VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [303156]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

LUCRARE DE DIZERTATIE

Coordonator științific Absolvent: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” [anonimizat]: [anonimizat]

2017

Cuprins

Introducere

PARTEA I – CONSIDERATII GENERALE

Capitolul 1. Date din literatura de specialitate privind cresterea si explotarea familiilor de albine

Tehnologia de intretinere a familiilor de albine toamna

Intretinerea familiilor de albine toamna

Asigurarea proviziilor de hrana

Tratamente specifice toamna

Tehnologia de impachetarea si asigurarea unui regim termic corespunzator

Tehnologia de intretinere a familiilor de albine iarna

Controlul auditiv al familiilor de albine

Tehnologia de intretinere a familiilor primavara

Zborul de curatire

Controlul de primavara

Stimularea dezvoltarii familiilor de albine

Tehnologia de crestere a matcilor

Capitolul 2. [anonimizat] s-au desfășurat cercetările

2.1 Monografia zonei în care s-au desfășurat cercetările

2.2 Caracterizarea pedoclimatică a zonei

PARTEA a II-a – CONTRIBUłII PROPRII

Capitolul 3. Cercetari proprii

3.1 Scopul lucrării

3.2 Material și metoda de lucru

3.2.1 Materialul biologic

3.2.2 Metoda de lucru

3.3 Rezultate

3.3.1 activitatea de crestere a familiilor de albine toamna

3.3.1.1 revizia de toamna

3.3.1.2 asigurarea rezervelor de hrana pentru iarna

3.3.1.3 efectuarea tratamentelor specifice

3.3.1.4 impachetarea stupilor pentru iarna

3.3.2 activitatea de crestere a familiilor de albine iarna

3.3.2.1 controlul auditiv

3.3.2.2 lucrari in atelierul stupinei

3.3.3 activitatea de crestere a familiilor de albine primavara

3.3.3.1 asigurarea zborurilor timpurii de curatire

3.3.3.2 controlul familiilor de albine

3.3.3.3 ingrijirea familiilor de albine

3.3.4 evidenta apicola

3.3.5 exploatarea familiilor in vederea producerii de material biologic

3.3.6 [anonimizat].

[anonimizat], recoltată și consumată de către oameni; vasele de lut și alte vestigii găsite în urma săpăturilor arheologice demonstrează că apicultura era la loc de cinste în epoca fanariotă.

[anonimizat], [anonimizat].

Prima informație istorică despre apicultura din Dacia o avem de la istoricul grec Herodot (484-425 î.H.), care a [anonimizat].

Xenofon (430-355 î.H) afirma că „[anonimizat], lapte și preparate din lapte și puțină carne”, iar naturalistul roman Claudius Aelianus(sec.III î.H) menționa exportul de miere în faguri făcut de strămoșii noștri în acele vremuri.

[anonimizat] rămâne plină de mistere caracterizându-se printr-o mare complexitate.

În actualul context internațional de întoarcere la natură, produsele stupului, precum: mierea, polenul, propolisul, lăptișorul de matcă, veninul etc. cât și preparatele obținute prin prelucrarea acestora încep să-și recapete locul cuvenit în hrana și sănătatea omului în competiția cu produsele de sinteză similare.

Mierea este un produs ușor asimilabil întrucât albinele prin procesul de invertire transformă zaharoza în cei doi componenți ai săi –glucoză și fructoză- astfel că ea este practic digerată, motiv pentru care mierea este considerată atât aliment cât și medicament.

Polenul este apreciat pentru însușirile sale terapeutice fapt pentru care reține tot mai mult atenția nutriționiștilor, medicilor și chiar a masei largi de consumatori.

Propolisul este cules de albine de pe mugurii unor arbori: plop,salcie castan etc.; se folosește sub forma diferitelor preparate, cu eficieță maximă în dermatoze, necroze, în stomatologie, în afecțiuni gastrointestinale și altele.

Pe lângă produsele apicole familiile de albine au un rol deosebit de important în polenizare având efect benefic în menținerea echilibrului ecologic și obținerea unui plus de recoltă.

În ultimele decenii efectivele familiilor de albine au cunoscut o evoluție sinusoidală. Astfel dacă în 1989 România deținea 1418000 familii de albine în anul 2000 numărul acestora a scăzut la 614000; după această perioadă numărul famiilor crește an de an ajungând în 2004 la 840000 de familii, iar în 2007 numărul acestora era de 960000 familii de albine.

Avantajele deosebite pe care le reprezintă creșterea albinelor pentru mediu și societate, tradiția acestei activități în țara noastră și existența unei importante piețe de desfacere externe pe fondul integrării europene, constituie argumente pentru dezvoltarea unei apiculturi intensive și rentabile conform cerințelor economiei de piață. Lucrarea de față aducându-și astfel, o modestă contribuție în acțiunile de evoluție a acestei activități de tradiție, aducătoare de sănătate și de venituri pentru cei care o practică.

Capitolul 1. Date din literatura de specialitate privind cresterea si explotarea familiilor de albine

1.1 Tehnologia de intretinere a familiilor de albine toamna

1.1.1 Intretinerea familiilor de albine toamna

Incepand cu luna august in apicultura se considera inceprea anului apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic. Din aceasta luna incep pregatirile coloniilor pentru iernat, astfel C. Antonescu (1956) afirma ca pentru iernarea albinelor fara pierderi si dezvoltarea lor timpurie,este necesar sa se creeze urmatoarele conditii: familii de albine puternice, provizii suficiente de miere si polen, protectia impotriva frigului, asigurarea unei bune aerisiri si inlaturarea umezelii.

C. Antonescu(1956) afirma ca aceste pregatiri incep de la elementul de continuitate care il constuie matca. Acesta a stabilit ca varsta matcilor este foarte importanta, mai ales toamna; dovedit ca in stupinele in care 20% din familii au avut matci tinere mortalitatea albinelor in iarna a fost de 33 de g albine la fiecare interval. In familiile in care 40% au fost matci tinere mortalitatea a fost de 22 g, iar cele cu 60% matci tinere a avut o mortalitate redusa la 13 g albine.

V. Petrus (1956) constata ca o familie de albine puternica, care se dezvolta mai timpuriu primavara, trebuie sa aiba cel putin opt faguri acoperiti cu albina, matca tanara si prolifica si un numar mare de albine tinere crescute toamna.

Familiile puternice consuma pe durata iernii mai putine provizii in comparatie cu familiile slabe. Astfel dupa datele publicate in revista „Apicultura nr. 6/1949” o familie care la intrarea in iarna este formata din aproximativ 20.000 de albine (2 kg) consuma pe durata iernii 8 kg de miere,adica 0,40g de fiecare albina, iar o familie care la intrarea in iarna este formata din 50.000 de albine consuma 11 kg de miere, adica in medie 0,22 g miere de fiecare albina.

1.1.2 Asigurarea proviziilor de hrana

In luna august se incep si hranirile masive de completare acolo unde cantitatea de miere este insuficienta.

Prof. G. Taranov recomanda hranirile de toamna cu zahar in loc de miere, astfel la 72 kg zahar adauga 8 kg miere si 20 kg apa. Solutia o amesteca de 2-3 ori pe zi timp de 10 zile; zaharoza se transforma astfel in zaharuri invertite care trec complet in solutie.

N. Foti a afirmat ca cea mai eficienta metoda de hranire in sezonul de toamna consta in administrarea saptamanala a 800-1000 ml de sirop 1:1 pe familie.

Necesarul de hrana pentru o familie de albine este de aproximativ 18-20 kg miere si 3-4 faguri cu pastura.

1.1.3 Tratamente specifice toamna

1.1.4 Tehnologia de impachetarea si asigurarea unui regim termic corespunzator

C. Antonescu(1956) afirma ca asigurarea regimului de caldura in stupi inca din luna august, favorizeaza cresterea unui numar mai mare de larve si de albine tinere necesare pentru iernat. Astfel odata cu venirea noptilor reci fagurii neocupati de albine trebuie ridicati, lasand in stupi doar fagurii pe care v-a ierna ghemul. Odata cu restrangerea cuibului , se aseaza dupa diafragma o saltea din polistiren expandat, iar deasupra podisorului se pune o saltea mai groasa.

C. L. Hristea (1976) a constatat ca o alta problema legata de pregatirea familiilor pentru iarna este pastrarea caldurii in interiorul stupului, care nu trebuie sa se risipeasca prin peretii crapati sau prea subtiri.

Cercetatorul C. L. Farrar a observat ca stupii impachetati la exterior au in primavara mai mult puiet, iar mortalitatea albinelor este de 3 ori mai mica fata de stupii neimpachetati.

1.2 Tehnologia de intretinere a familiilor de albine iarna

Iernarea familiilor de albine a fost si este unul dintre cele mai dezbatute probleme din tehnica apiculturii. In conditiile tarii noastre iernarea se face in mod obisnuit in aer liber si mai rar in cojoc sau in adaposturi.

Studiile efectuate au aratat ca iernarea familiilor de albine in aer liber este mai buna decat iernarea in adapost. C. Antonescu (1966) afirma ca cerintele biologice ale albinelor in timpul iernii sunt mai bine satisfacute prin iernarea in aer liber, dar pentru asta trebuie sa se creeze conditiile necesare.

L.A.Marghitas(1997) constata ca albinele care ierneaza in adapost nu au posibilitatea sa efectueze zboruri timpurii de curatire, se uzeaza, iar iernarea decurge defectuos.

Evaluarea modului in care decurge iernarea se face fara deschiderea stupului, prin controlul auditiv si examinarea resturilor de pe fundul stupului.

Controlul auditiv se face fie prin apropierea urechii de peretele din fata stupului, fie prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdinis si ascultarea zumzetului produs de stup. Zgomotele pot fi:

Un bazait continu si uniform care la o usoara lovire se intensfica, apoi revine la normal, arata ca iernarea decurge normal;

Un zumzet plangator, care la o usoara lovire a stupului se intensifica prelung,arata ca familia nu are matca;

Un zumzet slab, denota lipsa hranei;

Daca nu se percepe nici un zgomot inseamna ca albinele sunt moarte.

1.3 Tehnologia de intretinere a familiilor primavara

Imediat dupa iesirea din iarna, la inceputul primaverii, familia de albine slabeste ca putere, albinele care au iernat mor treptat, iar numarul celor care eclozioneaza este mai mic.

Lucrarile care se efectuaza primavara constau in asigurarea zborului de curatire, controlul de primavara, stimularea familiilor de albine.

1.3.1 Zborul de curatire

Datorita faptului ca in timpul iernii albinele nu au putut iesi din stup, au acumulat reziduri in intestine, care acum trebuie eliminate.

C. Antonescu(1956) sustine ca albinele ies la zborul de curatire cand temperatura aerului este de 8 grade C.

C.L. Hristea afirma ca zborul de curatire are loc la o temperatura de peste 10-12 grade C. Acesta constata ca albinele sunt stimulate sa iasa la zbor prin ridicarea capacelor,caldura solara incalzeste podisorul si patrunde in interiorul ghemului, astfel albinele desprinzandu-se mai repede din ghem.

1.3.2 Controlul de primavara

Revizia de primavara este o lucrare esentiala care are ca scop verificarea amanuntita a situatiei familiilor, astfel formadu-se conditii optime de dezvoltare care asigura valorificarea culesurilor timpurii.

E. Marza (1990) recomanda ca revizia de primavara sa se faca la o temperatura cuprinsa intre 12-15 grade C iar lucrarea sa se execute cat se poate de repede pentru a nu scadea temperatura din cuib.

J. Louveaux (1990) afirma ca cele mai importante lucrari sunt:

Reorganizarea, stramtorarea cuiburilor, echilibrarea puterii familiilor. O familie puternica la inceputul primaverii ocupa cel putin 7-8 intervale cu albine.

Se verifica existenta si calitatea matcii.

Familiile care sunt slabite se vor unifica cu altele la fel de slabe.

Stupii se curata de albinele moarte si de resturile de ceara si se dezinfecteaza.

Lucrarile executate cu ocazia controlului de primavara urmaresc sa asigure familiilor de albine cele mai bune conditii de dezvoltare in raport cu puterea fiecareia dintre ele.

1.3.3 Stimularea dezvoltarii familiilor de albine

Cu ocazia controlului de primavara se verifica si cantitatea de hrana existenta in familiile de albine.

E. Marza(1990) afirma ca necesarul de hrana in perioada de primavara este intre 6-8 kg miere. Pe langa miere, pentru cresterea puietului sunt necesare si unele cantitati de pastura si polen proaspat.

Familiile de albine cu hrana insuficienta sau fara hrana vor trebui ajutate cu faguri cu miere capacita sau cu sirop de zahar si miere.

Pentru o buna dezvoltare a familiilor de albine, J. Louveaux (1987) recomanda hranirile stimulente, la 3-4 zile, cu sirop de zahar.

C. Antonescu(1979) afirma ca hranirea stimulativa reprezinta o hranire intensa a albinelor,creandu-se astfel in familia de albine o situatie similara conditiilor de cules natural, cand se realizeaza o intensificare a relatiilor de nutritie si a metabolismului albinelor iar matca este hranita mai abundent si isi intensifica astfel ritmul de depunere a pontei.

Hranirea stimulativa trebuie inceputa cu 6 saptamani inainte de primul cules principal; acestea se fac cu miere sau sirop de zahar la care se adauga si hrana proteica.

1.4 Tehnologia de crestere a matcilor

Cercetările efectuate în domeniul creșterii mătcilor s-au axat în principal pe factorii considerați cu o importanță hotărâtoare în definirea calității mătcilor ca vârsta materialului biologic, pregătirea materialului biologic, puterea familiei crescătoare, pregătirea familiei crescătoare, numărul de creșteri repetate, mărimea seriei de creștere, forma și poziția botcilor, greutatea mătcilor la eclozionare, procentul de acceptare al mătcilor neîmperecheate în nuclee, vârsta la care mătcile neîmperecheate au atins maturitatea sexuală.

1.4.1 Vârsta materialului biologic

Materialul biologic este reprezentat de ouăle fecundate sau larve din cele mai tinere de lucrătoare, care constituie materialul inițial pentru creșterea mătcilor.

Din punct de vedere structural și genetic, ouăle de albine femelele sunt identice; se deosebesc însă, după amplasarea lor. În celule de lucrătoare se dezvoltă albine lucrătoare, iar in cupe (botci) se dezvoltă mătci.

Referitor la vârsta materialului biologic Haydak (1951) a urmărit în ce măsură influențează diferitele metode de creștere a mătcilor, creșterea din ou și larve de 1-4 zile, volumul spermatecii și numărul de spermatozoizi acumulați aici în urma actului de împerechere.

Indicii stabiliți au fost mai scăzuți la larvele cele mai vârstnice și anume: cu cât larvele au fost mai în vârstă cu atât volumul spermatecii a fost mai mic, iar majoritatea mătcilor crescute din larve de 4 zile au pierit în timpul zborurilor de împerechere.

In urma cercetarilor efectuate, Cora Rosenthal (1963), constată, că din larve de o zi, greutatea mătcilor obținute este de 189-191 mg, din larve de 2 zile de 168-180 mg iar din larve de 3 zile de 155-167 mg; din alte experiențe din larve de 0 zile a obținut mătci cu o greutate de 268 mg, din larve de o zi de 246 mg, de două zile de 206 mg și de trei zile de 149 mg.

1.4.2 Pregătirea materialului biologic

E. Mîrza (1965) a efectuat unele cercetări în legătură cu influența diferitelor metode de pregătire a materialului biologic, asupra calității mătcilor obținute, în urma cărora constată că cea mai mică greutate corporală medie a mătcilor a fost obținută în urma aplicării procedeului e creștere a mătcilor prin decuparea larvelor 170 mg cu limite variabile cuprinse între 136-198 mg la mătcile neflămânzite și în medie de 153 mg la mătcile flămânzite cu limite cuprinse între 124-185 mg.

Greutatea mătcilor a înregistrat o creștere ușoară folosind ca material biologic, larvele, prin simpla și dubla tranzvazare și o creștere accentuată prin folosirea ca material biologic a ouălor. Mătcile crescute din ou au avut greutatea medie de 190 mg cu limite de variabilitate cuprinse între 182-192 mg la mătcile neflămânzite și o greutate medie de 179 mg la mătcile flămânzite cu limite de variabilitate între 170-088 mg.

Volosievici, Orosi, Montagner (1954) recomandă dubla tranzvazare a larvelor în botci artificiale, procedeul favorizând o acceptare mai buna a materialului biologic și o creștere uniformă a mătcilor, aceasta și în funcție de pregătirea familiei crescătoare în pepinieră.

1.4.3 Puterea familiei crescătoare

Taranov (1959) și Weiss (1961) în urma observațiilor făcute independent au arătat că puterea familiilor crescătoare influențează în mare măsură procentul de acceptare al larvelor date în creștere și totodata și calitatea mătcilor ce se vor obține, iar Tomeș (1969) recomandă chiar o selecție a familiilor de albine ce vor fi folosite ca familii crescătoare în creșterea mătcilor în funcție de cantitatea de lăptișor de matcă pe care o au larvele.

1.4.4 Pregătirea familiei crescătoare

Grundman (1949) recomandă creșterea mătcilor în familii organizate pe care le pregătește astfel: cu 8 zile înainte de începerea creșterii mătcilor se mută fagurii cu puiet căpăcit în corpul cu miere sau alăturat, după gratia despărțitoarea. Se urmărește ca să existe un număr corespunzător de faguri de puie căpăcit, albinele tinere fiind într-o stare excelentă de creștere a mătcilor. Cu 12-24 ore înaintea introducerii ramei crescătoare se îndepărteaza matca și fagurii cu puiet necăpăcit, totodată micșorând și cuibul familiei crescătoare.

Buttler (1980) susține că pentru o aceptarea optimă a larvelor trebuie să se aștepte după îndepărtarea mătcii din stup, până ce albinele se simt orfane, cu alte cuvinte până când substanța de matcă a încetat să-și facă efetul. Un timp de așteptare de 2 ore este suficient,dar în literatura de specialitate apar variații; până la 24 ore.

Taranov (1968) a efectuat o serie de cercetari vizând influența pe care o are pregătirea spațiului liber dintre faguri, acolo unde va fi introdusă rama crescătoare. Rezultatele au arătat că procentul de acceptare al larvelor introduse la creștere cat și greutatea mătcilor obținute a fost mai mare în familia crescătoare la care rama de creștere a fost introdusă în spații dinainte pregătite.

1.4.5 Numărul de creșteri repetate

Eckert recomandă două creșteri succesive în familii starter și 3-4 creșterii succesive în familia crescătoare, urmate de un repaus de 30 de zile.

După Rutthner, familia starter se utilizează timp de o săptămână mutând ramele de creștere în familii crescătoare.

1.4.6 Mărimea seriei de creștere

În acest domeniu s-au făcut numeroase cercetări pentru a determina în ce măsură aceasta influențează procentul de acceptare a seriei de cerștere și asupra greutății mătcii la ecloziune.

V. Pișcă Horeangă (1970) in urma cercetarilot efectuate constată că odata cu mărirea seriei de creștere, scade procentul de acceptare, al larvelor, mai ales daca seria de creștere depășește 80 de larve. Odată cu scăderea procentului de acceptare, se constată diferențe nesemnificative în greutatea mătcilor, acestea înregistrând o ușoara scădere.

Dertel (1968) a obținut din 120 larve tranzvazate un procent de acceptare de numai 56%, iar la 60 de larve tranzvazate a obținut în schimb un procent de 82%.

K. Weiss (1963) recomandă mărimea seriei de creștere între 30-50 de botci pentru o familie de creștere puternică.

1.4.7 Forma, dimensiunile și poziția botcilor

În familiile crescătoare, numărul de larve acceptate este condiționat pe lângă alți factori și de forma și dimensiunile botcilor utilizate.

Analizând modul de acceptare a larvelor în funcție de poziția leațului în rama de creștere, V. Pușcă Horeangă (1973) constată diferențe mici între leațul superior și cel mijlociu, larvele fiind crescute în număr mai mic pe leațul inferior. Acest fapt este confirmat și de Perret Maisonneuve cu privire la acceptarea mai bună a larvelor în partea superioară a ramei de creștere.

Vuillaume (1957 a) consideră că poziția verticală este predominantă.

Vuillaume (1957 b) în urma experiențelor efectuate a stabilit că distanățta optimă între centrul unei cupe și cel al cupei vecine este de 2 cm; această distanță împiedică constiruirea de făgurași între dopurile de creștere.

Cu privire la mărimea botcilor Zander (1944) a stabilit dimensiunile botcilor naturale la 7,8 mm diametru și 8-10 mm adâncime.

Ruttner (1965) indică diametrul botcii naturale la nivelul marginii cupei de 8,5-9 mm. Este însă posibil ca diametrul botcilor să fie legat de apartenența rasei albinelor și că variază în anumite limite.

După Orosi Pal (1960), în cazul concurenței între celulele de lucrătoare cu larvă și botci artificiale din ceară, albinele preferă pe cele din urmă.

1.4.8 Greutatea mătcilor la ecloziune

În literatura de specialitate există mențiuni cum că în botci mai mari albinele ar depune mai mult lăptișor de matcă decât în cele mici (Burmistrova-1960; Wafa și Hanna-1967) și că ar crește în ele mătci mai mari.

K. Weiss (1967) a efectuat o serie de experiențe folosind cupe de ceară largi de 9 mm, de 8 mm, celule de trântor și celule de albină lucrătoare; toate aceste tipuri de cupe și celule au fost introduse în aceeași colonie doică. Diferențele de greutate a mătcilor la eclozionare au fost semnificative statistic, greutatea mătcilor scăzând odată cu mărimea celulelor folosite pentru creștere.

Cora Rosenthal (1978) analizand influența pe care o are hrana cu care se ung botcile în care urmează să se facă tranzvazarea larvelor, constata că în unele cazuri folosind mierea s-au obținut mătci cu greutate mai mare, 199 + 2,5 mg, față de folosirea lăptișorului de matcă, 185,7 + 4,5 mg. Acest lucru a fost posibil datorită transformărilor chimice din lăptișorul de matcă, care, a fost recoltat la întâmplare din botci de salvare. Folosind lăptișorul de matcă provenit de la larvele mici, de cel puțin 12 ore, rezultatele s-au inversat obținându-se mătci cu greutatea de 193,1 mg față de 187,3 mg în cazul folosirii mierii.

În ceea ce privește epoca de obținere a mătcilor Orosi (1948), a dovedit experimental influența nefavorabilă asupra greutății mătcilor la eclozionare, a temperaturii scăzute în perioada de creștere, iar Kamarov a demonstrat că în condițiile din zona centrală a Uniunii Sovietice, mătcile obținute la sfârșitul sezonului de creștere au greutatea ceva mai mare.

E. Mîrza (1979) în urma experiențelor efectuate constată că mătcile obținute în luna aprilie, lună cu condiții climatice mai puțin favorabile creșterii mătcilor, au avut greutatea medie de 187,40 mg, cu limite de variabilitate cuprinse între 150-228 mg, mătcile obținute în luna mai au avut greutatea corporală de 189,46 mg, cu limite de variabilitate cuprinse între 135-240 mg; mătcile obținute in luna iunie au avut greutatea corporală medie de 187,34 mg, cu limite de variabilitate cuprinse între 124-230 mg, iar mătcile obținute în luna august au avut o greutate corporală medie de 195,41 mg cu limite de variabilitate între 138-250 mg.

Greutatea corporală medie a mătcilor obținute în luna iunie sa considerat ca fiind cea mai mică datorită condițiilor climatice nefavorabile din această lună. Cauzele care au determinat ca greutatea corporală a mătcilor sa fie mai mare decât cea a mătcilor obținute la începutul sezonului, nu au fost stabilite.

Hofmann (1973) urmărind nutriția larvelor de albine, a stabilit că în perioada de toamnă acestea primesc mai mult lăptișor de matcă comparativ cu larvele crescute în vară, ceea ce determină o greutate mai mare a acestora.

V. Pușcă Horeangă (1973) constată că mătcile crescute pe leațul superior au în medie 181,11 mg, depășind cu peste 3 mg greutatea mătcilor crescute pe leațurile mijlociu și inferior.

1.4.9 Acceptarea mătcilor neîmperecheate în nuclee.

Vârsta maturității sexuale a mătcilor

Când se scoate dintr-un nucleu matca ouătoare, de regulă se introduce o botcă.În felul acesta crescătorul pierde însă controlul calității mătcii, uneori chiar și al provenienței ei.

Taranov (1975) explică că astfel de mătci își încep ponta abia după 12-13 zile, față de mătci introduse deja eclozionate și care depun ouă după 8-9 zile.

CAPITOLUL II

Cadrul natural, instituțional și organizatoric în care s-au desfășurat cercetările

2.1 Monografia zonei în care s-au desfășurat cercetările

Locul de desfășurare a cercetărilor a fost în stupina I.I Balteanu Ioan Vlad, din localitatea Moșna, județul Iași.

Comuna este formată dintr-un singur sat cu același nume, Moșna, fiind situată în partea de sud- est a județului Iași la o distanță de 55 km față de Municipiul Iași, pe DN 28; se învecinează la nord cu comuna Raducaneni, la est cu comună Gorban, la sud cu comuna Cozmesti și la vest cu comuna Dolhesti.

Structura socio-economică a comunei este specifică localităților cu profil agrar; ponderea populației active în agricultură reprezintă circa 77% din locuitorii activi, 4% în învățământ și administrație, 3% în comerț și 16% prestări servicii.

Baza meliferă din zonă este dată în primul rând de specii de arbori și arbuști, de floră spontană și cea cultivate din zonă.

Dintre arbori și arbuști menționam: Arțar, Cornul, Alunul Paducelul, Cireșul, care ajută la dezvoltarea familiilor de albine. Salcâmul îl găsim în pâlcuri de diferite dimensiuni atât în pădurea de foioase și pe râpile văilor cât și în păduri pure de salcâm.

Pomii fructiferi: cireșul, prunul, vișinul, părul, mărul, dau perioade de cules de aproximativ 7 zile fiecare.

Teiul cu frunză mare și teiul alb reprezintă cca 20% din componența arboricolă ce înconjoară stupina.

Culesul de întreținere este asigurat de fânețe și flora, din jurul stupinei.

Culturile de răpită, floarea-soarelui etc. sunt situate la distanțe mari de vatra de stupină ceea ce asigură doar un cules de întreținere; de aceea în unele perioade ale anului deplasăm familiile de albine în pastoral la culturi de floarea soarelui sau în Deltă Dunării la floră de baltă.

2.2 Caracterizarea pedo-climatică a localității de experimentare

Relieful

Relieful comunei Moșna este caracteristic zonei deluroase, cu văi și regiuni de platou, cu o altitudine ce variază între 300 – 400 m.

Clima

Datorită poziției geografice a județului Iași, clima are un caracter continental, destul de pronunțat.

Temperatura aerului

Temperatura aerului se caracterizează prin valori medii anuale de 9 grade. Amplitudinile anuale ale mediilor ating valori de 24-25 grade C.

Luna cu cea mai scăzută temperatura este luna Ianuarie, cu minimă absolută de , urmată de lunile Decembrie și Februarie, iar luna cu temperatura cea mai ridicată este luna Iulie cu maximă termica absolută de +42,4 grade C.

Precipitațiile

Precipitațiile anuale însumează în medie 518 mm/mp. În distribuția calendaristică se observă o repartiție neuniformă, astfel: lunile cele mai bogate în precipitații sunt lunile Mai și Iunie, uneori și luna Iulie când se înregistrează peste 65-75 mm/mp, iar lunile cu precipitațiile cele mai scăzute sunt Decembrie și Martie când se înregistrează doar 25-35 mm/mp lunar.

Umiditatea relativă a aerului

Umiditatea relativă a aerului are valori anuale de 70% fiind mai coborâtă decât în alte regiuni ale țării.

Nebulozitatea

Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin la Iași este de 106,7, cel al zilelor cu cer noros ajunge la 114,4 iar cel al zilelor cu cer acoperit de nori la 143,9

Vântul

Dinamica atmosferei este dominata de masele de aer dinspre nord-est, sud-vest și nord, care au o frecvența de 22,5%, 13% și respective 9,5% și o viteză medie de 3,8; 2,8 și 2,3 m/secundă. Celelalte direcții și intensități sunt mai slab reprezentate. La acestea se adaugă și o perioada de calm ce totalizează 26,6% precum și un număr mediu de 48,6% zile pe an cu vânt a cărei viteză depășește 14-16 m/sec.

Solul

Solurile întâlnite sunt destul de variate, datorită pe de o parte reliefului, iar pe de altă parte, rocilor generatoare.

Solurile zonale sunt reprezentate de cernoziomul legivat ca tip caracteristic, pe pante având diferite stări de degradare slab levigat sau mediu levigat.

Solurile interzonale, sunt formate din soluri umede sau uscate întâlnite pe pantele puternice (16-25 %); dintre acestea se disting solurile salifere, lacovistele și solurile slab salifere.

PARTEA A II –A CONTRIBUTII PROPRII

Capitolul III

Cercetari proprii

Cercetările s-au efectuat în exploatația apicolă proprietate I.I Bălteanu Ioan Vlad. Stupina cuprinde 200 de familii de albine ( figura ) și 200 de nuclee de împerechere a mătcilor ( figura ), care sunt așezate pe o singură vatră de stupină cu o suprafață de 6300 m2.

Fiecare nucleu este format din patru compartimente, obținându-se în acest fel 800 de mătci pe serie, procentul de reușită fiind în proporție de cca. 75%.

Principalul obiectiv de activitate îl constituie creșterea artificială a mătcilor și selecția acestora în vederea ridicării gradului de ameliorare a albinei din rasa Apis Melifera Carpatica.

Criteriile urmărite în selecție sunt în principal legate de productivitate, prolificitate, blândețe și anecbalie, rezistență la boli și dăunători, rezistență la iernare.

Toată activitatea se desfășoară pe baza unor evidențe stricte de selecție a materialului biologic.

3.1 Scopul lucrării

Pentru îmbunătățirea parametrilor productivi ai familiilor de albine și oținerea de productii valoroase se impune creșterea de mătci selecționate, împerecheate natural, astfel să putem beneficia de mătci împerecheate cu înaltă valoare biologică și productivă.

Creșterea mătcilor reprezintă, deci, un factor important atât în ridicarea producției apicole, cât și în înmulțirea efectivului, fără de care nu se poate practica o apicultură intensivă.

Un alt aspect în reprezintă perfecționarea unor metode deja existente în creșterea mătcilor, obținerea de noi rezultate cu albina meliferă autohtonă, obținerea unor mătci cu însușiri morfo-fiziologice și reproductive deosebite.

3.2 Materialul si metoda de lucru

3.2.1 Materialul biologic utilizat

Materialul biologic supus cercetării a fost reprezentat de un număr de 15 familii de albine din care:

5 donatoare;

3 startere;

7 crescătoare.

Aceste familii – recordiste în anii anteriori- reprezintă 7,5% din efectivul familiilor de albine din stupină.

Familiile alese pentru creșterea mătcilor, au avut mătci în vârstă de doi ani și au fost adăpostite în în stupi RA-1001; puterea acestora la începutul experienței era de cel puțin 1,8 Kg, cu limite cuprinse între 1,8-3 Kg.

3.2.2 Metoda de lucru

In aceasta lucrare am urmarit activitatea de crestere a familiilor de albine, de crestere a matcilor si selectia acestora.

Tehnologia de crestere a familiilor de albine a constat in lucrarile de intretinere a acestora pe tot parcursul sezonului apicol.

În cadrul experiențelor s-a adoptat tehnologia de creștere a mătcilor prezentată în literatura de specialitate și anume: creșterea mătcilor în familii starter și familii crescătoare neorfanizate, iar creșterea trântorilor în familii separate, selecționate din grupa familiilor recordiste „paterne”.

În creștera ameliorativă, calitatea genetică a trântorilor influențează în mare măsură calitatea descendenților.

3.3 Rezultate

3.3.1 Activitatea de crestere a familiilor de albine

3.3.1.1 Revizia de toamna

Calendaristic anul apicol incepe la 1 august, prima activitate fiind pregatirea albinelor pentru iernare. Perioada de iarna este foarte importanta deoarece de ea depinde randamentul albinelor in sezonul urmator.

Dupa terminarea culesului principal, in stupina I.I. Balteanu Ioan Vlad, s-a efectuat un control general, apreciindu-se puterea familiei de albine, prezenta si calitatea matcii, cantitatea de puiet, cantitatea de hrana, prezenta fagurilor buni pentru ouat.

Puterea familiei de albine s-a apreciat in functie de numarul de faguri acoperiti cu albine. Astfel din cele 200 de familii de albine 80% sunt puternice avand 8-9 faguri bine acoperiti cu albine, 15 % au o putere medie ocupand 6-7 rame cu albine, iar 5% au o putere slaba acoperind mai putin de 6 faguri cu albine.

Calitatea matcii este in stransa legatura cu cantitatea de puiet. Matcile tinere asigura coloniei putere pentru iarna, ea consta in principal in albine tinere, intrucat toamna matcile tinere depun mai multe oua. Astfel in aceasta perioada se schimba matcile batrane care au peste 2-3 ani.

Cu ocazia controlului de toamna s-au luat si masuri pentru prevenirea furtisagului, reducandu-se astfel urdinisurile.

3.3.1.2 Asigurarea rezervelor de hrana pentru iarna

Pentru iernarea fara pierderi a familiilor de albine, cantitatea si calitatea rezervelor de hrana au un rol hotarator. Iarna albinele se strang in ghem si isi continua activitatea prin producerea de caldura necesara vietii.

In stupina I. I Balteanu Ioan Vlad asigurarea rezervelor de hrana incepe in luna august, dupa ultimul cules, cand se face completarea partiala cu zahar si miere a rezervelor insuficiente de hrana.

Siropul se prepara 2:1 (1kg zahar, 1 kg miere, 1 kg apa), apa se pune intr-un vas smaltuit iar inainte de fierbere se adauga zaharul si mierea. Siropul se amesteca permanent cu o lingura de lemn, pana in momentul in care tot zaharul s-a topit.

Se are grija ca siropul sa nu dea in clocot, deoarece zaharul de caramelizeaza si astfel devine daunator pentru albine.

La sirop se mai adauga si ceaiuri din plante medicinale: musetel, coada calului, sunatoare, tei, galbenele.

Administrarea siropului se face in hranitoare, cate 1 litru la fiecare stup. Pentru a nu provoca furtisagul, hrana se administreaza seara, dupa incetarea zborului.

Pe langa hrana glucidica, albinelor li se asigura si necesarul proteic, care consta in 1-2 rame cu pastura.

3.3.1.3 Efectuarea tratamentelor specifice

3.3.1.4 Impachetarea stupilor pentru iarna

Realizarea unui regim termic optim reprezinta o conditie importanta ce contribuie la stimularea cresterii puietului. Aceasta se realizeaza prin reducerea cuibului la numarul de faguri acoperiti de albine si prin impachetarea cuibului.

Organizarea cuibului pentru iarna se face stabilind numarul optim de rame necesare iernarii si aranjarea lor corespunzatoare. Numarul de rame care sunt lasate in stup trebuie sa fie acoperite de albine.

Aranjarea ramelor se face in functie de repartizarea mierii in faguri, astfel fagurii cu cantitati mai mici de miere (2 kg) se aseaza in mijlocul cuibului si progresiv inspre margine fagurii cu cantitati mai mari. Astfel se asigura atat necesarul de hrana cat si spatiul pentru formarea ghemului.

Impachetarea cuibului. Pentru a se pastra caldura in timpul iernii odata cu micsorarea cuibului se aseaza dupa diafragma reducatoare o saltea confectionata din polistiren expandat, iar deasupra podisorului se pune o saltea mai groasa. Urdinisul este micsorat si acoperit su gratia de tabla pentru a preveni patrunderea soarecilor.

3.3.2 Intretinerea familiilor in timpul iernii

Pentru asigurarea unei bune iernari a familiilor de albine pe timpul iernii se va face un control periodic, verificandu-se starea generala a stupinei.

In ceea ce priveste familia de albine se face in primul rand un control exterior, stabilindu-se starile anormale, cum ar fi: resturi de faguri, albine aparute la urdinis sau in fata stupului.

In al doilea rand se face controlul auditiv, la urdinis. Acesta se realizeaza cu un tub de cauciuc si indica starea familiei dupa zgomotul pe care il produc albinele:

– bazaitul continuu si uniform, sporit usor la lovirea stupului, dupa care revine imediat la normal, indica iernarea normala;

– zumzetul plangator indica lipsa matcii;

– un zumzet slab ca un fasait indica lipsa hranei.

3.3.3 Activitatea de crestere a familiilor de albine primavara

3.3.3.1Asigurarea zborurilor timpurii de curatire

Zborul de curatire este foarte important pentru sanatatea si dezvoltarea familiilor de albine, astfel ele isi golesc intestinul gros de excrementele acumulate in timpul iernii.

Pentru a stimula zborul s-au scos gratiile metalice de la urdinisuri, s-au ridicat capacele si pernele de pe podisoare, permitand astfel razelor soarelui sa incalzeasca albinele.

In zona in care s-au efectuat cercetarile zborul de curatire s-a facut cand temperatura a fost intre 10-12 grade C.

3.3.3.2 Controlul familiilor de albine

Controlul de primavara s-a efectuat cand temperatura aerului a fost intre 15-16 grade C iar albinele zboara in mod obisnuit.

La verificarea de primavara s-a urmarit starea familiei de albine, modul de iernare si puterea acesteia.

Starea familiei de albine se apreciaza dupa existenta matcii si dupa prezenta rezervelor de hrana. Familiilor orfane precum si celor cu matci necorespunzatoare li se dau matci de rezerva, sau se unifica cu familii slabe.

Modul de iernare s-a apreciat dupa cantitatea de albine moarte, mucegaiuri si petele de diaree.

3.3.3.3 Ingrijirea familiilor de albine in vederea dezvoltarii

Pentru a valorifica culesul principal de primavara s-au luat urmatoarele masuri:

Asigurarea temperaturii optime

Hranirea stimulativa

Tratamentele de primavara.

Asigurarea temperaturii optime

Realizarea unui regim termic optim reprezinta o conditie importanta ce concura la stimularea cresterii puietului.

Hranirea stimulativa

Alimentatia stimulenta s-a facut primavara devreme, in perioadele lipsite de cules. Aceasta s-a facut cand temperatura in timpul noptii a depasit 10 grade C.

Siropul a fost preparat in proportie de 2:1( o parte zahar, o parte miere si o parte apa).

Tratamentele de primavara

3.3.5 Exploatarea familiilor de albine in vederea producerii de material biologic

In stupina I.I Balteanu Ioan Vlad activitatea de baza este reproducerea materialului biologic in speta cresterea si comercializarea matcilor.

Etapele cresterii matcilor sunt:

Pregatirea materialului biologic (familiile starter, familiile crescatoare, familiile crescatoare de tata)

Varsta materialului biologic

Transvazarea I si II

Introducerea botcilor in starter si crescatoare

Pregatirea si popularea nucleelor de imperechere

Marcarea matcilor

Controlul matcilor

Livrarea matcilor

Pregatirea materialului biologic

Pregatirea familiilor starter

Pentru activarea unui număr mare de albine doici din familia starter s-a folosit „metoda rapidă” care a constat în următoarele: cu 18-24 ore înainte de introducerea seriilor de creștere, familia de albine a fost orfanizată prin ridicarea mătcii și a ramelor cu puiet necăpăcit, strâmtorând totodată și cuibul.

Matca și fagurii cu puiet necăpăcit au fost puși într-un stup nou constituind astfel un nucleu care a fost ajutat cu două rame cu puiet căpăcit, gata de ecloziune.

Familia starte a fost hrănită stimulent cu sirop de zahăr și miere în concentrație de 1:1, administrat o dată la două zile câte 0,5l / familie.

Pregătirea familiei crescătoare

Drept familie crescătoare s-a folosit o familie recordistă în anii anteriori, cu multă albină, blândă și instinct de roire foarte redus.

În perioada de creștere, familia a fost stimulată cu sirop de zahăr și miere de albine în concentrație de 1:1, în cantitate de 0,5 l odată la 2 zile.

S-a verificat prezența eventualelor botci după care s-au creat intervale pentru introducerea ramei port botci.

Pregatirea familiilor crescatoare de trantori

Calitatea genetică a trântorilor, in cresterea ameliorativa, influențează în mare măsură calitatea descendenților.

Calitatea descendenților mătcii este influențată într-o oarecare măsură de numărul și calitatea trântorilor cu care se împerechează. Așadar, noțiunea de „împerechere deplină” (Ruttner, 1956) care exprimă faptul că numai acele mătci ating o durată de viață normală, care în timpul scurtelor zboruri nupțiale și-au umplut spermateca cu 5-7 milioane de spermatozoizi. Dacă nu se realizează acest lucru, indiferent de numărul de trântori, atunci albinele schimbă mătcile înainte de termen.

O creștere de mătci va avea succes numai atunci când sunt prezenți trântori în număr suficient și pe deplin maturi și mătcile crescute din larve prin simplă și dublă tranzvazare ajung la maturitate.

Înainte cu 20 zile de începerea creșterii mătcilor, s-au introdus ramele crescătoare de trântor (rame care au numai celule de trântor), în familiile crescătoare „paterne”, în mijlocul cuibului, după ce în prealabil ramele au fost stropite cu miere diluată.

Familiile crescătoare de trântori sunt familii de prăsile, destinate furnizării larvelor și depunerii acestora în celulele de trântor. Pentru aceasta mătcile trebuie să fie vârstnice și cu tendință pentru creștere de trântori.

Pentru a asigura stunpina numai cu trântorii doriți s-a împiedicat apariția de trântori din celelalte familii astfel:

– s-a început creșterea de trântori cu 20 zile înainte de creșterile de mătci. Așa încât maturizarea și împerecherea acestora este realizată înainte de apariția primilor trântori maturi în stupina de producție;

– s-au eliminat toți fagurii cu celulele de trântori;

– s-au distrus toate suprafețele cu celule de puiet de trântor din stupină.

În perioada de creștere, familia a fost stimulată cu sirop de zahăr și miere de albine în concentrație de 1:1, în cantitate de 0,5 l odată la 2 zile.

Transvazarea I si II

Pentru a avea larve necesare transvazării cu 4 zile înainte de transvazare, matca familiei de albine a fost introdusă intr-un izolator, reprezentat printr-o cutie a cărui pereți sunt făcuți din gratii Hanneman prin care pot trece numai albinele și care are astfel dimensiunile calculate încât în ea să se poată introduce o ramă cu fagure pe care matca să depună ouă.

Fagurele din rama izolatorului a fost ales numai cu celule de albină lucrătoare și umezit cu puțină miere diluată.

Materialul biologic necesar creșterii mătcilor, respectiv larve de 1-2 zile, obținut în izolator în familia de prăsilă, a fost tranzvazat în botcile artificiale cu ajutorul spatulei de tranzvazare, confecționată din metal inoxidabil (inox), ușor curbată la vârf.(figura )Operațiunea de transvazare s-a realizat în laboratorul apicol prevăzut cu iluminare atât naturală cât și artificială, sursa fiind fixată la un braț mobil. În laborator mai există o masă de lucru cu sertare, calorifer pentru încălzire, șabloane pentru construirea botcilor artificiale, ceară și vase pentru topit ceara, dispozitiv pentru fierberea apei etc. În încăpere, în timpul realizării tranzvazării larvelor în botcile ramelor de creștere trebuie să avem asigurate: luminozitate bună, temperatură constantă de 25 grade C și umiditate de 85%.

Pentru a nu influența procentul de acceptări, pe timpul transportului ramelor cu larve din stupină spre laborator și a ramelor de creștere după transvazare, vor fi protejate de acțiunea razelor solare și a temperaturii aerului cu ajutorul unei pânze de tifon umezit.

Tranzvazarea larvelor s-a făcut în botci artificiale, confecținate din ceară cu ajutorul unui șablon cu diametrul de 8,2 mm.

Botcile artificiale au fost lipite pe dopurile de creștere, care, au fost fixate în șipci de creștere, în număr de 13 dopuri pe șipcă.(figura)

S-au folosit două rame de creștere izolator una pentru simpla transvazare, alta pentru dubla transvazare, pe fiecare fiind aplicate câte 3 șipci de creștere, deci 39 de botci pentru fiecare ramă.

În fiecare botcă artificială s-a transvazat câte o larvă de 1 zi, 1,5 zile și 2 zile atât la simpla cât și la dubla transvazare, având atenție să nu lezăm larvele.

Rezultatele obținute în urma transvazării larvelor de vârste diferite

Din analiza datelor obținute rezultă că cele mai bune rezulate la simpla tranzvazare au fost obținute cu larve de 1 zi, respectiv un procent de acoperire de 90,9% din larvele introduse in starter.

La dubla tranzvazare cele mai bune rezultate s-au obținut tot cu larve de 1 zi, cu un procent de acceptare de 92.3%

Din analiza comparativă a rezulatelor simplei și dublei transvazări se observă că valori mai ridicate au fost obținute la dubla transvazare, procentul de eclozionare a mătcilor din larvele transvazate fiind de 74,3%, spre deosebire de simpla transvazare unde procentul de acceptare este de 64,0%.

De remarcat faptul că la a doua transvazare s-au folosit larve cu vârste specifice vârstei lăptișorului de matcă; s-a constatat faptul că dacă larva depusă la a doua transvazare nu corespunde cu vârsta lăptișorului depus în botci, albinele vor schimba lăptișorul de matcă existent în botci.

Introducerea ramelor port-botci in startere si crescatoare

Înaintea introducerii seriei de creștere fiecare ramă din familia starter a fost controlată pentru a distruge eventualele botci crescute de albine.

După verificarea procentului de luări în creștere în familia starter, se introduce rama cu botci izolată (cu ajutorul izolatorului) în familia crescătoare.(figura)

Locul unde se introduce în familia crescătoare se va lăsa 1-2 ore liber, deoarece în timpul cât stă în starter în spațiul astfel amenajat se adună albine doici, iar la introducerea ramei portbotci transvazate dublu doicile vor lua imediat în lucru, botcile, hrănind abundent larvele.

Atat la introducerea botcilor in familia starter si in familia crescatoare s-a observat o diferenta intre simpla si dubla transvazare. Astfel in urma transvazării larvelor de o zi familia starter îngrijește 79,5% din cele 39 de larve simplu tranzvazate și 92,3% din cele 39 de larve dublu tranzvazate, acestea din urmă fiind așezate de la început pe strat nutritiv, respectiv lăptișor de matcă depus de albinele doici cu 12 ore înainte de efectuarea dublei transvazări. Difernța între rezultatele acceptării la cele două transvazări sunt semnificative.

Acceptarea larvelor la tranzvazarea simplă și dublă în starter

Acceptarea larvelor la transvazarea simplă și dublă la familia crescătoare

O alta influenta asupra procentului de acceptare a larvelor, in familia starter si crescatoare, o are pozitia leatului pe rama de crestere. Analizând modul de acceptare a larvelor în funcție de poziția leațului în rama de creștere, se consideră diferențele mici între leațul superior și cel mijlociu, larvele fiind crescute în număr mai mic pe leațul inferior.

Influența poziției leațului pe rama de creștere asupra procentului de acceptare a larvelor în familia starter la simpla transvazare

Influența poziției leațului pe rama de creștere asupra procentului de acceptare al larvelor la dubla transvazare în familia starter

Din aceste rezultate reiese ca o acceptare mai buna a larvelor este in partea superioara a leatului de crestere.

Pregatirea si popularea nucleelor de imperechere

Nucleul de împerechere este o unitate biologică redusă ca putere, destinată asigurării condițiilor necesare unei mătci în perioadele de eclozionare, maturizare, împerechere și începerea pontei în pepinieră.

S-a folosit nuclee tip SCAS, având ca element de bază 1/2 ramă ME, câte patru nuclee într-un adăpost comun.

Inainte de populare nuclee au fost curatate, flambate si stropite cu (figura )

Suprafețele de fagure necesare s-au obținut prin tăierea în două jumătăți, pe verticală, a unui fagure cu puiet din familia destinată pentru formarea nucleelor și introducerea lor în câte două rame de nucleu.

Operațiunea propriu-zisă de formare a nucleelor constă în ridicarea acestor semi-rame (cu făgurașii cu puiet și albinele de pe ei) și introducerea lor în nuclee cu urdinișe închise; introducerea ramei hrănitor și scuturarea unor albine suplimentare, în așa fel încât în fiecare compartiment (nucleu) să fie 150-200g albină.(figura )

Introducerea botcilor in nuclee

Controlul acceptării mătcilor se face la 24-36 ore când se stabilește prezența și calitatea acestora. Acolo unde matca lipsește se aplică din nou o botcă.(figura )

Pentru stimularea împerecherii mătcilor nucleele se hrănesc cu sirop de zahăr și miere diluată în concentrație 1:1 odată la 2 zile câte 200-250 ml sirop.

În continuare se urmăresc împerecherile, se înlocuiesc pierderile la împerechere, se recoltează mătcile împerecheate și se introduc noi serii de botci.

Marcarea matcilor

Operatiunea de marcare a matcilor s-a facut imediat dupa eclozarea acestora. Aceasta se face pentru a se cunoaste varsta matcilor si pentru o identificare mai usoara in familia de albine.

Marcarea s-a facut prin aplicarea pe partea dorsala a toracelui a unei picaturi de vopsea, cu ajutorul unui marcher special, de o anumita culoare specifica anului.

Controlul matcilor

Livrarea matcilor

3.3.6 Selectia

Selectia masala

Lucrarile efectuate in stupina I.I Balteanu Ioan Vlad au fost:

alegerea pentru reproductie a celor mai productive familii

asigurarea conditiilor optime pentru intensificarea manifestarii insusirilor valoroase

cresterea matcilor si a trantorilor din familiile alese pentru reproductie

schimbarea materialului necorespunzator din stupina cu cel produs dirijat

prevenirea incrucisarilor inrudite intre matcile si trantorii din stupina

Etapele selectiei de masa:

Se desfasoara pe o perioada de 4 ani.

Anul I: se identifica cele mai valoroase familii de albine dupa criteriile descrise si se formeaza grupa de prasila, reprezentand 10-15% din nr. familiilor de albine aflate in stupina.

Anul II : se incepe cu cresterea reproducatorilor. Scoaterea din evidenta a familiilor de albine care s-au situat sub media stupinei si inlocuirea lor cu altele recordiste.

Anul III : se repeta lucrarile din anul II.

Anul IV : se repeta lucrarile din anul II si anul III.

Evitarea consangvinizarii prin infuzie de material biologic.

Selectia individuala

Lucrari efectuate:

depistarea in populatiile din zona a unor familii cu insusiri valoroase;

gruparea acestora;

cresterea descendentilor;

verificarea gradului de transmitere a caracterelor la descendenti.

Etapele selectiei individuale:

Se desfasoara pe o perioada de 3 ani.

Anul I : identificarea celor mai valoroase familii din populatiile din zona si infiintarea nucleului de selectie.

Anul II : formarea de grupe de verificare constituite din matci surori, verificandu-se gradul de transmitere a insusirilor valoroase la descendenti.

Anul III : se urmareste amanuntit comportarea familiilor de albine din grupele de verificare dupa criteriile de selectie. Familia de reproductie ale carei matci a obtinut cele mai bune rezultate va fi folosita pentru producerea si inmultirea industriala a matcilor.

Criterii de selectie

Criterii principale:

Productia de miere

O famiie de albine este mai valoroasa daca instinctul de adunare al hranei este mai mare. Cantitatea de miere acumulata de o familie in cursul unui an reprezinta randamentul anual sau productia bruta de miere.

Pentru selectia dupa productia de miere s-a tinut o evidenta in registre pentru fiecare familie in parte, urmarindu-se capacitatea albinelor bune culegatoare. Astfel pentru determinarea cantitatii de miere s-a facut cantarirea fagurilor inainte si dupa extractie, facandu-se apoi diferenta.(figura )

Prolificitatea matcilor

S-a urmarit cantitatea de oua depuse de matca zilnic.

Rezistenta la iernare

Selectia s-a realizat in functie de consumul de hrana in timpul iernii, starea generala a familiilor si mortalitatea albinelor. (figura )

Pentru consumul de hrana s-a urmarit diferenta dintre cantitatea de miere din stup la sfarsitul toamnei si cea din primavara.

Starea generala a familiilor de albine s-a evaluat prin prezenta/absenta petelor de diaree si a mucegaiului din stup.

Testul pentru mortalitatea albinelor s-a efectuat prin cantarirea albinelor moarte pe fundul stupului in timpul iernii.

Rezistenta la boli

Predispozitia la roire

Instinctul igienic

S-a observat ca familiile care au un comportament igienic pronuntat rezista mai bine la bolile puietului, cum ar fi Loca si infestatia cu Varroa. In caz de Varroa, familiile au capacitatea de a curata puietul si de a detecta femelele de Varroa, astfel ele descapacesc celulele infestate.

Testul pentru comportamentul s-a efectuat intepand puietul, cu un ac, de pe 25 cm (in jur de 100 celule).(figura ) Dupa 48 de ore s-a controlat numarul de celule curatate de albine.(figura )

Criterii secundare:

Calitatea albinelor

S-au urmarit mai multe insusiri, cum ar fi: harnicia albinelor, intensitatea zborului albinelor in conditii mai putin favorabile si in timpul culesului.

S-au ales pentru selectie familiile care manifesta o activitate mai intensa in conditiile de zbor mai putin favorabile, cele care isi incep mai devreme si isi incheie zborul mai tarziu.

Blandetea albinelor

Blandetea este reprezentata de instinctul de aparare al albinelor. Astfel o familie se considera a fi blanda cand se poate lucra la ea fara fum, iar albina este linistita pe rama.

Cladirea fagurilor

S-au urmarit acele familii care cresc fagurii mai rapid, deoarece se ridica capacitatea de ouat a matcii.