Studiu privind metodica perfecȚionĂrii loviturilor de braȚ Și picior În jiu-jitsu la sportivii seniori [303090]

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Conf. Univ. Dr. Laurențiu Bocioacă

Absolvent: [anonimizat]

2020

[anonimizat]:

Conf. Univ. Dr. Laurențiu Bocioacă

Absolvent: [anonimizat]

2020

Cuprins

INTRODUCERE 4

ACTUALITATEA TEMEI 6

MOTIVUL ALEGERII TEMEI 6

SCOPUL LUCRĂRII 7

OBIECTIVELE LUCRĂRII 7

IPOTEZA LUCRĂRII 8

SARCINILE LUCRĂRII 8

CAPITOLUL 1 8

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII 9

1.1. Caracteristici generale ale Artelor Marțiale 9

1.2. PREGĂTIREA PSIHOMOTRICĂ. GENERALITĂȚI ȘI IMPORTANȚĂ 11

1.3. Dezvoltarea fizica specifica artelor martiale. 15

1.4. ETAPE DIN DEZVOLTAREA PSIHOMOTORICA 22

CAPITOLUL 2 25

DESFASURAREA CERCETĂRII 25

2.1. METODE DE CERCETARE 25

2.2 DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII 25

2.3 [anonimizat] 27

2.3.1. STUDIU EXPERIMENTAL…………………………………………………………………27

CAPITOLUL 3 31

REZULTATELE CERCETARII 31

Cap. 4 CONCLUZII SI RECOMANDARI……………………………………………………………………….………….44

BIBLIOGRAFIE 46

[anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], gât, coloana vertebrală. O particularitate a stilului o reprezintă interdicția pe care o are karateka de a [anonimizat], [anonimizat], ducând producând chiar la deces decesul.

Astfel s-a [anonimizat] s-a [anonimizat]-o [anonimizat], fara a [anonimizat]. [anonimizat] ’’arta adevărului suprem’’ [anonimizat], stilul marțial in care Kancho Hideyuki Ashihara a debutat, iar ulterior si-a adus contribuția atașând principiul SABAKY.

Sabaki este o metoda inedita nouă de a [anonimizat]-o [anonimizat]. In Sabaki se folosește una din cele 4 mișcari circulare fundamentale ca răspuns la un atac din partea unui agresor. [anonimizat]- [anonimizat]. [anonimizat], practicanții, [anonimizat]-ta aprecieze corect și eficient distantelor optime și aplicarea acestora să le pună în practică în tehnica de Sabaki.

“Jiu-jitsu, [anonimizat] , (contactul este total), înființat în anul 1980.

Chintesența  Jiu-jitsu constă în raționalitatea oferită de metoda logică și ștințifică “Sabaky” care presupune să te folosești de forță, poziționarea și tehnica adversarului, pentru a câștiga lupta învinge adversarul, fără ca acesta să te poată atinge. Să lovești fără a fi lovit este idealul marțial, iar prin mișcări circulare naturale în jurul adversarului acest lucru devine posibil, în momentul în care ți-ai desăvârșit tehnica și stilul original de luptă.

Îmbinând Combinând forța, viteza, rezistența cu dinamica, inteligența și dăruirea rațiunea cu devotamentul, Jiu-jitsu este un stil marțial, eficient, util, este un mod de a-ți dezvolta și fortifia întări corpul și spiritul psihicul. Indiferent La orice de vârstă, lumea practicarea karate-ului te disciplinează, te educă în virtutea valorilor morale în spiritul valorilor etice, îți mobilizează întreaga structură bio-psio-socială și  te determină să fii mai bun iscusit și capabil, să te autodepășești, să îți înțelegi corpul și să fii întotdeauna pregătit să faci față oricărei provocări. Bagajul tehnic cuprinde lovituri de brațe și picioare, blocaje, proiectări și secerări, toate acestea respectând principiul: „maxim de eficiență cu minim de efort”.

În cazul dezvoltării personalității adulte, ,,învățarea ocupă un loc central datorită faptului că prin învățare individul dobândește noi comportamente.”

Influența karate-ului în dezvoltarea psihomotorie. Dezvoltarea psiho-motorie a individului este influențată de practicarea karate-ului.

Performanțele actuale din artele marțiale aduc în prim plan nivelul uimitor al excelenței forței motrice umane, ca sinteză a manifestării capacităților bio-psiho-motrice cu rezonanță amplă în cadrul planul spectacolului evenimentului sportiv.

Arta Marțială, situat tangențial cu limita situată la granița dintre domeniul sportiv și artă, devine tot mai des mult una dintre preferințele copiilor pentru a se angrena într-o de a participa la o activitate motrică. Comparativ cu alte sporturi, arta marțială sau după denumirea ei cea mai cunoscută " Jiu-jitsu" are doua forme de manifestare sportivă: Kumite ( luptă ) și Kata ( formă de luptă imaginară, adică un număr format dintr-un număr de acțiuni motrice ) . Pentru a răspunde cerințelor tot mai exigente ale performanței, în Jiu-jitsu se impune aprofundarea problematicii antrenamentului sportiv, astfel încât un număr tot mai mare adepți ai acestui sport să devină practicanți de elită. ai activității de performanță. În acest sens, Specialiștii, atât teoreticieni cât și practicieni, depun eforturi pentru identificarea celor mai eficiente modalități de antrenare a capacităților motrice și de optimizare a capacității de performanță.

Punctul de plecare se constituie din identificarea solicitărilor specific karate-ului și în special a capacităților psihomotrice care se alătură anumitor manifestări ale aptitudinilor motrice de viteză, forță, rezistență, mobilitate – suplețe. Cunoașterea particularităților efortului specific karate-ului contribuie la creșterea eficienței în selecționarea mijloacelor de antrenament.

Ca parte distinctă a antrenamentului sportiv de karate, capacitățile psihomotrice amplifică într-o manieră sensibilă complexitatea instruirii pregătirii luptătorilor și ridică probleme specialiștilor în identificarea celor mai eficiente eficace mijloace și metode de antrenament. Se urmărește identificarea capacităților psihomotrice care condiționează măiestria în Jiu-jitsu și dimensionarea manierei în care acestea sunt dezvoltate prin specificitatea efortului și prin aplicarea de stimuli direct orientați în acest sens

Arta Marțială este o formă deosebit de complexă, îmbinând o mare parte a majoritatea calităților motrice de bază, fiecare fiind capacitate în parte este deosebit de importantă, dar cea primordială,predominantă fără de care un sportiv luptător nu ar putea face performanță este forța explozivă. Toate capacitățile îmbinate la un loc pot creea sportivul luptător ideal.

1. ACTUALITATEA TEMEI

După fotbal , Arta marțială, după regele sportului – fotbalul, este cel mai popular sport printre practicanți, este în primele două ramuri sportive a doua ramură sportivă, dacă nu chiar prima se află pe locul întâi, cu cei mai mulți sportivi legitimați înscriși( cu legitimație ) la federațiile acreditate de Ministerul Tineretului și Sportului. M.T.S². În prezent, în România sunt 14 federații de arte marțiale recunoscute de M.T.S. și aproximativ 8 7 federații nerecunoscute. Pentru a înțelege mai bine, federațiile recunoscute sunt acele federații în care disciplinele sunt finanțate și recunoscute de statul roman și au dreptul de a organiza campionate naționale, europene și mondiale care vor fii acreditate. Federațiile nerecunoscute, au dreptul de a exista, de a se dezvolta, dar nu sunt finanțate de stat și nu a dreptul de a organiza campionate naționale, europene și mondiale recunoscute de stat sau vreo instituție. În anul 2015 2020au fost aproximativ 4000 4500 de practicanți legitimați la Federația Română de Arte Marțiale și 12 000 aroximativ 13 000 de sportivi legitimați de-a lungul anilor de la constituireaființarea federației Federației Române de arte marțiale: federație la care este afiliat departamentul de Jiu-jitsu, stil pe care îl practic la clubul Absoluto București de aproape 14 ani. Astfel In cluburile de arte marțiale se găsesc foarte mulți copii și adulți ,care practicând această practică aceastăn disciplină în speranța unei dezvoltări armonioase a minții și a trupului corpului sau pentru a face performanță, fiind un sport de contact în care membrele atât superioare cât și inferioare sunt folosite pentru a doborî adversarul atât prin lovire cât și prin proiectare. Personal antrenez mulți tineri pasionați de jui-jitsu și constat că acest sport se răspândește tot mai mult în România.

2. MOTIVUL ALEGERII TEMEI

Sunt practicant de arte marțiale( Jiu-jitsu) de la vârsta de 6 13 ani. Am fost îndrumat de părinți vărul meu mai mare, absolvent al UNEFS in anul 2005, ( practica acest sport) către această disciplină în speranța unei dezvoltări armonioase , atât fizice cât și psihice și de la care am învățat procedeele de bază și dragostea pentru el.

Am ales această temă din două mai multe motive:

A) În Jiu-jitsu cele mai eficiente spectaculoase lovituri sunt cele executate cu membrele inferioare, de trenul inferior (picioare), dar și deși consumul energetic este foarte mare, întrucât deoarece musculatura picioarelor este cea mai mare grupă musculară din organism și necesită un efort mai mare decât cea a mâinilor. trenului superior de accea este necesar Ca urmare, pregătirea sportivilor trebuie să fie îmbunătățită și specializată în această direcție, bineînțeles însă nu trebuie neglijat trenul superior( mâinile) în instruire pregătire.

Am fost avantajat de talia înaltă și subțire și picioarele lungi.

B) Îmi doresc ca prin această cercetarea actuală să aduc un plus sportivilor cu care am colaborat și mai departe să aprofundez aceasta temă într-un studiu la școala doctorală. să pot transfera cunoștințe, aptitudini și atitudini elevilor pe care îi antrenez la club și în viitor să aprofundez problematica întrun studiu la cursurile masterale.

3. SCOPUL LUCRĂRII

Scopul lucrării este de a identifica și corecta elementele tehnice la practicanții de arte marțiale, în speță a elevilor mei care practică juijust-ul brazilian și pe care îi antrenez acum și în perspectivă, cu ajutorul Moven System, la timp intr-un timp cat mia scurt si cu randament maxim. eficienta mare

Aplicând metoda metoda observației constante și consemnarea datelor în fișe individuale pe timpul antrenamentelor, testele psihomotrice și metodele potrivite dorim să determinăm o progresie vedem o îmbunătățire vizibilă în dezvoltarea și evoluția aptitudinilor psihomotrice și învățarea tehnicilor specifice pentru obținerea victoriei în ring și pentru autoapărare.

Este deosbit de însemnat să monitorizăm cababilitățile de corectare a greșelilor individuale, avându-se în vedere vârsta diferită a practicanților. important sa urmărim si capacitatea de adaptare la coreatarea greșelilor având in vedere faptul ca practicanții sunt adulți cu vârsta cuprinsa intre 25-33 de ani.

4. OBIECTIVELE LUCRĂRII

Obiectivele urmărite prin prezenta lucrare sunt următoarele:

Identificarea elementelor tehnice greșite executate cu membrele inferioare de trenul inferior ale practicantului de Arte Marțiale, mai ales la antrenamentele de juijitsu;

Elaborarea profilului psihomotric al sportivului practicantului de Arte Marțiale;

Introducerea Modificarea și adaptarea programul de antrenament unor metode noi pentru dezvoltarea aptitudinilor psihomotrie;

Dezvoltarea forței izometrice a membrelor inferioare;

Corectarea și perfecționareadeprinderilor motrice;

Elaborarea, organizarea și execuția unui plan de antrenament tehnic pentru corectarea greșelilor.

5. IPOTEZA LUCRĂRII

Presupunem Dacă prin ca prin introducerea unor exerciții corectoare și exerciții de dezvoltare a calităților motrice specifice, putem obține la practicanții de Jiu-jitsu, o învățare o invitare si perfecționare mai rapida a deprinderilor necesare, atunci acest demers ceea ce va duce la influențarea pozitivă a performanțelor individuale dar și la creșterea randamentului in execuție.

6. SARCINILE LUCRĂRII

Cunoașterea caracteristicilor generale ale sportului și stilului de luptă a practicanților de jiu jitsu. Asihara Karate

Cunoașterea aspectelor pregătirii psihomotrice și etapele din dezvoltarea psihomotrică.

Cunoașterea profilului somatic, funcțional , psihic al practicantului de jiu jitsu Asihara Karate.

Însușirea testelor și a observațiilor din fișa de monitorizare în vederea pentru stabilirii progresiei nivelulului de dezvoltare a psihomotricitătii.

Analiza bibliografiei.

Stabilirea Planificarea și desfășurarea testelor probelor de control.

CAPITOLUL 1

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

CONCEPTUL, EVOLUȚIA ISTORICĂ ȘI TRĂSĂTURILE Caracteristici generale ale Artelor Marțiale

“Se poate spune despre "artele marțiale", că au existat de-a lungul întregii istorii a omenirii. Să nu uităm că din vremea Olimpiadelor ne rămâne moștenire o artă, pe care în timpurile moderne, o numim, pankration box precum și celebrele lupte greco-romane, modificate în mai puțin protectivele lupte libere, care la români au fost cunoscute sub denumirea de trântă, pe care și azi o practică copii. Merită amintit Ne aducem aminte de celebrul dans al călușarilor, care denotă transformarea unui sistem de luptă, cu sabia, într-un dans. Marele scriitor Marin Preda în romanul Moromeții, povestește despre acest dans specific Teleormanului. De asemenea Se pot menționa obiceiurile oșenilor și moroșenilor de a purta cuțite. Se poate spune că încă există o transmisie orală a unor tehnici de luptă cu această armă.

La ora actuală, există în lume, sute de stiluri de arte marțiale, printre care se numără:

Aikidō – japonez (întemeietor O-Sensei Morihei Ueshiba)

Ashihara – japonez

Box – este o arta marțiala ce este denumita box(arta pumnului) fiind in același timp si disciplina sportiva de ring

Isshinryu – okinawian

Jiu Jitsu – japonez

Jiu jitsu brazilian – brazilian (întemeietori Mitsuyo Maeda, Carlos Gracie, Helio Gracie)

Judo – japonez (întemeietor Jigoro Kano)

Karate-dō – japonez / okinawian

Kaisendo – spaniol

Kalarippayattu – indian

Kali – filipinez

Kendo – japonez

Kenpo – American

Kickboxing – occidental

Kobudo – japonez

Kung Fu – chinezesc

Lupte – Greco-Romane,Libere,Wrestling

Muay BoranHYPERLINK "https://ro.wikipedia.org/wiki/Art%C4%83_mar%C8%9Bial%C4%83"[1] – cu formele moderne Muay Thai: tailandez ,

Ninjitsu – japonez

Qwan-Ki-Do – vietnamez (întemeietor Pham Xuan Tong)

Savate – frantuzesc

Sumo – japonez

Taekwon-Do – corean

Trânte – Substilul românesc de lupte libere

Unifight – european

Wing Chun – stil intern/extern chinezesc

Wushu – chinezesc

Finalitatea miscarii depinde de motivațiile interne, dar mai ales de stimulii care determina alegerea obiectivului. Pornind de aici se operează selectarea răspunsului motric. Aceasta faza, parțial conștienta este cea in care sunt determinate procesele cognitive. După Anochin citat de Manno (1996), o "sinteza aferenta", adică un bilanț al tuturor stimulilor ambianți, se realizează pornind de la excitații provenind din mediul ambiant si prin intermediul "acceptorului de acțiune" care este o funcție neidentificabila fizic însărcinata cu acest rol.

Programarea mișcării presupune alegerea unui program sau scheme motrice care sa corespundă unei tehnici simple sau complexe, cunoscute deja la sportivi. Aceasta este o faza automatizată, nefiind decât accidental tangențial reliefată. amintiă

Faza de execuție se caracterizează printr-o adaptare continua la nivelul ambiant, care se efectuează prin comparație intre programul prevăzut si ceea ce se realizează ,,prin intermediul unui feetback intern si extern,, analizatorii răspund de eficacitatea si precizia acestui proces. O componenta importanta a reacției complexe este capacitatea de anticipare sau contracararea gradului de nedeterminare a informației. Se elaborează, in diferite situații prezumtive, răspunsuri adecvate de regula stereotipe, bine însușite, care se declanșează in momentul apariției la adversar al primului semnal declanșator.

Pregătirea în sportul de performantă, reprezintă o sarcină grea întrucât fiecare disciplină sportivă, ramura sau proba, solicita eforturi complexe. De la antrenarea deprinderilor tehnice/tactice la pregătirea fiziologică și psihologică, antrenorul trebuie să cunoască cerințele Științei Sportului, pentru a putea îmbunătăți potențialul sportivilor sub toate aceste aspecte și, ca o consecință, pentru a îmbunătăți performanța. Aceasta este singura cale de urmat în sportul de elită. Informația prezentată în acest manual nu urmărește abordarea tradițională folosită în pregătire de mulți antrenori. Supune discuției diferite noutăți metodice printr-o abordare tradiționala în sportul romanesc, cu date din practica și metodologia folosita prin intermediul cărora sportivii au reușit să depășească nivelurile curente de pregătire in antrenament”.

Ce este Jiu-jitsu?

Se spune despre Jiu-jitsu, stil ce poarta numele fondatorului sau, ca este unul dintre cele mai noi si mai complexe sisteme de arte marțiale din lume. Ideea de la care a pornit Kancho Hideyuki Ashihara a fost aceea de a crea un sistem nou, " fighting karate".

Tehnicile utilizate în Jiujitu clasic se bazează pe lovituri ale corpului, unele proiectări ale oponentului la podea, imobilizări, ștrangulări și unele procedee articulare. Reprezintă o metodă eficace de autoapărare. Un luptător folosește asupra adversarului său lovituri, torsionări, și întinderi ale ligamentelor, care îi provoacă dureri mari și insuportabile.

Apariția acestui sport este stâns legată de un mit.Pe timpul unei uragan, s-a constatat cum crengile groase ale copacilor se rupeau, pe când ramurile subțiri se îndoiau, din cauza forței vântului și elasticității lor, reveneau la forma inițială. De aici s –a creat principiul unei lupte la baza căreia șă nu stea forța brută, ci elasticitatea, după cum arata Florin Frazze, în lucrarea sa: „Jiu Jitsu, Arta apărări individuale”, Editura Militară, 1970.

Dacă Jiujitu este artă marțială japoneză și se practică fără folosirea armelor, ulterior se extinde în Brazilia, Germania, Franța, sporturi derivate și înrudite cu acesta. Cel mai cunoscut este Jiu-jitsu brazilian( BJJ), artă marțială, sport de contact și procedeu de autoapărare.Se bazează pe lupta la sol și care prin folosirea unor tehnici articulare și a strangulărilor îl determină pe adversar să renunțe la luptă. Astfel, un sportiv fără un fizic special are șanse să învingă un sportiv superior fizic. În competițiile sportive oficiale, sportivii trebuie să fie din aceiași categorie de greutate.

Ce este Sabaki?

SABAKI este un concept dificil de tradus din limba japoneza. Practic termenul de "Sabaki" definește Jiu-jitsu. Probabil cea mai potrivita traducere este: controlul partenerului. Este calea cea mai eficace de a beneficia de poziționări, dând astfel chiar si luptătorului mai slab posibilitatea de a controla oponentul.

Kancho Hideyuki Ashihara

S-a născut pe data de 5 decembrie 1944 in împrejurimile orașului Hiroshima.

Fiind orfan el a fost crescut de bunicii lui intr-o mica localitate numita Nomicho. Prima oara a intrat in contact cu artele marțiale la vârsta de 10 ani când a început sa practice Kendo (arta sabiei japoneze). La vârsta de 15 ani, pleacă in Tokyo unde intra pentru prima oara in viata lui intr-un dojo de karate. Clubul in care a intrat îi aparținea maestrului Oyama Masutsatsu si se numea Oyama Dojo (care a devenit mai târziu cartierul general al stilului Kyokushinkai).”

Ce este Jiu-jitsu brazilian?

Face parte din familia artelor marțiale, a Jiu-jitsu- ului tradițional, desprins din Judo și este cunoscut ca BJJ, după prescurtarea din limba engleză. În anul 1914, MITSUYO MAEDA, practicant de judo, după ce călătorește în multe țări și provocase la luptă pe sportivi de lupte libere și box, părăsește Japonia și ajunge în Brazilia. Aici, deși reprezenta Kodokan Judo, presa folosește denumirea de Jiu Jitsu.

Luiz Franca, un elev al lui Maeda, a dezvoltat BJJ- UL în zonele sărace ale Braziliei.

Familia Garcie studiază acest sport și îi modifică procedeele și tehniciile, devenind o luptă care se se disputa fără reguli.

BJJ- UL ajunge in atenție internațională, atunci când ROYCE GRACIE, fiul lui Helio Gracie, un om cu o constituție fizică fragilă, a câștigat Ultimate Fighting Champinship( UFC), competiție cu reguli limitate în stil eliminatoriu, fără categorii de greutate sau limită de timp.

Stilul s-a creat în secolul 20 de către GASTAO GRACIE, din Brazilia. Familia Gracie, fiul acestuia a promovat BJJ în lume. Faima acestui stil de artă marțială la nivel mondial a ajuns în anii 90, atunci când luptătorii MMA au înțeles că însușirea acestuia este o necesitate.

În țara noastră, sportul se practică din luna decembrie 2004, când s-au pus bazele Clubului ABSOLUTO, din București. În anul 2007, când eu aveam numai 13 ani și jumătate, la îndemnul vărului meu mai mare, am început să fac antrenamente la acest club.

Devenind o pasiune și antrenându –mă cu dăruire, am devenit campion național la categoria 70 kilograme și promovat ca instructor și antrenor personal. Pentru cunoștințele și tehnicile asimilate și rezultatele obținute în competițiile oficiale, cât și ca instructor, managerul Clubului Absoluto BJJ m-a gradat cu centura MARO.

La ultima competiție la care am participat în decembrie 2019, Gala MMA de la Constanța, mi-am învins adversarul în prima repriză, în mai puțin de un minut, folosind cu iscusință procedeele învățate. Deși eram sub adversar am făcut presiune asupra brațului său, încît acesta a renunțat la luptă prin lovirea repetată a podelei ringului, mișcare constatată de arbitru și oprind meciul.

1.2. PREGĂTIREA PSIHOMOTRICĂ. GENERALITĂȚI ȘI IMPORTANȚĂ

”Știința activităților corporale este știința care studiază legitățile dezvoltarii si perfecționării fizice a cailor de optimizare si maximizare a capacitații motrice si a intregrarii sociale a individului in colectivitățile din care face parte .”

Metodologia didactică se refera la metodele si procedeele metodice cele mai avansate prin care personalitățile sportive au obținut recorduri de excepție în activitatea sportiva și care sunt aplicate de câtre antrenori în procesul de antrenament. Metodologia este elementul de progres de care depinde în foarte mare măsura eficiența fiecărei ore din programul de antrenament, de folosul tras din utilizarea bazei materiale existente si de randamentul activității sportivilor in munca de învatare. Metodologia didactica a antrenamentului sportiv este fondată pe experimente din practica sportivă si pe rezultate ale studiilor stiintifice ale domeniilor Științei Sportului, predominat din rezultatele cercetărilor din medicina sportului, fiziologia efortului, biochimie, biomecanică, teoria miscarii, psihologia si sociologia sportului. Viata socială a sportului se afla într-o continuă dezvoltare și-i obliga pe antrenori să-și perfecționeze necontenit metodele didactice ale antrenamentului sportiv. Numai ca în timp ce pentru educația sportivă a copiilor, rolul antrenamentului este deosebit de important, în educarea marilor performeri ce canalizează si direcționează eforturile sportivilor spre o auto-educare, solicitând respectarea normelor si a regulamentelor de concurs, a respectului fata de spectatori, mass-media si a eticii de concurs. Sportivul are nevoie de îndrumarea si conducerea antrenorului, pentru a-si însuși tainele ramurii de sport, dar si pentru a învinge dificultățile cu care se confrunta în formarea sa în drumul spre măiestria sportivă. In alegerea metodelor de învatare, antrenorii vor respecta următoarele etape (caracterul promovat al educației) în formarea sportivului de performanta.”

Funcția motrică grupează tonusul, dezvoltarea musculară și psihomotricitatea. Există trei tipuri de mișcări:

Actul motor voluntar poate fi divizat arbitrar în cinci etape, determinate de substratul anatomic.

Reprezentarea mentală sau psihomotrică se obține cu ajutorul memoriei vizuale, tactile, labirintice și kinestezice. Se pare că ea este situată în zona prefrontală. Este necesar ca această imagine motrică să fie confruntată cu imaginea globală a propriului corp situat în spațiu și timp. Din această confruntare rezultă schema corporală sau schema de atitudine ce servește ca element de referință pentru întreaga activitate motrică și structurală.

Praxiile sau legătura ideo-motrică, în care execuția depinde de experiențele motrice anterioare care vor produce numeroasele legături neuro-motorii. Reprezentarea mentală va elibera și va pune în mișcare unele praxii ce vor deveni stereotipe.

Impulsul motric voluntar sau neuromotricitatea declanșează mișcările elaborate de reprezentarea mentală. • Reglarea motrică se realizează prin adaptarea automată a tonusului muscular. Această reglare este indispensabilă asigurării gesturilor armonice și eficace. Ea se face la nivel medular, cortical și mai ales la nivelul centrilor motori (care răspund de automatisme).

Execuția motrică este rezultatul final al acestui proces de reglare. Ea este realizată la nivel muscular datorită excitațiilor și inhibițiilor sistemului nervos.”

Prin  componentele sale de bază, ,,psihomotricitatea face posibilă: adaptarea pragmatică , învățarea tehnicilor profesionale, manuale, intelectuale);

adaptarea socială, modalități de comunicare interpersonală;

adaptarea estetică (tehnici de expresie corporală);

adaptarea educativă”.

Biomecanica articulației coxofemurale:

Flexia

-mișcarea prin care fața anterioară a coapsei se apropie de peretele anterior al abdomenului

Mușchii participanți: : iliopsoas, drept femural, croitor, tensor al fasciei late

Amplitudinea mișcării:

• Cu genunchiul în extensie 90°

• Cu genunchiul flectat125°-130°

• Flexie pasivă 145°-150°

Extensia

-mișcarea prin care fața anterioară coapsei se apropie de regiunea fesieră.

Mișchii participanți: gluteu mare, mijlociu, mic, biceps femural, semitendinos,semimembranos

Amplitudinea mișcării:

• Cu genunchiul extins 15°-20°

• Cu genunchiul flectat 10°

• Extensie pasivă 30

În plan frontal și ax sagital

Abducția

-mișcarea prin care membrul inferior sedepărtează de linia mediană a corpului.

Mușchii patricipanți: tensor al fasciei late, gluteul mijlociu, croitor

Amplitudinea mișcării:

• Cu coapsa extinsă 60°

• Cu coapsa flectat 70°

În plan transversal și ax vertical

Rotația internă (medială)

– în poziția așezat lamarginea mesei cu genunchii flextați la 90° este mișcarea prin care coapsa este deplasată intern și gamba extern.

Mușchii participanți: gluteu mijlociu, gluteu mic, semimembranos

Amplitudinea mișcării: 45°

Rotația externă (laterală)

– în poziția așezat lamarginea mesei cu genunchii flectați la 90° este mișcarea prin care coapsa este deplasată extern și gamba intern.

Mușchii participanți: gluteu mare, mijlociu, piriform, pătrat femural, gracilis

Amplitudinea mișcării : 35°

Circumducția

mișcare complexă de trecere coapsei prin toate planurile de mișcare.

Obiectivele antrenamentului sportiv .

Pentru a îmbunătăți deprinderile si perforanta sportivilor, antrenorul trebuie să îndeplinească obiectivele pregătirii sportive.

Dezvoltarea fizica multilaterala

Pentru sportivi dezvoltarea fizica multilaterala constituie baza pregătirii sportive si a condiției fizice generale. Scopul este de a mari rezistența si forța, a dezvolta viteza, a îmbunatați mobilitatea si perfecționa coordonarea. Pentru aceasta sportivii de înalta performanta trebuie sa practice alte discipline cu caracter specific pentru ceea ce urmăresc, de exemplu:

Haltere- pentru a învăta corect cum se execută corect mișcările si pentru a dezvolta forta- putere.

Atletism- diferite probe in funcție de ce se urmărește pentru a dezvolta cum ar fi: sprint 30 m, 100 m , 400 m , 800 m , 1500m bila, săritura în lungime de pe loc.

Inot- dezvoltarea capacitații pulmonare, relaxare.

Gimnastica- pentru a dezvolta atât mobilitatea articulara cat si elasticitatea musculară.

Judo- școala căderii, dezvoltarea mobilitați articulare.

După cele trei noțiuni fundamentale (noțiunea de schemă corporală, relația subiectului cu diferite obiecte și “cu alții”) care condiționează dezvoltarea copilului și-l integrează în lume constituie pentru autor și cele trei capitole principale de acțiune educativă: 1. Educarea schemei corporale; 2. Educarea în raport cu lumea obiectelor (ca o realizare între Eul corporal și obiecte); 3. Educarea în raport cu alții (întotdeauna prin Eul corporal). Cele trei noțiuni fundamentale se definesc astfel: a) Noțiune de schemă corporală: organizarea senzațiilor relative ale propriului corp în relație cu cele primite din lumea externă; b) Noțiunea de obiect: mulțumită mișcărilor propriului corp, copilul efectuează “construirea de obiecte permanente, primul exemplu din pasaj de la un egocentrism primitiv la elaborarea unui nivel exterior” . Mulțumită manipulării, senzațiilor chinestezice, vizuale și auditive, ale posibilităților de deplasare, a coordonării mișcărilor, copilul își însușește noțiunile de culoare, sunet, spațiu, timp, număr, formă, suprafață, aceasta este prin propriul corp, pentru ca, copilul să se apropie de lumea obiectelor și de cea a operațiilor logice. c) Noțiunea de “alții”: se formează, primitiv, prin dialogul “tonic” cu mama și prin activitatea motorie și senzorio-motorie, prin modificările tonusului (hiper-hipo) corespunzătoare stadiilor emotive. Copilul comunică cu lumea altora fie că se adaptează fie că se integrează progresiv. Relația cu alții nu se realizează ,,doar prin diferite situații tonice, manifestate prin atitudini și posturi ci în anii următori și prin utilizarea limbajului care permite un schimb rapid fie cu lumea adulților fie cu lumea altor copii.”

1.3. Dezvoltarea fizica specifica artelor martiale.

Jiu-jitsu este un sistem de arte marțiale full contact proiectat pentru autoapărare dar are si o parte sportiva în care exista reguli iar sportivii se intrec atât pe plan local, național cat si pe plan internațional. In timp regulamentul de lupta a suferit schimbări legate de partea tehnica pentru a aduce la o desfășurare cat mai ușoara a competițiilor. Exista un „ring” numit tatami de 8 m², 4 arbitrii de margine si un arbitru de centru ( judecator ). Timpul de lupta este 3 minute + 1 minut ( extensie in caz de egalitate ). Aceasta descriere scurta are rolul de a ne ajuta sa înțelegem mai bine ce fel de sport este Jiu-jitsu și în ce zonă de efort îl putem încadra pentru a face cercetările mai departe ca sa dezvoltam si corectam tehnicile trenului inferior într-un mod eficient si sigur.

Fiind un sport dur ce necesita forța pentru a dobori adversarul, viteza pentru capacitatea de a executa tehnici într-un timp cat mai scurt, rezistența pentru a duce la capăt meciul într-o zonă de efort specifica si îndemânare, fiind o disciplina care necesita atât suplețe cat si coordonare și reacție la stimuli externi, Jiu-jitsu, ca si sport are o calitate psihomotrică predominanta, aceasta este Forța Explozivă sau după denumirea ei, forța în regim de viteză.

CALITATILE MOTRICE

„FORȚA – este capacitatea organismului de a învinge o forța externă sau internă prin intermediul contracției musculare.

Forța are mai multe forme de manifestare:

a.1. forță generala care se manifestă atunci când la efortul de “învingere a rezistenței” participă principalele grupe ale organismului uman.

a.2. forță specifică care se manifestă atunci când efortul de învingere a rezistenței participă doar una sau cateva grupe musculare ale organismului uman (cum se întâlnește la unele probe sau ramuri de sport).

b)După criteriul caracterul construcției musculare, avem:

b.1. forță statică, când prin contracție nu se modifică dimensiunile fibrelor musculare angajate în efectuarea actului sau acțiunii motrice. Un tip special de forță statică este cea izotermică. Avem:

c.1. forță maximă sau absolută care poate fi statică și mai ales dinamică.

c.2. forță relativă, care exprimă raportul dintre forță absolută și greutatea corporală, deci valoarea forței pe kilogram corp.

d)După “modul de combinare cu celelalte calități motrice”, avem:

d.1. forță în regim de viteză, sau forță explozivă. Acest tip de forță diferă în funcție de segmentul sau segmentele corpului și este influențată de forță maximă.

d.2. forță în regim de rezistență.

d.3. forță în regim de îndemânare”

VITEZA

Viteza e capacitatea organismului umana de a executa acțiuni motrice cu întregul corp sau numai cu anumite segmente ale acestuia, într-un timp cat mai scurt, deci cu rapiditate, repeziciune, iuțeală maximă, în funcțiede condițiile existente.

Formele de manifestare:

A)Viteza de reacție, este viteza reacției motrice. Ea este dependentă de cele cinci elemente: apariție excitație în receptor; transmiterea pe cale aferentă; analiza semnalului care durează cel mai mult; transmiterea pe cale aferentă; excitarea mușchilor. Viteza de reacție nu este identică pentru toate segmentele corpului, la membrele superioare s-au înregistrat cei mai buni indici.

B)Viteza de execuție , este capacitatea de a efectua un act motric sau o acțiune motrică. Această formă de viteză se măsoară prin timpul care trece de la începerea execuției și până la încheierea acesteia.

C)Viteza de repetiție, care se mai numește și “frecvența mișcării”. Ea constă în capacitatea de a efectua aceeași mișcare într-o unitate sau interval de timp prestabilite. Viteza de repetiție este condiționată de tempoul și ritmul mișcării.

D)Viteza de deplasare este o variantă a vitezei de execuție, atunci când se pune problema parcurgerii unui spațiu prestabilit contra timp și o variantă a vitezei de repetiție atunci când se pune problema cât spațiu, ce distanță se parcurge într-o unitate de timp prestabilită. Începand cu vârsta de 10 ani se poate realiza dezvoltarea/educarea vitezei sub toate formele sale demanifestare. exercițiile folosite pentru dezvoltarea vitezei trebuie să fie ori foarte simple ca execuție tehnică, ori bine însușite ca tehnică. Exercițiile de viteza, ca durată, se încadrează între 5-6 secunde și 40-45 secunde, dupăcare se intră în zona rezistenței anaerobe. Viteza se dezvoltă/educă în lecție că prima tema, indiferent de timp,spațiu, subiecți.”

Factori care determina valoarea vitezei:

mobilitatea proceselor nervoase;

timpul de reactive;

finețea analizatorilor;

fibre albe;

valoarea resurselor energetice si conținutul de fosfocreatina si ATP a mușchilor;

nivelul de dezvoltare a celorlalte cal motrice-lungimea segmentelor;

capacitatea de concentrare si mobilizare.

REZISTENTA

Rezistența este capacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durată relativ lungă și avea o intensitate relativ mare menținând indici constanți de eficacitate optimă. Deci este capacitatea de a depune eforturi fără apariția stării de oboseală senzorială, emoțională, fizică sau prin învingerea acestui fenomen. Forme de manifestare:

a) după criteriul “ponderea participării grupelor musculare și ale marilor funcții și organe”, avem:

a.1. Rezistența generală, care este capacitatea organismului uman de a efectua timp îndelungat acte și acțiuni motrice, cu eficientă și fără apariția oboselii solicitând mult sistemul nervos central, sistemul cardiovascular și sistemul respirator.

a.2. Rezistența specifică care este capacitatea organismului uman de a depune eforturi pe care le implica probele sau ramurile sportive.

b) după criteriul “sursele energetice, intensitatea și durata efectului”, avem”

b.1. Rezistența anaerobă care este specifică pentru eforturile cuprinse intre 45 sec. și 2 min.

b.2. Rezistența aerobă care este specifică pentru eforturile care depășesc 8 minute adică eforturi de durată lungă. De aceea i se mai spune și rezistența lungă.

b.3. Rezistența mixta care este specifică pentru eforturile cuprinse intre 2 și 8 minute, adică eforturi cu durata medie.

c)După criteriul “natura efortului”, avem:

c.1. Rezistența în efort cu intensitate constantă;

c.2. Rezistența în efort cu intensitate variabilă;

d)După criteriul “modul de combinare cu alte calități motrice:, avem:

d.1. Rezistența în regim de forță;

d.2. Rezistența în regim de viteză;

d.3. Rezistența în regim de îndemânare. Dezvoltarea / educarea rezistenței se poate realiza la orice vârstă. Acționarea prioritară, prin corelație cu celelalte calități, are loc în perioadele post-pubertare. Ea se poate dezvolta/educa în orice condiții materiale, atâtîn aer liber cât și în interior. În lecția de educație fizică că și în orice altă formă de organizare a practicării exercițiilor fizice, rezistența trebuie sa fie abordată ca ultimă temă de mare importanță pentrudezvoltarea/educarea rezistenței este modul de respirație al subiecților, raportul între inspirație și expirație, deci ritmul acestei respirații în funție de timpul efortului depus.Verificarea nivelului acestei calități motrice de bază se face, cel puțin în educația fizică școlară, mai mult prin prisma rezistenței mixte (cu durată între 2 și 8 minute). Mijlocul prin care se face verificarea este în majoritatea cazurilor, doar alergarea pe 600-800-1000-1500m.

Factori favorizanți:

– posibilitățile de activitate a circulației;

– respirației si sistemul muscular care susține efortul.

Aspectele fiziologice care condiționează rezistenta

”Factorii psihologici (volitivi, motivaționali etc.) au un rol important in influențarea rezistentei, totuși determinante sunt considerate componentele biologice.

,,Evaluarea lor se face indirect, cu ajutorul anumitor variabile al căror nivel de corelație cu rezistenta umana la efort s-a dovedit foarte mare,,

Aceste componente sunt:

– consumul maxim de oxigen;

– pragul anaerob;

– acumularea de acid lactic;

– timpul relativ necesar eliminării acidului lactic;

– puterea lactocida maxima;

– frecventa cardiaca;

– frecventa si capacitatea respiratorie.”

Psihomotricitatea este considerată în literatura de specialitate ca o funcție complexă, o aptitudine care integrează atât aspecte ale activității motorii, cât și manifestări ale funcțiilor perceptive.

Conduitele psihomotorii ale fiecărui individ evoluează în funcție de înzestrarea sa aptitudinală, de gradul de dezvoltare fizică și intelectuală și de influențele educative cărora a fost supus pe tot parcursul copilăriei. Ca funcție complexă ce determină reglarea comportamentului uman, psihomotricitatea include participarea diferitelor procese și funcții psihice care asigură atât recepția informațiilor cât și execuția adecvată a actelor de  răspuns. Prin  componentele sale de bază, psihomotricitatea face posibilă adaptarea pragmatică (învățarea tehnicilor profesionale, manuale, intelectuale), adaptarea socială (modalități de comunicare interpersonală), adaptarea estetică (tehnici de expresie corporală), adaptarea educativă.”

ÎNDEMÂNAREA

Îndemânarea ar putea fi definită ca fiind ,,capacitatea organismului uman de a efectua acte și acțiuni motrice în contextul componentelor anterior menționate, mai ales în condiții variate și neobișnuite, cu eficiență maximă și cu consum minim de energie din partea executantului,,.Formele de manifestare:

– îndemânare generala;

– îndemânare specifica;

– îndemânare in regimul altor calitati motrice.

Formele de manifestare a îndemânării trebuie raportate și la alte elemente care reprezintă și indici valorici aicalității respective astfel:

-gradul de dificultate, complexitatea actului sau acțiunii motrice, în care se integreaza coordonarea simetrică și asimetrică;

-indicele de precizie al încadrării mișcării în spațiu;

-indicele de viteză, dat de timpul de execuție, tempoul și ritmul execuției;

-indicele de forță care rezultă din raportarea indicelui de precizie, la gradul de incordaremusculară la lucrul efectuat.

Factori care determina valoarea indemanarii:

-Calitatea SNC;

-Plasticitatea scoarței cerebrale;

-Precizia organelor de simț;

-Experiența motrică anterioară;

-Capacitatea de anticipare a subiectului;

-Gandirea creativă;

-Calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe cai aferente si eferente.

Pornind de la premisa ca antrenamentul sportiv este înainte de toate un proces didactic cu implicații multiple , consideram ca este util sa diferențiem principiile în 2 categorii: generale si specifice.

Capacitățile coordinative mai au ca sinonime: îndemânarea, dexteritatea și iscusința și sunt determinate de procesele de ghidare și reglare a gesturilor. Ele îl pun pe sportiv în situația de a-și coordona în mod sigur și economic acțiunile motrice în situațiile posibile (stereotipe) și imprevizibile (de adaptare) și de a învăța relativ repede gesturile sportive. Capacitățile coordinative sunt distincte de abilități; în timp ce abilitățile se raportează la acte de gesturi concrete, consolidate, parțial automatizate, capacitățile coordinative reprezintă condițiile consolidate de generalitate, adică fundamentale, ale performanței omului în legătură cu întreaga serie de acte gestuale.

Acestea desemnează generic un complex de calități preponderent psihomotrice care presupun capacitatea de a învăța rapid mișcări noi, adaptarea rapidă și eficientă la condiții variate, specifice diferitelor tipuri de activități, prin restructurarea fondului motric existent.

V. Tudor, definește ,,capacitatea de coordonare ca fiind o calitate psihomotrică care are la bază corelația între sistemul nervos central și musculatura scheletică în timpul efectuării unei mișcări,,. Există două feluri de capacități coordinative: – generale, care reprezintă rezultatul unei instruiri generale, polivalente în diferite acțiuni motrice sau sporturi; – speciale, care se dezvoltă mai mult în anumite discipline sportive considerate de specialiștii ca fiind: caracterizate prin însușirile variate în tehnica sportivă: în funcție de disciplină sau de diverse combinații.

Principalele norme metodice de baza si indicațiile didactic metodice respectivi pentru antrenamentul strategico-tactic sunt prezentate in tabelul de mai jos după Bompa.

Tabel nr. 1.

1.4. ETAPE DIN DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE

Orice cercetare trebuie sa se desfasoare respectând anumiți pași care duc la finalizarea acesteia cu succes. Astfel pentru prezentarea etapelor unei cercetări luam ca exemplu o cercetare experimentală cantitativă, considerandu-se ca aceasta este mai complexă si poate fi adaptată ușor investigației calitative.”

Sinteza ,,etapelor cercetării după Epuran, M, citat de Niculescu M, se prezintă astfel:

A.Preconditii

1. Nevoia de cunoaștere;

2. Competenta inițiala.

B. Etapele pregătitoare:

3. Apariția problemei si a intenției de a o rezolva;

4. Formularea problemei;

5. Aprecierea fiabilității;

6. Studiul literaturii si experienței altora;

7. Formularea ipotezei sau a ipotezelor alternative;

8. Stabilirea variabilelor experimentale;

9. Experimentul mental;

C. Etapele Operaționale:

10. Proiectarea cercetării;

11. Stabilirea instrumentelor de măsurare, evaluare si prelucrare a datelor;

12. Efectuarea cercetării empirice;

13. Ordonarea si verificarea corectitudini datelor recoltate;

14. Interpretarea logica si statistica a datelor;

15. Discutarea rezultatelor cercetării;

16. Formularea concluziilor.

D. Etapele comunicării si evaluării:

17.Autoaprecierea valorii cercetării;

18. Redactarea ( comunicarea ) rezultatelor;

19. Valorificarea rezultatelor cercetării;

20. Confirmarea din partea comunitarii stiintifice;

21. Apariția unei noi probleme.

Măsurări în domeniul cognitiv și afectiv. În sistemele de educație fizică și sport evoluate sunt luate în considerație – alături de obiectivele psihomotrice – și obiectivele de ordin cognitiv și afectiv, atât în privința operaționalizării lor cât și în privința evaluării. Nu intrăm în detalii, rezumându-ne la unele exemplificări care subliniază însemnătatea problemei. Măsurarea în domeniul cognitiv urmărește obiectivizarea nivelului: a) cunoștințelor; b) înțelegerii; c) posibilităților de aplicare a cunoștințelor; d) capacității de analiză; e) capacității de sinteză; f) capacității de evaluare, de judecată – toate raportate la obiectivele stabilite pentru diferitele activități de educație fizică sau sport. Măsurarea în domeniul afectiv urmărește atitudinile sau capacitățile de: a) receptare a valorilor (conștientizare, dorință de a le accepta, atenție); b).răspuns (comportament) – respectarea regulilor, dorința de a fi corect, satisfacția respectării regulilor; c).valorizare (acceptarea valorilor etice din sport, dorința de a le respecta, convingerea în însemnătatea lor ); d).generalizare prin utilizarea valorilor etice sportive în viața de toate zilele.

O privire de ansamblu asupra procesului creșterii și dezvoltării psihice a copilului de la naștere la adolescență scoate în evidență o serie de particularități pe care unii autori le-au considerat drept “legi”. Avem, astfel, legi ale creșterii, care postulează următoarele: cu cât organismul este mai tânăr, cu atât ritmul creșterii este mai intens; pe parcursul copilăriei, există etape care marchează puseul de creștere, în raport cu ritmul general, ca de exemplu, în perioada pubertății. în timpul creșterii, în structura somatică și psihică și între toate părțile componente, care au fiecare ritmuri și particularități de dezvoltare, se creează diferite raporturi, Interrelații și armonizări, care tind să stabilească unitatea ritmurilor și stadiilor dezvoltării generale.

După Bucher, ,,achiziționarea schemei corporale se obține prin două etape: I. Precizia globală a corpului, a unității sale, a poziției sale în spațiu. Este o etapă foarte importantă, de multe ori subevaluată, care permite prin experiența corpului în întregul său, considerarea globală și imediată a percepțiilor. Pe lângă aceasta, redă corpului obiectul privilegiat de un interes specific, de o experiență văzută și valorizată și aceasta cu atât mai mult cu cât se precizează imaginea sa prin rolul limbajului și al interiorizării. Toate acestea sunt net favorabile dacă vor fi realizate într-un ambient reeducativ, care permite copilului să abandoneze sistemele sale de apărare pentru a se dedica experienței propriului corp și ale propriilor impresii. Exercițiul va fi prevăzut de un timp de pregătire mentală, care să-i permită copilului să respecte și să asimileze consemnul dat și să stabilească legătura percepție-reprezentare; consemnul și modalitatea de conducere a exercițiului trebuie, pe de o parte, să provoace senzația de plăcere corporală, prima etapă în atingerea părților corporale. Același scop se obține concret punând copilul în “situații corporale” (precizate verbal), din care exemplificăm: a) Poziții ale corpului (în picioare, șezut, întins); la oricare dintre acestea trebuie să-i corespundă o imagine verbală clară, cu exemple folosite în viața curentă. b) Deplasări ale corpului, cu care copilul ia cunoștință prin: contrastul deplasare – oprire, variațiile de timp ale deplasărilor, modificări ale sprijinului pe sol, variațiile posibile ale alergării, ale mersului patruped, ale saltului, modificarea deplasărilor într-o ordine codificată,,.

CAPITOLUL 2

ORGANIZAREA CERCETĂRII

2.1. METODE DE CERCETARE

studiul bibliografic de specialitate

Metoda observației

Metoda probelor de control, ( sărituri, proba inventata pentru echilibru, proba tehnica Kata descrisa unde sunt senzorii de la moven si ce măsoară senzorii respectivi.

Experimentul pedagogic

Metoda grafica si tabelara

Metoda statistica si matematica. ( medie, abatere standard, coeficient de variabilitate, grafic,)

2.2 DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII

Prezentarea subiecților:

1.Nume și prenume : A.B.

Sex: Masculin

Data nașterii : 26. 05 . 1987

Vârstă : 34 ani

Naționalitate : Român

Înălțime : 190 cm

Greutatea : 90 Kg

Profesie : Sportiv de performanta, component al lotului național de jiu-jitsu

Titluri obținute: 2 x locul 1 C.E. / 4 x locul 1 C.M.

2. Nume și prenume : P.F.

Sex: Masculin

Data nașterii : 23.02.1991

Vârstă : 25 ani

Naționalitate : Român

Înălțime : 180 cm

Greutatea : 72 Kg

Profesie : Sportiv de performanta , component al lotului național de Jiu-jitsu

Titluri: Locul 2 C.E. / Locul 3 C.M. / 2x Locul 2 C.M. / Locul 1 C.M.

3. Nume și prenume : D.V.

Sex: Feminin

Data nașterii : 17.02.1986

Vârstă : 30 ani

Naționalitate : Româna

Înălțime : 178 cm

Greutatea : 63 Kg

Profesie : Sportiva de performanta , componenta a lotului național de Jiu-jitsu, antrenoare fitness.

Titluri: 1x locul 1 C.E. / 3 x locul 2 C.M. / 1x locul 1 C.M.

Nume și prenume : T.C.

Sex: Feminin

Data nașterii : 26.06.1989

Vârstă : 26 ani

Naționalitate : Româna

Înălțime : 167cm

Greutatea : 58 Kg

Profesie : Sportiva de performanta , component a lotului național de Jiu-jitsu, angajat al unei structuri de informații.

Titluri: 1x loc 3 C.E. / 1x loc 3 C.M. / 2 x loc 1 C.M.

2.3 MIJLOACE ȘI METODE SPECIFICE INVATARII SI PERFECTIONARII LOVITURILOR DE BRAT SI PICIOR IN JIU-JITSU

2.3.1 STUDIUL EXPERIMENTAL

Data desfasurarii experimentului : 01.12.2016- 8.05.2017

Locație:

Bucuresti Sala de sport a liceului UCECOM

Bucuresti Stadionul de atletism „Iolanda Balaș Soter”

Bucuresti sala de forța „WorldClass Downtown”

Sala „Lia Manoliu”

DESFASURAREA CERCETARII:

Cercetarea s-a desfășurat pe o perioada de 6 luni in diferite locații de antrenament specifice in funcție de obiectivul antrenamentului. A început pe data de 01.08.2016 cu probe de control.

Aceasta perioada de 6 luni reprezintă un macrociclu de antrenament pentru sportivii selectați in cercetarea de fata. Are inclusa probe de control pentru procedeele tehnice specifice loviturilor de braț si picior din Jiu-jitsusi probe pentru dezvoltare psihomotrică specifica acestor tehnici, cercetarea se încheie cu o competiție de nivel național. Intre cele 2 probe de control am intervenit in perioada de pregătire cu un program personalizat de exerciții cu acordul antrenorului D.M.

Pentru invatarea si perfecționarea loviturilor de braț si picior, am clasificat procedeele tehnici după sistemul general de clasificare, folosit pe plan internațional, după cum urmează:

După intensitatea impactului :

lovituri – full contact ( întreaga energie este directionata in adversar iar loviturile au ca scop producerea knoc-out-ului)

lovituri cu membrele superioare – Coatele (empi, hiji) pot fi folosite atât in atac cat si in blocaje, având raza mare de acțiune in toate planurile: frontal, lateral, posterior etc. blocajele cu cotul sau coatele sunt cele mai dure si eficiente putând provoca multe probleme adversarului.

In concepția asiatica un blocaj bun face cat un atac bun, deci este
indicat sa folosim coatele ca veritabile arme de apărare si atac. Atacul cu cotul
este permis doar la nivel chiudan, fiind nepermisa atacul in zona jodan.

Atacul cu cotul se face ascendent, descendent, lateral, circular.

– Mâinile (te): prin mare a coordonare, prin precizia miscarilor si viteza lor, reprezintă "vârful de lance" al celor mai eficiente atacuri, parări, blocaje sau contraatacuri. Le putem folosi deschise. podul palmei, teisho, degetele, nukite, unul sau mai multe, "laba de urs", kumade, "gheara de vultur", washide, "sabia cubitala a mâinii", shuto, sau partea radiala, haito sau sub forma pumnilor strânși: seiken, fata frontala metacarpienele doi si trei cu partea distala si
falangele respective, cu partea proximala, uraken, sau partea dorsala. a
pumnului, partea cubitala. "pumnul ciocan", tetsui. Seiken, pumnul, reprezintă
arma de baza a oricărui combatant. Toate aceste segmente anatomice pot fi
folosite eficient atât in blocaje, parări cat si in atacuri sau contraatacuri, fiind
procentual, cele mai uzitate in kumite.

lovituri cu membrele inferioare – Genunchi, hiza sunt arme naturale de atac, apărare si contraatac, circular in fata cat si-n lateral, din distanta mica, chikama.

– Tibiile, sune reprezintă adevărate .fortărețe' in blocajele pentru zona joasa dar si arme periculoase de contraatac când se aplica pe diferite puncte vitale, data fiind forța de impact si distrugere a acestor suprafețe foarte dure ale corpului nostru. Antrenate corespunzător, pot sparge blocuri de gheata, cărămizi, placi de lemn, bate de baseball etc.

– Picioarele: călcâiele, kakato, pingeaua, koshi, ,,șiretul", haisoku, "sabia piciorului", shokuto, constituie pentru cei cu mobilitate mare, atacul, contraatacul si blocajele cele mai puternice pe care le poate realiza de la distanta. Pe langa eficacitatea recunoscuta, spectaculozitatea loviturilor de picior a dus la mare a faima a stilurilor marțiale in lume.

Programul de interventie. 03.11.2019 – 15.02.2020

Cu acordul antrenorului D.M. am intervenit in pregătirea sportivilor cu partea de pregătire fizica generala, si elemente tehnice pentru trenul inferior in pregătirea tehnica.

Am stabilit ca intr-un microciclu de tip 3+1( 9 antrenamente ) pot interveni cu 3 antrenamente personalizate de haltere si atletism.

In programul de intervenție am venit cu o serie de exerciții luate din atletism si regândite de mine pentru a le introduce in pregătirea specifica.

Tabel. Nr. 2.

Aplicând metoda observației, am reușit sa realizez de ce unele lovituri sunt eficiente si de ce altele nu isi ating ținta. In momentul unei execuții incorecte, sportivul nu reușește sa facă o flexie corecta a coapsei pe bazin si gambei pe coapsa de aceea lovitura este ineficienta. ( Fig. 3 )

Denumire : „ Mae geri jodan” / Lovitura frontala de picior la nivelul fetei.

Fig. 3. Poziție inițiala, genunchii sunt semi-îndoiți

Fig. 4. Extensia piciorului a fost făcuta in timpul optim iar lovitura este eficienta

Denumire: Jodan Mawashi Geri/ lovitura circulara de picior la nivelul capului.

Aceasta lovitura se executa din lateral , flexia coapsei pe bazin si gambei pe coapse se face pe un unghi de direcție aproximativ 30°- 45°, are rolul de a ocoli umărul adversarului si țintește bărbia lui.

Fig. 5. Pozitie initiala, plan frontal si plan sagital

CAPITOLUL 3

REZULTATELE CERCETARII

In urma desfasurarii cercetării, prin recoltarea datelor la cele doua intervenții, respectiv 01.12.2016 si 15.02.2017 am obținut următoarele rezultate:

Probele de control pentru forța si au fost următoarele:

Executarea a 10 lovituri de brate la perna, la nicel chiudan, cu memebrele superioarein plan frontal ;

Executarea a 10 lovituri de brate la perna, la nicel chiudan, cu memebrele superioarein plan lateral

Executarea a 10 lovituri de brate la perna, la nicel chiudan, cu memebrele superioarein plan posterior

Demonstrarea lovituri cu membrele superioare folosind diferite arme (kumade, teisho, nukite, shuto). Media notelor obtinute la executia tehnica

Executarea a 10 lovituricu memebrele infarioare in plan sagital Mae – Geri

Stabilizarea poziției

In Jiu-jitsusi nu numai, majoritatea antrenorilor cluburilor sportive folosesc metode de antrenament specifice artelor marțiale. Am ales sa introduc in pregătirea fizica generala si elemente de haltere si atletism deoarece consider ca ajuta mult mai mult la dezvoltarea calităților motrice si psihomotrice.

Criteriile de identificare a greșelilor tehnice pentru trenul inferior sunt:

Măsurarea mobilitati articulare coxofemurale in lovitura

Flexia coapsei pe bazin si gambei pe coapsa din poziție statica.

In urma metodei observației cu antrenorul lotului național D.M. am observat ca cele mai multe greșeli de tehnica in executarea cu piciorul se datorează flexiei coapsei pe bazin, gambei pe coapsa, de accea am ales sa studiez si sa urmăresc evoluția mobilitati articulației coxofemurale.

Descrierea criteriilor:

Măsurarea mobilitati articulare coxofemurale.

Aceasta măsurare are rolul de a ne arata proprietatea mobilitati articulare si elasticității musculare. Cu cat mobilitatea articulara respectiv musculara este mai mica cu atât sportivului este mai greu sa execute o lovitura de picior deoarece nu reușește sa realizeze o flexie corecta a coapsei pe bazin.

Se folosește o banca înalta si un metru. Metrul este atașat de banca cu lungimea spre sol.

Sportivul din poziție de stand cu picioarele lipite si vârfurile halucelor la marginea băncii deasupra metrului. Se executa o flexie a trunchiului spre in jos cu picioarele perfect întinse, membrele superioare coboară spre in jos paralele cu metru atașat de banca si vârfurile degetelor de la mana indica lungimea pe care sportivul poate sa o atingă si sa o mențină timp de 10 secunde.

Flexia coapsei pe bazin si gambei pe coapsa din poziție statica

Cu ajutorul acestui exercițiu am observat cate execuții corecte pot fii făcute intr-un interval de 15 secunde.

Execuția: lovitura cu piciorul spre înainte la nivel median, făcând o flexie completa a coapsei pe bazin si gambei pe coapsa.

Se executa pe un sac de box o singura data timp de 15 secunde.

Tabel nr 3. Rezultatele testării inițiale

Fig. 6.

Tabel nr. 4. Rezultatele testării inițiale

Fig. 7.

Tabel nr. 5. Rezultatele testării inițiale

Fig. 8.

Tabel nr. 6. Rezultatele testării inițiale

Fig. Nr. 9

Tabel nr. 7. Rezultatele testării inițiale

Fig. Nr. 10

Tabel nr. 8. Rezultatele testării inițiale

Tabel Stabilizarea pozitei după exercițiu izometric.

Legenda: S.=seria

T= total

L.E.= Lovituri executate

D.=Dezechilibrări

Tabel nr. 9. Rezultatele testării inițiale

Criterile de identificare a greselilor tehnice:

Fig. Nr. 11

Tabel nr. 10. Rezultatele testării inițiale

Tabel nr. 11. Rezultatele testării finale

Fig. Nr. 12

Tabel nr. 12. Rezultatele testării finale

Fig. Nr. 13

Tabel nr. 13. Rezultatele testării inițiale

Fig. Nr. 14

Tabel nr. 14. Rezultatele testării finale

Fig. Nr. 15

Tabel nr. 15. Rezultatele testării finale

Fig. Nr. 16

Tabel nr. 16. Rezultatele testării finale

Tabel Stabilizarea pozitei după exercițiu izometric.

Legenda: S.=seria

T= total

L.E.= Lovituri executate

D.=Dezechilibrări

Tabel .17. Rezultatele testării finale

Criterile de identificare a greselilor tehnice:

Fig. Nr. 17

Tabel nr. 18. Rezultatele testării finale

Cap. 4 CONCLUZII SI RECOMANDARI

Pornind de la ipoteza cercetării, in urma desfasurarii acesteia, putem prezenta următoarele concluzii generale si specific:

Concluzii generale

Pregătirea tehnica este o componenta a antrenamentului care trebuie privita in context cu celelalte componente ale antrenamentului, respectiv pregătirea fizica specifica ;

Procedeele de atac cu brațul si piciorul din Jiu-jitsufac partedin grupa tehnicilor, des utilizata de sportivi.

Raportul dintre talie si greutate da posibilitatea antrenorului sa aleagă tehnica de braț si picior adecvata.

La vârsta unde s-a făcut cercetarea s-au observat atât acțiuni corecte din punct de vedere biomecanic cat si greșeli.

Concluzii specifice

Ipoteza cercetării este confirmata de indicatorii statistici, abatere standard, coeficientul de variabilitate si testul ,,T,, la pragul de 0,09.

Acțiunile corecte au contribuit la însușirea rapida a procedeului iar greșelile constatate (poziția trunchiului, poziția brațelor, lipsa sincronizării) au făcut ca însușirea procedeului tehnic sa fie corecta si ușor aplicata in competiții,subiecții au beneficiat de un program de exerciții ajutătoare, fundamentale, suplimentare si de corectare a greșelilor pe care il recomand ca fiind unul ce a dat rezultate.

Înregistrările de efectuate pe parcursul cercetării, prezentate in tabele si grafice, au demonstrat ca, folosirea invatarii pe parți a deprinderii si apoi repetarea sa globala duce la o însușire corecta, stabila si eficienta a procedeelor tehnice.

Mediile obținute la testarea inițiala si testarea finala arata diferențe semnificative atât la testarea motrica cat si la testarea tehnica. Recomand folosirea exercițiilor descrise, precum si o atenție deosebita acordata dezvoltarii calităților motrice.

Recomandările pe care le propun, la finalul cercetării, cu modestia experienței mele sunt :

Sa se folosească corect demonstrația și explicația, precum și aprecierea verbală prin calificative sau note a practicanților.

Sportivii karateka sa fie permanent încurajați si susținuți in eforturile lor de însușire a procedeelor tehnice.

Sa se introducă activitatea de întrecere (care executa cel mai corect, sau cel mai repede etc.) jocuri de mișcare, pentru ca deși repetarea multipla ajuta la formarea deprinderii specifice procedeelor de atc cu brațul si piciorul, pentru a evita monotonia pregătirii.

Execuțiile si procedeele de atac cu brațul si piciorul, sa se facă mai intai de pe loc, apoi din diferite forme de deplasare, cu partener pasiv, semiactiv si in condiții de lupta.

Rezultatele prezentate in lucrarea de fata, sunt rezultatul modestei noastre cercetării, care poate constitui un punct de plecare, pentru o viitoare cercetare in decursul viitoarei mele cariere, ca antrenor de Jiu-jitsu. Mulțumesc pe acesta cale antrenorului meu Paraschiv Iulian, domnului îndrumător , care pe întreaga perioada a cercetării, m-au îndrumător si sprijinit cu importante sfaturi si cunoștințe.

BIBLIOGRAFIE

Bota, C. – Ergofiziologie, Editura Globus, București, 2002;

Bota, A., Iancu, H., Stănescu, M., Teodorescu, M., Tudor, V. – Teoria educației fizice și sportului, Ediția II-a, Editura Fest, București, 2002;

ȘCHIOPU, U. – Introducere în psihodiagnostic, Centrul de multiplicare al Universității din București, 1993

Bocioacă, L. – Judo. Antrenament și competiție, Editura Moroșanu, București, 2002;

Bompa, T.O. – Theory and methodology of training. Key of performance, Kendall Printing, Iowa, 1992;

BUCHER, CH., A., CONSTANCE, R., KOENING; MILTON, BARCHARD(1965) – Methods and Materials for Secondary School, Phzsical Education, Saint Louis, The C.V. Moslez co

Deep, S., Sussman, L. – Să acționăm inteligent – Management modern, Editura Polimark, București, 1996;

Deliu, D. – Karate-do, Editura ANEFS, București, 2000;

Deliu, D. – Curs practico-metodic de autoapărare fizică, Editura ANEFS, București, 1999;

Deliu, D. – Cursuri teoretico-metodice de arte marțiale, Editura Studențească, București, 2002;

Deliu, D. – Rolul reacției motrice în diagnoza, prognoza și desfășurarea procesului de învățare și perfecționare a tehnicii din arte marțiale, Teză de doctorat, ANEFS, 2001;

Deliu, D. – Caietul antrenorului de arte marțiale, Editura Bren, București, 2005;

Deliu, D. – Cursuri de box, Editura Bren, București, 2007;

Deliu, D. – Biomecanica – element de sprijin în realizarea tehnicilor eficiente din arte marțiale sportive, Sesiunea Internațională de Comunicări Științifice, ANEFS, București, 2006;

Deliu, D. – Predicția performanțelor motrice sportive, Editura Bren, București, 2007 ;

Deliu, D. – Antrenamentul sportiv în disciplinele de combat, Editura Bren, București, 2008;

Deliu, D. – Metodica disciplinelor sportive de combat, Editura Bren, București, 2008;

Dragnea, A. și colaboratori – Teoria educației fizice și sportului, Editura Cartea Școlii, București, 2000;

Dragnea A. – Antrenamentul sportiv, Ed. Didactica si pedagogica, R.A.,Buc., 1996

Dragnea, C., Teodorescu, M.S. – Teoria sportului, Editura FEST, București, 2002;

Epuran ,M- Metodologia cercetării activităților corporale in educație fizica si sport, Editura Fundației „România de mâine” Bucuresti,1995

Epuran, M., Holdevici, I., Ioniță, F. – Psihologia sportului de performanță. Teorie și practică, Editura FEST, București, 2002;

Gagea, A. – Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport, Editura fundației „România de mâine”, București, 1999;

Gagea, A. și colab. – Cercetări privind predicția formei sportive în sportul de performanță, Centrul de cercetări interdisciplinare, ANEFS, București, 2005;

Golu, M. – Principii de psihologie cibernetică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975;

Habersetzer, R. – Karate pour centures noire, Edition Amphora S.a., Paris, 1981;

Hantău, I. – Manual de judo, Editura didactică și Pedagogică, București, 1996;

Hantău, I. – Structura antrenamentului la judo, Editura Printech, București, 2000;

Inokuma, I., Noboiuki, S. – Best judo, Kodansha Internațional, Tokyo, 1979;

Lascu, G.V. – Judo, Editura Sport Turism, București, 1996;

LAPIERRE, A. (1976) – La reeducation physique, vol.I, Ed. J.B. Bailliere, Paris

Manno R., – Bazele teoriei antrenamentului sportiv, , SDP  371-374 Buc. 1996;

MOLDOVAN, E., – Evaluarea psihomotrică, Suport de curs, Editura Didactic.ro, 2008

MURARU, A., – Manualul Antrenorului, Editura Bren, Bucuresti, 2008

Neacșu, C. – Informația biologică, Editura Enciclopedică, București, 1996;

NICOLESCU, M. – Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport, ANEFS, București, 2001;

Nicu A.,- Teoria antrenamentului sportiv, Editura. Fundației ,, România de Mâine,, Bucuresti., 1999.

Petre R., L., – Importanța eficienței și a eficacității în karate. Conferința Internațională de Comunicări Științifice – „Performanța umană din perspectiva olimpică”. 21 iunie, Editura A.N.E.F.S. București, 2008.

Petre R., L., – Tehnica în karate-do. Conferința Internațională de Comunicări Științifice – „Performanța umană din perspectiva olimpică”. 21 iunie, Editura A.N.E.F.S., București, 2008.

Petre R., L., – Procedeele tehnice folosite în întrecerile bazate pe folosirea loviturilor în karate-do. Sesiunea Internațională de Comunicări Științifice – ”Tradiție și perspectivă în educație fizică și sport”. 16 iunie, Editura A.N.E.F.S., București, 2007.

Restian, A. – Homo ciberneticus, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983;

ȘCHIOPU, U. – Introducere în psihodiagnostic, Editura, Centrul de multiplicare al Universității din București, 1970.

Ștefănuț, S. – Antrenamentul sportiv în judo, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1983;

Tudor, V. – Capacitățile condiționat, coordinative și intermediare – componente ale capacității motrice, Editura RAI, București, 1999;

Voicu, P, Hillerin P, – Medtoda complexa de estimare a formei sportive cu aplicații la polo, in rev, EFS, NR6, 1980.

VAYER, P., (1967)- Une conception globale de l’education psychomotrice. Editura Education Physique et Sport, Paris, nr.85

Weinek, I. – Biologia sportului, Editura MTS-CCPS, București, 1998.

Zatiorski, V.M., Calitățile fizice ale sportivului, ICF, București, Fond Didactic, 1968.

http://www.bodyexprim.ro/ashihara-karate

https://ro.wikipedia.org/wiki/Art%C4%83_mar%C8%9Bial%C4%83

http://www.ashiharakarate-neamt.ro/