Cine caracterizează cel mai complet locurile vizit ate câștigătorii vor primi în dar un mic album cu ilustrate și fotografii numit Albumul excursiei [302981]
UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-[anonimizat] I
[anonimizat]. Univ. Dr. Dănuț Petrea
Candidat: [anonimizat] 2017-2019
UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-[anonimizat] I
ROLUL RELIEFULUI ÎN DEZVOLTAREA URBANĂ A [anonimizat]. Univ. Dr. Dănuț Petrea
Candidat: [anonimizat] 2017-2019
Subsemnatul, prof. univ. dr. [anonimizat]-științifice cu titlul ROLUL RELIEFULUI ÎN DEZVOLTAREA URBANĂ A ORAȘULUI LUDUȘ elaborată de prof. [anonimizat], avizez favorabil lucrarea pentru depunere la secretariatul DPPD.
Numele și semnătura:
Prof. Univ. Dr. Petrea Dănuț
________________________
Data: _____________
Precizare: Avizul coordonatorului științific se va consemna pe prima pagină a [anonimizat].
INTRODUCERE
Ludușul este o [anonimizat], începând cu anul 1968, parte a județului Mureș. Cel mai vechi document care atestă existența localității datează din anul, 1333 [anonimizat].
Larga dezvoltare a [anonimizat] (aluvionare și cernoziomuri argiloiluviale) [anonimizat], așează acest teritoriu într-o condiție de potențial agricol dintre cele mai ridicate.
Fig.1 [anonimizat], [anonimizat], cu importante resurse naturale ce cuprind zăcăminte de gaz metan și roci utile. [anonimizat] s-a folosit și se folosește în continuare de avantajele ce derivă din cadrul natural și din legăturile economice existente cu celelalte localități.
[anonimizat] a [anonimizat] a județului Mureș. [anonimizat], din cele mai vechi timpuri.
CAP.I [anonimizat] a Transilvaniei este o [anonimizat], care se impune în cadrul teritoriului național prin multitudinea elementelor specifice. Este o [anonimizat], [anonimizat].
Ludușul este situat în partea de vest a [anonimizat], la confluența Pârâului de Câmpie cu râul Mureș. Astăzi, localitatea are o formă tentaculară și ocupă peste 67 km2, reprezentând aproximativ 1% din suprafața județului. Se învecinează cu următoarele localități: Bogata, Ațintiș, Chețani, Noșlac (județul Alba), Tăureni, Triteni (județul Cluj) și Sânger.
Coordonatele geografice între care se situează orașul sunt 46o29l lat. N și 24o05l long. E iar altitudinea medie a localității este de 276 m.
Fig.2 Poziția geografică a localității Luduș
în cadrul județului Mureș și a României
Unități morfologice și administrative
Relieful Depresiunii Colinare a Transilvaniei este rezultatul unei evoluții îndelungate în timp, determinate de evoluția generală a scoarței terestre (îndeosebi tectonica plăcilor), etapele de formare a munților, de caracteristicile geologice ale substratului și de acțiunea agenților modelatori externi. Din analiza acestor date, se poate schița evoluția generală a reliefului din timpuri îndepărtate și până astăzi.
Depresiunea Transilvaniei, definită morfologic ca depresiune internă, își conturează „personalitatea” geografică în trei erape principale: predepresionară sau prebadeniană, de bazin (badenian-panoniană) și glitogenetică (postpannoniană).
O dată cu apariția și ridicarea lanțului carpatic, în interiorul acestuia s-a produs o scufundare, în urma căreia s-a format o regiune de acumulare a sedimentelor (în prezent, Depresiunea Colinară a Transilvaniei, unitate majoră de relief în care se găsește și localitatea noastră). Ultima ridicare mai importantă a Carpaților a determinat și ridicarea Depresiunii Colinare a Transilvaniei (etapa glitogenetică). Fundamentul Depresiunii Colinare a Transilvaniei este alcătuit din roci asemănătoare Carpaților, fiind în realitate o regiune mai coborâtă a acestora, care a fost umplută cu sedimente, iar pe acestea a fost sculptat relieful colinar actual. Râul Mureș separă două mari diviziuni ale Depresiunii Colinare a Transilvaniei: Câmpia Transilvaniei și Podișul Târnavelor.
Orașul Luduș se găsește în următoarele subunități de relief: Câmpia Sărmașului (Câmpia Transilvaniei), Culoarul Mureșului și Podișul Târnăvenilor sau Dealurile Târnavei Mici (Podișul Târnavelor). Pe teritoriul localității Luduș, la nivel morfologic, pe dreapta Mureșului, sunt înălțimi destul de ridicate care urcă până la aproape 500 m în Dealul Cioarga (479,8 m).
Câmpia Transilvaniei, diviziune a Depresiunii Transilvaniei, situată la nord de Mureș, are ca și subunitate Câmpia Sărmașului, al cărei relief de coline (400-500 m) a fost modelat pe formațiuni moi și friabile (marne, argile, tufuri). Influența antropică s-a manifestat de timpuriu în valorificarea spațiului geografic, iar componenta forestieră a plătit cel mai mare tribut.
Valea Mureșului reprezintă o unitate fizico-geografică și economico-geografică, cu caracteristici proprii de trecere de la “câmpie” la Podișul Târnavelor.
Contactul Culoarului Mureșului cu “câmpia” se face brusc, printr-un versant abrupt, format din fonduri de cueste festonate. Spre Podișul Târnavelor, trecerea se face treptat, prin intermediul versanților de terasă cu altitudini asemănătoare (400-500m).
Podișul Târnăvenilor sau Dealurile Târnavei Mici, așezat la sud de Mureș, prezintă o serie de trepte largi desfăcute din culmea principală, care scad treptat spre nord în altitudine, încât, la un moment dat, fac corp comun cu terasele Mureșului.
Fig.3 Câmpia Sărmașului, cu relief de coline modelat
pe formațiuni moi și friabile
Fig.4 Podișul Târnăvenilor sau Dealurile Târnavei Mici
Fig.5 Unitățile de relief din județul Mureș
Scurt istoric al cuoașterii geografice și istorice a așezării
Datorită așezării localității Luduș între limitele mai sus amintite, în Culoarul Mureșului, între Câmpia Transilvaniei (situată la nord) și Podișul Târnavelor (situat la sud), orașul Luduș este centru de polarizare a întregii zone vestice a județului. Este o unitate administrativă bine proporționată, care concentrează peisaje geografice variate (de dealuri și de văi cu lunci și terase bine dezvoltate), cu condiții naturale (climatice și edafice) prielnice, cu importante resurse naturale compuse din zăcăminte de gaz metan și roci utile. Astăzi, Ludușul beneficiază de căi de comunicație – căi ferate și șosele-ce leagă localitatea de principalele orașe învecinate și totodată de celelalte regiuni ale țării noastre.
Fig.6 Ludușul beneficiază de peisaje geografice variate
Geografia și istoria locului a fost studiată începând cu sfârșitul secolului XVIII. O primă cercetare, ridicarea topografică iozefină (Josephinische Landesaufnahme), denumită și „prima ridicarea topografică”, este primul proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului Habsburgic realizat în perioada 1764-1785. Cu această ocazie au fost realizate primele hărți topografice ale zonei de către inginerii militari austrieci. După anul 1872, când la Cluj se înființează Universitatea Regală Maghiară, apar tot mai multe studii privind geografia și istoria acestor locuri, însă numărul acestora va crește simțitor după anul 1919, când se înființează învățământul superior românesc de profil în Cluj-Napoca. S-au scris numeroase articole, studii și lucrări având ca tematică elementele de geografie fizică a zonei Luduș. Vorbim despre lucrări cu tematică ce vizează relieful, clima, hirografia, vegetația fauna și solurile Câmpiei Transilvaniei și a Podișului Târnavelor. Istoricii au făcut și ei numeroase studii, s-au făcut cercetări aheologice care demonstrază existența aproape neîntrerupt a unor comunități umane în spațiul studiat, încă din perioada Epocii bronzului.
Dintre lucrările având ca tematică geografia zonei, menționez: Geologia Depresiunii Colinare a Transilvaniei-1960 (D.T. Ciupagea), Podișul Transilvaniei-1968 (M. Ilie) Atlasul Județelor-1978 (V.Cucu), Modelarea diferențiată și continuă a versanților din Depresiunea Transilvaniei-1980, I.Mac, Probleme ale formării și evoluției rețelei hidrografice din Depresiunea Transilvaniei-1985 (Grecu Florina), Morfologia Domului Bogata de Mureș-1993 (I.A. Irimuș), Relieful de domuri și cute diapire în Depresiunea Transilvaniei-1998 (I.A. Irimuș), Aspecte privind colmatarea iazurilorde pe valea Ludușului între miheșul de Câmpie și Zau de Câmpie-2000 (V. Sorocovschi și colab.), Depresiunea Transilvaniei-2003 (G.Pop), Câmpia Transilvaniei-studiu hidrogeografic-2005 (V. Sorocovschi)
La nivel local s-au scris câteva lucrări cu caracter monografic în anii 1977 (Monografia orașului Luduș, manuscris) și în anul 2008. În present este în pregătire o nouă monografie a orașului cu termen de finalizare în anul 2018.
CAP.II PREMISE ALE MODELĂRII SPAȚIULUI URBAN
2.1. Premise geologice
Depozitele de bază din care este alcătuită zona geologică a orașului Luduș sunt reprezentate prin marne, marne nisipoase, nisipuri și argile. Grosimea acestora depășește 3.500m și sunt așezate pe un fundament cristalin. Geologic, acestea aparțin neogenului și cuaternarului și sunt de vârstă sarmațiană, pleistocenă și holocenă.
În deschiderile naturale de la Fundătură, Cioarga, Gheja și malul Mureșului, depozitele sarmațiene apar sub formă de marne cenușii-vinete, cu grosimi de 20-25m, cu intercalări de tufuri vulcanice de Hădăreni precum și structuri de nisipuri gazeifere, marne nisipoase, calcare cenușii și dure. Toate aceste formațiuni sunt friabile, se solidifică ușor, conțin o cantitate mare de CaCO3 ori lentile de gips, fapt ce explică rezervele mari de calciu în sol și prezența sărăturilor în unele locuri.
În Culoarul Mureșului și în valea Pârâului de Câmpie apar depozite sedimentare cuaternare (pleistocene și holocene) alcătuite din depozite de terasă, vale (aluviale), pantă (deluviale), conuri de dejecție (proluviale), acumulări și surpări de teren.
Genetic, aceste formațiuni se pot grupa în:
depozite de terasă – pietrișuri, nisipuri, luturi loessidale – aflate în sudul orașului;
depozite aluviale – apar în lunca Mureșului – cuprind: bolovănișuri, prundișuri, nisipuri și mâluri;
depozitele deluviale apar sub formă de cuvertură întreruptă, dispusă peste formațiunile geologice mai vechi, multe soluri formându-se pe seama deluviului; acestea se găsesc la baza pantelor mai înclinate sau la schimbări de pantă și în general sunt materiale fin mărunțite, de natură lutoasă.
Sub aspect tectonic, regiunea corespunde zonei centrale de domuri și brahianticlinale cu strate puțin înclinate (1O-8O) îmbibate cu gaz metan. Depozitele proluviale – sunt generate de torenți și de pâraiele torențiale care transportă material solid ce-l depun sub formă de conuri de dejecție – cu o răspândire mai mare la contactul Luncii Mureșului cu versanții sau cu unele terase.
2.2. Premise climatice
2.2.1. Caractere generale ale climei
Climatul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, unitate majoră în care, așa cum am precizat, este situată și localitatea noastră, este influențat de mai mulți factori: așezarea pe latitudine și pe continent, poziția față de principalii centrii de acțiune atmosferică, relieful carpatic, altitudinea, vegetația dar și activitatea umană. În aceste condiții, vorbim la nivelul întregii țări, de un climat temperat-continental-moderat cu nuanțe de tranziție.
Prin așezarea pe continentul european, țara noastră se găsește în zona de interferență a acțiunii Anticiclonului Azoric, vara, și a Anticiclonului Siberian, iarna, ale căror dorsale înaintează până la linia Carpaților. Frecvența crescută a acestor dorsale pe continent la latitudini medii asigură persistența unui câmp maxim baric deasupra teritoriului României. De o parte și de alta a axului orientat aproximativ de la sud-vest spre nord-est, de-a lungul căruia se extind ariile celor doi anticicloni, se situează arii depresionare importante: cea islandeză și cea mediteraneană, țara noastră găsindu-se într-o zonă de convergență a traiectoriilor ciclonilor mobili desprinși din acestea. Astfel, variațiile sezoniere ale câmpului baric determină alternanța și schimbarea bruscă a maselor de aer atlantic și continental.
Clima caracteristică localității Luduș este extrem de dinamică, variind de la veri calde, cu temperaturi ridicate de peste 30°C la ierni foarte reci, cu minime de aproximativ -10°C. Trăsăturile climatice sunt o consecință a poziționării în centrul Transilvaniei, acest fapt determinând încadrarea teritoriului în sub-provincia climatică temperat moderată. Circulația și caracterul maselor de aer din V și NV, precum și prezența lanțului montan al Munților Apuseni, care se interpun ca o barieră în fața acestor mase de aer, definesc elementele climatice specifice.
În zona localității Luduș predomină o climă temperată, continental-moderată de dealuri și pădure, cu slabe influențe ale climatului cu efect de foehn, ce se manifestă mai ales în sectorul Ludușului, în zona de confluență a Mureșului cu Arieșul. Aici, clima se caracterizează printr-o umezeală relativ suficientă și printr-o repartiție neuniformă a tuturor elementelor climatice.
2.2.2. Evoluția climei în ultimii 100 de ani
În țara noastră s-a înregistrat o creștere semnificativă a temperaturii medii anuale observate. În ultima sută de ani, această creștere a fost in jur de 0,50C. Creșterea termică s-a accentuat în ultimele decenii, începând cu a doua jumătate a secolului XX, ajungând la valori cuprinse între 0,80C și 10C, pe regiuni extinse din România. În cazul precipitațiilor, există o diminuare ușoară a cantității anuale la nivelul întregii țări, în intervalul 1901-2007, acestea reducându-se cu 50 mm. Ultima cercetare asupra evoluției climei în interiorul Bazinul Carpatic, a arătat o creștere a temperaturii aerului în ultimii o sută ani, cu aproximativ 0,7°C. Acest fapt este demonstrat, de asemenea, de faptul că, șase dintre cei mai călduroși ani ai secolului 20 au fost înregistrați în anii '90. Contrar numelui său, Câmpia Transilvaniei nu este din punct de vedere geografic plată, ci mai degrabă o colecție de dealuri de aproximativ 300 – 450 m deasupra nivelului mării, în sud și 550 – 600 m deasupra nivelului mării, în nord.
2.2.3. Factori climatogenetici
În general, factorii climatogenetici se grupează în trei mari categorii:
factori cosmici (radiativi);
factori dinamici (circulația generală a maselor de aer și distribuția centrilor barici);
factori geografici locali (particularități și influențe introduse de specificitatea fizionomiei geografice a suprafeței topografice).
Factorii care influențează clima acestei zone sunt: altitudinea (276m), latitudinea (46O29I lat. N), forma văii Mureșului și orientarea sa de la vest la est, precum și vânturile din sector vestic, care aduc în această zonă precipitații de numai cca. 550-600 mm/an, datorită altitudinilor mai mici. Precipitațiile cresc spre estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei. Un alt factor care influențează clima din zona Luduș este dispunerea Carpaților Orientali, care, în anotimpul rece, reprezintă o adevărată barieră climatică în fața invaziilor maselor de aer continental care vin dispre estul și nord-estul continentului și care sunt generate de anticiclonul siberian. Totodată, așezarea localității în Depresiunea Colinară a Transilvaniei duce la apariția unor temperaturi foarte scăzute în anotimpul rece, în comparație cu regiunile montane carpatice, caracteristice pentru lunile ianuarie-februarie.
Pentru caracterizarea climatică a zonei Luduș, datele au fost furnizate de Administrația Națională de Meteorologie, Stația Meteo Târgu-Mureș, Direcția Județeană de Statistică Mureș, Agenția pentru Protecția Mediului și Administrația Bazinală de Ape Mureș. S-au folosit și date cuprinse în literatura de specialitate (Atlasul climatologic al României).
Factorii cosmici (radiativi)
Radiația solară prin toate componentele sale: directă, difuză, globală, reflectată, absorbită, efectivă reprezintă sursa calorică principală pentru întreaga gamă de fenomene fizico-geografice, fiind un factor climato-genetic esențial.
Radiația solară depinde de unghiul de incidență a razelor solare, de specificul atmosferei, iar cea difuză depinde de gradul de acoperire a cerului cu nori și de opacizarea atmosferei.
În sectorul mijlociu al Mureșului cuprins între Iernut și Luduș determinări directe asupra radiației solare și, respectiv, asupra bilanțului radiativ nu s-au făcut în mod sistematic. De aceea, în analiza factorilor radiativi vor fi redate sumar câteva particularități ale radiației solare globale, care constituie principala sursă de încălzire a suprafeței subiacente. Pentru aceasta au fost folosite datele din literatura de specialitate (Atlasul Climatologic) și cele oferite de Administrația Națională de Meteorologie (Stația Meteo Târgu Mureș).
Din analiza valorilor de la Stația Meteo Târgu Mureș și a datelor generale furnizate de Atlasul Climatologic rezultă că în zona Luduș radiația solară globală directă prezintă valori multianuale de 100-110 kcal/cm2/an, diferențiindu-se în funcție de altitudine.
În condițiile reliefului zonei studiate, valorile radiației solare globale sunt repartizate neuniform. Aceste valori depind de durata de strălucire a Soarelui, și apoi de caracteristicile suprafeței active (forme de relief, altitudine, expunere, pantă, fragmentare, microrelief, acoperire cu vegetație, solul, etc.).
Astfel, cu referire la întregul an, cele mai mici valori se înregistrează în perioada rece (lunile octombrie-martie), cu valori de 28,9 kcal/cm2, când durata de strălucire a Soarelui este influențată de durata scurtă a zilei, de frecvența mare a nebulozității și a zilelor cu ceață. Valorile cele mai mari, de 80,5 kcal/cm2, se înregistrează în perioada caldă a anului (lunile aprilie-septembrie), când numărul zilelor senine și durata zilei este mai mare decât iarna.
În această perioadă Soarele are cea mai mare înălțime deasupra orizontului și unele fenomene meteorologice (ca de exemplu, ceața) au frecvență redusă; în septembrie, când regimul anticiclonic este predominant și cerul senin are o frecvență mai mare, radiația solară se menține ridicată și scade brusc la sfârșitul lunii octombrie cu ocazia ploilor de toamnă, datorită scăderii în durată a zilei și a unghiului de incidență a razelor solare.
În fig. nr.7 este evidențiată durata de strălucire a Soarelui (nr. ore anual) în jumătatea vestică a jud. Mureș, în perioada 1981-2010. Astfel, se observă că, valorile duratei de strălucire a Soarelui (nr. ore anual) se încadrează între 1982,8 și 2175,5 (nr. ore anual), cu o diferență de 221,5 (nr.ore anual). În județul Mureș, durata maximă de strălucire a Soarelui (nr. ore anual) s-a înregistrat la stația meteorologică Târnăveni, 2175,5 (nr. ore anual), iar cea minimă de 1954,0 (nr. ore anual) la stația Batoș.
Fig.7 Durata de strălucire a Soarelui (nr. ore anual),în jud. Mureș,
în perioada 1981-2010
Din toate acestea rezultă că suprafața activă are un mare potențial de transformare a energiei solare în energie calorică. Datorită poziției teritoriului studiat procesele de încălzire sunt timpurii primăvara, mai intense vara și persistente toamna. Caracterul mozaicat al luncii Mureșului și al teraselor, ocupate cu diferite culturi agricole, determină dezvoltarea inegală a proceselor climatice (convecție termică, radiație nocturnă sau evapotranspirație).
Factorii dinamici
Circulația generală a atmosferei
Datorită poziției geografice în partea central-vestică a Depresiunii Transilvaniei, cât și datorită altitudinii mai reduse a reliefului, cu largă deschidere spre vest, zona este supusă predominant circulației generale atmosferice dinspre vest, cu caracteristici oceanice.
Circulația generală a atmosferei deasupra teritoriului studiat, ca de altfel în întreaga țară, este determinată de cei patru centri barici de acțiune a atmosferei. Astfel, un rol important în circulația atmosferică deasupra țării noastre îl are dorsala anticiclonului azoric ce își manifestă influența pe tot parcursul anului, dar mai ales în intervalul mai-iunie. Vara, extinderea anticiclonului azoric determină pătrunderea aerului umed dinspre ocean, ceea ce dă un aspect instabil și răcoros al vremii. Alt centru baric cu activitate deasupra țării noastre este ciclonul islandez, care este foarte extins și activ iarna, ca urmare a deplasării anticiclonului azoric spre sud, dând umezeală excesivă și cantități mari de zăpadă.
Fig.8 Ludușul, după o ploaie de vară
Centrul baric ce se formează deasupra Eurasiei, ca urmare a răcirii accentuate a suprafețelor de zăpadă, este anticiclonul est-european. Acesta este activ în sezonul rece, iar prin pătrunderea lui determină scăderi bruște de temperatură, zile geroase și viscol, fenomene întâlnite și în centrul Transilvaniei, dar cu frecvență și durată mică, comparativ cu regiunile extracarpatice, datorită poziției „de adăpost” oferite de Carpații Orientali față de această circulație. Perioada rece, când zilele sunt foarte umede cu cantități mari de precipitații, este determinată de pătrunderea ciclonilor mediteraneeni, care iau naștere în bazinul occidental sau cel central al Mării Mediterane.
Schimbările bruște ale vremii, favorizând producerea brumelor și a înghețurilor târzii de primăvară și timpurii de toamnă, deosebit de periculoase pentru agricultură, sunt cauzate de pătrunderea dinspre nord a anticiclonului scandinav. Cu frecvențe reduse și cu acțiune în perioada caldă a anului este anticiclonul nord-african. Acest maxim de presiune, de origine termică, înaintează dinspre sud, determinând zile de vară caniculare sau primăvara o încălzire deosebită de la o zi la alta.
În concluzie, cele mai importante circulații ale maselor de aer deasupra sectorului central-vestic al Depresiunii Colinare a Transilvaniei sunt influențele oceanice din vest și nord-vest, care se simt printr-o creștere a nebulozității spre est, creșterea gradului de umezeală, un regim termic moderat.
Regimul vântului este determinat de particularitățile reliefului și particularitățile circulației generale a atmosferei. Datorită amplasării centrale a arealului, este frecvent în cea mai mare parte a anului vântul din sector vestic și nord-vestic, dar în același timp se resimte o ușoară acțiune dinspre sud-vest, determinată de pătrunderea maselor de aer pe la sud de Munții Apuseni, prin Culoarul Mureșului. Acesta reprezintă 12,4%, ajungând în lunile de vară la 18-19%. Frecvența vântului dinspre sud-est, est și nord-est se explică prin schimbul de mase de aer dintre regiunea muntoasă și podiș și prin trecerea aerului dinspre ținuturile mai răcoroase ale Subcarpaților Transilvaniei spre regiunea mai caldă din Valea Mureșului, fiind mai frecventă primăvara (lunile mai, iunie).
În lunile de iarnă, vânturile dominante sunt cele din nord-est, respectiv pe Culoarul Mureșului, cu frecvențe cuprinse între 10,8-13,8%. Cele mai puternice vânturi ating 16m/s, dar în medie nu depășesc 3,1m/s. Cele mai frecvente vânturi cu viteze ridicate apar în luna februarie și țin cu intermitență până la sfârșitul verii, iar vitezele mai scăzute sunt specifice începutului de toamnă și de iarnă. În afară de vânturile dominante se mai înregistrează și mișcări locale ale aerului, de tip foehn, care se evidențiază în special primăvara. Foehn-ul, vânt cald, coboară de pe culmile Apusenilor spre Culoarul Alba Iulia-Turda, influențele sale resimțindu-se și la Luduș.
Fig.9 Etajul norilor inferiori numiți Cumulus mediocris
Fiind un element meteorologic cu acțiune discontinuă, vântul presupune și prezența calmului atmosferic, care are valori de 34,5% în arealul studiat.
Fig.10 Frecvența pe direcții a vântului
Ca fenomene meteorologice complementare se pot menționa depunerile de chiciură și ceață, care au o frecvență destul de ridicată toamna. Mersul elementelor climatice influențează hidrografia, precum și componentele biopedogeografice. În general, condițiile climatice existente sunt favorabile tuturor activităților antropice, ele neconstituind piedici în desfășurarea unui ritm normal de viață.
Viteza medie a vântului (m/s), în județul Mureș, în perioada 1981-2010 este prezentată în graficul următor. Astfel, se remarcă faptul că, valorile vitezei medii ale vântului (m/s) sunt cuprinse între 1,2 și 3,1 m/s, cu o diferență de 1,9 m/s. În județul Mureș, viteza medie a vântului s-a înregistrat la stația meteorologică Târnăveni (Bobohalma) 3,1m/s, iar cea minimă de 1,2 m/s la stația Batoș.
Fig.11 Viteza medie a vântului (m/s) în județul Mureș, în perioada 1981-2010
Factorii geografici locali
Temperatura aerului este un element climatic care este influențat de încălzirea și răcirea suprafeței terestre, a neomogenității acesteia și a repartiției energiei solare. Fiind în strânsă legătură cu acești factori, temperatura aerului prezintă variații în cursul anului, de la o lună la alta. Conform hărții care prezintă media anuală a precipitațiilor, rezultă că izoterma de 9OC încadrează tot spațiul pe care se întinde orașul Luduș, cuprinzând zona de luncă a Mureșului, Pârâul de Câmpie precum și terasele văii Mureșului. La sud și nord de Luduș, cele mai mari suprafețe sunt cuprinse între izotermele anuale de 8-9OC. În timpul anului, temperatura este într-o continuă evoluție, de la valori medii negative în intervalul decembrie-februarie, la valori pozitive în intervalul martie-noiembrie.
Fig.12 Brațul mort al Mureșului, în anotimpul rece
Urmărind mersul lunar al temperaturilor aerului se constată că luna cea mai rece din an este ianuarie, cu temperatura medie lunară de -50C…-40C, iar luna cea mai caldă este iulie cu +200C în medie. Ca și în întreaga Transilvanie, jumătatea a doua a iernii este mai geroasă, lunile ianuarie și februarie având o temperatură minimă care a ajuns la valori sub -250C în anii cei mai friguroși. Temperatura minimă absolută înregistrată a fost de -32,80C la 25.01.1942 și 23.01.1963. Amplitudinile termice anuale au valori destul de ridicate, atât în regiunile de luncă, cât și în cele deluroase înconjurătoare, fiind cuprinse între 21 și 260C.
Tabel nr.1
Temperatura medie lunară multianuală a aerului (0C), în perioada anilor 1901-2005
și 2011-2015, stația de observare Târgu-Mureș
(Sursa: Anuarul Statistic al județului Mureș, 2016)
O importanță deosebită prezintă pentru agricultură cunoașterea anumitor caracteristici ale temperaturilor, precum datele medii de trecere a temperaturii aerului prin pragurile de 00C, +50C și 100C, durata intervalului de zile cu temperaturi mai mari decât aceste praguri. În legătură cu mersul temperaturii aerului, o semnificație mai aparte o au primele și ultimele zile cu îngheț. Zilele de îngheț sunt considerate a fi acele zile în care temperatura minimă este mai mică sau egală cu 00C.
Intervalul de timp cu temperaturi mai mari de 00C este de 280-290 zile/an, iar a celui cu temperaturi negative de 75-80 zile/an. Numărul anual al zilelor cu îngheț este de 110-120 în centrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, iar numărul zilelor de vară este de aproximativ 60-85. Ceea ce caracterizează perioada caldă a anului sunt temperaturile pozitive, pe fondul unui bilanț radiativ pozitiv, care pot avea uneori valori foarte mari de peste +300C în aer și peste +500C la nivelul solului, unde se produc cele mai importante procese de transformare a energiei radiante în energie calorică, fiind sursa de încălzire a aerului din timpul zilei și domeniu de interfață al proceselor fizice care se produc în atmosfera inferioară cu cele biotice care au loc în sol. Cu mici excepții, mersul temperaturii aerului oferă condiții propice pentru o bună desfășurare a muncilor agricole, atât la început de primăvară, cât și la sfârșit de toamnă. Aceste valori mari ale temperaturii pot persista timp îndelungat, în funcție de gradul de continentalizare a maselor de aer, a duratei advecției de aer tropical și a intensificării fluxului de radiație solară.
Astfel, acest regim termic exercită o influență deosebită asupra anumitor fenomene meteo-climatice de vară, cum sunt: ploile torențiale, furtunile cu grindină, roua, evapotranspirația, intensificările de vânt, zilele tropicale.
Fig.13 Temperatura medie lunară multianuală (0C),între anii 1901-2005
Fig.14 Temperatura aerului – maxima absolută, minima absolută
și media lunară în anul 2015
În cursul anului, temperatura caracteristică zilelor de vară se poate atinge începând din martie până în noiembrie, cele mai multe zile de vară fiind în iunie-august. Când există invazii de aer fierbinte continental sau tropical, ca și sub influența încălzirii locale puternice din sezonul cald, temperatura maximă a aerului poate atinge sau depăși +300C, zilele cu o asemenea temperatură fiind numite zile tropicale. Numărul acestor zile tropicale variază între 17 și 19 pe an, iar în unii ani mai răcoroși pot chiar lipsi. Temperatura maximă absolută, la Tîrgu-Mureș, de +390C, a fost înregistrată în 29 iulie 1936. O valoare aproximativ la fel de mare, +38,80C a fost înregistrată în 25 august 2012.
Tabel nr.2
Temperatura maximă absolută(0C) Înregistrată în intervalul 1901-2015
(Sursa: Anuarul statistic al județului Mureș, 2016)
Temperatura minimă absolută, la Tîrgu-Mureș, de -38,80C, a fost înregistrată în zilele de 25 ianuarie 1952 și 23 ianuarie 1963. În ultimii 5 ani (în intervalul 2011-2015) o minimă de -22,40C a fost înregistrată în data de 8 februarie 2012.
Tabel nr.3
Temperatura minimă absolută (0C) înregistrată în intervalul 1901-2015
(Sursa: Anuarul statistic al județului Mureș, 2016)
În graficul următor sunt prezentate temperaturile medii, maxime și minime ale aerului (0C) în județul Mureș, în perioada 1981-2010. Se observă că, la cele 4 stații reprezentative: Târgu-Mureș, Batoș, Sărmaș și Târnăveni s-au înregistrat temperaturi medii ale aerului cuprinse între 8,9 și 9,30C, cu o abatere de 0,40C. Temperaturile medii maxime au fost cuprinse între 13,9 și 15,20C, cu o abatere de 1,30C, iar cele minime între 4,1 și 5,50C. Valorile temperaturilor s-au menținut la limite apropiate între ele.
Fig.15 Temperaturile medii, maxime și minime ale aerului (0C) în jud. Mureș,
în perioada 1981-2010
Precipitațiile atmosferice au valori medii de aproximativ 600m, conform Atlasului climatologic, care se încadrează la nivelul mediu al României. În general, la Luduș cantitatea medie de precipitații anuale este mai redusă cu 50-100 mm față de cea căzută în estul județului, ca urmare a destrămării fronturilor atmosferice la trecerea Munților Apuseni și refacerii lor doar spre estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei. Se poate spune că precipitațiile atmosferice căzute în teritoriul abordat sunt relativ bogate, încadrându-se în valorile medii specifice centrului Depresiunii Colinare a Transilvaniei.
Tabel nr.4
Cantitatea medie lunară și anuală de precipitații (mm),
căzută în Bazinul Mureșului, între anii 1901-2005
(Sursa: Anuarul Statistic al Județului Mureș, 2016)
Cantitățile medii anuale de precipitații căzute în ultimii ani sunt neuniforme, remarcându-se unii ani foarte ploioși, cu o mare frecvență a averselor și ploilor torențiale, în alternanță cu unii ani mai secetoși. Se evidențiază anii 2012, 2013, 2015, ani în care a căzut o cantitate apreciabilă de precipitații, în unele luni, care au favorizat obținerea unor recolte bogate de cereale în zonă. În schimb, anul 2003 a fost un an foarte secetos, când precipitațiile căzute au însumat doar 481,1 mm/an, aproape jumătate din valoarea maximă înregistrată.
Fig.16 Media precipitațiilor lunare (mm) căzute în Bazinul Mureșului,
în perioada anilor 1901-2015
Adesea, în semestrul cald al anului, mișcările puternice ale aerului pe verticală înalță brusc, la mare altitudine, aerul cald și umed al straturilor inferioare, condiții care favorizează apariția norilor cumuliformi ce duc la formarea furtunilor însoțite de intensificări ale vântului, căderea unei cantități mari de apă și grindină, precum și de puternice manifestări electrice. Toate aceste furtuni produc pagube mari în agricultură sau asupra așezărilor umane. Asemenea ploi sunt numite averse și ploi torențiale. Diferența dintre aceste două tipuri de ploi este de ordin cantitativ. Aversele sunt caracterizate prin începerea și încetarea aproape bruscă și prin variații de intensitate rapide, uneori violente, cu durată în general scurtă și sunt însoțite de descărcări electrice. Ploile torențiale au o durată mai lungă de manifestare și dau cantități mari de apă, cu o creștere treptată și o scădere treptată a intensității.
Cele mai mici cantități de precipitații se înregistrează în lunile de iarnă cu valori cuprinse între 20-50 mm (24,6 mm, în medie la Luduș, în luna februarie), chiar mai reduse în unele cazuri. În sezonul rece, o dată cu scăderea temperaturii aerului și solului și cu frecvență din ce în ce mai mare a maselor de aer rece, cea mai mare parte a precipitațiilor cad sub formă de zăpadă. Precipitațiile sub formă de zăpadă se înregistrează în lunile decembrie, ianuarie și februarie, dar nu sunt excluse în lunile noiembrie și martie, rareori chiar și în aprilie. Ca urmare, își face simțită prezența stratul de zăpadă. Grosimea medie a stratului de zăpadă este foarte redusă, rar ajungând la 9-10 cm. Numărul redus al zilelor cu zăpadă (15-20 zile/an) și grosimea redusă a stratului de nea fac ca viscolele să fie rare și favorizează utilizarea fără greutăți a mijloacelor de transport.
Creșterea cantității de precipitații începe cu luna aprilie și continuă până în luna iunie (89,8 mm la Luduș), după acest maxim pluviometric cantitatea medie de precipitații scăzând către sfârșitul anului.
În cursul anului cele mai mari cantități de precipitații căzute în 24 de ore se înregistrează vara, de regulă în lunile iunie-iulie, când un rol important în formarea lor îl joacă și convecția termică. Aceste ploi sunt însoțite, deseori, de manifestări electrice și căderi de grindină. Grindina se formează în norii cumulonimbus, puternic dezvoltați pe verticală, care apar la trecerea fronturilor reci sau care se formează o dată cu dezvoltarea curenților de convecție, în condițiile în care contrastul termic dintre aerul cald și rece devine foarte mare. Condițiile de geneză a grindinii determină dimensiunile, structura și forma acesteia (între 5-10 mm sau chiar dimensiunea unui ou de porumbel sau găină).
Ploile de toamnă sunt de lungă durată, caracterizate printr-o cantitate mică de precipitații, care se infiltrează treptat în sol, formând, alături de precipitațiile din sezonul rece, rezerva de apă pentru sezonul următor.
Frecvența zilelor cu precipitații este de 110-130 pe an, iar umiditatea relativă este de aproximativ 70% și exprimă gradul de saturare a atmosferei cu vapori de apă.
În graficul de mai jos sunt exemplificate cantitățile medii de precipitații (l/mp) și maxime în 24 de ore, în județul Mureș, în perioada 1981-2010. Astfel, cantitățile medii de precipitații (l/mp) au fost cuprinse între 57,8 și 81,4 l/mp, cu o abatere de 23,6 l/mp. Cantitatea maximă în 24 ore s-a înregistrat la stația meteorologică Târnăveni (Bobohalma), de 81,4l/mp.
Umezela relativă a aerului (%), în județul Mureș, în perioada 1981-2010 este redată în graficul următor. Se remarcă faptul că, valorile umezelii relative ale aerului (%) la cele 4 stații, variază între 58,6% și 64,6%, cu o diferență de 63,8%. Valoarea maximă de 64,9% s-a înregistrat la stația meteorologică Batoș, iar minima la stația meteorologică Tîrgu-Mureș, de 58,6%.
Fig.17 Cantitățile medii de precipitații și maxime (l/mp) în județul Mureș,
în perioada 1981-2010
Fig.18 Umezeala relativă a aerului în județul Mureș,în perioada 1981-2010
Nebulozitatea
Numărul anual de zile senine este de 110 zile iar zilele cu nebulozitate ating valoarea de 120 zile. Suprafețele mari ocupate cu apă, solurile umede și apropierea nivelului apei freatice de suprafață, determină o frecvență mai mare a cețurilor în zona de luncă în anotimpurile toamna, iarna și primăvara. La acești factori se adaugă, în unele perioade și temperatura apei râului Mureș în aval de Cuci-Dătășeni, care este mai mare decât în mod normal, datorită Centralei Termoelectrice, care accentuează diferența dintre temperatura apei și temperatura aerului.
Valoarea presiunii atmosferice depinde de viteza și direcția vântului. Nu se manifestă în mod diferențiat, precum celelalte elemente climatice. Fenomenul este condiționat de circulația maselor de aer aflate deasupra Europei. În zona Luduș, gradientul orizontal este îndreptat de la N-V la S-E, iarna de la S-E spre V, înregistrând o amplitudine anuală de 4-5 mb, conform Stației de observare Târgu Mureș.
Pe baza acestor date meteorologice se poate observa caracterul arid al climei. În climatul general temperat continental-moderat de dealuri și pădure, în care se încadrează orașul Luduș, se pot diferenția mai multe micro-climate, determinate de condițiile orografice locale. Cele mai importante microclimate sunt:
microclimatul versanților însoriți (versantul drept al Mureșului, care primește o cantitate mai sporită de căldură);
microclimatul versanților dosnici (părți din stânga văii Mureșului, unde insolația este mai redusă, umiditatea mai mare, evapotranspirația și scurgerea mai redusă);
microclimatul de vale (caracteristic văii Mureșului, cu frecvente inversiuni de temperatură mai ales iarna, unde versanții rămân deasupra aerului dens și rece, fiind mai încălziți, ca rezultat al invaziilor de aer polar); în acest microclimat se resimt vara, masele de aer vestic și cele cu efect de foehn care, venind peste Munții Apuseni din vestul țării, se cantonează în sectorul Arieș-Luduș (sector depresionar) favorizându-se temperaturi ce depășesc +37OC, +39OC.
Toți acești factori amintiți: vânturile, configurația reliefului, forma trapezoidală a Culoarului Mureșului cu îngustare în sectorul Luduș-Bogata, la care se adaugă și sursele de impurificare ale atmosferei, provenite de la: fabrici, întreprinderi, gospodării, diferite societăți comerciale, contribuie la apariția unor microclimate în care elementele de poluare sunt mari. Aerul poluat cu cantități mari de CO2, substanțe organice în descompunere la care se adaugă unele gaze de sondă ce sunt emanate, favorizează apariția unor perturbații cu consecințe negative asupra umidității, nebulozității, temperaturii, în frecvența cețurilor, etc., ce se răsfrâng asupra stării de sănătate a populației.
2.3.4. Proiecții prind scenariile climatice viitoare
Schimbările climatice afectează din ce în ce mai mult agricultura, resursele de apă, energia, turismul, sănătatea, etc., impactul asupra activității socio-economice fiind determinat atât de modificări în regimul mediu climatic, cât și de creșterea în intensitate, frecvență și durată a unor fenomene meteorologice extreme (valuri de căldură, secete, episoade cu ploi abundente, etc.).
Proiecțiile climatice bazate pe mediile ansamblului de 5 modele climatice regionale din cadrul programului EURO-CORDEX, sugerează că temperatura medie a aerului crește în toate lunile anului, în toate municipiile: Sibiu, Brașov și Tîrgu-Mureș, în condițiile scenariilor de schimbare climatică analizate pentru orizontul 2021-2050, comparativ cu perioada actuală, 1971-2010. Creșterea valorilor termice este mai mare, în special în lunile de vară. Din punct de vedere al precipitațiilor, deși nu există un semnal clar în cantitatea lunară a acestora, episoadele cu precipitații abundente se pot înregistra cu o frecvență mai mare. Acestea pot fi întrerupte de perioade secetoase, mai frecvente îndeosebi în lunile de vară și prima lună de toamnă, cu efecte majore asupra gradului de aprovizionare cu apă a solurilor. În condițiile în care scenariile climatice viitoare pentru orizontul 2021-2050 sugerează o creștere a temperaturii medii la nivelul regiunii și o frecvență mai mare a episoadelor cu precipitații abundente întrerupte de intervale secetoase, sunt necesare măsuri specifice de atenuare a impactului fenomenelor meteo extreme și adaptarea tehnologiilor agricole la creșterea frecvenței și intensității acestora.
2.3. Premise hidrologice
Încă de la apariția sa, omul a fost direct sau indirect dependent de apă, pentru satisfacerea necesităților de ordin fiziologic și igienic, pentru o serie de procese „tehnologice” (agricultură, meșteșuguri, ulterior industrie, transport, ca factor recreativ, etc.). Așa se face că perimetrul localității noastre prezintă urme de locuire încă din preistorie, râul Mureș reprezentând, în cazul de față un factor impotant.
2.3.1. Râul Mureș
Obârșia Mureșului este situată în partea sudică a Munților Hășmașul Mare și cale de 756 km, fiind cel mai lung râu al țării, călătorește spre Tisa, în Ungaria, fiind cel mai important afluent al acestuia. După ce părăsește România, Mureșul străbate aproape 38 km prin Ungaria până la Seghedin. Suprafața bazinului său măsoară 29.289 km2 din care 27.890 km2 doar în România. Pe lângă alte caracteristici interesante, Mureșul curge mai întâi în direcția SE-NV prin depresiunea Giurgeu, după care curge spre Vest, traversează munții vulcanici Căliman–Gurghiu, formând pitorescul defileu Toplița–Deda, lung de 50 km. Ieșind din munți, străbate Podișul Transilvaniei pe direcția NE-SV și trece prin Reghin, Tîrgu Mureș, Luduș și Aiud. Ajunge în Cîmpia de Vest, după ce trece prin Alba Iulia și Deva. Dintre afluenții mai importanți amintesc: Târnavele, Arieșul, Sebeșul, Streiul și Ampoiul. În zona Luduș, Mureșul mai primește un aport de ape din partea Pârâului de Câmpie, sau Ludușelul, cu numele său din alte vremuri, Valea.
Râul Mureș reprezintă artera hidrografică principală ce traversează de la est spre vest orașul, unde colectează apele Pârâului de Câmpie. Acest pârâu străbate partea orașului Luduș aflat pe malul drept al Mureșului, de la nord la sud. Pe raza localității Luduș, Mureșul are o vale destul de largă, cu o pantă medie generală ce scade cu cca. 0,32m/km. Astfel, între punctele de vărsare ale râurilor Niraj și Arieș există o diferență de nivel de 24m/75km. În aceste condiții, în zona Luduș se constată un proces de meandrare și formarea unui număr mare de insule mici. La nivelul cursului principal al Mureșului, coeficientul de meandrare este în zonă de 2,86 și se menține și pentru afluenții direcți ai Mureșului între 1,06-1,26. Pe raza orașului Luduș, meandrele au dispărut o dată cu lucrările de regularizare a cursului, de la sfârșitul anilor ’70. Astfel au apărut așa-numitele „brațe moarte”, unele folosite pentru piscicultură, iar altele dispărând în urma colmatării cu nămol provenit din spălarea sfeclei de zahăr de la fabrica de profil din localitate și transformate în veritabile terenuri arabile. Procesul de meandrare este favorizat și de diferențieri în viteza apei, datorită faptului că Mureșul intersectează brahianticlinalul Luduș-Bogata, iar în sinclinalul Luduș-Gura Arieșului valea se lărgește, procesul de aluvionare și înmlăștinire, fiind astfel în creștere.
Fig.19 Râul Mureș
2.3.2. Afluenții tributari Mureșului în zona Luduș
În zona localității Luduș, afluenții tributari Mureșului sunt puțini: Pârâul de Câmpie și pârâul Găbud. Aceștia au cursul puternic influențat de tectonica regiunii, de poziția domurilor și a sinclinalelor. Fiind pâraie autohtone, au pante mici 0,5-1,5m/km, cu intense procese de înmlăștinare. Apele freatice din bazinul de recepție a acestora sunt sulfatate sau carbonatate, având un grad ridicat de mineralizare și duritate fiind neutilizabile în alimentația cu apă a populației. Alimentația râului Mureș și a afluenților săi din această zonă este pluvio-nivală, la care se mai adaugă o moderată alimentare subterană.
Bilanțul hidrologic se caracterizează printr-un circuit mai lent al apei și, din această cauză, el contribuie puțin la creșterea debitului de apă al râului. Sub aspectul repartiției scurgerii se constată variații în funcție de anotimp, remarcându-se o maximă de primăvară și o minimă de iarnă.
Fig.20 Lunca Pârâului de Câmpie
2.3.4. Debitul râurilor din zona Luduș
Debitul mediu pentru bazinul Mureșului este la Luduș de 41,5 m3/s și debitul de diluție de 6,24 l/s/km2. Din analiza debitelor lunare se constată că scurgerea minimă are loc în perioada august-septembrie și iarna, debitul minim absolut înregistrat pe Mureș, în sectorul Luduș, fiind de doar 4,6 m3/s în lunile noiembrie-decembrie 1989. Valori scăzute în ceea ce privește debitul râului s-au înregistrat și în alți ani cum ar fi anul 1961, lunile septembrie-octombrie, când s-a înregistrat un debit de 5,87 m3/s.
Fig.21 Repartiția scurgerii râului Mureș, în zona Luduș,pe anotimpuri, în procente
Temperaturile negative din timpul iernii nu determină înghețarea la suprafață sau la mal a Mureșului în zona Ludușului. Această situație e posibilă datorită Centralei Termoelectrice Luduș-Iernut (situată pe teritoriul administrativ al comunei Cuci), în aval de aceasta apa fiind încălzită de deversările de apă reziduală utilizată la răcirea turbinelor de producere a curentului electric. Dacă înainte de darea în folosire a centralei electrice, în iernile geroase se forma pod de gheață pe Mureș la Luduș, în prezent acest fenomen lipsește. Vara, temperatura maximă a apei râului Mureș ajunge la +200C iar cea a Pârâului de Câmpie la +300C. De asemenea, ceața este un fenomen amplificat de prezența acestei centrale în apropierea Ludușului.
Începând din luna februarie debitele râurilor încep să crească ca urmare a precipitațiilor abundente de primăvară, coroborate cu procesul de topire a zăpezii acumulate pe parcursul iernii. Acestea duc la formarea de viituri ce pot deveni periculoase pentru locuitorii din luncă și pentru terenurile agricole.
Debitul mediu anual crește de-a lungul Pârâului de Câmpie de la 0,290 m3/s, la stația hidrometrică Miheșu de Câmpie, până la 1,199 m3/s amonte de confluența cu Mureșul. Raportând acest debit la suprafața totală a bazinului de 643 kmp, rezultă un debit mediu specific, la confluență, de 1,86 l/s/kmp, valoare ce se situează sub media pe țară (4,7l/s/kmp), dar care asigură cursului principal caracterul permanent al scurgerii (la altitudinea medie a bazinului de 373m).
Au existat și perioade cu debite foarte scăzute ale apelor curgătoare. Pe parcursul anilor 1864, 1865, 1866, 1954, și 1963, datorită perioadelor de secetă, cursul Pârâului de Câmpie aproape că a secat. Debitul aluvionar transportat de râul Mureș în sectorul amintit este de 7,10 kg/s. Turbiditatea se menține ridicată aproape tot timpul anului, mediile anuale ajungând la 170-200 g/m3. Prin această scurgere solidă de ansamblu, Mureșul transportă anual în Tisa aproximativ 1,84 milioane m3 aluviuni, care corespunde unui strat erodat de 0,067 mm.
În această zonă, aproape în fiecare primăvară se produc viituri ce provoacă inundații, mai ales în zona de luncă a Mureșului și a Pârâului de Câmpie. Frecvența, durata și mărimea viiturilor reflectă specificul climatului cu caracter continental. Mari inundații au avut loc la Luduș în anii 1867, 1910, 1913, 1925, 1932, 1942 1970, 1973, 1975, 1995, 1998. De altfel, în secolul XIX (anul 1857) sunt consemnate în ziarele vremii, fenomene meteorologice extreme: ploi pe o durată de zeci de zile urmate de viituri și grindină de mărimea unui ou de găină în zona Luduș. Se mai consemnează și o perioadă de trei ani de secetă în zonă, între anii 1864-1866. Inundațiile apărute după anul 1980 nu au avut efecte catastrofale asupra locuințelor din oraș, datorită construirii digurilor de protecție pe malurile Mureșului.
2.3.5. Inundațiile din anul 1970–cauze, consecințe, urmări.
Deși inundații s-au produs în mai mulți ani în zona Ludușului, debitul maxim absolut înregistrat pe Mureș, în ultima sută de ani, a fost stabilit la viitura din luna mai a anului 1970. Conform hărții inundației din anul 1970 din județul Mureș, cota de inundație a fost de 250, cota maximă 430, iar data la care a fost înregistrată a fost 13 mai 1970.
Cauzele producerii inundațiilor catastrofale din anul 1970 (13-15 mai) au fost: precipitațile foarte mari (100-120 mm în 2 zile) care au căzut pe versanții vestici ai Munților Călimani, Gurghiu, Harghita; topirea bruscă în perioada 5-11 mai 1970 a unui strat gros de zăpadă, care a depășit 1 m grosime în M-ții Harghitei; îmbibarea solului și creșterea scurgerii de suprafață datorită timpului ploios ce a caracterizat anul 1970; suprapunerea undelor de viitură, în timp, de pe râurile: Niraj, Comlod și Pârâul de Câmpie; ruperea digurilor lacurilor de la Zau de Câmpie și Tăureni și lipsa digurilor de pe malurile Mureșului, în zona orașului Luduș. Marile revărsări ale cursurilor de apă din bazinul Mureșului i-au pus la grele încercări pe locuitorii orașului Luduș și ai împrejurimilor sale. Împrejurimile și aproape trei pătrimi din suprafața orașului Luduș au fost supuse atacului necruțător al apelor.
Este data de 13 mai, orele 13. În sprijinul celor năpăstuiți de vitregiile naturii sosesc 160 de soldați, gradați, ofițeri, înarmați cu tehnica de salvare corespunzătoare, bărci pneumatice și elicoptere, dar mai ales cu înalte calități morale. Ploaie cumplită și frig, oboseală și sete de somn.
Din zona inundată a Ludușului și satului Chețani au fost salvate peste 300 de vieți omenești. Din gurile nesățioase ale Mureșului au fot smulse peste 2000 de bovine. Nici nivelul de creștere al apelor, nici viteza care urca la 4m/s, nici mugetul lor sinistru în bezna care se lăsase ca o mantie, nu au putut provoca nici cea mai mică fisură care să permită ca prin zidurile calmului și bărbăției să se strecoare panica. Au învins dârzenia, cutezanța și eroismul acestor militari.
Fig.22 Militari intervenind cu elicopterul pentru a salva sinistrații în 13 mai 1970
În aceste condiții, la Luduș au fost distruse sau avariate un număr de 509 case particulare, precum și un număr de 6 sedii de unități economice. Din fericire nu s-au înregistrat victime, militarii armatei făcându-și cu eroism datoria.
Imaginile realizate de Ovidiu Crișan, dar și cele din arhiva Primăriei, prezente în paginile acestei monografii, demonstrează dramatismul acelor zile.
La retragerea apelor după trecerea viiturilor, râul Mureș lasă un strat de aluviuni variat ca grosime și textură în funcție de mărimea viiturilor și de natura rocilor din care provin aluviunile.
Fig.23 Ludușul acoperit de ape, în 14 mai 1970
2.3.6. Calitatea apei Mureșului în zona localității Luduș
Apa râului Mureș are diverse utilizări în alimentarea cu apă industrială, pentru irigațiile prin aspersiune din lunca văii, iar în ultimul timp și pentru alimentarea cu apă a populației.
Fig.24 Râul Mureș la nivelul maxim, 14 mai 1970
Mureșul poate să asigure în totalitate necesarul de apă potabilă chiar dacă în timpul verii debitul este mult scăzut.
Orașul are un sistem centralizat de alimentare cu apă, care asigură apă potabilă în perimetrul localității și în localitățile învecinate. Sistemul de alimentare are două surse de apă:
de suprafață, râul Mureș, care alimentează a doua linie operațională din stația de tratare; stația a fost construită în anul 1985 și reabilitată în anul 2016; din priza de apă se prelevează un debit de 3265 mc/zi;
sursa subterană a orașului este apa de adâncime captată prin două drenuri și îmbogățită cu apă de suprafață. Apa din sursă este nepotabilă având indicatorii: amoniu, Mg, Ca, Cl și conductivitatea depășind valorile normale.
Din punct de vedere chimic și biologic, calitatea apei Mureșului este urmărită la uzina de apă din Luduș, aceasta fiind printre primele din România ce a beneficiat de o instalație de ozonare a apelor distribuite în rețeaua publică spre consumul populației. Investițiile în modernizarea serviciului de apă-canalizare au continuat și în perioada 2013-2016, când a fost demarat vastul proiect „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și de apă uzată în județul Mureș'', implementat de Compania Aquaserv Mureș.
S-a construit o nouă stație de epurare a apelor menajere, situată în imediata apropiere a cartierului Gheja-Luduș și la ceva distanța de râul Mureș. Aici, în prima clădire, instalațiile disipatoare preiau șuvoiul continuu de ape menajere, murdare, uzate, poluate cu tot felul de substanțe chimice, microbi și boli, provenite din locuințele ludușenilor. În a doua clădire se află bazinele de decantare, de aerare și tratare microbiologică a apelor menajere deja disipate. Practic din această clădire, apa tratată microbiologic, nepoluată este deversată în râul Mureș. Nămolul, de asemenea tratat microbiologic este pompat în clădirea a treia. Acolo se află îngroșătorul de nămol. După mai multe zile de prelucrare, nămolul deshidratat și tăiat în bucăți mari este trimis, cu mașini speciale, la groapa ecologică de gunoi menajer din județul Mureș. Nămolul poate fi utilizat în mod gratuit de fermieri ca îngrășământ în agricultură. Întregul proces tehnologic de la noua stație de tratare a apei din Luduș este automatizat, intervenția omului se rezumă la supravegherea tablourilor de comandă.
La Uzina de tratare a apei potabile, prin introducerea concentratorului de ozon și al filtrului de cărbuni activi, apa care ajunge la robinetele beneficiarilor din Luduș, Gheja, Roșiori, Bogata, Chețani și Ațintiș este pură 100%, sigură pentru sănătate.
Tot în cadrul amintitului proiect, rețeaua de apă potabilă din oraș a fost extinsă cu 8,549 km, noua stație de pompare asigurând o presiune a apei pe rețea de 100 litri pe secundă (față de 50 l/s, în trecut) distribuiți în toate cartierele orașului, astfel. Valoarea totală a obiectivelor ludușene din proiectul companiei Aquaserv este de peste 18 milioane de euro, orașul Luduș beneficiind de cea mai mare investiție din istoria sa, rezultând servicii civilizate de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.
În urma analizelor de laborator realizate în perioada 1.01.2017 – 31.01. 2017 de către furnizorul de apă Aquaserv, asupra apei potabile pe care o furnizează populației localității Luduș, rezultă faptul că valorile medii determinate privind parametrii indicatori de calitate se încadrează în valorile stabilite prin Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile.
Tabelul 5
Valorile medii determinate privind parametrii indicatori de calitate
Sursa: https://aquaserv.ro/apa/calitatea-apei
Calitatea apei este necesară fiecărui tip de folosință fiind o problemă de mare actualitate și se poate spune că la ora actuală este factorul care decide orientarea alimentărilor cu apă. În afara faptului că această calitate trebuie să corespundă perfect cerințelor consumatorilor, ea este aceea care stabilește și categoria de sursă de apă ce poate fi folosită, precum și tehnologia de tratare necesară atingerii indicatorilor de calitate solicitați de Uniunea Europeană, factori determinanți în alcătuirea unui sistem de alimentare cu apă.
2.3.7. Apele subterane
Apele subterane sunt cantonate în depozite cuaternare (aluviale, deluviale și proluviale). Pânza freatică are un nivel ce variază în funcție de structura morfologică și litologică a terenului, de depărtarea de râul Mureș, precum și de alți factori fizico-geografici. Conform Monografiei orașului Luduș (1977), structura depozitelor aluvionare, prezentată în secțiune tip, se prezintă astfel:
0,5m-5,7m sol vegetal argilos-nisipos, praf nisipos sau nisipuri argiloase;
1m-10m nisip și prundiș;
patul orizontului acvifer constituit din argile și marne nisipoase.
Pe nivelurile teraselor superioare adâncimea lor este mai mare, între 4-6 m cu oscilații periodice relativ mici (0,4-0,5 m). Datorită coeficientului de permeabilitate ridicat, debitele ce pot fi captate din puțurile executate sunt de 4-5 l/min.
Pe versanți s-a format o pânză continuă de apă freatică. Adâncimea la care s-a format pânza de apă freatică este variabilă, în funcție de microforma de relief. În majoritatea cazurilor se găsește la cote sub 6 m, dar sunt unele microforme depresionare, unde local apa freatică poate să apară la cote mai ridicate, chiar la suprafață în anii ploioși, rezultând mici mlaștini. Rocile argiloase în care sunt cantonate apele au o permeabilitate redusă, asigurând o mișcare și pe orizontală a apei. Din păcate, apa are un conținut foarte mic de iod. Din această cauză în trecut erau întâlnite frecvent în zona Luduș cazuri de gușă nodulară.
Apele de adâncime sunt situate în depozite nisipoase (sarmațiene și pliocene) și sunt adaptate la structuri de brahianticlinal și domuri. Prin foraje de mare adâncime s-au identificat ape de zăcământ (sărate, bromurate, iodurate).
2.4. Premise geomorfologice
Relieful de pe teritoriul orașului Luduș, așa cum se prezintă astăzi, ca de altfel tot relieful din Culoarul Mureșului, din sectorul sudic al Câmpiei Transilvaniei, este rezultatul adâncirii Mureșului în formațiuni sedimentare sarmațiene și pannoniene, simțitor înainte de Cuaternar. Acest teritoriu a oferit condiții favorabile pentru activitatea factorilor modelatori. Timpul de lungă sedimentare a Bazinului Transilvaniei, retragerea treptată a apelor marine și lacustre prin Culoarul Mureșului și poziția mai înaltă a acestei depresiuni în raport cu cele pericarpatice au contribuit la erodarea intensă a cuverturii inițiale ce avea aspect de câmpie înaltă fluvio-maritimă și fluvio-lacustră. În aceste condiții, morfodinamica actuală este determinată de eroziunea fluviatilă, torențialitate, procese gravitaționale și de inundabilitate.
Orașul Luduș, a cărui vatră inițială a fost dispusă pe restrânsul con de acumulare al Pârâului de Câmpie, se găsește astăzi în următoarele subunități de relief: Câmpia Sărmașului (Câmpia Transilvaniei), Culoarul Mureșului și Podișul Târnăvenilor (Podișul Târnavelor).
Câmpia Transilvaniei, este a doua unitate majoră din cuprinsul Podișului Transilvaniei și este situată la nord de Mureș. Are ca și subunitate Câmpia Sărmașului al cărei relief de coline (400-500 m) a fost modelat pe formațiuni moi și friabile (marne, argile, tufuri). Unitatea a intrat în literatura geografică sub numele de câmpie, chiar în condițiile în care structural și morfologic realitățile ar permite așezarea acesteia, fără nicio ezitare, în cadrul unităților de dealuri, așa cum de fapt se și procedează atunci când se trece la evidențierea unităților de rang inferior (ex. Câmpia Sărmașului). Având energia medie a reliefului sub 100m, interfluviile joase și domoale separate de văi largi sugerează un stadiu înaintat de evoluție. Pe versanți se remarcă existența movilelor conice sau turtite (glimee, grueți), materializate prin procese de alunecare, care se extind pe areale de sute de hectare.
Fig.25 Colinele Ludușului. În plan îndepărtat
se observă altitudinea maximă de 479,8m în Dealul Cioarga
Văile care curg spre Mureș, în zona Luduș sunt largi cu o pantă longitudinală a talvegurilor redusă (sub 5‰), luncile lor fiind intens aluvionate. Se remarcă, pe teritoriul orașului, Pârâul de Câmpie. Procesul de aluvionare este pus pe seama materialelor aduse de torenții laterali.
Influența antropică s-a manifestat de timpuriu în valorificarea spațiului geografic iar componenta forestieră a plătit cel mai mare tribut. Prezența topicului „de câmpie” ca determinativ al multor localități (Sângerul de Câmpie, Zau de Câmpie, Miheșu de Câmpie, Căpușu de Câmpie ș.a.) reflectă modul de utilizare veche a teritoriului agricol prin defrișare – contrastând flagrant cu realitatea morfologică actuală, colinară prin excelență.
Valea Mureșului reprezintă o unitate fizico-geografică și economico-geografică cu caracteristici proprii de trecere de la „câmpie” la Podișul Târnavelor. Contactul Culoarului Mureșului cu “câmpia” se face brusc printr-un versant abrupt format din fonduri de cueste festonate, cu valori situate între 400m-450m altitudine. Spre Podișul Târnavelor trecerea se face treptat, prin intermediul versanților de terasă cu altitudini asemănătoare.
Lunca actuală este presărată cu microdepresiuni, meandre părăsite, grinduri și popine. Deasupra luncii se succed 6 nivele de terase, dintre care unele au o mare extindere în partea de sud a orașului.
Podișul Târnăvenilor, subunitate a Podișului Târnavelor (a treia mare unitate a Podișului Transilvaniei, numită și Podișul Transilvaniei Sudice), este așezat la sud de Mureș și prezintă o serie de trepte largi desfăcute din culmea principală, care cad treptat spre nord în altitudine, încât, la un moment dat, fac corp comun cu terasele Mureșului. Culmile înalte sunt marcate din loc în loc de vârfuri piramidale ascuțite numite „picuiuri” menținute de nisipurile cimentate ori de tufurile vulcanice. Aici, în subsol, formațiunile sarmațiene sunt dominante. Arealele cu roci predominant argiloase sunt puse în evidență și prin interfluvii aplatizate, separate de văi foarte largi.
Râurile care drenează podișul spre nord se scurg în râul Mureș prin văi adânci și largi cu o avansată maturitate, acestea fiind un rezultat al manifestării substratului format din depozite permeabile (conglomerate și nisipuri) în alternanță cu roci moi, impermeabile (marne și argile). Dintre aceste văi se pot menționa cea a Găbudului, pârâu care se varsă în râul Mureș în partea de sud a cartierului Gheja. Relieful care este caracteristic acestei zone aflată pe teritoriul localității Luduș este unul de denudație și de acumulare.
2.5. Premise biopedogeografice
Aceste elemente sunt rezultatul acțiunii în timp a condițiilor climatice, apă și aer asupra reliefului, depinzând de structura și compoziția substratului argilo-carbonatic în alcătuirea solului ca strat de sinteză al factorilor abiotici, ce are proprietatea de a înmagazina substanțele nutritive, care să faciliteze dezvoltarea vegetației și implicit a faunei.
Aceste trei elemente – vegetația, fauna și solurile – sunt bine dezvoltate și au personalizat, încă din cele mai vechi timpuri, un mediu bine închegat ce a dăinuit în timp, fapt observat și în favorizarea, apariția și dezvoltarea comunităților umane din antichitate.
2.5.1. Vegetația
Vegetația care caracterizează spațiul ludușean este rezultatul acțiunii în timp a condițiilor climatice, apă și aer asupra reliefului, depinzând de structura și compoziția substratului.
Condițiile fizico-geografice existente au determinat asociațiile vegetale prezente, cu origini diferite ale elementelor floristice–nordice, subarctice, continentale-orientale, sudice și sud-estice, precum și endemisme. În prezent covorul vegetal a suferit multe modificări ca urmare a influenței antropicului, apărând întinse terenuri agricole.
În cadrul vegetației arborescente se remarcă pădurile de stejar, arbore de origine central-europeană, pe alocuri în amestec cu alte foioase, între acestea înscriindu-se, frecvent, carpenul (Carpinus betulus). În Câmpia Transilvaniei și în Podișul Târnavelor apar păduri de stejari mezofili, în primul rând stejarul pedunculat (Quercus pedunculata), iar pe versanții sudici este prezent, în mod izolat însă, cerul (Quercus cerris). Pădurea, pe lângă esențele dominante, deține și alte specii de arbori, între care: paltinul de câmp (Acer platanoides), jugastrul (Acer campestre), plopul tremurător (Populus tremula), cireșul păsăresc (Cerasus avium), teiul (Tilia cordata), etc. la care s-ar putea adăuga, în locurile mai umede, frasinul (Fraxinus excelsior).
În categoria arbuștilor se remarcă: alunul (Corylus avellana), sângerul (Cornus sanquinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), păducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), numele acestuia fiind pus pe seama relației dintre perioada de înflorire a acestuia, care corespunde cu înregistrarea unei anumite temperaturi în sol și timpul optim pentru însămânțarea porumbului, măceșul comun (Rosa canina), iar de-a lungul văilor, în general pe soluri bogate în substanțe organice, este prezent socul (Sambuculus nigra).
Fig.26 Vegetație de stepă, specifică localității Luduș
La marginea pădurii crește una dintre lianele acestui teritoriu, respectiv curpenul de pădure (Clematis vitalba). Stratul ierbos este format din floră de mull, graminee, floră acidofilă, precum și specii precum lăcrămioara (Convallaria majalis).
Alături de vegetația arborescentă și arbustivă, se remarcă terenurile agricole și pajiștile secundare, apoi pajiștile secundare-stepizate, unde apar grupări de iarba vântului (Aspera spica-venti) și păiușul comun (Festuca pratensis).
În zona Luduș se semnalează, pe spații destul de întinse, vegetația de silvostepă reprezentată prin petice de cvernicee (mai ales pe pantele cu expunere nordică) și prin pajiști semi-uscate, care predomină acolo unde nu au fost înlocuite cu terenuri agricole. Aceste asociații silvostepice sunt doar în mică parte rezultat a acțiunii climei, rolul cel mai important al acestui mod de manifestare revenindu-i substratului marno-argilos, care nu permite infiltrarea și acumularea apei.
Fig.27 Vegetație de luncă
De-a lungul râurilor este prezentă vegetația specifică de luncă, constituită, în principal, din zăvoaie cu esențe moi: răchită albă (Salix alba), răchită comună (Salix fragilis), plopul alb (Populus alba) și din fânețe de luncă cu ierburi mezofile (pe terenuri mai uscate) și higrofile (pe terenuri mai umede); se mai întâlnește stuf (Phragmites communis), papură (Tipha), rogoz (Carex) și altele.
2.5.2. Starea pădurilor
Conform tipurilor de ecosisteme din orașul Luduș, în funcție de clasificarea Corine, suprafața acoperită cu păduri ocupă circa 319,34 ha, din care păduri de foioase în suprafață de 96,15 ha și păduri de amestec în suprafață de 3,07 ha. Starea ecosistemelor forestiere în orașul Luduș coboară la nivelul satisfăcător favorabil. Există o presiune economică crescândă, mai ales asupra pădurilor private și a celor administrate de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA.
Tabel nr.6
Suprafața ocupată de păduri în orașul Luduș,conform clasificării CORINE
Sursa: Raport de mediu la P.U.G. Luduș, 2014
Un astfel de exemplu îl constituie defrișarea ilegală a unei suprafețe de aproximativ 14ha de salcâm din apropierea zonei rezidențiale și defrișări ilegale în rezervația de molid din cartierul Gheja în anul 2009. O soluție optimă o constituie continuarea participării orașului Luduș la Programul de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor degradate, reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a pădurilor.
Astfel, 10,56 ha terenuri degradate din extravilanul orașului au fost sistematizate prin plantare în zona “Coasta lui Papuc”.
2.5.3. Fauna
În concordanță cu elementele de vegetație și determinate de condițiile de relief și climatice se dezvoltă și componentul faunistic al regiunii, care cuprinde: iepurele (Lepus europaeus), căprioara, veverița, nevăstuica (Mustella nivalis), pârșul (Glis glis), orbetele sau cățelul de pământ (Spalax leucodon transsylvanica), mistrețul, precum și păsări: ciocănitoarea (Aryobates major), gaița (Garrulus glandoris), gaia (Milvus milvus), pupăza (Upuca epops), turturica (Streptotelia turtur), porumbelul gulerat (Columba palambus), cinteza (Fringilla montifrigilla), grangurele (Oriolus oriolus), cucul (Cuculus canorus), fazanul (Phasianus colchicus) colonizat aici.
Biotopul apelor curgătoare și lacustre cuprinde diverse specii de pești precum crapul (Cyprinus carpia), cleanul (Lenciscus squalins), știuca (Esox lucinus), somnul (Silurus glanis). Mai apar racul (Astacus), moluște și rațele sălbatice (Anas platyrhyuchos).
2.5.4. Solurile
Factorii pedologici care au favorizat formarea învelișului de sol sunt: relieful, materialul parental, clima, apa freatică, formațiunea vegetală și vârsta. La aceștia se adaugă și factorul uman. În funcție de precipitații, natura terenului, nivelul pânzei freatice, compoziția chimică, tipul de vegetație, cercetătorul Jakab Samuel amintește în lucrarea sa, apărută în anul 1965 și intitulată „Solurile din raionul Luduș” următoarele tipuri de soluri, care conform STRS 2003 sunt:
a. Luvisolurile și hidrisolurile s-au format pe depozite de origine fluvială (mâluri și argile), cu apă freatică aproape de suprafață și sub o vegetație ierboasă hidrofilă. Solurile sunt bogate în humus având o reacție neutră slab acidă sau slab alcalină. Sunt folosite ca fâneață, cu producție mare de masă verde la hectar, dar de slabă calitate nutritivă. În urma unor lucrări de drenaj, o parte din terenuri au devenit fertile, fiind utilizate ca terenuri agricole pentru culturile de sfeclă de zahăr, porumb și cânepă. Sunt reprezentate pe hartă de soluri gleice (GC).
b. Aluviosolurile predomină în zona de luncă a Mureșului și corespund stadiului incipient de solidificare a depozitelor aluviale. Acestea se subclasifică în:
soluri formate din aluviune scheletică, pe suprafețe reduse, utilizate ca terenuri de pășunat;
soluri aluvice slab evoluate formate numai pe depuneri aluvionare carbonatate sau necarbonatate; conțin o cantitate mare de humus însă cu mai puțin azot și fosfor și sunt folosite pentru culturile de sfeclă de zahăr, grâu și cartof;
soluri aluvice evoluate și soluri deluviale formate în zona de luncă și la baza versanților, având orizontul superior mai gros, bogat în humus, azot, dar sărac în fosfor; reprezintă solurile cele mai fertile din Culoarul Mureșului și din valea Pârâului de Câmpie, ce apar la Luduș;
c. Cernisolurile s-au format pe relieful colinar, în partea de sud a Câmpiei Sărmașului pe roci sedimentare (marne și argile), în condiții bioclimatice de stepă antropică. Sunt soluri bogate în humus, azotat și mai puțin potasiu. Sunt folosite la culturile de cereale (grâu), sfeclă de zahăr, trifoiul, lucerna. Se remarcă cernoziomul și faeoziomul.
d. Solurile brune de pădure ocupă în special terenurile însorite de pe versantul stâng al văii Mureșului, locuri care nu demult, au fost despădurite. Aceste soluri s-au format pe: nisipuri, argile, marne și luturi de terase. Acolo unde pânza freatică este mai aproape de suprafață, apar solurile stagnice.
Solurile podzolice apar pe versanții cu expoziție N, NE și E.
Erodosolurile, formate pe depozite de marne și argilă, se găsesc pe terenurile puternic erodate de la Gheja și Fundătură.
Fig.28 Repartiția terenurilor pe teritoriul localității Luduș
Fig.29 Luduș-harta solurilor
Se remarcă faptul că, în cea mai mare parte, solurile sunt fertile, cu o mare importanță economică pentru culturile de cereale, legume și pomi fructiferi. De asemenea, asocierile de vegetație ierboasă influențează pozitiv creșterea bovinelor sau ovinelor prin pășunile bogate în plante furajere.
2.5.5. Probleme privind protecția mediului. Riscuri naturale. Disfuncționalități observate pe teritoriul orașului Luduș.
probleme de mediu
În orașul Luduș sunt semnalate următoarele probleme de mediu:
existența a însemnate suprafețe cu terenuri degradate, terenuri ce necesită măsuri de combatere a fenomenului de eroziune;
necesitatea amenajării zonelor deluroase afectate de alunecări, fie tradițional prin cultivarea viței de vie, cu pomi fructiferi sau împăduriri, fie prin lucrări de stabilizare prin combaterea eroziunii;
realizarea de investiții privind apărarea orașului împotriva inundațiilor;
deșeurile menajere nedegradabile constituie o problemă de mediu, iar cooperarea cu o groapă de gunoi ecologic este absolut necesară,
lipsa unei protecții corespunzătoare a zonelor protejate din zona industrială, unde cu ocazia săpăturilor pentru amplasarea unităților industriale s-au făcut descoperiri arheologice;
instituirea unor zone de protecție sanitară pentru cimitire, rezervoarele de apă, puțurile de apă, grajdurile de animale sau pentru alte rețele tehnico-edilitare existente și propuse;
depozitarea deșeurilor menajere în spații neamenajate; se impune amenajarea punctelor de colectare a acestora;
dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor contaminate (ex: decontaminarea de către Petrom a depozitului de produse petroliere pentru înlăturarea reziduurilor din sol și pânza freatică);
reducerea poluării aerului prin devierea traficului rutier; o soluție poate constitui fie realizarea unei centuri ocolitoare a orașului, fie tronsonul autostrăzii Transilvania care ar prelua traficul din zonă; o soluție o poate constitui construirea pistelor de bicicliști și amenajarea “brațului mort”;
amenajarea de parcuri fotovoltaice (proiect de parc- Roșiori);
construirea de case ecologice, la costuri reduse, în care să fie strămutată populația de etnie rromă;
protejarea patrimoniului construit;
conservarea și punerea în valoare a unităților de peisaj în vederea valorificării în scop turistic (dezvoltarea diferitelor forme de turism: agroturismul, cinegetic etc.);
riscuri naturale
Viituri
finalizarea lucrărilor de regularizare a Pârâului de Câmpie, refacerea podurilor, lucrări de deviere a Râului Mureș;
disfuncționalități în funcționarea lucrărilor de regularizare (nefuncționarea unor clapete a generat refularea apelor de viitură în zona satului component Gheja);
Alunecările de teren
pe ambele laturi ale râului Mureș s-au semnalat alunecări de teren, dar și în zona de vest a localității Gheja, Ciurgău, Roșiori, zone afectate intens de alunecări.
2.5.6. Resursele naturale
Rocile care alcătuiesc depozitele sarmațiene din zonă sunt înmagazinate cu gaz metan iar în zonele de sinclinal sunt îmbibate cu ape de zăcământ, sărate sau iodurate.
Gazul metan reprezintă cea mai importantă resursă a subsolului. Se exploatează din domul gazeifer aflat pe teritoriul cătunelor Avrămești-Fundătură. Acest dom este alcătuit din depozite sedimentare neogene (alternanță de nisipuri și marne), fiind erodat și înconjurat de zone de sinclinal.
Rocile utile sunt o altă bogăție a subsolului. Sunt roci sedimentare-detritice, prezente în rezerve mari și sunt reprezentate prin nisipuri, marne, argile, gresii, luturi de coastă, pietrișuri și balast cu largi utilizări în industria materialelor de construcții.
2.6. Premise antropice
2.6.1. Populația
Evoluția numerică a populației
Cele mai vechi urme ale existenței omului, în zona localității Luduș, datează din perioada Neoliticului 5500-1900 î.H. și în special din Neoliticul târziu, 2800-1900 î.H. Urme de viață materială au fost scoase la iveală prin săpăturile arheologice efectuate încă înainte de anul 1917. De-a lungul timpului populația a suferit modificări numerice ca urmare a implicării unor factori restrictivi, care au determinat o stagnare sau scădere a populației, sau a unor factori favorabili, care au impulsionat evoluția numerică. Dinamica populației include, după cum se știe, toate fenomenele legate de mișcarea naturală și mobilitatea teritorială. Natalitatea și mortalitatea având ca rezultat sporul natural, precum și schimburile de populație între teritoriul considerat și cele exterioare, sunt factorii care influențează modificarea în timp sau evoluția numerică a populației teritoriului.
Datele privind numărul populației localității de-a lungul timpului, prezentate în tabelul de mai jos, au fost extrase din foaia volantă “Luduș-600”, apărută în anul 1977, Arhivele Primăriei, ale Direcției Județene de Statistică Mureș și Arhivele Naționale. Acestea se prezintă astfel:
Tabel nr.7
Numărul populației localității Luduș în intervalul 1733-2006
(Sursa: D.J.S. Mureș și Primăria Luduș)
În anul 1857 populația Ludușului a fost de 1189 de locuitori. În cei 72 de ani trecuți de la recensământul din anul 1785, populația a crescut cu doar 269 locuitori, revenind, în medie, o creștere de 37 de locuitori la fiecare 10 ani. Să nu uităm că între timp a avut loc Revoluția de la 1848-1849, când revoluționarii maghiari au ucis peste 40.000 de români din Transilvania, printre care s-au aflat și cei 10.000 de români din Luduș și din alte sate românești de pe Valea Mureșului refugiați în pădurea de la Cecălaca (situată la cca.7 km S-E de Luduș). În anul 1900, populația a sporit la 2386 de locuitori. Guvernanții de la Budapesta au apreciat că numărul maghiarilor din Luduș este prea mic, iar al românilor, prea mare. În consecință au trecut la colonizarea Ludușului cu maghiari aduși din alte părți ale Ungariei Mari. Au luat ființă astfel colonia interioară (situată pe malurile Pârâului de Câmpie) și colonia exterioară (Andrassy-Roșiori).
La 31 decembrie 1910, Ludușul avea 6026 locuitori, iar plasa Luduș avea 35987 locuitori. Dintre cei 35987 locuitori ai plasei Luduș, 25836 erau români, 7112 maghiari, 1339 evrei, 199 germani, 31 slavi. Un număr de 1470 locuitori au fost grupați în categoria „alți” (fără precizarea etniei). Acesta a fost ultimul mare recensământ efectuat de guvernul Ungariei înainte de destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Potrivit datelor acestui recensământ, 57,5% din populația Transilvaniei era de etnie română, în timp ce maghiarii reprezentau doar 40% din totalul transilvănenilor. Au urmat Primul Război Mondial și Unirea Transilvaniei cu patria-mamă România, la 1 Decembrie 1918. Aceste două mari evenimente istorice au produs modificări și în viața ludușenilor. Războiul a fost însoțit de pierderi de vieți omenești, de reducerea considerabilă a forței de muncă bărbătești din gospodării, de rechiziții pentru armată, de foamete și sărăcie. În perioada interbelică populația Ludușului a sporit necontenit. La 29 decembrie 1930 populația ajunsese la 7256 persoane.
Fig.30 Evoluția numerică a populației, între anii 1733-2015
Evoluția numerică a populației Ludușului prezintă în general un caracter ascendent până în anul 1966, cu salturi considerabile și o evoluție numerică pozitivă până în anul 1992, ulterior înscriindu-se pe un trend descendent. În cei 25 de ani ai etapei 1930-1956 creșterea numerică a populației este redusă, în general de doar 13,2%, chiar dacă până la începutul anilor ’40 sporul natural era foarte ridicat. Explicația principală o constituie derularea celui de-al Doilea Război Mondial, care a determinat mari pierderi de vieți omenești și o scădere accentuată a natalității, deportările și refugierea populației de evrei, și chiar de rromi, precum și secetele din anii 1946-1947.
În etapa 1956-1966 creșterea numerică a populației a fost mult mai accentuată, în medie de 24,5%. Factorul care a determinat explozia demografică la Luduș o reprezintă industrializarea extensivă și forțată (acum se construiesc fabricile de zahăr, de lapte, de prelucrare a inului și a cânepii), bazată pe o dezvoltare puternică a urbanului și, ca urmare, o decădere a ruralului. Orașul Luduș a început să reprezinte un centru local de polarizare pentru forța de muncă din localitățile vecine, determinând o dublare a populației într-un interval de timp de 25 ani (între anii 1956-1980).
În etapa 1966-1977 lucrurile se schimbă radical. Prin dezvoltarea extensivă a industriei s-a determinat o scădere a populației rurale din regiune, pe fondul creșterii populației urbane. A apărut acel fenomen numit exod rural, fenomen care a determinat plecarea, în primul rând, a populației tinere și a celei adulte până la 40 ani în oraș, atrași fiind de nevoia de forță de muncă a întreprinderilor nou înființate.
În Luduș, declarat oraș încă din anul 1960, evoluția numerică a populației a fost pozitivă, respectiv peste 3000 persoane nou-intrate în sistem, ceea ce reprezintă procentual o creștere foarte mare, de 26,9%. În intervalul anilor 1977-1992 se păstrează această creștere lentă la nivelul orașului Luduș.
În etapa 1992-2015 se înregistrează o scădere a populației fiind determinată de plecarea unui număr însemnat de locuitori din orașul Luduș. Pentru prima dată în perioada evaluată, populația orașului Luduș a cunoscut o scădere numerică destul de evidentă, dacă luăm în considerare faptul că într-un interval de 10 ani, aceasta a presupus ieșirea a 1134 persoane din sistem, ce reprezintă 6,03%. În concluzie, evoluția numerică a populației din orașul Luduș prezintă o mare varietate în timp și spațiu.
Mișcarea naturală a populației
La începutul secolului al XX-lea, componentele mișcării naturale ale populației din Culoarul Mureșului mijlociu aveau valori ridicate, caracteristice sfârșitului primei faze a tranziției demografice, și anume o natalitate foarte mare de 32,8‰, mortalitate de asemenea ridicată, dar în scădere destul de rapidă 22,4‰ și, în consecință, un spor natural semnificativ de 10,4‰. Scăderea accentuată a natalității și mortalitatea mai ridicată în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și în anii imediat următori au diminuat mult excedentul natural al populației. Natalitatea și sporul natural cresc relativ puternic în primele trei sferturi ale deceniului al șaselea, media anilor 1956-1959 fiind în jur de 23‰, respectiv 16‰. De altfel este perioada în care acestea au înregistrat creșteri și pe plan european.
Variația valorilor elementelor componente ale mișcării naturale se înscriu în procesul legic al tranziției demografice când desfășurarea lui firească nu este perturbată de deciziile de natură politică, legislativă, de calamități sociale (războaie, etc.). Astfel, în intervalul anilor 1958-1966 asistăm la reducerea treptată a valorilor acestor indicatori, în condițiile în care cadrul legislativ permitea întreruperea sarcinilor.
Tabel nr.8
Evoluția indicatorilor mișcării naturale a populației în perioada 1966-2005
(Sursa:D.J.S.Mureș)
Actul legislativ din anul 1966, prin care se interzic întreruperile de sarcină, are ca efect creșterea bruscă a natalității în anii următori. Astfel, pe ansamblul intervalului 1965-1970, se poate observa cea mai mare creștere a indicatorilor demografici, natalitatea de 23,37‰ și mortalitatea de 7,12‰ caracterizând un spor natural relativ ridicat de 16,25‰. Ca urmare a numărului mare de nașteri, crește spectaculos și mortalitatea infantilă la 39,2‰, în general cu un maxim de 45,4‰ în anul 1968. Această situație s-a menținut câțiva ani și explică caracterul rigid al actului legislativ din anul 1966, care nu a ținut cont de realitățile societății românești, de gradul de educație al persoanelor și de impactul psihologic.
În perioada anilor 1971-1980 natalitatea se menține la cote ridicate, cu valori medii de 25,59‰, mortalitatea se menține undeva sub 8‰, la valoarea de 7,32‰ ceea ce face ca în continuare să fie un spor natural relativ ridicat de 18,27‰.
În anii care au urmat, mișcarea naturală a populației se înscrie pe o linie descendentă evidentă. Astfel, între anii 1981-1990 natalitatea coboară la valori medii de 16,40‰, mortalitatea este în ușoară creștere și ajunge la valori medii de 8,12‰, în consecință sporul natural înregistrând valori din ce în ce mai mici de doar 8,32‰. Se evidențiază două sub-etape, prima, până în 1985, cu o scădere evidentă a natalității și, în consecință, a sporului natural, și o a doua sub-etapă, în perioada ulterioară, când se remarcă o ușoară revigorare a celor doi indicatori.
Fig.31 Evoluția natalității și mortalității,la Luduș,între 1966-20011
Atât în întreaga țară cât și la nivel local situația se înrăutățește mult după anul 1990, rezultând sporuri naturale negative începând cu anul 1996. Intervalul 1990-2004 se înscrie pe linia amplificării diminuării natalității și sporului natural. Astfel, în intervalul 1991-1995 la nivelul orașului natalitatea a scăzut pentru prima dată în istoria recentă sub nivelul mortalității, rezultând un spor natural negativ de -0,35‰. Scăderea natalității a reprezentat un fenomen generalizat la nivel de țară, ca urmare a libertăților instituite după revoluția din anul 1989.
În concluzie, putem spune că mișcarea naturală a populației în sistem prezintă o mare varietate, atât în timp, cât și în spațiu. În general, aceasta se înscrie în procesul legic al tranziției demografice, care face trecerea de la un regim vechi, caracterizat prin valori mari ale natalității și sporului natural, la unul nou cu valori din ce în ce mai reduse ale natalității și creștere a mortalității, ca urmare a îmbătrânirii demografice. Tendința actuală este de stabilizare a indicatorilor iar în final, se va ajunge la o populație staționară cu „creștere zero”. Acest proces a fost puternic perturbat în câteva etape prin intervenția unor factori politici, cu repercusiuni asupra situației economico-sociale și a comportamentului demografic.
În acest sens, ne referim la existența celor două războaie mondiale și la sistemul politic și social-economic comunist impus în perioada postbelică, ce a determinat mutații forțate sub toate aspectele și în final depopularea satelor, cu toate consecințele acesteia. Așadar problema populației este una foarte delicată: se constată un nivel foarte redus al fertilității asociat unui nivel scăzut al venitului pe locuitor. Aceasta are importante implicații și consecințe care generează, printre altele, procesul de îmbătrânire demografică a populației, iar raportul dintre investițiile demografice și cele economice se schimbă.
Mobilitatea teritorială a populației
Mișcarea migratorie a populației este un proces de o deosebită importanță prin implicațiile de ordin demografic, economic și social, atât pentru zona de plecare, cât și pentru cea de sosire.
Cauzele principale care influențează mobilitatea populației sunt cele de natură economică și politică, mobilitatea fiind favorizată în perioada de după anul 1960 de diversitatea activităților, de creșterea economică a orașelor și de dezvoltarea căilor de comunicație și a mijloacelor de transport. Mobilitatea populației în teritoriu capătă diferite aspecte în funcție de scop, ritmicitate, periodicitate, durată și altele, fapt pentru care se deosebesc mai multe categorii de populații și anume: populația migratoare și populația navetistă.
Mișcarea migratorie definitivă
Un fenomen greu de urmărit în ultimii ani îl reprezintă plecarea unui contingent important de populație în străinătate definitiv, la munci sezoniere, sau la cunoștințe stabilite definitiv în țări ale Uniunii Europene. Principalele destinații ale populației din Luduș sunt: Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Ungaria, dar și alte țări. Plecarea acestor persoane poate fi definitivă sau temporară fără o ritmicitate clară, drept urmare sunt dificil de încadrat la o formă sau alta de mobilitate teritorială.
Navetismul
În trecut, fluxul cel mai important de navetiști era spre Termocentrala Luduș-Iernut, poziționată pe teritoriul administrativ al orașului Iernut. Celelalte unități industriale au un număr redus de personal provenind din rândul navetiștilor. Este de remarcat și faptul că o parte din populația activă se deplasează spre un loc de muncă în reședința de județ Târgu Mureș, acest contingent fiind mult redus față de situația existentă înainte de anul 1989. Mai trebuie menționat și fenomenul de deplasare zilnică a populației din oraș spre localitățile periurbane și rurale învecinate. Acest fenomen este de proporții mult reduse, pentru că cei care fac naveta în acest sens sunt în cea mai mare parte cu calificări medii și superioare și lucrează în învățământ, asistență socială sau în alte activități de servicii. Numărul persoanelor care se deplasează zilnic pentru a munci la Luduș, din localitățile învecinate, este ridicat, orașul având câteva unități productive de mari dimensiuni (și în ceea ce privește numărul angajaților). Alături de industrie și celelalte sectoare de activități (construcții, transporturi, administrație, și altele) antrenează un număr important de navetiști.
Densitatea populației și repartiția ei geografică
La începutul secolului al XX-lea, în anul 1910, densitatea medie a populației Ludușului era de 89,5 loc./km2, de peste două ori mai mică decât în zilele noastre, când densitatea a ajuns la valoarea de 228,7 loc./km2 după ce în anul 1922 a atins maximul de 279,5 loc./km2.
Tabel nr.9
Evoluția densității generale a populației în Luduș între anii 1910-2011
(Sursa: D.J.S. Mureș)
Se observă că orașul Luduș a avut tot timpul un grad de populare mai ridicat, fapt explicat de rangul pe care l-a ocupat în permanență în rețeaua de așezări, în trecut fiind un târg mai răsărit, centru de plasă și centru de raion, după anul 1960 fiind declarat oraș.
Până în anul 1966 densitatea generală a crescut în mod constant, pe fondul unui spor natural pozitiv și al unui număr redus de ieșiri de persoane. Astfel, densitatea medie generală a crescut ajungând la 175,4 loc./km2. Cele mai semnificative modificări în repartiția teritorială a populației au avut loc în ultimele patru decenii. După anul 1966, pe fondul colectivizării forțate și dezvoltării industriale urbane, a reducerii simțitoare a sporului natural (drept urmare a scăderii natalității și creșterii mortalității) și începerii emigrației de la sate, densitatea generală continuă să crească în orașul Luduș. Fenomenul de depopulare al ruralului, cu o scădere a densității populației, iar pe de altă parte acela de concentrare în mediul urban este elocvent în acest caz. Astfel, în orașul Luduș se ajunge la o valoare a densității generale de 222,7 loc./km2 în anul 1977 și de 279,5 loc./km2 în anul 1992. În deceniul al zecelea densitatea medie generală a populației în orașul Luduș, scade pentru prima dată de când dispunem de date statistice. Pe fondul scăderii numărului de locuitori a scăzut și densitatea medie generală, de la 279,5 loc./km2, în anul 1992, la 228,7 loc./km2, în anul 2011. De altfel, densitatea generală a Culoarului mijlociu al Mureșului are valori de 100-150 loc./km2.
Densitatea cea mai ridicată, în cadrul Ludușului, este la nivelul luncii și al teraselor inferioare, unde este concentrată majoritatea populației, atât pe râul Mureș, cât și pe afluenții principali colectați de acesta. Răspândirea așezării pe versanți până pe interfluvii este puțin evidentă, astfel că și densitatea este mai redusă. De altfel, se remarcă diferențieri de densități în interiorul unității administrative datorită condițiilor de relief, a izolării teritoriale și, nu în ultimul rând, datorită tipului de așezare.
Structuri geodemografice. Structura pe sexe și grupe de vârstă.
Abordarea structurii pe grupe de vârstă și sexe a populației necesită, în prealabil, o cunoaștere a dinamicii populației din teritoriul luat în efine. Astfel, trebuie urmăriți principalii indicatori demografici care efines dinamica populației: natalitatea, mortalitatea și sporul natural.
Structura pe sexe a populației localității
Raportul dintre populația masculină și cea feminină a prezentat fluctuații în decursul timpului. În prezent, populația de sex feminin este mai numeroasă.
Tabel nr.10
Structura populației pe sexe (1966-2011)
(Sursa: D.J.S. Mureș)
Structura populației pe grupe de vârstă
Structura populației pe grupe de vârstă reflectă doar starea actuală a unei societăți și perspectivele demografice ale acesteia. Datorită implicațiilor demografice și socio-economice, acest aspect este unul dintre cele mai importante din cadrul structurilor geodemografice.
Condiționează potențialul de forță de muncă și constituie o bază de planificare socio-economică, arătând necesarul de bunuri de consum, locuri de muncă, capacitatea sistemului de învățământ, serviciile sanitare, etc. Rezultatul manifestării indicatorilor demografici (fertilitatea, natalitatea, mortalitatea, migrații) condiționează structura populației pe grupe de vârstă și evoluția ulterioară a acesteia, dar mai este influențată și de alte fenomene social-politice sau catastrofe naturale. Din analiza datelor de la recensămintele din anii 1966, 2002 și 2011 se observă o serie de modificări continue și esențiale în evoluția geodemografică, ca, de exemplu, scăderea ponderii populației tinere, creșterea ponderii populației vârstnice și oscilații mai mici ale populației adulte.
Tabel nr.11
Structura populației pe grupe de vârstă în anul 2011
(Sursa: D.J.S. Mureș)
Aceste valori arată o tendință de îmbătrânire a populației, caracteristică regiunilor aflate în tranziție de la categoria celor în curs de dezvoltare la categoria celor dezvoltate.
Ponderea populației vârstnice (65 și >65 ani) a înregistrat o creștere deosebită, de la 6,11%, în anul 1966, la 17,08%, în anul 2011. În concluzie, în acest interval de timp, ponderea populației vârstnice în totalul populației aproape s-a triplat și cunoaște o creștere în continuare.
Grupa de vârstă adultă (intermediară), cuprinsă între 20-64 ani, are ponderea cea mai mare și constituie un tampon între grupa tânără și cea vârstnică, cu schimbări mult atenuate, și furnizează cea mai mare parte a forței de muncă.
Fig.32 Ponderea grupelor de vârstă din totalul populației în Luduș (2002)
În Luduș ponderea populației adulte a crescut de la 56%, în anul 1966, la 63%, în anul 2011. Analizând dinamica raportului dintre cele trei grupe mari de vârstă se poate observa o succesiune a tipurilor principale de structuri: populația de tip staționar în anul 1966 și a tipului regresiv în anul 2011, cu baza piramidei mai restrânsă (pentru perioada de dinainte de anul 1966 tipul structural era cel progresiv, cu bază extinsă a piramidei). Valorile indicatorilor analizați ilustrează gradul avansat de deteriorare a structurii pe grupe de vârstă a populației din orașul Luduș, ca urmare a procesului generalizat de depopulare care s-a produs în ultimele decenii. Valorile indicatorilor analizați anterior ilustrează gradul avansat de deteriorare al structurii pe grupe de vârstă a populației Ludușului, ca urmare a procesului cvasigeneralizat de depopulare care s-a produs în ultimele patru decenii.
Fig.33 Piramida vârstelor în orașul Luduș (2011)
Structura etnică (lingvistică) a populației
Evoluția social-istorică a Transilvaniei, marcată prin mișcări masive ale populației la începuturile feudalismului și în epocile care au urmat, a determinat o coloratură etnică variată. Condițiile locale au determinat, la rândul lor, prin favorabilitate o concentrare relativ mare a colectivităților umane. Alături de populația românească, formată din îngemănarea popoarelor dac și roman, s-au așezat și alte nații de-a lungul istoriei, fie ca și cuceritori – maghiarii, fie prin colonizare – germani sau prin migrațiune – rromi, evrei, slovaci, ruși, ucraineni, etc. Aceștia s-au adaptat locurilor, integrându-se armonios în viața socială locală.
Analiza structurii naționale a populației din Luduș s-a făcut pe baza datelor de la recensămintele din anii 1850, 1930, 1966, 1992, 2002 și 2011, între aceste momente observându-se modificări relativ însemnate. Ele reflectă evoluția reală, în mare măsură, dar sunt influențate de înregistrarea parțial subiectivă a naționalităților (după limba maternă) la recensămintele din anii 1850 și 1930.
Tabel nr.8
Structura etnică a populației, între anii 1850-2011
(Sursa: D.J.S. Mureș, Monografia orașului Luduș, 2008)
Recensământul din anul 1930, unul dintre cele mai complete efectuate în România, a avut ca scop înregistrarea corectă a datelor privitoare la populație. Datele acestui recensământ ne relevă o situație substanțial diferită față de cele din anii 1850 și 1910, ani în care s-a făcut recensăminte organizate de autoritățile maghiare.În anul 1850, românii erau în proporție covârșitoare (88,38%) comparativ cu maghiarii care reprezentau doar 4% din totalul populației. Din aceste considerente, autoritățile vremii, au colonizat la începutul secolului al XX-lea teritorii cu populație maghiară.
În anul 1930 românii erau doar în proporție de 43,15%, fiind depășiți numeric de maghiari, care dețineau 46,14% din totalul populației. În această perioadă erau bine reprezentați evreii, care aveau o pondere de 3,62%, fiind a doua minoritate ca importanță. Însă, datorită situației politico-sociale din cel de-al Doilea Război Mondial, au scăzut numeric semnificativ în anii care au urmat. Celelalte etnii reprezentate erau cele de rromi cu 2,79%, de germani cu 0,10% și pot fi menționate, ca situații aparte, prezența unui număr de 14 slovaci în Luduș.
În anul 1966 situația se modifică foarte mult față de anul 1930, urmare a schimbărilor social-politice din viața comunităților umane. Ponderea românilor crește cu aproximativ de la 43,15%, în anul 1930, la 64,91%, în anul 1966. Ponderea populației maghiare a scăzut în Luduș cu aproximativ 13%, de la 46,14%, cât înregistra în anul 1930, la 33,52%, în anul 1966. Populația evreiască s-a redus considerabil și reprezenta doar 0,14%, iar etnia rromă a rămas la valori aproximativ egale cu cele înregistrate în anul 1930 – 2,19%.
În anul 2002, după o perioadă de mai bine de șapte decenii, se poate observa o creștere a ponderii românilor de aproximativ 15%, la 71,54%, scăderea ponderii maghiarilor la 21,72%, aproape dispariția evreilor (pe fondul deportărilor în masă din timpul războiului și a emigrării lor, după instaurarea socialismului și monopolizarea comerțului de către stat, în nou-înființatul stat Israel), iar pe de altă parte creșterea însemnată a ponderii rromilor (de la 2,79% la 6,57%). Modificările în ponderea românilor și maghiarilor se explică prin valorile diferite ale componentelor mișcării naturale (natalitatea și sporul natural are valori mai ridicate în cadrul populației românești) și prin aportul însemnat de populație românească din ruralul învecinat. Analiza structurii naționale a populației în teritoriu scoate în evidență diferențieri importante.
În anul 2011 are loc cel mai recent recensământ. Se observă faptul că pentru 4,5% din populație nu există informații concrete privind apartenența la o etnie. A crescut ponderea populației de etnie romă și o ușoară scădere a numărului populației formată din români și din maghiari.
Fig.34 Structura etnică a populației localității Luduș
în anii:1850, 1930, 1966, 1992, 2002, 2011
În concluzie, componenta etnică a populației din Luduș, la ultimul recensământ (în anul 2011) este rezultatul unei evoluții de secole pe fondul preexistent românesc și reprezintă o simbioză între românii majoritari (65,94%), maghiari (23,20%) și în măsură mai mică alte naționalități dintre care se remarcă rromii.
Structura confesională (pe religii) a populației
Cursul mijlociu al Mureșului în zona Luduș, ca de altfel întreaga Transilvanie, reprezintă o arie în care s-au produs însemnate interferențe și schimbări religioase în ultimul mileniu. Religiei ortodoxe, specifică populației românești autohtone, i s-a adăugat religia catolică, dominantă în rândurile populației maghiare și a populațiilor colonizate în decursul secolelor.
Pe la mijlocul secolului al XVI-lea cea mai mare parte a populației maghiare adoptă reforma religioasă sub forma calvinismului și, apoi, în a doua jumătate a aceluiași secol, în mai mică măsură, unitarismul. În anul 1698, în timpul dominației habsburgice în Transilvania, o mare parte din români au trecut la religia greco-catolică. Modificările religioase nu s-au oprit însă aici, populația românească fiind obligată în anul 1948, sub presiunea comunismului sovietic, să treacă la religia ortodoxă. În decursul secolului al XVIII-lea, odată cu pătrunderea evreilor își face simțită prezența și religia mozaică, iar în perioada postbelică, îndeosebi în ultimele două decenii, pătrund o serie de culte neoprotestante (baptism, adventism, penticostalism).
Structura populației pe religii s-a analizat pe baza datelor de la recensămintele populației din anii 1850, 1900, 1992, 2002 și 2011.
Așa cum bine se observă, în anul 2002 este o dominare netă a religiei ortodoxe 70,72%, cu o ușoară creștere a ponderii față de 1992 (1,21%), urmată de religia reformată 16,45% și religia romano-catolică 4,64%, celelalte religii având o pondere redusă, sub 3%. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea numărul credincioșilor greco-catolici era foarte ridicat, reprezentând peste jumătate din totalul populației. Pe fondul colonizării cu populație maghiară, se observă o creștere semnificativă a numărului de enoriași reformați și romano-catolici.
După anul 1948 religia greco-catolică a fost practic desființată, iar preoții greco-catolici prigoniți, acest fenomen fiind impus din afară de imperialismul sovietic. Chiar dacă după anul 1989 s-a revenit asupra situației și o parte din bunurile bisericii greco-catolice au fost retrocedate, nu se observă o schimbare a raportului cu religia ortodoxă în privința enoriașilor. În anul 1992 populația de religie greco-catolică reprezenta 3,53% în Luduș, iar în anul 2002 doar 2,95%, ceea ce indică faptul că un procent scăzut din populație s-a reîntors la acest cult față de perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales a celor vârstnici.
Religia reformată, a doua ca importanță în zonă, și religia romano-catolică este specifică populației de etnie maghiară, situație în care în unele așezări acestea sunt dominante. După schimbarea socio-economică din anul 1989, a proliferat în mod simțitor numărul celor care au aderat la alte culte, în afară de religiile de bază, și anume la cultul Penticostal și cel al Martorilor lui Iehova (apar la alte religii în tabelul alăturat).
Tabel nr.12
Structura confesională a populației, în anii 1850, 1900, 1992 și 2011
(Sursa: D.J.S. Mureș, Monografia orașului Luduș, 2008)
De asemenea, ponderea populației inclusă la alte religii a înregistrat o ușoară creștere, de la 0,99% în anul 1992, la 1,25% în anul 2011. Interesant de urmărit este faptul că un număr important de persoane nu și-au declarat religia. În schimb, numărul celor fără religie și cel al ateilor a crescut.
Fig.35 Structura confesională a populației orașului Luduș în anul 2011
În concluzie, structura etnică determină, în majoritatea cazurilor, și structura confesională a populației. Fiecare grup etnic și-a format propria-i spiritualitate, perpetuată de la generație la generație și percepută sub forma doctrinei religioase în mod diferit. Populația românească influențată de creștinism în trecut este și în prezent, în majoritate, de rit ortodox, un număr redus de persoane convertindu-se la alte religii. Biserica catolică (cea romano-catolică) și cea reformată este slujită de enoriași ai minorității maghiare, iar cea unitariană de minoritatea germană. Celelalte religii cuprind o coloratură națională variată, cu enoriași aparținând tuturor etniilor.
Structura socio-profesională
Populația activă
Această caracteristică demografică vizează participarea populației la o activitate economico-socială care se diferențiază în funcție de structura pe grupe de vârstă și sexe, de gradul de dezvoltare al economiei și nivelul de pregătire al populației. În cadrul unei populații se disting: populația ocupată, care participă la o activitate social-economică, câștigându-și singură existența, și populația întreținută.
Ratele de activitate ale populației au înregistrat fluctuații însemnate în decursul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, atât la nivelul populației totale, cât și pe sexe. Datele recensământului din martie 2011 ne oferă o situație cu valori mult diminuate ale ratelor de activitate. Contribuție însemnată la scăderea lor o are șomajul în condițiile restructurării economiei și în general al sistemului de organizare a societății. Ponderea mai ridicată a populației este determinată de numărul mai mare de locuri de muncă în sectoarele secundar și terțiar, cu valori apropiate de medie sau peste medie.
Structura populației pe sectoare economico-sociale
Structura populației pe sectoare de activitate este destul de complexă. Această structură este redată în tabelul nr. 17, pentru anii 1992, 2002 și 2011. Cea mai mare parte a populației își desfășoară activitatea în sectorul terțiar. În ultimele decenii se constată o scădere a numărului populației care lucrează în agricultură, pe fondul modernizării acesteia.
Tabel nr.13
Structura populației pe sectoare de activitate, în anii 1992, 2002 și 2011
(Sursa: D.J.S. Mureș)
Nivelul de instruire
Este un aspect mai greu de precizat, urmărindu-se în funcție de nivelul școlii absolvite și numărul anilor de studiu (se ia în considerare populația cu vârsta mai mare de 10 ani, de la recensământul din luna martie 2011).
În timpul regimului politic anterior, între anii 1947-1989 s-a produs o omogenizare sub aspectul școlarizării, prin obligativitatea învățământului primar și gimnazial, ceea ce a determinat un sistem instructiv-educativ care a redus numărul de absolvenți ai învățământului superior (de lungă sau scurtă durată).
Tabel nr.14
Populația de și peste 10 ani după nivelul școlii absolvite (2011)
2.6.2. Activitățile umane
Scurt istoric al economiei ludusene
Condițiile fizico-geografice au favorizat dezvoltarea în perimetrul localități a unei vegetații naturale bogate. În decursul vremurilor, mai ales în Evul Mediu, agricultura a căpătat o extindere tot mai mare în detrimentul fânețelor și pășunilor, dar mai cu seamă în detrimentul pădurilor care datorită exploatărilor neraționale s-au mai păstrat doar sub forma unor petice izolate.
Ca urmare a cererilor mereu crescânde ale piețelor interne și externe, exploatările agricole s-au extins atât de-a lungul Evului Mediu cât și în epoca modernă și contemporană. De-a lungul Evului Mediu și până la abolirea legării de glie din secolul al XIX-lea, cea mai mare parte a populației localității lucra pământurile proprietarilor de moșii.
Sistemul de lucru al pământului în Câmpia Transilvaniei a fost până în sec. al XVIII-lea asolamentul bienal. După 1750 la Luduș și comunele învecinate s-a introdus, pe lângă sistemul tradițional (asolamentul bienal), cultivarea porumbului într-un hotar rezervat în exclusivitate pentru această cultură. Întrucât Câmpia Transilvaniei era o zonă agricolă unde populația rurală nu prea avea posibilități de a obține pământ cultivabil prin defrișări de păduri, sporirea producției agricole pe cale extensivă se putea face doar prin înlocuirea asolamentului bienal cu unul modificat, prin trecerea la asolamentul trienal sau prin adoptarea unui nou sistem de refacere a fertilității solului, cum ar fi îngrășarea pământului cu gunoi de grajd. Prin urmare, recoltele obținute fie în condițiile unui sistem de agricultură bazat pe asolamentul bienal, fie în condițiile asolamentului trienal, demonstrează o evoluție pentru agricultura țărănească din Câmpia Transilvaniei, denumită de unii contemporani „grânarul principatului”. Până în prima jumătate a secolul al XX-lea agricultura reprezenta la Luduș principalul mijloc de existență al locuitorilor. În preajma reformei agrare din anul 1921, peste 30% din suprafața agricolă a localității era deținută de 7 familii de latifundiari între care se numărau: Banffy, Rusu și Kertes. De reforma agrară de după Primul Război Mondial au beneficiat un număr mare de țărani ludușeni. La Luduș exista o comisiune de ocol care se ocupa cu înfăptuirea reformei în localitate și în împrejurimi. Această comisiune a hotărât împărțirea a 25 de moșii de pe teritoriul Grind-Cristur-Budiu. Din păcate pentru locuitorii acestei așezări, reforma agrară din anul 1921 nu a rezolvat în totalitate problema pământului mai ales că, la finele anilor ’20 și începutul anilor ’30, s-au resimțit și aici efectele marii crize economice mondiale. Perioada grea pentru țăranii ludușeni a continuat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În condițiile în care bărbații apți de muncă și de luptă au fost mobilizați pe front, munca câmpului a rămas în seama femeilor, copiilor și a bătrânilor.
Schimbările petrecute după 23 august 1944 a avut și pentru Luduș urmări deosebite. Începe procesul de comunizare care a cuprins, din păcate întreaga țară. La 30 decembrie 1947 România devine republică, regele Mihai I fiind nevoit să abdice, la conducere ajungând, cu sprijinul Moscovei, comuniștii. Reforma agrară aplicată imediat după terminarea războiului, a dus la împroprietărirea unui număr mare de ludușeni. Primii împroprietăriți au fost cei mobilizați în războiul anti-hitlerist. Au urmat orfanii, văduvele și invalizii de război, țăranii fără pământ sau cu pământ puțin. Statul a mai acordat și alte ajutoare materiale. Din păcate, de această reformă, ludușenii s-au bucurat foarte puțin timp, deoarece autoritățile vremii au impus constituirea Gospodăriilor Agricole Colective. Oamenii au fost obligați să se înscrie în acest tip de agricultură impusă de comuniști, după model sovietic.
Astfel, se poate spune că de-a lungul existenței sale, localitatea Luduș a avut un caracter predominant agricol, până după cel de-al Doilea Război Mondial. Primul germen al industriei apare în anul 1920 când se înființează o moară acționată cu tracțiune mecanică, cu o capacitate de 12 tone în 8 ore, apoi în anul 1925 o altă moară cu o capacitate de 12 tone în 8 ore. În anul 1925 se construiește o altă moară cu o capacitate de 8 tone în 8 ore și cu 4 salariați. În anul 1933 apare o presă de ulei care avea o capacitate de 4 tone floarea soarelui în 8 ore precum și o mică fabrică de drojdie cu 10-12 salariați. Ambele au fost naționalizate în anul 1948. Pe lângă presa de ulei se construiește și un darac de lână cu 3 salariați.
Politica de industrializare dusă de comuniști în primele decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial nu a ocolit nici această localitate aflată într-o zonă cu legături rutiere și feroviare cu restul țării precum și cu un relief favorabil dezvoltării activităților agricole, industriale și de servicii.
Sectorul primar (agricultura)
Datorită condițiilor naturale și a predominării treptelor de relief mici, fondul funciar (totalitatea suprafeței unui anumit teritoriu și modul de utilizare) aferent localității Luduș are o componentă deosebită – terenul arabil – care reprezintă, în prezent, o resursă de bază pentru oraș. Suprafața teritorial-administrativă a Ludușului este preponderent agricolă (5113ha). Suprafața arabilă cuprinde 3596 ha și prezintă un potențial de fertilitate naturală relativ ridicat, factor care adâncește caracterul intensiv al formelor de cultură agricolă. Teritoriul agricol este dominat de terenul arabil și fânețe, ceea ce a determinat cultivarea plantelor cerealiere, a plantelor legumicole și creșterea animalelor. Se cultivă în principal: porumb, grâu, secară, cartofi și legume.
Scurt istoric al agriculturii ludușene
Condițiile fizico-geografice au favorizat dezvoltarea în raza acestei localități a unei vegetații naturale bogate. În decursul vremurilor, mai ales în Evul Mediu, agricultura a căpătat o extindere tot mai mare în detrimentul fânețelor și pășunilor, dar mai cu seamă în detrimentul pădurilor care datorită exploatărilor neraționale s-au mai păstrat doar sub forma unor petice izolate.
Ca urmare a cererilor mereu crescânde ale piețelor interne și externe, exploatațiile agricole s-au extins atât de-a lungul Evului Mediu cât și în Epoca Modernă și în perioada contemporană. Pe parcursul Evului Mediu și până la abolirea legării de glie din secolul al XIX-lea, cea mai mare parte a populației localității lucra pământurile proprietarilor de moșii.
Fig.36 Treieratul grâului cu ajutorul batozei (anul 1940)
Perioada postbelică a adus schimbări în ceea ce privește modul de organizare a agriculturii ludușene. Locul moșiilor și parcelelor aflate în proprietatea localnicilor a fost luat de Gospodăriile Agricole Colective. Astfel, datorită politicii Partidului Comunist, până prin anul 1962 toate familiile din Luduș care dețineau pământ au fost lămurite să se înscrie în aceste G.A.S.-uri.
G.A.S. Luduș a luat ființă în anul 1950, cu 3 secții, 6 subsecții și 195 salariați. Dintre secțiile care aparțineau de G.A.S. Luduș, amintim Secția Sânger și Secția Cuci, ambele înființate în anul 1949. Conform Dosarului de evidență pe obiectiv „Gospodăria Agricolă de Stat Luduș” deschis la data de 15 octombrie 1952, planul de cultură pe anul 1951 în Secția G.A.S. Luduș a fost următorul:
Tabel nr.15
Planul de cultură pe anul 1951, G.A.S. Luduș
În anul 1951 inventarul G.A.S. Luduș cuprindea: 4 cai, o trăsură, o căruță simplă, o căruță-platformă, o motocicletă. Situația mașinilor și utilajelor agricole la G.A.S. Luduș (inclusiv secțiile aparținătoare) era următoarea:
Tabel nr.16
Situația mașinilor și utilajelor la G.A.S. Luduș
G.A.S. „Nicolae Bălcescu” s-a înființat în Gheja la data de 26 februarie 1950. La acea dată erau înscrise doar 23 familii. La scurt timp, datorită muncii depuse de activiștii de partid s-au mai înscris încă 7 familii. Suprafața cultivată era de 166ha. Din conducerea Gospodăriei făceau parte Gheorghe Gherman (președinte), Fanea Ioan (vice-președinte), Blaga Iacob,Stanciu Vasile și Demeter Ana (membri). În anul 1953 erau înscrise 106 familii. La început (în anul 1950), inventarul G.A.S. Gheja a cuprins: 3 vaci, 2 cai, 7 pluguri, 5 care și 3 grape.
G.A.S. „8 Martie” colonia Roșiori, comuna Luduș s-a înființat, conform datelor existente în arhiva C.N.S.A.S., în data de 15 mai 1952. În prealabil fusese convocată, în luna februarie 1952, o adunare generală la care au participat 36 familii compuse din țărani săraci și mijlocași. Această adunare a fost organizată de Comitetul Raional P.R.M. Luduș și a avut ca scop prezentarea „importanței și avantajelor Gospodăriilor Agricole Colective”. La scurt timp s-au înscris 29 familii. La momentul inaugurării, G.A.S. Roșiori avea în componență terenurile a 36 de familii. Spre deosebire de celelalte G.A.S.-uri, la Roșiori s-au înregistrat și 4 cereri de ieșire din Gospodărie, însă persoanele respective au fost lămurite să rămână.
Un rol deosebit în obținerea unor producții ridicate în agricultură îl au și utilajele agricole, precum și personalul calificat. În acest sens, au fost înființate în România, la începutul anilor ’50, Stațiunile de Mașini și Tractoare (S.M.T.).
S.M.T. Luduș s-a înființat la 15 mai 1950 în comuna Balda. La propunerea organelor de partid, după raionare, această Stațiune de Mașini și Tractoare s-a mutat la Luduș, la data de 1 decembrie 1950. Propunerea a fost făcută pe considerentul că localitatea Balda era izolată iar la acea dată drumurile erau impracticabile.
Schema de organizare cuprindea: 1 director, 1 agronom-șef, 1 mecanic-șef, 1 contabil-șef, 2 gronomi sector, 4 mecanici sector, 4 funcționari administrativi și 15 mecanici.
Tabel nr.17
Inventarul S.M.T. Luduș la 26 martie 1954
În anul 1959 se înființează Centrul de Experimentarea Plantelor care avea ca obiect de activitate selecționarea semințelor, tratarea acestora, polenizarea artificială la culturile de porumb, floarea-soarelui și lucernă. În anul 1963 s-a construit Îngrășătoria de bovine care avea o capacitate de peste 2000 de capete. În aceeași perioadă se înființează și un centru de combatere a bolilor și dăunătorilor plantelor.
Creșterea animalelor a fost foarte bine reprezentată în perioada de dinainte de anul 1989. În plin câmp, pe raza cartierului Gheja, a fost construit în aproximativ un an de zile, Complexul Industrial pentru Creșterea și Îngrășarea Porcilor. Complexul a fost dat în folosință, cu 13 hale de producție, deservite de 250 de angajați. Complexul și-a atins cotele de performanță între anii 1970-1980, când capacitatea ajunsese la 60.000 de capete, fiind posibil să se livreze, anual, peste 45.000 tone carne de porc. Pentru rentabilizarea producției s-a înființat o fabrică de mezeluri cu magazin propriu și o mică fabrică de nutrețuri în incinta complexului. Performanțele de reproducție ale porcinelor, performanțele de producție, condițiile pedo-climatice favorabile și, nu în ultimul rând, tradiția au consolidat interesele crescătorilor pentru această specie. Doctorul veterinar Gheorghe Lazăr a fost cel mai important manager pe care l-a avut Complexul de-a lungul existenței sale. Din păcate, odată cu prăbușirea zootehniei românești după anul 1990 s-a produs și închiderea activității din unitatea care reprezenta în perioada anilor ‘70-‘80 mândria zootehniei ludușene.
Sectorul legumicol cuprindea în anii ’70, 4 hectare de solarii și un hectar de sere care aparțineau de Fabrica de Conserve Târgu Mureș și 3 ha de sere aparținând de C.A.P. Luduș. C.A.P. – urile, noua denumire primită de G.A.S.-uri dețineau peste 1000 capete taurine și peste 500 vaci cu lapte. Atât Complexul de porci (amintit anterior) cât și Îngrășătoria de bovine nu mai funcționează, în prezent fiind închise.
Agricultura ludușeană în prezent
Începând cu anul 1990 a început retrocedarea terenurilor agricole foștilor proprietari sau a urmașilor acestora odată cu desființarea C.A.P.-urilor. Conform datelor furnizate de Primăria Orașului Luduș, suprafața cultivată cu principalele culturi, în anul 2016, a fost următoarea:
grâu și secară – 380 ha;
porumb – 1560 ha;
cartofi – 180 ha;
sfeclă – 47 ha;
legume – 90 ha.
În prezent, la nivelul orașului Luduș, suprafața predominantă a terenurilor este cea agricolă (5113 ha) reprezentând 76% din suprafața totală a orașului. Suprafața terenurilor neagricole (1612 ha) reprezintă 24% din totalul suprafeței administrative, fiind reprezentată în principal de păduri și terenuri cu vegetație forestieră (318 ha), terenuri ocupate de construcții (711 ha), suprafețe cu ape, bălți, suprafețe neproductive sau degradate, suprafețe de terenuri ce au ca destinație construcția principalelor căi de comunicație. Suprafața agricolă a terenurilor este în proporție de 98,6% în prorietate privată, iar cea neagricolă fiind de 56,3% privată. Componentă majoră a suprafeței agricole, suprafața arabilă este de 3596 ha reprezentând 70,3% din suprafața agricolă, cu un potențial de fertilitate naturală relativ ridicat, factor ce denotă caracterul intensiv al formelor de culturi agricole. Alături de suprafețele arabile, potențialul agricol este dominat și de suprafețe de fânețe și pășuni, reprezentând 20% respectiv 9,6% din suprafața agricolă.
Fig.37 Plantație cu tutun în Lunca Mureșului
Alte suprafețe agricole fac referire la terenuri cu vii și pepiniere viticole. Se constată că suprafața agricolă este dominată în principal de terenuri arabile și fânețe, ceea ce poate determina dezvoltarea activităților agricole prin cultivarea plantelor cerealiere, a pantelor legumicole și implicit creșterea animalelor.
Tabel nr.18
Terenurile agricole după modul de folosință în perioada 1990-2016
Conform tabelului nr.4, se constată în perioada 1990-2016, la nivel de oraș, următoarele:
o ușoară creștere a suprafeței de teren arabil de la 3802 ha în anul 1990 la 3986 ha în anul 2006 iar apoi o scădere la 3596 ha în anul 2016;
o scădere de peste 50% a suprafețelor de pășuni și o creștere a suprafețelor ocupate cu fânețe de la 355 ha în anul 1990 la 1024 ha în anul 2016;
o scădere dramatică a suprafețelor cu plantații viticole (de la 198 ha în anul 1990 la doar 3 ha în anul 2016) și de asemenea o scădere a suprafețelor de livezi de la 174 ha în anul 1995 la 0 ha în prezent; această situație este frecvent întâlnită în mai multe părți ale Depresiunii Colinare a Transilvaniei, după anul 1990.
Fig.38 Cultură de porumb în apropierea Fabricii de Zahăr
Tabel nr.19
Situația privind dotarea cu utilaje agricole și mijloace de transport la începutul anului 2017
(Sursa: Primăria Luduș)
Notă: pentru celulele marcate cu * nu s-au putut obține date statistice.
Se observă faptul că atât gospodăriile cât și societățile agricole dispun de utilaje necesare desfășurării activității agricole. Dotarea gospodăriilor și a societăților agricole cu utilaje noi, competitive depinde în continuare de prețul produselor agricole, de costul motorinei, al pieselor de schimb, de profitul obținut și nu în ultimul rând, de condițiile meteo. La acestea se adaugă și politica dusă de statul român în domeniul agriculturii.
În ceea ce privește efectivul de animale existent în localitatea Luduș, în gospodăriile populației la începutul anului 2007, acesta este de aproximativ 71850 animale. Acest lucru reiese din datele oferite de Primărie la începutul anului 2008.
În ceea ce privește efectivul de animale existent în gospodăriile populației, se constată că în anul 1990 se înregistra un număr de 75598 capete, valoare în creștere cu peste 50% până în anul 2006, respectiv în scădere cu 5% față de anul 2006 (71859 capete). Principalele categorii de animale înregistrate la nivel local, sunt: bovine, porcine, ovine, păsări, cabaline, măgari, iepuri de casă și albine. Așa cum a mai fost menținonat în oraș a existat un Complex de creștere a porcinelor cât și unul pentru creștere a bovinelor, producția acestora înregistrând valori ridicate. În prezent activitatea acestor unități este nefuncțională. În activitățile agricole activează în perioada 2007-2011, un număr de 12 agenți economici. Dintre aceștia doi își dezvoltau activitatea cu capital străin (2007), urmând ca în anul 2011 să activeze încă două unități cu capital străin. Numărul de salariați ce lucrează în unitățile agricole a crescut cu 38% în perioada de analiză, realizând o producție care dublează valoarea cifrei de afaceri, cu implicații favorabile asupra productivității muncii în domeniul agricol. Cu toate acestea, cifra de afaceri din agriculura reprezintă numai 0,1% (în 2007) față de cifra totală de afaceri la nivelul economiei din Luduș, respectiv 0,5% în 2011 (conf. datelor de la Camera de Comerț și Industrie, prin rețeaua Borg Design, 2007-2011). Procesul de privatizare din activitatea agricolă, apărut după anul 1991, dar și introducerea principiilor economiei de piață, au determinat scăderea suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr, in și cânepă, conducând astfel la instabilitatea proceselor de producție din întreprinderile industriale din localitate, apărând instabilitate în lanțul producției agricole din teritoriu.
Fondul forestier este compus dintr-o suprafață de 260 ha, din care 123 ha (47,3%) în proprietatea Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA, restul suprafeței fiind în proprietate particulară. Din totalul fondului forestier 12% adică 32 ha, sunt plantații de rășinoase și alte specii de foioase. Fondul forestier al orașului Luduș are rol de protecție făcând parte din Grupa I funcțională. Producția anuală de masă lemnoasă este de aprox. 250 mc, reprezentând o producție foarte mică, constituită pe suprafețe de terenuri degradate și împădurite. Masa lemnoasă pusă în circuitul economic în anul 2013, este de 164 mc. Alte resurse ce pot fi valorificate în economie din suprafețele împădurite, fac refrire la plante medicinale – recoltându-se anual aprox. 1 tonă de fructe de cătină (Conform Regiei Naționale a Pădurilor „ROMSILVA”, Direcția Silvică Mureș – Ocolul Silvic Luduș, 2013).
La nivel local există un sediu al Agenției de plăți și intervenții pentru agricultură (A.P.I.A.) – Centrul local Luduș și o unitate silvică reprezentată prin Direcția Silvică Mureș – Ocolul Silvic Luduș – direcție subordonată Regiei Naționale a Pădurilor „ROMSILVA”.
Producția agricolă în sere
Complexul de sere în suprafață totală de 3 hectare este administrat în prezent de societăți comerciale private. Până în anul 1995 activitatea la sere s-a desfășurat în regim normal cu producție de flori și legume. În ceea ce privește legumele se evita producerea lor în anotimpul cald, pentru a nu concura cu producția din câmp. În perioada de extrasezon se cultivau: tomate, castraveți, salată, spanac, ceapă verde, ș.a. obținându-se aproximativ 100 tone/an. După anul 1995, datorită creșterii bruște a costului agentului termic, s-a trecut la exploatarea principal de producere a legumelor și leguminoaselor în regim de primăvară-toamnă, lipsa încălzirii prezintă următoarele dezavantaje: pericolul dărâmării serelor în caz de căderi abundente de zăpadă și degradarea instalațiilor de încălzire, ventilație iar producția este la concurență cu producția de câmp. Acest complex de sere, aflat în prezent în proprietate particulară, are un personal sezonier compus din 25 persoane cu 6 luni de activitate productivă.
Fig.39 Imagine din interiorul serelor în anii ‘80
Fig.40 Exteriorul serelor în anul 2016
Primăria Luduș, este proprietara, începând cu anul 1972 a 3 sere: una mai mică, având 240 m2 iar celelalte două cu o suprafață de 300 m2. În aceste sere se cultivă flori, arbuști ornamentali și gard viu care se plantează în spațiile verzi ale orașului. Una din cele 3 sere funcționează permanent, fiind încălzită iar celelalte două funcționează doar în sezonul cald. Frumusețea florilor produse în serele primăriei poate fi admirată de către vizitatori.
Centrul de Testarea Soiurilor Luduș
Este o subunitate fără personalitate juridică aparținând I.S.T.I.S. București. Activitatea de testare și producție se desfășoară pe un teren situat pe raza administrativă a comunei Bogata, pe un platou la 370 m altitudine, la limita sudică a Câmpiei Transilvaniei, o suprafață ce întrunește media de înălțime, sol, climă pentru zona deservită cu datele experimentale. Clima este de tip continental, cu veri potrivit de calde, ierni moderat de reci, cu treceri bruște de la un anotimp la altul. Brumele timpurii de toamnă cad în a doua decadă a lunii septembrie, iar cele târzii de primăvară în prima decadă a lunii mai. Regimul pluviometric este caracterizaat printr-o medie multianuală de 550 mm.
Solul format pe luturi ruginii, roșiatice, cu PH de 5,6, indice de azot de 2,3, impun măsuri pentru mărirea permeabilității și corectarea acidității solului. În aceste condiții pedoclimatice se efectuează testarea de soiuri la culturi de câmp și plante tehnice, rezultatele se trimit la I.S.T.I.S. București. De remarcat că aceste testări sunt extrem de necesare pentru a se verifica în condiții de producție, potențialul productiv și rezistența la boli și dăunători a soiurilor nou create. Urmărindu-se productivitatea, adaptabilitatea, rezistența la boli și la condițiile de stres în decursul anilor, la soiuri de grâu cu un potențial de producție de 3.500 kg /ha în anul 1967, s-a ajuns la producții de peste 8.000 kg/ha în 2016, iar la rapița de toamnă, de la o cultură neindicată în Câmpia Transilvaniei, s-a reușit în 2016, prin soiurile noi, adaptate la condițiile de îngheț, la producții de 5.000 kg/ha. Având în vedere că sfecla-de-zahăr a fost și a rămas cultura de aur a agricultorilor mureșeni, un accent deosebit s-a pus pe testările legate de tehnologia de cultură.
Principalele societăți agricole în anul 2017 sunt:
S.C. DACTYLIS PROD. S.R.L. cu 39,33 ha teren în arendă;
S.C. BOES LAPTE S.R.L. cu 30,83 ha teren în arendă;
S.C. PROLECOM S.R.L. cu 12,94 ha teren în arendă.
În ceea ce privește aplicarea Legilor proprietății, situația la începutul anului 2017 este următoarea:
Legea 18/1991 – 2629 titluri de proprietate pentru o suprafață de 4470 ha;
Legea 1/2000 – 128 titluri pentru o suprafață de 365 ha;
Legea 247/2005 – 50 titluri de proprietate pentru o suprafață de 178 ha.
Conform Strategiei de dezvoltare locală a orașului Ludus pentru perioada 2014-2020, pag.43, pentru eficientizarea activităților agricole prin modernizarea exploatatiilor agricole, dezvoltarea serviciilor, logisticii și susținerea activităților de prelucrare a produselor agricole, sunt prevăzute a se lua, în viitor următoarele măsuri:
modernizarea exploatațiilor agricole; sprijinirea dezvoltării sistemelor de irigații;
modernizarea și crearea centrelor logistice pentru agricultură;
dezvoltarea centrelor de servicii pentru agricultură;
susținerea unităților mici și mijocii de procesare a produselor agricole;
susținerea tinerilor fermieri și a specialistilor agricoli.
Industria ludușeană din ultimii ani
Viața economică a orașului Luduș, trebuie revigorată și dezvoltată în toate domeniile sale: industria, comerț, prestări servicii, agricultură, zootehnie. Autoritatea publică locală va trebui să investească pentru redresarea vieții economice a orașului, trebuie să fie prioritatea numărul unu, deoarece aceasta produce cele mai mari efecte benefice.
Infrastructura necesită îmbunătățiri continuu, de aceea investițiile trebuie făcute după anumite criterii economice astfel încât să producă beneficii:
siguranța și securitatea locuitorilor orașului împotriva calamităților;
raportul valoarea investiție/ efecte economico-financiare produse;
raportul valoarea investiție/numărul beneficiarilor.
Un alt punct important pentru creșterea atractivității orașului îl constituie facilitățile culturale și de agrement pe care le oferă sau pe care ar putea să le ofere orașul Luduș, astfel încât confortul social al locuitorilor să fie îmbunătățit. Complementar, acest lucru va crește și atractivitatea turistică a orașului.
În contiuare prezint o analiză S.W.O.T. realizată în urma cercetărilor actuale privind activitățile economice din Luduș.
Fig.41 Principalele unități industriale de pe raza orașului Luduș în prezent
Unitățile industriale cele mai reprezentative din prezent sunt prezentate în continuare. Ele reprezintă industria ludușeană având cea mai importantă contribuție la PIB-ul orașului. Acestea, împreună cu activitatea agricolă dau funcția așezării. Ludușul este un orășel agro-industrial. Majoritatea intreprinderilor le continuă pe cele din perioada comunistă. Există însă și unități care au apărut după 1990. De remarcat este faptul că toate aceste unități sunt în prezent cu capital privat.
Cele mai reprezentative societăți comerciale din anul 2013 sunt prezentate în continuare.
SOCIETATEA COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ „UNIREA”, parte importantă a economiei ludușene, este entitate a sistemului cooperației meșteșugărești din România care recunoaște și respectă valorile și principiile cooperatiste adoptate de Alianța Cooperatistă Internațională, respectând cele 7 principii de bază: asocierea voluntară și deschisă, controlul democratic al membrilor, autonomia și independența, educarea, instruirea și informarea, cooperarea între cooperative, preocuparea pentru comunitate.
Forma de proprietate cooperatistă are la bază capitalul privat cu folosire asociativă ce asigură participarea tuturor proprietarilor asociați la adoptarea deciziilor, drept ce se realizează numai prin intermediul adunării generale, deci prin intermediul persoanei juridice.
Fig.42 Interior din Secția de confecții și secția de tâmplărie a S.C.M. „Unirea”Luduș
S.C.M. „Unirea”, cu sediul social în Luduș, str. Republicii nr.26, telefon 0265-411904, funcționează în prezent ca lider zonal în fabricarea de mobilier masiv rășinoase, pictat și antichizat, destinat pieței vest-europene, precum și cu producție în lohn în domeniul confecțiilor textile pentru aceeași piață. Gama activităților desfășurate în prezent se completează cu servicii prestate către populație în domeniul construcțiilor și instalațiilor, optică și reparații ceasuri precum și comerțul cu produse proprii. Numărul membrilor cooperatori este în prezent de 150 asociați, președinte fiind subinginerul Ioan Lăpușan.
Continuând o tradiție de peste 60 de ani, S.C.M. „Unirea” Luduș, printr-un management modern și eficient, s-a adaptat schimbărilor din societatea românească iar pentru viitor își propune menținerea poziției câștigate pe piață, oferta de produse și servicii fiind orientată spre client. S.C.M. „Unirea” Luduș este preocupată și pregătită să facă față și în continuare provocărilor imediate și de perspectivă a pieței, cu un profesionalism bazat pe capacitatea de inovare și de creare de valoare.
La finele anului 2007, 14 firme din orașul Luduș, care activează în diferite domenii de activitate au fost desemnate de Camera de Comerț Industrie și Agricultură Mureș în topul județean al firmelor pentru anul 2006, infirmându-se astfel ideea că orașul nu mai are industrie și activitate economică importantă. Este adevărat că orașul are un oarecare excedent de forță de muncă, dar obiectivele industriale care prind contur pot rezolva această problemă. În prezent în orașul Luduș, figurează în baza de date a C.C.I.A. Mureș peste 400 de agenți economici.
S.C. SAMARCU S.R.L.
Societatea Samarcu, firmă românească cu capital italian, situată în str. Fabricii nr.4, a luat ființă în anul 2002, urmând să fie un membru al Grupului Otlav-Italia – acționarul său majoritar.
Fig.43 S.C. Samarcu S.R.L. Luduș
Samarcu a fost construită după criterii Europene pentru a face față exigentelor ridicate de productivitate și de calitate ale grupului, specializându-se în zincare electrolitică cu tamburi, în vopsire cu pulberi în câmp electrostatic și operații de montaj și ambalaj. Acest fapt permite oferirea unui ciclu complet de prelucrare a pieselor, de la finisajele superficiale până la ambalarea produsului finit optimizând la maxim timpii și costurile de realizare.
Fabrica este moderna cu mai multe hale de producție, echipate cu tehnologii de ultimă generație occidentala. Această tehnologie, datorită folosirii de PLC și software de producție-gestiune, permite controlarea, chiar și în remote, a tuturor fazelor de lucru, așa garantând urmărirea întregului flux de producție, în special păstrarea standardului ridicat de calitate în timp. Dovada modului de operare a societății este Autorizatia integrată de mediu nr. sb 02, obținută în anul 2004, fiind printre primele firme din Romania.
Unul din cele mai importante roluri ale furnizării de servicii de zincare sau vopsire ale Samarcu este calitatea acestora. Calitatea este garantată de profesionalismul oamenilor care fac analizele fizico-chimice ale tuturor soluțiilor prezente în băile de tratament, pre-tratament, în pasivare, controlul temperaturii, al PH-ului și al cantității de substanță depusă. Controalele și testele sunt constante și se fac zilnic pe fiecare lot-produs. Controlul și monitorizarea computerizată a tuturor parametrilor de producție în timp real duce la păstrarea standardului calitativ al produselor. Samarcu poate furniza certificate de conformitate pentru fiecare produs.
Laboratorul Samarcu are grad mare de precizie în diversele teste efectuate și a multitudinii de instrumente deținute: spectofotometru, colorimetru, celula Hull, balanțe analitice, camera de ceață salină de 400 litri, testele de adeziune a vopselelor etc. Rezultatul final al sistemului de calitate îl reprezintă produse de înaltă calitate la un preț competitiv cu respect maxim pentru mediu. Samarcu reprezintă una din firmele care sprijină dezvoltarea orașului Luduș, oferind locuri de muncă pentru locuitori. Totodată Samarcu este deținătoarea Autorizației integrate de mediu, respectând cu strictețe normele Europene de mediu, asigurând un mediu de lucru curat, ecologic și fără impact asupra mediului și a locuitorilor. Samarcu reprezintă cu tehnologia sa un punct dereferință pentru toate firmele din domeniu care vor sa fie competitive odată cu intrarea în comunitatea Europeană.
S.C. DACTYLIS PROD S.R.L.
În partea de sud-est a orașului Luduș, localnicii și locuitorii din împrejurimi, odată cu sosirea primăverii, veneau în incinta unei modeste unități ce se intitula sugestiv Întreprinderea de Pajiști Reghin – Ferma de Producție Luduș, de unde își procurau semințe de iarbă, lucernă, trifoi etc., primind și informații privind întreținerea și exploatarea pajiștilor. Incinta găzduia un modest sediu administrativ, câteva spații de depozitare și un adăpost pentru calul și trăsura care se întorceau seara, împreună cu truditorii pajiștilor, pentru binemeritata odihnă.
Fosta secție din cadrul Întreprinderii de Pajiști Reghin se desprinde de aceasta prin privatizare, înscriindu-se la Registrul Comerțului Mures sub nr.J26/1486/1993 cu denumirea care să-i amintească permanent originea: SC DACTYLIS PROD SRL LUDUS (Dactylis sau golomățul este o graminee utilizată ca nutreț).
Noua societate, cu sediul actual în str. N. Grigorescu nr.96/A, tel. 0265-411240, firmă înființată de inginerii agronomi Iosif și Rodica Mocanu, cu un capital social de 2000 lei vechi, avea la timpul respectiv ca obiect de activitate prestări servicii în agricultură și o mini fermă zootehnică cu un număr total de 4 salariați.
Firma a desfășurat activitate numai în sectorul agricol până în anul 1999 când începe activitatea de fabricare a pâinii și a produselor de patiserie. În prezent se înscrie în bilanț cu următoarele activității
prestări servicii în agricultură și exploatarea terenurilor agricole în arendă;
fabricarea pastelor făinoase;
fabricarea pâinii și produselor proaspete de patiserie;
fabricarea produselor de cofetărie;
comercializarea prin magazin propriu a produselor de cofetărie;
Fig.44 Imagini din activitatea de producție și management
Activități deservite de un număr de 71 salariați. Administratorul societății, d-na ing. Rodica Mocanu, spune că „succesul în afaceri a apărut datorită muncii întregului personal și repartizării profitului an de an la fondul de dezvoltare, ca sursă proprie de finanțare și nu în ultimul rând inspirata idee de a procesa bobul de grâu în cadrul societății, concomitent cu majorarea capitalului social care în prezent este de 212.413 RON.” Gama diversificată de produse de calitate sunt fabricate în spații moderne și în condiții igienice ireproșabile.
S.C. SEFAR INTERNAȚIONAL S.A.
S.C. SEFAR INTERNATIONAL S.A. este fondată din 1993, de către asociații Franco Fara și Ferruccio Seraglio și are codul unic de identificare R478643, înmatriculată la Camera de Comerț a județului Mureș cu numărul J26/1836/1993. În prezent, firma situată pe str. Vânătorilor nr.6, tel. 0265-413131, e-mai:office@sefarinternational.ro, web:sefarinternational.ro, este o firmă complet renovată, oferind angajaților săi condiții superioare de lucru în ateliere și birouri, deținând autorizații de funcționare Comunitare și oferă pe piața românească o gamă vastă de servicii la un înalt nivel profesional.
Firma produce și comercializează sicrie, cruci în esențe de lemn, tei, fag, stejar, cireș brazilian și este dotată cu o modernă tehnologie (uscătorie, centrală electrică, șlefuitoare, cabină de vopsit) cu ajutorul căreia se asigură o calitate corespunzătoare cererilor pieței interne și internaționale.
Fig.45 S.C. Sefar internațional S.A. Atelierele și sediul administrativ
Activitatea de Pompe Funebre asigură un serviciu complet de o înaltă profesionalitate și calitate care satisface cerința clienților conform standardelor Europene. De asemenea, societatea SEFAR INTERNAȚIONAL S.A. oferă informații detailate în legătură cu mașinile funebre noi și uzate a celor mai bune mărci și toate accesoriile pentru serviciile funerare (mânere, cruci, catafalce, cameră de ardere etc.)
Fig.46 Imagini din atelierele societății Sefar International S.A.
S.C. SEFAR INTERNATIONAL S.A. a stabilit un sistem integrat de management al calității si mediului în conformitate cu cerințele standardelor SR EN ISO 9001:2001 si SR EN ISO 14001: 2005 și descris în Manualul Sistemului Integrat de Management. Prin implementarea sistemului integrat de management, conducerea de la cel mai înalt nivel se angajează pentru satisfacerea cerințelor clienților și a celorlalte părți interesate, asigurarea infrastructurii și a unui mediu de lucru adecvat pentru desfășurarea corespunzătoare a tuturor proceselor și a resurselor necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite, conformarea cu legislația în vigoare și cu reglementările de mediu aplicabile activităților de producție, îmbunătățirea continuă a performanțelor de mediu și a condițiilor de muncă, prevenirea poluării și a accidentelor de muncă, îmbunătățirea continuă a eficacității sistemului de management al calității și al mediului.
S.C. ZAHĂRUL S.A. (TEREOS ROMÂNIA)
Revoluția din anul 1989 găsește cea mai veche unitate economică din actuala zonă industrială, fabrica de zahăr, în campanie de prelucrarea sfeclei. Lucrurile se schimbă repede în efecte economice negative, guvernele post-decembriste favorizează importul de zahăr și produse zaharoase, lucru care a dus la oprirea secțiilor de napolitane și sucuri. Aceste secții, cu o productivitate foarte mică comparativ cu produsele similare importate, aveau un preț necompetitiv.
În anul 1992 fabrica este înmatriculată la Registrul comerțului sub denumirea de S.C. Zahărul S.A., având sediul pe str. Fabricii nr.3, tel. 0265-413456. Sub noua denumire și în noile condiții economice, fabrica rezistă pe piața zahărului, reușește să facă profit și să mențină în zonă cultura sfeclei de zahăr. În anul 1997 este prima fabrică privatizată cu capital străin, lucru benefic care plasează fabrica în sfera de interes a zahărului european din U.E., spre care am dorit să ne îndreptăm. Această politică a permis „supraviețuirea”, Ludușul rămânând pe piața zahărului autohton, unde din 33 de fabrici în anul 1989, au mai rămas doar 4 fabrici. Un management eficient, aflat sub coordonarea inginerului Ioan Armenean, precum și un contract corect de privatizare a permis lucrări de 11 milioane de euro, materializate în mașini agricole specializate pentru cultura sfeclei de zahăr și, foarte important, modernizarea fabricii, creșterea capacității la 3.500 tone/zi, reducerea consumului de combustibil, calitatea europeană a zahărului și creșterea productivității, deci, atingerea unor parametrii tehnici și de cost competitiv cu fabricile din Uniunea Europeană. Structura creată prin privatizare a plasat fabrica în grupul nr.2 mondial de producție a zahărului, cu perspectiva de a deveni o fabrică capabilă să lucreze în condițiile pieței zahărului din Uniunea Europeană.
Fig. 47 S.C. Zahărul S.A. Luduș – imagine din exterior
Cei 815 muncitori în anul 1989 au fost reduși (datorită modernizării instalațiilor) la 250 persoane în anul 2006. Fabrica este automatizată și are condiții de muncă și viață compatibile cu cele din Uniunea Europeană.
S.C. VITAFOAM ROMANIA S.R.L.
Fig.48 Clădirile fabricii VITAFOAM
Situată pe strada 1 mai nr 34, telefon 0365 88 23 10, fabrica a fost inaugurată în data de 4 octombrie 2009 în prezența președintelui Traian Băsescu și a ambasadorului Marii Britanii în Romania. VitaFoam este o investiție 100% britanică, în valoare de 12,3 milioane de euro. Societatea are ca obiect de activitate fabricarea spumei poliuretanice flexibile. Fabrica respectă aceleași standarde înalte de proiectare și echipare ca și celelalte unități ale companiei cu filiale în Polonia, Lituania și Ungaria și furnizează o gamă completă de produse din spumă pentru clienții din aceasta regiune. Fabrica are o suprafață de 12.000 de metri pătrați, este complet automatizată și are aproximativ 50 de persoane angajate. Din totalul producției, 90% din producție va fi destinată pieței interne, iar 10% este destinată exportului.
S.C. LEONI S.A.
Producătorul de cabluri pentru industria auto Leoni Wiring Systems Ro din Bistrița, parte a grupului german Leoni cu vânzări globale de peste 4,1 mld. euro a demarat în anul 2015 producția într-o nouă locație, închiriată în Luduș. Germanii au închiriat un spațiu de 3.500 de metri pătrați în zona industrială a orașului și au pus în funcțiune o fabrică de cabluri pentru industria auto, unde au fost angajați aproximativ 1000 de oameni. Punctul de lucru Leoni din Luduș estesituat în str.1 Mai, nr.40.
Leoni semnifică competență de primă clasă în tot ceea ce ține de fire, cabluri, sisteme de cablare și produse conexe. Soluțiile inovatoare sunt utilizate la nivel global în industria de automobile, precum și în sectoarele industriale cheie, cum ar fi telecomunicațiile, IT, sănătate și energie. Fondată în 1917, Leoni este acum lider global în furnizarea de sisteme de cablare și tehnologie de cablu. Aproximativ 70.000 de angajați, cu înaltă calificare, lucrează împreună în 31 de țări pentru a menține și extinde poziția de lider global pe piață.
Fabrica Leoni din Bistrița a fost înființată în anul 2002. Principalii clienți ai companiei Leoni Bistrița sunt Mercedes, BMW și Rolls-Royce. Anul 2015 este anul în care compania Leoni își lărgește portofoliul de proiecte și gama de mașini pentru care produce cablaje. În urma extinderii, Leoni Bistrița a avut o creștere a producției cu 40-50%, asta însemnând o cifră de afaceri de peste 300 milioane de euro. Leoni Bistrița produce aproximativ 10% din cota vânzărilor la nivel de divizie de câțiva ani buni. În prezent, Leoni Bistrița are un număr de 7133 angajați. În data de 4 septembrie 2015, Leoni Bistrița a inaugurat un punct de lucru la Luduș, datorită oportunităților de dezvoltare de business ale zonei. Obiectivul companiei Leoni este acela de a stabiliza și de a dezvolta punctul de lucru deschis la Luduș. În cadrul punctului de lucru de la Luduș, compania Leoni se axează pe fabricarea de echipamente electrice și electronice pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule pentru clientul BMW.
6.4 Sectorul terțiar: comerț, servicii, turism
Din anul 2004 transportul local este asigurat de societăți private care folosesc microbuze pentru transportul local de călători. Lungimea traseului transportului urban măsoară în total 18 km.
După Revoluția din decembrie 1989, cea mai mare parte a comerțului este efectuat de societățile comerciale private înființate începând cu anul 1990. Sectorul particular deține în acest moment peste 90% din volumul total de mărfuri comercializate, restul revenind sectorului mixt sau cooperatist. Privatizarea comerțului ludușean a însemnat și trecerea spațiilor comerciale în proprietate particulară.
În prezent cele mai reprezentative societăți din domeniul comerțului, conform datelor oferite de C.C.I.A. sunt: INTRA SERV (comerț cu amănuntul) și RO DACIA (comerț cu ridicata).
Serviciile sunt asigurate în prezent de agenți economici în mare parte cu capital privat. Principalele societăți care au ca obiect furnizarea de utilități/servicii pentru populația orașului sunt prezentate în tabelul următor.
Tabel nr.20
Societățile comerciale care furnizează utilități/servicii către populație
Sectorul bancar
Dezvoltarea comerțului în ultimii ani și apariția a noi societăți comerciale a impus și dezvoltarea sistemului bancar. Sectorul bancar, un sector dinamic, este prezent la Luduș încă de la începutul secolului trecut. În prezent, acest sector este reprezentat de un număr de 6 bănci (Raiffeisen Bank, B.C.R., Banca Transilvania, Banc Post, Volksbank și C.E.C.) precum și două cooperative de credit.
Turismul
Localitatea Luduș este monopolizată de 4 unități de cazare aflate pe teritoriul administrativ: Motelul „Salcâmul”, Hotel „Sabis” și Pensiunea „Dana” și Complex „Tivoly”. Acestea sunt cele mai importante din zonă și deocamdată singurele care pot îndeplini pretențiile unor turiști . Din păcate cererea turistică este una foarte mică și atunci această lipsă a locurilor de cazare este oarecum justificată. Investițiile în infrastructura de comunicație dar și dezvoltarea unor proiecte serioase de agrement și distracție în zona orașului pot atrage deschiderea ulterioară a noi unități de cazare direct proporțională cu creșterea cererii turistice.
Având în vedere că în arealul Câmpiei Transilvaniei nu există spații de cazare cu excepția localității Luduș, este necesar ca persoanele care dețin aceste spații de cazare să „profite” de potențialul natural din zona Zau de Câmpie oferit de rezervația de bujori de stepă unică in Europa, dar și de lacurile piscicole unde an de an vin pescari din toate colțurile țării.
De asemenea, obiectivele antropice existente, cum ar fi castele foarte numeroase din această zonă sau vestigii istorice răspândite pe toată întinderea acestui bazin recomandă ca variante de cazare tot orașul Luduș, fiind centru polarizant în zonă. Totuși cu o implicare mai mare, și cu o eventuală inițiativă locală această parte a bazei materiale de cazare ar putea să capete un aspect mai profesional, mai turistic, mai prezentabil potențialilor vizitatori.
Oferta turistică, deși este mică, lipsește aproape în totalitate de pe paginile de internet având ca activitate promovarea turismului și facilitarea rezervărilor on-line, așa cum se practică în ultimii ani. Singura unitate „înscrisă” pe asemenea situri de promovare și care deține și o pagină proprie este Hotelul „Sabis”.
Hotel „Sabis” (3 stele)
Hotelurile constituie principala formă de cazare care s-a impus în ultimele patru decenii. Se caracterizează printr-o mare putere de adaptare, oferind diferențiat confort superior tuturor celorlalte categorii. Pune la dispoziția solicitanților o gamă variată de servicii. Unul din criteriile de clasificare a hotelurilor este cel legat de gradul de confort, prin care se ia în considerare calitatea și diversitatea serviciilor oferite turiștilor într-o ambianță adecvată.
Având cea mai mare capacitate de cazare din întreaga zonă a bazinului Ludușului cu 64 camere, Hotelul „Sabis”, clasificat la 3 stele, este poate cel mai mare și mai impozant exemplu de unitate de primire turistică din Câmpia Transilvaniei. După capacitatea de cazare se înscrie în rândul hotelurilor mijlocii din țara noastră. Dat în folosință în anul 1980, hotelul, situat pe Bulevardul 1 Decembrie 1918, dispune de peste 60 paturi, bar, restaurant, cofetărie, sală de conferințe. A fost renovat cu capital privat în anul 2006 și redeschis în anul 2009, după aproximativ 10 ani în care, clădirea fiind pusă în vânzare, a fost scoasă din circuitul turistic. Proprietarii se gândesc la variante de a folosi spațiul în mod eficient și atunci când cererea de cazare este slabă, o idee fiind deschiderea restaurantului de lux clasificat la 4 stele și cofetăriei cu program normal.
Hotelul cuprinde și ale facilități precum: parcare, internet, fax, televizor, pază și sistem de supraveghere video.
Fig. 49 Hotel „Sabis” (Luduș)
Pensiunea „Dana”
Pensiunea Dana este situată în centrul orașului la aproximativ 50 de m de șoseaua E60 fiind compusă din 12 camere cu o capacitate 34. Toate camerele au baie proprie, televizor și frigider, internet. Pensiunea dispune de parcare și curte interioară.
Fig.50 Pensiunea „Dana” (Luduș)
S.C. Panem S.R.L. Restaurantul „Solyom”
„Solyom” este una dintre cele mai cunoscute unități de alimentație publică din orașul Luduș fiind înființată imediat după 1990. Complexul cuprinde doar bază de alimentație cu restaurant la etaj și bar la parter. Restaurantul a fost construit în anul 1991 și are o capacitate de 200 locuri fiind o cunoscută gazdă a evenimentelor festive din oraș, iar barul a fost construit în 1995 având 40 locuri. Patronii sunt mulțumiți de profit, momentan neexistând planuri concrete pentru extinderea sau modernizarea unității.
Fig. 51 Restaurant Solyom (Luduș)
CAP.III MORFOLOGIA VETREI URBANE
3.1. Trepte morfogenetice
Câmpia Sărmașului este axată pe Pârâul de Câmpie și prezintă unele caracteristici mai aparte: se înscrie aproape în totalitate în zona de domuri a Câmpiei Transilvaniei (depozite sarmațiene constituite din argile și nisipuri) din aceasta rezultând și un relief ce are culmi orientate în diferite direcții, cu numeroase areale de prezență a alunecărilor de teren.
Într-o încadrare taxonomică, pe o scară inferioară ca întindere în suprafață sunt situate Colinele Ludușului și Colinele Comlodului, care, de altfel, dau nota dominantă a cadrului natural situat în nordul teritoriului prezentat. Colinele Ludușului, desfășurate în bazinul cu același nume, subunitate a Câmpiei colinare a Sărmașului, este cuprinsă între Pârâul de Câmpie (la E) și aliniamentul format din Valea Florilor – cursul inferior al Arieșului (la V). Prezintă cele mai tipice caractere de „câmpie”. Colinele Ludușului sunt alcătuite predominant din depozite sarmațiene (argile marnoase, nisipuri, tufuri) cu structuri de domuri. Apar în relief, sub forma unor culmi prelungi, cu înălțimi de 400-500m, cu pante domoale și versanți asimetrici, afectați de procese de ravenare și alunecări de teren. Sunt fragmentate de văi largi, iar pantele lor sunt în mare parte împădurite. În subsol există zăcăminte de gaze naturale.
Valea Mureșului este adâncită în formațiuni sarmațiene cu 150-200m față de cele două subunități între care este situată (Câmpia Transilvaniei la N și Podișul Târnavelor la Sud) și are o deschidere la nivelul luncii de 1,5 km în strâmtura Bogata-Luduș, iar la nivelul terasei celei mai înalte are o deschidere de 4-5 km.
3.2. Procese geomorfologice
Relieful structural
Are o expresivitate mai pronunțată în această zonă, în care se găsește și localitatea Luduș. Aici, ca de altfel în întreaga zonă cuprinsă între Someș și Târnava Mare, există numeroase structuri gazeifere. Alternanța petrografică și eroziunea diferențiată a scos în evidență particularitățile structurii. Trăsăturile reliefului structural sunt evidențiate în caracterul opozant al elementelor structurale și cvasistructurale cu înclinare opusă, prezența cuestelor unghiulare. Profilul versanților trădează de asemenea gradul avansat de eroziune a acestor structuri, prin prezența glacisurilor deluvio-coluviale. Morfologia domurilor se diferențiază în raport cu stadiul de evoluție, prezentând aspecte de concordanță a reliefului cu structura ori inversiuni de relief.
La nord de Mureș, domurile Zau de Câmpie, Sânger, Sărmășel, Șincai s-au impus mai puțin decât cele din Dealurile Târnavei Mici, datorită predominării marnelor care au grăbit evoluția formelor de relief. Particularitățile acestui relief sunt stabilite de raporturile dintre rețeaua hidrografică și căderea periclinală a stratelor, din care a rezultat modul de dispunere a cuestelor și suprafețelor structurale. Mecanismele de evoluție a versanților (retragere și refragmentare, aplatizare-teșire, sunt exprimate în profilul concav-convex-concav al versantului.
Relieful de denudație
Datorită eroziunii selective, în funcție de structura geologică și duritatea rocilor, pe malul versantului drept al Mureșului, între Pârâul Grindenilor și Pârâul de Câmpie apare un relief structural de cueste cu aspect etajat și liniar. Este rezultatul proceselor geomorfologice și au scos în evidență particularitățile structurale și litologice ale zonei de contact dintre Culoarul Mureșului și Câmpia Sărmașului. Între Pârâul de Câmpie și pâraiele Fundătură și Ranta apar dealuri ușor bombate, domuri, cu un relief sculptural modelat de procese de spălare, eroziune torențială sau de alunecări. Interfluviile acestora au altitudini de 350m-450m și cu înclinare spre valea Mureșului. Acest relief sculptural poartă amprenta forțelor exogene care l-au creat. Versanții văii Mureșului în sectorul Bogata-Luduș au pante ce depășesc în unele locuri 10O-15O, fiind locuri prielnice pentru eroziunea torențială, formându-se ogașe și ravene. Fenomenul are o mare extindere între Gheja și pârâul Găbudului, afectând tot malul stâng al Mureșului.
Relieful de acumulare
Apare pe raza localității Luduș pe arii extinse. Este reprezentat prin șesuri, terase, conuri de dejecție și glacisuri coluviale sau proluviale. Șesul Mureșului se extinde între 1 și 3 km și este în general asimetric, fiind opera constructivă a râului. Din datele de foraj rezultă că șesul se află dispus pe argile și argile marnoase de vârstă sarmațiană și ponțiană. Peste aceste straturi urmează depozite de aluviuni heterogene sub aspect petrografic și granulometric.
Fig.52 Versanții văii Mureșului în sectorul Bogata-Luduș
Depozitele din Lunca Mureșului sunt alcătuite dintr-un facies de albie (nisip cu pietriș) ce se află la bază și dintr-un facies de luncă, mai fin, argilos, nisipos dispus la suprafață. În evoluția luncii au existat 2 etape mai importante: etapa corespunzătoare periglaciarului când debitul solid, sub formă de materiale rostogolite, era mare și etapa formării șesului argilo-nisipos și se realizează ca rezultat al alternării liniilor de relief folosite la scurgere, micșorarea vitezei și a debitului râului, accentuarea caracterului secetos al climatului, la care se adaugă defrișările.
3.3. Limite și restrictivitate urbană indusă de procese geomorfologice
Relieful din orizontul orașului Luduș se încadrează în zona cu predispoziție maximă la eroziunea de suprafață și adâncime. Surpările apar în lungul cornișelor principale de la partea superioară a versanților cât și în lungul malurilor, albiilor minore cu caracter adâncit. Cauza o constituie circulația descendentă a apelor provenite din precipitații, variațiile de temperatură, înclinarea versanților și a malurilor. Cele mai frecvente apar la Gheja în locul numit “Pe sub râpă” și pe strada Turzii, în oraș.
Alunecările de teren din zona localității Luduș se clasifică astfel:
alunecări în pătură de sol – constau în deplasarea solului înțelenit pe un substrat impermeabil; acestea apar pe suprafețe restrânse primăvara;
alunecări sub formă de valuri – apar pe versanții formați din orizonturi nisipoase și cu strate acvifere etajate și sunt prezente în Fundătură, Avrămești, Roșiori și Luduș; între ulucul dintre cornișă și primul val apar depresiuni scurte cu aspect de văi, cu fund mlăștinos și acoperit parțial cu vegetație hidrofilă;
Fig.53 Mureșul în zona „Pe sub râpă” din Gheja
alunecări monticulare (glimee), caracterizează versanții pâraielor Cioarga, Fundătura și versantul nordic al râului Mureș între Luduș și localitatea Grindeni; fenomenul apare acolo unde apele curgătoare secționează depozite de terasă sau complexul de marne sarmațiene; și aici, între cornișă și monticuli se formează mici depresiuni umede.
Conform statisticilor, 70-75% dintre alunecările de teren de la Luduș sunt vechi și fosile și tind spre stabilizare naturală, explicată prin înlăturarea continuă a șesului aluvionar al Mureșului și al Pârâului de Câmpie în Holocen, a schimbării regimului precipitațiilor și a debitului de apă subteran care facilitau în trecut, declanșarea intensivă a acestor fenomene. De altfel, direcția de evoluție spre un climat mai uscat se confirmă și prin extinderea stepei și silvostepei în această regiune.
Fig.54 Relief modelat de acțiunea râului Mureș
CAP.IV DEZVOLTAREA URBANĂ
4.1. Dezvoltarea plan spațială a orașului Luduș
Cele mai vechi urme de locuire în spațiu ludușean datează, conform descoperirilor arheologice, din perioada eneoliticului. Zona Ludușului este extrem de bogată în descoperiri arheologice din eneolitic. Acestea pot fi împărțite în două categorii: descoperiri de factură eneolitică, dar care nu au fost asociate cu o cultură sau un grup cultural și descoperiri asociate cert cu o cultură sau un grup cultural. Descoperirile neo-eneolitice asociate cu o cultură sau grup cultural arată două lucruri importante: primul, în zonă a existat o locuire continuă din cele mai vechi timpuri; al doilea, zona se află la intersecția ariilor ocupate de cele mai importante culturi neo-eneolitice prezente în spațiul transilvan.
4.1.1. Perioada antică
După terminarea celui de-al doilea război daco-roman, zona cucerită a fost declarată provincie romană. Pe teritoriul Ludușului de astăzi au existat trei așezări romane de mici dimensiuni, în punctele “Fabrica de zahăr”, “Ferma legumicolă” și la Gheja. Erau vici, nu există elemente ale statutului de stationes, în afară de poziționarea pe un drum roman relativ important.
Cel mai vechi element de infrastructură rutieră cunoscut în zonă este drumul roman cu o lungime de 90 km ce se desprindea din renumita Via Traiana (Dierna – Porolissum) și care unea castrul de la Salinae (Războieni) cu castrul de la Brâncovenești. Din acest drum s-au păstrat în zonă porțiuni la Gheja (în punctele “Dos”, “Morea”, “Râtul Ianca”, pe malul stâng al Mureșului). Drumul era un via vicinalis, pietruit, cu o lățime de circa 4 metri. Deși sursele antice nu pomenesc niciun drum pe valea Mureșului, descoperirile arheologice arată, fără urmă de îndoială, că acesta a existat.
Descoperiri aparținând culturii romane provinciale au fost făcute la Luduș (punct “Fabrica de zahăr”, RAN 114729.01, LMI MS-I-s-B-15392; așezare; tezaur monetar roman; ceramică romană provincială, elemente de hypocaust, un sestertius de la Antoninus Pius, anii 153-154 și un denar de la Caracalla, anul 215; un solidus din aur de la Valentinian III – colecție particulară locală); Luduș (punct “Ferma legumicolă”, RAN 114729.03; în stânga șoselei naționale Luduș – Turda spre Chețani; 4 ha; cercetările executate în anul 1987 au adus la lumină o însemnată cantitate de ceramică romană provincială);
Gheja (așezare romană de mici dimensiuni; ceramică de culoare cenușie și roșie: ulcele, un ulcioraș, butelii mici, terra sigilata, cap feminin de teracotă – MAC, nr. inventar I, 1935, 7483-7484); rotițe din bronz); Gheja (drum roman; în punctele “Doș”, “Morea”, “Râtul Ianca”, pe malul stâng al Mureșului).
Marile migrații care au răvășit Europa au început în secolul al II-lea și au deteminat, printre altele, sfârșitul stăpânirii romane asupra Daciei. Descoperirile aparținând epocii migrațiilor făcute în zona Ludușului au câteva caracteristici principale: au fost încadrate între secolele III și IX; cele din secolele IV-VI sunt cele mai numeroase; foarte puține au fost asociate cu o cultură sau populație, despre restul ne-existând informații suficiente care să permită asocierea cu autohtonii sau cu alogenii.
Descoperiri asociate cu o cultură sau populație au fost făcute la Luduș (punct “Fabrica de zahăr”, RAN 114729.01, LMI MS-I-s-B-15392.03 și MS-I-s-B-15392.04), o așezare și o necropolă din epoca romano-bizantină, secolele IV-V). Descoperiri încadrate temporal, dar neasociate cu o cultură sau populație au fost făcute la Luduș (punct “Bara”, RAN 114729.04; secolul IV); Gheja (punct “Gară”, RAN 114774.01, LMI MS-I-s-B-15378), o necropolă de incinerație din secolul al IV-lea.
4.1.2. Perioada medievală
Zona unde se află astăzi Ludușul a fost expusă năvălirilor barbare, găsindu-se pe cursul Mureșului, cale naturală de pătrundere a migratorilor. Cu toate acestea, sunt atestate arheologic la “Fabrica de zahăr” o așezare și o necropolă de tradiție romano-bizantină, continuatoare a așezării romane existente în acest punct și care a rezistat până în secolul al V-lea. Tot aici au fost descoperite o așezare și o necropolă din secolele XI-XII. Situl nu a fost cercetat temeinic și este grav afectat, așa că nu a putut fi pusă în evidență continuitatea sau discontinuitatea așezării. O așezare din perioada Evului Mediu timpuriu a fost descoperită și în punctul numit „Bara”, dar nici aceasta nu a fost cercetată sistematic.
Din perioada cuceririi Transilvaniei de către unguri datează relativ puține descoperiri arheologice în zona Ludușului. Acestea au fost făcute la Luduș (punct “Fabrica de zahăr”, RAN 114729.01, LMI MS-I-s-B-15392.01 și MS-I-s-B-15392.02; așezare și necropolă, secolele XI-XII; punct “Bara”, RAN 114729.04).
În a doua jumătate a secolului X, voievodatul cu capitala la Bălgrad era condus de Gyla fiul lui Tuhutum, voivod magnus et potens. În 953 se creștinează, primind botezul la Constantinopol. Organizarea administrativ-teritorială a voievodatului Transilvaniei s-a încheiat în secolul al XV-lea și era foarte complexă. Existența voievodatului s-a încheiat în 1541, în contextul înfrângerii și ocupării Ungariei de către turci și a disputelor dinastice de la acea vreme. Ludușul făcea parte din comitatul Turda (magh. Torda vármegye, germ. Komitat Thorenburg). Acest comitat apărut relativ târziu era orientat aproximativ pe direcția vest-est și avea o formă foarte alungită. Astfel, în comitatul Turda erau incluse localitățile de pe valea Mureșului, aproximativ de la Sânmărghita și până la Chețani, inclusiv Luduș, precum și cele din partea sudică a Câmpiei Transilvaniei.
În 1763 se înființează Tabula continuă de judecată, condusă de comitele suprem. După 1790 comitele suprem e numit de guberniu și e ajutat de un vicecomite ales de către și dintre nobilii din Adunarea generală a comitatului. Mai este introdusă funcția de vicecomite adjunct. Subordonați erau juzi și vicejuzi, perceptorul regal, notarul și vicenotarul, scribi și secretari. Comitatele sunt împărțite în plăși, cu rol administrativ minor. După răscoala curuților, scaunele secuiești sunt demilitarizate; ele erau conduse de un jude regal. Organizarea scaunelor săsești nu a fost modificată. Luduș aparținea de plasa Marosbogát (Bogata de Mureș), care avea următoarea componență: Bogata, Căpuș, Dătășeni, Dileul Unguresc, Dileul Românesc, Icland, Iclănzel, Lechința, Luduș, Oarba, Oroi, Petea, Șăușa, Sf. Gheorghe, Sînmărghita, Sînmiclăuș, Vaidei.
Luduș – Prima atestare documentară
Există patru documente care concurează pentru titlul de primă atestare documentară a Ludușului, în funcție de modul în care este interpretat conținutul lor.
La 10 aprilie 1329, Capitlul Ardealului de la Alba-Iulia emite în prezența magistrului Lachk, comite al secuilor, reprezentant al regelui Carol Robert de Anjou, un document de mari dimensiuni, alcătuit dintr-o regestă în limba maghiară în care este descrisă speța juridică referitoare la unele terenuri aflate în dispută, precum și dintr-o descriere amănunțită în latină a acestor terenuri și moșii. În document apare de nouă ori denumirea Ludas, sub forma fluvium/fluvio Ludas (râul Luduș), valle Ludas (valea Ludușului) și Ludaspataka (magh., pârâul Luduș):
Argumentele în favoarea acceptării acestui act ca primă atestare documentară ar fi: este primul document cunoscut până acum în care apare denumirea Ludas; deși se menționează râul Luduș și nu localitatea, se poate presupune că aceasta exista, deoarece în act sunt amintite și alte cursuri de apă care poartă denumirea unor localități (Lekencee – Lechința, Vlwespatak sau Wlwespatak – Ulieș, Wylak – Ujlak, Zarwastou – Szarvas-tó (Negrenii de Câmpie), Zelechpataka – Părâu Săliștii, Septeer – Septér Ko sau Șopteriu). Argumente contra: actul descrie ținuturi aflate la distanță de Luduș; nu denumește localitatea, ci un curs de apă și valea corespunzătoare.
Orbán Balázs, în monumentala sa lucrare A Székelyföld leírása (Descrierea Ținutului Secuiesc, 1868-1873, volumul 5, pag. 60), spune: […] neve legelőbb 1333-ban egy Szengyel és Bogáth közti határ járás alkalmával fordul elő” (aprox. Cea mai veche amintire a numelui apare în 1333 cu ocazia delimitării hotarului dintre Sânger și Bogata). Această atestare documentară apare într-un proces-verbal scris în latină. La cererea lui Bethlen Sámuel, documentul a fost copiat în 1726, apoi a fost publicat de către baronul Kemény József din Luncani în volumul Diploma Transilvania Suppl. I. 274 și a avut numărul D.L. 28724 în cadrul Arhivelor Conventului de la Cluj-Mănăștur.
Argumentele pro și contra acceptării acestui act drept prima atestare documentară sunt practic aceleași ca cele pentru documentul din 1329.
Primul document cunoscut în care apare denumirea Luduș (nu valea Ludușului sau râul/pârâul Luduș, ca în actele din 1329 și 1333) e emis la 8 octombrie 1348 de către capitlul Ardealului.
În cazul acestui document, lucrurile par ceva mai clare, deoarece se specifică doar denumirea Ludas. Totuși, denumirea nu este însoțită de pagus, vicus, villa sau possessio, care ar fi arătat fără putință de tăgadă că este vorba de o localitate.
Pot fi considerate aceste texte atestări documentare ale localității Luduș? Unii istorici susțin că da. Alți istorici spun că prima atestare ar fi o scrisoare ipotecară din 1377 în care este amintit satul Luduș. Coriolan Suciu face parte dintre cei din urmă.
Gheja e atestată documentar în anul 1366, sub numele Gese. Atestarea apare într-un document emis la 15 mai la adunarea de la Turda de către Dionisie, voievod al Transilvaniei și comite de Solnoc, care rezolvă revendicarea unei moșteniri. În acest act este amintit Lucasii, filii Stephani dicti Chÿurike de Gese (Luca, fiul lui Ștefan zis Chÿurike de Gheja).
În perioada secolelor XIV-XVII, Luduș și Gheja au fost sate de iobagi români, care au trecut de la un proprietar la altul fie în parte, fie în totalitate, singure sau împreună cu alte sate. În vreme ce proprietarii satului Luduș au fost principi, cancelari, comiți sau membri ai marilor familii nobiliare transilvane ale timpului, deținătorii satului Gheja erau nobili mărunți, fără însemnătate în plan politic sau administrativ. După prima atestare documentară din 1366, Gheja apare din nou în documente de-abia în 1448, atunci când se stabilesc hotarele unor prediumuri.
La sfârșitul veacului al XVIII-lea, țăranii înscriși în tabelele urbariale erau împărțiți în patru categorii:
iobagi ereditari (lat. iobagiones);
de liberă migrațiune (denumiți și vagi; se deplasau dintr-un loc în altul pentru a munci);
jeleri cu casă (lat. inquilini);
jeleri fără casă (lat. subinquilini).
Un iobag (magh. jobbágy) sau șerb (lat. servus) era un țăran legat de pământul unui stăpân feudal, depinzând cu persoana și cu bunurile sale de acesta. Șerbii nu puteau fi vânduți separat de pământul pe care îl lucrau sau îl primeau în folosință. În 1377, Luduș este menționat ca sat de iobagi români. Un document din 1773 arată că pe moșia Ludușului se găseau pe lângă iobagi și curaliști, adică țărani care aveau în folosință o suprafață de pământ din pământul nobiliar.
Curaliștii aveau o stare economica ceva mai bună decât a iobagilor, deoarece aveau voie să crească animale pe care să le valorifice. În timpul răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan, zona Ludușului e cuprinsă de tulburări. Pretorul plasei Bogata, Alexe Nagy Ari, întocmește la 19 noiembrie 1784 un raport către comitele din Turda în care spune că ”În plasa mea, mai ales în Ludoș, (țăranii) de-o săptămână beau în cinstea tâlharilor care vor veni. (…) Aici îndată ce-și pune piciorul vreo căpetenie a tâlharilor, își găsește tovarăși destui, pentru că cei cai au umblat pe la Alba-Iulia de s’au înscris (înrolat) toți sunt gata. Din Bogata și domnii și nobilii toți au plecat, singur eu am rămas; sunt astfel nopți de-a rând pe cal și în arme, împreună cu dregătorii din Ludoș și Dateș, și cutreierăm fără răgaz Bogata, Ludoșul, Dateșul, Lechința.”
Pretorul cere comitelui să-i trimită dacă nu mai mulți, cel puțin 50 de soldați călări, sau măcar tot atâția nobili. La data de 22 august 1785, Iosif al II-lea emite patenta prin care abolește iobăgia. În Transilvania iobăgia a fost desființată definitiv de-abia la data de 6 iunie 1848 și țăranii urmau să devină proprietari pe pământurile urbariale ce le-au avut în folosință până atunci. Conform recensământului din 1786, în Luduș erau 14 familii de mari proprietari de pământ, 71 familii de iobagi, 114 familii de jeleri. Nicolae Albu spune că în Gheja exista școală românească la sfârșitul secolului al XVIII-lea: Câteva indicii din arhiva mitropoliei Blajului dau numele următoarelor localități cu școli în epoca iosefină: (…) în districtul Uioarei: Ațintiș, Cicălaca, Ciunga (mânăstire),Gheja, Noșlac; (…) Aceasta era o școală confesională a greco-catolicilor din sat. Este interesant că în Luduș nu exista pe atunci o astfel de școală, iar satele mai mici din jur aveau școli (Chețani, Grindeni, Budiu, Pogăceaua, Chimitelnic, Grebeniș, Râciu, Săcal, Sânger, Șăulia).
4.1.3. Perioada modernă
În urma recensământului din anul 1785 se menționează 15 domni de pământ care supuneau 920 de suflete, din care 472 bărbați și 448 femei.
Fig.55 Hartă a localității Luduș din sec. XVIII.
Moșiile celor 15 proprietari feudali erau organizate în 154 de sesii sau unități de impozite, locuințe, cum era specific secolului al XVIII-lea, din 185 de capi de familie, 71 iobagi și 114 jeleri. Existau 121 copii între 1-12 ani și 42 copii între 13-17 ani. Demn de menționat este că între stăpânii de pământ se număra și parohia greco-catolică (Unita Ecclesia) care poseda 7 sesii sau gospodării locuite de 7 jeleri ceea ce demonstrează că eclezia s-a constituit târziu, adică după 1697 anul în care mitropolitul Athanasie Anghel și un grup de 38 de protopopi au aderat la noua confesiune.
În perioada monarhilor luminați Maria Tereza (1740-1780) și Iosif al II-lea (1780-1790) s-au înfăptuit o serie de reforme liberale și neoliberale al căror efect îl putem constata și asupra Ludușului care devine comună, pentru ca mai apoi din 1850 să devină centru administrativ al Plasei Luduș, plasă nou înființată.
Creșterea demografică a Ludușului considerat un „empariu comercial de lemne și cereale” și important târg de vite, de la 1189 de locuitori câți erau menționați la 1857 la 2386 locuitori în anul 1900 ne demonstrează că în a doua jumătate a sec. al XIX-lea localitatea înregistrează o dezvoltare economică, socială și culturală.
La dezvoltarea economică a localității au contribuit și cele două căi ferate care făceau mai ușor legătura între localitate și alte zone. Este vorba despre calea ferată care lega localitatea Războieni de Târgu Mureș (1871) și cea care lega Ludușul de Budești (1887). Făcând referire la utilitățile pe care le avea localitatea, O. Balázs preciza că la 1871 Ludușul avea: „oficiu poștal, farmacie, cerc de lectură și școală de fete”.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, românii ludușeni au fost prezenți la o serie de evenimente, importante pentru istoria noastră.
Anul 1848 intrat în istorie sub denumirea „Primăvara popoarelor”, a adus ample mișcări revoluționare în toate Țările Române. Revoluția română a exprimat atașamentul intelectualilor români față de ideile liberalismului politic și economic al epocii.
Izbucnită în Moldova la 27 martie 1848, revoluția română, parte integrantă din cea europeană, s-a extins cu repeziciune și în celelalte provincii românești. În Transilvania, intelectualii români au apreciat reformele politice preconizate de revoluția maghiară, dar în curând și-au dat seama că unul dintre obiectivele acesteia, unirea Transilvaniei cu Ungaria, reprezenta o amenințare pentru existența și viitorul națiunii române.
Analiza documentelor vremii, ne arată că la sfârșitul lunii aprilie 1848, la Luduș, Ațintiș, Bogata, Budiu, Pogăceaua, Dileul Român au izbucnit răscoale pentru înăbușirea cărora a fost nevoie de intervenția forțelor armate. După aceea, aceste localități au fost supravegheate în mod deosebit. Subprefectul Boer Simion și baronul Kemeny Farkas cereau comitatului ca forțele trimise să rămână la Luduș pentru a asigura „liniștea”. Intelectualii români, care au avut un rol important în pregătirea revoluției, s-au deplasat prin sate pentru a face cunoscute cererile românilor și proclamația lui Aron Pumnul. În zona Ludușului cel mai activ a fost Vasile Moldovan, cel care va deveni mai târziu prefect.
Evenimentele s-au precipitat și deciziile au fost necesare. De aceea, în toamna lui 1848 a avut loc cea de-a III-a Adunare de la Blaj. Atunci s-a făcut organizarea administrativă și militară a românilor, ocazie cu care Ludușul a fost repartizat în Prefectura Câmpiei, condusă de prefectul Alexandru Bătrâneanu din Balda.
În perioada octombrie-noiembrie 1848, localitatea a fost „călcată” de cetele înarmate secuiești. După ce în decembrie 1848 aceste cete s-au retras, Prefectura i-a fost încredințată lui Nicolae Vlăduțiu. Pentru un timp el a fixat sediul Legiunii a XIII-a la Luduș. Interesant de menționat ni se pare faptul că problema asupririi sociale fiind una comună iobagilor români și maghiari, în timpul evenimentelor s-a constatat o solidaritate între aceștia.
Dieta de la Cluj a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar împăratul Austriei a sancționat acest act, fapt ce demonstrează atitudinea sa duplicitară, în contextul evenimentelor care au urmat .
În primăvara lui 1849, când armatele guvernului ungar reușesc să ocupe o parte din Transilvania, conflictul dintre revoluția română și cea maghiară s-a acutizat. Riposta trupelor române aflate sub conducerea lui Avram Iancu, „craiul munților”, a fost dârză și eroică. Odată cu pătrunderea trupelor lui Iosif Bem în Transilvania, cei aflați sub comanda lui Nicolae Vlăduțiu s-au retras în Munții Apuseni, care a devenit astfel, bastion natural de necucerit.
În anul 1851 românii ludușeni au fost reprezentați la Conferința de la Sibiu. În anul 1853, prin vocea lui G. Feldrian, ludușenii își exprimă dorința de a-l alege ca deputat în Dieta de la Sibiu pe revoluționarul Alexandru Papiu Ilarian. La 1868, prin semnătura lui Ioan Graur, ludușenii au aderat la „Pronunciamentul de la Blaj” document prin care se viza restaurarea autonomiei Transilvaniei. Atât la Luduș cât și în zonă, circulau și se citeau gazetele naționale, documente programatice ale mișcării naționale, precum Memorialul din 1882, opere de seamă, ca „Părți alese din Istoria Transilvaniei” de Gheorghe Barițiu.
Referindu-se la Războiul pentru Independență (1877-1878), Iacob Mureșan scria în „Gazeta de Transilvania” la 2 iunie 1877: „Cauza ostașului român este o cauză generală română. Victoria lui e a întregii națiuni, fie aceea risipită în oricare parte a lumii”. Înțelegând perfect acest lucru, ludușenii, alături de ceilalți români transilvăneni au contribuit prin donații la susținerea armatei române în timpul războiului pentru independență de la 1877. Inima lor a vibrat alături de cea a fraților de peste Carpați probabil cu speranța că într-un timp cât mai apropiat să fie părtași la Unirea mult visată și la desăvârșirea statului național unitar român.
Istoria Ludușului se află după într-o strânsă interdependență cu cea a întreg spațiului transilvan. Schimbările care au avut loc în statutul Transilvaniei mai ales după 1867, când a fost creat dualismul austro-ungar și când acest spațiu, în mod nedrept și samavolnic, a fost alipit la Ungaria, au marcat și localitatea Luduș, comună la acea dată, care aparținea tot de județul Turda-Arieș și care a intrat în componența Ungariei Mari. Din acest moment și până la 1918, anul Marii Uniri, se vor aplica și aici legile și hotărârile luate de guvernul de la Budapesta, legi care loveau în ființa neamului românesc, în identitatea națională a românilor majoritari pe aceste locuri. Politica de maghiarizare forțată s-a simțit și la Luduș. De altfel, întreg sistemul constituțional era centrat pe ideea de stat național maghiar, considerat ca fiind „unitar și indivizibil”.
Fig.56 Centrul Vechi la începutul secolului XX
Între anii 1903-1905, Guvernul de la Budapesta a colonizat la Luduș câteva sute de familii de etnie maghiară. Intenția mărturisită public a fost aceea de a schimba raportul demografic în favoarea maghiarilor și în defavoarea românilor. Așa au apărut, prin colonizare, satele Roșiori, Avrămești și Fundătură.
Popularea străveche atestată de descoperirile arheologice presupune și existența unor prime forme de habitat, respectiv satul din antichitate. Mărturii ale acestor forme de habitat s-au descoperit în mai multe părți ale Ludușului. Primele atestări documentare s-au făcut în secolul al XIV-lea, rezultând a veche locuire în spațiul actual al orașului. Cu ajutorul documentelor și a unor prime recensăminte s-au putut data anul apariției (nașterii) fiecărei așezări în parte. Alăturat sunt trecute toate așezările cu vechea denumire și anul atestării documentare: așezări, Avrămești, Ciurgău, Fundătură, s-au dezvoltat odată cu începerea colectivizării forțate, precum și Cioarga atestată din 1913 formată ca urmare a împroprietăririi țăranilor cu pământ și constituirea ei ca o veritabilă „hodaie” (formă de așezare specifică Câmpiei Transilvaniei). Este evident că așezările au cunoscut o dezvoltare timpurie și o perpetuare continuă, chiar dacă unele perioade mai grele din istorie au creat piedici.
Tabel nr.21
Anul atestării așezărilor care alcătuiesc orașul Luduș
În anul 1900 e finalizată clădirea primăriei comunei Luduș, instituție care funcționează aici până în anii ‘60 ai secolului al XX-lea. Ulterior, clădirea adăpostește o secție a spitalului, sediul ADAS, apoi rămâne în paragină. Clădirea e renovată în 1996-1997 și acum adăpostește Judecătoria.
În 1902 apare la Budapesta A magyar korona országainak posta- és távirda térképe (Harta poștală și telegrafică a țărilor coroanei Ungariei). În conformitate cu legenda hărții, reiese că la acea vreme în Luduș se găsea un birou de poștă și telegraf de stat, clasa I, administrat de un șef de poștă; gara nu avea oficiu poștal, dar avea un birou telegrafic pentru telegrafie oficială și particulară.
Sectorul bancar este prezent la Luduș încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fapt remarcabil pentru un sat. În 1892 funcționa casa de economii a Poștei, iar în 1902 exista o altă casă de economii, cu sediul pe Strada Regală.
Fig.57 Cafeneaua și Hotelul “Central” la începutul sec. XX
La 15 octombrie 1906 se deschide sucursala “Economul”, Institut de Credit și Economii din Cluj. În anul 1915 se înființează “Aquila”, Banca Țărănescă pentru Asigurări Poporale, apoi sucursala “Șoimul”, Institut de Credit și Economii.
În 1903 e finalizat noul local al școlii confesionale românești, din zidărie și acoperit cu țiglă, situat în curtea Bisericii din Deal. La 1911, “[…] biserica și școala din Ludoș dispun astăzi de-o avere foarte considerabilă, constatatoare din mai multe intravilane cu case de locuit pe ele. Singur școala are peste 20 de astfel de case în Ludoș”.187 Dascăl era Vasile Morar. După înfintarea Gimnaziului de Stat, în 1922, școala e transformată în casă parohială. În 1903, Luduș găzduia evenimente cum ar fi o acțiune a M.V.K.E., clubul cicliștilor din Târgu-Mureș (25 august), sau serate muzicale urmate de dans, ca cea din 26 decembrie, având în repertoriu lucrări de Rossini, Offenbach, Nagy János.
4.1.4. Perioada contemporană
Pentru a sprijini dezvoltarea industriei în România și a ridica confortul locuitorilor, guvernul român și autoritățile locale promovau în perioada interbelică electrificarea localităților. Prima electrificare a Ludușului datează, conform documentelor de la Arhivele Naționale, din anul 1931. Atunci a fost pusă în funcțiune o uzină electrică în str. Republicii la nr.33, care aparținea lui Farkas Dezideriu. Acesta a primit inițial în concesiune pentru 30 de ani electrificarea localității și realizarea iluminatului public. Conform contractului, întreprinzătorul avea timp de 10 ani dreptul exclusiv asupra lucrărilor de instalații electrice atât exterioare cât și interioare și era obligat a asigura iluminatul public cu ajutorul a 68 lămpi. Lungimea rețelei era de 4500m, cuprindea 131 stâlpi din brad tratați cu gudron care susțineau prin console firele de cupru. Uzina era dotată cu două grupuri electrogene care funcționau cu ajutorul a două motoare diesel de 45, respectiv 100 CP care generau curent alternativ la 380/220V. Străzile electrificate au fost: Regală, Nouă, Cloșca, Gării, Gh. Barițiu, Regina Maria, Cinema, Piața de bucate, Andreiu Mureșanu, Piața Unirii, Avram Iancu, Strâmbă, Bisericii, Școalei, Horea și Sânger. Printre primii cetățeni care au beneficiat de curent electric în gospodării au fost familiile Varga și Feher iar dintre instituții, Primăria comunei Luduș. În timpul și imediat după război, activitatea uzinei a încetat, după al Doilea Război Mondial localitatea fiind racordată la Sistemul Energetic Național.
Fig.58 Comuna Luduș la începutul sec. XX (Carte poștală)
Evoluția așezărilor rurale din cadrul arealului studiat a cunoscut un drum evident înfloritor până la începutul sau chiar mijlocul secolului al XX-lea, reformele agrare având menirea de a da naștere unor noi așezări (hodăile). Același lucru se poate spune și despre colectivizarea agriculturii de după anul 1946, care a determinat formarea de noi așezări în jurul noilor componente ale fostelor C.A.P.-uri, implantate în teritoriile mai îndepărtate de vatra satului. După anul 1965 când începe industrializarea masivă a economiei naționale, majoritatea populației tinere de la sate a fost atrasă de viața de la orașe, de confortul iluzoriu oferit de acestea și ca urmare, așezările rurale se înscriu pe o curbă regresivă a evoluției lor, unele dintre ele, înscrise în rândul cătunelor, fiind amenințate cu dispariția în următorul interval de timp. Târg mai răsărit, așa cum era Ludușul, înscris până în anul 1960 în rândul ruralului, trece la urban ca urmare a implantării unor unități industriale în cadrul teritoriului administrativ. Acest fapt a implicat o modelare continuă a așezării societatea ocupându-se de completarea, perfecționarea și modificarea structurilor construite. Evoluția ulterioară în acest context a determinat o politică administrativă aparte, avându-se în vedere economisirea terenurilor, mijloacelor și energiilor disponibile, cât și o folosire cât mai prodigioasă a lor.
Fig.59 Cartier nou de locuințe în anul 1960 (Carte poștală)
Pentru localitatea Luduș, zona rurală învecinată a reprezentat și reprezintă în continuare o rezervă de spațiu pentru dezvoltarea urbană, evoluția spațială a orașelor cuprinzând și ruralul din proximitate prin „aglutinare” (cazul localităților Gheja și Roșiori).
Ludușul are o suprafață administrativ-teritorială de 67 km2 iar repartiția intravilanului și extravilanului este reprezentată după cum urmează:
Tabel nr.22
Situația terenurilor intravilane și extravilane din orașul Luduș
(Sursa: Primăria Luduș)
La Luduș, ca și în majoritatea orașelor țării, după anul 1960 s-a realizat o dezvoltare rapidă a industriei, cu determinarea construirii unor zone rezidențiale industriale și comerciale.
Fig.60 Centrul Vechi în anii ‘70
Zona rezidențială se impune a fi plasată astfel încât să se racordeze optim cu celelalte zone funcționale ale organismului urban. Ea trebuie să fie, de regulă, spațiul cel mai favorabil din punctul de vedre al cadrului fizic. Pentru a evita deplasarea pe distanțe lungi, pentru a asigura securitatea circulației, condițiile de confort și liniște, mediul igienic, ansamblurile de locuințe bine închegate trebuie organizate teritorial în unități urbanistice complexe, prevăzute cu dotări social-edilitare de un anumit nivel și prezentând o anumită independență economică.
Pentru orașul Luduș, forma de organizare a zonelor rezidențiale este microraionul și grupa de locuințe, întinse pe suprafețe de până la 15 hectare. La nivelul orașului se deosebesc două zone rezidențiale.
Zona rezidențială A (situată pe malul stâng al Mureșului sau centrul nou), care are ca principală axă de convergență B-dul 1 Decembrie 1918. Mai cuprinde și străzile Policlinicii, Crinului, Independenței, unde se găsesc: Primăria și Consiliul Local Luduș, Casa de Cultură „Pompeiu Hărășteanu”, C.N.Poșta Română, Clubul Sindicatului S.C. Zahărul S.A., Școala Generală „Ioan Vlăduțiu”, Grupul Școlar Industrial, Policlinica, Raiffeisen Bank, C.E.C., Biserica Greco-Catolică și Biblioteca Orășenească.
Fig.61 Zona rezidențială aflată în stânga Mureșului
De jur împrejurul acestei zone sunt dispuse cartierele de locuințe „Independenței”, „Viitorului”, „Big” și „Dacia” la care se adaugă zona cu locuințe individuale dispusă la sud și est de calea ferată Luduș-Bistrița precum și în SV orașului spre zona industrială, aceasta intrând tentacular în ansamblul noilor blocuri construite până în apropierea Primăriei. Întreaga zonă este dispusă în lunca largă și pe primele terase ale Mureșului, afectate până nu demult de inundații la revărsări de ape și apărate în prezent de digul recent construit.
Zona rezidențială B (centrul vechi) situată pe malul drept al Mureșului, mai înalt și care cuprinde străzile: Republicii, Barițiu, Vânătorilor, 8 Martie și Mihail Eminescu unde se găsesc: Protopopiatul Ortodox, patru biserici – 2 ortodoxe, una reformată și una romano-catolică, Școala Generală Nr.1, Poliția Orașului Luduș, Parchetul, Judecătoria, Trezoreria, Jandarmeria, Banca „Transilvania”, S.C.M. „Unirea”, Clubul Copiilor, E.On Gaz România, Stadionul „Mureșul”, mai multe notariate, Oficiul Forțelor de Muncă, sedii de partide politice (P.N.L., P.D.-L., P.S.D., P.R.M. și U.D.M.R.) și secții ale Spitalului Orășenesc.
Fig.62 Zona rezidențială aflată în dreapta Mureșului
De jur-împrejurul acestui sector sunt dispuse cartiere rezidențiale formate în majoritate din locuințe individuale care urcă pe versanții dealurilor ce mărginesc Culoarul Mureșului.
În Luduș se deosebesc următoarele zone industriale:
Zona industrială din S-V orașului, de-a lungul căii ferate Războieni-Deda, care cuprinde: S.C. Zahărul SA, S.C. Romvelo S.A., Romferchim S.A., S.C. SAMARCU S.A., Centrul de Protecția Plantelor, Stația de Epurare a Apelor Uzate, Transgaz S.A., Depozite de materiale de construcții, un complex de sere, fosta autobază, stația de betoane ș.a.
Zona industrială situată în nordul orașului, care cuprinde: S.C. SEFAR Internațional S.A., secțiile de tâmplărie ale S.C.M. „Unirea”, Carmangeria, atelierele de confecții ș.a.
Zonele comerciale ale orașul sunt dispuse atât în „centrul vechi” cât și în „centrul nou”, cu generarea unei mișcări zilnice spre acestea a unei părți din populație. În „centrul vechi” activitățile comerciale sunt concentrate pe axa de legătură ce converge spre „centrul nou” și în complexele „Big” și „Dacia” din cartierele cu același nume. Construirea unui superpermarket pe locul fostei fabrici de lapte precum și existența unor magazine și unități de alimentație în apropiere va adăuga o nouă concentrare în zona Bulevardului „1 Decembrie 1918”, între cartierele „Viitorului” și „Independenței”. Funcția predominantă este cea agro-industrială, existând aici unități industriale de importanță națională. La acestea se adaugă și funcția comercială, pentru că orașele nu pot fi concepute fără a exercita și o activitate comercială, chiar și pentru locuitorii situați în afara lor. Funcția culturală este și ea prezentă, în oraș desfășurându-și activitatea mai multe ansambluri de dansuri populare recunoscute pe plan național și mondial iar Casa de Cultură „Pompeiu Hărășteanu” organizează mai multe festivaluri de interes local și național. Funcția politică și administrativă este nesemnificativă, cu limitare doar la rolul administrativ al Primăriei și Consiliului Local.
Pentru orașul Luduș, principala arie polarizată o constituie teritoriul preorășenesc, suprafața acestuia fiind proporțională cu mărimea orașului și depinde de gradul de folosire al terenului și particularitățile fizico-geografice. Teritoriul preorășenesc cuprinde unități care deservesc orașul: industrii, puncte de alimentare cu apă și energie, unități de producție agricolă, terenuri în care se depozitează deșeuri și resturi menajere ale populației. Unitățile industriale ale Ludușului reprezintă centre de polarizare a forței de muncă din împrejurimi și se bazează pe materia primă existentă în zonă dar și în regiuni mai îndepărtate. Rezultă o arie a influenței mult mai mare decât cea care aparține teritoriului administrativ. Potențialul de polarizare este dat și de existența instituțiilor de învățământ liceal și gimnazial spre care se îndreaptă mulți tineri din localitățile învecinate. Deplasarea spre aceste puncte se realizează prin mijloace auto și pe calea ferată. Punctele sanitare de importanță regională (policlinică, spital) dau o notă în plus acestui centru polarizator. La acestea se adaugă și cabinetele stomatologice, de medic de familie și laboratoarele de analize medicale.
Oficiul Poștal Luduș, Agenția C.E.C. și băncile comerciale, ghișeele Electrica Furnizare Transilvania Sud S.A., E.On Gaz România S.A., S.C. Compania Aquaserv S.A. Sucursala Luduș, R.C.S.&R.D.S. ș.a. sunt, la rândul lor, puncte de polarizare al unui însemnat eșantion de persoane prin serviciile pe care le desfășoară. Prin resursele de subsol existente și prin câțiva agenți economici se resimte o influență la nivel regional și național. Așa este cazul resurselor de gaz metan din zonă și a agenților economici. Gazul metan este transportat prin conducte magistrale iar produsele societăților comerciale sunt comercializate în întreaga țară sau chiar peste hotare. Dotările pentru învățământ și cultură se compun din școli, cămine culturale, biblioteci, cluburi culturale, casă de cultură și altele. Dotările cu caracter administrativ se compun din sediile de Primărie și Poliție precum și sedii ale partidelor politice. Dotările sanitare sunt constituite din farmacii, spital, cabinete stomatologice, maternitate și dispensare medicale, cabinete ale medicilor de familie și laboratoare pentru analize medicale.
În anul declarării oraș a localității Luduș existau doar 5 km de străzi asfaltate în suprafață de 35.000m2. În afara străzilor Gării (B-dul 1Decembrie 1918) și Gheorghe Gheorghiu-Dej (Republicii), toate celelalte erau de pământ.
În anul 1977, existau 20 km străzi asfaltate cu o suprafață de 143.000 km2, 35 km trotuare din beton și dale, 26 km conducte de apă cu 2655 abonați. Canalizarea avea 10 km lungime iar 250 de ludușeni erau posesori de autoturisme. În prezent, în Luduș există 3863 autovehicule înmatriculate din care 81 sunt cu numere de înmatriculare locale.
Dotările pentru producție sunt foarte diverse, aici incluzându-se tot ceea ce aparține de unitățile agricole și industriale. Dotările comerciale satisfac nevoile stringente ale populației și cele complementare, la rândul lor dispunând de clădiri proprii. Unitățile comerciale includ magazinele alimentare și nealimentare, chioșcuri, supermagazine, restaurante cofetării, baruri, bufete etc. fiind prezente într-un număr ridicat la nivelul localității. La acestea se pot adăuga și piețele agro-alimentare. În ceea ce privește dotările pentru transporturi și telecomunicații, acestea constau din oficii poștale, clădiri ale stațiilor C.F.R. și autogara.
În tabelul următor sunt prezentate date referitoare la echiparea teritoriului la nivelul anilor 1990, 1995, 2000, 2005 și 2016.
Tabel nr.23
Date statistice privind echiparea teritoriului orașul Luduș pentru anii
1990, 1995, 2000, 2005 și 2016
CAP.V APLICAȚII ALE STUDIULUI ÎN ARIA CURRICULARĂ „OM ȘI SOCIETATE”
5.1. Utilizarea noțiunilor de relief și riscuri naturale în lecțiile de geografie
În politica școlară actuală și de perspectivă, în raport cu idealul educațional, scopurile generale ale educației vizează, sub aspect formal, dezvoltarea potențialelor native din punct de vedere intelectual, tehnic, profesional, moral, estetic și fizic, iar sub aspect informal asimilarea valorilor culturale acumulate de omenire. În sfera culturii generale intră cunoștințele generale despre natură și societate, gândirea umană care determină concepția și orientarea generală în lumea contemporană, capacitățile intelectuale și practice cu ajutorul cărora individul poate cunoaște și transforma realitatea obiectivă în contextual permanentei ei schimbări și dezvoltări. Didactica geografică vizează stabilirea raportului optim între cultura generală și cultura geografică. Obiectivele generale actuale ale geografiei cuprind achiziția unui sistem de cunoștințe, formarea unei gândiri geografice, dezvoltarea unor capacități intelectuale, practice, afective, motivaționale și atitudinale. Modelele de instruire și autoinstruire utilizate în activitățile didactice geografice reprezintă un mod de cercetare, un sistem de reguli sau principii de cunoaștere și transformare a realității obiective spre însușirea culturii, științei, tehnicii și a comportamentelor umane.
Lucrând de mulți ani cu copiii, am constatat că cea mai eficientă modalitate de a interacționa cu ei este jocul. Prin joc elevii învață cu plăcere, devin interesați de activitatea care se desfașoară; cei timizi devin mai activi, devin mai curajoși și primesc mai multă încredere în propriile capacități, reușesc cu mai mare usurință să se integreze în grup. De altfel jocul didactic este o metodă eficiență de activizare a întregului colectiv, dezvoltând spiritul de echipă și totodată se dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată.
Un rol important pentru trezirea acestui interes îl are însă și eficiența metodelor integrate în tehnologia didactică. Reușita jocului, fie că se desfășoară individual, pe grupe sau echipe, presupune cunoașterea din timp de către elevi a temei, a bibliografiei, a regulamentului de desfășurare pentru a reactualiza cunoștințele însușite.
În orele de geografie se pot folosi mai multe tipuri de jocuri: menționez doar câteva:
Rebusurile geografice;
Lanțul geograpic;
Jocul literelor;
Concursul tripletelor;
Calatoria/Excursia imaginară;
Jocul denumirilor geografice;
Cine stie câștigă!" numit și ,,TOMAPANT”;
Harta de contur;
Pescuitul;
Șezătorile geografice;
Ghicitori geografice;
I) Rebusul geografic poate fi folosit în mai multe momente ale lectiei.
În funcție de contribuția elevilor rebusul geografic poate îmbrăca doua aspecte:
– este pregătit de profesor și rezolvat de elevi;
– este formulat și rezolvat de elevi sub îndrumarea profesorului.
Jocul se desfășoară cu întreg colectivul clasei, alcătuindu-se atâtea exemplare câți elevi sunt. Acest joc poate fi folosit pe parcursul lecției dar și la concursurile geografice.
Exemplu. Rebus cu tema Podișurile României, poate fi aplicat la clasa a VIII-a.
Orizontal:
1. Străbate câmpia cu același nume în NE Pod. Moldovei-Nume de județ și de râu ce străbate diverse unități de relief. 2. Scos din apă-Animale cu blană scumpă. 3. Cel mai mic podiș-În Ebro!4.În sală!-Podiș în nordul Dobrogei.5.Pământ lucrat-Se găsește în ocne. 6. Afluent al Jiului pe partea dreaptă (art.) – Miez de nucă!-Lazăr Stan! 7. În acest fel. 8. Podiș între Dunăre și Marea Neagră. –Scoasă din apă. 9. Țesătură groasă din lână.-Persoană care administra munca pe o moșie. 10. Scrie pe tablă-Radu Paul! 11. Secetos-Subunitate mai joasă a podișului Casimcei. 12. Sare pe margini!-Subunitate mai înaltă a Podișului Moldovei.
Vertical:
1. Jumătate!-Dealuri în Transilvania între Mureș și Lechința (neart.). 2. Zile la români.-Ana Oancea!-Intrare în Oboga!-În preț! 3. Subunitate din sudul Podișului Transilvaniei (neart). 4. Degetul cu inel-Radio Data System. 5. Receptez!-Coline în Podișul Bârladului (neart.) 6. Romanian Internațional Bank!-Podiș la nord de Câmpia Română fragmentat în platforme. 7. Lucrător în ocnă.-Cele două râuri gemene străbat subunitatea sud-vesticăa Podișului Transilvaniei. 8. Institutul Teologic Baptist!-Ioana Hera!-1 și 6 în Târnave! 9. Material vegetal uscat folosit la aprins focul.-Ouă de pește. 10. Către.-Afirmație.-Cilindru.-Doi roman! 11. Afluent pe stânga al Siretului ce străbate podișul cu același nume.-Nota 2. 12. Județ, râu și platformă din Podișul Getic.-Mediu montan la peste 2000m.
II) Lanțul geografic. Este simplu și ușor de realizat; se poate aplica la diferite teme de geografie. Se alege tema jocului (munți, fluvii, lacuri, state, orașe etc); elevii unei clase sau un grup mai restrâns vor avea de menționat : munți, podișuri, câmpii etc. potrivit temei alese.
Exemplu: La ,,Nume de munți” prima denumire este dată de profesor, urmează o denumire de râu care începe cu ultima literă a cuvântului anterior (Dunărea, Amazon, Nil, Lena…).
Elevii vor indica și pe hartă fiecare fluviu menționat, sau pot și să formuleze informații despre acel fluviu, pot aduce noutăți din lecturile geografice, internet etc.
III) Jocul Literelor. Se alege un cuvânt, cu literele amestecate, iar participanții la joc încearcă să il ghicească. Nu se așteaptă confirmarea celui care a pus anagrama (acesta intervine doar în cazul în care soluția nu a fost corectă), nu se acordă puncte, nu se aceptă cuvinte la plural, derivații sau negații.
Exemplu:
HMIAALAY – Himalaya
AZNI – Anzi
CAPRAIT – Carpați
TARAT- Tatra
DBOORGIE- Dobrogei.
IV) „Concursul tripletelor” Elevii logic trebuie să gasească un element geografic căruia ar corespunde noțiunile date.
Exemple:
carpatic, meridionali, munți, 2544m – Carpații Românești
Alaska, rîu, aur, S.U.A. – Yukon
Alpi, Pirinei, Caucaz, Caucaz – munți tineri
V) Călătoria imaginară cu avionul (sau orice alt mijloc de transport) în jurul Globului trecând peste poli (sau orice altă destinație). Un astfel de joc determină pe elevi să-și concentreze atenția asupra unor probleme foarte interesante privind orientarea pe Glob. Jocul se poate desfășura în felul următor: conducătorul jocului arată că echipajul pornit în călătorie a fost obligat să aterizeze pe punctul care marchează destinața. Aici și-au instalat cortul. „Lanțul” trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
Spre ce parte a orizontului a fost așezată deschiderea cortului și ferestrele celor 4 pereți?
În ce direcție a pornit echipajul la ieșirea din cort?
În ce parte au observat răsăritul soarelui? Dar apusul?
Când au început să recunoască direcțiile Nord, Sud, Est, Vest?
Numește țărilor străbatute, etc.
VI) ,,Cine știe castigă!”
Acest joc se desfașoară pe grupe. Fiecare grupă primește o fișă de evaluare, gen tabel, care se va completa pe parcursul jocului. Profesorul va spune în gând alfabetul și un elev spune ,,stop”. Conducătorul jocului va anunța la ce literă a ajuns. Fiecare grupă va completa cuvintele cu litera respectivă. Grupa care termină spune stop și jocul se oprește. Răspunsurile identice se completează cu 5 puncte,cele diferite cu 10 puncte, iar lipsa raspunsului 0 puncte. Va caștiga grupa cu cele mai multe puncte.
Exemplu:
VII) „Ghicitori geografice”
Se folosesc ghicitori cu conținut geografic la care elevii trebuie să dea răspuns fiind atenți la descrierea redată de ghicitoare sau să compună ei înșiși ghicitori.
Exemple
a) ,,Din Hășmaș eu izvorăsc
Și spre sud grăbit pornesc
Curg rapid din munți în vale
Și unesc hidrocentrale.” (Oltul)
b) ,,Cismuliță-înaltă
Stă tot timpu-n baltă (Italia)
c) Popasul oricărui beduin
Ochiul de viață sub cerul senin.(Oaza)
VIII) Șezătoarea geografică. Cunoștințele dobândite de elevi la lecții pot fi adâncite și completate prin această formă atractivă de activitate, care urmărește lărgirea orizontului cultural-științific al elevilor. Ele cultivă gustul pentru frumos prin desen, pictură și poezie, dezvoltă imaginația, inventivitatea, dragostea de muncă și spiritul de răspundere. Se pot organiza șezători cu diferite teme începând cu cele legate de cunoașterea științifică a localității unde se află școala și a orizontului său local. Aceasta presupune: o prezentare geografică a orașului sau comunei respective, lecturi despre viața locuitorilor din diferite domenii de activitate (industrie, agricultură, transporturi, învățământ), aspecte etnografice, folclor, audiție de cântece specifice locului, diapozitive, imagini etc.
Exemple de teme ale șezătorilor: „Munții Apuseni-atracții turistice”, „București,capitala României”, „Carpații-în viața poporului român”, „Dunărea de la izvor spre vărsare”, etc.
PROIECT DE LECȚIE
DATA: 07.11. 2017
CLASA: a V-a
DISCIPLINA: Geografie generală
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Relieful Pământului
SUBIECTUL: Relieful major al continentelor
TIPUL LECȚIEI : de dobândire de noi cunoștințe
PROFESOR: Csegoldi Mihaela
MOTIVAȚIA:
Această lecție este importantă deoarece elevii vor descoperi informații importante despre treptele de relief care se află pe continente.
COMPETENȚE GENERALE
1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice
3. Transferarea unor elemente din matematică științe și tehnologie în studierea mediului terestru
4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic
7. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă
COMPETENȚE SPECIFICE
1.3. Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în contexte noi
3.2. Identificarea legăturilor între elemente, fenomene și procese observabile
4.1. Identificarea principalelor elemente naturale și socio-economice reprezentate pe un suport cartografic
4.3. Poziționarea corectă a elementelor geografice pe reprezentările cartografice specifice
7.1. Aplicarea cunoștințelor și deprinderilor învățate
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârșitul lecției toți elevii vor fi capabili :
O1: Să definească noțiunile de munți, podișuri, dealuri și câmpii cu ajutorul noțiunilor din manual;
O2: Să indice folosind noțiunile din manual, modul de formare al principalelor forme de relief de pe uscat;
O3: Să numească, analizând harta fizică a lumii, exemple de munți, podișuri și câmpii;
O4: Să precizeze cea mai mare altitudine de pe glob și din țara noastră;
O5: Să completeze corespunzător fișele de lucru.
STRATEGIA DIDACTICĂ:
a) RESURSE PROCEDURALE: conversația, observare, descoperirea, expunerea explicație, problematizarea, lucrul cu harta, expunere.
b) RESURSE MATERIALE: harta fizică a Lumii, calculatorul, videoproiector, ecranul de proiecție, manualul, teste, fise de lucru, prezentări power-point, imagini, lecții interactive Intuitex.
c) RESURSE TEMPORALE: 1 oră
d) ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII: frontală
e) EVALUARE:
Evaluare curentă: evaluare orală (stimularea participării elevilor la formulări de răspunsuri; analiza și aprecierea răspunsurilor prin note), evaluare practică (lucrul cu harta, interpretări de hărți , teste).
RELIEFUL MAJOR AL CONTINENTELOR
Schița pe tablă
Formele de relief major ale continentelor sunt: munții, dealurile, podișurile, câmpiile
A. Muntele – este cea mai înaltă formă de relief a continentelor, având o altitudine care depășește, de obicei, 1.000 m.
Părțile componente ale unui munte sunt: poalele, versanții, culmile, vârfurile
Caracteristice munților sunt și văile, depresiunile (zonele joase dintre munți), pasurile sau trecătorile (locuri mai coborâte, prin care se poate face trecerea dintr-o parte în alta a muntelui)
Munții se pot forma în 2 moduri.
– prin cutarea sau încrețirea scoarței terestre: ex. Himalaia, Alpii, Carpații etc.
– prin erupții vulcanice: Oaș, Gutâi, Țibleș
Există munți:
izolați, care poartă denumirea de masive muntoase (ex.: Masivul Central Francez)
lanțuri muntoase (Carpații, Alpii, Himalaya, Uralii, etc.)
unele lanțuri pot fi unite, alcătuind sisteme muntoase (ex.: Cordilierii, cel mai mare sistem montan de pe Glob, din America de Nord și America de Sud).
Importanța munților:
prezența așezărilor în cadrul lor
sunt acoperiți de păduri și pășuni
în subsolul lor sun cărbuni, minereuri feroase și neferoase
B. Dealul – este o formă de relief cu înălțimea cuprinsă între 300m și 1000 m. Au aceleași elemente ca și munții numai că nu sunt așa de înalți, iar culmile sunt mai rotunjite și pantele mai domoale.
Formarea dealurilor: Dealurile se formează pe mai multe căi:
– prin cutarea (încrețirea) stratelor (odată cu munții);
– prin fragmentarea unor podișuri de către apele curgătoare;
– prin depunerea materialelor transportate de râuri sau de vânt
Importanța dealurilor
sunt favorabile pentru culturile de viță-de-vie și pomi fructiferi;
sunt mai populate decât munții;
au în subsol resurse de sare și cărbuni;
C. Podișul-este o formă de relief cu o altitudine mai mare de 300 m.
Formarea podișurilor:
Prin tocirea unor munți vechi (ex. podișul Dobrogei- România)
Prin umplerea cu sedimente a unor lacuri sau mări (ex. podișul Transilvaniei-Româia)
Există podișuri foarte înalte, podișul Tibet din Asia- cel mai înalt de pe Glob ( apropare 5000 m)
Importanța podișurilor:
sunt acoperite de pășuni și păduri
resurse de petrol și gaze naturale
D. Câmpia-este cea mai joasă formă de relief cu altitudini cuprinse între 0 și 300m
Câmpia are suprafețe netede, întinse, fiind asemănătoare podișurilor.
– Văile au adâncimi reduse.
Formarea câmpiilor:
prin erodarea îndelungată a unor munți sau podișuri vechi;
prin depunerea de sedimente aduse de râuri la poalele muntelui sau într-un lac;
prin retragerea apei mării, în cazul mișcărilor de ridicare a uscatului.
Ex. Câmpia Amazonului (America de Sud), marea Câmpie Chineză (Asia), Câmpia Română (Europa-România)
Importanța câmpiilor:
sunt cele mai populate;
au în subsol petrol și gaze naturale;
se practică o agricultură intensă;
PROIECT DE LECȚIE
DATA: 20.02. 2018
CLASA: a VII-a
DISCIPLINA: Geografia continentelor extraeuropene
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: America
SUBIECTUL: Relieful Americii
TIPUL LECȚIEI: de dobândire de noi cunoștințe
PROFESOR: Csegoldi Mihaela
MOTIVAȚIA:
Această lecție este importantă deoarece elevii vor descoperi informații importante despre relieful acestui continent.
COMPETENȚE GENERALE
1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice
2. Utilizarea corectă a numelor proprii și a termenilor în limbi străine
4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic
7. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă
COMPETENȚE SPECIFICE
1.3. Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în contexte noi
2.2. Citirea corectă a denumirilor și termenilor geografici din limbi străine
4.1. Identificarea principalelor elemente naturale reprezentate pe hărțile Americii
4.3. Poziționarea corectă a elementelor geografice pe reprezentările cartografice ale Americii
7.8. Să analizeze elemente din realitatea observată direct sau indirect
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârșitul lecției toți elevii vor fi capabili :
O1- să enumere tipurile de țărmuri întâlnite în cadrul continentului America
O2- să identifice principalele tipuri de relief din America
O3- să localizeze pe hartă unitățile de relief ale acestui continent
O4- să completeze corespunzător itemii fișei de evaluare
STRATEGIA DIDACTICĂ:
a) RESURSE PROCEDURALE: conversația, observare, descoperirea, expunerea, explicația, problematizarea, lucrul cu harta, expunerea, metode interactive (Copacul ideilor)
b) RESURSE MATERIALE: harta fizică a Lumii, calculatorul, videoproiector, ecranul de proiecție, manualul, fise de lucru, prezentări power-point, imagini
c) RESURSE TEMPORALE: 1 oră
d) ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII: pe grupe
e) EVALUARE:
Evaluare curentă: evaluare orală (stimularea participării elevilor la formulări de răspunsuri; analiza și aprecierea răspunsurilor prin note), evaluare practică (lucrul cu harta, interpretări de hărți și planșe, completarea fișelor de autoevaluare).
RELIEFUL AMERICII
SCHIȚA PE TABLĂ
Țărmurile Americii au o lungime totală de 103 700 km și diferă ca aspect de la un ocean la altul
INSULE: Victoria, Baffin, Groelanda, Regina Charlotte, Vancouver, Galapagos, Terra Nova (Newfoundland), Antilele Mari (Cuba, Jamaica, Haiti), Antilele Mici, Bahamas, Falkland (Malvine), Țara de Foc.
PENINSULE: Alaska, Labrador, Florida, Yukatan, California
GOLFURI: Hudson, Sf. Laurențiu, Fundy, Mexic,
MĂRI: Beaufort, Caraibilor
MUNȚII AMERICII
Lanțul de munți care leagă America de Nord de America de Sud se numește Cordiliera Americană. Ea se împarte în Cordiliera Nord-Americană ( Munții Stâncoși) și Cordiliera Andină (Munții Anzi).
Munții Coastei
Munții Cascadelor America de Nord
Munții Sierra Nevada
Munții Alaskăi
Munții Stâncoși America de Nord
Munții Apalași
Există în America Centrală peste 300 de vulcani (din care 30 activi), cei mai importanți fiind Orizaba (5700 m) și Popocatepetl (5452m).
Munții Anzi în America de Sud
PODIȘURILE AMERICII
Podișul Columbiei
Podișul Marelui Bazin America de Nord
Podișul Colorado
Podișul Preriilor
Podișul Guyanelor America de Sud
Podișul Braziliei
Podișul Patagoniei
CÂMPIILE AMERICII
Marile câmpii
Mississippi America de Nord
Câmpia Orinoco
Câmpia Amazonului America de Sud
Câmpia Parana-Paraguay
5.2. Utilizarea noțiunilor de dezvoltare urbană, estetică urbană în lecțiile de geografie din ciclul gimnazial
O metodă didactică potrivită pentru nivelul gimnazial, în utilizarea noțiunilor de dezvoltare urbană, estetică urbană în lecțiile de geografie din ciclul gimnazial poate fi „Tehnici de organizare grafică a informațiilor”. Aceasta poate fi învățată de către elevi încă din primele clase, pornind de la forme simple spre cele mai complexe. Modelele grafice înlocuiesc datele numerice prin figuri geometrice cu dimensiuni comparative cu datele și fenomenele ce trebuie prezentate. Modelul grafic este o reprezentare micșorată la scară, simplificată, esențializată a obiectelor, proceselor, fenomenelor sau sistemelor din realitatea obiectivă. Profesorii care doresc ca elevii lor să învețe ,,să învețe” le prezintă acestora modele de structuri de informații în momentul în care elaborează schița pe tablă și le demonstrează procedurile prin care se ajunge la acestea. Modalitătile de organizare grafică a informațiilor și tehnicilor prin care elevii învață să structureze informațiile verbale sunt:
Tabelul incomplet
Comunicarea sarcinii de lucru: formați grupuri de câte 3. Citiți din manual textul ,,Orașeșe Europei” (manual clasa a VI-a – Geografia fizică generală). Copiați tabelul de pe tablă pe o foaie de caiet. Fiecare membru al grupului va căuta informațiile și completează tabelul referitor la clasificarea orașelor după funcția economică, al doilea dă câte un exemplu de oraș iar al treilea notează țara în care se află. Tabelul va circula de la primul la al treilea elev. Elevii au la dispoziție 10 minute.
Activitate frontală. Pe rând fiecare membru din fiecare grup prezintă caracteristicile acestor orașe, după funcția economică.
Organizatorul grafic comparativ
Comunicarea sarcinii de lucru: Grupați în perechi, pe baza textului ,,Structura etnică și structura confesională” (manual clasa a V-a, Geografia fizică generală) vor specifica pe prima coloană denumirea grupurilor etnice, ce sunt comparate și pe coloana a doua sunt specificate structurile confesionale din localitatea Luduș. Se completează cu semnul ,,+” pentru caracteristicile existente și semnul ,,pentru cele absente”.
Diagrama Venn
Comunicarea sarcinii de lucru: Desenați fiecare în caiet două cercuri parțial suprapuse. Între orașele Iași și Cluj-Napoca există asemănări și deosebiri. Într-un cerc scrieți elementele esențiale prin care se caracterizează orașul Iași, iar în celălalt elementele specifice numai orașului Cluj-Napoca. În spațiul în care se suprapun cele două cercuri scrieți asemănările celor două orașe. Aveți la dispoziție 10 minute.
Activitate individuală
Diagrama Bula-Dublă
Comunicarea sarcinii de lucru: În cercurile mari se specifică termenii-cheie, în cercurile mici situate la mijloc se specifică punctele commune, iar în cele exterioare particularitățile fiecărui termen sau deosebirile.
Diagrama poate fi concepu individual sau în perechi, în grupe sau frontal.
Asemănările și deosebirile între economia orașului Luduș și economia orașului Câmpia Turzii.
Diagrama ,,Soarele caracteristicilor”
Comunicarea sarcinii de lucru: Desenați un cerc și din interiorul lui trasați raze. În interiorul fiecărui sector de cerc scrieți o caracteristică a populației României.
Graffiti
Ssarcinii de lucru: Fiecare grup ați primit o foaie care are scris în centrul ei un cuvânt. Toți membrii grupului scrieți simultan ideile despre subiect pe această foaie, fără să discutați între voi, trasând linii de la cercul central. Schimbarea foii între grupuri pentru completarea altor idei. Returnarea foilor către grupurile inițiale. Analizarea și sintetizarea ideilor în grupuri. După ce membrii grupului analizează ce a scris fiecare, se ajunge la o singură concluzie care este scrisă pe foaie. Afișarea posterelor și prezentarea lor de către un membru al grupului.
Copacul ideilor
Comunicarea sarcinii de lucru: La baza foii, în partea centrală, într-un dreptunghi scrieți cuvântul cheie Alba Iulia. De la acest dreptunghi ramificați spre partea superioară, asemeni crengilor unui copac, toate cunoștințele evocate.
Activitate pe grupe: Foaia trece de la un membru la altulși fiecare elev are posibilitatea să citească ce au scris colegului.
PROIECT DIDACTIC DE LECTIE
DATA: 15 mai 2017
CLASA: a V-a
PROFESOR: Csegoldi Mihaela
OBIECTUL: GEOGRAFIE GENERALA
EDITURA: Teora
SUBIECTUL LECTIEI Așezările urbane
TIPUL LECTIEI – de predare-învățare, însușire de cunoștințe noi
COMPETENTE GENERALE:
1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice.
2. Utilizarea corectă a numelor proprii și a termenilor în limbi străine
4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic
7. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă.
COMPETENTE SPECIFICE:
1.2. Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici de bază
2.1 Recunoașterea denumirilor și termenilor geografici în limbi străine
4.1 Identificarea principalelor elemente naturale și socio-economice reprezentate pe un suport cartografic
4.3 Poziționarea corectă a elementelor geografice pe reprezentările cartografice specifice
7.5 Ordonarea elementelor, fenomenelor și proceselor folosind diferite criterii de clasificare: cantitative, calitative și territoriale
OBIECTIVE OPERAȚIONALE: La sfârșitul lecției toți elevii vor fi capabili:
O1 să definească noțiunea de așezare urbană pe baza informațiilor primite în timpul lecției;
O2 să enumere părțile componente ale unei așezări urbane pe baza informațiilor din manual
O3 să numească 2 factori care au dus la apariția orașelor pe baza textului din manual
O4 să clasifice orașele după anumite criterii (nr. de locuitori și funcții)
O5 să localizeze pe hartă 2 orașe mari din fiecare continent analizând harta din manual și harta murală
O6 să completeze corespunzător itemii fișei de evaluare
STRATEGII DIDACTICE-dirijată, cognitivă, euristică
METODE ȘI PROCEDEE-expunerea și explicația, conversația, comparația, lucru cu harta și manualul.
MATERIALUL DIDACTIC-reprezentări grafice, manualul, fișa de lucru, planșa cu profilul de sol.
MATERIAL BIBLIOGRAFIC-manualul „Geografie generală” cls. V, autori D. Strat, C. Furtună, “Didactica geografiei”–N. Ilinca, „Geografie fizică generală”–M. Ielenicz.
DESĂȘURAREA LECȚIEI:
SCHEMA LECTIEI
SCHEMA LECTIEI SE VA INTOCMI LA TABLĂ
AȘEZĂRILE URBANE
1. Așezarea urbană sau orasul ( definitie )
– este o concentrare umană (de locuitori),
– de mărime mai mare decât așezarea rurală(atât ca numar de locuitori cât și ca suprafață),
– ce desfășoară predominant activități diverse in comparatie cu satul ( comert, industrie, transport, etc.)
2. Componentele orașului:
-Poziția și localizarea geografică
-Populația sau nr. de locuitori
-Teritoriul construit – intravilan
-Spațiul înconjurător – periurban sau extravilan
-Activitățile economice și urbane (predominant din sectorul secundar și terțiar)
3. Factorii care au influențat apariția și evoluția orașelor sunt:
Factorii naturali
– relieful – primele orașe au căutat să fie așezate pe mari înălțimi pentru a fi mai usor de apărat.
– clima – cele mai numeroase orașe sunt în zona de climă temperată, subtropicală și tropicală.
Factorii economici: marile orașe de azi au apărut datorită importanței lor economice, în regiuni bogate în materii prime (petrol, cărbune).
Factorii politici: aceste orașe au apărut datorită hotărârii conducerii țărilor; astfel a apărut Washinton în SUA, Sankt Petersburg în Rusia, Brasil în Brasilia.
4. Apariția și evoluția orașelor
– Primele orașe au apărut acum cca. 7000 ani în Orientul apropiat;
– Acum 4000 ani esistă numeroase orașe în Meopotamia, Egipt, sau China;
– În Europa primele orașe au apărut în mileniul 1 î.Hr.
Orașele în antichitate
– erau înconjurate de de ziduri puternice;
-aveau o poziție ușor de apărat (marile înălțimi);
-aveau străzi înguste și clădiri foarte dese;
-partea centrală juca un rol deosebit; aici erau templele și clădirile administrative;
-Atena și Roma.
Orașele medievale sunt asemănătoare celor din antichitate;
Orașul modern
-se renunță la zidurile de apărare;
orașele cresc în suprafață
– astăzi, mulți oameni sunt atrași de orase (ex. acum 30 ani, Sao Paolo avea 5mil loc iar acum are 18 mil loc).
– la periferie sunt cartiere sărace (de tranzit)
5. Răspandirea orașelor pe Glob
În prezent, 40% din populația planetei trăiește la oras. Orașele sunt răspândite inegal pe suprafata Terrei. Există zone cu o mare concentrare de orașe dar și regiuni unde acestea lipsesc.
În Europa
cele mai multe orașe sunt în V.
orașul tipic european și-a păstrat în partea centrală străzile înguste și întortocheate (orașul vechi) dar au străzi largi și drepte, clădiri impozante în orasul nou.
În America de N – orașul este format dintr-un centru cu clădiri foarte înalte și zonele marginale cu case de locuit pentru o singură familie.
În America latină – se aseamănă cu cele din America de N dar cu deosebirea că la periferie sunt cartierele sărace.
În lumea islamică – în partea centrală orașul vechi cu case albe și străzi labirintice și orașul nou asemănător celui european.
În Asia de sud – sau dezvoltat în ultima perioadă au construcții dese și înalte dar și străzi foarte aglomerate.
6. Clasificarea orașelor
Orașele se clasifică în funcție de:
– orașe mici – sub 20 000 loc.
a) Numărul de locuitori – orașe mijlocii 20 000 – 100 000 loc.
– orașe mari peste 100 000 loc.
– orașe foarte mari sau milionare; astăzi sunt 20 de astfel de
orașe);
b) orașe administrativ-politice (capitalele țărilor).
c) orașe porturi (Constanța)
d) orașe industriale (Reșița)
e) orașe turistice (Sinaia)
f) orașe culturale (Oxford)
PROIECT DIDACTIC DE LECTIE
DATA: 14 februarie 2018
CLASA: VII
PROFESOR: Csegoldi Mihaela
OBIECTUL: GEOGRAFIA CONTINENTELOR EXTRAEUROPENE
EDITURA: Corint
SUBIECTUL LECȚIEI: America – populația și așezările omenești
TIPUL LECȚIEI: de predare- învățare, însușire de cunoștințe noi
COMPETENȚE GENERALE
1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice
2. Utilizarea corectă a numelor proprii și a termenilor în limbi străine
4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic
7. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă
COMPETENȚE SPECIFICE VIZATE
1.4 Construirea unui text coerent utilizând termeni geografici
2.1 Recunoașterea denumirilor și termenilor din geografia țărilor extraeuropene în limbi străine
2.2 Citirea corectă a denumirilor și termenilor geografici din limbi străine
4.1 Identificarea principalelor elemente naturale și socio-economice reprezentate pe hărți ale continentelor extraeuropene
4.2 Citirea hărții și utilizarea semnelor onvenționale
7.2. Utilizarea metodelor simple de investigare (observare, analiză, interpretare)
OBIECTIVE OPERAȚIONALE. La sfârșitul lecției toți elevii vor fi capabili:
O1 să indentifice pe harta din manual zonele cu densități mari de populație
O2 să indentifice principalele grupe de populație care trăiesc azi pe teritoriul acestui continent utilizând textul din manual;
O3 se expună informații generale despre numărul locuitorilor, densitatea populației, areale cu densitate mare sau mică utilizând noțiunile și harta din manual;
O4 să enumere principalele religii ale Americii;
să explice inegalitățile în repartiția populației, în funcție de relieful și clima continentului.
O5 să completeze corespunzător itemii fișei de evaluare.
STRATEGII DIDACTICE – dirijată, cognitivă, euristică
METODE ȘI PROCEDEE – expunerea și explicația, conversația, comparația, lucrul cu harta și manualul
MATERIALUL DIDACTIC – Harta fizică și politică a Africii, reprezentări grafice,
atlasul geografic, manualul, imagini.
MATERIAL BIBLIOGRAFIC – manualul “Geografia continentelor”, clasa VII, S. Neguț, “Statele lumii”- S. Neguț, I. Nicolae, “Didactica geografiei”- M. Dulama
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
SCHEMA LECȚIEI
POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE OMENEȘTI
Densitatea populației (loc/kmp)
Loc. 804 milioane (13,5% din totatul mondial)
Suprafața 41 mil. kmp
Densitatea 19 loc/kmp.
Densitate mare
– NE – S.U.A. (zona Marilor lacuri),
SV – S.U.A. (California),
SE – Brazilia (Sao Paulo, Rio de Janeiro),
Centru Mexicului,
Estuarul râului Rio de la Plata (Buenos Aires).
Densitate mică
N – Canada, Alaska,
S – Argentina. Patagonia, Amazonia,
Grupele rasiale
albi (urmașii emigranților europeni),
amerindieni (indieni și indios),
negri (urmașii sclavilor aduși din Africa),
metiși (albi încrucișați cu amerindieni),
mulatri (negri încrucișați cu albi),
zambos (amerindieni încrucișați cu negri).
Limba: engleză, spaniolă, portugheză, franceză
Așezările umane
grad de urbanizare ridicat, depășind 70%.
Există țări în care populația urbană depășește ¾ din populația sa (SUA, Brazilia, Canada, Chile, Cuba etc).
O caracteristică a Americii o constituie existența orașelor mari și a marilor aglomerații urbane, inclusiv a megalopolisurilor.
Cele mai mari orașe sunt și centre industriale ca de ex. megalopolisuri Boston, New York, Philadelphia
Orașe: Washington, Baltimore, Atlanta, Los Angeles, San Francisco, Belo Horizonte.
CAP.VI APLICAȚII ALE STUDIULUI ÎN ARIA EXTRACURRICULARĂ
6.1. Vizita și drumeția școlară
Activitățile didactico-geografice extrașcolare au valențe multiple sub raport instructiv-educativ atunci când sunt bine organizate de către profesor, asigurând aprofundarea în mod direct și activ a cunoștințelor, formarea de priceperi și deprinderi, dezvoltarea interesului și curiozității științifice, dezvoltarea fizică și călirea organismului, formarea spiritului de prietenie și colaborare în activitatea de grup, stimularea curajului și a inițiativei, etc.
Activitățile extrașcolare se pot realiza atât în orizontul local sub formă de drumeții, vizite, cât și pe itinerarii la mari distanțe cu includerea mai multor regiuni geografice sub formă de excursii geografice
6.1.1. Orizontul local-laborator natural al geografiei
Orizontul local cuprinde o suprafață convențională sau unitatea teritorială din preajma unei localități rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice, respectiv, omul și activitatea sa.
Orizontul local constituie laboratorul natural al geografiei, cel mai “fidel” pentru conținutul ei, unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor și fenomenelor din teren, le intuiesc la fața locului însușindu-și în mod corect fondul de reprezentări și noțiuni geografice din lumea înconjurătoare.
Manualul “Introducere în geografie” pentru clasa I secundară – anul 1937, elaborat de Simion Mehedinți și Vintilă Mihăilescu – întemeietorii geografiei moderne și pedagogi iluștri, are ca motto: “Orizontul locului este unit atea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre alte țări”.
Desfășurarea activităților cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă și invers, constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare și experimentare, pentru înțelegerea cauzalității fenomenelor și evoluția lor în timp. Se realizează stări afective, trăiri emoționale și sentimente de atașament ale copiilor față de locurile natale. Marele geograf George Vâlsan definea orizontul local ca “cea dintâi patrie a copilului”.
În primele lecții de la clasa a V-a este necesară o deplasare în afara școlii sau chiar, plecând cu observarea din curtea școlii asupra noțiunilor de orientare învățate în ciclul primar: orizont, linia orizontului, mijloacele de orientare, punctele cardinale; se va urmări deplasarea aparentă a Soarelui pe bolta cerească iar într-o seară cu cer senin și înstelat se vor urmări stelele între care se va distinge steaua polară, grupările de stele “Carul Mare și Carul Mic” în “capătul” cărora se află “Steaua Polară”; ea se află în “capătul oiștei” grupării de stele “Carul Mic” și poziția ei se stabilește “măsurând” de patru ori distanța dintre stelele care formează “roțile” din spate ale Carului Mare.
Drumețiile, vizitele și excursiile constituie forme organizate ale procesului de învățământ în natură sau la diferite instituții cultural-științifice, la obiective econom ice pentru real izarea u nor scopu ri i nstructiv-ed ucative legate de o serie de teme prevăzute în aria curriculară școlară.
Observarea dirijată a obiectelor și fenomenelor în condiții naturale sau în expoziții, muzee, case memoriale, grădini botanice sau zoologice și altele, permit elevilor formarea unor reprezentări bogate despre cele observate, își consolidează cunoștințele, o serie de deprinderi și sentimente.
Prin caracterul lor intuitiv, atractiv și plăcut, drumețiile, vizitele și excursiile prilejuiesc trăiri adânci, sentimente patriotice, de prețuire și protecție a frumuseților clădite de natură și om.
În organizarea și desfășurarea drumețiilor, vizitelor și excursiilor se va ține cont de itinerariul sau locul unde se vor efectua, data, scopul și obiectivele urmărite.
Din punct de vedere didactic pot fi:
preliminare sau introductive;
de dobândire de cunoștințe;
finale sau de consolidare și fixare a cunoștințelor, priceperilor și depri nderi lor.
Această clasificare a activităților în afara clasei, vizează scopuri generale dar nu poate exclude caracterul de complemetaritate didactică, în sensul că într-o acțiune cu scop itroductiv sau preliminar pentru a stârni interesul sau inițierea unei noi teme sau capitol, se face simultan și o dobândire de noi cunoștințe deprinderi sau consolidarea altora deja formate.
6.1.2. Drumeția geografică
Organizarea ei la începutul unor teme sau capitole, numită și de tip introductiv sau preliminar, urmărește pregătirea inițială a elevilor, stârnirea interesului lor față de conținutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiat în acel capitol. De exemplu la predarea – învățarea temei “Râurile” – cls. a V-a se poate organiza anticipat o drumeție în orizontul local în valea râului Mureș care curge prin preajma localității unde se află școala. Pentru organizarea drumeției se respectă etapele:
Stabilirea traseului (itinerariul) care să cuprindă mai multe elemente geografice de observat.
Exemplificăm râul Mureș, segmentul din zona Bogata-Luduș-Gheja, până la punctul de confluență cu pârâul Găbud.
Obiectivele urmărite:
reactualizara cunoștințelor despre formele de relief din preajma orașului Luduș și poziția sa geografică;
dobândirea de noi cunoștințe despre elementele componente ale unui bazin hidrografic (izvor, cursul râului, afluent, confluență, gură de vărsare);
identificarea elementelor văii râului Mureș;
realizarea unor activități practice de măsurători simple și de observații (adâncime, lățime, viteza de scurgere);
observarea elementelor de vegetație din preajma râului, variațiile de nivel ale apelor, posibilitățile de răspândire sau inundații, regimul de îngheț;
argumentarea importanței apelor curgătoare.
Fig.63 Drumeție în orizontul local
Documentarea asupra traseului și conținutului obiectivelor de urmărit, este necesară pentru a da explicații științifice asupra elementelor propuse de-a lungul traseului, a selecta unele informații de la localnicii care posedă terenuri agricole în preajma râurilor cu privire la creșterile de nivel și posibile inundații. Se face lista de materiale necesare în drumeție: harta județului și a patriei, sfoara, o găleată mică, un cui de fier, ruletă).
Desfășurarea activității în drumeție se va face la sfârșit de săptămână pentru a avea suficient timp la dispoziție și pentru a se îmbina în mod plăcut activitatea de lucru cu cea de agrement, de recreere, într-un cuvânt, de a se realiza o ambianță necesară pentru elevi și profesori.
Se va pleca organizat de la școală cu un autobuz până în afara orașului, după care se va merge pe jos, făcându-se popasuri în punctele reprezentative pentru a se recunoaște formele de relief din preajma orașului Luduș, amplasarea orașului în Culoarul Mureșului și Pârâului de Câmpie la limita dintre Câmpia Transilvaniei și Podișul Târnavelor în partea sudică.
În lungul râului Mureș până la confluența cu pâpâul Găbud se vor identifica elementele văi: albia minoră sau porțiunea prin care curge râul la debite obișnuite, lunca sau albia majoră adică spațiul din preajma râului prin care acesta se scurge la cele mai mari debite formând viituri și inundații.
– terasele văii care sunt foste lunci rămase în trepte din cauză că râul și-a adâncit albia minoră în mod treptat;
– malurile râului și forma lor; stabilirea împreună cu elevii a malului drept și malului stâng prin așezarea cu fața în direcția de curgere a râului;
– versanții văii identificabili în ținutul de deal și munte, mărginesc valea.
Se fac observații asupra formei de eroziune a râului Amaradia în sectorul de câmpie unde formează o serie de cotituri sau un curs șerpuit formând meandre pentru că terenul este plan nu are o pantă prea mare, fapt pentru care și valea este mai largă. Se observă și tipurile de roci erodate și depuse de râu: nisipuri, pietrișuri, mâluri, argile lutoase și luturi nisipoase.
Se face o mică demonstrație privind noțiunea și exemplificarea de roci permeabile și impermeabile prin turnarea apei cu găletuța într-o porțiune nisipoasă și în altă porțiune argiloasă sau luto-argiloasă; se va observa prin comparație, infiltrarea apei cu mare rapiditate în rocile nisipoase și mult mai greu, staționând mai mult în cele argiloase care se numesc și roci impermeabile sau greu permeabile.
Se reactualizează cunoștințele privind circuitul apei în natură prin conversație cu elevii. Se precizează că din precipitații se alimentează râurile, lacurile, mările, oceanele, iar o altă parte care cade pe uscat se infiltrează prin stratele de roci permeabile acumulându-se deasupra celor impermeabile de tipul argilos formând apele subterane. Se explică mai departe că în ținutul dealurilor și munților, unde relieful este mai fragmentat, apa subterană găsește o fisură în stratele de roci și se scurge la suprafață formând izvorul de la care se pornește un firișor de apă formând pâraie, care, unite formează râul. Tot astfel s-au format izvoarele Mureșului din munți și ale Pârâului de Câmpie și pârâului Găbudului din dealuri. Se precizează că râul parcurge un drum mai lung de la izvoare la vărsare primind și alte râuri mai mici numiți afluenți iar aspectul văii se modifică în raport și de formele de relief străbătute distingându-se mai multe sectoare de curs: sectorul superior, sectorul mijlociu și sectorul inferior în câmpie de obicei aproape de gura de vărsare.
Fig.64 Drumeție în orizontul local. Observații asupra alunecărilor de teren.
Se prezintă elevilor harta fizică a României (în format mai mic, pliat care trebuie s-o avem în oricn care aplicație practică) și se identifică pe ea izvoarele Mureșului, ale Pârâului de Câmpie, sectoarele văii și ale locului în care ne aflăm. Se realizează astfel o trecere de la reprezentarea reală a elementelor, obiectelor din teren la cea schematică, convențională sau simbolică de pe hartă, prin care elevii vor înțelege citirea și interpretarea hărții cu mai multă ușurință.
Aplicație practică: se pot face măsurători privind adâncimea râului în diferite puncte: lângă mal, în mijlocul râului cu ajutorul unor instrumente simple: o sfoară de care se leagă la un capăt o greutate (un cui metalic) și se coboară în apă până atinge fundul văii. Apoi se rulează și se măsoară partea udă a sforii cu ajutorul unei rulete sau în lipsă de aceasta cu un “metru” de croitorie sau tâmplărie aflându-se adâncimea apei. Lățimea albie se măsoară tot cu o sfoară mai lungă în dreptul unui pod sau dacă adâncimea apei râului este mică și permite trecerea cu piciorul (în cazul Pârâului de Câmpie în luna iulie), măsurarea se face de doi elevi traversând râul prin apă.
O altă aplicație practică se referă la calcularea vitezei de scurgere a apei râului tot cu ajutorul mijloacelor simple și jocului didactic prin confecționarea de bărcuțe din hârtie cu rol de flotori “lansate” la apă de doi elevi (cu cronometru), iar la o distanță de 100 m, pe malul râului în aval, alți doi elevi cronometrează momentul ajungerii bărcuțelor. Diferența dintre timpul de pornire și cel de sosire a fost de 20 secunde, calcul făcut cu formula: în care: v = viteza de deplasare, d = distanța parcursă, t = timpul respectiv, aplicând formula:
Vm / s = 100m
20s = 5m/s
Pe oră, calculul oferă: 5 m x 3600 s = 18000 m = 18 km/oră, reprezintă viteza de curgere.
Ajungând la confluența Mureșului cu Pârâul de Câmpie unde se fac observații comparative asupra celor două râuri privind gura de vărsare a Pârâului de Câmpie care este mai lărgită față de restul albiei se definesc noțiunile de afluent și confluență.
Se identifică din nou pe hartă (harta județului Mureș) elementul de confluență a Pârâului de Câmpie cu mureșul, apoi pe harta patriei în care se exemplifică și alți afluenți și confluenți fie pe sistemul hidrografic al Mureșului, fie al altor râuri, inclusiv fluviul Dunărea. Se consolidează noțiunea de fluviu luat în comparație cu râul Mureș și alte râuri care se varsă în fluviul Dunărea.
Se fac observații asupra formațiunilor vegetale legate de mediul acvatic – zăvoaiele de luncă formate din salcie, plop, răchită, care tivesc malurile apelor precum și asupra celor ierboase: papura, stuf, trestia, nufărul, rogozul și altele legate de mediul de apă. Drumeția în lunca Mureșului și Pârâului de Câmpie se poate încheia cu un pescuit sportiv (dacă este permis în acel moment), precizându-se speciile de pești care trăiesc în apele mai calde de câmpie: crapul, carasul, plătica, știuca.
Se subliniază importanța râurilor pentru irigații, pentru obiectivele industriale (în cazul exemplului dat, pentru termocentrala de la Iernut-Cuci și Fabrica de Zahăr.
În același timp, se precizează și posibilitatea de revărsare a râurilor și producerea de inundații a terenurilor agricole, a gospodăriilor omenești și a altor obiective economice. De aceea, au fost necesare o serie de măsuri pentru prevenirea revărsărilor și inundațiilor cum este construirea de diguri de apărare ca cel de pe valea Mureșului din zona localității Luduș și a satelor din aria periurbană care se leagă de valea Mureșului.
e) Evaluarea drumeției și valorificarea cunoștințelor acumulate se va face în lecțiile de la clasă în care se va derula problematica abordată în teren.
În clasă, vor fi reconstituite prin reactualizare cunoștințele pe baza celor observate în teren asupra temei “Apele curgătoare”, “Vegetația”, “Solurile”, utilizându-se de data aceasta planșe, scheme, ilustrații și desigur harta.
Evaluarea cunoștințelor acumulate în drumeție se face și la încheierea imediată a acesteia prin chestionare orală reconstituindu-se traseul cu elementele observate cu acțiunile practic demonstrative după itemii:
Ce traseu s-a parcurs în drumeția noastră?
Ce râuri au fost observate?
Ce s-a demonstrat cu ajutorul stratului nisipos și argilos când s-a turnat apă?
Cum se formează izvorul în munți și dealuri?
Cine poate defini pârâul?
Dar râul?
Cum putem defini fluviul în comparație cu pârâul și râul?
Ce este afluentul?
Dar confluența?
Care sunt elementele văii râului?
Cum se stabilește malul drept și malul stâng al unui râu?
Care este sursa de alimentare cu apă a râurilor?
Prin ce măsuri se pot preveni revărsările și inundațiile?
În felul acesta se asigură baza inițială a conținutului științific pe care se va consolida ulterior în clasă și în alte acțiuni de teren, noi elemente de conținut și de deprinderi practice. Drumeția organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoștințe are multe puncte comune cu forma preliminară, deoarece în mod simultan se fac observări asupra obiectivelor și fenomenelor propuse pentru dobândirea de noi informații științifice sau de abilități practice.
În exemplul nostru în care drumeția a avut ca temă “Apele curgătoare” au fost cuprinse în câmpul vizual și chiar a sistemului conversativ (întrebări din partea elevilor o răspunsuri informative asigurate de profesor), o serie de date despre formele de relief create de acțiunea râurilor, tipurile de roci depuse în preajma lor, prin acțiunea forței erozive, solurile din luncă sau de pe traseul parcurs și utilizarea lor agricolă, etc.
La studiul altor teme cum ar fi “Relieful creat de agenții externi”, lecția “Procese și fenomene gravitaționale” se analizează aceste procese în strânsă legătură cauzală cu factorii generatori, dar se pleacă de la parametrii caracteristici ai formelor de relief major (altitudine, grad de fragmentare, adâncimea fragmentării, panta) în funcție de care ceilalți agenți își manifestă intensitatea de acțiune.
Drumeția finală se organizează după încheierea predării unei teme sau unui capitol cu scopul de a consolida și fixa cunoștințele, priceperile și deprinderile, de a ilustra și exemplifica în practică achizițiile teoretice în vederea consolidării cunoștințelor. În acest caz, traseul drumeției trebuie să cuprindă cât mai multe elemente analizate în capitolele parcurse: forme de relief, rețea hidrografică, vegetația și corelația elementelor cu specificul climei din ținutul respectiv, tipurile de soluri în raport de roca mamă, formele de relief, vegetația și clima în care s-au format, resursele naturale ale acelui ținut și modul de valorificare, elementele despre populație și așezări, etc.
Tot acum se pot face popasuri de observație asupra unor locuri de degradare a terenurilor din cauza activității antropice sau de poluare a apelor (de numeroase ori, prin aruncarea din întâmplare a gunoaielor din gospodării atât în preajma satelor cât și a orașelor). Prin observația, conversația, dezbaterea în teren a mai multor problematici deja învățate se vor consolida cunoștințele prin sinteza și generalizările realizate, se asigură o învățare logică și durabilă prin faptul că elevii vor înțelege legăturile cauzale și de intercondiționare între componentele mediului din orizontul local; pot extrapola aceste legături și în alte regiuni apropiate sau îndepărtate.
6.1.3. Vizita geografică
Constituie o acțiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaște la fața locului o localitate, o instituție, pentru a observa cu atenție exponatele unui muzeu, monument istoric, o rezervație naturală, etc.
Vizita se organizează fie în localitatea natală, fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii.
Înainte de deplasarea cu elevii la locul vizitei, profesorul trebuie să parcurgă aceleași etape ca în cazul drumeției:
stabilirea obiectivului de vizitat;
documentarea asupra locului vizitei;
stabilirea scopului și obiectivelor urmărite;
vizitarea în prealabil de către profesor a obiectivului propus pentru vizitare pentru a se comunica data, ora sosirii cu grupul de elevi, scopul urmărit;
colaborarea cu un reprezentant din administrația unității (obiectivului) vizitat pentru desemnarea unei persoane care să îndeplinească rolul de ghid de a oferi posibilitatea unor elemente deosebite care să stârnească interesul elevilor și de a deține, dacă este posibil, unle eșantioane sau materiale documentare pentru completarea colecției cabinetului de geografie și al școlii;
desfășurarea vizitei propuse;
evaluarea rezultatelor vizitei;
Se poate exemplifica vizita la o întreprindere de morărit și panificație la o mină, la o hidrocentrală, o fabrică de zahăr, de confeții, sere de legume și flori, etc.
În cadrul evaluării, datele culese pot fi folosite la explicarea unor lecții despre ramurile industriei sau agriculturii din județ, din țară.
Vizitele geografice folosite ca lecții au mare importanță în instruirea și educarea elevilor dar și în orientarea profesională a acestora pentru viitor.
6.2. Excursia școlară
Este cunoscut că valoarea instructiv-educativă a excursiilor contribuie la dezvoltarea simțului de observație al elevilor, a interesului pentru geografie și a capacității de înțelegere a realității înconjurătoare.
Prin imaginea de ansamblu asupra componentelor mediului înconjurător contribuie, de asemenea, la lărgirea orizontului geografic al elevi lor, întregește efectul instructiv-educativ al activități lor didactice și realizează legătura între teorie și practică. Prin lecțiile-excursie se asigură stimularea dorinței de curiozitate de a descoperi noi fenomene și elemente pe mai multe itinerarii, stimulând dorința de călătorie în scopul cunoașerii frumuseților naturale ale patriei noastre și ale realizărilor înfăptuite de om. Pe plan afectiv se achiziționează emoții și sentimente care dezvoltă componentele educației (patriotice, estetice, ecologice). Prin excursiile școlare se dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de voință, disciplină, inițiativă precum și deprinderi, priceperi de ordin gospodăresc, folositoare în viață. Din punct de vedere didactic, excursiile pot fi de mai multe tipuri:
Excursii preliminare care preced unele capitole despre relief, rețeaua hidrografică, vegetație, faună sau pe teme de geografie umană (tipuri de așezări, obiective economice, amenajări în teritoriu sub formă de îndiguiri și sisteme de irigații, terasarea versanților și plantații pomicole sau viticole, amenajarea nisipurilor, etc., prin care se oferă elevilor prilejul să intuiască fenomenele care vor fi învățate ulterior în lecții la clasă.
Excursii finale prin care se încheie și se aplică cunoștințele predate la mai multe capitole sau la sfârșitul anului școlar, din întregul conținut al disciplinei geografice care se poate îmbina și cu informații interdisciplinare de la istorie, biologie, literatură, etc.
În funție de conținutul obiectivelor propuse, excursiile pot fi:
excursii pentru cunoașterea componentelor naturale ale peisajului geografic;
excursii pentru cunoașterea anumitor obiective social-economice și cultural-istorice di ntr-un itinerariu;
excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari și pe mai multe zile, care sunt cele mai reprezentative.
Efectuarea excursiei geografice impune cadrului didactic o mare răspundere atât privitor la conținut, la scopul urmărit, la alegerea perioadei corespunzătoare, a modului de desfășurare și finalizare.
Ea trebuie bine pregătită după un plan care cuprinde trei etape disti ncte:
etapa de organizare;
etapa de desfășurare;
etapa de evaluare a excursiei la reîntoarcerea acasă.
1. Etapa de organizare constă în pregătirea teoretică a excursiei prin care se prevede:
tematica și obiectivele pedagogice urmărite după cele reale din teren:
alegerea itinerariului care să cuprindă cele mai reprezentative obiective parcurse în lecțiile din programa desfășurată la clasă; se vor specifica în planul-proiect după care se va desfășura excursia;
se propune scopul activităților din lecția-excursie;
se stabilesc punctele de aplicație practică prin popasuri unde se vor face orientări în teren cu ajutorul busolei, al hărții, studiu de caz al unui proces natural (peșteră, procese de versant, cascadă, etc.), colecții de roci, minerale, semințe, fructe rezistente, ilustrate, pliante, etc.
se realizează o bună documentare bibliografică din mai multe surse în raport de obiectivele urmărite, pentru că principalul coordonator și ghid rămâne profesorul; el poate aduce completări prin ghizii de la obiective (dacă sunt) dar și de la localnicii zonei vizitate, care au rolul lor de a împrospăta mesajul instructiv-educativ al excursiei;
se analizează costul excursiei, după distanța parcursă, mijlocul de transport, posibilitatea de cazare și masa servită;
se face adresa necesară către agenția turistică și se iau aprobările necesare (de la școală, inspectorat școlar), aprobări de la obiectivele majore de vizitat (o hidrocentrală, o mină, etc.); se ia legătura cu părinții elevilor cărora li se prezintă planul excursiei;
urmează pregătirea elevilor pentru excursie, cărora li se prezintă după hartă itinerariul în mod amănunțit cu toate obiectivele, locurile de popas, localitățile prin care se trece sau se staționează, echipamentul și alimentele necesare, mica trusă medicală, un carnețel de notițe, se prelucrează regulamentul excursiei, apoi se comunică elevilor ziua, ora și locul de întâlnire și înapoiere din excursie (de obicei la școală). Echipa de organizare în care se includ 2-3 elevi trebuie să aibă în grijă materialele ajutătoare: harta patriei sub formă de pliant cu itinerariul stabilit, hartă pe care trebuie s-o aibă fiecare elev, busole (2-3), aparat de fotografiat sau, dacă este posibil, chiar videocameră pentru elevii de la liceu.
2. A doua etapă – desfășurarea excursiei școlare
elevii și profesorul se întâlnesc la școală potrivit datei și orei fixate și anunțate; se face prezența;
se verifică echipamentul și ustensilele necesare;
urmează apoi deplasarea pe itinerariul stabilit iar cadrul didactic de la microfonul autocarului va reaminti elevilor itinerariul ce trebuie parcurs și locurile de popas;
se dau explicațiile necesare începând chiar de la ieșirea din localitatea de plecare. În locurile reprezentative de popas pot fi analizate în detaliu elementele propuse (un afloriment geologic, o alunecare de teren, intrarea într-un sector de chei pe valea unui râu, care pot fi parcurse pe jos în scopul observației mai multor detalii asupra rocilor, pantei, vegetației, văii râului, etc.
Se pot recolta eșantioane de roci, însoțite de etichete informative asupra locului de unde s-au luat, denumirea lor aproximativă care se vor depune la colecția cabinetului; se realizează fotografii, filmări.
În locurile de staționare (cazare) se pot realiza și scurte jocuri distractive, se procură pliante, cărți, ilustrate care sunt specifice ținutului respectiv.
3. Evaluarea excursiei, constituie a treia etapă a excursiei care se realizează la școală prin mai multe forme:
se reconstituie traseul parcurs pe zile și obiective cu informații date de elevi care vor lucra cu harta fizică a patriei pe care s-a aplicat cu grijă un șnur ce marchează itinerariul parcurs;
se ordonează eșantioanele de roci, de fosile, de fructe, semințe;
se realizează posterul-excursiei, cu ilustrații, fotografii, despre cele vizitate în ordine pe traseul parcurs, care se va pune pe coridorul din preajma cabinetului sau în cabinet. Prin acesta se fixează o serie de cunoștințe, se stimulează interesul și curiozitatea altor clase de elevi, cultivându-se pasiunea pentru geografie;
se vizionează videocaseta excursiei la care sunt invitați și alți elevi ai școlii;
se pot organiza concursuri pe tema: “Cine caracterizează cel mai complet locurile vizit ate?”; câștigătorii vor primi în dar un mic album cu ilustrate și fotografii numit “Albumul excursiei”;
elaborarea de eseuri cu conținut geografic, istorico-geografic, literargeografic, folclor și tipuri de activitate meșteșugărești din ținutul geografic respectiv; se pot redacta compuneri cu conținut geografic prin care elevii își pot manifesta expresia creativă a impresiilor din excursia școlară.
Anexăm în continuare un model de elaborare și realizare a unei lecții excursie realizată cu elevii de la liceu (proiectul de lecție excursia școlară) pe care-l considerăm necesar pentru fiecare cadru didactic începător în cariera didactică iar pentru cei cu vechime mai mare și experiență în învățământ îl pot considera ca un schimb de experiență.
PROIECT DE EXCURSIE ȘCOLARĂ
(aplicație practică și de evaluare a cunoștințelor)
Data: 28-30 mai 2017
Elevi din clasele: V-VII
Prof. îndrumător: Csegoldi Mihaela
Tema: Caracterizare fizico-geografică, economică și ecologică îmbinată cu elemente de istorie și spiritualitate românească în unele regiuni ale României.
Itinerariul propus: Luduș-Slimnic (SB)-Sibiu-Valea Oltului-Curtea de Argeș-Nucșoara-Câmpulung Muscel-Predeal-Brașov-Luduș
Obiective de cercetare:
I. Elemente de geografie fizică
1. Forme de relief major: Podișul Târnavelor, Zona marginal, Defileului Oltului, Subcarpații Getici, Subcarpații Curburii, Grupa Bucegi, Depresiunea Brașov, Munții Perșani, Podișul Transilvaniei.
2. Forme de relief minor: terasele văilor, versanți, interfluvii
3. Procese geomorfologice: de dezagregare fizică, gravitaționale (prăbușiri, alunecări de teren).
3. Etaje de vegetație: silvostepa, etajul stejarului, etajul gorunului și fagului, etajul coniferelor, pajiștile montane.
4. Tipuri de soluri: olisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri și spodosoluri.
4. Elemente de hidrografie: Mureșul, Târnava Mare, Târnava Mică, Oltul, Dâmbovița, Argeș, Prahova
II. Elemente de așezări omenești
orașe: scurt istoric al evoluției lor: Mediaș, Sibiu, Curtea de Argeș, Câmpulung Muscel, Sinaia, Brașov, Sighișoara.
Sate: tipuri de sate, etnografie, specificul construcțiilor.
Caracterizarea economică: aspect industrial, agro-industriale, comerciale, ale transporturilor, turistice.
Elemente de istorie locală și cultură: Cetatea Mediaș, Cetatea Slimnic, Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Curtea de Argeș, Castelul Peleș din Sinaia, Piața Sfatului Brașov, Cetatea Rupea, Cetate Sighișoara.
Scopul:
informativ:
aprofundarea cunoștințelor de geografie fizică asupra unor regiuni ale patriei care cuprind majoritatea formelor de relief;
sintetizarea cunoștințelor de geografie economică și umană în strânsă legătură cu specificul cadrului natural;
dezvoltarea orizontului de cunoaștere prin îmbinarea cunoștințelor de istorie, de literatură, de reliegie, sculptură, pictură etc., cu specificul cadrului natural din regiunile străbătute;
educativ:
cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri, asupra frumuseților fizice, economice ale teritoriului patriei și împletirea cu elemente de istorie a trecutului și prezentului poporului român;
dezvoltarea capacităților de comportament, de integrare în grupul turiștilor, de cooperare între indivizi
formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor ecologice, de poluare a mediului și cultivarea unei educații ecologice.
Obiective operaționale: cognitive, educative
să recunoască procesele și elementele geografice (relief, climă, vegetație, soluri, tipuri de minerale și roci în natură);
să coreleze resursele și obiectivele economice din regiune cu specificul cadrului natural;
să observe “la fața locului” elementele de istorie locală și să sesizeze rolul cadrului natural în istoria locului și a neamului românesc;
să sistematizeze cunoștințele interdisciplinare din domeniile: geografei, istoriei, literaturii, picturii, sculpturii, ecologiei;
să sensibilizeze tinerii pentru aprecierea frumuseților patriei, a resurselor naturale;
să rememoreze la fața locului istoria patriei, în strânsă legătură cu specificul cadrului geografic;
să sesizeze frumusețile patriei reflectate în literatură, sculptură, pictură;
să contribuie la dezvoltarea simțului de orientare geografică;
să citească și să interpreteze harta;
să dezvoltăm capacități de educație ecologică
Desfășurarea activității
Instrucțajul preliminar al elevilor asupra conținutului itinerariului pe obiective și pregătirea acestuia prin echipe de lucru: geografie-istorie, literatură, biologie-ecologie, echipa fotografilor, echipa cameramanilor.
Excursia propriu-zisă: ziua I (Luduș-Mediaș-Sibiu), ziua II (Sibiu-Valea Oltului-Curtea de Argeș), ziua III (Curtea de Argeș-Câmpulung-Sinaia-Brașov-Sighișoara-Luduș).
3. Evaluarea excursiei:
Proiecții filmări;
Vizualizare pliante cu fotografii
c) Redactarea unui proiect de lecție – excursie prin alegerea unui alt itinerariu de pe teritoriul patriei folosindu-se modelul excursiei derulate.
6.3. Cercurile tematice de geografie
Cercul de geografie se reprezintă prin activități de aprofundare, de dezvoltare a aptitudinilor, pasiunii și deprinderilor de muncă independentă pentru studiu și cunoaștere, a interesului elevilor pentru diferite domenii ale științelor Pământului, în folosul celor care obțin performanțe înalte la geografie. Activitatea cercului de geografie se desfășoară în afara lecțiilor propriu-zise, pe parcursul anului școlar. Această activitate didactică trebuie fondată pe o motivare clară, obiective, tematică și finalități. Cercul este condus de un președinte și de un vicepreședinte. În jurnalul cercului se menționează statutul, numele și prenumele membrilor, președintelui, vicepreședintelui, profesorului coordonator, responsabilitățile membrilor. Profesorul are rolul de coordonare și îndrumare a activității cercului. În activitățile cercului pot fi incluse:
vizionarea unor filme documentare
organizarea unor sesiuni de comunicări științifice și referate
elaborarea unor panouri geografice cu imagini și citate
elaborarea unor materiale didactice
organizarea și desfășurarea unei excursii / drumeții
organizarea unor expoziții de fotografii, cărți, desene, hărți
organizarea unor întâlniri cu geografi, oameni de știință
elaborarea unei reviste cu conținut geografic
organizarea unei seri distractive geografice
Motivarea înființării cercului de geografie “Simion Mehedinți”
de la Școala Gimnazială Ațintiș, jud. Mureș
Plecând de la precizarea lui Comenius: „Cu cât profesorul instruiește mai mult, cu atât elevul învață mai puțin”, susținem că existența unui cerc de geografie creează doar premisa desfășurării unor activități didactice eficiente și de calitate. De aceea, este absolut necesar ca la proiectarea activităților didactice din cadrul cercului, să concepem demersul didactic astfel încât elevul să fie în centrul activității, prin aplicarea unor strategii de învățare active, printr-o proiectare, organizare și realizare a unei înlănțuiri de situații de predare–învățare–evaluare oferite elevilor în vederea realizării obiectivelor prefigurate. Situațiile enumerate mai sus cuprind ansamblul a două categorii de condiții:
interne (motivații, structură cognitivă ș.a.);
externe (strategii didactice, stilul pedagogic al profesorului, dar și condiții ce țin de : mijloace de învățământ, spațiul, ambianța ș.a.);
Strategiile didactice de lucru în cadrul cercului trebuie să vizeze:
implicarea efectivă și continuă a elevilor în activitățile didactice desfășurate;
punerea elevilor în situația utilizării unor strategii științifice de investigare a realității, care să conducă la dobândirea unor cunoștințe și deprinderi;
pornirea întotdeauna, în cunoașterea științifică și în formarea unor deprinderi și abilități corecte la elevi, de la concret spre abstract, de la ipoteze spre confirmarea sau infirmarea acestora.
Geografia este definită ca o știință integrată despre oameni,locuri și mediu. Există atât geografie fizică, cât și umană. Geografia se axează pe perspectiva spațială, dar și pe interacțiunea dintre oameni și geosferele Pământului, în ultima perioadă mai ales din punct de vedere ecologic. Geografia este mai mult decât a identifica locuri pe hartă și a cunoaște informații despre regiunile planetei. Este o disciplină unică care privește studiul spațiului împreună cu natura și societatea umană.
Ce trebuie elevii să știe ?
În cadrul cercului elevii noștri vor reuși (sperăm) să realizeze legătura strânsă dintre curriculum-ul la nivel național și cunoștințele necesare pentru o geografie care să îi ajute în activitățile cotidiene din viață.
Cum să gândesc ca un geograf ?
În cadrul cercului încercăm să ne axăm pe dobândirea ablităților și deprinderilor geografice pe termen lung, utilizând o perspectivă spațială și ecologică pentru a trage concluzii, rezolva probleme și a lua decizii, prin punerea întrebărilor referitoare la planeta noastră din punct de vedere geografic.
Cum să integrez cunoștințe din alte discipline?
Geografia integrează dimensiunea fizică și umană a lumii noastre din perspectivă ecologică. Ea oferă elevilor oportunități de înțelegere a interacțiunilor la nivel global între diferitele geosfere, pe care le studiază separat și în cadrul altor discipline (biologie, istorie, sociologie, fizică, chimie, lingvistică ș.a.).
Roma nu a fost construită într-o zi. Astfel noi, profesorii coordonatori, nu putem reuși dintr-o dată să implementăm obiectivele și competențele necesare dobândirii cunoștințelor necesare unei geografii pentru viață, decât bazându-ne pe aprofundarea proceselor și fenomenelor care conduc la înfățișarea actuală a Pământului, de aceea vom utiliza în demersul nostru științific un plan în care să valorificăm experiența în domeniu a tuturor colegilor noștri, mai ales geografi. De asemenea, periodic, vom analiza progresul realizat de elevii noștri prin:
întocmirea unor hărți cu un conținut tematic variat
realizarea unei reviste geografice
comentarii geopolitice lunare
elaborarea unor referate și proiecte ce urmăresc conținuturi geografice
achiziționarea de abilități, deprinderi, cunoștințe, comportamente, atitudini, valori din efectuarea unor vizite, drumeții, excursii
6.3.1. Obiectivele cercului de geografie
O persoană geografic informată cunoaște și înțelege :
Lumea în termeni spațiali:
cum să folosim hărțile și alte reprezentări geografice, instrumente și tehnologii pentru a achiziționa, procesa și transmite informația?
cum să folosim hărțile mentale pentru a organiza informațiile despre oameni, locuri și medii?
cum să analizăm organizarea spațială a oamenilor, locurilor și mediilor de pe suprafața Pământului?
Locurile și regiunile
caracteristicile fizice și umane ale locurilor;
faptul că oamenii creează regiuni utilizând complexitatea Pământului;
cum influențează cultura percepția oamenilor despre locuri și regiuni.
Sistemele fizice
procesele fizice care generează modelele geosferelor Pământului;
paracteristicile și distribuția spațială a ecosistemelor pe planet.
Sistemele umane
caracteristicile, distribuția spațială și migrația grupurilor umane pe planetă;
caracteristicile, distribuția spațială și complexitatea mozaicurilor culturale de pe planetă;
modelele și rețelele de interacțiune economică de pe planete;
procesele istorice, clasificările și funcțiile așezărilor umane;
cum divizează și controlează forțele de cooperare sau conflict dintre popoare regiunile de pe planetă?
Mediul și societatea
cum schimbă mediul fizic acțiunile oamenilor?
cum afectează sistemele fizice sistemele umane?
schimbările care se produc în înțelegerea, utilizarea, distribuția și importanța resurselor.
Utilizarea geografiei
cum să folosim geografia pentru a interpreta trecutul?
să aplice geografia pentru a diagnostica prezentul și a planifica viitorul.
6.3.2. Tematica cercului de geografie
Activitățile cercului de geografie se vor ține săptămânal în fiecare sâmbătă. Temele cercului se concentrează în primul rând pe vizionarea unor filme documentare și pe comentarea acestora după un plan care urmărește înțelegerea relațiilor dintre geosferele existente în cadrul fiecărui ecosistem și a regiunii, considerate un paradis terestru sau chiar un bun intrat în patrimoniul întregii umanități conform U.N.E.S.C.O.: Deșertul Namib, Patagonia, Etosha, Bhutan, Palau, Madagascar, Borneo, Kakadu, Insula Georgia de Sud, Grand Canyon, Kamciatka, Thailanda, Ngorongoro, Anamalia, Yellowstone, Costa Rica, Tasmania, Golful Glacier, Templul tigrului.
În afară de obiectivele de mai sus, elevii vor învăța să se descurce cu harta fizică și politică a lumii, identificând pe acestea sub coordonarea profesorilor diverse ținte. Lunar, își vor exprima opiniile despre situația politică și economică mondială, încercând să găsească sensul evoluției viitoare. De asemenea, vor efectua două ieșiri din zona orașului Luduș pentru o mai bună percepție și valorizare a spațiului regional și care vor avea drept destinații:
Zau de Câmpie, Ozd, Ocna Mureș, Bogata, Chețani, Câmpia Turzii, Turda, Târgu Mureș.
6.3.3. Finalitățile cercului de geografie
La sfârșitul anului școlar, elevii vor fi în stare să înțeleagă o problematică diversă și complexă și să conceapă dezbateri legate de teme precum: spațiu, mediu, regiune, peisaj, geografie umană versus geografie fizică, rolul geografiei în cadrul științelor
CAP.VII CONCLUZII
Această prezentare geografică a localității Luduș a avut o problematică largă de abordat, în urma căreia se pot desprinde câteva concluzii și idei pentru viitor. Arealul administrativ al Ludușului se bucură de o amplasare privilegiată din mai multe puncte de vedere: o orografie care nu pune probleme în deplasare, cu climat temperat-continental-moderat, o hidrografie permanentă și destul de bogată în apă și o bio-pedosferă care permite practicarea unei agriculturi intensive și de mare productivitate.
Bogăția subsolului în gaz metan este, cum ar spune o vorbă din bătrâni, „un dar Dumnezeiesc”. Acest fapt este ușor de sesizat prin amploarea pe care a luat-o dezvoltarea industriei din Podișul Transilvaniei, toată bazată pe resursele de gaz metan. Compartimentul teritorial studiat, prin exploatarea domurilor gazeifere de la Avrămești, Fundătură și din apropiere de la Bogata, contribuie în mare măsură la aprovizionarea cu gaze naturale a întregii țări. De asemenea, bazată tot pe consumul de gaz metan, s-a construit în apropiere la Iernut cea mai mare termocentrală de acest fel din țară cu o capacitate de 800 MW în care lucrează un număr însemnat de ludușeni. De altfel, acestui obiectiv strategic i se va adăuga o nouă unitate de producere a energiei electrice, mult mai performantă, cu un randament mult mai bun și care va fi dată în exploatare în următorii ani.
Oamenii reprezintă, de asemenea, o bogăție de prim rang al unui spațiu geografic. Se spune că „omul sfințește locul” și în acest sens, modul de organizare și gospodărire este relevant în aprecierea hărniciei și dibăciei oamenilor. Populația, aflată într-un evident proces de transformare în ultima perioadă, este armonios integrată cadrului geografic și este antrenată în activități din toate ramurile de producție ale economiei naționale. Lunca largă a Mureșului și a Pârâului de Câmpie (Ludușelul), permit practicarea unei agriculturi intensive cu un spectru larg de culturi agricole (grâu, porumb, orz, sfeclă de zahăr, cânepă, legumicultură, etc.). Industria, aflată într-un vast proces de trecere de la o economie supercentralizată la una liberă de piață, este în prezent într-un stadiu de revenire. Se pun noi baze de dezvoltare, care urmăresc înscrierea producției industriale prin calitatea și diversitatea produselor realizate, la cele mai înalte standarde internaționale. O evoluție ulterioară nu se poate realiza fără transformările inevitabile prin care trece societatea românească.
De modul cum populația locului se va modela noilor cerințe, depinde dezvoltarea socială, economică, culturală și edilitară a orașului.
Prin întregul potențial disponibil (natural, material și uman) orașul Luduș se înscrie ca o componentă importantă pentru județul Mureș, armonios integrată în vastul complex funcțional care este Podișul Transilvaniei. Viața social-economică a urbei este dinamică, supusă unei permanente transformări ca urmare a noilor cerințe. În perspectivă, zona prezentată, ca de altfel întregul teritoriu convergent spre axa Culoarului Mureșului, are un statut privilegiat de dezvoltare, putând deveni exemplu de organizare și exploatare echilibrată a resurselor naturale și umane.
BIBLIOGRAFIE
Airinei, St.(1979), Teritoriul României și tectonica plăcilor, Edit. Științifică și Enciclopedică Bucuresti;
Balintoni, I. (1997), Geotectonica terenurilor metamorfice din România, Edit. Carpatica, Cluj-Napoca;
Berar, Antoniu și colab. (2012), Luduș, Ed. Mega, Cluj-Napoca;
Berar A., Berar A. și colab.(2015), Luduș, plantele din orizontul local și importanța lor, Ed. Mega, Cluj-Napoca;
Berar, A, Berar, A.,Crișan O., Cazan A., (2017), Luduș, 13-15 mai 1970. Un oraș acoperit de ape., Ed. Mega, Cluj-Napoca;
Brăiescu, G. (2014), Raport de mediu la P.U.G. Luduș;
Ciupagea, D. T., Pauca, M., Ichim, T., (1970), Geologia Depresiunii Transilvaniei, Editura Academiei;
Cotet, P. (1973), Geomorfologia Romaniei, Editura Tehnica,Bucuresti;
Cucu, V., Atlasul județelor (1978) R.S.R., Ed.D.P., București;
Dulamă Maria Eliza, Modele (2002), Strategii și tehnici didactice activizante cu aplicații în geografie, Editura Clusium, Cluj-Napoca;
Gligor, Viorel, (2011), Geografie aplicată și planificarea teritoriului. Suport de curs, Cluj Napoca;
Giurcăreanu, Claudiu și colab. (1983), Îndrumător metodic pentru organizarea activităților turistice cu elevii, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Ginea, D. Enciclopedia geografică a României, (2002) Ed. Enciclopedică, București;
Grecu, Florina (1985), Probleme ale formării și evoluțier rețelei hidrografice din Depresiunea Transilvaniei, Mem. Sect. St. Avad. R.S. Romaniei, ser. IV, tom IV, nr.2.
Hosu, A. (1999), Arhitectura sedimentație depozitelor eocene din nordvestul Depresiunii Transilvaniei, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Ilie, D., I. (1973), Terase și suprafețe de nivelare, Centrul de multiplicare al Universității din București, Facultatea de Geografie;
Ilie, M., (1968), Podisul Transilvaniei, Editura Stiintifică;
Ilinca Nicolae, Mândruț Octavian, coordonatori (2006), Elemente de didactică aplicată a geografiei, Editura CD Press, București;
Ilinca N., (2006), Didactica geografiei, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București;
Ionescu, M., Radu, I., (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj;
I.A. Irimuș, (1993) Morfologia Domului Bogata de Mureș, Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Geographia, anul XXXVIII, Cluj-Napoca;
I.A. Irimuș, Relieful pe domuri și cute diapire în Depresiunea Transilvaniei, (1998) Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Irimuș, I., A. (2003), Geografia fizică a României, Edit. Casa Cărții de Știință, ClujNapoca;
Irimus, I., A. (1996), Cartografiere geomorfologică, Edit."Focul Viu", Cluj- Napoca;
Irimuș, I., A. (1998), Relieful pe domuri și cute diapire în Depresiunea Transilvaniei, Edit. Presa Univ. Clujeana, Cluj-Napoca;
Luncan Radu, Predescu Nicolae, (1971), Cunoașterea geonaturală a orizontului local, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Mac, I. (1976), Curs de geomorfologie, uz intern, Cluj-Napoca;
Mac, I. (1986), Elemente de geomorfologie dinamică, Edit. Academiei R.S.R., București;
Mac, I., (1980) Modelarea diferențiată și continuă a versanților din Depresiunea Transilvaniei, Studia Univ."Babes-Bolyai", Cluj, ser. Geolgeogr., anul XXV, nr. 2;
Maroși, P. (1980), Hidrogeologie, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Geografie și Geologie, Catedra de Geologie-Mineralogie, Cluj-Napoca;
E. Mateescu, Ghid de adaptare a tehnologiilor agricole la schimbările climatice pentru Regiunea 7 Centru, 2014;
Mândruț Octavian, (2007), Orizontul local în învățarea geografiei, Ministerul Educației și Cercetării, Proiectul pentru învățământul rural, București;
Mândruț Octavian, (2008), Cercetarea elementară a orizontului local și apropiat. Ghid metodologic, Institutul de Științe ale Educației, București;
Meszăros, N., Mac, I. (1994), Paleogeografia României, Cluj-Napoca;
Mihăilescu V. (1966), Dealurile și câmpiile României, Edit Științifică, București;
Neacsu Ioan (1990), Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Militară, București;
Noveanu, E. (1994), Metodologia cercetării în educație, Note de curs, Universitatea din București;
Pop, G. P.(2012), Depresiunea Transilvaniei, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Posea, Gr., llie, I., Grigore, M., Popescu, N. (1970), Geomorfologie generală, Edit. Didactică și Pedagogică, București;
Posea, Gr. (1969), Asupra suprafețelor și nivelelor morfologice din sud-vestul Transilvaniei, Lucrări științifice, Seria A, Oradea;
Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M. (1974), Relieful României, Edit. Științifică și Enciclopedică, București;
Săndulescu, M. (1984), Geotectonica României, Edit. Tehnică, București;
Sorocovchi, V., (2005), Câmpia Transilvaniei-studiu hidrogeografic, Edit. Casa
Cărții de Știință, Cluj-Napoca;
XXX (1968), Harta geologică a R.S.R., Scara 1:200000, foaia Nr.-C.S.G. București;
XXX (1960), Monografia geografică a R.P.R., Vol.l, Edit. Academiei R.P.R., București;
XXX (1983), Geografia României, I, Geografie fizică, Inst. de Geografie, Edit. Academiei, București;
Posea, Gr., llie, I., Grigore, M., Popescu, N. (1970), Geomorfologie generală, Edit. Didactică și Pedagogică, București;
Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M. (1974), Relieful României, Edit. Științifică și Enciclopedică, București;
Sorocovschi V. și colab. (2000), Aspecte privind colmatarea iazurilor de pe valea Ludușului între Miheșul de Câmpie și Zau de Câmpie, Analele Univ. De Vest din Timișoara, Vol. 9-10;
Sorocovchi, V., (2005), Câmpia Transilvaniei-studiu hidrogeografic, Edit. Casa
Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Șopterean, M.L.,(2012) Monitorizarea regimului termic si hidric din Câmpia transilvaniei și caracterizarea tehnologică a terenurilor pentru principalele culturi, teză de doctorat, USAMV Cluj-Napoca;
Tomșa, G.(1999), Orientarea și dezvoltarea carierei de elevi, Viața Românească, București;
Văideanu, G.(1998), Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București;
Vulcu Bujor, (1979), Aplicații practice la geografie, Editura Didactică și Pedagogică, București;
XXX Anuarul statistic al jud. Mureș 2016, I.N.S., D.S. Mureș, Tg.-Mureș, 2017;
XXX Atlasul climatologic al R.S.R., Ed. Academiei R.S.R. București, 1966;
XXX (1983), Geografia României, I, Geografie fizică, Inst. de Geografie, Edit. Academiei, București.
XXX (1987), Geografia României, III, Carpații și Depresiunea Transilvaniei, Inst. de Geografie, Edit. Academiei, București.
XXX Monografia orașului Luduș, manuscris, 1977
XXX Monografia orașului Luduș, Ed. Nico, Tg.-Mureș, 2008
WEBOGRAFIE
http://www.cuvantul-liber.ro/
https://aquaserv.ro/apa/calitatea-apei
http://pe-harta.ro/mures/
PUBLICAȚII
Cotidianul Cuvântul Liber, Tg. Mureș
Săptămânalul Punctul, Tg. Mureș
Revista Transgeographica, Luduș
FOTOGRAFII
Berar Antoniu
Dan Hădărig
Levente Bagy
Ovidiu Horațiu Crișan
Arhiva Primăria orașului Luduș
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE PE PROPRIE RĂSPUNDERE
Subsemnata Csegoldi Mihaela Victoria, înscrisă la examenul pentru obținerea Gradului didactic I, seria 2017-2019, specializarea GEOGRAFIE , prin prezenta, certific că lucrarea metodico-științifică cu titlul, ROLUL RELIEFULUI ÎN DEZVOLTAREA URBANĂ A ORAȘULUI LUDUȘ, conducător științific prof. univ. dr. Dănuț Petrea, este rezultatul propriilor mele activități de investigare teoretică și aplicativă și prezintă rezultatele personale obținute în activitatea mea didactică.
În realizarea lucrării am studiat doar surse bibliografice consemnate în lista bibliografică, iar preluările din diferitele surse, inclusiv din alte lucrări personale, au fost citate în lucrare.
Prezenta lucrare nu a mai fost utilizată în alte contexte evaluative – examene sau concursuri.
Data: _____________ Semnătura:
CSEGOLDI MIHAELA VICTORIA
________________________
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cine caracterizează cel mai complet locurile vizit ate câștigătorii vor primi în dar un mic album cu ilustrate și fotografii numit Albumul excursiei [302981] (ID: 302981)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.