FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: zi [303152]

[anonimizat]: măsurători terestre și cadastru

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: zi

PROIECT DE DIPLOMĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Ș.l.dr.ing. HENȚ EMANUELA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

[anonimizat]: măsurători terestre și cadastru

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: zi

EVALUĂRI IMOBILIARE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Ș.l.dr.ing. HENȚ EMANUELA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

INTRODUGERE GENERALĂ

”Scopul măsurătorilor terestre este acela de a determina, descrie și vizualiza structura geometrică și fizică a [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat] a spori capacitatea lor de a privi, defini, delimita, analiza, calcula, evalua, planifica, controla, [anonimizat]”.

Aceasta este definiția pe care o putem considera ca fiind ceea ce descrie preocuparea principală a domeniului ingineriei geodezice.

Proprietățile imobiliare reprezintă cele mai importante elemente dintr-o [anonimizat], indiferent de purtătorul dreptului de proprietate sau dezmembrămintelor acestuia; [anonimizat]-o [anonimizat] o proprietate imobiliară. [anonimizat]. Estimarea adecvată a valorii proprietăților imobiliare și analiză competență a tuturor aspectelor care țin de acestea sunt utilizate ca și suport al deciziilor privind dispoziția și folosința proprietăților.

Într-[anonimizat]. [anonimizat], concura, [anonimizat] o dezvoltare a proprietăților imobiliare în sensul impus de societate. [anonimizat].

Știința evaluării a devenit din ce în ce mai sofisticată pe măsura dezvoltării societății în general și a [anonimizat] a răspunde, [anonimizat] (informare) din ce în ce mai complexe. Dezvoltarea graduală a evaluării a [anonimizat] a devenit curând necesară pentru a [anonimizat], proprietate sau afacere particulară. [anonimizat] a [anonimizat]. Încrederea pe care o [anonimizat], vând, cumpără, investesc sau împrumută bani garantați cu proprietăți imobiliare.

„Evaluarea este o analiză care conduce la o opinie sau concluzie referitoare la natură, calitatea, valoarea sau utilitatea unor anumite aspecte sau interese privind o anumită proprietate imobiliară, exprimată de o persoană imparțială, specializată în analiză și evaluarea proprietăților.’’

,,Procesul de evaluare este activitatea care are că finalitate estimarea valorii și se compune dintr-un ansamblu de metode, procedee și activități coerente și ordonate finalizate cu un raport de evaluare care sprijină valoarea estimată, prezentând descrierea specifică a proprietății evaluate, dată (momentul) estimării, rezervele și condițiile limitative aferente și concluziile desprinse din diversele metodele utilizate.’’

Asociația profesională românească ce are ca principal obiectiv evaluarea proprietăților imobiliare este Asociația Națională a Evaluatorilor din România (ANEVAR). Pe plan european, dintre asociațiile similare se disting Grupul European al Asociațiilor de Evaluatori (TEGoVA) și Comitetul Evaluatorilor de Proprietăți din Europa Centrală și de Est. Organizații internaționale cu obiective similare sunt Comitetul Internațional pentru Standarde de Evaluare (IVSC) și Institutul de Evaluare din SUA.

„Cartea funciară, în esența ei, constituie sistemul unitar final de evidență tehnică, economică și juridică a bunurilor imobile, care consfințește dreptul de proprietate. Pe baza acestei legi au fost create începând cu anul 1997 și institutiile de specialitate pentru aplicarea legii. Astfel la nivelul național există „Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară” (ANCPI), iar la nivel județean oficii similare (OCPI). Pentru întocmirea cărții funciare au fost înființate Birouri de Carte Funciară”.

Siguranța imobilului și a dreptului de proprietate nu poate exista decât după întabularea acestuia.

„Întabularea este înscrierea având ca obiect drepturi reale imobiliare care produce efecte imediate și definitive, de la data înregistrării cererii de înscriere. Legea nu a folosit această denumire particulară pentru desemnarea unui asemenea gen de înscriere, dar această lacună a fost acoperită, cel puțin la nivel enunțiativ, prin modificarea adusă de Legea nr. 247/2005 (art. 26 alin. 4), fiind suplinită anterior și de Regulament (art. 44).

Întabularea este o înscriere definitivă, în sensul că, o dată cererea de înscriere admisă, efectele întabulării se produc instantaneu și deplin, pe data înregistrării cererii de înscriere (art. 25 alin. 1), fără a mai fi nevoie de aducerea la îndeplinire, respectiv de săvârșirea unei proceduri completatoare din partea aceluia în profitul căruia s-a săvârșit intabularea. În acest sens se spune că intabularea este o “înscriere necondiționată” în antiteză cu înscrierea provizorie, care necesită justificarea ulterioară.

Lucrarea prezentată în continuare este structurată pe patru capitol după cum urmează:

Primul capitol cuprinde definița, obiectul lucrări, scurt istoric al topografiei și bază legală.

Capitolul doi cuprinde pezentarea sistemului de proiecție 1970, rețeaua geodezică de stat, îndesirea rețelei geodezice, ridicarea detaliilor topografice și elemente geometrice și constructive ale drumuirilor.

Capitolul trei cuprinde partea teoretică a acestei lucrări în care este prezentată importanța evaluării,evaluarea construcțiilor, evaluării imobiliare și actele necesare diferitelor operațiunii în cartea funciară.

Ultimul capitol și cel mai importat, capitolul patru cuprinde studiul de caz în care este prezentată aparatura folosită la efectuarea măsurătorilor, etapele de executare a lucrărilor, raportul de aevaluare a construcției,anexele și planșele rezultate în urma prelucrării măsurătorilor.

CAPITOLUL 1. INTRODUGERE ȘI BAZĂ LEGALĂ

Definiția și obiectul topografiei

Cuvântul topografie vine din două cuvinte din limba greacă: topos care înseamnă loc și grafie care înseamnă scriere. Topografia este o ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor terestre, cu ajutorul căreia putem determinarea poziția elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici care le considerăm plane, dar și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate, cu scopul de a întocmi planuri și harți.

Topografia se ocupă de studiul și de determinarea formelor și dimensiunilor Pământului în totalitatea sa – atunci când vine vorba de creearea de hărți geografice sau topografice la scări mici, sau pe porțiuni de teren mai restrâns – atunci când se realizează planuri topografice. Măsurătorile terestre au evoluat cu ajutorul și împreuna cu alte științe ca: matematica, fizica, astronomia, mecanica cerească și electronică, care au ajutat și la dezvoltarea instrumentelor de măsurare precum și a metodelor de prelucrare a datelor. Evoluția științifică a matematicii și apariția informatici permite dezvoltarea și ușurarea metodelor de prelucrare și interpretare sau redactare a rezultatelor obținute în urma măsuratorilor. Fizica și electronica au adus posibilitați noi în domeniul aparaturii utilizate la realizarea măsurătorilor. Măsurătorile terestre sunt foarte importante atât în dezvoltarea științifică cât și în dezvoltarea economică.

Cele mai importante ramuri ale măsurătorilor terestre sunt:

geodezia;

topografia;

cadastrul;

fotogrammetria;

Scurt istoric al topografiei

Măsurătorilor terestre în România au apărut începând din secolul al XVIII-lea, atunci când s-au executat determinări de longitudini și latitudini pentru orașele București și Târgoviște de către astronomul și ecleziastul român Hrisant Nottara (rezultatele în urma masuratorilor au fost publicate la Paris în anul 1716, în lucrarea „Introductio ad geographiam et sphaeram”) și de către astronomul italian Ruggiero Giussepe Boscovich pentru orașele Galați și Iași în anul 1772 și pentru București șiTârgoviște în anul 1776.

Primele măsurători de topografie aplicată au fost realizate la inventarierea moșiilor boierești din Moldova, cele mai vechi planuri de moșii boierești care s-au păstrat sunt cele din anul 1780 al moșiei Durnești-Ungureni și al moșiei Brădățelul iar în Țara Românească este cunoscut planul din anul 1810 al moșiei Băsești, care azi sunt Livezile, județul Dâmbovița.

La începutul secolului al XIX-lea s-a introdus pentru prima dată în învațamântul românesc topografia ca obiect de studiu.

În anul 1864 s-a introdus sistemul metric în România, iar în anul 1866 folosirea lui devenea obligatorie. Accentuarea preocupărilor în domeniul măsurătorilor topografice a determinat înființarea „Depositului șciințific de resbel” în anul 1868, fiind prima instituție de acest gen din România. Prima problemă care trebuia rezolvată de această instituție se referea la executarea rețelei de triangulație din Moldova, Dobrogea și Muntenia. Lucrările au durat din anul 1873 până în 1894, cu o întrerupere între anii 1876 și 1880 din cauza războiului de independență. În această perioadă s-a lucrat și la rețeaua de triangulație din jurul Bucureștiului și s-a construit primul punct astronomic fundamental de pe Dealul Piscului, iar între anii 1894-1899 s-a executat primul plan topografic al orașului București. În anul 1895 „Depositul” s-a transformat în Institutul Geografic al Armatei.

În anul 1898 se începe executarea nivelmentului de ordin superior, atunci când se instalează și un maregraf în portul Constanța, și se face racordarea la rețeaua de nivelment austriacă și cea bulgară lucrarea fiind finalizată în 1918. Tot în această perioadă se realizează racordarea cu reperul zero fundamental de la Constanța, alegându-se în București un punct origine situat în incinta actualei Gări de Nord.

Timp de patru ani specialiști români au ajutat la măsurarea arcului de meridian dintre Oceanul Arctic și Marea Mediterană lucrare care a fost cerută de adunare generală a Uniunii Internaționale de Geodezie și Geofizică ținuta în anul 1922 la Roma.

Institutul Geografic al Armatei în anul 1930, și-a schimbat denumirea în Institutul Geografic Militar, denumire care a rămas până în anul 1951. Tot în anul 1930 România a adoptat elipsoidul de referință Hayford și proiecția stereografică pe plan unic secant Brașov.

După anul 1951 se poate vorbi de o nouă dezvoltarea a geodeziei și, implicit a topografiei românești. În acest an s-a adoptat ca elipsoid de referință elipsoidul Krasovski (1942) și ca sistem de proiecție sistemul Gauss- Krüger, creându-se o nouă rețea de triangulație de stat de ordinul I – IV și o rețea de ridicare de ordinul V.

În ultimii ani datorită și dezvoltări foarte mari și rapide a tehnicilor si aparaturilor folosite măsurătorile terestre au căpătat o orientare nouă, prin folosirea sateliților artificiali ce transmit o varietate mare de informații, de precizie ridicată, utile în foarte multe domenii de activitate. În zilele noastre sistemul de proiecție oficializat în România este „Sistemul de proiecție stereografică 1970”, iar punctul zero fundamental al rețelei de nivelment este raportat la nivelul Mării Negre.

Bază legală

Cadastrul fondului imobiliar-edilitar

„Cadastrul fondului imobiliar-edilitar se definește ca fiind un subsistem al cadastrului general prin care se realizeză evidența și inventarierea sistematică, din punct de vedere cantitativ, calitativ și juridic, a tuturor bunurilor imobile, aflate pe teritoriul fiecărei localități.”

„Obiectul cadastrului fondului imobiliar-edilitar îl constituie bunurile imobile (terenuri, construcții, rețele edilitare, parcuri, piețe, etc.) în suprafață totală de aproximativ , reprezentând intravilanele de pe teritoriul țării noastre, împărțită în 66 de municipii, 194 orașe și 13.343 sate, totalizând peste 15.000.000 proprietăți.”

Scopul lucrărilor cadastrului fondului imobiliar-edilitar îl constituie (pe lângă evidență și inventariere): stabilirea unitară a elemntelor calitative necesare evaluării terenurilor, construcțiilor și a rețelelor edilitare din intravilane, crearea unei baze juste pentru stabilirea taxelor și impozitelor, optimizarea utilizării terenurilor, construcțiilor și a rețelelor edilitare, crearea și dezvoltarea unei piețe a terenurilor și construcțiilor, realizarea unui sistem informațional cadastral ca parte integrantă a sistemului informatic urban.

„Cadrul legislativ specific care stă la baza desfășurării activității cadastrului fondului imobiliar-edilitar cuprinde următoarele legi și acte normative specifice:

H.G. nr. 521/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea lucrărilor de cadastru de specialitate imobiliar-edilitar și de constituire a băncilor de date urbane;

Ordinul Ministrului LPAT și al președintelui ONCGC nr. 90/N/911-CP/2 din 1997 pentru aprobarea Metodologiei privind executarea lucrărilor de introducere a cadastrului imobiliar în localități;

Ordinul Ministrului LPAT și al președintelui ONCGC nr. 90/N/912-CP/2 din 1997 pentru aprobarea Metodologiei privind executarea lucrărilor de introducere a cadastrului fondului rețelelor edilitare în localități;

Legea nr.50/1991, modificată și completată în 1996 și 2000, privind eliberarea autorizațiilor pentru executarea construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea construcțiilor;

Hotărârea de guvern nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism.

În localitățile urbane și rurale, lucrările cadastrului fondului imobiliar-edilitar se realizeză sub trei forme:

cadastrul fondului imobiliar;

cadastrul fondului edilitar;

evidența lucrărilor de cartare geotehnică.”

Cadastrul fondului edilitar

„Cadastrul fondului edilitar este partea cadastrului fondului imobiliar-edilitar, care se ocupă cu inventarierea și evidența sistematică a dotărilor edilitare subterane, de suprafață și supraterane din interiorul perimetrelor intravilanelor, atât sub aspect tehnic (cantitativ), cât și sub aspect calitativ (economic).”

Dotările edilitare se referă la rețelele tehnice care deservesc locuințele, ansamblurile social culturale, instituțiile, agenții economici, etc., precum și rețelele tehnice industriale din spațiul urban.

„Obiectul cadastrului fondului edilitar îl constituie aceste dotări edilitare formate din:

rețeaua de alimentare cu apă (potabilă și de întreținere a spațiilor verzi);

rețeaua de canalizare pentru apele menajere și pluviale (rețeaua stradală exterioară și colectoarele , canale deversoare, etc.);

rețeaua de gaze naturale (conducte de transport, stații de predare, rețea de distribuție, conducte de branșament, posturi de reglare, etc.);

rețeaua de termoficare (conducte magistrale, rețea de distribuție, robineți, vane, ventile de aerisire sau golire, etc.);

rețeaua de cabluiri electrice (rețea de distribuție pentru consumători, camere de tragere, rețea de iluminat, etc.);

rețeaua de telecomunicații (trasee linii telefonice subterane principale, secundare, traseele supraterane, tv prin cablu, etc.);

rețele de dirijare-avertizare pentru vehicule și pietoni (traseele cablurilor subterane, sau supraterane pentru semafoare suspendate sau pe stâlpi, automatele pentru dirijarea circulației);

rețele industriale (de apă industrială, de uleiuri, de aer comprimat, de oxigen, de comsbustibili gazoși sau lichizi, de cabluri cu tensiuni speciale, de cabluri de comandă sau control, de avertizare, etc.);

construcțiile și amenajările tehnice care deservesc direct rețelele edilitare:

cămine de vizitare normale și cele specializate (pentru vane, robineți de aerisire, apometre, etc.);

captările de apă, rezervoarele, apeductele, construcțiile și instalațiile pentru ameliorarea calității apei;

gurile de vărsare;

stațiile de pompare;

stațiile de epurare;

stațiile de reglare-măsurare la consumătorii importanți;

stațiile de predare;

punctele termice de racordare sau de preparare a apei calde menajere;

posturile și punctele de alimentare, posturile de transformătoare subterane, la sol sau pe stâlpi;

camerele de distribuție și cele de tragere cabluri;

galeriile tehnice principale sau de racord, magistrale sau secundare.

construcții subterane sau supraterane care deservesc indirect rețelele edilitare și care pot fi încadrate în categoria construcțiilor cu caracter edilitar:

tunelele de serviciu sau abandonate;

pasajele rutiere, pietonale și garajele subterane;

depourile și hangarele subterane;

metrourile – reprezentate de regulă prin liniile de contur ale zonei care înglobează toate componentele sale;

grupurile sociale subterane (wc publice, adăposturi, etc.);

podurile, pasajele rutiere suspendate;

liniile de tramvai și cale ferată din localități, depourile, garajele;

funicularele și telecabinele;

crematoriile de reziduuri menajere, etc.;”

Lucrările subterane cu caracter secret, din aria urbană, nu fac obiectul cadastrului fondului rețelelor edilitare.

„Scopul realizării cadastrului fondului edilitar este furnizarea de date exacte cu privire la: traseele rețelelor edilitare de orice natură, tip și mod de pozare; materialele din care sunt realizate; diametre și capacitate; starea lor, etc., necesare atât pentru cunoașterea și exploatarea lor, cât și pentru alimentarea unui sistem informatic cadastral care să ducă la creșterea eficienței gestionării rețelelor.”

Limitele pe care se execută lucrările cadastrului fondului edilitar

Cadastrul rețelelor edilitare se execută în spațiul care conține aceste rețele, spațiu care aparține în cea mai mare parte domeniului public (arterele de circulație, aleile pietonale dintre blocuri, spațiile verzi, etc.), dar și domeniul privat, în unele cazuri, în special la traversări.

„Limitele acestui spațiu sunt stabilite în funcție de fiecare tip de rețea, astfel:

la rețeaua de apă potabilă limita este stabilită la apometrul din curtea abonaților sau în punctul unde conducta străpunge zidul exterior al construcțiilor mari (blocuri);

la rețeaua de canalizare limita este marcată de căminul de vizitare de unde pleacă conducta de racord spre canalul din stradă (în cazul curților) sau punctul prin care iese conducta din zidul blocurilor;

la rețeaua de termoficare limita este dată de punctul de intrare a conductelor în clădiri;

la rețeaua de gaze naturale limita este dată de postul de reglare-măsurare, când acesta se găsește în exteriorul clădirii sau în curte;

la rețeaua de energie electrică limita este dată de punctul de intrare în clădire (cofret) sau de punctul de oprire la consumatorul public (stâlp de iluminat public, ceasuri electrice, etc.);

la rețeaua telefonică limita este la intrarea cablurilor subterane în clădiri sau la cutiile terminale de pe pereții exteriori ai clădirilor sau la cabinele telefoanelor publice;

la rețelele industriale limita este dată de punctul de intrare în incintă;

la conductele de combustibil lichizi (benzină, motorină) limita se oprește la incinta consumatorului industrial sau în dreptul pompelor de distribuție.”

Etapele de realizare a lucrărilor cadastrului rețelelor edilitare

Se pot întâlni două situații în care se pot executa lucrările cadastrului rețelelor edilitare:

când lucrările acestui cadastru se execută după relizarea lucrărilor pentru cadastru general;

când lucrările acestui cadastru de specialitate se execută în același timp cu lucrările cadastrului general.

În primul caz se vor prelua de la cadastrul general planul cadastral la scările 1:500 sau 1:1000 și elementele numerice, din care se vor extrage datele necesare cadastrului rețelelor edilitare, care se vor completa în teren cu elementele specifice rețelelor sau cele generale, care lipsesc.

În al doilea caz, pentru executarea lucrărilor cadastrului rețelelor edilitare se parcurg următoarele etape:

procurarea documentației, evaluarea cantitativă și calitativă a acesteia și întocmirea proiectului de executare a lucrărilor cadastrului fondului edilitar;

executarea lucrărilor de teren pentru culegerea datelor cadastrului rețelelor edilitare;

executarea lucrărilor de birou și întocmirea documentelor finale.

CAPITOLUL 2. BAZĂ MATEMATICĂ

Sistemul de proiecție cartografică stereografic- 1970

Sistemul de proiecție Stereografic 1970 este proiecția cartografică oficială folosită pe teritoriul țări noastre pentru hărți , planuri cadastrale, hărți topografice, etc. de mai bine de trei deceni și este in prezent generalizat si obligatoriu.

Acest sistem de proiecție se mai numește și „ Proiecția STEREO70 ", el a fost folosit încă din anul 1973 la întocmirea planurilor topografice la scări mari cum ar fi: 1:2000, 1:5000 și 1:10 000, dar și la hărții cadastrale la scari mici de exemplu 1 : 50 000.

Ridicările trebuie încadrate in rețeaua geodezică națională determinate pentru coordonatele plane în proiecția STEREOGRAFICĂ 1970 și pentru cote in planul de referință MAREA NEAGRA -1975.

Centrul acestei proiecții are coordonatele geografice: latitudinea B0 = 46ș N și longitudinea L0 = 25ș E Greenwich. Adâncimea planului de proiecție este de aproximativ 3.2 km față de planul tangent.

Deformația relativă pe unitatea de lungime (1 km) în punctul central al proiecției este de 25 cm/km și crește direct proporțional cu mărimea distanței față de acesta, la o distanța aproximativă de 202 km se ajunge ca valoarea deformației relative să fie zero. După ce se trece de această distanță valorile deformațieie devin pozitive și ating valoarea de 63,7 cm/km la o distanță aproximativă de 385 km față de centru.

Fig. Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereografică 1970.

Rețeaua Geodezică de stat

Rețeaua Geodezică de stat sau Rețeaua de Triangulație : reprezintă rețeaua de puncte de sprijin ce formează baza tuturor ridicărilor planimetrice.

În funcție de distanța dintre puncte, de precizia măsurătorilor și calculelor, punctele ce formează Rețeaua Geodezică se clasifică astfel :

Rețea Geodezică de Ordinul I , având punctele (vârfurile triunghiurilor) situate la 20-60 km, în medie 30 km;

Rețea Geodezică de Ordinul II, vârfurile de triunghiuri sunt intercalate în Ordinul I și la distanțe între 10-20 km, în medie 15 km;

Rețea Geodezică de Ordinul III, punctele sunt dispuse în interiorul triunghiurilor de Ordinul II , la distanțe de 5-10 km, în medie 7 km;

Rețea Geodezică de Ordinul IV, cuprinde puncte situate în interiorul triunghiurilor de Ordinul III și sunt situate la distanța medie de 3 km;

Rețea Geodezică de Ordinul V, sunt punctele intercalate în triunghiuri de Ordinul IV la distanța medie de 1,5 km.

Fig.2 Dezvoltarea rețelei de triangulație

Triangulația geodezică de ordin superior este formată din punctele de Ordinul I, II și III, desfășurate de-a lungul paralelelor și meridianelor, alcătuind așa numită Rețea Primordială, care face legătură cu rețelele statelor vecine.

Triangulația geodezică de ordin inferior, numită și Triangulație Topografică, constituie Rețeaua de îndesire și este alcătuită din punctele de Ordinul IV și V.

Triangulația topografică se folosește pentru îndesirea rețelei de puncte de sprijin, în vederea legăturii măsurătorilor de detaliu de puncte geodezice. Principalele caracteristici ale triangulației topografice sunt următoarele:

triunghiurile formate să fie cât mai apropiate de cel echilateral, evitându-se unghiurile mai mici de 40g sau mai mari de 160g;

să aibă vizibilitate la celelalte puncte care intră în forma de canevas stabilită;

raportul dintre lungimile maxime și minime ale vizelor de determinare să nu fie mai mare de 3:1;

alegerea punctelor se face cât mai aproape de suprafețele pe care se vor efectua măsurătorile în detaliu.

distanța între puncte să fie de 1 – 3 km;

laturile care formează bazele de triangulație să fie măsurabile direct și să aibă o lungime de 600-1500 m.

Triunghiurile formate prin unirea punctelor se pot grupa în mod direct, deosebindu-se următoarele forme de rețele: poligon cu punct central, patrulater, lanț de triunghiuri, lanț de poligoane, lanț de patrulatere, rețea complexă.

Alegerea formei rețelei depinde de condițiile de teren și de operator, dar în același timp și de precizia cerută, deoarece formele poligonale și complexe de triangulație asigură o precizie mai mare decât lanturile de triunghiuri sau patrulatere.

Se indică ca cel puțin o latură a rețelei să fie delimitată de două puncte geodezice de ordin superior cu coordonate cunoscute. Această latură va servi ca baza de calcul sau baza de pornire adică va fi latura de sprijin.

Din coordonatele rectangulare ale punctelor de la extremitățile bazei se poate calcula atât lungimea bazei (distanța orizontală redusă la elipsoid), cât și orientarea (azimutul) acestei direcții.

Îndesirea rețelei geodezice.

Rețeaua planimetrică a unei localități conține totalitatea punctelor existente într-un sistem unitar determinate prin triangulație, trilaterație, poligonometrie, G.P.S., ca și puncte de detaliu determinate prin orice metodă care asigură precizia de determinare impusă.

Sistemul de proiecție de stat este Proiectia Stereografică 1970. Pentru localitați aflate la distanță de cercul de deformație nulă în care deformațile depașesc 5cm/km este obligatoriu folosirea unui sitem de proiecție local.

Sistemul de proiecție local va fi propriu si unic pentru fiecare localitate, asigurandu-se astfel reducerea informaților lungimilor și suprafețelor.Unul dintre procedeele de îndesire a rețelei geodezice în vederea ridicării detaliilor topografice din teren este metoda drumuirii.

Drumuirea este o linie poligonală frântă, în care poziția punctelor este determinată prin măsurători de distanțe cu ajutorul aparatelor electonice sau manual cu ajutorul unei panglici între punctele de frângere și măsurători unghiulare care se efectuează cu stația totală sau cu ajutorul unui teodolit în punctele de frângere a traseului poligonal.

Când pe teren se efectuează numai măsurători pentru stabilirea poziției reciproce a punctelor din traseul poligonal atunci vorbim despre o drumuire liberă.

De cele mai multe ori însă, traseul poligonal se sprijină la capete pe puncte de coordonate cunoscute –drumuiri constrânse sau drumuiri sprijinite –care permit ca punctele de drumuire să fie determinate într-un anumit sistem de coordonate. În această situație, ultima latură a traseului poligonal reprezintă o supradeterminare, care permite un control al elementelor măsurate în teren. Controlul elementelor măsurate devine și mai bun dacă în punctele de coordonate cunoscute pe care se sprijină drumuirea, se măsoară suplimentar direcții spre alte puncte de coordonate cunoscute, care fiecare reprezintă un alt reper de control sau dacă avem posibilitatea ca din stațile din interiorul drumuiri în afară de punctele radiate să măsuram puncte de control.

Drumuirea poligonometrică

Este, în sensul general, o drumuire în care laturile și unghiurile sunt măsurate, de regulă, cu precizie mai mare decât la o drumuire obișnuită. Ea se sprijină de regulă la capete pe puncte și orientări cunoscute.

Rețeaua de drumuiri poligonometrice este formată din trasee de drumuiri care au mai multe puncte comune (numite puncte nodale) care aparțin la două sau mai multe drumuiri, generând astfel o rețea de poligoane.

Drumuirea poligonometrică este o drumuire de precizie în care lungimile laturilor și unghiurile sunt măsurate cu o precizie mai mare decât la o drumuire obișnuită. O drumuire poligonometrică se sprijină de obicei la capete pe puncte tari din rețeaua de sprijin și pe unghiuri de direcție tari. Se numește rețea de drumuiri poligonometrice un complex de astfel de drumuiri, care au unul sau mai multe puncte comune, numite puncte nodale.

Drumuirile și rețelele de drumuiri poligonometrice sunt create cu scopul îndesiri punctelor de sprijin din rețelele de triangulație. De asemenea acestea în unele cazuri au rolul de a înlocui rețelele de triangulație de ordin inferior și de a crea o rețea locală ca rețea de sprijin în ridicări topografice pe suprafețe restrânse.

Drumuirea poligonometrică tebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să aibă pe cât posibil laturi egale pentru că, în acest fel, la măsurarea unghiurilor, nemodificând focusarea, se fac mai puține erori

Lungimea laturilor să fie cât mai mare, micșorânduse astfel numărul de stații, și deci numărul de unghiuri măsurate. Se evită astfel un număr de erori cu ocazia măsurării unghiurilor, mărindu-se precizia determinării punctelor drumuirii.

lungimea laturilor să fie în general cât mai mare, rezultând astfel un număr mai mic de stații, respectiv o precizie mai mare la determinarea punctelor.

Drumuirea este o linie poligonală frântă în care poziția reciprocă a punctelor este determinată prin măsurători de distanțe între punctele de frângere și măsurători unghiulare în punctele de frângere a traseului poligonal.

Clasificarea drumuirilor

În funcție de elementele din teren teren, dar și a obiectivelor topografice care trebuie ridicate se poate face următoarea clasificăre a drumuirilor:

Drumuire liberă (drumuire in vânt)

Fig.3 Drumuire in vânt

Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute

Fig.4 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute

Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute și orientări cunoscute (pe laturi cunoscute)

Fig.5 Drumuire sprijinită la capete pe laturi cunoscute

Drumuire cu punct nodal.

Fig.6 Drumuire cu punct nodal.

Clasificarea drumuirilor după forma traseului poligonal:

drumuire întinsă

Fig.7 Drumuire întinsă

drumuire închisă

Fig.8 Drumuire închisă pe punctul de plecare

Drumuire închisă pe punctul de plecare

Date initiale:

Punctele vechi (de coordonate cunoscute) A, B, si C

Punctele 1, 2 n-1 sunt marcate, nu au coordonate cunoscute si pentru ele dorim sa obținem coordonatele (Fig. 8)

Măsurători:

“Sunt folosite instrumente de precizie pentru măsurarea direcțiilor orinzontale si verticale. Cu ajutorul acestor direcții se determină unghiurile orizontale ωi și unghiurile verticale αi. Se măsoară lungimile înclinate Lij ale laturilor de drumuire direct cu panglica sau electronic.”

Etape de calcul:

Calculul distanțelor orizontale

Dij = Lij * cos αij (2.1)

Compensarea unghiurilor in poligonul A, 1, 2, n-1 folosind unghiurile interioare:

Se calculează valoarea teoretică a unghiurilor într-un poligon

Σφi = 200g * (n – 2) (2.2)

Se calculează suma unghiurilor interioare măsurate în poligon:

Σφ'i = φ'i + φ'2 + + φ'A (2.3)

Se calculează eroarea de neînchidere pe unghiuri:

eφ = ve – vj = Σφ’i – Σφi (2.4)

Corecția pentru unghiurile interioare:

cφ = vj – ve = -eφ (2.5)

Se calculează unghiurile interioare compensate cu relația de mai jos:

φi = φi + kφ (2.6)

pentru control vom avea

Σφi + Σkφ = Σφ (2.7)

Proiectarea rețelelor de drumuire

Rețelele de drumuire se proiectează astfel încât să fie îndeplinite următoarele condiții:

punctele de drumuire se proiectează de regulă de-a lungul detaliilor ce urmează a fi ridicate astfel încât laturile și punctele drumuirii să fie ușor accesibile.

punctele trebuie să fie staționabile.

distanța între puncte se alege în funcție de condițiile din teren.

punctele de drumuire se amplasează pe teren fix și solid (teren ferit de zone cu alunecări de teren sau alte distrugeri).

între punctele de drumuire trebuie să existe vizibilitate perfectă pentru ca direcțiile și distanțele să se poată măsura ușor.

în situația în care se dispune de aparatură clasică se recomandă că distanțele dintre puncte să nu depășească 100-150m iar lungimea totală a drumuirii să nu fie mai mare de 2000-3000m.

Operațiunile care se fac în teren sunt urmatoparele:

prima fază o constituie marcarea punctelor de drumuire;

după ce în birou s-a făcut un anteproiect cu locul (provizoriu) de amplasare a punctelor de drumuire, pe teren în funcție de condițiile reale se hotărește locul definitiv în care vor fi amplasate punctele de drumuire și se marchează în funcție de importanța acestora;

marcarea punctelor de drumuire se face de regulă cu țăruși, în localități cu țăruși din fier chernezuiți iar în afara localităților cu țăruși din lemn;

se întocmește apoi schița de reperaj și descrierea topografică a punctelor;

acest lucru este necesar pentru ca punctele să poată fi găsite cu ușurință chiar și după terminarea lucrărilor respective;

a treia fază o reprezintă începerea măsurătorilor proriu zise;

se măsoară în teren distanțele înclinate între punctele de drumuire, ungiurile verticale pentru reducerea distanțelor înclinate la orizont și distanțele laturilor drumuirii;

se staționează în fiecare punct de drumuire și se vizează în tur de orizont atât spre punctul din spate cât și spre punctul următor al drumuirii.

Ridicarea detaliilor topografice

Prin ridicarea detaliilor se înțelege determinarea poziției punctelor de detaliu ale terenului față de reațeaua de ridicare formată astfel încât pe baza acestor determinări să se poată obține planurile topografice.

Punctele de detaliu sunt puncte caracteristice ale ridicărilor topografice planimetrice și a celor altimetrice.

2.7.1 Metode de ridicare a detaliilor cu aparatura electrooptică.

Metodele care se folosesc sunt: metoda drumuirii, metoda radierii, metoda absciselor și ordonatelor, metoda aliniamentului și metoda intersecțiilor.

Metoda drumuiri – o dată cu executarea drumuirii se ridică și punctele vizibile și accesibile prin radiere; această metodă este numită și metoda drumuirilor cu radieri.

Metoda radierii – se folosește la ridicarea detaliilor planimetrice aflate în jurul unui punct pe o rază a cărei lungime maximă variază în funcție de scara ridicări, pe teren se vor culege coordonatele polare ale punctelor radiate, adică se măsoară distanțele de la punctul de stație la punctele radiate și unghiurile polare.

Distanțele spre punctele radiate sunt limitate de posibilitățile de vizare a acestora, dar se recomandă să nu depășească 150 de metri, indiferent dacă punctul aparține unui detaliu principal sau secundar;

Metoda absciselor și ordonatelor – se aplică pe terenurile care sunt aproximativ orizontale la ridicarea fronturilor stradale, a fațadelor clădirilor situate la frontul stradal și a curților în localități, ridicarea detalilor din curți, ridicarea malurilor râurilor, conturul lacurilor sau a pădurilor, limitele de parcele etc. Poziția punctului măsurat se determină prin distanțe măsurate pe ordonata y și pe abscisa x.

Condițiile sunt aceleași ca în cazul folosirii aparaturii topografice clasice, cu excepția lungimii ordonatelor care pot ajunge până la 50 de metri.

Metoda aliniamentului –se utilizează atunci cand un număr de puncte de detaliu sunt situate pe un aliniament prestabilit. Ordonata punctelor de detaliu are valoarea zero, operația de măsurare câștigă în operativitate și precizie, deoarece punctele de detaliu se determină prin măsurarea directă sau indirectă a distanțelor succesive, cumulat, în funcție de scara ridicării, natura și importanța detaliilor.

Se determină capetele aliniamentului prin radiere dublă, restul elementelor determinăndu-se ca în cazul folosirii aparaturii clasice.

Metoda intersecțiilor – La intersecția liniară distanțele spre punctul care se determină nu mai sunt limitate de lungimea ruletei, ea putând ajunge până la 250-300m.

Restul condițiilor atât la intersecțiile liniare cât și la cele unghiulare se păstrează.

Condiții ce trebuie respectate la ridicarea detaliilor rețelei de străzi

Ridicarea rețelei de străzi

Se referă la zona cuprinsă între limitele care marchează fronturile proprietăților care încadrează fiecare arteră de circulație și se va face diferențiat, în raport cu importanța acestora, astfel:

șoselele și căile se vor ridica prin metoda radierii, determinarea punctelor făcându-se sub formă de profile transversale complete. Atât pe aliniamente cât și pe curbe se va ridica un număr optim de puncte. Profilele se aleg la 40-50m interval, iar capetele lor vor fi, pe cât posibil, limite de proprietăți sau colțurile clădirilor. Bornele kilometrice se ridică prin radiere și se specifică valoarea kilometrului;

străzile obișnuite se vor ridica prin puncte pe ax și profile simple (puncte pe limite și în ax);

aleile carosabile se ridică prin puncte pe ax din 30m în 30m.

Ridicarea căilor ferate

Căile ferate se ridică prin una din șine, cu determinarea cotei la partea superioară a acesteia, la intervale de 50m.

Ridicarea parcelelor și a construcțiilor din parcele

Ridicarea parcelelor se va face pe baza schițelor care se întocmesc pe grupuri de parcele, de o parte și de alta a străzii. Schițele vor conține împrejmuirile fiecărei proprietăți, cu specificarea naturi lor, cu toate punctele de frângere, cu toate detaliile din interiorul parcelei, precum și toate elementele precizate la ridicarea detaliilor.

Colțurile și inflexiunile limitelor, precum și colțurile construcțiilor care au o suprafață construită mai mare de 100 mp, se vor ridica prin metoda radierii, cu măsurarea directă a distanțelor.

În scopul creerii unor contururi poligonale definite analitic prin coordonatele X,Y, necesare calculului și compensării suprafețelor în cadrul unui sector cadastral, sau cvartal, se vor determina prin metoda radierii, coordonatele limitelor de proprietate, distanțele măsurându-se direct, sau pe cale electro-optică.

Ridicarea ansamblurilor de locuințe social culturale

Pentru ridicarea acestora se întocmesc schițe de teren de ansamblu și de detaliu pe care se vor înscrie:

numerele de ordine ale punctelor radiate;

numărul poștal și strada;

elementele de cartare.

Construcțiile cu suprafețe la sol mai mari de 100 mp, se ridică prin radiere, cu măsurarea directă a distanțelor, urmărind poziționarea colțurilor principale ale acestora.

Pentru cele social culturale se va determina și cota zero prin nivelment geometric.

Construcțiilor cu un nivel, care depășește înălțimea standard li se va determina și înălțimea la cornișe.

Metoda radierii

Metoda radierii se aplică pentru ridicarea detaliilor planimetrice care trebuie reprezentate pe planurile cadastrale, și se folosește în special în terenurile accidentate. Ea se sprijină pe punctele de drumuire.

Pentru lucrările cadastrale metoda radierii trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

unghiurile orizontale și verticale spre punctul radiat se măsoară într-o singură poziție a lunetei;

distanțele spre punctele radiate se măsoară o singură dată;

lungimea maximă admisă pentru distanțele spre punctele radiate variază cu scara planului cadastral și este: 30m pentru scara 1:500; 75m pentru scara 1:2000 și 150m pentru scara 1:5000;

controlul ridicării punctelor de detalii importante, se va face prin dublă radiere;

Această metodă constă în determinarea, în vederea raportării pe plan, a coordonatelor punctelor de detaliu în teren. Se folosește atunci când punctele sunt dispuse în jurul unui punct de coordonate cunoscute ( punct de triangulație sau din drumuire), la distanța de maxim 150 de metri.

Fig.9 Drumuirea planimetrică cu metoda radierii

Se vor măsura lungimea înclinată de la punctul de stație la punctul radiat, unghiul de pantă către punctul radiat precum și unghiul orizontal făcut de o latură de drumuire cu direcția către punctul radiat.Dacă distanțele au fost măsurate direct, se vor aplica toate corecțiile cunoscute.

Etapa de calcule de birou include fie raportarea punctelor în coordonate polare, situație în care se folosesc unghiurile orizontale măsurate în teren și lungimile reduse la orizont, fie cu aceste valori se calculează coordonate rectangulare pentru punctele radiate. În acest ultim caz este nevoie să se calculeze orientările către punctele radiate cu relații de se calculeze orientările către punctele radiate cu relații de forma:

(2.8)

iar lungimile înclinate să fie reduse la orizont cu relații de forma:

(2.9)

Fig.10 Metoda coordonatelor polare.

Cu aceste valori, se vor calcula pentru fiecare punct în parte, creșterile de coordonate:

(2.10)

(2.11)

(2.12)

și respectiv coordonatele rectangulare față de punctul de stație din care au fost măsurate în teren:

(2.13)

(2.14)

(2.15)

Din punct de vedere practic, este posibil ca punctele radiate să fie măsurate simultan cu determinările în vederea realizării drumuirii planimetrice. Coordonate pentru punctele radiate se calculează însă după calculul și compensarea drumuirii planimetrice. Când un punct radiat este determinat din două stații de drumuire diferite, spunem că acel punct este radiat dublu.

CAPITOLUL 3. EVALUĂRI ȘI OPERAȚIUNI DE CARTEA FUNCIARĂ

3.1. Evaluări imobiliare – importanța evaluării

Evaluarea terenului liber sau a terenului cu construcții pe el reprezintă o problemă economică. Din punct de vedere juridic nu este vorba de caracteristicile fizice ale terenurilor ci despre drepturile și obligațiile asociate diferitelor interese legate de aceste terenuri. Înseamnă că logic se recunoaște existența unor posibile conflicte între proprietatea privată și utilizarea publică a terenurilor.

Pământul este o avuție națională de aceea stabilirea corectă a valorii sale este o prioritate de necontestat. În economiile centralizate prețul de evaluare este identic cu prețul stabilit de stat neexistînt noțiunea de piață liberă. Proprietatea imobiliară și cuprinde terenurile și clădirile de pe aceste terenuri.

„Evaluarea este o analiză care conduce la o opinie sau concluzie referitoare la natură, calitatea, valoarea sau utilitatea unor anumite aspecte sau interese privind o anumită proprietate imobiliară, exprimată de o persoană imparțială, specializată în analiză și evaluarea proprietăților”.

„Procesul de evaluare este activitatea care are că finalitate estimarea valorii și se compune dintr-un ansamblu de metode, procedee și activități coerente și ordonate finalizate cu un raport de evaluare care sprijină valoarea estimată, prezentând descrierea specifică a proprietății evaluate, dată (momentul) estimării, rezervele și condițiile limitative aferente și concluziile desprinse din diversele metodele utilizate.”

3.2. Evaluarea construcțiilor

„Evaluarea construcțiilor reclamă de regulă alocarea celei mai mari porțiuni de timp. Pregătirea evaluării construcțiilor, implică, în condițiile în care subiectul evaluării este în proprietatea unei societăți comerciale (și nu numai), cel putin următoarele faze:

preluarea de la beneficiar a unei liste de inventar cu construcțiile aflate în patrimoniul întreprinderii de evaluat care să cuprindă cel puțin: numărul de inventar, data punerii în funcțiune (PIF), denumirea, valoarea de inventar, valoarea rămasă de amortizat la data evaluarii și dacă este posibil, evoluția scriptică a valorii de inventar;

preluarea de la beneficiar a documentațiilor de construcție, respectiv ale planurilor construcțiilor. Această etapă este foarte importantă, având în vedere că pentru operațiunea de evaluare sunt strict necesare informațiile legate de dimensiunile reale ale construcțiilor (suprafețe construite, suprafețele desfășurate, înălțimi etc.). Dacă nu există documentații individuale pentru fiecare construcție, se solicită un plan de situație în care să figureze construcțiile aflate pe amplasament. La majoritatea intreprinderilor care au elaborat documentația pentru întabularea terenurilor, există aceste planuri de situație care cuprind amplasamentul și conturul construcțiilor aflate pe acesta, respectiv suprafețele construite, în acest caz evaluatorul trebuind să verifice suprafețele înscrise în anexele documentației cu cele din teren pentru a nu apare erori legate în special de suprafețele desfășurate ale clădirilor.

dacă nu există nici un fel de documentație, trebuie efectuate măsurători la fiecare clădire și întocmită o schiță a planului de situație. Nivelul de complexitate al măsurătorilor, care poate ajunge până la întocmirea unei antemăsurători, este reclamat de metoda de evaluare aplicată.

având lista de inventar și planul de situație, urmează operațiunea de identificare și corelare ale acestora, respectiv identificarea fiecărei construcții de pe planul de situație (de pe teren de fapt) pe baza numărului de inventar din evidențele contabile. Operațiunea este foarte importantă pentru corectitudinea evaluării și verificabilitatea acesteia. În această fază este posibil ca unele construcții aflate în inventar să nu se găsească pe teren sau sa se găsească sub denumiri diferite, dar și situatia în care unele constructii să existe pe teren și să nu figureze în evidențele contabile, din diferite motive. În această situație evaluatorul împreună cu personalul avizat din partea beneficiarului stabilesc forma scriptică a listei construcțiilor de evaluat, având în vedere o regulă: sunt supuse evaluării toate construcțiile aflate pe amplasament care sunt declarate în proprietatea beneficiarului, indiferent dacă acestea sunt înregistrate în evidențele contabile sau nu. Valoarea rezultată trebuie să reflecte realitatea din teren și nu multiplicarea unor valori scriptice.

fiind definitivate aceste etape, urmează inspecția clădirilor și descrierea obiectivelor de evaluat. Etapa este foarte importantă pentru acțiunea de evaluare, întrucât urmărește:

stabilirea structurii constructive (necesară pentru elaborarea devizelor, încadrarea în cataloage etc.). În cadrul acesteia se identifica toate elementele constructive care se pot observa: fundații, suprastructură, acoperiș, finisaje, instalații, dotări, anexe etc.;

elemente referitoare la starea fizică a construcției, reparații curente sau capitale efectuate;

condițiile de exploatare prezente și viitoare;

vecinătăți și influențele acestora asupra construcției.”

Cu cât numărul clădirilor este mai mare, cu atât operațiunea necesită alocarea unei cantități mai mari de timp. Aceste etape este recomandat să fie parcurse asistat de un specialist în construcții.

Evaluarea propriu-zisă trebuie să :

1. stabilească valoarea constructiei noi (valoare de înlocuire sau valoare de reconstrucție)

2. estimeze deprecierea acumulată.

În urma acestor etape rezultă valoarea rămasă actualizată a construcției la data evaluării. Principiul este simplu, dar apar dificultăți în aplicarea celor doi pași, având în vedere în general complexitatea și diversitatea construcțiilor. Fiecare construcție trebuie tratată separat.

3.3. Acte necesare diferitelor operațiuni în Cartea Funciară

„I. Acte necesare pentru întabularea dreptului de proprietate

1. Cerere tip;

2. Documentație cadastrală recepționată- în situația în care nu a fost deschisă o carte funciară pentru imobilul respectiv ori s-a modificat descrierea acestuia;

3. Acte de proprietate* (în copie legalizată, cu excepția hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile și a actelor autentificate de notarii publici);

4. Copia extrasului de carte funciară pentru autentificare, după caz;

5. Dovada achitării taxelor.

II. Acte necesare pentru întabularea dreptului de proprietate dobândit prin moștenire

1. Cerere tip;

2. Certificatul de moștenitor *;

3. Dovada achitării taxelor;

(* Dreptul de proprietate al autorilor fiind întabulat în cartea funciară)

III. Acte necesare pentru înscrierea unei construcții finalizate și întabularea dreptului de proprietate asupra acesteia

1. Cerere tip;

2. Documentație cadastrală recepționată, în situația în care nu a fost deschisă o carte funciară pentru imobilul respectiv ori s-a modificat descrierea imobilului;

3. Certificat eliberat de primăria în circumscripția căreia se află situat imobilul, prin care să se ateste finalizarea construcției;

4. Certificat fiscal cu valoarea de impozitare;

5. Act de constituire a dreptului de superficie, în cazul în care proprietarul construcției nu este și proprietarul terenului;

6. Dovada achitării taxelor.

IV. Acte necesare pentru înscrierea actelor de dezmembrare/ apartamentare/ alipire

1. Cerere tip;

2. Documentația cadastrală;

3. Act de dezmembrare/ apartamentare/ alipire;

4. Dovada achitării taxelor.

V. Actele necesare pentru înscrierea hotărârilor judecătorești

1. Cerere tip;

2. Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și expertiza care face parte integrantă din hotărârea judecătorească, după caz. în situația în care au fost exercitate căile de atac, se vor anexa toate hotărârile judecătorești pronunțate în cauza respectivă, după caz (fond, apel, recurs);

3. Dovada achitării taxelor.

VI. Acte necesare pentru înscrierea actelor de adjudecare

1. Cerere tip;

2. Actul de adjudecare care să identifice imobilul prin numărul topografic/cadastral și numărul de carte funciară/localitate;

3. Certificat fiscal cu valoarea de impozitare;

4. Dovada achitării taxelor.

VII. Acte necesare pentru întabularea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 112/1995 și a Legii nr. 10/2001

1. Cerere tip;

2. Dispoziția de restituire emisă de primărie;

3. Dovada achitării taxelor.

VIII. Acte necesare pentru întabularea dreptului de ipotecă

1. Cerere tip;

2. Contract de ipotecă;

3. Dovada achitării integrale a taxelor.

IX. Acte necesare radierii ipotecii și a interdicției de înstrăinare și grevare

1. Cerere tip;

2. Declarația creditorului/adresa bancii creditoare din care să rezulte în mod explicit consimțământul acestuia la radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare și grevare, cu identificarea imobilului;

3. Dovada achitării taxelor.

X. Acte necesare pentru radierea dezmembrămintelor dreptului de proprietate (uz, uzufruct*, habitație, servitute, superficie)

1. Cerere tip;

2. Actul prin care se justifică radierea – copie legalizată;

3. Dovada achitării taxelor.

(* Certificatul de deces se prezintă în copie legalizată)

XI. Actele necesare pentru notarea litigiilor în cartea funciară

1. Cerere tip;

2. Copie după acțiunea înregistrată la instanța judecătorească cu indicarea numărului de dosar sau certificat de grefă care să identifice imobilul cu numărul cadastral, numărul de carte funciară și localitate;

3. Dovada achitării taxelor.

XII. Actele necesare pentru notarea somației de plată în cartea funciară

1. Cerere tip;

2. Somația emisă de executorul judecătoresc în dosarul execuțional;

3. Procesul verbal de identificare a bunurilor imobile;

4. Dovada achitării taxelor.

XIII. Acte necesare pentru notarea contractelor de inchiriere

1. Cerere tip;

2. Contract de închiriere încheiat pe o perioada mai mare de 3 ani, care să cuprindă și identificarea imobilului;

3. Dovada achitării taxelor.

XIV. Acte necesare întabulării dreptului de concesiune

1. Cerere tip;

2. Contract de concesiune;

3. Dovada achitării taxelor.

XV. Acte necesare pentru schimbarea/notarea adresei administrative în cartea funciară

1. Cerere tip;

2. Adeverința de la primărie din care să rezulte corelarea între nr. cad. și adresa administrativă;

3. Dovada achitării taxelor.

XV. Acte necesare eliberării extrasului de carte funciară pentru informare

1. Cerere tip;

2. Dovada achitării taxelor.

XVI. Acte necesare eliberării unui extras de carte funciară pentru autentificare

1. Cerere tip întocmită de notarul public, semnată și de proprietarul imobilului;

2. Dovada achitării taxelor.

(* Acest tip de extras se eliberează NUMAI notarului public!)

XVII. Acte necesare pentru schimbarea denumirii societății, fuziune/absorbție

1. Cerere tip;

2. Actul adițional încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, cu dovada înregistrării la oficiul registrului comerțului sau încheierea judecătorului delegat la oficiul registrului comerțului;

3. Certificatul de înmatriculare – copie legalizată;

4. Dovada achitării taxelor.

XVIII. Acte necesare pentru reconstituirea cărților funciare

1. Cerere tip;

2. Declarație notarială din partea proprietarilor din care să rezulte că situația juridică a imobilului prezentată în vederea reconstituirii este cea reală;

3. Un extras de carte funciară eliberat anterior cu ultima situație cunoscută a proprietății sau actul de dobândire;

4. Certificat fiscal de la primăria locală.

XIX. Acte necesare eliberării copiilor după cărțile funciare, conforme cu originalul

1. Cerere;

2. Dovada achitării taxelor.

XX. Acte necesare eliberării copiilor după actele aflate în arhiva de carte funciară

1. Cerere;

2. Dovada achitării taxelor.”

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ

Obiectul lucrării: imobilul situat în intravilanul Mun.Oradea, str.Padișului, nr.28, este identificat prin nr.topo.9583/1, UAT ORADEA, Jud. Bihor.

Pe teren a fost identificată o casă de locuit și trei construcții anexe.

Scopul lucrării: Realizarea documentației cadastrale în vederea înscrierii imobilului în Cartea Funciară.

Amplasamentul imobilului: este amplasat în partea de VEST a localității Oradea, avînd ca vecinătății:

Operațiuni topo-cadastrale efectuate:

Pentru întocmirea documentației, s-a executat o drumire cu 2 puncte staționate, sprijinită pe punctele

-Ridicarea detaliilor s-a efectuat din stațiile 900 și 901, aplicînd metoda radierii.

-Măsurătorile au fost efectuat cu aparatul LEICATC 407

-Calculele au fost efectuate pe calculator utilizând programele Toposys și Mapsys

-Sistemul de coordonate: Sistem de proiecție Stereografic 1970

Puncte geodezice vechi și noi folosite: puncte vechi, stația permanentă, puncte noi, Inventar de coordonate. (Anexa 1)

Situația juridică a imobilului: Imobilul este înscris în CF. Nr.178281 Oradea, parcela nr.topo. 9583/1.

Calculul suprafețelor ( Anex 2)

4.1. Tehnologia utilizată

4.1.1. Introducere

Ridicările geodezice-topografice, oficializate prin lege ca ridicări numerice, urmăresc întocmirea de planuri digitale pe baza unor măsurători specifice de unghiuri și distanțe apelând la o logistică diversificată, ce cuprinde instrumente, calculatoare și softuri corespunzătoare.

Instrumentele geodezice-topografice propriu-zise existente, folosite în prezent și la noi, pot fi grupate după natura elementelor geometrice măsurate, după caracteristicile constructive inclusiv gradul de automatism și, în cadrul acestora, după precizia asigurată. Privite în general, astăzi distingem:

aparatura modernă, electronică, ce asigură măsurarea și înregistrarea la comandă a elementelor topografice, majoritatea având incorporate și programe proprii pentru rezolvarea unor probleme curente direct în teren;

aparatura clasică prin concepția constructivă și exploatare, însă nu neapărat și veche, de un randament evident mai mic, pe cale de dispariție.

Stația totală sau inteligentă, ca instrument tipic, reprezentativ, al topografiei moderne, este un tahimetru în deplinul înțeles al cuvântului, cu structură și comenzi electronice, având unele trăsături generale cunoscute și verificate:

asigură o precizie ridicată și echivalentă în măsurarea și trasarea unghiurilor, de ±2 – 10cc și distanțelor, de ±1-2 cm/km;

elimină apariția greșelilor personale, de măsurare sau/și înscriere a datelor în carnet sau în calculator, care se execută automat;

programele incorporate în memoria internă permit ca, pe baza măsurătorilor, să se obțină direct pe teren coordonatele punctelor, suprafața și rezolvarea unor probleme curente

tipurile și realizările sunt diferite, cu performanțe funcție de precizia de măsurare, programele disponibile, autonomia de funcționare, posibilitatea lucrului fără prismă sau fară operator la aparat ș.a.

Stația totală a pătruns și în unitățile noastre specializate, cu tendință de generalizare, prin prețul de achiziție devenit acceptabil și randamentul, siguranța și precizia net superioară tahimetrelor clasice.

4.1.2. Aparatura utilizată

Aparatura utilizata la ridicarile topografice curente LEICA TC407

Fig.11 Stație Totală LEICA TC 407

DATE TEHNICE

MĂSURAREA UNGHIURILOR ȘI LUNETA

TC407-abatere standard (ISO 17123-3) 7” (2 mgon)

Compensator-

Compensator electronic pe 2 axe / rază de lucru +/-4’

Mărirea lunetei și unghiul de câmp – 30 x, 1° 30' sau 26 m la 1 km

Distanța minimă de vizare-1.7 m

Reticul-iluminat

Măsurarea distanțelor (Fin/Rapid/Tracking)- pana la 3500 m cu o prismă Leica circulară –până la 250 m cu folie reflectorizantă de 60x60mm

Abatere standard (ISO 17123-4) (fin/rapid/tracking)- 2 mm + 2 ppm / 5 mm + 2 ppm / 5 mm + 2 ppm

Timpul pentru o singură măsurătoare (fin/rapid/tracking)-<1 s / <0.5 s / <0.15 s

ALTE DATE TEHNICE

Memoria internă / interfața -10,000 blocuri / RS232 sau USB

Display-160 x 280 Pixeli sau alfanumeric 8 linii x 31 caractere

Centrarea cu laser- precizia de 1,5 mm la 1,5 m inălțimea aparatului

Greutatea incluzând bateria și ambaza- 5.2 kg

Tipul de baterie-NiMH-reincărcabilă

Temperaturi- -20° C până la +50° C (în lucru), -40° C pânaă la +70° C (stocare)

Umiditate-Max. 95%, fără condensare

Protecție contra ploii și apei (IEC 60529) –standardul IP54

4.2. Software utilizat pentru prelucrarea și reprezentarea datelor

4.2.1. Software utilizat pentru prelucrarea măsurătorilor

Prelucrarea datelor colectate pe teren s-a efectuat cu programul TopoSys 7.0.

„Programul TopoSys este destinat executării calculelor geodezice și topografice necesare asigurării datelor de referință geodezice și topografice, ale planurilor topografice și/sau cadastrale digitale.

Posibilitățile asigurate de programul TOPOSYS sunt următoarele:

1. prelucrarea tuturor tipurilor de măsurători geodezice și topografice pentru următoarele realizări:

realizarea și/sau îndesirea rețelelor localităților;

realizarea rețelelor de ridicare;

ridicarea topografică în localități;

ridicarea topografică pentru realizarea planurilor cadastrale generale;

2. compensarea riguroasă ale elementelor măsurate și prelucrate;

3. transformarea datelor între diferite sisteme de coordonate utilizate în procesul de realizare a hărților digitale (și clasice).

Pentru rezolvarea problemelor în programul TopoSys, etapele de lucru și modul de organizare ale acestora sunt prezentate astfel:

1. se pregătesc informațiile generale ale lucrării (măsurătorii);

2. se stabilesc parametrii de lucru pentru pentru următoarele probleme:

pentru afișarea informațiilor pe ecran (modul cum să apară înformația pe ecran);

pentru stabilirea codurilor datelor;

se tratează datele care fac obiectul lucrării care pot fi:

coordonate,măsurători,cote(înaltimi), diferențe de nivel, diferențe de coordonate și transferul acestora în prelucrări de nivelment;

se execută calcule ca:

radiere,drumuire,intersecții (înainte,înapoi) distanțe orientări;

se execută compensarea plană-în spațiul 2D- sau de nivelment -în spațiul 1D-

se transformă coordonatele astfel:

se editează elipsoizii pe care lucrăm

se transformă coordonatele geografice în coordonate geocentrice și invers

se transformă coordonatele geografice în coordonate topocentrice și invers;

se transformă coordonatele geografice în planul de proiecție Gauss-Krüger și stereografic STEREO 70

se transformă coordonatele plane în alt sistem plan și invers;

se transformă coordonatele spațiale în alt sistem spațial și invers.”

Descrierea lucrărilor efectuate la birou

Etapa lucrărilor de birou, are ca scop prelucrarea datelor culese la teren și realizarea produselor solicitate de beneficiar. Astfel, rezultatele lucrărilor de teren devin date inițiale pentru lucrările de birou.

Prima fază în efectuarea lucrărilor de birou a fost aceea de a descărca datele din stația totală. Datele au fost descărcate cu ajutorul unui stik de memorie prin portul USB al aparatului după ce au fost exportate din lucrare.

Faza a doua a constat în importarea măsurătorilor în programul toposys și după prelucrarea datelor se trece la compensarea lor.

Am început prin a creea un proiect nou și mai apoi o lucrare nouă în programul toposys (Fig.12) după care am am importat coordonatele cunoscute de la borne.

Fig.12 Creare lucrare nouă în programul Toposys

Fig.13 Import de coordonate în prgramul toposys

Coordonatele punctelor importate au fost de forma:

Număr punct, X, Y și cotă

900 621287.5428 265282.2928 124.3540

1000 621268.5958 265277.2275 124.3800

După ce am terminat cu importul de coordonate cunoscute am importat măsurătorile din stația totală (Fig.14 ) care erau aranjate în fișier în următoarea ordine.

Stație

Înălțime aparat

Viză

Distanță

Distanță vertical

Distanță Orizontală

Înălțime semnal

Cod Fig.14 Importul de măsurători în program toposys

O parte din fișierul de măsurători importat în program pentru punctele de stație 900 arată în felul urm1ător:

900 1.768

1000 19.634 100.0371 368.9989 2.000 1

1 13.418 100.4863 327.5057 2.000 7

2 15.185 101.0130 308.8525 2.000 7

3 20.151 100.0739 310.0987 2.000 5

4 11.713 100.5342 285.0092 2.000 5………………….

Fișierul complet de măsurători și pentru punctele de stație 901 este prezentat în (Anexa3).

După ce am terminat de importat masurătorile și coordonatele cunoscute am trecut la determinarea punctelor cunoscute prin radiere automata.

Fig.15 Calculul prin radiere automată

Fișierul rezultat în urma radieri automate o parte pentru punctele de stație cu număru 900 este prezentat în continuare și restul atat pentru stația număru 900 cat și pentru stația număru 901 este prezentat în (Anexa 4 ).

RADIERE AUTOMATA

Data : 2018-05-09 11:31:52

Sistem de coordonate : X -> NORD

Unitatea de masura a directiilor: Centezimal

Unghi vertical : Zenital

Metoda de masurare a distantelor: Inclinata

Reducere la nivelul marii : Nu

Coeficient de scara : 1.000179061

Data 09.05.2018

Ora 11:31

Pas 1

900

Orientare

Unghi de orientare mediu 247.6316

Npv Directie U.Zenital Distanta Orientare Unghi de or. Diferenta[gr]

1000 368.9989 100.0371 19.638 216.6305 247.6316 0.0000

Puncte calculate

Nrp X Y Z dX dY dZ

1000 621268.572 265277.221 124.111 -0.024 -0.006 -0.269

1 621275.133 265287.402 124.019

2 621275.769 265291.883 123.880

3 621271.670 265294.713 124.099

4 621281.796 265292.501 124.024

5 621290.664 265290.610 123.944

6 621299.090 265288.648 123.972

…………………………………………… .

Fig.16 Rețeaua și punctele rezultate în urma radieri

După ce am terminat am exportat un fișier ASCI cu coordonatele rezultate, fișier ce se regăsește în (Anexa 5) și anume inventarul de coordonate.

Următorul pas a fost importarea coordonatelor rezultate din TopoSys în programul MapSys acolo unde am unit măsurătorile cu ajutorul listei de coduri și a ortofotoplanului.

Software utilizat pentru întocmirea hărții digitale

Harta digitală a fost întocmită utilizând programul MapSys, versiunea 10.0.

Sistemul de programe MapSys oferă culegerea și stocarea datelor geometrice și alfanumerice, calculul suprafețelor, parcelare, realizarea bazei de date a cadastrului și întocmirea fișei bunului imobil prin combinarea metodelor folosite în aplicațiile de tip CAD și GIS .

Pentru generarea datelor grafice, utilizatorul are la dispoziție funcțiile de import din formate uzuale, digitizare/vectorizare și funcțiile de construcție grafică.

Există funcții specializate pentru crearea, căutarea, selectarea și modificarea punctelor, liniilor, curbelor, textelor și simbolurilor.

Multiplele funcții geometrice sunt specializate pentru construcțiile grafice a planurilor topografice și cadastrale, generarea profilelor transversale și longitunale. Planurile scanate pot fi orientate, tăiate sau unificate și afișate în scopul vectorizării.

Pentru imprimarea planului digital există funcții de generare a foilor de plan standard, suprapunerea multiplă a planurilor sau plasarea pe foaia de lucru a ferestrelor grafice deschise.

Funcțiile de import/export permit transferul informațiilor grafice și alfanumerice în cele mai cunoscute formate grafice sau GIS, cum ar fi DXF, SQD, SHP, MIF, E00, etc.
Unitățile de lucru MapSys se numesc Lucrări. Acestea conțin toate informațiile introduse sau create până la un moment dat.

Funcțiile grafice crează informații de tip punct, linie, arc, curbă, text sau simbol. Funcțiile topologice generează obiecte topologice cu referință spațială de tip punct, linie sau poligon.

Aceste obiecte sunt compuse din elemente grafice, identificator obiect și atribute obiect. În cadrul lucrărilor, informațiile grafice și alfanumerice sunt menținute în formate proprii, sub formă de fișiere.

4.3. Utilizarea produselor cartografice pentru procesul de evaluare

4.3.1. Etapele procesului de evaluare

Procedurile sistematice izvorâte din practică evaluării sunt aplicate în toate cazurile, cu toate că diferitele caracteristici ale proprietăților imobiliare sunt particulare de la caz la caz. Etapele uzuale în procesul de evaluare sunt:

1. stabilirea obiectului evaluării;

2. planificarea activităților necesare;

3. culegerea, ordonarea, analiză și interpretarea datelor și transformarea în estimare rezonabilă a valorii.

4.3.2. Descrierea procesului de evaluare

Procesul de evaluare este orientat de evaluator de la identificarea aspectelor legate de obiectul ce urmează a fi evaluat până la transmiterea rezultatelor către client. Fiecare proprietate imobiliară este unică și pot fi estimate mai multe tipuri diferite de valoare pentru o singură proprietate. De regulă, misiunea de evaluare își propune să estimeze valoarea de piață și procesul de evaluare conține toate etapele necesare. Totuși, procesul de evaluare asigura cadrul necesar pentru a putea fi estimate și alte categorii de valoare. Numărul etapelor depinde de natură misiunii de evaluare și de informațiile care sunt accesibile. În toate cazurile, procesul de evaluare indică traseul ce trebuie parcurs în realizarea cercetării pieței și analizei datelor, în aplicarea tehnicilor de evaluare și în integrarea rezultatelor acestor tehnici analitice într-o estimare a valorii solicitate.

Primul pas în procesul de evaluare, definirea obiectului, conține mai multe etape care trebuie să stabilească limitele evaluării, eliminarea oricărei ambiguități referitoare la natură misiunii și identificarea proprietății imobiliare ce se evaluează, atributele dreptului de proprietate implicate, utilizarea evaluării, definiția valorii solicitate de client, dată și sfera evaluării și alte condiții limitative.

A două etapă conține analiză preliminară, culegerea și selectarea informațiilor, activități care conțin 3 segmente succesive care trebuie parcurse de evaluator. Astfel, în primul segment de activități trebuie identificate datele generale care includ informații referitoare la forțele sociale, economice, legislative și de mediu care afectează (sau pot afecta) valoarea proprietății.

A treia etapă va începe prin analiză celei mai bune utilizări. Cea mai bună utilizare se va consideră atât pentru teren, în ipoteza că ar fi liber, cât și pentru proprietatea imobiliară existența (teren și construcțiile de pe el), iar concluziile trebuie să fie coerente. Pentru a fi luată în considerație, cea mai bună utilizare trebuie să îndeplinească 4 condiții: să fie legal permisă, fizic posibilă, financiar fezabilă și maxim profitabilă.

În evaluarea proprietăților imobiliare (dar și în evaluarea altor tipuri de proprietăți) sunt utilizate trei abordări clasice:

abordarea prin cost;

abordarea prin comparația vânzărilor;

abordarea prin capitalizarea veniturilor.

Elementele de comparație pentru estimarea similarității proprietăților imobiliare pot fi:

drepturile de proprietate transmise;

condițiile de finanțare;

condițiile de vânzare;

condițiile pieței;

localizarea;

caracteristicile fizice;

caracteristicile economice;

utilizarea proprietății;

componentele non-imobiliare ale valorii.

Ulterior efectuării comparațiilor se aplică corecții asupra prețului de vânzare, ținând cont de intervalul de timp dintre data tranzacției și data evaluării.

4.4.Evaluare

1.Obiectul evaluării

Obiectul evaluării îl constituie Casă Familiară din Str. Padișului, Nr.28 Muncicipiul Oradea, județul Bihor.

2.Scopul și utilizarea raportului

Scopul prezentului raport de evaluare este estimarea valorii de piață a proprietății imobiliare

3.Data evaluării

La baza efectuării au stat informațiile privind nivelul prețurilor corespunzătoare lunii mai 2018, dată la care se consideră valabile ipotezele luate în considerare și valorile estimate de către evaluator.

Evaluarea a fost realizată la data de 29/06/2018, la un curs BNR de 4.6569 lei/EURO, respectiv 4.0267 lei/USD.

4. Data inspecției

Inspecția a fost realizată în data de 28.06.2018 de către autorul lucrării împreună cu proprietarul. Nu s-au efectuat investigații cu privire la eventualele contaminări ale clădirii, anexelor sau ale terenului, și nu au fost inspectate părțile ascunse ale clădirii.

5.Ipoteze

Lucrarea de evaluare s-a bazat pe datele și informațiile provenite din actele și documentațiile puse la dispoziție de către client, precum și pe baza datelor culese în urmă inspecției la față locului;

Evaluatorul nu a verificat în mod special autenticitatea actelor și documentațiilor prezentate și nu s-au efectuat alte investigații privind statutul juridic al bunurilor evaluate;

Evaluatorul nu își asumă responsabilitatea pentru factorii economici, fizici și de altă natură care pot apărea ulterior evaluării și care pot modifică valoarea bunurilor. Nu am fost informați de prezența materialelor periculoase sau a contaminantilor.

În cadrul evaluării nu s-au evaluat expertize ale structurii de rezistență, considerând actele,datele și documentațiile puse la dispoziție de beneficiar că fiind surse de încredere;

Pentru estimarea valorii evaluatorul a folosit doar acele informații pe care le-a avut la dispoziție, menționând posibilitatea existenței și a altor informații la care evaluatorul nu a avut acces.

6. Descrierea proprietății

Descrierea construcțiilor

Clădire edificată în anul 1974, având o vechime de 44 ani.

Numărul de camere :10

Suprafață desfășurată : 342 mp

Numărul de nivele a clădirii : P+E

Nivelul la care este situată locuința : I

Sistem încălzire: centrală termică

Îmbunătățiri ale locuinței : gresie, faianță, geamuri termopane,mobilier modern.

7 Raport de evaluare

4.5 Concluzie personală

Există un cadru instituțional și organizatoric bine conturat și funcțional, reprezentat de ANCPI, conținutul unei documentații cadastrale este voluminoasă, la finalizarea lucrării beneficiarul primind numai un plan de amplasament și delimitare, alături de extrasul de Carte Funciară pentru informare.

Activitatea desfășurată de către ingneri topografi este una complexă care implică o mare responsabilitate, deoarece obiectul lucrărilor îl constituie proprietățile imobiliare, atât terenurile cît și construcțiile, de mari valori materiale.

Părerea mea este că orice stat modern are nevoie de un sistem funcțional de evaluare a proprietății imobiliare, care să poată monitoriza piața tranzacțiilor, sprijinind creșterea economică și asigurând în final integrarea sistemului de impozitare.

De exemplu, notarii publici au un catalog propriu de valori,denumit Ghid privind valorile orientative minime ale proprităților imobiliare dintr-un anumit județ folosit pentru stabilirea taxelor notariale, iar în registrul agricol impozitarea proprietăților se face după alte criteri și băncile aplică criterii proprii pentru acordarea creditelor imobiliare. Din acest motiv, persoanele interesate în achiziționarea de proprietăți sunt puse adesea în situația de a nu putea accesa informații credibile legate de valoarea de piață a proprietăților imobiliare făcând adesea propria „cercetare de piață pentru a ști care sunt prețurile de tranzacționare în zonele în care sunt interesați, lucru valabil și pentru investitorii străini.

Un specialist în cadastru trebuie să rezolve nu numai probleme de ordin tehnic, ci și de ordin juridic și administrativ-birocratic, specialistul în cadastru trebuie să fie un profesionist desăvârșit, care trebuie să se bucure de autoritate și de credibilitate în fața organelor de drept și a beneficiarilor. O astfel de poziție se câștigă printr-o continuă pregătire și experiență.

BIBLIOGRAFIE

Aurora Mancia, Evaluări imobiliare, Editura Universității din Oradea, 2009;

Appraisal Institute, Evaluarea proprietății imobiliare, ediția a doua canadiană, ANEVAR, 2004.

Nicolae Boș, Cadastru general, Ed. AII Beck, 2003;

Boș N., Iacobescu O., (2007). „Topografie modernă”, Editura C.H. Beck, București

Constantin Coșarcă ‚‚Topografie Inginerească ’’

Gheorghe Tămăioagă și Daniela Tămăioagă ‚, Casdastru General și Cadastru de Specialitate”

Suba Ștefan., "Cadastru general", Note de curs, 2016

***, Legea nr. 7/1996 – Legea cadastrului și publicității imobiliare

***, Legistrație privind Cadastrul și publicitatea imobiliară, Volumul 1 Ediția a VIII-a, Matrix ROM, IANUARIE 2011

***, Legistrație privind Cadastrul și publicitatea imobiliară, Volumul 2 Ediția a VIII-a, Matrix ROM, IANUARIE 2011

***, Legistrație privind Cadastrul și publicitatea imobiliară, Volumul 3 Ediția a VIII-a, Matrix ROM, IANUARIE 2011

***, Ordinul nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind Conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în Cartea Funciară, modificat conform Ordinului nr. 134/26.03.2009 și Ordinul nr. 415/16.09.2009.

http://www.scrigroup.com/casa-masina/arhitectura/432/DRUMUIREA-INCHISA-PE-PUNCTUL-D94596.php

ANEXE

ANEXA 1

Inventar de coordonate-fisier ASCII

Judetul BIHOR

Denumirea unitatii administrativ – teritoriale….ORADEA, intravilan Cod SIRSUP…………..

Puncte geodezice de sprijin vechi și noi folosite :

Nr.punct X Y Cota Cod Denumire punct

620148.267 263982.647 0.000 1 Turn apa

623296.468 261204.539 0.000 1 Bis. Ort. Sintandrei

621731.880 266723.265 0.000 1 Bis. Cat. Oradea

619536.658 265767.596 0.000 1 Castel apa

621287.543 265282.293 0.000 1 Pct.statie

621294.136 265308.128 0.000 1 Pct. statie

Puncte radiate :

Nr.pct N E Z Cod Denumire pct.

621299.083 265288.626 123.478 7 Pct. radiate

621281.718 265292.442 123.261 5 Pct. radiate

621290.083 265298.433 123.987 5 Pct. radiate

621296.363 265297.228 124.395 5 Pct. radiate

621297.868 265302.884 124.678 7 Pct. radiate

621301.963 265301.981 125.186 4 Pct. radiate

621300.664 265307.388 124.671 5 Pct. radiate

621301.684 265311.967 125.106 7 Pct. radiate

621294.257 265306.973 124.987 4 Pct. radiate

621291.418 265307.592 124.987 7 Pct. radiate

621292.494 265313.845 125.269 7 Pct. radiate

621291.277 265303.738 125.421 6 Pct. radiate

621284.582 265305.212 125.347 5 Pct. radiate

621287.256 265315.042 125.689 6 Pct. radiate

621287.543 265282.293 126.120 7 Pct. radiate

621294.136 265308.128 126.487 7 Pct. radiate

ANEXA 2

CALCULUL SUPRAFEȚELOR

ANEXA 3

900 1.768

1000 19.634 100.0371 368.9989 2.000 1

1 13.418 100.4863 327.5057 2.000 7

2 15.185 101.0130 308.8525 2.000 7

3 20.151 100.0739 310.0987 2.000 5

4 11.713 100.5342 285.0092 2.000 5

5 8.884 101.2771 229.5126 2.000 5

6 13.179 100.7244 184.3962 2.000 5

7 18.898 100.6618 169.0944 2.000 5

8 24.994 96.9178 162.9891 2.000 5

9 14.487 101.4484 169.6934 2.000 5

10 13.130 101.1846 150.1220 2.000 5

901 26.709 96.0688 236.4619 2.000 1

9999 0 0 0 0 0

901 1.768

900 26.711 104.1176 36.4619 2.000 1

30 26.726 104.1176 36.4619 2.000 1

31 5.909 129.9772 15.3638 2.000 5

32 7.221 125.7084 389.8722 2.000 5

33 2.996 124.9905 364.7471 2.000 5

34 1.883 157.8732 58.9737 2.000 5

35 3.085 137.2777 47.1277 2.000 4

36 10.327 105.1873 40.4257 2.000 5

37 11.039 110.5454 66.1392 2.000 6

38 11.189 110.5189 61.8668 2.000 5

39 6.711 119.8764 91.6278 2.000 6

40 10.062 108.3244 109.9447 2.000 6

41 9.127 111.4456 128.7180 2.000 4

42 9.069 112.8208 141.4869 2.000 6

43 7.068 124.0454 145.1904 2.000 6

44 9.988 105.8970 170.1965 2.000 5

45 8.287 111.5626 179.2176 2.000 6

46 6.453 122.8881 195.0903 2.000 4

47 13.759 95.7237 83.9816 2.000 5

48 5.044 70.4956 232.0773 2.000 6

49 5.759 74.5558 274.3290 2.000 6

50 8.280 93.8594 297.6414 2.000 6

9999 0 0 0 0 0

ANEXA 4

RADIERE AUTOMATA

Data : 2018-05-09 11:31:52

Sistem de coordonate : X -> NORD

Unitatea de masura a directiilor: Centezimal

Unghi vertical : Zenital

Metoda de masurare a distantelor: Inclinata

Reducere la nivelul marii : Nu

Coeficient de scara : 1.000179061

Data 09.05.2018

Ora 11:31

Pas 1

900

Orientare

Unghi de orientare mediu 247.6316

Npv Directie U.Zenital Distanta Orientare Unghi de or. Diferenta[gr]

1000 368.9989 100.0371 19.638 216.6305 247.6316 0.0000

Puncte calculate

Nrp X Y Z dX dY dZ

1000 621268.572 265277.221 124.111 -0.024 -0.006 -0.269

1 621275.133 265287.402 124.019

2 621275.769 265291.883 123.880

3 621271.670 265294.713 124.099

4 621281.796 265292.501 124.024

5 621290.664 265290.610 123.944

6 621299.090 265288.648 123.972

7 621305.795 265287.202 123.926

8 621312.165 265286.439 125.332

9 621301.496 265286.187 123.792

10 621300.665 265281.830 123.878

901 621294.136 265308.128 125.770

901

Orientare

Unghi de orientare mediu 247.6316

Npv Directie U.Zenital Distanta Orientare Unghi de or. Diferenta[gr]

900 36.4619 104.1176 26.660 284.0935 247.6316 -0.0000

Puncte calculate

Nrp X Y Z dX dY dZ

900 621287.544 265282.296 123.812 0.001 0.003 -0.542

30 621287.540 265282.281 123.811

31 621291.244 265303.726 122.857

32 621288.614 265304.438 122.701

33 621291.419 265307.593 124.392

34 621294.256 265306.977 124.053

35 621293.924 265305.565 123.833

36 621292.216 265298.014 124.698

37 621296.473 265297.492 123.718

38 621295.777 265297.212 123.698

39 621297.830 265302.917 123.477

40 621301.979 265301.960 124.226

41 621302.504 265304.867 123.906

42 621302.893 265306.616 123.724

43 621300.665 265307.388 122.932

44 621303.695 265310.877 124.614

45 621301.573 265311.465 124.041

46 621298.867 265311.884 123.268

47 621300.677 265296.056 126.462

48 621295.550 265312.413 127.793

49 621292.341 265313.121 127.779

50 621288.755 265314.373 126.336

Pas : 1

Total puncte calculate : 32

32 Inregistrari adaugate/modificate

Anexa 5

Import ASCII

Data : 2018-05-12 18:57:57

Denumire : 15

Sistem de coordonate : X -> NORD

Unitatea de masura a directiilor: Centezimal

Coordonate geografice : Sexagesimal

Unghi vertical : Zenital

Metoda de masurare a distantelor: Inclinata

Reducere la nivelul marii : Nu

Sistem coordonate : Stereografic 1970 – ANCPI-S-42

D:\Lucrari B.C\Oradea\DocPadisului\galis\calculat.txt

PUNCTE

1 621275.133 265287.402 124.019 7

2 621275.769 265291.883 123.880 7

3 621271.670 265294.713 124.099 5

4 621281.796 265292.501 124.024 5

5 621290.664 265290.610 123.944 5

6 621299.090 265288.648 123.972 5

7 621305.795 265287.202 123.926 5

8 621312.165 265286.439 125.332 5

9 621301.496 265286.187 123.792 5

10 621300.665 265281.830 123.878 5

30 621287.540 265282.281 123.811 1

31 621291.244 265303.726 122.857 5

32 621288.614 265304.438 122.701 5

33 621291.419 265307.593 124.392 5

34 621294.256 265306.977 124.053 5

35 621293.924 265305.565 123.833 4

36 621292.216 265298.014 124.698 5

37 621296.473 265297.492 123.718 6

38 621295.777 265297.212 123.698 5

39 621297.830 265302.917 123.477 6

40 621301.979 265301.960 124.226 6

41 621302.504 265304.867 123.906 4

42 621302.893 265306.616 123.724 6

43 621300.665 265307.388 122.932 6

44 621303.695 265310.877 124.614 5

45 621301.573 265311.465 124.041 6

46 621298.867 265311.884 123.268 4

47 621300.677 265296.056 126.462 5

48 621295.550 265312.413 127.793 6

49 621292.341 265313.121 127.779 6

50 621288.755 265314.373 126.336 6

900 621287.543 265282.293 124.354 1

901 621294.136 265308.128 125.770 1

1000 621268.596 265277.227 124.380 1

34 Inregistrari adaugate/modificate

ANEXA 6

RELEVEU PRIVIND PROPUNEREA DE APARTAMENTARE-Parter

a casei de locuit situate in Mun.Oradea,Str.Padisului,Nr.28,inscris in CF 178281 Oradea

ANEXA 7

RELEVEU PRIVIND PROPUNEREA DE APARTAMENTARE-Etaj

a casei de locuit situate in Mun.Oradea,Str.Padisului, Nr.28,inscris in CF 178281-C1 Oradea SCARA 1:60

ANEXA 8

ANEXA 9

Plan de încadrare în zonă

Scara 1:5000

100 0 100 200 300 400

1 cm pe plan=50 m pe teren

LISTĂ DE FIGURI

Fig.1 Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereografică 1970………………………………………………………………………………………………17

Fig.2 Dezvoltarea rețelei de triangulație…………………………………………………………18

Fig.3 Drumuire in vânt…………………………………………………………………………..21

Fig.4 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute…………………………21

Fig.5 Drumuire sprijinită la capete pe laturi cunoscute…………………………………………..22

Fig.6 Drumuire cu punct nodal…………………………………………………………………..22

Fig.7 Drumuire întinsă……………………………………………………………………………23

Fig.8 Drumuire închisă pe punctul de plecare…………………………………………………..23

Fig.9 Drumuirea planimetrică cu metoda radierii………………………………………………..29

Fig.10 Metoda coordonatelor polare……………………………………………………………..30

Fig.11 Stație Totală LEICA TC 407…………………………………………………………………………………42

Fig.12 Creare lucrare nouă în programul Toposys……………………………………………….45

Fig.13 Import de coordonate în prgramul toposys………………………………………….……46

Fig.14 Importul de măsurători în program toposys…………………………………………..….47

Fig.15 Calculul prin radiere automata……………………………………………………….…..48

Fig.16 Rețeaua și punctele rezultate în urma radieri…………………………………………….50