____________________________________________ [302972]
UNIVERSITATEA "AUREL VLAICU" [anonimizat]: MASTER: PEDAGOGIA INTERACTIVĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT (cu frecvență)
LUCRARE DE DISERTAȚIE
ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof. univ. dr. Gabriela KELEMEN
ABSOLVENT Ă: JARCU (c. BREBU) N. I. LORENA MARIA
ARAD
Anul 2018
UNIVERSITATEA "AUREL VLAICU" [anonimizat]: MASTER: PEDAGOGIA INTERACTIVĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT (cu frecvență)
DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII PREȘCOLARILOR PRIN ACTIVITĂȚI LUDICE
ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof. univ. dr. Gabriela KELEMEN
ABSOLVENT Ă: JARCU (c. BREBU) N. I. LORENA MARIA
ARAD
Anul 2018
UNIVERSITATEA "AUREL VLAICU" [anonimizat] : ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDIU: PEDAGOGIA INTERACTIVĂ
Nr. _______ din _________________ VIZAT
îndrumător științific
DATE PERSONALE ALE CANDIDAT: [anonimizat]
1. Date privind identitatea persoanei
Numele: ______________________________________________________________________
Numele anterior: ____________________________________________________________
Prenumele: ______________________________________________________________
2. Sexul: (M/F)
3. Data și locul nașterii:
Ziua / luna / anul _____________________/_________________/______________
Locul (localitate, județ) ____________________________________________________
4. Prenumele părinților:
Tata: _____________________________________________________________________
Mama: ____________________________________________________________________
5. Domiciliul permanent: (str., nr.,localitate, județ, [anonimizat], e-mail): __________
__________________________________________________________________________
6. Sunt absolvent(ă) promoția:_______________/
7. Forma de învățământ pe care am absolvit-o este: ([anonimizat], ID), cu taxă/fără taxă
8. Locul de muncă (dacă e cazul):____________________________________________
9. Solicit înscrierea la examenul de______________________(licență, diplomă, disertație), Sesiunea _______________anul_______________________
10. Lucrarea/proiectul de ____________________________(licență, diplomă, disertație) pe care o/îl susțin are următorul titlu: ____________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
11. Îndrumător științific: _____________________________________________________
12. Menționez că susțin examenul de finalizare a studiilor (pentru prima oară, a [anonimizat]) [anonimizat]. 143 din Legea 1/2011. [anonimizat], [anonimizat], conform art. 146 din Legea 1/2011.
SEMNĂTURA,
___________________________
REFERAT
PRIVIND LUCRAREA/PROIECTUL DE DISERTAȚIE A
ABSOLVENT: [anonimizat] ________________________________________
DOMENIUL / PROGRAMUL DE STUDIU ____________________________________
PROMOȚIA _______________________
1. Titlul lucrării/proiectului _______________________________________________________
2. Structura lucrării/proiectului ____________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. Aprecieri asupra conținutului lucrării/proiectului de .. (licență, diplomă, disertație), organizare logică, mod de abordare, complexitate, actualitate, deficiențe_____________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
4. Aprecieri asupra lucrării/proiectului (se va menționa: numărul titlurilor bibliografice consultate, frecvența notelor de subsol, calitatea și actualitatea surselor consultate; modul în care absolventul a prelucrat informațiile din sursele bibliografice, contribuții originale) ___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
5. Concluzii (valoarea lucrării elaborate de absolvent, relevanța studiului întreprins, competențele absolventului, consecvența și seriozitatea de care a dat dovadă absolventul pe parcursul documentării și elaborării lucrării)_______________________________________
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
6. Redactarea lucrării respectă/NU respectă normele de redactare (dacă nu respectă, care sunt acestea…).
7. Nu există/ Există suspiciuni de realizare prin fraudă a prezentei lucrări (dacă există, care sunt acestea…).
8. Procentul de similitudine din Raportul de similitudine al lucrării este …., mai mic (mare) de 25%.
9. Consider că lucrarea îndeplinește/ NU îndeplinește condițiile pentru susținere în sesiunea de Examen de _______________________________(licență, diplomă, disertație) din ___________________________________(dacă nu îndeplinește, se scrie motivația…)
Arad, Îndrumător științific,
Data,
Cuprins
INTRODUCERE
În conformitate cu cerințele Curriculumului pentru educația timpurie a copiilor de la naștere până la 6/7 ani, programă preșcolară în vigoare, sensul dezvoltării personalității copiilor preșcolari este cuprins în capacitatea de socializare (pentru nivel I, adică vârsta de 2 – 4 ani) și pregătirea corespunzătoare în vederea școlarizării (pentru nivelul al II-lea, 5 – 6 ani), asigurând capacitatea copilului de a se integra, fără dificultăți deosebite, în mediul școlar prin intermediul clasei pregătitoare. Grădinița are scopul de a forma copiii pentru o cât mai ușoară adaptare la socializare – provenind din familii -, apoi la cea școlară. De aici preocuparea pentru cuprinderea cât mai de timpuriu a copiilor în grădiniță, întrucât vârsta preșcolară și școlară mică reprezintă o perioadă fundamentală în dezvoltarea ulterioară a acestuia. Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la naștere până la 6/7 ani are două părți:
Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la naștere până la vărsta de 3 ani (antepreșcolară);
Curriculum pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta între 3 și 6/7 ani (preșcolari)
Specialiștii susțin că ”educația copiilor de vârstă preșcolară este un preambul al oricărei politici educative și culturale. În lumina psihologiei moderne, ca și a simplei observații, importanța primei copilării în dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor și a personalității apare deosebit de limpede”. Poate nu întâmplător însăși cuvântul românesc al instituției – grădiniță – ”semnifică o sinteză fericită a cuvântului “l´ecole maternelle” sugerând pe de o parte atât continuarea unor caracteristici ale educației din prima copilărie sub supravegherea mamei, iar pe de altă parte, acțiunea de cultivare, asemenea unor plante într-o grădină care nu se dezvoltă la întâmplare, ci după norme sugerate de știință. Cultivarea sau îmbogățirea spirituală se face la grădiniță sub îndrumarea atentă a educatoarei, care are în vedere atât aspectele intelectuale, estetice cât și aspectele de socializare, de integrare a copilului în colectivul grădiniței”.
Ținând seama de cerința dezvoltării complexe a tuturor copiilor, indiferent de mediul de viață din care provin, grădinița prin programul său intervine pentru formarea unei personalități complexe, creative și autonome, prin activități de învățare sistematice, valorificând abilitățile lor de învățare. Pentru aceasta, se consideră că educația preșcolară trebuie să vizeze: dezvoltarea creativității, a gândirii logice, a spiritului artistic, a limbajului și comunicării, inclusiv formarea premiselor de citire și scriere și implicit a limbajului sub toate aspectele sale, cunoașterea mediului ambiant (natural, social), formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare, a unor deprinderi manuale, a deprinderii de a exersa semne grafice pregătitoare pentru activitatea de învățare de tip școlar, deprinderi de numărat și socotit, dezvoltarea fizică armonioasă și întărirea sănătății, inclusiv dezvoltarea socio-emoțională.
În același timp educația preșcolară este menită să realizeze și o funcție compensatorie, prin neutralizarea influențelor negative la care este supus copilul în unele medii familiale, sau prin completarea educației familiale, precum și prin depistarea și înlăturarea tulburărilor de adaptare la viața colectivității și în mod special depistarea și prevenirea tulburărilor de limbaj. Educația preșcolară trebuie să fie în esența sa o pregătire pentru viață‚ pentru societatea modernă de mâine și pe acest fond să asigure, totodată, pregătirea copiilor pentru integrare în școală.
Afirmațiile de mai sus au fost temeiul și motivația pentru conținutul acestei lucrări de disertație în vederea avsolvirii cursurilor de master. Am structurat-o pe capitole și subcapitole, am valorificat, în conținut, ideile din prezentarea Cadrului general al Curriculumului preșcolar și am elaborat textul ținând cont de respectarea unui echilibru între partea teoretică și cea practică.
Tematica lucrării se axează în jurul a două probleme: dezvoltarea creativității copiilor preșcolari și activitățile lucdice, adică activitățile preșcolare de joc. Jocul este activitatea fundamentală a copilului si totodată este un mijloc de dezvoltare intelectuală și ordine în comportament. De mic, copilul încearcă să cunoască realitatea prin joc și s-o cunoască tot cu ajutorul acestuia: jocurile de creatie, de mișcare etc. Observând angajarea plenară a copilului prin joc, entuziasmul său în reușita jocului, adultul a creat jocul didactic. Prin joc, copiii își îmbogațesc experiența cognitivă, învată să manifeste o anumită atitudine-pozitivă sau negativă fața de ceea ce întâlnește. Își educă voința și pe această bază formativă își conturează profilul personalității.
Pentru contribuția jocului la activitățile creative prin intermediul activităților ludice, voi avea în vedere câteva obiective:
alegerea celor mai eficiente forme de organizare a activității de joc;
înțelegerea eficienței jocurilor, în speță a jocurilor didactice, în formarea și dezvoltarea personalității preșcolarilor;
înțelegrea jocurilor de creație în formarea și dezvoltarea deprinderilor de ordine, disciplină și socializare, de modelare a comportamentului copiilor prin intermediul relațiilor de colaborare stabilite în joc, prin alegerea subiectelor și conținuturilor sociale reflectate de ei în rolurile exersate;
cunoașterea procedurilor specifice preșcolarilor în organizarea și desfășurarea jocurilor pentru stimularea creativității.
Pe plan teoretic, cercetarea jocului ca modalitate de bază pentru dezvoltarea capacității de vorbire la preșcolari favorizează înțelegerea mai în profunzime a esenței sociale, a valorii predominant formativă, în dezvoltarea personalității copilului.
Pe plan practic, jocul ne dă posibilitatea stabilirii direcțiilor principale în care trebuie orientată activitatea de îndrumare, stimulare a inițiativei și originalității copiilor, a însușirii relațiilor corecte, a modelelor de conduită, pregătindu-i pentru viața socială.
Ipoteza lucrării prezente urmărește efectul schimbării raportului educatoare-copil și copil- educatoare în favoarea afirmării copilului, prin prisma promovării cu prioritate în activitatea didactică a jocului.Creând astfel o conduită liberă copiilor în vederea dezvoltării capacităților de vorbire prin joc, încercărilor originale de dezvoltare, se pot găsi strategii didactice variate problemelor ivite în joc.
Literatura bibliografică de specialitate, metodică, de actualitate (cea care se referă la Curriculum în vigoare) m-a sprijinit să ebalorez partea teoretică a lucrării de disertație, iar experimentul, ca element de originalitate, valorifică experiența mea profesională de la Grădinița PN nr. 14 din Mociur (Reșița). Aș mulțumi copiilor mei preșcolari, precum și părinților. Mulțumesc coordonatoarei mele, d-na prof. dr. Gabriela Kelemen, pentru amabilitatea cu care a îndrumat demersul meu aplicativ și teoretic.
Capitolul I
EXPLICAȚII TEMATICE: CREATIVITATE ȘI ACTIVITĂȚI LUDICE
Cele două aspecte tematice pot fi clarificate din punct de vedere teoretic, recurgând la consultarea a două volume semnate de coordonatoarea acestei lucrări de disertație: prof. univ. dr. Gabriela KELEMEN: Pedagogia supradotării. Identificarea și educarea copiilor supradotați (pentru creativitate) și Psihopedagogia jocului (pentru activități ludice, altfel spus pentru activitățile preșcolare prin intermediul jocului în organizarea și desfășurarea activităților instructiv-educative din grădiniță). În același timp, am recurs la consultarea volumului Sinteze de pedagogie preșcolară, precum și a Ghidului pentru învățământul preșcolar.
Despre creativitate în educați preșcolară
Ne vom referi pentru început la aspecte legate de creativitate și la cultiverea spiritului de independență, autonomie și originalitate în învățământul preșcolar, așa cum a fost descris în volumele citate mai sus. În capitolul referitor la ”Conceptul de creativitate” (p. 75), G. Kelemen consideră următoarele: ”Creativitatea ca latură transformativ – constructivă a personalității poate fi privită ca produs, ca proces, ca disponibilitate, potențialitate general umană, ca o capacitate și abilitate creativă, ca dimensiune complexă a personalității”. Comentând, constatăm că spiritul de creativitate este o componentă a personalității copilului, fiind ”o potențialitate general-umană”, ceea ce înseamnă că fiecare copil are înzestrarea pentru a fi creativ, căci cuvântul ”provine de la grecescul creare, care înseamnă a făuri, a naște”. (forma cuvântului indică originea sa latină, mai degrabă decât cea grecească). Această capacitate are o formă latentă la nivelul copiilor preșcolari, putând fi activată prin activități preșcolare specifice. Unii dintre psihologi consideră că ”fenomenul creativ este prezent în fiecare om, ca zestre nativă”, iar asemenea disponibilități pot fi valorificate, dacă condițiile asigurate sunt optime. De aici, tragem concluzia că ”investiția educativă” este esențială în stimularea creativității, în asigurarea unor oportunități pentru exerciții inovative, pentru punerea copiilor în situații inedite de a lua decizii individuale, autonome și originale. Din acest punct de vedere, este esențială dimensiunea de identificare și de evaluare a creativității, altfel spus unde începe creația și unde se sfârșește greșeala.
Nu e vorba încă de identificarea genialității, ci de asigurarea condițiilor pentru ”ieșirea din normalitate”, asigurarea condițiilor pentru exprimarea talentului, la dimensiunea logică, rațională, de limbaj și comunicare, artistică și sportivă. Mai mult, se citează H. Simon, specialist în psihologie cognitivă aplicată la economie pentru care a primit Premiul Nobel, ajunge la unele concluzii cu caracter psihoeducațional:
”omul învață prin exemple;
dezvoltarea gândirii derivă din imaginația spațială;
foarte importantă este ”rezolvarea de probleme”;
dezvoltarea gândirii creative derivă din stimularea percepției și memoriei”.
Pentru demersul nostru este important că organizarea activităților preșcolare, astfel încât să constituie exemple de originalitate este un temei de creativitate. De altă parte, punerea copiilor în situația de a rezolva probleme constituie un alt temei de creativitate. În fine, gândirea creativă a copiilor se dezvoltă datorită percepției realității, precum și existenței unei memorii logice dinamice.
Nu putem trece cu vederea nici de privirea diacronică a fenomenului creativității în țara noastră, referitor la unii cercetători care crică faptul că nici grădinița, nici școala nu fac suficient de mult pentru stimularea creativității: ”școala este un loc pierdere de vreme și de plictiseală” Sunt citați în continuare Liviu Rusu, Stefan Odobleja Alexandru Roșca, Maria Roth, Carmen Crețu ș.a. care analizează condițiile de exprimare a supradotării și creativității, iar Curriculumul de educație timpurie relevă interesul educatoarelor pentru stimularea creativității, centrând interesul originalității pe copii.
Concluziile autoarei premerg spre factorii externi și factorii interni care asigura manifestarea creativității și care trebuie stimulați încă din grădiniță. Întregul volum este o pledoarie pentru stimularea creativității, depistarea copiilor cu probleme de suprdotare, a celor cu disponibilități înalte. Curriculum de educație timpurie vizează situații în care originalitatea poate și trebuie să fie stimulată, la toate nivele de personalitate: logică, artistică, verbală, sportivă, atitudinală, abilitară și comportamentală, iar domeniile cunoașterii au în vedere dezvoltarea complexă și armonioasă a personalității copiilor. Oricând este posibil ca să se descopere un talent excepțional, dacă educatoarea știe să conducă exercițiul didactic, instructiv-educativ preșcolar spre originalitate, independență în acțiune și activități preșcolare.
DESPRE ACTIVITĂȚI LUDICE
Când copilul participă la un proces de învățămând desfășurat în mod organizat în școală, jocul se poate îmbina cu învățarea, luând forma jocului didactic. E un joc specific, în care plăcerea de a se juca a copilului se îmbină cu învățarea pe nesimțite și în mod activ de informații care intră în Curriculum de educație timpurie. De aici decurge importanța jocului în activitățile preșcolare. Jocul se profilează ca un factor formativ cu urmări multiple pentru dezvoltarea copilului. Jocul e o modalitate exemplară de formare umană.
Jocul este o activitate specific umană care are o importanță la vârsta copilăriei pentru rolul pe care îl are în formarea personalității copilului. Jocul sau activitatea ludică constituie activitatea de bază din grădiniță care contribuie la instruirea și educarea copiilor preșcolari. Pentru copil, jocul reprezintă viața și realitatea în toată complexitatea ei. Jocul este ”ocupația preferată și cea mai intensă a copiilor”. Prin joc copilul se confruntă cu sine însuși, cu ceilalți, cu diferite materiale și procese și cu mediul înconjurător.Copiii, prin naștere, au tendința de a învăța și a descoperii, de a știi și de a cerceta.În joc există libertatea spirituală, care permite copilului să caute și să decopere noi idei.Există o tendință de implicare personală, de control și dirijare.
Copiii, odată integrați în unitățile preșcolare, orizontul lor de cunoaștere începe să se identifice cu alte metode decât cu cele din familie, cu personajele din povești, legende, dar mai ales cu adulții din mediul lor apropiat. Preșcolarii sunt dominați de spiritul de independență, imaginație bogată, sunt curioși. Acum se trezește curiozitatea pentru jucăriile mecanice, le demonstrează să vadă cum funcționează, sunt curioși și întreabă care este cauza unor fenomele ale naturii. În joc copiii transformă imaginația în realitate. Când copilul interpretează un rol, de pildă, el depune un efort să se asemene tot mai mult cu rolul interpretat.
Psihologul Jean Piaget atribuie un rol hotărâtor factorului “imitație” în evoluția jocului. Astfel că relațiile dintre membrii familiei, dintre adulți, adulți și copii sunt reflectate în joc. Este deosebit de important ca întâmplările sau chiar relațiile dintre adulți, la care copilul este martor, să constituie un model de conduită pentru acesta, contribuind la formarea laturii pozitive a comportamentului copilului. De fapt, conținutul jocului îl constituie viața socială și activitatea omului în societate.
Unii psihologi afirmă ca maximă importanță în evoluția jocului, evoluția proceselor psihice: senzații, percepții, reprezentări, gândirea, memoria, imaginația și limbajul, în cadrul jocurilor și activităților desfășurate în grădiniță. La vârsta preșcolarității, jocul are o dublă semnificație: pe de o parte el este cadrul în care se manifestă și se exteriorizează întreaga viață psihică a copilului, în joc exprimându-și cunoștințele, emoțiile, satisfăcându-și dorințele și eliberându-se, descărcându-se tensionat. Pe de altă parte, jocul constituie principaul instrument de formare și dezvoltare a capacităților psihice ale copilului, nici una dintre funcțiile sale psihice neputând fi concepute în afara jocului. Prin joc copilul își satisface nevoia de mișcare, el deschizând în fața copilului nu numai universul activității ci și universul variat al relațiilor interumane, oferind privilegiul de a pătrunde în intimitatea acestora și dezvoltând dorința copilului de a se comporta ca și adulții. Jocul dă posibilitate preșcolarilor de a-și apropia realitatea înconjurătoare, de a-și însușii funcția socială a obiectivelor, de a se familiariza în semnificația socio-umană a activității adulților, concluzionând astfel că jocul formează, dezvoltă și restructurează întreaga viață psihică a copilului.
Primele și cele mai simple jocuri la care participă copilul în grădiniță sunt jocurile de manipulare care poartă numele jucăriei sau materialului pe care le mânuiește copilul în joc, de exemplu: jocul cu castane, bețișoare, figuri geometrice, bile și păpuși. Aceste jocuri sunt cuz conținut de mișcare, sunt înlocuite treptat, o dată cu vârsta și implicit cu dezvoltarea psihică a copilului, cu jocurile de construcții prin îmbinare și jocuri de construcții cu truse mecanice, care presupun mișcări fine, precise, activitatea gândirii, a imaginației și perseverenței în muncă.
Frageda copilărie este o perioadă minunată pentru a familiariza copiii, prin joc și experimentare, cu seamă de concepte elementare, ca noțiunile de greutate, măsură, sunet, obiecte vii și energie. Jocul dă copilului mic “simțul” ideilor importante ce-i vor servi ca “mijloace” cu ajutorul cărpora el va cuprinde mai târziu mai multe concerte abstracte de care va avea nevoie mai târziu în matematică, istorie, limba română, etc. Experiența copilului prin joc fundamentează o bază solidă pentru înțelegerea și priceperea sa ulterioară. De exemplu, plăcerea de a se juca cu o numărătoare (abac), îl învață să o foloseacă în modalități diferite, conducându-l spre abilitatea ulterioară de a o folosi în operații mai grele la care recurge în rezolvarea problemelor. Jocul servește atât la formarea cât și la dezvoltarea personalității, a conștiinței de sine și pentru conturarea atitudinilor social-emoționale.
Prin joc, copilul are posibilitatea de a fi mai degrabă un inițiator, în propria sa lume, decât o persoană manipulată și disciplinată. Jocul determină creșterea încrederii în sine a copilului, cât și dorința de autodepășire lăsându-i la îndemână libera opțiune, libera direcțiune, fantezia și imaginația. Îi dă mare posibilitate de a-și folosi imaginația pentru propria sa plăcere și a altora. Jocul îi ajută pe copii să-și cunoască corpul, să-și coordoneze mișcările, să-și dezvolte acuitatea observativ-motrică, de pildă, în relația văz-mișcare, ochi-mână, mișcări care necesită un efort mai mare.
Jocul îl determină pe copil să-și câștige încrederea în sine pentru integrarea sa socială. Jocul îl ajută, de asemenea să-și controleze sentimentele și pornirile, îi determină dezvoltarea însușirilor necesare relațiilor interpersonale și de comunicare. Jocul poate contribui la îmbogățirea bagajului de cultură și estetică, dezvoltându-i creativitatea, însușirile estetice, discernământul și sensibilitatea.
Jocul atinge în anii preșcolarității o înaltă perfecțiune, exprimată în marea varietate de forme. Cei ce studiază teoria jocului e bine să cunoască urmările firești ale unei bune clasificări. O clasificare științifică convingătoare influențează imaginea despre joc și despre implicațiile sale teoretico-practice care se manifestă în următoarele direcții:
pune ordine în varietatea, diversitatea și unitatea formelor de manifestare a jocului la o anumită vârstă;
fiecare formă de joc își poate găsi locul ce i se cuvine în sistemul din care face parte;
având imagina clară a diferitor categorii sau forme de jocuri și a locului pe care îl ocupă ele în sistem, se pot elabora îndrumări metodice diferențiate, prilej de a diferenția specificul acestora în viața copiilor și de a arăta cum se colerează și se determină reciproc în sistemul din care ele fac parte;
cunoscând varietatea și diversitatea formelor de joc în unitatea lor, se pot găsi modalități nuanțate de implicare a jocului în conceperea științifico-metodică a jocului în învățământul preșcolar sau primar, în activitățile la alegere, de învățare dirijată- activități specifice în grădiniță-și în activitatea instructiv-educativă ce se desfășoară cu școlarii mici, în lecțiile organizate la acest nivel de instruire.
Urmând calea grupării jocului după anumite criterii, jocul ni se înfățișează ca și un tablou a tot cuprinzător cu valori de matrice. În funcție de registrul psihologic specific copiilor de 3 – 7 ani jocurile practicate de preșcolari în grădinița de copii se divid în:
jocuri simbolice ( jocuri spefâcifice preșcolarilor, jocuri cu reguli intrinseci);
În funcție de evoluția comportamentului ludic al copilului, jocurile simbolice pot fi: jocuri simbolice primare și jocuri simbolice evoluate. În funcție de același criteriu, jocurile simbolice primare se grupează în: jocuri de manipulare sau jocuri – exerciții și jocuri imitative. Dacă ne referim la izvorul cunoașterii, jocurile simbolice evoluate pot fi: jocuri cu subiect din viața cotidiană și jocuri cu subiecte din povești și basme. În raport de domeniul care sugerează simularea, jocurile cu subiecte din viața cotidiană sunt: jocuri de conviețuire socială și jocuri de construcții. Dacă luăm în considerare tehnica transpunerii scenice, jocurile cu subiect din povești și basme sunt: jocuri – dramatizări și dramatizări.
jocuri cu reguli ( jocuri nespecifice vârstei, dar indispensabile instruirii, jocuri cu reguli extrinseci).
Jocurile cu reguli sunt acelea a căror desfășurare e supusă unor norme cu caracter de obligativitate pentru copii. În raport cu natura obiectivelor educaționale, jocurile cu reguli pot fi: jocuri didactice și jocuri distractive. Luând în considerare domeniul dezvoltării, jocurile didactice pot fi: jocuri de mișcare (jocuri motrice) și jocuri psihice (jocuri pentru dezvoltarea psihică).
Dacă ne gândim la obiectivele prioritare jocurile de mișcare pot fi: jocuri motrice simple și jocuri motrice complexe (competitive). Așa de exemplu, în funcție de laturile dezvoltării vieții psihice, jocurile pot fi: jocuri cognitive și jocuri de expresie afectivă. Referindu-ne la sarcinile didactice specifice dezvoltării intelectuale, jocurile cognitive pot fi: jocuri senzoriale și jocuri intelectuale.
În funcție de direcțiile dezvoltării intelectului, jocurile intelectuale pot fi: jocuri de memorie și jocuri de inteligență. Luând în considerare complexitatea sarcinii didactice, jocurile didactice pot fi: jocuri didactice simple și jocuri didactice complexe. În funcție de specificul construcției acțiunii de joc, jocurile cu reguli pot fi: jocuri cu subiect și jocuri fără subiect.
În denumirea jocurilor simbolice și a jocurilor cu reguli se păstrează toate denumirile corecte cu largă circulație.
C. Categorii de jocuri rezultate din enumerare
Prin enumerarea jocurilor se ajunge la întregirea imaginii de ansamblu a jocurilor care se practică în grădiniță (jocuri aflate deja în circulație sau jocuri necunoscute azi). Jocurile de manipulare poartă în general numele materialelor și al jucăriilor pe care le mânuiește copilul:
jocuri cu materiale mărunte;
jocuri cu materiale din natură;
jocuri de materiale reziduale;
jocuri cu bile;
jocuri cu castane;
jocuri cu bețișoare;
jocuri cu figuri geometrice;
jocuri cu păpuși;
jocuri cu alte jucării.
Jocurile imitative poartă numele acțiunilor social transferate:
„Ținem păpușa în brațe”;
„Hrănim păpușa”;
„Păpușa doarme”;
„Azor stă cuminte”;
„Mașina merge”;
„Facem injecții” etc.
Jocuri de construții care au suport activitatea constructivă a oamenilor, cunoașterea, motivația, priceperea lor de a construi:
„Construim roaba”;
„Construim podul de peste râu”;
„Confecționăm tractorul” etc.
Jocuri – dramatizări apar în funcție de impresiile pe care la propun poveștile sau basmele învățate.
„ De-a Ridichea uriașă”;
„De-a Scufița Roșie”;
„De-a Căsuța din oală” etc.
Dramatizările sunt sugerate de educatoare și au la bază scenarii abordate de specialiști sau chiar de educatoare:
„Capra cu trei iezi”, dramatizată după Ion Creangă;
„Sarea în bucate”, după Petre Ispirescu etc.
Jocurile motrice simple se realizează cu sau fără jucării și materiale: alergări, târâri, cățărări, săritul corzii, mersul pe bicicletă, jocuri la diferite aparate care prezintă securitate. Jocurile motrice complexe se desfășoară mai cu seamă în cadrul activităților de învățare dirijată (educație fizică): exerciții de mers variat, mers în formație:
„Trecem peste obstacole”;
„Ne păstrăm echilibrul”;
Concursuri sportive.
În categoria jocurilor de expresie afectivă intră teatrul de păsuși, teatrul de masă, afectația, imitația, plânsul sau râsul artificial. Jocurile senzoriale au ca efect dezvoltarea sensibilității copiilor: auz, gust, miros, echilibru, pipăit.
Jocurile intelectuale sunt de mai multe feluri:
fonematice;
pentru îmbogățirea vocabularului;
pentru cunoașterea mediului înconjurător;
matematice;
muzicale;
cu text și cânt;
pentru dezvoltarea operațiilor gândirii și a gândirii logice;
de atenție.
Opțiunea pentru o anumită categorie de jocuri este a educatoarei, iar modalitatea de realizare ține de starea didactică a grupei, de particularitățile de vârstă ale copiilor. Spiritul de creativitate trebuie stimulat și lăsată copiilor libertatea de atitudine și de limbaj. Jocul contribuie astfel la educarea și dezvoltarea limbajului, a structurilor de comunicare, a vocabularului și pronunțării.
Capitolul al II-lea
JOCUL CA ACTIVITATE DE BAZĂ PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR DE VORBIRE LA PREȘCOLARI
II.1.JOCUL ÎN ACTIVITATEA COMUNĂ
Obiectivul principal al activităților instructiv-educative sin gradinită este formarea personalității individuale a copilului, ținănd cont de ritmul său propriu, de nevoile sale afective și de activitatea sa fundamentală-jocul.
Jocul este situația ce oferă prilejurile cele mai bogate prin care copilul poate învățaezperimentănd activitatea. Pentru copil, jocul este munca. În joc, copilul terbuie ajutat să-și ezprime emoțiile, sentimentele, trairile afective.”dezoltarea vocabularului este un obiectiv permanent la toate vărstele preșcolarității”(1). În joc, copilul trebuie să folosească mult dialogul. La intrarea în grădinița,adică la 3ani, competenșa în utișizarea corecta a dialogului este diferită de la un copil la altul. Prin joc copilul învață să asculte partenerul și să blocheze replica în favoarea acestuia. „studii consacrate dialogului au evidențiat dificultatea cu care învață arta ascultării celuilalt, fiecare dorind să monopolizeze dreptul la replică, cănd tema îi permite să-și etaleze cunoștințele și competența conversațională”(2).
După vărsta de 4 ani, copii simt nevoia să fie ascultați și știu că este necesar să răspundă la solicitările verbale ale celorlalți, dar învată mi greu să urmarească atent vorbirea partenerului și să-și amâne replica, de aceea îl înterupe des pe celălalt sau apare vorbirea simultană. Educatoarea trebuie să acționeze cu tact în educarea inhibării propriei replici, deci capacitatea de ascultare a partenerului până la epuizarea replicii. Printre ezercițiile cu care acest proces de educare sunt cele de ascultere a „tăcerii”, a „liniștii”, în vedera identificării unor zgomote, ezerciții necesare pentru educarea acuității acustice, a auzului fonematic, pe de o parte,darla fel de utile și pentru educarea inhibării propriilor replici, a ascultării celuilalt. „copilul își formează auzul fonematic și vorbirea auzind, ascultând și imitând. Cu vărsta, cresc posibilitățile copilului de perfecționare a auzului fonematic și motricitatea verbală. Totuși fară o unfluență verbală din partea mediului social-verbal, fară o simulare sistematică, adecvată, continuă, organizată din parte educatoarei, o parte din copii vor rămâne în urmă și vor avea dificultăți în formarea unui limaj corect”(3). Jocul este modlitatea ce amai bună de a perfecționa auzul fonematic la copil. Jocurile didactice contribuie în mare măsură la dezvoltarea acuității auditive, a auzlui fonematic. „dezvoltatea auzului fonemati este stâns legată și de sarcina deosebit de importantă privind corectarea dfectelor de vorbire, întucât cauza principală a acestor defecte o constituie tocmai slaba dezvoltare a auzului fonematic”(4).
Câteva moduri de dezvoltare a auzului fonematic sunt:
modelul de vorbire al educatoarei; Este de foarte mare importanță vorbirea corectă, clară, sonoră, intonată, expresivă și plăcută la auz a educatoarei.
Ea este modelul numărul unu pentru preșcolari, nu numai în comportamentul general ci și în cel al pronunției, al vorbirii exemplare receptate de copil;
Imitarea sunetelor din natură – onomatopee; Acestea sunt plăcute copiilor, antrenante, educând nu numai auzul fonematic ci și articularea sunetului vizat.
Prin joc, se îmbogățește viața afectivă și cognitivă a copilului, se dezvoltă curiozitatea, se conturează interesele, se extind relațiile interpersonale și se deschide în planul imaginației – prin interpretarea rolurilor socio-profesionale- accesul la viața și activitatea adultului. Tot prin jocurile din activitatea comună, copiii învață formule de politețe care au un rol deosebit în intercomunicarea verbală. În perioada preșcolară, copilul învață primele și cele mai frecvente formule de politețe, exemplul adultului fiind covârșitor în educarea atitudinii politicoase a copilului cu colegii de seama lui, mai mici sau mai mari. În joc copilul se manifestă sincer, spontan, își dezvăluie tendințele, interesele, contribuind într-o foarte mare măsură la formarea, dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului sub aspect fonetic, lexical și gramatical. În sensul acesta am desfășurat cu copiii jocuri didactice, care prin conținutul lor au contribuit la dezvoltarea limbajului oral și de aici dezvoltarea unor trăsături pozitive de comportament, întrucât în joc copilul se identifică cu adultul, astfel el se transpune în rol de constructur, șofer, medic, situații care au mare influență asupra formării încrederii în forțele proprii, le permite să-și depășească pentru un moment dat condiția de copil și să aspire să ajungă asemenea celor mari. În joc ei dovedesc independență, inițiativă și încredere în forțele proprii, mai ales că preșcolarii trebuie să prezinte oral situația în care s-au transpus, motivând alegerea făcută, timp în care i se cere ca vorbirea să fie clară, corectă, pronunția sunetelor și a grupurilor de sunete de asemenea. Jucându-se, ei trebuie să coopereze, în vederea realizării regulilor impuse de joc, să comunice între ei și ei cu educatoarea, prilej de îmbogățire și formare a limbajului – educatoarea având grijă ca de fiecare dată să-i corecteze cu tact pentru greșelile făcute. „Jocurile didactice prin regulile lor, le cer copiilor să gândească, să nu repete ce a spus un alt copil, să vorbească folosind propoziții și fraze corect structurate. Îndeplinirea regulilor impuse de joc contribuie la dezvoltarea limbajului, a gândirii și mai ales a imaginației, totodată formează și dezvoltă limbajul” (5). Fiind antrenați în dialoguri, sunt obligați să-și îmbogățească, precizeze și activeze vocabularul și să folosească limba ca mijloc de comunicare. Aceste jocuri aferă copiilor posibilitatea să-și formeze anumite noțiuni, să-și însușească treptat formele structurii gramaticale, contribuind din plin la ridicarea nivelului calitativ al comunicării verbale.
Dezvoltarea vocabularului se face în mod deosebit în jocul dramatizat, unde copilul folosește expresii din poveste, el stabilește subiectul, rolul și replicile. În joc ei dialoghează sau monologhează, dezvoltându-și memoria, vorbirea cursivă, expresivă. Dar pentru aceasta, educatoarea trebuie să-i pună la dispoziție, în colțul prevăzut în sala de grupă, o gamă variată de jucării, ceea ce contribuie la influențarea și diversificarea conținutului jocului.
Jocul dramatizat presupune tălmăcirea unui conținut care trebuie să fie bine cunoscut de către partenerii de joc, înțeles și redat cu fidelitate. Fidelitatea rămâne în limitele înțelegerii până la care pot ajunge copiii de 3-7 ani. Tendința de a respecta textul, chiar și un singur episod, este din ce în ce mai evident, pe măsură ce copiii înaintează pe treptele vârstei preșcolare.
Îmbogățirea vocabularului se realizează de asemenea prin jocurile de construcție, unde copilul folosește mult dialogul, emiterea de instrucțiuni. Paralel cu îmbogățirea vocabularului, educatoarea trebuie să se ocupe de precizarea sensului și a apoi a sensurilor cuvintelor asimilate. Pentru aceasta se urmărește formarea auzului fonematic, adică acea abilitate a copilului de a discerne un sunet dintr-un complex sonor. Gândirea preponderent concretă a copilului, îi permite acestuia să perceapă sensul unei propoziții, să perceapă conținutul unui cuvând și nu învelișul sonor delimitat în unități fonematice. Dar pentru a-și însuși litera, copilul trebuie pregătit să audă sunetul într-un context sonor, să-i poată stabili poziția în cuvânt (la început, la mijloc, la sfârșit) și să-i simtă vecinătățile fonetice. Auzul fonematic se formează odată cu învățarea limbajului oral de către copil.
Cu ajutorul jocurilor copiii pot fi inițiați mai ușor în tehnica analizei și sintezei fonetice. În urma experinței pe care o am, am ajuns la concluzia că jocul este o modalitate de bază pentru dezvoltarea capacităților de vorbire la preșcolari.
II.2.JOCUL CA METODĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT
„Jocul este o metodă didactică în care predomină acțiunea practică, operațională simulată” (6). „Jocul didactic reprezintă metoda fundamentală utilizată în învățământul preșcolar”(7). El este o metodă de acțiune, dar nu o metodă de acțiune reală, precum exercițiul, ci o metodă de acțiune fictivă. Introduse în activitatea didactică, „elementele de joc imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduc varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie și de bucurie, de divertisment și de destindere, cea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii” (8).
Jocul este un instrument educativ și didactic, o bază a metodelor de instruire și educație în învățământul preșcolar. Jocul constituie principala formă de activitate a copilului. De aceea meritul unei educatoare este acela de a organiza activități sub formă de joc, influențându-i cu suplețe pe copii, în așa fel încât aceștia să nu-și dea seama că sunt supuși rigorilor unei activități de instruire.
Ca metodă de învățămând, jocul intervine pe o anumită secvență de instruire ca un ansamblu de acțiuni și operații ce se organizează în forma specifică a jocului didactic. De exemplu, în cadrul unei activități de educație a limbajului având ca obiectiv formarea de priceperi și deprinderi la nivelul secvenței de verificare, educatoarea poate utiliza ca metodă jocul didactic, dacă își propune o sarcină de învățare a unei probleme de exprimare, dacă utilizează refâguli de joc și dacă introduce reguli de joc.
Jocul ca metodă poate fi folosit în orice tip de activitate comună „acesta fortificând energiile intelectuale și fizice ale copiilor, furnizând o motivație secundară dar stimulatorie, o prezență indispensabilă în ritmul activității de învățare” (9).
Dramatizarea ca și jocul didactic face parte din aceeași categorie a metodelor bazate pe acțiune fictivă, adică de simulare. „Ca tip specific de simulare, dramatizarea se bazează în esență pe utilizarea adecvată a mijloacelor și procedeelor artei dramatice” (10).Dramatizarea are un caracter activizant, preluând o parte din efectele spectaculare „ale scenei”. Se poate organiza cu replici exacte, textuale, pe baza unor replici generative (creatoare) sau pe stimularea (încurajarea) spontaneității „actorilor”. Sunt texte care pretează la interpretări „artistice”, precum și alte texte propuse de diferite manuale alternative cu dialog asumat sau improvizabil. Ca metodă de învățământ ea constă în dramatizarea unor fapte istorice, evenimente actuale sau a unor povești. Învățarea prin dramatizare se practică prin interpretarea unor roluri ce reprezintă personaje din povești, povestiri, fabule, etc. Cu acest prilej copiii trăiesc mai viu și mai intens cea ce învață, înțeleg și rețin mai bine unele cunoștințe. Dramatizările constituie o metodă eficientă de educație a limbajului, întrucât solicită din partea copiilor, pronunțarea corectă a cuvintelor și utilizarea limbii literare, adică aspectul cel mai îngrijit al limbii române.
În grădiniță foarte multe povești au fost dramatizate, cum ar fi: „Albă ca Zăpada”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Cenușăreasa”, „ Ridichea uriașă”, „Capra cu trei iezi”etc.
Există multe metode prin care copiii pot fi ajutați să învețe și să exerseze conceptele și deprinderile învățate. Jocurile didactice, însă, oferă cea mai bună motivație de a învăța; ele pot fi confecționate ușor și oferă posibilități multiple de ilustrare a conținuturilor programei școlare, după cum se va arăta în capitolele următoare.
NOTE BIBLIOGRAFICE
1.Emilia Stana – „Opinii privind metodica dezvoltării vorbirii”, Revista Învățământului preșcolar, nr.3-4, 1996, București, p.88.
2.Olga Duțu – „ Dezvoltarea comunicării orale”, Revista Învățământului preșcolar, nr.1-2, 1993, București, p.44.
3.Traian Bruda – „Educarea auzului fonematic dificil la preșcolari, Revista Învățământului preșcolar, nr.1-2, 1996, București, p.216.
4.Lenuța Băjenaru – „Contribuția jocurilor didactice la dezvoltarea limbajului” Revista Învățământului preșcolar, nr.1-2, 1996, București, p.94.
5.Florica Chelmuș – „Importanța rolului interpretat în joc – factor în dezvoltarea limbajului” Revista Învățământului preșcolar, nr.1-2, 1993, București, p.63.
6.Sorin Cristea- „Dicționar de pedagogie” Chișinău – București, Grupul Educațional Litera, Litera Internațional, 2000, p.247.
7.Liviu Chișcop – „Didactica educației limbajului în învățământul preșcolar” Ghid metodic, Bacău, Editura Grigore Tăbăcaru, 2000, p.66.
8.Ioan Cerghit – „Metode de învățământ, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1980, p.214.
9.Liviu Chișcop, Lucr. cit., p.66.
10.Ioan Cerghit, Lucr. cit., p.223.
Capitolul al III-lea
JOCUL DE ROL ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
III.1.DEFINIREA JOCULUI DE ROL
Jocul de rol este „o metodă care constă în provocarea unei discuții plecând de la un joc dramatic pe o problemă cu incidență directă asupra unui subiect ales” (1). Subiectul de jucat trebuie să fie familiar elevilor, să fie extras din viața lor curentă. Se cer unor membrii ai grupei să joace rolurile respective, improvizând o scenă de conflict (părinți-copii), iar membrii grupului vor „interveni” pentru atenuarea sau stingerea conflictului. Trebuie precizat că scenariul va fi spontan și nu premeditat, creând premisa unei exprimări sincere, deschise, naturale a copiilor cu privire la problema atinsă.
Jocul propriu zis nu trebuie săp dureze mai mult de cinci sau zece minute, după care vor urma intervențiile și comentariile „spectatorilor”. Jocul de rol poate fi reluat la sfârșitul ședinței, dar ținându-se cont de sugestiile de atenuare și de stingere a conflictului, emise de către copiii participanți.
După aprecierea specialiștilor, jocul de rol duce la realizarea următoarelor obiective:
învățarea modurilor de gândire, trăire și acțiune
specifice unui anumit statut;
dezvoltarea empatiei și capacității de înțelegere a
opiniilor, trăirilor și aspirațiilor altora;
stimularea aptitudinilor de a surprinde, înțelege și
evalua orientările valorice ale partenerilor de interacțiune;
formarea experienței și competenței de a rezolva
situațiile problematice dificile;
verificarea corectitudinii comportamentelor formate
și destrămarea celor învățate greșit.
Jocul de rol este o formă de aplicare didactică a psihodramei, metoda psihoterapeutică creată de J. I. Moreno în anul 1992 și intrată în circulație cu deosebire după anul 1934. Jocul de rol face parte din categoria metodelor active de predare-învățare și se bazează pe stimularea unor funcții, relații, activități sau sisteme în cadrul cărora copiii sunt priviți ca niște „actori” ai vieții sociale pentru care se pregătesc, în sensul că ei în societate vor ocupa poziții sau status-uri profesionale, culturale, științifice, pentru efectuarea cărora este necesar să „joace” anumite roluri corespunzătoare acestor status-uri, adică „să-și formeze anumite abilități, atitudini, convingeri”(2).
De exemplu un viitor muncitor, conducător, cadru didactic, medic, specialist într-un domeniu oarecare trebuie ca odată cu cunoștințele de specialitate să-și formeze și tipuri de comportament necesare abordării, înțelegerii și influențării partenerilor de interacțiune, astfel spus, este necesar să învețe rolul corespunzător status-ului.
Jocurile au fost descrise pe baza următoarelor criterii:
titlu;
vârsta jucătorilor;
gradul de cunoștințe;
interacțiunea dintre copii și educatoare;
durata medie a partidei;
scopul didactic;
elementele necesare.
Este, de asemenea prezentată procedura se sesfașurare a activității, însoțită uneori de exemple sau ilustrații. Aceste informații trebuie să o ajute pe educatoare în selectarea jocului corespunzător pentru situația didactică avută în vedere. Titlul jocului înlesnește educatoarei memorarea unui joc concret și folosirea lui momentul oportun. Adesea titlul sugerează caracterul acțiunilor lingvistice pe care jocul le are drept scop. Nu orice joc este adecvat pentru tiți copiii indiferent devârstă. Jocurile pentru o anumită grupă de vârstă trebuie alese prin luarea în considerare a legităților neurofiziologice de dezvoltre a omului, care îl influențează în chip decisiv modul de a acționa, inclusiv modul de a învăța. La copiii de vârstă mica trebuie folosită predispoziția lor înnăscută pentru joc. Copiii în vârstă mică se caracterizează printr-o mare plasticitate a receptorilor auditivi și vizuali și memorează cu o mai mare ușurință decât adulții. Din punct de vadere lingvistic, trebuie să domine jocurile de exersare a deprinderilor de vorbire și de audiere. Analiza cercetării și a observației conduce la concluzia că din punct de vadere didactic, în procesul învățării la copiii de 7-10 ani trebuie considerată potrivită desfășurarea unei activități distractive în care să domine:
întrecerea pe echipe cu elemente de mișcare;
activitățile de construcție, în care alături de aptitudinile de receptare,domină acțiunile motrice.
Activitățile distractive cu caracter tematic(rebusuri) și jocurile colective de tip cognitiv, al căror scop poate fi, de exemplu, aflarea contrastelor, a principiilor de clasificare. Ajută de asemanea, procesele de învățare. Crearea unor materiale lingvistice finite prin recitarea de versuri și interpretarea unor cântece însoțite de gesticulația corespunzătoare nu poate fi ocolită în asiguarea câmpului ludic al învățării.
Descriind jocul, trebuie luat în considerare și timpul necesar pentru desfășurarea lui. Proiectând o anumită activitate, educatoarea trebuie să știe cât timp vor ocupa diverse acțiuni. Unele jocuri necesită un timp strict determinat pentru desfășurarea lor. Educatoarea poate stabilii totuși că pentru desfașurarea jocului respectiv este necesar un timp mai mare sau mai mic. Acesta este condiționat de gradul de pregătire al elevilor, numarul de elevi din grupă sau din clasă, cunoașterea regulilor de joc de către participanți. Multe jocuri nu au o durată limită de desfășurare. Decizia privind durata jocului aparține educatoarei. Ea poate scurta sau prelungii desfașurarea activității în funcție de gradul de interes al copiilor. Se poate de asemenea, programa din timp durata jocului, integrându-l printre alte procedee didactice. Pentru fiecare joc sunt formulate scopuri didactice.
Se recomandă ca după prima încercare a jocului, educatoarea să concretizeze obiectivele specifice. În cadrul necesității de a pregăti din timp jocul respectiv, pot fi folosite de către educatoare în mod repetat, în condițiile modificarii conținutului învățării.
La sfârșitul analizei este înserată o scurtă descriere a jocului. Scopul acestei descrieri este acela de a informa educatoarea în legătură cu procedura desfășurării jocului, educatoarea poate să prezinte această procedură sub formă de sarcinii concrete care iau în considerare realitățile grupei respective: numărul de copii, liderii, acțiuni de disciplinare, tipul de recompense și penalizării. „Jocul de rol este o formă de aplicare în învățământ, a psihodramei, metodă psihoterapeutică, creată de J.I.Moreno în anul 1921 și intră în circulație cu deosebire după anul 1934”(3).
Jocul de rol este o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor funcții, relații, activități, fenomene, sisteme.Copiii devin „actori” ai vieții sociale pentru care se pregătesc; având în vedere faptul că ei vor ocupa în societate anumite poziții sau status-uri profesionale, culturale, științifice, este util să „joace” rolurile corespunzătoare acestora, adică să-și formeze anumite competențe, abilități, atitudini, convingeri.
Conceptele – cheie ale acestei metode, pe care, desigur, cadrul didactic trebuie să le stabilească bine sunt: statut, rol, contrapoziție, poziție focală, persoanăp, actor, parter de rol, obligații de rol.
III.2.METODICA ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII JOCULUI DE ROL
Etapele pregătirii și utilizării jocului de rol ca metodă didactică sunt constituite de următoarele activități ale educatoarei:
a) identificarea situației interumane care se pretează la simularea prin joc de rol; aceasta trebuie să fir relevantă și în concordanță cu obiectivele urmărite;
b) modelarea situației și proiectarea scenariului. Situația de simulat este supusă analizei sub aspectul status-ului și categoriilor de acțiuni implicate. Din situația reală, sunt reținute prin scenariu aspectele esențiale: status-urile și rolurile cele mai importante care se ivesc la construirea unui model interactiv. Urmează apoi, să se elaboreze scenariu propriu-zis, respectiv noua structură de status-uri și roluri, care este mult simplificată față de situația reală;
c) alegerea partenerilor și instruirea lor relativ la specificul și exigențele jocului de rol. Este vorba de distribuirea rolurilor și familiarizarea participanților cu sarcinile de realizat. Status-urile și rolurile sunt descrise amânunțit pentru fiecare participant în parte prin explicații clare: distribuirea poate fi la alegere sau prestabilită de către conducătorul activității;
d) învățarea individuală a rolurilor de către fiecare participant prin înțelegerea situației sale din rol. Este necesar ca participanții să fie lăsați 3-4 minute să-și interiorizeze și să-și conceapă modul propriu de interpretare;
e) interpretarea rolurilor de către participanți;
f) dezbaterea cu toți participanții a modului de interpretare și reluarea secvențelor în care nu s-au obținut rezultatele așteptate.La dezbatere participă și observatorii. Este necesar ca interpreților să li se dea prioritate pentru a comunica ceea ce au simțit.
Jocul sau divertismentul reprezintă pur și simplu una din tehnicile posibile ale instruirii. Educatoarea trebuie să-și planifice tema pe care copiii o vor realiza în diverse faze ale activității. În această etapă, educatoarea stabilește ce tehnici va folosi în cursul activității. Una dintre aceste tehnici poate avea caracter ludic. Când și ce jocuri vor fi folosite, depinde de funcțiile pe care educatoarea le atribuie acestora. Stabilirea numărului și aranjarea într-o succesiune adecvată a temelor concrete trebuie să corespundă nevoilor reale ale copiilor. Jocurile pot fi utilizate cu atât mai des cu cât copiii sunt mai mici.
III.2.1.Definirea scopului jocului
Educatoarea poate să atribuie jocului o funcție de orientare și adaptare. Cercetările referitoare la stiulul individual al copiilor arată că cei cu stil de lucru impolsiv au nevoie de o dirijare imediată a activității. În caz contrar, activismul lor se poate orienta spre alte domenii care nu decurg din obiectivele activităților. La rândul lor, copiii cu stil reflexiv au nevoie de un anumit timp pentru acțiunile pregătitoare absolut necesare. Activitățile pregătitoare permit asigurarea acestor nevoi opuse, ele dirijează activitatea celor din prima categorie, permițându-le în același timp celor din cea de-a doua categorie realizarea unor acțiuni preliminare strict necesare.
În literatura didactică, se subliniază tot mai des importanța acestei faze inițiale a activităților, de obicei scurtă, de 2-3 minute. Educatoarea poate introduce jocul în faza principală a activităților. Această fază trebuie să cuprindă realizarea sarcinilor legate de concretzizarea obiectivului principal al activităților, adică introducerea unui nou aspect al comunicării. Jocul crează doar un alt climat psihologic, acela de absență a fricii de un eventual eșec, îmbinat cu elemente de întrecere sau colaborare. Întrucât este cea mai lungă fază a activităților, în cursul ei, sau spre sfârșitul ei poate să apară scăderea puterii de concentrare a copiilor provocată de oboseală sau plictiseală. Desfășurarea unui joc îndeplinește, prin urmare, o funcție complementară de relaxare în condițiile menținerii legăturii cu alte procedee consacrate.
Scopul jocului, indicat de educatoare, poate fi înlesnirea realizării fazei sintetice activităților, consolidând aspectul comunicativ – lingvistic, care a constituit obiectivul principal al activităților. În această fază, jocul îndeplinește nu numai o funcție de consolidare, ci și una de control. Pe baza desfășurării jocului sau a rezultatelor lui finale, educatoarea stabilește gradul de realizare a obiectivelor avute în vedere.
III.2.2.Alegerea interacțiunii dorite
Dacă scopul trebuie să fie stimularea copilului de a se pregăti pentru însușirea materialului nou pe baza celui prelucrat anterior, se va folosi o situație în care fiecare copil va putea să-și amintească toate informațiile necesare. Acest lucru poate fi favorizat de diverse tipuri de interacțiuni:
copil-material didactic;
copil-copil;
copil-clasă.
Educatoarea poate să proiecteze jocul ca un exercițiu de consolidare a unei structuri abia cunoscute. De obicei, jocurile sunt dirijate de către educatoare, dar aceasta poate fi înlocuită și de un copil bun, care stăpânește problema respectivă. Pentru ca jocul să asigure participarea activă a unui număr cât mai mare de copii, este recomandată formarea a două echipe care îndeplinesc, pe rând, temele propuse. În cazul întrecerii pe echipe, copiii sunt activi nu numai în momentul când le vine rândul, cum se întâmplă cel mai des în efectuarea exercițiilor tradiționale, ci și când urmăresc cu interes efectual acțiunilor altor participanți la joc și ascultă enunțurile lor, întrucât acestea influențează rezultatul final al jocului.
III.2.3.Etapa elaborării regulilor
După ce am luat o decizie în privința rolului și a locului jocului în structura proiectată a activităților și am chibzuit asupra variantei celor mai potrivite tipuri de interacțiune, putem încerca să găsim un joc deja elaborat care să răspundă așteptărilor noastre, adică să corespundă scopului didactic presupus la vârsta copiilor.
Aceste jocuri vor necesita, cu siguranță, o adaptare la condițiile concrete ale predării, raportul la numărul de persoane din grupă sau clasă, modificarea conținutului lingvistic, adaptarea la nivelul de studio (simplificarea sau amplificarea jocului), scurtarea sau lungirea duratei de desfășurare a jocului, introducerea unor reguli de indisciplinare a jucătorilor.
III.2.4.Formarea regulilor de joc
Regulile de joc trebuie să conțină informații cu privire la acțiunile fiecărui jucător. Regulile de joc ne dau informații despre acțiunile interzise și consecințele pentru jucători în cazul încălcării acestor interdicții. Regulile conțin și informații cu privire la recompense la sfârșitul jocului.
Formularea regulilor o începem cu definirea tipul de joc și dereminarea poziției fiecărui jucător. În continuare, precizăm punctul de plecare, oferim anumite date inițiale, de exemplu structura care trebuie transformată, descrierea situației care va forma obiectul simulării. Pasul următor îl constituie formularea clară a problemei și definirea domeniului de acțiune al copiilor. La sfârșit dăm informații cu privire la criteriul victoriei, care cuprinde precizarea duratei sau momentul final al jocului, precum și genul de recompensă pentru învingători sau penalizări pentru cel învins.
III.2.5.Elaborarea elementelor de recuzită
Pentru desfășurea unor jocuri sunt necesare unele elemente de recuzită, uneori pot fi folosite materiale auxiliare accesibile, de exemplu: planșe elaborate pentru jocuri, marionete, formulare sau fișe. Rolul educatoarei în acest caz constă în pregătirea de planșe, confecționarea lor. Nu este obligatoriu ca planșa să fie realizată de educatoare, copii pot executa câteva planșe la orele de educație plastică. Pentru desfășurarea jocului, sunt necesare uneori liste de cuvinte, diagrame, cuvinte încrucișate. Confecționarea fișelor pe roluri se face în bune condiții prin folosirea hârtiei colorate. Acest tip de fișe permite educatoarei să inițieze jocul cu mai multă ușurință.
III.2.6.Etapa realizării jocului
Etapa realizării jocului se împarte în pași concesivi, reprezentați de acțiunile pe care participanții le efectuează în cursul procesului didactic. Primul pas îl constituie împărțirea elementelor de recuzită, dacă ele sunt necesare, și cunoașterea de către copii a regulilor jocului. Acestea sunt spuse de către educatoare cu voce tare.
Dacă se desfășoară pentru prima dată, prezentarea regulilor o singură dată nu este suficientă. În afară de acestea, trebuie să ne asigurăm că toți copiii au înțeles exact principiile jocului, drept pentru care este necesar un joc de probă pentru ca fiecare copil să știe ce se așteaptă de la el. Trebuie să ne îngrijim de acest lucru, pentru a evita mai târziu situațiile conflictuale, care au loc de plăcere, pot pricinui insatisfacții.
Este bine ca înainte de interpretarea rolurilor, să se efectueze exerciții individuale sau în grup, discutarea unor cazuri similare și relevarea de către participanți a modului de rezolvare, care trebuie să fie urmărit de fiecare participant, la modul cum preia și interpretează rolul și cât de mult se identifică cu el, să se asigure o atmosferă plăcută de lucru, pentru a se evita blocajele cognitive și emoționale, conflictele: fiecare participant să cunoască atât conduitele proprii pe care trebuie să le adopte, cât și pe care pe care le așteaptă de la interlocutorii săi. Interpreții trebuie să fie ajutații si să nu se abată se la rolurile primite; un joc de rol să fie interpretat de mai multe ori de aceeiași categorie de copii, pentru a se asigura însușirea și automatizarea deprinderilor și comportamentelor; este utilă și învățarea de noi reguli în același joc.
Desfășurarea jocului se face exact după regulile stabilite. Educatoarea conduce sau supraveghează jocul, observând cu atenție dacă toți copiii respectă principiile de joc. Ultimul pas îl constituie comentarea desfașurării jocului și a rezultatelor obținute. În cazul jocurilor cu caracter de întrecere se cuvine să-i evidențiem pe învingători, de exemplu, printr-un cântec sau prin acordarea de mici atenții. Nu trebuie să-i uităm pe cei învinși. Acest lucru este esențial, mai ales în cazul copiilor care resimt foarte puternic din punct de vedere emoțional insuccesul. Eșecul lor poate fi îndulcit printr-o observație de consolare sau de încurajare. Trebiue avute în vedere, de asemenea, avantajele sau punctele slabe ale jucătorilor, în raport cu competența lor de comunicare lingvistică.
Educatoarea are ocazia să verifice rezultatele diverșilor copii, în timp ce aceștia pot să compare deprinderile lor comunicativ-lingvistice cu cele ale colegilor lor. Având în vedere funcțiile educative care-i revin educatoarei, trebuie, de asemenea, apreciată atitudinea manifestată de copii în timpul jocului, să ne exprimăm admirația pentru voința sau ambiția puternică a unor jucători, să atragem atenția asupra comportamentului colegial brutal, dar mai ales asupra limbajului acestora. O asemenea apreciere lipsită de formalism a rezultatelor jocului reprezintă în același timp ultimul pas legat de desfășurarea jocului.
III.3.OBIECTIVELE GENERALE ALE JOCULUI DE ROL
Desfășurarea unui joc de rol e subordonată unor obiective specifice pe care educatoarea și le fixează încă de la proiectare activității. Creteriile de care va tine cont educatoarea atunci când fixează obiectivele jocului didactic sunt următoarele: conținutul activității în cadrul căreia introducem un joc de rol, vârsta copiilor și conținutul activității predate. De exemplu pentru o temă „Fără comflicte”, observ că în grupă s-a iscat un conflict între Victor și Daniel,dar cu alte efecte. Dorel și Voicu din grupa mea s-au certat și bruscat fiindcă la ieșirea în pauză, Dorel, dicutând cu colegul său de masuță, n-a fost atent și a doborât de pe masuța acestuia paharul cu apă. Atât Dorel, cât și colegul cere venea în urma lui au călcat pe paharul de plastic și l-au deteriorat. Conflictul dintre cei doi a început și a degeneart în gesturi agresive. Educatoarea a intervenit pentru a-i calma pe cei doi beligeranți. Calmarea nu înseamnă pace. Era nevoie de o clarificare a situației prin judecare afaptelor. De aceea, dânsa a intervenit spunând: „Liniște! Colegii voștri s-au certat. E nevoie de un judecător pe care îl voți alege voi, de un secretar care va ține minte ceea ce spune fiecare în mod cinstit și adevărat și de doi apărători, pentru fiecare câte unul. E nevoie însă și de doi procurori-ajutători. Voi alegeți acum pe cine credeți că e mai bun pentru judecător –șef. El trebuie să fie un coleg bun, drept, cinstit, calm și respectuos. Care sunt cei doi colegi care-l vor ajuta? Să-i alegem!” Se constituie un grup de judecată care va sculta pe fiecare dintre cei doi colegi: Dorel și Voicu și pe cei din jurul lor care au văzut faptele. Să începem deci. Are loc alegerea grupului de judecată. E vorba de un joc de rol care va ajuta pe elevi să înțeleagă cum funcționează justiția(judecător, tribunal). Obiectivele urmarite prin joc sunt:
dezvolatrea sentimentului adevărului prin cunoașterea faptelor;
implementarea în clasă a unui sentiment de bună înțelegere și cooperare între elevi prin stingerea conflictului;
dezvoltarea unui limbaj și comportament civilizat între elevi.
Menționăm că sunt obiective educative, la a căror realizare e antrenată întreaga grupă.
Jocul de rol facilitează fixarea unor obiective corelate cu volumul informațional al activității și su resursele ei formative. Printre obiectivele urmărite amintim:
facilitarea inserției sociale a indivizilor grație interpretării unor roluri corespunzătoare anumitor status-uri;
formare ași modelarea comportamentului uman pe baza simulării interacțiuniilor care caracterizează o structură, o relație sau o situație socială de grup;
întrucât conținutul simulării îl reprezintă interacțiune umană, poate viza următoarele:
a)învățare modurilor de gândire, trăire și acțiune specifice unui anumit status, dobândirea abilității de „interpretare” a anumitor roluri; dezvoltarea capacității de a cuprinde, de a înțelege și de a evalua opiniile și orientările valorice ale partenerilor de interacțiune;
b)formarea capacității de a rezolva situațiile problematice diferite;
c)verificare corectitudinii comportamentele formate, validarea celor învățate corect și invalidarea celor învățate greșit;
d)formarea și perfecționarea aptitudinilor de muncă în grup și de comunicare colectivă și invalidarea celor învățate greșit;
e)formarea și perfecționarea aptitudinilor de muncă în grup și de conducere colectivă.
III.4.INTRODUCEREA JOCULUI DE ROL ÎN ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE
Jocul de rol se introduce în activități în funcție de conținutul ei. Prin jocul de rol punem pe copii în situația de a interpreta o funcție existentă în grup și le cerem să aibă conduita necesară rolului respectiv. Pentru a-și stabili comportamentul în timpul jocului, copilul căruia i s-a cerut să îndeplinească un rol se va gândi la sarinile ce-i revin, la atribuțiile pe care le are de îndeplinit. De exemplu, un joc de simulare, dar cu efecte practice.
„Suntem la începutul anului școlar. Pe lista elevilor înscriși în grupa mare apare un nume nou: Ocolișan Mihai. Lipsește în primele zile și educatoare a enunțată că, copilul e bolnav: s-a intoxicat cu fructe nespălate. Peste doua săptămâni, mama anunță că la începutul săptămânii viitoare îl va aduce pe Mihăiță la grădiniță. E ziua de luni și la 8 fără câteva minute l-a adus la direcțiune. Sună. Doamna educatoare intră în clasă. Ne ridicăm în picioare și răspundem urării ”Bine ați venit la grădiniță!”. Avem activitate de educarea limbajului. Doamna educatoare întreabă: „Cine e de serviciu în grupă? Lipsește cineva de la grediniță în această săptămână?” De serviciu era Florica Popescu. Doamna educatoare o poftește la masa ei și-i spune: „ A venit și Ocolișan Mihai la grădiniță! E copil în grupa noastră. Multe lucruri nu stiu despre el. Vrei tu, Florica, să fii secretara grădiniței și să-i ceri datele personale? Popescu Florica a acceptat. S-a prezentat și au început întrebările adresate noului copil venit: „Care este numele tău? Dar prenumele? Ști cînd te-ai născut? În ce localitate? Care este adresa ta? La ce grădiniță ai fost pâna acum? Care a fost numele educatoarei tale?” apoi, Florica l-a condus spre scaunul de lângă fereastră unde i se rezervase locul, apoi i-a spus: „ Te rog să mergi cu mine să-ți atăt unde este baia, bucătăria și grupele vecine.” Peste zece minute s-au reîntors, iar doamna educatoare ne-a întrebat: ”Ce-a aflat Florica de la Mihai?”
Copilul întrebat a răspuns: identitatea sa. În continuare, s-a discutat despre documentul cu ajutorul căruia copiii își dovedesc identitatea: certificatul de naștere.”
III.5.EXEMPLE DE JOCURI
Dăm mai jos câteva jocuri referitoare la dezvoltarea limbajului copiilor:
1.GHID ȘI VIZITATOR
SCOPUL: Deprinderea capacităților de comunicare prală.
DESCRIEREA JOCULUI: Educatoarea pornește de la structura unei activități ipotetice: vizitarea Gradinii Botanice de la Cluj-Napoca.
Organizează sala de activități educative în mod corespunzător cu hărți, pliante,fotografii. Copiii sunt împarțiți în câteva grupuri și li se distribuie roluri de ghizi și vizitatori.
O echipă restrânsă de ghizi are sarcina de a explica și răspunde la întrebările vizitatorilor. Un grup mai numeros de vizitatori.
Acest joc va fi explicat elevilor. Educatoarea distribuie rolulile și le acordă un timp de 2-3 minute pentru a se familiariza cu rolurile și a se acomoda cu ele. Începe jocul și copiii vor veni în fața grupei pentru a interpreta rolurile date. Ghidul explică vizitatorilor ceea ce vor vizita, le arată harta unde se află localitatea Cluj-Napoca și Grădina Botanică din municipiu,pe care urmează să o viziteze. Le arată fotografii de la locul respectiv. Vizitatorii pun întrebări în legătură cu locul pe care urmează să-l viziteze.
Ajunși la Grădina Botanică din Cluj-Napoca,ghidul le arată vizitatorilor pe hartă itinerarul pe care-l vor urma. Ghidul le vorbește vizitatorilor despre Grădina Botanică, anul în care a luat naștere, suprafața și sine este fondatorul ei. Vizitatori pun întrebări despre speciile de arbori, despre locul de origine și în ce an au fost aduse în grădină. După vizitarea reperelor stabilite, vizitatori mulțumesc ghidului.
În încheierea jocului educatoarea face aprecieri cu privire la rolurile pe care le-au avut ghizii și vizitatorii,le dă anumite sfaturi în cazul în care au avut gerșeli, și îi felicită pe cei care au jucat rolurile bine. De asemenea grupul de copii care nu au jucat bine, va fi răsplătit cu un cântec, cântat de întreaga clasă. În acest fel, li s-a format independența de limbaj, precum și structuri de comunicare interactivă.
2.VÂNZĂTOR ȘI CUMPĂRĂTOR
Jocul se poate introduce la o motivație de educarea limbajului la grupa pregătitoare, atunci când vorbim despre lucruri de care avem nevoie la școală.
SCOPUL: Deprinderea capacităților de comunicare orală elegantă, civiliztă în rolul jucat de cumpărător sau de vânzător.
Educatoarea numește un copil care să fie vânzătorul și unul care să fie cumpărătorul. Ne aflăm ntr-un magazin de încălțăminte. Organizează grula în mode corespunzător.
EXPLICARE JOCULUI:Se explică modul de desfășurare a jocului și se distribuie rolurile copiilor. După primirea rolului, li se dă un timp de gândire de 2-3 minute.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:Cumpărătorul intră în magazin.
C:Bună ziua!
V:Bună ziua! Ce ați dori?
C:Aș dori o pereche de pantofi.
V:De care ați dori? Ce număr ?ce culoare?
C:aș dori o pereche de pantofi de ocazie de culoare neagră, numărul 37.
V:Avem pantofii pe care îi doriți dumneavoastră, dar numai numărul 38-39.
C:Când o să mai primiți marfă?
V:Pe la sfârșitul săptămânii viitoare.
C:Vă mulțumesc! La revedere!
V:Cu mare plăcere. La revedere!
În încheierea jocului, educatoarea face eprecieri cu privire la modul în care si-au interpretat copiii rolurile. Jocul se poate repeta în cazul în care educatoarea crede de cuviință. În cazul în care rolul nu a fost interpretat la nivelul așteptărilor educatoarei, copiii vor primi sfaturi pentru greșelile avute, pentru ca altă dată să nu le mai facă.
3.TELEFONISTA ȘI CLIENTUL
SCOPUL:Deprinderea capacități de comunicare orală.
DESCRIEREA JOCULUI:Educatoarea numește doi copii, o fetișă în rolul telefonistei și un băiat în rolul clientului.
Ne aflăm într-un oficiu poștal. Organizez grupa corespunzător. Explic jocul copiilor și îl distribui pe roluri. După primirea rolurilor le acord un timp de 2-3 minute în care să se organizeze.
DESFĂȘURAREA JOCULUI: Clientul intră în oficiul poștal.
Clientul:Bună ziua!
Telefonista: Bună ziua! Cu ce vă pot fi de folos?
Clientul: Aș dori o convorbire cu Timișoara.
Telefonista:Da, așteptați vă rog, imediat. Spuneți-mi numărul.
Clientul:123456
Telefonista: Am format acest număr, dar nu răspunde nimeni.
Clientul: Vă mulțumesc, o să revin mai târziu. La revedere!
Telefonista: Cu plăcere. La revedere!
În încheierea jocului, educatoarea face aprecieri cu privire la rolurile pe care le-au jucat cei doi copii, le dă anumite sfaturi în cazul în care au avut eșecuri și îi felicită dacă au interpretat rolurile bine.
4.MEDIC ȘI PACIENT
SCOPUL: Deprinderea capacităților de comunicare orală în relațiile cu o persoană de al cărei ajutor ai nevoie.
Educatoarea denumește un copil care să fie medicul și unul care să fie pacientul. Ne aflăm într-un cabinet medical. Organizează grupa în mod corepunzător, cu material adecvat unui cabinet medical.
Explică jocul copiilor și îl distribuie pe roluri. După primirea rolurilor le dă timp de gândire 2-3 minute.
DESFĂȘURAREA JOCULUI: Pacientul intră în sala de așteptare și se așează pe scaun.
Medicul: Să poftească următorul!
Pacientul: Bună ziua! Domnule doctor.
Medicul: Bună ziua! Ce probele aveți?
Pacientul: Domnule docutor am făcut febră și tușesc foarte tare.
Medicul: Cât ați avut temperatură și de când tușiți?
Pacientul: Am avut 38,5 și tușesc de două zile.
Medicul: Puneți-vă culcat pe pat să vă consult și îmi spuneți dacă vă doare ceva.
Pacientul: Am o stare de moleșală, frisoane și mă doare puțin capul.
Medicul: Puteți să vă ridicați. Eu vă voi prescrie o rețetă și vă voi da o tabletă pentru a vă simți mai bine. După ce ați terminat tratamentul vă rog să veniți la control.
Pacientul: Vă mulțumesc. La revedere!
Medicul: La revedere!
În încheiere, educatoarea face aprecieri cu privire la rolurile pe care le-au jucat copiii, le dă anumite sfaturi în cazul în care au avut eșecuri și îi felicită dacă au interpretat rolurile bine.
5.DE-A EDUCATOAREA ȘI COPIII
Un copil este ales să interpreteze rolul de educatoare. El își asumă această responsabilitate procedând la fel ca și educatoarea sa, imitând chiar și unele gesturi ale acesteia.
Copilul – educatoare intră în sala de grupă unde toți copiii se ridică în picioare pentru a o saluta. Ea își pune geanta pe catedră, se așează pe scaun și face prezența copiilor din grupă.
D-na educatoare: Pentru ce activitate v-ați pregătit?
Copilul Maria: Noi ne-am pregătit pentru ora de educație a limbajului.
D-na educatoare: Despre ce am discutat ultima dată?
Un elev: Ultima dată am discutat despre „Bunătate – răutate!”
M-am gândit, spune educatoarea, să văd ce gândiți voi despre omul bun. ș.a.m.d.
6.ALO! O URGENȚĂ!
Se alege un grup de 5-6 copiii care vor reprezenta: asistenta de la salvare și restul, jucătorii de fotbal-unul dintre ei este accidentat.
Jucătorul: Alo! Salvarea? Vă rog să veniți la stadionul „UTA”, cât puteți de repede. Avem o urgență.
Asistenta: Ce s-a întâmplat?
Jucătorul: Unui coleg de-al nostru i s-a făcut rău. A leșinat!
Asistenta: Cum s-a întâmplat?
Jucătorul: În timpul antrenamentului, când am jucat fotbal, un băiat (coleg) l-a lovit din greșală cu mingea în piept.
Asistenta: Ce îngrijiri i-ați dat?
Jucătorul: Nici una, findcă ne-am speriat!
Asistenta: Până ajungem cu salvarea întindeți jucătorul în poziție culcat, udați-l cu apă și masați-l ușor pe piept. Să stea liniștit și să nu facă vreo mișcare bruscă.
Jucătorul: Vă mulțumesc! Și vă rog să veniți cât de repede puteți.
III.6. TIPURI DE JOC DE ROL
III.6.1.Jocuri cu caracter general
1.Jocul de reprezentare a stucturilor – ajută la înțelegerea funcționării unor structuri organizatorice, aparținând unui sistem socio-economic, socio-cultural (instituții, intreprinderi).
2.Jocul de decizie – constă în simularea unor contexte în care copiii se confruntă cu o situație decizională importantă și în urmărirea modului de soluționare a problemei.
3.Jocul de arbritraj – facilitează înțelegerea și dezvoltarea capacităților de soluționare a problemelor conflictuale ce apar între două persoane, două grupuri, două instituții.
4.Jocul de competiție (de obținere a performanțelor) – urmărește simularea obținerii unor performanțe de învingere a unui adversar, real sau imaginar și reliefarea unor strategii optimare de acțiune specifice unor situații variate (4).
III.6.2.Jocuri cu caracter specific
1.Jocul „De-a ghidul și vizitatorii”-tip de joc util în învățarea limbilor străine;
2.Jocul de negociere-constă în simularea operațiilor de vânzare-cumpărare, a tranzacțiilor comerciale și financiar-bancare. Este un tip de joc util pentru dezvoltarea capacităților de negociere a celor care vor lucra în domeniul relațiilor comerciale.
3.Jocul „De-a educatoarea și copiii”.
Cerințele metodice în valorificarea jocului de rol sunt:
în repartizarea status-urilor și rolurilor,
conducătorul activității va ține seama de aspirațiile, aptitudinile și preferințele fiecărui participant;
este de preferat ca, înainte de interpretarea jocurilor,
să se efectueze exerciții individuale sau în grup, să se discute unele cazuri similare, iar participanții să evidențieze
modul de rezolvare;
să se urmărească la fiecare participant modul în care
preia și interpretează rolul, cât de mult se identifică cu el;
să se asigure o atmosferă plăcută de lucru, pentru se
evita blocajele cognitive și emoționale, conflictele;
fiecare participant să cunoască atât conduitele
proprii pe care trebuie să le adopte, cât și pe cele pe care le așteaptă de la cei cu care interacționează;
interpreții să fie ajutați să nu se abată de la rolul
primit;
un joc de rol să fie interpretat de mai multe ori de
aceeași categorie de levi pentru a se asigura însușirea și automatizarea comportamentelor și abilităților;
este utilă și învățarea de noi roluri în același joc;
pentru formarea unor comportamente mai complexe
este indicat să se utilizeze un set de roluri cu complexitate crescândă, pe baza cărora să se poată asigura generalizarea și transferul comportamentelor pentru alte situații similare.
Principalele avantaje ale jocului de rol:
activează copiii din punct de vedere cognitiv, motric-
acțional și afectiv și îi pune în situația de a interacționa;
interacțiunea participanților asigură un autocontrol
eficient al conduitei și achizițiilor;
prin dramatizare se asigură problematizarea
secvenței de instruire, crescând gradul de înțelegere și participare activă a copiilor;
pune în evidență modul corect sau incorect de
comportare sau acțiune în anumite situații;
favorizează formarea rapidă și corectă a
comportamentelor, abilităților, atitudinilor, convingerilor.
Dezavantajele jocului de rol:
este dificil de aplicat, întrucât conducătorul jocului
trebuie să dețină nu numai aptitudini pedagogice, ci și aptitudini regizorale și actoricești;
deși activitatea bazată pe jocul de rol durează relativ
puțin, proiectarea și pregătirea sa solicită din partea cadrului didactic, timp și efort;
pot apărea blocaje emoționale în preluarea și
interpretarea rolurilor de către unii copiii;
există riscul devalorizării jocului de rol, ca rezultat al
considerării lui de către copiii ca o modalitate de lucru facilă și puerilă.
Aceste dezavantaje sau dificultăți de organizare a jocului de rol pot fi diminuate sau prevenite prin intervenția educatoarei. Ei îi revine responsabilitatea pedagogică a adaptării jocului de rol la situații firești ivite în viața grupei. De asemenea, e necesar ca în explicațiile prealabile date copiilor să le arate că prin joc ei vor învăța ceva nou: cum să se poarte când sunt trimiți la secretariat sau la direcțiunea grădiniței pentru unele probleme, cum se procedează în caz că unui coleg i-a venit rău în timpul jocului din pauză, cum trebuie să se comporte când merg în sala de mese, etc. Observăm că jocurile de rol au ca suport situații reale de viață, desfășurarea lor se petrece în situații aproape sau oarecum reale din care ei învață ceva. Deci jocul nu e o distracție, ci un act de învățare sub formă de joc. Pentru a evita stările emotive pe care anumite roluri le-ar provoca, elegem cu grijă copiii ca la un spectacol de teatru, să corespundă prin temperamentul lor rolului pe care-l joacă.
NOTE BIBLIOGRAFICE
1.Constantin Cucoș-„Pedagogie”, Iași, Editura „Polirom”, 1998, p.94-95.
2.Miron Ionescu-„Educația și dinamica ei”, București, Editura”Tribuna Învățământului”, 1998, p.98-99.
3.Ion Al.Dumitru-„Educație și învățare”, Timișoara; Editura „Eurostampa”, 2001, p.188.
4.Anton Ilica-„Educarea limbajului”, în Metodica limbii române”, Arad, Editura „Multimedia”, 2000, p.34.
Capitolul al IV-lea
ÎNDRUMAREA ACTIVITĂȚII LUDICE A COPIILOR
IV.1.Activități ludice și cerințele programei educative
Îndrumarea activității ludice * a copiilor se realizează prin intervenția făcută în timpul jocului atunci când constatăm că aceștia nu respectă regulile anunțate, nu procedează corect sau sunt manifestări cu caracter interdisciplinar. Îndrumarea primește un caracter determinat de specificul abaterii. În cazul unei încălcări cu caracter general al normelor jocului, educatoarea intervine cu explicații generale, adresându-se grupei în întregimea ei. Ea va preciza că a observat numeroase abateri și de aceea este nevoie de noi explicații și va arăta copiilor cum trebuie să procedeze. În cazulș că eroarea sau abaterea sunt observate la unul sau doi copii, le va spune cu voce înceată cum trebuie să procedeze. Îndrumarea copiilor va primi forme concrete și în funcție de nivelul grupei implicată în joc și de obiectivele generale privind dezvoltarea comunicării, evitarea sau corectarea greșelilor de pronunțare sau explicarea incorectă a unor cuvinte necunoscute.
Vom precize care sunt obiectivele generale urmărite prin activitatea de îndrumare a activităților ludice ale copiilor. Obiectivele sunt judicios corelate cu calitățile activității elevilor și cu randamentul pe care dorim să-l obțină ei prin joc. În felul acesta obiectivele primesc un caracter operațional,
________________________________
* „ludus”, cuvânt latinesc, însemnând joc sau petrecere; activități ludice înseamnă activități de joc.
iar îndrumarea devine la fel operațională, în sensul corectării performanțelor
și a comportamentului elevilor.
Vom arăta cerințele Programei de activități educative privind educarea limbajului:
copilul să fie în stare să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor;
copilul să fie în stare să audieze un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles;
copilul să fie în stare să înțeleagă și să transmită mesaje simple și să reacționeze la acestea;
copilul să fie în stare să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical;
copilul să fie în stare să recepteze un text care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale acesteia;
copilul să fie în stare să fie capabil să creeze structuri verbale, rime, ghicitori, povești, mici dramatizări, utilizând intuitiv elemente expresive;
copilul să fie în stare să înțeleagă cvă tipăritura are un înțeles, o semnificație;
copilul să fie în stare să găsească ideea unui text urmărind indiciile oferite de imagini;
După cum rezultă mai sus, abilitatea de exprimare orală se realizează prin însușirea capacității de conversație, de povestire și de comentare. Pentru maturizarea progresivă a acestor abilități se impune un exercițiu permanent de îmbogățire și nuanțare a vocabularului, de structurarea mesajelor în discurs coerent, de promovare a comunicării orale pentru a înfrânge inhibițile și a disciplina dialogul, de a aprecia corectitudinea, limpezimea și precizia enunțurilor proprii sau celor receptate.
IV.2.ÎNDRUMAREA JOCURILOR DE CREAȚIE
IV.2.1.Îndrumarea jocurilor de creație la grupa mică
La grupa mică, jocul de creație coexistă cu cel de manipulare și de imitație, mai ales în situația în care educatoarea „forțează” comportamentul copilului de 3 ani.
Ea poate să-i antreneze pe copii la jocuri: „De-a mama”, „De-a șoferii”, „De-a doctorii”, jocuri cu acțiuni simple, cu reguli elementare, dar care pot însemna mai mult decât ceea ce este jocul de manipulare sau jocul de imitație.
„Eu sunt mama!”, zice o fetiță. „Am grijă de fetița mea”, după care ia păpușa în brațe, o leagănă, o plimbă în brațe sau cu căruciorul. Tot astfel, educatoarea adresându-se unei fetițe care își plimbă copilul (păpușa) „parc” o întreabă: „Fetița ta vorbește?”, apoi îi spune: „Să le ținem de mână și să mergem cu ele”. Reluând discuția educatoarea își întreabă partenera: „Ce îi faci fetiței dacă plânge?”. Aceasta o privește întrebătoare pe educatoare, după care află de la ea că trebuie să o schimbe de hainele murdare, să-i dea de mâncare, să o culce, să o plimbe. Aceste sfaturi îi vor fi folositoare altădată când se va mai juca cu păpușa.
Pe copiii de 3-4 ani, educatoarea îi ajută să înțeleagă subiectul jocului, în funcție de rolul asumat, să intre în relații firești cu partenerii de joc. Educatoarea, afișând o anumită stare de agitație, de îngrijorare, se adresează unor copii aflați în preajma sa: „Vreau să merg la gară, dar nu mai vine autobuzul”. Unul dintre copii, mai receptiv la mesaj, găsește repede soluția. Alătură două scăunele, pune bagajele partenerei de joc în mașină, pornește mașina, imită mișcarea volanului, zgomotul caracteristic mașinii la pornire. Merge cu mașina. Oprește. Ia benzină. Constată că are pană de motor. Cum a fost posibil să apară atâtea acțiuni ludice la un copil de grupa mică? Fără îndoială, aceasta s-a datorat faptului că educatoarea s-a integrat în joc și în calitatea sa de „pasager”, a venit mereu cu noi sugestii: „Să conduci atent mașina!”, Mie nu îmi place viteza”, „Mașina ta merge așa de bine, că nu se aude nimic”, „De ce s-a oprit mașina?”, „Are mașina pană de cauciuc?”, „Ce facem acum?”.
De fiecare dată, prin întrebări-problemă copilul e pus în situiația să găsească soluția cea mai bună. Integrându-se în jocurile copiilor din grupa mică, educatoarea își asumă rolul principal în joc și repartizează celorlalți copii celelalte roluri.
În jocul „De-a mama”, de exemplu, educatoarea este „mama”, iar ceilalți parteneri de joc sunt copiii ei. Rolurile repartizate astfel oferă satisfacții deosebite copiilor de 3-4 ani; ei se bucură când întâlnesc o „mamă bună”, grijulie, afectuasă, care îi iubește sincer și de la care au multe lucruri folositoare de învățat.
Ținând seama de caractersiticile jocurilor de creație practicat de școlarii mici, educatoarea poate veni în sprijinul copiilor, obișnuindu-i să dea contur speficic jocului respectiv: să-și asume un rol potrivit, să efectueze mai multe acțiuni posibile sugerate de rolul asumat în joc și să respecte anumite regului elementare de conviețuire socială.
IV.2.2.Îndrumarea jocului de creație la grupele mijlocie și mare
La copiii trecuți de 4 ani este semnificativă trecerea de la jocul de imitație la jocul de creație propriu-zisă.
Educatoarea îi sprijină pe copii în amenajarea spațiului rezervat jocului în așa fel încât să poată fi abordate variate teme de joc, să se treacă de la jocul individual la jocul colectiv. Ea le va arăta copiilor cum trebuie să se joace și cum trebuie să-și trăiască din plin rolul asumat în joc.
Îndrumarea „din afară” a jocurilor copiilor de 4-7 ani este o caracteristică a îndrumării jocurilor respective la aceasză vârstă.
IV.3.SCHIȚĂ DE JOC DE CREAȚIE
Tema: DE-A DOCTORUL
1.Alegerea temei de joc.
Într-un loc potrivit al sălii de clasă, educatoarea amenajează un spațiu dew joc care poate sugera tema respectivă: un colț sanitar cu ustensile, medicamente, rețete, băncuțe și scăunele pentru „sala de așteptare”, un birou și un scaun pentru „medic” și „asistentă”. Bogdan și Ancuța își asumă rolul de doctor și asistentă, îmbrăcând halate albe.
2.Gruparea partenerilor și elaborarea mentală a planului jocului.
Integrându-se în joc, educatoarea (în rol de asistentă) simulează o discuție telefonică cu cineva care se interesează de programul doctorului la policlinică. Urmarea imediată: vin la consult câțiva copii. Educatoarea își schimbă rolul inițial. Devine și ea pacientă. Ciocănește la usă și se întreabă: „Sunt oare mulți bolnavi în sala de așteptare?”.
Intră în cabinet și dialoghează cu doctorul:
– Bună ziua!
– Bună ziua! Ce doriți, ce vă supără?
– Da, doresc să mă examinați, nu mă simt bine…
3.Acțiunea jocului.
Intră în cabinet un alt copil (pacient). Educatoarea intervine: „Ai uitat să spui „ Bună ziua”. Doctorul continuă discuția cu noul pacient:
– Ce te doare?
– Aici….. (pacientul arată unde îl doare).
– Da, să vedem ce ai. Nu-i nimic grav, ai o lovitură aici. Nu se observă vânătaia. O să-ți treacă repede. Fii atent cum lucrezi la magazin. Dacă te mai lovești odată în același loc, boala se va agrava. Am să-ți dau acum o rețetă pentru a-ți procura medicamantele necesare… Poftim, aceasta este rețeta. Găsești medicamente la farmacia de pe strada Unirii.
– Mulțumesc (pacientul pleacă, pe rând vin alții, alte discuții, alte intervenții din partea educatoarei-pentru a îmbunătărții conținutul jocului și pentru a corecta eventualele abateri de la normele de conviețuire civilizată).
4.Analiza jocului.
O primă analiză se face atunci când educatoarea constată că jocul începe să-și piardă din farmec, când intervine saturația față de tema respectivă. Educatoarea discută cu doctorul, cu asistenta și cu pacienții care și-au jucat rolurile. Li se sugerează cum s-ar mai putea juca altă dată „De-a doctorul”.
IV.4.ÎNDRUMAREA JOCURILOR DE CREAȚIE CU SUBIECTE DIN POVEȘȚI ȘI BASME
Jocurile de creație din această categorie sunt îndrăgite de preșcolari încă de la grupa mică dacă sunt respectate următoarele cerințe:
textul poveștii să fie accesibil vârstei copiilor;
textul respectiv să conțină suficiente dialoguri între personajele îndrăgite de copii;
copiii să cunoască bine conținutul poveștii;
tema jocului să fie sugerată de educatoare, atunci când inițiativa vine din partea copiilor;
cadrul de joc să fie amenajat simplu, fără mult decor, dar suficient de sugestiv, pentru a întreține ambianța generală descrisă în conținutul textului.
Există un anumit specific al practicării jocurilor cu subiecte din povești și basme la diferite grupe de vârstă. El trebuie cunoscut bine de educatoare. La grupa mică, preșcolarii nu practică din proprie inițiativă astfel de jocuri; atunci când se trece la derularea acținuii jocului, copiii improvizează mai greu situațiile de joc; de aceea educatoarea are o prezență activă în astfel de jocuri; ăși asumă rolul principal în astfel de jocuri; își asumă rolul principal din poveste, conduce distribuirea rolurilor și demonstrează cum trebuie efectuate anumite acțiuni, operații, cum trebuie să comunice partenerii în funcție de rolul asumat.
La grupa mijlocie copiii capătă mai multă experiență în joc; ei pot manifesta inițiative în privința alegerii temei jocului și repartizării rolurilor. Copiii manifestă mai multă independență și originalitate în interpretarea rolurilor asumate în joc. În reproducerea conținutului poveștii, copiii manifestă înclinația de a dezvolta subiectul, de a adăuga detalii legate de anumite dorințe și preferințe ale lor, de a modifica replicile și de a îndulcii destinul anumitor personaje.
La grupa mare, copiii doresc să practice astfel de jocuri în mai multe momente ale zilei: după învățarea unei povești, în următoarele zile, în cadrul activităților la alegere sau în timpul destinat activităților adiacente.
În procesul transpunerii scenice, copii respectă succesiunea logică a momentelor sau evenimentelor poveștii. Ei se declară nemulțumiți față de acei interpreți care se abat de la textul cunoscut. Copiii sunt capabili să inițieze singuri, fără intervenția educatoarei, astfel de jocuri să-și repartizeze singuri rolurile, iar în desfășurarea jocurilor, să rezolve singuri problemele dificile ale transpunerii scenice în spiritul jocului.
IV.5. SCHIȚĂ DE JOC-DRAMATIZARE (grupa mare)
Tema:DE-A „CAPRA CU TREI IEZI”
Alegera temei de joc
Copiii stau pe scăunele așezate in semicerc. Pe un panou în fața lor, se află o planșă cu imagine acaprei care discută cu iezișorii ei. Între altele, educatoarea așezată pe un scăunel în fața copiilor, îi antrenează la discuții:
– Ce povești ați ascultat în ultima vreme?
-Noi am ascultat povestea „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, răspunde un copil.
-Am urmărit-o și în deafilm! spune altul.
-Am mai vorbit despre acestă poveste, adaugă altcineva.
2. Amenajarea spațiului de joc
Cu ajutorul copiilor, educatoarea creează un spațiu simbolic de joc: o băncuță care simbolizează copaia sub care se ascunde un ied; un scaun care semnifică hornul, după care se ascunde un alt ied; urmând caiedul mare să se ascundă după ușă; în loc de costumație specială prinde în pieptul interpreților câte un semn simbolic.
3.Repartizarea rolurilor
Se repartizează rolurile după preferințele copiilor, având prioritate la opțiune acei care, în activitățile precedente, au făcut dovada că sunt cei mai buni interpreți.
4. Desfășurarea jocului
Sse atrage atenția 2interpreților” să respecte textul poveștii, să folosească adecvat intonația, mimico-gesticulația și mișcsrea. Li se spune spectatorilor să fie atenți la ceea ce spun interpreții. La sfârșitul jocului intervine discret și educatoarea , dar lasă libertate deplină copiilor în interpretarea rolurilor. Spectatorii au libertatea să aplaude la scenă deschisă.
5.Aprecierea activității
Luându-și locul pe scăinele alături de „spectatori”, „interpreții” ascultă ce spun aceștia despre felul cum s-a desfășurat activitatea. Cei mai corecți creitici au prioritate la distribuirea rolurilor. Jocul se poate repeta de cel mult doua ori.
IV.6.METODE DE SIMULARE
Se poate îmvăța nu numai din experiența directă, ci și din experiența simulată. În acest fel s-a ajuns la metodele de simulare. A simula înseamnă a mima, a te preface, a imita, a reproduce în mod fictiv, acțiuni,fapte,fenomene, siteme, care de fapt sunt absente, dar care creează impresia că există sau că se petrc cu adevărat. Se pot simula de asemenea situații din viața și activitatea curentă a adulților(activității, stări de lucruri, fapte, ocupații, procese); acte de conducere, activități de prognoză, de previziune economică, social-politică; situații din tercut; fenomene ce se petrec în natură. Asemenea reconstruiri sunt modelate didactic,conform unor obiective prestabilite și realizate în mod creator prin interpretarea unor roluri.
La baza metodelor de simulare stă analogia sprijinită pe analiza riguroasă a faprelor. Implicarea cât mai directă a participanților în situații și circumstanțe simulate poate lua forme foarte variate, începând cu obișnuitele jocuri didactice sau educative și continuând cu jocurile de simulare, învățare prin dramatizare, învățarea prin simulatoare până se ajunge la asumarea și exersarea unor roluri reale, nesimulate. Este posibilă și combinarea activității simulare cu cele reale, cum ar fi, de exemplu, jocul de roluri cu studiul de caz și dezbaterea în grup.
IV.7.JOCURI DE SIMULARE-JOCURI DE ROL
Jocul poate avea semnificația unei activități de profundă seriozitate, atât prin scopul urmărit, cât și prin desfășurarea lui. De exemplu, jocurile de simulare conepute și recomandate ca metode de explorare și de formație, la origine practicate în domeniul militar și economic. Aici este vorba despre simularea unei situații (de luare de decizie, conflictuale) care în raport cu tema dată determină participanții să interpreteze anumite roluri, funcții sau ansamblu de comportamente uneori foarte bine precizate, alteori mai confuze, astfel încât să ajungă la realizarea obiectivelor prestabilite. Jucătorii urmăresc atingerea obiectivelor într-un anumit context și a unor reguli sau norme ale jocului, bine precizate.
În cursul desfășurării unui asemenea exercițiu simulativ, copiii indeplinesc anumite operații, funcții și atribuții; iau atitudini, ăși asumă răspunderi, propun alternative, iau decizii pe baza unei strategii proprii fiecărui jucător. Interpretarea de roluri îi obligă să intre într-o rețea de relații interpersonale, de reciprocitate, în sensul că jocul fiecăruia depinde de comportamentul celorlalți. Interpretarea solicită „titularului de roluri” anumite comportamente afective, specifice în funcție de cunoștințele de referință, de înțelegerea obligațiilor și a drepturilor ce intervin între cei care iau parte la trăirea în comun a acestei situații experimentale. Interpretarea rolurilor apare ca o continuă adaptare reciprocă a comportamentelor, fiecare parter căutând să ajungă la un mod optim de acțiune în fiecare din momentele jocului. Astfel s-a ajuns la tehnica interpretării de roluri. „Uneori jocul se poate desfășura în condiții de competiție, în sens de cooperare cu alții și nu numai de conflict, așa cum este înțeleasă de cele mai multe ori competiția.” (1). Încurajată, de teoria rolurilor, metoda jocurilor de simulare cunoaște astăzi o extensiune crescândă. Ea poate fi aplicată pretutindeni unde situația de învățare se pretează transpunerii ei într-un model de joc; este adaptabilă atât activităților specifice vârstei școlare, cât și celor ale instituției universitare și postuniversitare; se dovedește atât în predarea științelor social-umaniste cât și științelor naturii.
„Până în prezent au fost experimentate și aplicate cu succes o multitudine de variante de astfel de jocuri, de grade diferite de complexitate, între care: jocuri de roluri funcționale; jocuri de roluri structurale, jocuri de decizie; jocuri de previziune, jocuri de competiție; jocuri strategice; jocuri cu inversiuni de roluri; tehnica jocului de-a întreprinderea și gestiunea economică; organizare și relații uname; tehnica scenarilor; tehnica incidentului critic; jocul pe calculator”.(2).
Jocuri de roluri: jocul „De-a ghidul și vizitatorii” este folosit frecvent în predarea limbilor străine. Se imaginează vizitarea unui complex turistic, a unui obiectiv cultural, a unei unități industriale, iar ca suport pentru improvizarea discuțiilor se utilizează planșe, hărți, planuri, fotografii.
Grupa de copii se împarte în câteva grupuri: o echipă restrânsă de ghizi care va da explicațiile necesare, va răspunde la întrebările vizitatorilor; un grup de vizitatori care va solicita informații; o echipă de foneticieni (cu misiunea să observe greșelile de exprimare și apoi să la comunice); o echipă responsabilă cu cuvintele; o echipă de gramaticieni. Fiind puși într-o asemenea situație reală, copiii joacă roluri care le vor da posibilitatea să-și exerseze puterea de exprimare, să-și valorifice cunoștințele de limbă dobândite, să-și consolideze deprinderile. Se pot organiza excursii sau expediții geografice imaginare, concepute și realizate după regulile simulării.
IV.8.FUNCȚIILE ȘI AVANTAJELE PEDAGOGICE ALE JOCURILOR DE SIMULARE
Jocurile de simulare constituie o tehnică atractivă
de explorare a realității, de exemplificare a unor noțiuni, trăiri abstracte. Strategia jocului este în esență o strategie euristică. Ea se apropie de caracteristicile comportamentului ce conduce la descoperirea unor cunoștințe noi, a unor relații logice, a unor soluții optime, pe căi deductive, dintr-un sistem de cunoștințe deja existent. Interpretarea de roluri ajută copiii să înțeleagă mai bine unele conflicte istorice, personalitatea și comportamentul oamenilor din perioade depărtate, interrelațiile sociale, structurile unor acțiuni, procese și fenomene. Ei au posibilitatea să aplice la situații noi date și concepte însușite anterior, să se exerseze în rezolvarea unor probleme care necesită experimentarea unor strategii alternative.
Așa cum remarcă J.Bruner, „Jocul constituie o admirabilă modalitate de activizar; elevul se găsește aici în situația de actor, de protagonist și nu de spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginației și vieții lui afective, unei trebuințe interioare de acțiune și afirmare; el simte nevoia să stabilească o relație între gândirea abstractă și gestul concret, tocmai ceea ce-și propune să faciliteze interpretarea de roluri”(3).
Jocul de simulare solicită „titularului de roluri” reacții motivate ce pun la încercare priceperea, fantezia, cutezanța, dar și prudența de care acesta este capabil să dea dovadă.
Sunt declanșate și tensiuni legate de incertitudiile și riscurile deciziilor luate, de dificultatea performanțelor de atins. Jucătorii sunt ajutați să-și etaleze propriile lor valori. Metoda simulării devine și un excepțional exercițiu de modelare a gândirii și a imaginației.” Jocurile instructive stimulează facultățiile creatoare , motiv pentru care „pedagogia ludeus” se încadrează întru totul pedagogiei creativității”(4).
Metoda jocurilor valorifică avantajele dinamicii de grup. Interdependențele și spiritul de cooperare, participarea efectivă și totală la joc, angajează atât copii timizi cât și pe cei mai slabi, stimulează influențele reciproce, ceea ce duce la întărirea unei calități morale: răbdarea și tenacitatea, respect pentru alții, stăpânirea de sine, cinstea, autocontrolul și la dobândirea unor comportamente legate de îndeplinirea unor viitoare funcții sau responsabilități socio-profesionale; cultivă activitatea dinamică, spiritul critic, aptitudinea de a face față unor situații conflictuale, inițiativa și spiritul de răspundere.
IV.9. CONDIȚIILE DE ORGANIZARE A JOCURILOR DE SIMULARE
Principala condiție (5) a „jocului” este aceea de a face ca participanții să-și dea seama că ei se află într-o situație de învățare care trebuie să se desfășoare cu toată seriozitatea.
După ce se face prezentarea situației, a obiectivelor și a regulilor, se trece la distribuția rolurilor și gruparea elevilor și la stabilirea conducătorului fiecărei echipe, se hotărăște cine, ce roluri va avea de interpretat; se definesc sarcinile; se indică materialele de care vor avea nevoie,; se precizează perioadele de joc. Fiecare grupă primește în scris descrierea situației traduse în roluri, modul cum va evolua acțiunea, unele indicații și explicații pentru fiecare grupă.
În funcțiile de obiectivele și problemele care se pun, grupurile își pregătesc strategiile și tacticile lor, pe baza discuțiilor ce au loc în fiecare grup. Pe măsură ce jocul se derulează grupurile și personajele se identifică cu rolurile ce le revin. În unele cazuri, rezultatele parțiale pot fi consemnate de fiecare dată în fișe, studiate și discutate în grupurile respective, urmând să se determine ce propuneri viitoare sunt posibile.
Educatoarei i se cere să dea dovadă de multă abilitate în dirijarea activității. Ea joacă aici numai un rol de coordonator; alege subiectul care devine pretextul jocului; delimitează aria de probleme în cadrul cărora se va desfășura jocul, problemele specifice de rezolvat; fixează obiectivele didactice și educative. În timpul derulării jocului, ea va veghea ca acțiunea dramatică să nu se îndepărteze de tema dată; va da indicații atunci când se simte nevoia, va stimula și va ajuta la rezolvarea problemelor, atrăgând atenția spre „punctele de concentrare” ale acțiunii. Este necesar de asemenea, să se dea posibilitatea fiecărui participant să beneficieze cât mai mult cu putință atât de informația ce se ia drept bază de referință a soluțiilor, cât și de experiența propriului rol pe care îl joacă. De asemenea, este recomandabil să se procedeze uneori la schimbarea sau inversarea rolurilor. Jocurile de educare a limbajului sunt foarte diversificate, fiecare educatoare având posibilitatea de a inventa și de a crea variante pentru dinamizarea comunicării interactive a copiilor și ai pregăti astfel, pentru școală și viață.
NOTE BIBLIOGRAFICE
1.Anton Ilica „Metodica limbii române în învățământul
primar”, Arad, Editura „Multimedia”, 1998, p.103-105.
2.Ioan Cerghit-„Metode de învățământ”, ed.III, București, Editura „Didactică și pedagogică, 1998, p.36.
3.Ibidem
4.Apud Hristu Barbu, Eugenia Popescu, Filofteia Șerban-„Activități de joc și recreativ-distractive”, București, Editura „Aramis”2001,
5.Liviu Chișcop- „Didactica educației limbajului în învățământul preșcolar”, Bacău, Editura „G. Tabacaru”, 20000, p. 65.
CONCLUZII
Jocul este un factor polivalent de dezvoltare a copilului. Funcțiile formative ale jocului se manifestă pe plan fizic – în jocurile de mișcare, de exmplu -, pe planul dezvoltării limbajului, al gândirii, al voinței pentru faptul că jocul implică o competiție care nu e posibilă fără încadrarea voinței., pe plan moral – civic întrcât jocurile au reguli pe care copilul trebuie să le respecte. Din cauza funcțiilor sale multiple și a destinderii psihice a copiilor antrenați în joc, activitățile ludice au fost incluse și în procesul de învățământ. Un joc introdus în structura lecției prezintă un dublu efect educativ : contribuie la destinderea elevilor și în felul acesta le mărește capacitatea de concentrare a atenției, iar în al doilea rând contribuie la similarea unor cunoștințe de gramatică, geografie, matematică, istorie etc. Jocul utilizat în procesul de învățământ a primit, datorită conținutului și metodologiei de utilizare, denumirea de joc didactic.
Funcțiile educative ale jocului de roluri se manifestă, în primul rând, pe planuri sociale. Prin jocul de rol se urmărește pregătirea copiilor pentru îndeplinirea unor atribuții sociale: ghid, medic, judecător, educatoare, factor poștal, arbitru, vânzător, etc. Astfel jocul de rol devine unul din jocurile cu valoare integrativă, adică de pregătire a copiilor pentru viața socială. Fiecare rol repartizat unui copil are un comportament corepunzător, pe care trebuie să-l respecte în joc. Și comportamentul are o valoare de integrare socială. Jocurile cu roluri de desfășoară pe baza unor reguli. Respectarea regulilor jocului prin eforturile proprii ale copiilor conduce la disciplinarea conduitei, în special la subordonarea conștientă și liberă față de norme. Valoarea educativă a jocului de rol se manifestă și pe planul învingerii unor situații dificile ivite în timpul jocului sau în activitatea ulterioară a unor lacune de pregătire. Un copil care e ghid al unui grup de vizitatori ai școlii va fi obligat să răspundă vizitatorilor la întrebările lor. Dacă el nu va ști nimic despre propria grădiniță va fi pus într-o situație dificilă și în acest caz e nevoie să-și completeze cunoștințele despre grădinița sau despre localitatea sa. Ca mijloc de perfecționare a exprimării, jocul de rol perfecționează exprimarea copiilor în următoarele direcții: întrebări clare și respectuoase față de partenerii de discuție. O întrebare de forma:„Ce vreți?” e respingătoare, arogantă, pe când una din cele următoare e atrăgătoare și civilizată:”Cu ce vă pot servii?”, „Cu ce vă pot fi de folos?”.
Jocul de rol e un mijloc eficient de a învăța pe copii să dialogheze,adică să formuleze întrebări și răspunsuri clare, pline de respect față de interlocutor. Înțelegerea reciprocă a întrebărilor formulate întimpul jocurilor de rol, pregătește pe copil pentru o mai bună dialogare și relații de bună înțelegere și cu alți parteneri ai săi. Regulile jocului de rol sunt prezentate fiecărui partener de joc și trebuie ținut cont de nevoia respectării lor.
Nu poate fi neglijată contribuția jocului de rol la formarea unui stil de relații cu un partener de discuții, de acțiune sau de elaborare a unei decizii. Realizarea conduitelor corespunzătoare acestei situații contribuie la dezvoltarea deprinderilor comunicativ-linvistice ale copiilor. Dacă noi constatăm că unii copii angajați în joc fac greșeli și le putem cere să compună propoziții cu respectivele cuvinte după ce le-am explicat sensul lor.
Jocul de rol reprouce în mic situații și interacțiuni sociale. Pregătirea copiilor pentru viața socială e o sarcină a instituțiilor de învățământ. De caeea putem introduce jocul de rol în mai multe situații ivite în diferite activități educative din grădiniță și în activitățile frontale sau complementare. Dacă în timpul jocului se constată abateri de la normele unei convorbiri civilizate, educatoarea e datoare să intervină pentru a înlătura greșelile de exprimare,utilizarea unor termeni nepotriviți și încălcarea regulilor care dau frumusețe comunicării în limba română.
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
Barbu, Hristu, Dima, Silvia –„Activitatea ludică a preșcolarului-activitate creatoare” în Culegerea de studi „ De la grădiniță la școală”, culegere editată de Revista de pedagogie, București,1975.
Cutter, R, Berverly (traducere Anca Dima) –„Puterea jocului” in Revista Învățământului preșcolar, nr.1-2, București, 1992.
Damșa, Ioan, Toma, Maria, Ivănuș, Zoe-„Dezvoltarea vorbirii în grădinița de copii și în clasele I și a II-a” (ghid metodic), București,Editura „Didactică și pedagogică”, 1996.
Dumitru, Alexandrina, Dumitru, George –„Activității transdisciplinare pentru grădiniță și ciclul primar.Jocuri didactice „ Pitești, Editura „Paralela 45”, 2008.
Siek-Piskobuz, Teresa-„Jocuri și activități didactice” (traducere Vasile Rotundu), Iași, Editura „Polirom”,1997.
CAPITOLUL al II-lea
ASPECTE CREATIVE ALA ACTIVITĂȚILOR PREȘCOLARE PRIN ACTIVITĂȚILE LUDICE
– experiment didactic –
1. Obiectivele experimentului preșcolar
Pentru contribuția jocului la activitățile creative din grădiniță, prin intermediul activităților ludice, voi avea în vedere câteva obiective pentru derularea acestui experiment didactic:
alegerea celor mai eficiente forme de organizare a activității de joc;
înțelegerea eficienței jocurilor, în speță a jocurilor didactice, în formarea și dezvoltarea personalității preșcolarilor;
înțelegrea jocurilor de creație în formarea și dezvoltarea deprinderilor de ordine, disciplină și socializare, de modelare a comportamentului copiilor prin intermediul relațiilor de colaborare stabilite în joc, prin alegerea subiectelor și conținuturilor sociale reflectate de ei în rolurile exersate;
cunoașterea procedurilor specifice preșcolarilor în organizarea și desfășurarea jocurilor pentru stimularea creativității.
2. Ipoteza experimentului preșcolar
Experimentul preșcolar avut în vedere este bazat pe o singură ipoteză și anume: dezvoltarea creativă a preșcolarilor din grădiniță, cuprinși în grupă combinată depinde de modul în care se organizează și se stimulează jocurile în diferitele activități ale acestora.
Pentru acesta este nevoie să se respecte organizarea activ-participativă a copilului preșcolar, implicarea acestuia în construcția indenepdentă a personalității, folosirea jocului didactic după metodologia și regulile cunoscte și recomandate de specialiști.
3. Tematica și conținutul experimentului
În scopul demonstrării toturor celor susținute în cadrul capitolului teoretic și practic – aplicativ al lucrării mele de disertație, am realizat un experiment cu caracter constatativ-ameliorativ, pe care l-am organizat având ca și eșantion o grupă de preșcolari formată dintr-un număr de 22 de preșcolari, majoritatea având o vârstă de 5-6 ani (un număr de 16 copii) venind în familii, deci fiind pentru prima dată într-un cadru organizat la grădiniță, restul de 4 copii având continuitate; aceștia fac parte dintr-o grupă combinată de la o grădiniță cu program normal nr. 14 dintr-un cartier din Reșița, numit Mociur.
Mi-am propus să demonstrez că dacă organizez corect activitățile ludice ale preșcolarilor, altfel spus majoritatea activităților educative preșcolare, prevăzute de Curriculum, atunci se realizează și se stimulează spiritul de creativitate și de originalitate la nivel de limbaj, gândire, inițiativă, spirit artistic.
Eșantionarea
Am ales pentru desfășurarea și organizarea experimentului preșcolar două eșantioane (așa se numesc grupurile experimentale), unul fiind numit eșantion experimental, iar celălalt pentru comparație eșantion de control sau martor. Eșantionul experimental a fost ales de către mine din chiar grupa mea combinată de la Grădinița cu Program Normal nr. 14 din Mociur, Reșița, iar ca și grup de control am ales grupa combinată de la grădinița cu program prelungit ”Semenic” din Reșița. Cele două grupe au copiii proveniți din cartiere reșițene, deci pot fi comparați, inclusiv sub aspectul vârstei și al apartenenței la sex, după cum urmează din tabelul de mai jos
Din punct de vedere al apartenenței la sex, cele două eșantioane au, după cum urmează :
„Privind situația de mai sus, putem constata că cele două grupuri experimentale pot fi comparate. Astfel, am considerat ca grupul experimental de bază dă fie cel condus de mine, de la Grădinița cu PN Mociur, iar grupul de control să fie cel de la grădinița PP Semenic din Reșița.
Etapa experimentală
5.1. Aplicarea variabilelor
Variabilele (independente – cele aplicate de mine, ca educatoare – și dependente – modificările produse la nivelul copiilor -) vizează modificările provocate în urma schimbării programului didactic obișnuit, determinat de folosirea activităților ludice și cele de stimulare a creativității copiilor. Pentru aceasta, am folosit, la grupul experimental, preponderent Jocul didactic. Organizând jocuri didactice cu copii, am verificat gradul în care aceștia și-au însușit unitatea de conținut predată, cum au înțeles cuvintele și expresiile noi, cum le folosesc în vorbire, gradul de înțelegere a unor noțiuni: bunătate, hărnicie, înțelepciune, cinste, lașitate etc., precum și modul în care, la activitățile artistice ori sportive au înțeles să fie originali și creativi. Spre exemplu jocul didactic “Al cui este”, am cerut copiilor să recunoască personajele din basmele cunoscute și obiectele care le aparțin alcătuind propoziții în care să folosească nume de obiecte, să transforme propozițiile simple în propoziții dezvoltate în care să folosească cuvintele noi (slută, leneșă, frumoasă, harnică etc.). Astfel, la grupul experimental, am orgaizat o dramatizare, pe care o voi descrie mai jos:
La grupă s-a prezentat o secvență din „Fata babei și fata moșneagului", de Ion Creangă.
Au urmat întrebări:
Spuneti cât mai multe cuvinte care încep cu prima literă a alfabetului.
De ce este urâtă fata babei?
De ce este îndrăgită fata moșneagului?
Recunoaște titlul și autorul textului din care face parte fragmentul următor:
„Somnoroase pasarele/ Pe la cuiburi se aduna" ("Somnoroase pasarele", M. Eminescu)
Altădată, am prezentat secvențe din „Pupăza din tei" de Ion Creangă.
Au urmat următoarele activități:
Probă practică: s-a stabilit echipa care a reușit în cel mai scurt timp să reconstituie puzzle-ul, pentru a descoperi un personaj din lumea animalelor.
Recunoaște autorul din portret!
Dă exemplu de două opere literare ale acelui scriitor
Alte întrebări ori cerințe:
Alcătuiți cât mai multe cuvinte din literele: a, e , m , t, p , r, i.
Andreea spune:
Bine ai venit, George! Unde ai fost în vacanță?
Am stat două săptămâni la mare.
Altădată, am prezentat secvențe din „Vizită" ,de I. L. Caragiale.
Am solicitat atenție și răspunsuri la întrebări:
Rostiți cât mai multe cuvinte care au mai multe înțelesuri, de ex: ”poartă” .
Prezintă în câteva cuvinte însușirile sufletești și fizice (caracterizează) ale următoarelor personaje: Domnul Goe, Madam;
Introduceți în enunțuri următoarele cuvinte și expresii: vanător, pușcă, rață sălbatică, bucurie.
Pronunță cât mai multe cuvinte ce conțin grupul de sunete „oa".
Nică și prietenii săi au mers la :
1. scăldat
2. cireșe;
3. colindat.
În final s-a stabilit o ierarhie dar, toți copiii au fost premiați cu o carte și cu diploma de participare. S-a interpretat cu mare bucurie cântecul: „Dacă vesel se trăiește".
Un alt joc creativ aplicat este următorul:“Al cui este?”:
Recunoașteți personajul?
“ Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?”
“ Cucurigu, cucurigu, boieri mari dați punguța cu doi bani!” ?
“ Pu, pu, pu strici mereu, somnul meu ….
Din ce poveste fac parte: fântâna părăsită, punguța, ursul fără coadă, salba cățelușei, pantoful pierdut, mărul otravit, piticii, cei trei iezi, purcelușii?
2. Variabile dependente (sunt cele obținute de la copii în urma aplicării variabilelor independente, adică ale întrebărilor, ale jocurilor și altor elemente ce stimulează creativitatea). Acestea se referă la observarea răspunsurilor copiilor, care vor fi interpretate, spre a determina creșterea eficienței creativității în educarea preșcolară a copiilor. Preșcolarii din grupa experimentală au fost supusi unui interes focalizat pe creativitate și pe utilizarea jocurilor, a activităților ludice, iar copiii preșcolari ding rupa martor au desfășurat activitatea normal, fără insistență asupra unor elemente de creație ori a promovării, prin jocuri, a activităților ludice.
6. Analiza datelor
S-au aplicat probe pentru determinarea performanțelor minimale ale copiilor din cele două eșantioane. Am aplicat următorii itemi spre a determina diferențierea celor două grupuri:
Item 1: Se prezintă copilului câte o imagine și se cere să povestească ce vede.
Materialul didactic: 3 imagini separate reprezentând diferite obiecte, acțiuni, peisaje.
Timp de lucru: 5 minute.
Notare: se va acorda câte un punct pentru:
coerența exprimării; (1 punct)
corectitudinea formării propozițiilor; (1 punct)
capacitate creativă; (1 punct)
Item 2: Să inventeze un joc pornind de la cele trei imagini reprezentate (2 puncte).
Item 3: Îți voi pune câteva întrebări cerute, caută să răspunzi cât mai bine.
Întrebări:
a) Ce este o masina? f) Ce este parul?
b) Ce este o păpușă? g) Ce este un creion?
c) Ce este un cal? h) Ce este ploaia?
d) Ce este rata? i) Ce este o lalea?
e) Ce este o furculiță? j) Ce este patrunjelul?
Notare:
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,5 puncte.
Proba rezolvată – 5 puncte.
ITEM 3 – 5 puncte.
Material didactic: jetoane.
Totodată, am dat copiilor din grupul experimental o fișă de lucru vizând dezvoltarea creativității:
Fișă de lucru
Denumește obiectul din imagine și apoi bate din palme pentru fiecare silabă a cuvântului: frunză, casă, balon, cană, copac;
Găsiți cuvinte care sunt formate dintr-o singură silabă, de pildă: cai, bloc, lac, mar, rac;
Ascultați cu atenție cuvintele: apă, ață, casă, carte, ramă, mamă, tată; apoi desparte-le în silabe și alege tot atâtea bețisoare câte are cuvântul și spune locul fiecărei silabe în cuvânt.
Denumește obiectele din imagine, desparte-le în silabe și trasează tot atâtea liniuțe câte silabe are cuvântul: ceas, bancă, câine, soare, pantaloni, elefant.
Găsiți cuvinte formate din trei silabe, de exemplu: canapea, ochelari, macaroane, poveste, roșie, păpusă, pisică.
În urma corectării, se pot centraliza următoarele:
Tabelul nr. 1 – Rezultate obținute. Înregistrarea rezultatelor la eșantionul experimental
Notă: Doi elevi au absentat
Tabelul nr. 2 – Interpretare, rezultate, soluție pedagogică
Grupa valorică A: (10p) – 7 copii – 35%
Grupa valorică B: (9p) – 5 copii – 25%
Grupa valorică C: (8p, 7p) – 8 copii – 40%
Probe pentru determinarea performanțelor minimale:
Tabelul nr. 4 – Rezultate obținute la eșationul martor
Tabelul nr. 5 – Interpretare, rezultate, soluție pedagogică
Grupa valorică A: 14 copii – 6 puncte – 70%
Grupa valorică B: 4 copii – 5 puncte – 20%
Grupa valorică C: 2 copii – 3 puncte – 10%
Aplicarea probelor pentru stabilirea capacității de joc și de creativitate prin joc au constituit punctul de plecare în cunoașterea personalității copiilor precum și în organizarea și desfășurarea procesului de educație preșcolară. Pentru verificarea ipotezei, pe parcursul derulării experimentului, probele de evaluare inițială au constituit un nou mod de restructurare a conținuturilor, dar și un mod de realizare a învățării. Având experiența faptelor, s-a încercat promovarea în jocurile organizate, inițiativa, creativitatea, starea de organizare maximă în procesul învățării, orientarea conștientă, selectivă spre desprinderea și fixarea esențialului.
Consider că îmbunătățirea și activizarea creativității, mai ales la preșcolari trebuie să constituie un obiectiv constant, care va fi asociat din ce în ce mai strâns cu principiul educației ludice, al pregătirii copiilor pentru învățarea continuă. Rezulatele constate în urma probelor de evaluare m-au determinat să revin cu explicații ori de câte ori este cazul, să folosesc materiale demonstrative, ilustrative, care să impresioneze copii și să ușureze reținerea aspectelor dorite și să asociez datele noi unor exemple cunoscute.
Însușirea corectă a creativității este o condiție a însușirii spiritului de inițiativă, care face din individ un creator, fiind înzestrat cu spirit indenedent, cu autoritate și cu o puternică individualitate..
Comparând rezultatele obținute în urma probelor finale de evaluare a spiritului de creativitate a rezultat următorul grafic:
Observând, putem trece la concluzii. E cert că rezultatele mai bune privind creativitatea sunt la clasa experimentală, unde aceasta a fost stimulată de activitățile ludice.
4 Concluziile experimentului
În urma probelor de evaluare aplicate am constatat că, la cele două probe, procentul de realizare a creativității a fost suficient de mare ca să mă declar satisfăcută și să pot recomanda colegelor aplicarea unor jocuri creative. Astfel, urmărind toate aceste aspecte, putem concluziona faptul ca ipoteza de la care s-a pornit în cadrul experimentului de față se confirmă. În această lucrare de disertație, am încercat, în primul rând, să scot în evidență importanța deosebită pe care o are dezvoltarea creativității la vârsta preșcolară; prin intermediul jocului didactic. Problema educării creativității este de o deosebită însemnătate, știindu-se că astfel se dezvoltă spiritul de independență, de autonomie, de originalitate. Iar originalitatea înseamnă creativitate. Spiritul de observație, gândirea, exprimarea se formează și se dezvoltă în cadrul unui proces instructiv-educativ de durată, din care fac parte, în mod implicit, și activitățile ludice, contributoare la creativitate.
În procesul instructiv-educativ din grădiniță, dezvoltarea capacităților creative ocupă un loc principal, spiritul creativ fiind una din condițiile esențiale ale formării și dezvoltării personalității autonome a copilului. Prin întregul proces instructiv-educativ din grădiniță și, îndeosebi, prin activitățile ludice se perfecționează spiritul de creativitate al copiilor atât la nivel artistic, sportiv, cât și la nivel de exprimare și gândire.
Grija pentru dezvoltarea și educarea creativității la copii trebuie să constituie o preocupare permanentă a părinților și mai ales a educatoarelor.
ANEXE
Fișă de lucru 1
Recunoașteți anotimpul din imagine? Denumiți-l!
Care sunt elementele caracteristice anotimpului primavara?
Fișă de lucru
Denumiti 8 animale domestice și câteva însușiri ale acestora!
Imagine cu animale domestice
Fișă de lucru
Recunoașteți și denumiți poveștile!
Spuneți și alte povești de care vă aduceți aminte și care v-au plăcut!
Titlul povestirii Cine se transformă? Cine se folosește de
transformări?
“ Povestea porcului” Porcul se transformă în prinț. Vrăjitoarea se folosește de
transformare.
“ Prințesa și broscoiul” Broscoiul se transformă în prinț. Vrăjitoarea a beneficiat de
transformare.
“ Albă ca Zăpada” – Mama vitregă se transformă într-o babă hidoasă. ” Mama vitregă este
cea care se folosește de vrăjitorie.
Fișă de lucru
Formați perechi căutând corelația dintre antonimele reprezentate:
Alcatuiti propozitii cu cuvantul ce denumeste imaginea:
Anexa 9 – Test pentru verificare exprimării corecte în propoziție:
Fișă de lucru
Recunoașteți personajele, spuneți din ce poveste fac parte și relatați un fragment din povestea preferatî!
Imagini din povești
Spuneti din ce poveste fac parte:
BIBLIOGRAFIE
Barbu H., Popescu E., Șerban F., Activități de joc și recreativ distractive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1990.
Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M., Metode interactive de grup, Editura Arves, 2002, București.
Gheorghion E., Taibon M., Metodica jocului și a programului distractiv în grădinița de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971.
Dumitrana, Magdalena, Copilul, familia și grădinița, Editura Compania, 1998, București.
Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, vol.I Comunicarea orala, Editura Compania, 1999, București.
Ilica A., Preda V, Cozma J., Sorițeu E., Kelemen G. (coordonatori), Didactica învățământului preșcolar, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2005, Arad.
Kelemen Gabriela, Psihopedagogie preșcolară, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2015, Arad.
Kelemen, Gabriela, Psihopedagogia jocului, Editura Universității “Aurel Vlaicu”, 2014, Arad.
Preda, Viorica, Copilul și grădinița, Editura Compania, 1999, București.
Sorițeu, E., Ostoia, D., Șarga, R., Tambă, M., Modele de evaluare inițială în învățământul preșcolar, Editura Mirador, 2010.
Taiban M., și colectiv, Jocuri didactice pentru grădinița de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.
Webografie
http://www.gwu.edu/~tip/bruner.html
www.britannica.com
www.universalpreschool.com
www.didactic.ro
www.e-scoala.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ____________________________________________ [302972] (ID: 302972)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.