijloace de realizare: DS: lectură după imagini: “Viața și minunile lui Iisus+DEC: Tehnici combinate: “Ouă hazlii”
Scopul: Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere privind semnificația sărbătorii Pascale și viața lui Iisus Hristos;Consolidarea muncii atât individual, cât și în echipă utilizând tehnici diferite de lucru.
Obiective operaționale:
Cognitiv-informaționale:
-să exprime verbal semnificația sărbătorii Paștelui și a unor simboluri;
-să cunoască obiceiurile și tradițiile legate de sărbătoarea Paștelui (vopsirea ouălor, ciocnirea ouălor, sacrificarea mieilor, mersul la biserică în noaptea de Înviere);
-să răspundă la cât mai multe întrebări pe baza conținutului imaginii folosind pronume interogative: “ce?”, “cine?”, “unde?”, “când?”, “de ce?”;
Psiho-motorii:
-să intuiască materialul didactic ce urmează a fi utilizat;
-să decoreze oul prin tehnici diferite;
-să lucreze curat, cu meticulozitate;
Afective:
-să poată aprecia faptele bune proprii și ale celor din jur;
-să analizeze din punct de vedere estetic lucrările;
Strategii didactice
Metode si procedee: observația, explicația, povestirea, descrierea, conversația euristică, problematizarea, explozia stelară, exercițiul, turul galeriei.
Mijloace didactice: 1 stea mare, 5 stele mici, imagini specifice sărbătorii Pascale, imagini cu ouă decorate, planșe didactice, set de lucru manual de Paști, coșulet cu ouă încondeiate, materiale pentru realizarea “oului hazliu”, ecusoane, lipici, carioci, șervețele, CD muzica, stimulente (ouă de ciocolată).
Forma de organizare: Frontal, pe echipe, individual.
Bibliografie: “Revista Învățământului Preșcolar” 1-2/2010, Editura Arlequin, 2010;
“Curriculum pentru învățămantul preșcolar” – prezentare și explicitări, Editura Didactica Publishing House, 2009;“Ghid pentru proiecte tematice. Activități integrate pentru preșcolari”, Editura Didactica și Pedagogica Bucuresti 2008.
În săptămâna” O lume disparută” am utilizat în experiment metoda Diagrama Venn, Turul Galeriei și Ciorchinele.
Mijloc de realizare: Activități liber alese
Tema: “Dino și părinții lui”
Tipul: mixtă
Scopul: aprofundarea si sistematizarea cunoștințelor referitoare la caracteristicile celor 4 specii de dinozauri învățate anterior.
ALA 1:
-Știință: „ Carnivor si Erbivor?” (Ne asemănăm? Ne deosebim? Ce avem comun? Haideți să găsim! )
-Bibliotecă: „ Câte silabe are cuvântul?’
-Joc de masă: „ Totul despre Tyrannosaurus Rex”
-Arta: Dino-lipire
Obiective operaționale:
Știință: „ Carnivor și Erbivor”
-să găsească imaginile reprezentând caracteristicile dinozaurilor carnivori și erbivori;
-să găsească imaginile reprezentând asemănările dintre dinozaurii carnivori si erbivori;
-să lipească corect imaginile pe Diagrama Venn.
Bibliotecă: „ Câte silabe are cuvântul?”
-sa recunoască caracteristicile speciei de dinozauri de pe jeton;
-să despartă în silabe cuvintele din imagini;
-să reprezinte grafic silabele prin linii.
Joc de masă: „ Totul despre Tyrannosaurus Rex”
-să identifice caracteristicile specifice lui Tyrannosaurus Rex, sortând imaginile corespunzătoare;
-să lipească imaginile obtinând Floarea de Lotus.
Arta:Activitate practică: „ DINO” – Lipre
-să identifice speciile de dinozauri, asamblând piesele de puzzle;
-să lipească corect piesele de puzzle;
-să păstreze o poziție corectă în timpul lucrului;
-să lucreze curat și îngrijit.
Strategii didactice:
Metode si procedee: Conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, munca independentă, Explozia Stelara, Termenii cheie, Diagrama Venn, Floarea de Lotus, Ciorchinele, Turul Galeriilor.
Material didactic: planșe reprezentând termenii cheie, o stea mare, 5 stele mici, ecusoane cu diverși dinozauri, 3 planșe mari reprezentând Diagrama Venn, Floarea de Lotus, ciorchinele, jetoane cu dinozauri, mediul lor de viață, hrană, înmulțire, creioane,dinozauri decupați, jetoane, lipici
Forma de organizare: frontală, individuală, pe grupe.
Bibliografie: ,,Curriculum pentru învățământul preșcolar”-M.E.C.Î.-2008
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea,- ,Activități bazate pe înteligențe multiple”- – Ed.Reprograph-200
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea , Elena Fulga, – „Metode interactive de grup” ghid metodic, Editura Arves, 2002
• Ana Secrieru, Florentina Gaiu, Tincuța Giurgica, – „Aspecte teoretice și practice în abordarea metodei proiectelor la vârste timpurii”, Editura gălățeană, Galați, 2007
În ultima săptămână de experiment “Copilăria, zâmbet de copil” am folosit metoda învățării prin descoperire.(anexa 5)
Tema:”1 Iunie”
Forma de realizare : Convorbire
Scopul :Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral;Dezvoltarea capacității de exprimare orala;Dezvoltarea cunoștintelor despre drepturile copilului;
Obiective operaționale:
Cognitiv-informaționale:
-să precizeze data când se sărbătorește ziua copilului ;
-să retină că ziua copilului este o sărbătoare internațională;
-să enumere activități care au loc cu ocazia zilei de 1 Iunie ;
-să reproducă poezii și cântece închinate zilei copilului;
Afective
-să își exprime dorința de a trăi în pace și în libertate;
-să manifeste înțelegere față de toți copiii indiferent de rasă și religie;
Psiho-motorii
-să rezolve sarcinile fișei.
Strategia didactică:
Metode și procedee:conversația,explicația,demonstrația,problematizarea,observația,lucru în echipă,exercițiul,învățarea prin descoperire..
Mijloace didactice:Imagini reprezentând o familie ,porumbei,aspecte din grădiniță și alte institutți publice(școala,policlinica, spital ,biblioteca)hora cu copii de diferite naționalități
aspecte din tabere;
Bibliografie: ,,Curriculum pentru învățământul preșcolar”-M.E.C.Î.-2008
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea,- ,Activități bazate pe înteligențe multiple”- – Ed.Reprograph-200
• Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea , Elena Fulga, – „Metode interactive de grup” ghid metodic, Editura Arves, 2002
• Ana Secrieru, Florentina Gaiu, Tincuța Giurgica, – „Aspecte teoretice și practice în abordarea metodei proiectelor la vârste timpurii”, Editura gălățeană, Galați, 2007
II.2.3.Etapa finală
Etapa finală s-a desfășurat la sfarșitul semestrului II și a constat în aplicarea unui test cu itemi asemănători celor din perioada constatativă. Testul a fost aplicat simultan ambelor grupe și a cuprins aceași itemi(anexa 3)
Tabelele( fig.6 si 7) următoare reflectă rezultatele obținute la evaluarea finală de către
preșcolarii din grupul experimental și din grupul de control.
Notă: Comportament atins- A
Comportament în dezvoltare- D
Comportament ce necesită sprijin- S
Fig.6 Tabel rezultate evaluare finala grup experimental
Fig.6 Prezentare analitica evaluare finala grup experimental
Tabel rezultate evaluare finala grup de control
Fig.7 Prezentare analitica evaluare finala grup de control
Comparând și analizând rezultatele obținute în urma aplicării testării finale, se poate observa detașat o îmbunîtîțire semnificativă a calificativelor copiilor din grupul experimental, față de calificativele copiilor din grupul de control. Copiii din grupul experimental au obținut rezultate mai bune, pe când cei din grupul de control au stagnat, obținând rezultate relativ asemănatoare cu cele de la testarea inițială. Prezint mai jos tabelul cu rezultatele ambelor grupe la testarea finală.
Fig.8 Comparație rezultate finale cele două grupuri
Grup experimental Grup de control
CONCLUZII
După aplicarea testelor docimologice din etapa finală a experimentului am constatat un
progres semnificativ al preșcolarilor din grupul experimental, unde s-au folosit preponderent
metodele active de grup, comparativ cu grupul de control unde s-au folosit în special
metodele tradiționale.
În măsurarea rezultatelor am ținut cont de:
– numărul de preșcolari din fiecare grupă, cei din grupul experimental fiind mai puțini
ca număr decât cei din grupul de control, dar fară să afecteze acuratețea rezultatelor;
– rezultatele evaluării inițiale, preșcolarii din grupul experimental obținând rezultate
mai slabe decât cei din grupul de control;
Rezultatele comparate la cele două testări, cea inițială si cea finală, demonstrează ipoteza de la care am pornit, și anume, că dacă aplicăm metode interactive în predarea activităților de cunoașterea mediului în învățământul preșcolar, obținem rezultate mai bune.Aceasta se poate observa în tabelul comparativ de mai jos, unde se prezintă nivelul de la care au plecat cele două grupuri și nivelul la care au ajuns după desfășurarea experimentului.
Fig 9 Comparație evaluare inițială și evaluare finală cele două grupuri
Notă
Rezultate initiale grup experimental Rezultate finale grup experimental Rezultate initiale grup control Rezultate finale grup control
Rezultatele cercetării îmi permit să consider ipoteza confirmată și obiectivele realizate.
Utilizarea metodelor și tehnicilor interactive în cadrul activităților educative desfășurate la grupul experimental a permis saltul calitativ din perspectiva nivelului de pregătire al preșcolarilor, sub aspectul insusirii cunostintelor despre lume si viata.
Urmărind evoluția preșcolarilor de la testarea inițială până la evaluarea finală, se
constată eficiența utilizării metodelor și tehnicilor interactive prin progresele realizate de copii
sub următoarele aspecte: dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia; dezvoltarea capacității de observare și stabilire de relații cauzale, spațiale, temporale ; utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură și din mediul înconjurător; formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta.
În urma abordării activităților de învățare integrate metodelor și tehnicilor interactive,
se constată îmbunătățirea climatului educațional, a comunicării interpersonale și a coeziunii
grupului, a motivației elevilor pentru învățare.Utilizarea metodelor și tehnicilor interactive în activitatea instructiv-educativă a facilitat acomodarea firească a copilului la sistemul de relații, norme și valori cerute de mediul instituțional. Relaționarea socială a contribuit la educarea trăsăturilor pozitive de voință și de caracter, a dezvoltat spiritul de cooperare/colaborare, a coordonat eforturile individuale pentru atingerea unui scop comun și reciprocitatea interacțiunilor.
Activitățile desfășurate în cadrul grupului au contribuit la dezvoltarea abilităților de
cooperare, relațiile dintre membrii grupului devenind relații de egalitate, nu de subordonare,
copiii învățând să-și asume pe rând anumite roluri. Totodată, s-a dezvoltat identitatea
personală prin autoevaluare, copiii dobândind încredere în sine și în capacitatea lor de a
relaționa pozitiv, de a aborda o atitudine conformă cu valorile și normele impuse de mediului
educațional. Astfel, sala de grupă a devenit un mediu agreabil, dispărând ierarhiile tipice,
dezvoltându-se respectul, atașamentul și grija față de ceilalți.
Avantajele aplicării strategiilor interactive în activitatea instructiv educativă le
recomandă deoarece acestea au caracter formativ și informativ, valorifică experiența proprie a
copiilor, le dezvoltă răspunderea individuală și de grup, favorizează înțelegerea conceptelor și
ideilor, echilibrează efortul cadrului didactic și al copiilor, stimulează motivația învățării,
determină copiii să caute și să dezvolte soluții pentru diverse situații-problemă, dezvoltă
gândirea critică, logică și independentă.
Limitele cercetării
În cercetările pedagogice este cunoscut faptul că, în cele mai multe cazuri, nu poate fi
inclusă întreaga populație în aria de cuprindere a acelei cercetări. De aceea, se procedează la
selectarea unei părți din această populație, numită în teoria statistică eșantion. În cazul
cercetării de față, nu putem vorbi de noțiunea de eșantion datorită faptului că în învățământul
actual activitatea instructiv–educativă se desfășoară prin organizarea populației școlare pe
clase, grupuri educaționale, care reprezintă un număr prea mic de subiecți din ceea ce ar trebui
să reprezinte un eșantion experimental. Acest aspect pune sub semnul probabilității rezultatele
cercetării din perspectiva nivelul de generalizare pe care am dorit să-l dau concluziilor
studiului efectuat.
Un alt aspect, care constituie o limită în validarea ipotezei și a rezultatelor cercetării
este reprezentat de strategiile didactice utilizate pe parcursul experimentului, care au inclus
atât metodele și tehnicile interactive, cât și o serie de metode tradiționale.Gama de strategii interactive este vastă, însă în cadrul experimentului am selecționat și utilizat un set de metode și tehnici interactive care au presupus un traseu metodic abordabil cu copiii de nivel II. În selectarea metodelor interactive, incluse în strategiile didactice desfășurate în cadrul activităților instructiv-educative, am avut în vedere particularitățile de vârstă ale copiilor și nivelul de pregătire al acestora din perspectiva capacităților de receptare a mesajului oral și de comunicare orală și a nivelului de structurare și operare a capacității de gândire critică.
Perspectiva acestei cercetări constă în deschiderea unui cadru de referință pentru
propria activitate profesională, oferind o bază teoretică și aplicativă solidă pentru desfășurarea
viitoarelor activități instructiv-educative cu preșcolarii.
Lucrarea constituie un material bine documentat și care poate fi prezentat în cadrul
activităților desfășurate la nivelul comisiei metodice, la nivelul cercurilor pedagogice sau în
cadrul unui simpozion educațional.
BIBLIOGRAFIE
Breben, Silvia, Elena, Gongea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, (2002, Metode interactive de grup – ghid metodic, Ed. Arves);
Cerghit, Ioan, (2006, Metode de învățământ, Ed. Polirom, București);
Cucos,Constantin,(2006, Pedagogie,Iasi, Ed. Polirom);
Lespezeanu, Monica, (2007, Tradițional și modern în învățământul preșcolar – o
metodică a activităților instructic-educative, Colecția Didactica Esențial, București);
Niculescu, Rodica Mariana, Lupu, Angelica Daciana, (2007, Pedagogia preșcolară și a
școlarității mici);
Oprea Crenguta L (2007), Strategii didactice interactive, E.D.P., București
Oprea Crenguta L (2003), Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Ed.
Universității din București, București.
Piajet, Jean, (1963, Psihologia inteligenței-traducere din limba franceză, editura
Științifică, București);
Piajet, Jean, Inhelder, Barbel, (1969, Psihologia copilului, Troisiem edition, Presses
Universitaires de France, Traducerea: Dan Răutu. Editura Didactică și Pedagogică);
Popa, Maria Carmen,(2009,O scoala orientata spre elev,Aramis,Bucuresti);
Preda, Viorica (2000), Educația pentru știință în grădiniță, Ed. Compania, București.
Preda, Viorica (1999), Copilul și grădinița, Ed. Compania, București.
Radu, I.T. (2000), Evaluarea în procesul didactic, E.D.P., București.
Rafaila, Elena(2007), Pedagogie preșcolară, Ed. Printech,București.
Stanciu, Mihai, (1999, Reforma conținuturilor învățământului, Ed. Polirom, Iași);
Văideanu, George, (1975, Interdisciplinarite, U.N.E.S.C.O.);
Verza, Emil, (1993, Psihologia vârstelor, Ed. Hyperion, București);
Voiculescu, Elisabeta, (Pedagogie Preșcolară, ediția a II-a revizuită, Ed. Aramis);
***, (2008, Activitatea integrată din Grădiniță- Ghid pentru cadrele didactice din
învățământul Preuniversitar, Didactica Publishing House);
***, (2008, Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), (2002, Didactica
Modernă, Ed. Dacia, Cluj Napoca);
***, (Metode de predare, Galeria educațională nr.1/2010, Editura Pro-didact, Bacău);
***, (nr.1/2005, Laborator preșcolar – Supliment al revistei Învățământul primar, Ed.
Miniped, București);
www.didactic.ro
www.scoalacdavila.ro/component
https://www.scribd.com/…/METODE-ACTIV-PARTICIPATIVE-DE-PREDARE
www.scritub.com/profesor-scoala/Metode-active-de-predarer52191011.php
https://www.scribd.com/…/Importanta-Cunoasterii-Mediului-Inconjurator-In-Gradinita
academia edu.ro
biblioteca regia.ro
ANEXE
Anexa 1
FIȘA PSIHOPEDAGOGICĂ A COPILULUI PREȘCOLAR
I. Datele de identificare:
1. Numele și prenumele copilului……………………………………………..
2. Data și locul nașterii……………………………………………………….
3. Domiciliul…………………………………………………………………..
4. Grădinița……………………………………………………………………
II. Date asupra mediului familial:
1. Structura și componența familiei
a) Tipul familiei
□ normală; □ monoparentală; □ părinți divorțați/despărțiți; □ părinți plecați în străinătate ;□părinți adoptivi; □ în grija bunicilor (altor rude) alte situații
b) membrii familiei
III. Date medicale semnificative:
1. Antecedente personale ( boli ale copilăriei, alte tulburări organice și funcționale semnificative)
2. Mențiuni cu semnificație pentru procesul de învățământ (deficiențe mentale, senzoriale,psihomotrii)
□ foarte bună □ bună; □ în general bolnăvicios, sensibil.
IV. Activitatea copilului în grădiniță și în afara grădiniței
1. Adaptarea la grădiniță
□ foarte bună; □ bună; □ continuu tensionată; □ foarte grea ; □inadaptare
Alte observații
2. Jocuri preferate de copil:
□ Jocuri de creație cu subiecți și roluri; □ jocuri de construcție; □ logico-matematice;
□ jocuri de mișcare și cu caracter sportiv
3. Conduita copilului în grădiniță
□ Și-a însușit regulile de comportare civilizată, le aplică în relațiile cu copiii și adulții;
□ Și-a însușit deprinderile de comportare civilizată, dar le aplică numai în relațiile cu adulții;□ Conduita nu este constantă, □ Nu și-a însușit deprinderile de comportare civilizată.
4. Concordanță între comportamentul copilului în familie și în grădiniță
□ Există concordanță; □ Nu există concordanță; □ anumite aspecte diferă (se menționează)
V. Caracteristici psihice și de personalitate:
Procese psihice.Trăsături de personalitate
Indicatori comportamentali
1. Motricitatea Modul de manifestare în activitățile motrice
□ activitate foarte dinamică;
□ activitate în limite mijlocii;
□ activitate statică.
2. Senzorialitatea □ predomină modalitatea vizuală de recepție a informației;
□ predomină modalitatea auditivă de recepție a informației;
□ percepție difuză, superficială a materialului de învățare;
□ percepție complexă ( spirit de observație ).
3. Gândirea □ flexibilă; □ mobilă; □ rapidă; □ originală;□ lentă;
Capacitatea de a realiza sinteze, comparații, abstractizări,
generalizări specifice vârstei preșcolare:
□ bună; □ medie; □ redusă.
4. Limbajul □ bogat, exprimare frumoasă și corectă;□ relativ bogat, exprimare ușoară, corectă;□ sărac, exprimare greoaie;□ foarte sărac, exprimare incorectă;
5. Memoria □ mecanică; □ logică; □ de lungă durată; □ de scurtă durată;
6. Imaginația □ bogată; □ săracă; □ creatoare; □ reproductivă;□ pt. act.artistice; □ pt. act. tehnice.
7. Atenția □ pe tot parcursul activității;□ în anumite momente ale activității (depinde de concentrarea atenției exprimată la rezistența la factorii perturbatori care apar în timpul activităților în activități comune cu întreaga grupă )□ foarte bună ; □ bună ; □ slabă
8. Deprinderi □ intelectuale; □ perceptive; □ de igienă.
9. Voința □ capacitate redusă de a-și propune scopuri și de a se mobiliza pentru a le atinge;
□ capacitate dezvoltată de a-și propune scopuri și de a se mobiliza pentru a le atinge;□ nu abandonează lucrul început;□ abandonează cu ușurință lucrul început.
10. Motivația □ manifestă interes sistematic pentru cunoaștere;□ interes inegal, cu fluctuații în salturi;□ manifestă motivație pentru învățare.
11. Afectivitatea
a) Dispoziție afectivă predominantă:□ vesel, optimist; □ retras, timid; □ mai mult trist, deprimat.
b) Emotivitate:□ foarte emotiv, emoțiile îi perturbă activitatea;□ emotiv, dar fără reacții dezadaptabile;□ neemotiv, îndrăzneț.
12. Caracterul(trăsături în devenire )
a) Atitudinea față de sine□ pozitivă;□ negativă.
b) Atitudinea față de alții□ pozitivă;□ negativă.
c) Atitudinea față de activități □ hărnicie; □ conștiinciozitate; □ sârguință;□ pasivitate; □ dezinteres.
13. Temperamentul □ puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, iritabil, uneori agresiv,activ, rezistent la solicitări, cu tendințe de dominare a altora;□ exteriorizat, energic, vioi, mobil, echilibrat,ușor adaptabil, vorbăreț, nestatornic;□ calm, controlat, reținut, lent, uneori nepăsător, mai greu adaptabil,rezistent la solicitări repetitive;□ hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios;□ tip combinat.
14. Comportamente sociale □ mai mult retras, rezervat, izolat, puțin comunicativ;□ participă la activitatea de grup numai dacă este solicitat;□ este în contact cu grupul, se integrează, dar preferă sarcinile executive;□ caută activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, stabilește ușor relații, vine cu idei și propuneri;□ activ, sociabil, comunicativ, cu inițiativă, bun organizator al grupului.
VI. Aprecieri de ansamblu:
Gradul de dezvoltare fizică, psihică, socială
□ corespunzător vârstei
□ peste nivelul vârstei
□ sub nivelul vârstei
VII Aprecieri și recomandări finale în legătură cu nivelul dezvoltării copilului și cu pregătirea lui pentru școală:
Data: Numele și prenumele cadrului didactic:
Semnătura,
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5
Anexa 6
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: IMPORTANȚA METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN FORMAREA NOȚIUNILOR DESPRE LUME ȘI [303168] (ID: 303168)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.