Portofoliu Didactic Vrâncianu V. Liliana Ramona ( Ardeleanu ) [303004]

PORTOFOLIU DIDACTIC

ABSOLVENTĂ

Vrâncianu.V.Liliana-

Ramona(Ardeleanu)

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC SPECIALIZAREA

Conf.univ.dr.Carmen-Violeta Popescu Drept Nivel I

Postuniversitar

BACĂU

2019

CUPRINS – PORTOFOLIU DIDА[anonimizat] I

Capitolul 2. Pedagogie I: Fundamentele Pedagagogiei. [anonimizat]……………………………………………………………………………………………………………………………11

2.1. Educația……………………………………………………………………………………………………………………11

2.2.Delimitări conceptual…………………………………………………………………………………………………11

Capitolul 3. Pedagogie II:Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării…………………………………………………………………………………………………………………………15

3.1.Principiile didactice……………………………………………………………………………………………………..15

3.2.Cum funcționează principiile didactice în cadrul unui curs de Logică……………………………17

Capitolul 4.[anonimizat]………………………………………………………………..20

4.1. Planificare calendaristică…………………………………………………………………………………………….20

4.2. Planificare didactică pe unități de învățare…………………………………………………………………..25

4.3.Proiect didactic: Drepturile omului………………………………………………………………………………..30

Capitolul 5. Practică pedagogic………………………………………………………………………………………..48

5.1.Proiect de lecție: Memoria-Definire caracteristici și procese………………………………………..48

5.2.Fișa de evaluare a lecțiilor predate……………………………………………………………………………….51

Capitolul 6.Instruirea asistată de calculator…………………………………………………………………….58

6.1.Prezentare power point: unirea din 1918…………………………………………………………………….58

Capitolul 7.Managementul clasei de elevi………………………………………………………………………68

7.1. Autocunoașterea și imaginea de sine………………………………………………………………………….68

7.2.Aplicație: Chestionar, Cum sunteți și cum păreți………………………………………………………….70

Capitolul 8. Bibliografie general………………………………………………………………………………………75

Declarație de autenticitate

Raport de originalitate

CAPITOLUL I. PSIHOLOGIA DEUCAȚIEI

1.1.[anonimizat], care traduc un specific al relațiilor mele cu un obiect ori o situație, au un character situațional.

([anonimizat].pag.224)

[anonimizat], [anonimizat] ([anonimizat], religie etc.) și afecțiune ([anonimizat], de părinți etc.), însă acestea se împotrivesc prin proporție și întindere.

[anonimizat] o deosebire clară între ele. Printre cele enumerate ca sentimente enumerăm: patriotismul, invidia, iubirea, afecțiunea etc. ,[anonimizat], frica, rușinea etc. ,fac parte din categoria emoțiilor.

Abordarea conceptelor

Rezultatul gândurilor pe care le lăsăm să ne stăpânească mintea și a [anonimizat], [anonimizat]: [anonimizat].

[anonimizat]: țipetele, [anonimizat], gesturile rapide etc. Cele două funcții ale furiei sunt: [anonimizat]: [anonimizat] o mai multă energie. Care este izvorul acestei emoții?

Este cunoscut faptul că trăsătura predominantă a emoțiilor e aceea că ele sunt circumstanțiale:

ne întristiază o situație, frica, ne supără o anumită persoană,dar și că ele izvorăsc din:

-tratamentul incorrect (pedepsirea pe nedrept,nerecunoașterea meritelor, critica nemeritată);

-diversele frustrări ce apar în urma unor anumite așteptări, protejarea locului intim, tratarea cu respect, dobândirea unor bunuri;

-confruntarea cu simțul răspunderi celorlanți;-tratarea cu dispreț din partea celor din jur.

Cele două metode de controlare a furiei:

-prima metodă de controlare a furiei ar fi explozia,caracterizată prin izbucnirea necontrolată și prin efectele devastatoare prin care se manifestă: accese explosive care provoacă altercații inutile sau destrămarea relațiilor sociale;

-cea de-a doua metodă,inhibiția,constă în sufocarea emoției,în ciuda faptului că există multe riscuri.

INVIDIA

De-a lungul timpului,s-a demonstrat că invidia constă în comparația dintre poziția invidiosului și a celui invidiat,invidiosul constatându-și inferioritatea față de celălalt.În general,omul simte invidie atunci când inferioritatea lui este legată de domeniul cel mai important pentru el și pentru stima de sine.De exemplu,un elev nu poate fi invidios pe un coleg bun la istorie,dacă pe el îl interesează biologia.

Clasificare:

A.Invidia admirativă – implică un oarecare șir de suferință dar îndreaptă persoana spre dorința de a atinge același scop.

B.Invidia ostilă – recunoașterea într-o anumită măsură a meritelor unei persoane.

C.Invidia depresivă – însoțită de tristețe.

Avantaje și dezavantaje: invidia este distructivă,ea reprezintă și unele avantaje.Invidia este un bun stimulant pentru autodepașire.Cu toate acestea,ea determină în continuare nemulțumire și distrugerea relațiilor prietenești.Cum să ținem în frâu invidia? Prima modalitate de a îndepărta invidia ar fi controlarea acesteia,iar cea de a doua constă în recunoașterea ei,cu toate că acest lucru este greu de realizat,ne amintește de propria nostră incapacitate.A recunoaște că suntem invidioși nu înseamnă neapărat că trebuie să ne simțim vinovați sau rușinați.

TRISTEȚEA

Cel mai important factor care declanșează tristețea este pierderea (speranțelor,poziția socială,pierderea unei ființe dragi etc.) Tristețea face parte din categoria emoțiilor fundamentale,aceasta poate fii recunoscută după expresia facial: căderea colțurilor gurii,linia oblică a sprâncenelor,cutarea ridurilor frunții în formă de potcoavă.

Funcțiile tristeții:

– trage după sine compasiunea celor din jur;

– ne învață cum să deviem anumite împrejurări ce previn apariția ei;

– ne ocrotește distanțându-i pe cei violenți;

– ne face să realizăm unele erori și să ne retragem.

Învață să îți controlezi tristețea – nu încerca să o respingi total, ci controleaz-o între anumite limite;

-nu renunța să fii active, retrăgându-te undeva departe;

-acceptă să fii rist, nu e un semn de pierderea puterilor;

-nu renunța la ceva ce este al tău.

RUȘINEA

Fără îndoială, orice persoană a simțit măcar odată în viața lui rușine într-o anumită împrejurare,însă asta nu înseamnă că a și recunoscut acel lucru.

– Rușinea atrage îngăduirea celorlanți,eliminând agresivitatea și severitatea;

-ne taie avântul către lucrurile mai puțin bune;

-ne înpiedică a arăta inferioritatea sau punctele slabe;

-înlătură egoismul,cu care ne-am putea uni.

Difernțele dintre rușine și vinovăție: cu părere de rău, multe persoane nu știu să facă diferența între cele două concept. În timp ce rușinea ne obligă să dăm înapoi sau să apelăm la agresivitate, vinovăția ne face să preluăm un comportament constructiv.

Cum să ne cotrolăm rușinea: exprimați-vă rușinea,dar cu mare grijă cui spuneți;

-îndepărtați-vă de persoanele care încearcă să vă umilească;

-prelucrați-vă rușinea într-o situație neplăcută;

– fiți atenți asupra prejudecăților dvs.

GELOZIA

Această emoție nu apare niciodată singură, ea este însoțită de furie,teamă, tristețe,frică,la care se adaugă gândurile.De exemlu,atunci când o persoană se lasă cuprinsă de gelozie simte anumite frustrări, teama de a-și pierde partenerul,de a rămâne singură. Efectele enumerate anterior sunt distructive,orcine poate realize și beneficiile acesteia: gelozia menține exclusivitatea și atenția partenerului, dar și garanția multiplicări. Legătura dintre personalitate și gelozie: cercetătorii au demonstrate că unele persoane sunt mai geloase decât altele datorită personalității lor. De cele mai multe ori, persoanele care se subestimează sau supraestimează sunt cele care adoptă gelozia.

Factori care influențează în mod sigur gelozia cuiva sunt:

– asistarea afectivă în relația de cuplu;

– mărimea emoțiilor resimțite datorită sensibilității;

– nesiguranța în privirea implicării partenerului în relație;

Înfrângerea geloziei – conștientizarea propriei gelozii;

-concentrarea atenției asupra bănuieli dvs.

-expunerea geloziei;

-diminuarea controlului asupra partenerului.

1.2. Chestionar pentru recunoașterea și controlarea emoțiilor negative

În acest capitol ne-am propus să urmărim manifestările emoțiilor negative asupra conduitei umane, dorim să aflăm dacă oamenii sunt capabili să-și recunoască propriile emoții, să facă diferența între cele negative și cele positive, dar și dacă ei realizează efectele acestora.

Ipotezele cercetării

Cea mai bună modalitate de a presimți emoțiile negative este focalizarea atenției asupra mesajelor pe care ni le transmite corpul nostru, iar ppentru a ne elibera de emoțiile negative care și-au făcut loc în interiorul nostrum trebuie să ne alegem activitățiile și persoanele pentru care simțim vreo potrivire și să ne cultivăm mintea.

Deoarece era necesar a atinge obiectivele propuse mai sus, ne-am deplasat în incinta căminului nr.3 al Universității Vasile Alecsandri din Bacău pentru a administra următorul chestionar unui grup de 10 persoane, cu vârsta cuprinsă între 19 și 21 de ani.

Metodologia cercetării

La finalul chestionări, obiectivul nostrum este de a verifica apariția emoțiilor, cât și despre controlarea lor. Expunerea chestionarului aplicat.

CHESTIONAR

1. Ai simțit vreodată ură pe cineva din cercul tău de prieteni?

2. În situațiile în care te acaparează emoțiile negative, cum te manifești?

3.Ce metode adopți pentru a-ți stăpâni furia?

4.Atunci când partenerul tău de viață stimulează admirația și evocă interesul sexului opus, te deranjează sau faci scene de gelozie?

5.În ce măsură te lași afectat de întristare la pierderea unui obiect sau a unei persoane dragi sufletului tău?

6.Preferi să-ți arăți emoțiile sau să le ascunzi?

7.După ce ai trecut printr-o situație jenantă în prezența unei persoane apropiată, ai curajul să o întâlnești sau o ocolești?

8.Ai avut parte ,ca relațiile cu cei din jur să fie înfrânate din cauza efectelor negative ale invidiei?

9.Când ești cuprins de o emoție negativă ești conștient care sunt cauzele apariției ei?

10.Ai mereu abuz de furie sau ți-o controlezi? Ce metode folosești?

Dintre răspunsurile persoanelor interogate, cele care ne-au atras atenția au fost:

Întrebarea nr.5: Eu sunt foarte geloasă și nu accept ca partenerul meu să întoarcă capul după alte femei iar eu să mă situez pe locul doi.

Întrebarea nr.2: Când mă cuprinde exscesul de furie încerc să mă delimitez de situația sau persoana care mi-a provocat această stare.

Întrebarea nr.3: Da, pe colega de cameră, dar mi-am dirijat-o spre autodepășire și nu asupra distrugeri prieteniei noastre.

Întrebarea nr.6: Nu am curajul să mai dau ochi cu acea persoană în fața căreia mă simt înfrânată,sunt o persoană destul de obsedată de trăirile interioare.

Întrebarea nr.4: Pierderea unei fiițe dragi pune accent asupra mea, am nevoie de perioade lungi de timp petru a trece peste această situație.

Întrebarea nr.9: Nu am puterea necesară să mă controlez .

Întrebarea nr.7: Deseori îmi ascund emoțiile, cele negative, nu vreau să îndepărtez persoanele de lângă mine.

Concluzii

În urma derulării acțiuni noastre, chestionarul ne-a pus la dispoziție unele informații cu privire la tema propusă. Am observant că majoritatea studenților, nu prea cunosc exact psihologia, ei au câteva cunoștințe despre noțiunile prezentate de această stiință.

Referințe bibliografice

1.Cosmovici, A.(1996). Psihologie general.Iași: Ed. Polirom.

2.Lelord, F. , Christophe, A. (2003). Cum să ne exprimăm emoțiile și sentimentele. București: Ed. Trei.

CAPITOLUL 2. PEDAGOGIE I

Fundamentele Pedagogiei.Teoria și metodologia curriculum-ului

2.1.Educația

Încep cu un adevăr evident banal, educația este pentru individ ceea ce este dresajul pentru unele animale care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Obiectivul amândurora este potrivirea în anumite împrejurări. De fapt,întreaga istorie a trăirii pe pământ este o istorie a adaptării.Plantele,oamenii,animalele cu toți se adaptează.Se acomodează cu mediul,după cum afirmă biologii.Din clipa în care am descoperit adaptarea ca fiind un stil comun de supraviețuire,orice asemănare între om și celelalte viețuitoare încetează.În primul rând pentru că ambiția celorlalte viețuitoare este una natural,pe când mediul omului este cultural.Istoria îmblânzirii animalelor este istoria neîntreruptului dresaj al acestora.

Omul este însă altceva,este este o fință cultural și, tocmai din această cauză,poate fi educată.A dresa oamenii înseamnă a atenta chiar la ceea ce face specificul existenței umane pe pământ, respectiv la statutul lor de ființe cultural și, prin urmare, independente.Când este vorba despre om, dresajul semnifică a încerca să alcătuiești procesele formative.În situația acestui substitute de educație, chiar și semnele culturale ajung stimuli obișnuiți,meniți să cauzeze reacția determinată.În această formă de fasonare, omul și cultura rătăcesc substanța, adică se malformează,

Cultura devine o simplă formă, o realitate exterioară omului, iar cel din urmă devine altceva,cumva ceea ce structurile politice și educative au numit om nou.În astfel de sisteme, se ajunge în fapt la substituția educației cu un dresaj comun stabil.Chiar și astăzi, pentru vârstele mici și medii, unii educatori prefer tehnicile dresajului și determinării proceselor conștiente de formare din motive de eficință ori de economie de timp.De parcă țelul educației ar fi o depozitare rapidă de cunoștințe, însușiri și abilități, iar nu formarea unei personalități absolute și armonioase, prin colaborarea dintre idealul educative și idealul cultural al personalității.

2.2.Delimitări conceptuale

Dicționarul de pedagogie,ediția 1979, definește educația ca fiind un ansamblu de acțiuni desfășurate în mod deliberat într-o societate, în vederea transiterii și formării, la noile generații, a experienței de muncă și de viață, a cunoștințelor, deprinderilor, comportamentelor și valorilor accumulate de oameni până în acel moment.În manualul de pedagogie școlară din anul 1980, Ioan Nicola încearcă să redacteze o definiție operațională, considerând educația ca pe o activitate socială complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni exercitate în mod conștient, sistematic și organizat, în fiecare moment un subiect – individual sau colectiv – acționând asupra unui obiect – individual sau colectiv – în vederea transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă și creatoare, corespunzător condițiilor istorico – sociale prezente și de perspectivă.Același autor crede, cu paisprezece ani mai târziu, că scopul educației este de a crește calitățile collective ale rasei umane și de a-l forma pe om pentru profesarea diferitelor funcții speciale.

Ca proces social, educația este o acțiune umană caracteristică,ea schimbându-și finalitățile, cuprinsele, și funcțiile odată cu schimbările societății insăși, pe care o influențează, la raîndul ei.Deși a evoluat de la o etapă istorică la alta (ceea ce îi fac pe specialiști să vorbească despre caraterul istoric al educației), ea și-a conservat, în timp, rolul de bază care a făcut utilă apariția ei în societatea omenească, acela de a transmite, de la o generație la alta, în mod selective, tezaurul de valoare material și spiritual înmagazinat de societate la un moment dat, de muncă și de viață.

Funcțiile educației

Sintetizând, putem spune că în prezent educația înfăptuiește în România următoarele funcții principale:

-garantează realizarea idealilui educațional înființat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești și contribuie la minținerea identității naționale;

-efectueaza dezvoltarea liberă, completă și echilibrată a individualității umane, alcătuirea personalității libere și creative;

-susține instruirea resurselor umane, corespunzător exicențelor dezvoltării economico – sociale a țării, a pieței muncii;

-selecționează și comunică, de la o generație la alta, un sistem de valori materiale și spirituale, considerate esențiale;

-pune la dispoziția tuturor oamenilor mijloacele utile pentru dezvoltarea lor continuă, pe tot parcursul vieții, potrivit principiului educației stabile;

-îi instruiește pe copii, tineri și adulți pentru integrarea socio – profesională, ca și pentru adaptarea la înlocuirile care au loc în știință și în cultură, în lumea muncii și a profesorilor, în societate în general și în modul de viață al oamenilor.

Prin exercitarea funcțiilor sale, educația garantează atât continuitatea civilizației umane într-o oarecare zonă geografică și pe planetă în ansamblu, cât și schimbările inovatoare care provoacă evoluția omenirii. Ea a depășit de mult semnificația conceptului originar educațio, care în limba latină înseamnă creștere cu referire atât la plante și la animale, cât și la oameni, devenind astăzi unul dintre conceptele cele mai complexe. De la educație se așteaptă mult pentru modelara omului, în conformitate cu zestrea lui ereditară, cu mediul familial și social și ea chiar poate duce la performanțe superioare celor căpătate de generațiile anterioare.

b)Educația în expansiune și în căutarea calității

Niciodată în trecutul ei extins pe multe milenii, educația nu a perceput un proces

de expansiune și de transformare atât de esențial și de sugestiv ca în deceniile de după al doilea război mondial. Fără a se fi oprit sau încetinit, aceste transformări au cunoscut o evoluție mergând de la aspectele cantitative sau cele calitative,de la transformări grăbite spre adaptări redactate și spijinite pe achizițiile refleziunii și ale cercetării pedagogice experimentale. Statutul educției în climatul contemporan face realizabilă și capital rezolvarea tuturor zonelor sociale; nu există evoluție fără educație, nu se pot emite acțiuni de dezvoltare economic sau social înaintea de atingerea unor niveluri educative și de alcătuire a competențelor și a aptitudinilor cerute de evoluția dorită și urmărită: dacă accelerarea formării competențelor este realizabilă, improvizațiile și superficialitatea au dat întodeauna greș.

Omul trebuie pregătit pentru a se situa în mijlocul dezvoltării, pentru a acționa ca agent, ca beneficiar și ca scop al tuturor proceselor de dezvoltare socio-economică și cultural. Ideea că educația este o condiție activă și fundamental a dezvoltării și-a făcut loc în mod progresiv, pe măsură ce s-a alcătuit o știință multidimensionslă a dezvoltării competente să înglobeze factorii interni și externi ai acestui încâlcit proces socio-economic și cultural-pedagogic. Dintr-o activitate instituționalizată mărginită la propagarea stiinței de carte și având character elitist, educația a devenit subsistemul social care conduce și alimentează dezvoltarea tuturor celorlante subsisteme.

Întreaga dezvoltare trece pri educație: valorile științei și ale tehnicii spiritual creative și aplicativ, noile comportamente și mentalități, ca și modul de a fi și de a deveini cerute de societatea actual se învață în interiorul subsistemelor educative și al autoeducației continue. A doua evoluție care a contribuit la așezarea educației în “plasarea educției în prioritate,, nu poate fi despărțită de prima și ea s-a impus împotriva unor îndoieli sau a unor prejudicii. Educația premerge și face posibilă dezvoltarea cu condiția de a fi adecvată trebuințelor națiunii respective și pretențiilor viitorului, deci, de a fi favorabilă și modern.

Concluzii

Deci, în relația educație-dezvoltare nu este vorba de o înșiruire dată, așa cum dată este succesiunea dintre vederea fulgerului și auzirea tunetului, ci de o rânduială deziderabilă: cu cât educația este mai adecvată în raport cu trebuințele dezvoltării, cu atât dezvoltarea este mai trainică, mai rapidă și mai pertinent în raport cu râvnirile omului.

Referințe bibliografice

Cucoș, C.(2002). Pedagogie. București: Editura Polirom.

Jinga, I.& Istrate, E. (2006). Manualul de pedagogie. București: Editura ALL EDUCATIONAL.

Velea, S. (2006-2007). Introducere în pedagogie. Note de curs. București: Editura Didactică și pedagogică.

Ministerul educației și învățământului (1979). Dicționarul de pedagogie. București: Editura Didactică și Pedagogică.

CAPITOLUL 3. PEDAGOGIE II

Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării

3.1. Principiile didactice

Se știe că educația desemnează, în cea mai mare parte, o intervenție intenționată, orientată în chip conștient către materializarea unor finalități bine definite. Normativitatea educației se poate situa la mai multe niveluri:

a) normativitatea instituțională, asigurată de personalul legislative existent la un moment dat, aceasta se ocupă mai mult de factorul politic și este mai puțin verificată de profesori;

b) normativitatea funcțională este de categorie didactică și ține de instruirea profesorilor. Norma vizează o oarecare generalizare, o circulație categorică în timp și spațiu. Este drept că normativitatea legislativă trebuie apreciată de toți, pe când normativitatea funcțională se poate relativiza la o categorie de argument, precum nivelul sau ciclul școlar. În ultima instanță, fiecare cadru didactic își va însuși sau va aplica o normă didactică într-un stil propriu, ori va alcătui și va dita reguli specializate, cerute de situații concise de învățare. Norma și legea didactică reprezintă un reper că pedagogia este o știință demnă, care a ajuns la o anumită maturitate.

Delimitări conceptuale

Principiile didactice se referă la acele norme orientative, teze cu caracter director, care pot întipări procesului paideutic un conținut funcțional, susținând prin aceasta o premisă a reușitei în realizarea obiectivelor recomandate. Principiul exprimă constanta procedural, component de continuitate care poate fi redescoperit în mai multe ipostaze de predare-învățare; el este o formă a legității procesului educative, a faptului că în perimetrul paideutic se poate recunoaște sau identifica raporturi fundamentale, indispensabile,universal, relative invariabile ce se cer a fi pricepute și valorificate,în primul rând de învățători și profesori.

Principiile didactice au totodată sarcina de a-l instrumentaliza pe professor cu un cumul normative, pentru a ocoli,în acest fel,deplasarea pep anta improvizației și a unei efectuări natural. Comenius este primul gânditor modern care a exprimat și a teoretizat în mod clar principiile educative în lucrarea sa Didactica Magna (1970). Redăm câteva principii, explicitate de Comenius încă din 1963, care meditează cu cele mai curente principia ale învățământului:

-educația se va începe devreme, înainte ca mintea să fie aglomerată;

-se va proceda de la simplu la dificil;

-se va acționa de la general la special;

-nimeni nu va fi supraîncărcat cu prea multă materie;

-totul se va preda intuitiv;

-totul se va preda pentru aplicare prezentă;

-toate se vor stabiliza prin exerciții continue;

-exercițiul va începe cu elemente, iar nu cu lucruri dificile;

-la fiecare lucru ne vom opri atâta timp cât este necesar spre a fi înțeles.

Funcțiile principiilor didactice

Principiile didactici îndeplinesc mai multe funcții:

-îndrumă demersul educativ înspre obiectivele recomandate de profesori;

-normează practica educativă, adică intervine datoria de a fi îndeplinite niște reguli psihologice, pedagogice, științifice;

-recomandă tratamente și moduri de relaționare specific în raport cu situația de învățare;

-dirijează activitatea educativă.

Alte clasificări ale principiilor didactice

Rene Hubert face următoarea clasificare a principiilor didactice:

-principiul maturizării tipice (educația se cuvine să fie un spijin dat individului pentru a funcționa din punct de vedere biologic);

-principiul socializării și profesionalizării (individual este constrains unei pregătiri în grupările sociale și trebuie să execute niște atribuții utile);

-principiul civilizării (educația are datoria de a-l integra pe om în civilizație, prin cunoaștere);

-principiul individualizării (educația are îndatorirea de a-l face pe individ posesor al gândiri sale și responsabil de actele sale);

-principiul spiritualizării (prin calea instrucției, omul trebuie să răzbată la un sens înalt).

Principii având character general:

-principiul înglobării organice a teoriei cu practica;

-principiul recunoașterii particularităților de vârstă și individuale.

Principii ce se impun cu dominanță asupra cuprinsului învățământului:

-principiul accesibilități pregătirilor, priceperilor;

-principiul aranjării și continuității în învățare.

Principii care operează asupra metodologiei didactice și a formelor de constituire a activităților:

-principiul însușiri conștiente și active;

-principiul însușirii esențiale a cunoștințelor;

Toate aceste principia alcătuiesc un sistem, procedează concomitent și corelat.

3.2.Cum funcționează principiile didactice în cadrul unui curs de raționament logic

Ne aflăm într-un amfiteatru de la al doilea etaj al facultății. Este ora 14:00 . Cursul de raționament logic a început. Profesorul este bine documentat,povestește studenților despre….. .Povestirea este alertă, discursul consistent: demonstații amănunțite,cuvinte savante, sunt multe știri noi. Oferă cifre multe,procente. După aproximativ zece minute,studenții din prima bancă încep să noteze diverse lucruri pe niște foi pe care încearcă să le ascundă de ochii cadrului didactic, unii citesc (să fie oare ….reviste?),alții parcă adorm.

În primele două rânduri se arată și niște fețe interesate,unele chiar înmărmurite. Profesorul se așează pe scaun, grăiește puțin mai tare, explică mai rar (dar parcă prea folosește termenii aceia greoi), evidențiază unele aspecte (parcă nu ne sunt chiar străine), aproape silabisește unele cuvinte. Și parcă, totuși, în primul an de facultate nu se potrivește material asta,ruptă de tot ceea ce știm. La ce ne folosește? Mai apoi, profesorul se ridică ușor,arrogant și scrie pe tablă un cuvânt în colțul din dreapta; îl scrie cu majuscule, câțiva studenți încearcă să-l copieze. În sfârșit s-a terminat …!

Identificați câteva erori ale profesorului, din punct de vedere al respectării principiilor didactice.

În opinia mea, primul și cel mai important lucru este ca profesorului să îi placă copiii, să aibă o atracție față de ei. Majoritatea dascălilor își aleg această ocupație fără un motiv de acest fel. Omenirea nu conștientizează că pentru a fi professor trebuie ceva mai mult decât a ști un sector și a urma niște cursuri de pedagogie. Pentru a fi professor este necesar să îți placă acest lucru, trebuie să ai afecțiune față de cei care stau în fața ta, care te ascultă și trebuie să învețe de la tine, trebuie să vrei ceva pentru fiecare dintreei.

Un alt principiu didactic notabil și totuși des nesocotit de către profesori este relația cu elevii/studenții. Sunt anumite cadre didactice care într-o oră de curs nu reușesc să facă altceva decât să poarte un monolog. Întodeauna m-am întrebat care este scopul confruntării cu astfel de profesori . Acești profesori cred că uită care este rolul lor. Ei trebuie să-i îndrume pe elevi, ei nu trebuie să învețe singuri acasă; a învăța pe cineva , înseamnă al face să înțeleagă, să dobândească noi cunoștințe, în acest fel se provoacă o discrepanță: copiii,deși merg la școală ei nu învață nimic și nu le place nimic. Un alt principiu încălcat de profesori este podul nesoid pe care îl tocmesc între ei și elevi. Un dascăl adevărat trebuie să îi poftească pe elevi să își exprime părerile, să aibă ceva de spus, să îi stimuleze să experimenteze. Totuși majoritatea profesorilor procedează opus; descurajează copiii și reacționează negative când aceștia fac greșeli sau nu spun lucruri coerente.Acest tratament este total eronat pentru că astfel se ajunge în cazul când elevii nu mai comunică, nu își mai exprimă opiniile din cauza nesiguranței.Toată lumea știe principiul – din greșeli se învață, dar parcă profesorii îl uită.Dintre alte greșeli ale profesorilor pot să menționez faptul că foarte puțini intenționează să îi învețe ceva, și să-I îndrume, majoritatea nu fac decât să respecte programa școlară primită de la minister și aceea e toată munca lor, pur și simplu nu se implică cu nimic în procesul de învățare al elevilor; predarea într-un mod dezordonat. În concluzie, principiile încălcate de profesori se leagă de metodele de predare, a scopurilor urmărite și a felului de abordare al elevilor, consecințele fiind denaturarea procesului de învățare al elevilor.

Concluzii

Principiile didactice:

-formează un ansamblu inseparabil;

-au valoare informativă pentru activitatea profesorului;

-au caracter deschis și activ;

-aprecierea lor susțin stabilitatea procesului de învățământ.

Referințe bibliografice

1.Cocoș, C.(2002). Pedagogie. București: Editura Polirom

2.Jinga, Ioan & Istrate, E.(2006). Manual de pedagogie. București: Editura ALL EDUCAȚIONAL

CAPITOLUL 4. DIDACTICA SPECIALIZĂRII SOCIO-UMANE

4.1.Planificare calendaristică

35 de ore (1 oră / săptămână)

4.2.Planificare didactică pe unități de învățare

Unitatea de învățare: Viața în societate

Nr. de ore:11

Unitatea de învățare: Sistemul politic în România

Nr.de ore:13 ore

Unitatea de învățare: Raportul cetățean-stat:Puterea opiniei publice și forța individuală

Nr.de ore:11 ore

4.3.PROIECT DIDACTIC:Drepturile omului

Clasa: a VII -a
Data:
Unitatea de învãțare: Viața în societate
Lecția: Drepturile omului
Tipul lecției: mixtã

Competențe generale:

Utilizarea conceptelor din viața reală.

Aplicarea cunoștințelor specifice de cultură civică

Proiecte pe grupe.

Adoptarea unui comportament social activ și responsabil

Luarea deciziilor și rezolvarea problemelor comunități

Competențe specifice:

1.1.Utilizarea corectă a termenilor : drepturile omului ( drepturi, îndatoriri, )

1.2. Identificarea drepturilor omului și a obligațiilor

3.1. Joc de rol: dezbatere.Rezolvarea în echipă a unor probleme privind respectarea drepturilor omului, a drepturilor copiilor în școala noastră ;

4.2. Dezbaterea încălcării demnității persoanei, din perspectiva drepturilor omului

5.1. Negocierea drepturilor și a obligațiilor în cadrul clasei și a școlii.

Concepte operaționale:

Cognitive

C1: Definirea conceptelor

C2stăpânirea termenilor de cultură civică

C3: enumereare principalelor obligații ce revin oamenilor și elevilor

C4: dezbaterea unor situații de încălcare a drepturilor omului și ale copilului în școala noastră;
C5: Prezentarea principalelor documente în care sunt prezentate drepturile omului.

Formative:

C6: Utilizarea tehnicii de lucru cu textul istoric, fișe de lucru și manualul, coduri, constituția;
C7: Interpretarea datelor referitoare la încălcarea drepturilor omului în zilele noastre;
C8: Clasificarea noțiunilor privind principalele drepturi ale omului;
C9: Reprezentarea unor informații, date, noțiuni privind respectarea drepturilor omului;
C10: Analizarea unor situații concrete din școală privind respectarea sau încălcarea drepturilor copilului.

Atitudinale:

C11: Aprecierile obiective, cu privire la drepturile omului;
Evaluarea : formative-ameliorativã
Obiective ale evaluãrii:

Cognitive:

Oe1: folosirea noțiunilor drepturile omului;

Formative:

Oe2: alcătuirea listei cu drepturile care trebuie să fie respectate în școală; stabilirea drepturilor care sunt respectate și care sunt încălcate în clasa a VII – a;

Oe3să fie capabili să utilize textul și fișele de lucru;

Atitudinale:

Oe4: capacitatea de a formula păreri personale
Valori și atitudini vizate:
-Gândire critică și flexibilă
-Relaționare pozitivã cu ceilalți
Strategii:, explicativ-conversativă, inductiv-deductivă
Metode:
-Expozitiv-euristice: M1-expunerea; M2- explicația, M3-conversația euristicã
-Interactive: M4-modelul graphic, M5-comparația, M6-problematizarea, M7-conversația examinatoare, M8-joc de rol/studiu de caz
Instrumente de evaluare: verificarea frontală, observarea sistematică, fise de lucru, evaluare sumativă
Forme de organizare a activității: frontală, individuală
Resurse:
-Umane- clasa a VII -a
-De timp- 50’
-Materiale:

-m1. Oficiale: Programa școlarã, București, 2017;

Declarația Universală a Drepturilor Omului ( O.N.U.1948 );

Constituția României, 2003

-m2: Macroproiectarea didacticã
Manuale: Maria – Liana Lăcătuș, Cultură civică. Manual pentru clasa a VII – a, Editura Univers, București, 1999.

Scenariul didactic

SCHIȚA LECȚIEI

A. DREPTURILE OMULUI

1.Drepturile omului : sunt înțelese ca drepturi inalienabile pe care le are o persoană pentru că este ființă umană.

2.Oamenii au drepturi pentru că sunt oameni , ceea ce înseamnă că există atribute care nu pot fi refuzate nici unui om de către nimeni ( libertatea și egalitatea în drepturi naturale ale omului ) .

3. Oamenii se nasc liberi și egali .

Drepturile omului :

Sunt inalienabile , adică nu pot fi înstrăinate . Nici o persoană nu poate renunța la drepturile sale și nimănui nu îi este permis să priveze pe cineva de drepturi .

Ne spun ce trebuie să facă statul pentru cetățeni și ce nu trebuie să facă .

Nu pot exista drepturi fără obligații

Sunt inseparabile : ele au sens numai împreună

B. DOCUMENTE ÎN CARE SUNT PROCLAMATE DREPTURILE OMULUI

-Declarația Drepturilor ( Anglia 1689 );

-Declarația de Independență ( S.U.A.1776 );

-Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului ( Franța 1789 );

-Declarația Universală a Drepturilor Omului ( O.N.U.1948 ).

C. PRINCIPALELE DREPTURI ALE OMULUI

-Drepturi civile și politice : dreptul la viață , la libertate și securitate personală , egalitatea în drepturi , libertatea de exprimare , de opinie , de credință , dreptul de a participa la viața politică ( drepturi care asigură unei persoane posibilitatea de a se manifesta liber ) .

-Drepturi economice și sociale:dreptul la muncă , la educație , la o viață decentă sau la asistență socială .

D. ALTE DREPTURI ALE OMULUI

Dreptul la viață ,

Dreptul la libertate

Dreptul la securitate personală ;

Dreptul la o judecată dreaptă ;

.Dreptul la cetățenie ;

Dreptul de a întemeia o familie ;

.Dreptul de a circula liber , dreptul de a cere azil ;

Dreptul la libertatea de gândire , de conștiință , de credință , de opinie ;

Dreptul de întrunire , de asociere , de participare politică , drepturi electorale ;

Dreptul la muncă , la odihnă , la un trai decent ;

Dreptul la asistență socială ;

Dreptul la educație

CAPITOLUL 5. PRACTICĂ PEDAGOGICĂ

5.1. Proiect de lecție

ARIA CURRICULARĂ: Om și societate

Obiectul: Psihologie

Clasa: a X-a

Unitatea de învățare: Procesele psihice și rolul lor în evoluția personalității

Titlul lecției: Memoria-Definire Caracteristici și procese

Tipul lecției: lecție de predare – învățare

Durata: 50 minute

Obiective: Competență generală: Utilizarea conceptelor specifice științelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoaștere și explicare a unor fapte, evenimente, procese din viața reală

Obiective operaționale:

O1. Să definească memoria

O2. Să argumenteze importanța memoriei în viața psihică umană

O3. Să identifice caracteristicile memoriei umane

O4. Să explice procesele memoriei

Strategii didactice:

Metode didactice: expunerea, explicația didactică, conversația, exemplificarea, exercițiu de creativitate, exerciții de memorie, problematizarea, învățarea prin descoperire, studiu de caz

Mijloace și Materiale: manualul de psihologie pentru clasa a X-a, catalogul, tablă,marker, fișe

Bibliografie:

1. Cosmovici, A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iași, 1999;

2. Mărcușanu, I., Mărcușanu, D. E., Manual de Psihologie pentru cls. a X-a, Ed.humanitas , 2005;

3. Alan Baddely, Memoria umană, ediție originară, 1982.

CAPITOLUL 6. Instruirea asistată de calculator

6.1.Prezentare Power point: Unirea din 1918

PROIECT DE LECȚIE

Profesor:

Clasa: a VII-a

Obiectul: Dirigenție – Consiliere și orientare

Subiectul:drepturile copilului (II)

Tipul lectiei: mixtă

Scopul lecției: -de a recapitula cunoștințe legate de drepturile omului;

– de a dobândi noi informații legate de drepturile copilului;

– corectarea   greșelilor și dezvoltarea capacității de autoevaluare corectă a elevilor;

Obiective operaționale:

1.     să explice și să utilizeze corect urmatoarele noțiuni  :  Drepturile copilului, UNICEF, Conveția cu privire la drepturile copilului (1989);

2.     să analizeze drepturile speciale ale copiilor;

3.     să identifice drepturile copilului prevăzute de Conveția cu privire la drepturile copilului (1989);

4.     să exemplifice rolul UNICEF;

5.     să identifice măsuri ce trebuie luate în sensul prevenirii încălcării drepturilor copiilor.

Strategia didactică

1.     Metode și procedee: explicația, expunerea, conversația, dezbaterea, observarea dirijată, exercițiul

2.     Forme de organizare a activității elevilor: Activitate frontală, activitate individuală, independentă

Resurse:

1.     Oficiale: Programa școlară pentru disciplina Cultură Civică, clasa a VII-a; planificarea calendaristică orientativă, clasa a VII-a

2.     Temporale: –  numar de lectii: 1

–  durata: 50’

3.    Materiale:  – ,manuale, atlas istoric, calculator, videoproiector, planșe, prezentare Power point, fișe de lucru, fișe de evaluare etc.

Desfașurarea lecției

Concluzii

Calculatorul, la ora actuală are un rol foarte important în desfășurarea orelor la clasă, în special când avem nevoie de foarte multe informații, pe care le-am găsi foarte greu dacă ar fi să venim la clasă cu Monitoarele Oficiale în care sunt publicate legile cu modificările aferente , care apar din păcate , sau din fericire, destul de des. Această tehnologie , are un rol constructiv, dacă o folosim pentru creșterea noastră, pentru informare și nu numai pentru a ne pierde timpul. Avem orice informație la un clic distanță.Deci, dragi elevi, va rog să folosiți tehnologia în sens constructiv, cu măsură, pentru înbogățirea cunoștințelor, pentru creșterea voatră ca oameni, pentru evoluție.Un om informat este un om bogat.

Bibliografie:

-Conveția cu privire la drepturile copilului (1989);

-Programa școlară pentru disciplina Cultură Civică, clasa a VII-a;

-Planificarea calendaristică orientativă, clasa a VII-a;

-Wikipedia.

CAPITOLUL 7. Managementul clasei de elevi

7.1. Autocunoașterea și imaginea de sine

Încă din cele mai vechi timpuri, omul a fost interest în primul rând de cunoaștere,dar a cercetat și prin autocunoaștere șă își pondereze o neajungere sau o neputință atinsă sau bănuită,având o conduit bine adaptată de la o zi la alta. Un plus în gândirea despre sine și l-a însușit singur cu fiecare minut al trăirii sale. Michel de Montaigne în învățăturile sale, procesul autocunoașterii: Cine ne-ar mai putea opri dacă n-am avea nici măcar un gram de cunoaștere… Dacă individul nu se ști pe sine, cum să-și cunoască rangul și capacitățile?….Primul lucru de învățat este să știi cine ești cu adevărat și ce anume îți este caracteristic…Dacă timpul pe care îl acordăm efortului de a cunoaște pe ceilalți,precum și alte lucruri neprielnice, le-am folosi ca să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, am realiza cu ușurință cum este construită întreaga noastră ființă. Cine se cunoaște, se apreciază și se instruiește, mai presus de orice, nu mai ia cele necunoscute ca fiind ale sale și îndepărtează de la sine interesele inutile, concepțiile și planurile fără rost. De la cunoașterea de sine la autoeducație nu este decât un pas, care înseamnă un progress de calitate pentru modelarea în felul râvniri a propriei personalități, această mulțime de factor ice ne defines complet pe fiecare dintre noi. Relația cu noi înșine caracterizează comportamentul cu cei de pe lângă noi, înlăturând dezvoltarea dumneavoastră precum și conștiința individual.

Abordarea conceptelor

Cu riscul de a ne îndrepta spre didacticism, se impune să clarificăm dimensiunile conceptului de sine pentru ca invitația la cunoașterea de sine pe care ne-o făcea prin cartea sa Psihologul Pavelcu Vasile,să dechidă perspective înțelegerilor dorite. Sinele este considerat în psihologie ca principiu ce prezintă unitatea persoanei, acea trăsătură de a fi ea însăși de-a lungul istoriei vieții sale.

El este mult pus în discuție la ora actual cu numele de self ( cuvântul apropriat din limba engleză). Autocunoașterea este modul de analizare a acestui principiu unitar, din sectorul și necesitatea individului de a ști cât mai mult despre propria personalitate și de a-și contura o idée despre ea însăși. Prin urmare, sinele ajunge obiect al cunoașterii. La sfârșitul secolului trecut William James atrăgea interesul specialiștilor asupra lui, Charles Cooley făurește o reprezentare

Plasticizată a sinelui ca obiect, comparându-l cu imagine ape care o răsfrângem atunci când ne admirăm înfățișarea în oglindă. Desigur, confruntarea scurtează procesul. El este mult mai amplu. Reținem ceea ce este esențial , și anume că prin autocunoaștere înțelegem autoreflectarea cu scopul de a ne autodefini în primul rând acele însușiri care sunt necesare.

Niciodată ceea ce este sinele în viața reală nu se recunoaște în întregime cu ceea ce știm despre el. Nimeni nu are capacitatea miraculoasă de a se cunoaște în totalitate. Cunoaștem așadar numai o parte din sinele nostru, atât cât ne luminează mintea și experiența pe care o avem. Ne conturăm o imagine despre noi înșine prin implicarea a trei elemente esențiale: înfățișarea sentimentelor pe care considerăm că le au alte persoane despre noi, înfățișarea propriilor cazuri și rațiuni, sentimentele despre noi ca indivizi. Componenta cheie este înfățișarea propriilor acțiuni și judecăți. În ceea ce privește informația ce o recepționăm despre noi înșine începe șă opereze gândirea, construind reprezentarea despre sine, tocmai ca reprezentarea mediului. Prin trudă de abstractizare ajungem la conceptual despre sine, un fel de oglindire simbolică a ceea ce este individual. În cazul cunoașterii de sine, aceste opinii prezintă probleme mai mari decât atunci când oglindim realitatea de afară.

Energia conceptului este aproximativ, aproape întodeauna păstrând un echilibru stabil. Rămânem întodeauna noi înșine, chiar dacă faptele noastre variază pe scara graduală a meritelor, realizând după caz, o unitate mai mare sau mai mică a lor. Diferențierea conceptului de sine este mai ales de calitate, el expunând o formă caracteristică de atitudine față de sine, apreciere de sine, un sentiment ce pătrunde conștiința. Uni psihologi vorbesc despre stima de sine, alții relevă decepția de sine, dragostea de sine, mila de sine, etc…Cel mai profund implicat în căpătarea succesului este sentimental de încredere în sine, perceput ca bună dispoziție în conpania altora și a situațiilor. Individul care se cunoaște știe ce îi este folositor și ce nu, este capabil să facă diferența între ceea ce face, de ceea ce nu poate face, prin muncă face rost de cele necesare și trăiește mulțumit.

Ocolind ceea ce este peste capacitățile lui, elimină erorile și dezastrul. Dimpotrivă, cel care are control asupra sa și se înșală asupra a ceea ce reprezintă ca om, rămâne înfundat în aceeași necunoștință de indivizi și de lucruri umane, nu știe nici ce-i trebuie, nici ce face, nici de ce oameni se slujește, ci se înșeală asupra tuturor lucrurilor existente în jurul său, lasă să-i scape binele și dă de eșec. Cunoașterea de sine exercitată asupra modului de a fi, de a percepe și de a reacționa a unei persoane, duce la dezvăluirea caracterului acestuia, caracterizat ca o totalitate a însușirilor psihice necesare și de durată, ceea ce îi îndrumă încotinuu purtarea. Stima de sine se relevă prin anumite manifestări, în modul în care individual percepe realitatea, cum acționează asupra ei pentru a o schimba, cum manevrează mediul înconjurător în rapor cu sine, cum dorește să îi controleze pe cei din jur și să îi tragă de partea sa nu numai în contextual vieții sale pe pământ, ci și prin precursorii săi. Ceea ce el câștigă în pocesul de cunoaștere de sine este transmisibil.

Următoarele generații se succed urcător, dorind din ce în ce mai mult, raportându-se la predecesori. Identificarea de sine nu se realizează fără incongruențe. Orice individ deține emoții puternice sau slabe, țeluri bine stabilite și țeluri mai puțin bine stabilite, tendințe concise sau altele neclare. În individ sunt concretizate condițiile cele mai diverse, ca dovadă că el reușește să supraviețuiască în situații extraordinare . Un amănunt este sufficient de concis natura umană, cu cât este mai neșlefuită, este subjugată erorilor, iar a o șlefui stă în puterile noastre, a fiecărui om. Dar pentru a combate propriile neputințe avem nevoie de cunoașterea de sine, de a fi înțelepți mai întâi față de noi ânșine.

7.2..Aplicație: Chestionar – Cum sunteți și cum păreți

Obiectivele cercetării

În acest capitol mi-am propus să valorific gradul de autocunoaștere al elevilor în urma unui studio de caz realizat în cadrul unui eșantion de 10 elevi.

Ipotezele cercetării

Cea mai potrivită metodă de a evalua elevii în ceea ce privește autocunoașterea, am considerate u a fi testul. Pentru a testa elevii, am decis să mă deplasez la Colegiul Economic “ Ion Ghica” din Bacău, unde fac, și practica pedagogică . Elevii chestionați au vârste cuprinse între 17-18 ani.

Metodologia cercetării

Obiectivul nostru este de a valorifica adolescenții, dacă sunt capabili să-și recunoască greșelile și dacă au simțul responsabilității.

Test- Cum sunteți și cum păreți?

Răspundeți cu Da și Nu.

A.

1. Aveți simțul umorului?

2. Sunteți sincer cu prietenii și aveți încredere în ei?

3. Puteți să nu vorbiți cel puțin o oră?

4. Împrumutați cu drag lucrurile dumneavoasră personale?

5. Aveți mulți prieteni?

B.

1. Știți să vă distrați prietenii?

2. Sunteți punctual?

3. Reușiții să faceți economii?

4. Vă place stilul simplu în îmbrăcăminte?

5. Considerați că este necesară disciplina interioară?

C.

1. Vă manifestați în piblic antipatia față de o persoană?

2. Sunteți impulsiv?

3. Vă place să fiți în centrul atenției în societate?

4. Aveți spirit de contradicție?

5. Ați observat că alți vă imită?

D.

1. Folosiții cuvinte grave care frapează pe interlocutorii dumneavoastră?

2. Obișnuiții să vă lăudați în preajma examenelor că stăpâniți foarte bine materia?

3. Sunteți tentat să faceți pe autenticul pentru a impresiona prietenii?

4. Vă place să faceți observații?

5. Vă place să ironizați părerile altora?

E.

1. Preferați profesiile de actor, prezentator de televiziune, în locul celor de economist, profesor?

2. Într-un grup de oameni necunoscuți vă simțiți în largul dumneavoastră?

3. În timpul liber vă place să faceți cumpărături în loc să stați liniștit acasă să citiți o carte?

4. Știți să păstrați un secret?

5. Vă place atmosfera de sărbătoare?

F.

1. În corespondența dumneavoastră, respectați regulile de ortografie?

2. Vă pregătiți din timp pentru petrecerile de duminică?

3. Știți să chibzuiți cheltuielile?

4. Vă place să faceți curățenie?

5. Sunteți ceea ce se numește năpraznic?

Dacă la majoritatea întrebărilor dintr-o grupă se răspunde cu da, se notează litera respectivă, iar în caz contrar se pune zero.Cele doua combinații de trei litere vor arăta pentru primele trei grupe de întrebări.Cum păreți celor din jur, iar pentru ultimele trei, Cum sunteți în realitate.

A00 – Sunteți judecat deseori un individ pe care nu te poți baza, deși în viața reală sunteți puțin nesimcer.Sunteți voios și sociabil.Vi se petrece să efectuați mai puțin decât spuneți.Vă lăsați ușor mobilizat de tovarăși și din această cauză păreți slab, în treburi însemnate însă, știți să vă spuneți opinia.

A0C – Dați senzația unui om descurcăreț, deseori chiar impertinent.Aspirând spre naturalețe, contraziceți pe alții și chiar pe dumneavoastră, contestând la un moment dat ceea ce ați afirmat altădată.Păreți de nemișcat, imprecis, dar când doriți, știți să fiți vioi și plin de energie.Vă lipsește stabilitatea.

AB0 – Aveți toate pretextele să vă încântați, să fiți plăcut celor din jur, sunteți sociabil, serios, respectați părerea celor din jur, vă bazați pe prieteni la nevoie.Dar nu este ușor de loc să vă cucerească cineva prietenia.

ABC – Vă face plăcere să îi manipulați pe cei din jur, dar această insuficiență este resimțită doar de familie si amici. Față de cei din jur vă controlați.Emițând o opinie nu vă pasă deloc de senzația pe care o lăsați celor din jur.Aceștia vă ocolesc deseori de frica de a nu vă ofensa.

00C – Sunteți o fire obsedată și restrânsă,nimeni nu vă știe intențiile, sunteți dificil de înțeles.

000 – Nu-i imposibil să se zică despre dumneavoastră: Ce persoană imposibilă!.Vă supărați interlocutorii, nu le permiteți să își spună opinia, impunând-o pe a dumneavoastră.Nu faceți compromisuri.Nu sunteți de acord.

0BC – Oamenii ca dumneavostră sunt politicoși, ordonați și cinstiți.Unii dintre apropiații dumneavoastră, vă cred îngânfat, alții sunt fericiți că se numără printre prietenii dumneavoasră.Sunteți mereu calm și controlat.

0B0- Sunteți perceput ca o persoană căruia i se pare mereu că este nedreptățit. Vă certați pentru nimicuri. Păreți suspicios și abătut.

Cum sunteți în realitate

000 – Vă atrage tot ce e original, aveți imaginația bună, vă deranjează plictiseala.Puțini sunt cei care vă știu caracterul real.Cu toate că păreți calm, în realitate sunteți o persoană plină de viață cu evenimente nemaiîntâlnite.

00F – Sunteți rușinos.Sunteți cel mai original numai în jurul tovarășilor si al familiei.Prezența străinilor vă incomodează, dar încercați să vă dosiți sfiala.Aveți multe păreri și gânduri bune, dar simplitatea vă face să stagnați în ceață.

0E0 – Sunteți foarte cumunicativ, vă place să vorbiți și să avețimulți prieteni.Spiritul de contrazicere vă corupe să faceți treburile altfel decât alții, de cele mai multe ori vă controlați.

0EF – Sunteți retras, dar nu rușinos, vioi, dar nu expansiv, politicos. V-ați acomodat să fiți complimentat căci sunteți deseori.Simțiți necesitatea să faceți în schimb multe treburi în grupul unor tovarăși.Vă place să vă susțineți semenii.

D00 – Sunteți aplecat să elborați și să ocrotiți aprig opinii paradoxale, de aceea mulți nu vă suportă.Se întâmplă adesea ca până și prietenii să nu vă dea dreptate, dar nu vă interesează.

D0F – Suntem constrînși să vă spunem câteva lucruri dezagreabile.Criticați deseori comportamentul celorlalți și încercați să vă impuneți opiniile cu dârzenie.De aceea aveți puțini tovarăși.

DE0 – Ați știut că sunteți un natural și că faceți furori? Dacă vi se dă un sfat, sunteți exact contra luiu.Doar prietenii cei mai apropiați știu că în realitate nu sunteți chiar atât de îngâmfat pe cât păreți.

DEF – Sunteti sprintem, vă simțiți oriunde în largul dvs. . Vă place să faceți pe judecătorul în certuri și să aranjați jocuri în societate.Cei din jur vă știu influența pentru că în socotelile dvs. există mereu bun simț.

Dintre testele elevilor interogați, am selectat unul.

A.1.DA B.1.DA C.1.DA

2.NU 2.DA 2.DA

3.DA 3.NU 3.NU

4.NU 4.NU 4.NU

5.NU 5.DA 5.NU

Rezultat:

0B0- Sunteți văzut ca un ins căruia i se pare mereu ca este nedreptățit.Vă certați pentru nimicuri.Păreți abătut și supărăcios.

D. 1.DA E. 1.DA F. 1.DA

2.NU 2.NU 2.DA

3.DA 3.NU 3.NU

4.DA 4.NU 4.DA

5.DA 5.DA 5.DA

D0F – Suntem constrânși să vă spunem câteva lucruri dezagreabile.Criticați deseori comportamentul celorlalți și încercați să vă impuneți opiniile cu dârzenie.De aceea aveți puțini tovarăși.

Concluzii

În urma desfășurării activității mele, testul mi-a înfățișat unele indicații cu privire la tema aleasă.În acest fel, se poate constanta că majoritatea adolescenților, desi sunt la o vărstă dificilă, sunt capabili de a fi sincere la completarea chesteionarului, dorind să se autocunoască și să își corecteze greșelile, acolo unde este nevoie.

Referințe bibliografice

Dobrescu, E. M. (1992). Teste pentru autocunoaștere și amuzament. București: Ed.

Ceres 2. Dan-Spînoiu, G. (1980), Cunoașterea de sine și succesul. Iași: Ed. Albatros

Bibliografie generală

Programa scolara pentru „Consiliere si dezvoltare personala” V-VIII

855 de Jocuri și Activități. Ghidul Animatorului

Adriana Baban, . Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere,Imprimeria Ardealul, Cluj, 2011

Barna A., Antohe G. (2006). Curs de pedagogie. Partea I. Introducere în pedagogie, Teoria educației, teoria curriculum-ului. Galați, Editura Fundației universitare „Dunărea de Jos”.

Cojocariu Venera – Teoria și Metodologia Instruirii 2004

Conf.univ.dr. Mihai DIACONU; Prof.univ.dr. Ioan JINGA coordonatori Conf.univ.dr. Olga CIOBANU;  Lect.univ.dr. Adina PESCARU; Prep. Monica PADURARU  „Pedagogi”

Constituția României, 2003

Conveția cu privire la drepturile copilului (1989);

Cosmovici,A.,Iacob, 1998 Psihologie școlară. Iași. Editura Polirom

Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Cucos, C – Psihopedagogie, Iași; Polirom 1998;Declarația Universală a Drepturilor Omului ( O.N.U.1948 );

Dimitriu, Gh., Dumitriu, 2004, Psihopedagogie. București:E.D.P.

Ionescu Radu –Didactica Modernă ,Cluj – Napoca 2001

Liliana Mâță, Managementul clasei de elevi, Editura Alma Mater, Bacău, 2015

Lisievici, P. (coord.) (2005). Pedagogie. Concepte, metode și tehnici esențiale. București: Editura Fundației „România de mâineˮ.

Manuale: Maria – Liana Lăcătuș, Cultură civică. Manual pentru clasa a VII – a, Editura Univers,București,1999. Cosmovici, A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iași, 1999;

Mărcușanu, I., Mărcușanu, D. E., Manual de Psihologie pentru cls. A X-a, Ed.humanitas , 2005.

Momanu Mariana- Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării Dan Potolea si Marin Manolescu –Teoria și practica evaluării educaționale 2005

Planificarea calendaristică orientativă, clasa a VII-a

Programa școlară pentru disciplina Cultură Civică, clasa a VII-a;

Programa școlarã, București, 2017;

Sacară, Liliana și Dumitriu, C. I., 2007, Psihopedagogie, Sinteze pentru examene. Editura Alma Mater

Silvaș, A. (2008). Fundamentele pedago,giei și teoria și metodologia curriculumului. București:Universitatea „Petru Maior”.

Călinescu, G. (1941). Istoria literaturii române de o origini până în present.București: Fundația Regală pentru literatură și Artă.

Cosmovici, , A.(1996). Psihologie general. Iași:Editura Polirom.

Cucoș, C. (2002). Pedagogie. București: Editura Polirom.

Jinga, I.& Istrate, E. (2006). Manualul de pedagogie. București: Editura ALL EDUCAȚIONAL.

Velea, S. (2006-2007). Introducere în pedagogie. Note de curs. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Ioan, N. (1996). Tratat de pedagogie. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Lelord, F. , Christophe, A. (2003). Cum să ne exprimăm emoțiile și sentimentele. București: Editura Trei.

Ministerul Educației și Învățământului (1979). Dicționarul de pedagogie.București: Editura Didactică și Pedagogică.

Dobrescu, E. M. (1992). Teste pentru autocunoaștere și amuzament. București: Editura Ceres

Dan-Spînoiu, G .(1980). Cunoașterea de sine și succesul. Iași: Editura Albatros;

Wikipedia.

.

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

privind elaborarea portofoliului didactic

Subsemnatul/subsemnata…Vrâncianu (Ardeleanu) Liliana Ramona

declar pe propria răspundere că:

lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;

nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;

nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;

lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data, ABSOLVENT,

_______________ Vrâncianu Liliana Ramona

(Ardeleanu)

Semnătura,