ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND MARKETINGUL TURISTIC ȘI PLANIFICAREA DE MARKETING ÎN TURISM [302950]

CAPITOLUL 1

ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND MARKETINGUL TURISTIC ȘI PLANIFICAREA DE MARKETING ÎN TURISM

Noțiuni fundamentale privind marketingul turistic și destinația turistică

Asociația Internațională a Oamenilor de Știință Experți în Turism ( AIEST) definește în 1942 turismul ca fiind ”[anonimizat], relații și fenomene cauzate de deplasarea și staționarea persoanelor în afara reședinței.„

[anonimizat] „toate activitățile desfășurate de o [anonimizat], [anonimizat] o perioadă consecutivă ce nu depășește 12 luni (un an), cu scop de „loisir”, pentru afaceri sau alte motive”.

[anonimizat], [anonimizat], marketingul turistic este considerat și un sistem de conducere, o modalitate de a planifica și coordona activitățile turistice în scopul de a modela permanent oferta turistică pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor. Astfel, [anonimizat] a strategiei de marketing.

Chiar dacă particularizarea marketingului turistic s-a [anonimizat] a devenit o realitate practică abia în secolul XX.

[anonimizat] o prezintă turismul față de celelalte servicii. [anonimizat] 1.1.

Figura 1.1. Particularitățile marketingului turistic

Sursă: [anonimizat] M.Bucur – Sabo, [anonimizat], București, 2006, p. 20 – 24.

Având în vedere figura 1.1., [anonimizat], [anonimizat], astfel încât nevoile și motivațiile acestora să fie satisfăcute. Importanța marketingului turistic este o realitate ca o practică a organizațiilor, [anonimizat] o [anonimizat], caracterizat prin globalizarea crescută a piețelor și dezoltarea continuă a turismului.

Destinația turistică este definită ca fiind un concept care în zilele noastre depășește înțelesul clasic al noțiunii de turism. [anonimizat], se poate întelege o țară, [anonimizat] o stațiune.

[anonimizat] o arie geografică ce cuprinde o masă critică a dezvoltării satisfăcând astfel obiectivele turistului. Principalele elemente din perspectiva destinației turistice sunt: [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], care transformă singurătatea în participare. [anonimizat] elementul principal în managementul acestor entități, ce trebuie utilizat ca un mijloc de coordonare, gestiune și planificare, mai mult decât ca instrument de vânzare.

Astfel, putem afirma faptul că succesul destinației turistice este atins atunci când organizațiile de management se axează pe câteva elemente principale ale activității de marketing, precum: stabilirea mixului de servicii și trăsături, elaborarea unei imagini cât mai atractivă pentru piața țintă, accesibilitatea și plasarea eficientă a imaginii destinației turistice și promovarea valorilor, dar și a imaginii destinației turistice, pentru a-și asigura acele componente distinctive, dar și vizibilitatea pentru potențialii consumatori.

Cea mai importantă provocare în marketingul destinației turistice este aceea de a aduna totalitatea partenerilor individuali pentru cooperare, și abia apoi concurența pentru punerea în comun a resurselor umane necesare în dezvoltarea mixului de marketing și sistemului de livrare.

Principalele tipuri de destinații turistice sunt:

1. Destinații clasice ( se referă în general la acele orașe care dețin un patrimoniu turistic bogat în care turiștii își petrec vacanța )

2. Destinații naturale ( se referă la acele orașe, sate, stațiuni în care turiștii ajung pentru a admira peisajele, precum și pentru a lua contact cu potențialul turistic natural al acestor zone)

3. Destinații pentru turismul de afaceri

4. Destinații pentru staționări scurte ( în general, sunt orașe mici în care se află obiective de patrimoniu, care le fac atrăgătoare din punct de vedere turistic).

Figura 1.2. Componentele destinației turistice

Sursă: Concepție proprie, după I. Rotariu, Dezvoltarea Destinației Turistice – Note de curs, Editura Alma Mater, Sibiu, 2007, p. 2

Planificarea de marketing în turism – concept, necessitate, niveluri și principii

Planificarea de marketing în turism ajută la stabilirea obiectivelor de marketing pe o perioadă determinată, identificând strategiile necesare atingerii obiectivelor și elaborând programe de marketing pentru implementarea lor.

Conform autorilor R.J. Calantone și J.A. Mazanec, procesul planificării devine mult mai complex datorită diversității produselor și a piețelor turistice.

Altfel spus, planificarea de marketing în turism în primul rând îndrumă organizația să găsească răspunsuri la un set de întrebări strâns legate de piață, mediu, competitori. În al doilea rând decide obiectivele de marketing pe o anumită perioadă de timp, precizează strategiile utile îndeplinirii obiectivelor și întocmește programe de marketing pentru realizarea lor.

În ultimul rând, planificarea de marketing în turism recunoaște piețele țintă și garantează mecanismele de evaluare pentru determinarea performanțelor pe care le poate atinge pentru continuarea planificării în viitor.

Planificarea de marketing în turism este un proces complex ce are în vedere particularitățile pieței turistice, precum și diversitatea produselor ce satisfac aceleași nevoi.

J.C. Drăgan și M.C. Demetrescu au afirmat că “ planificarea de marketing nu este doar necesară, dar și inevitabilă, întrucât direcțiile fundamentale ale activităților de marketing, respectiv înclinarea spre consumator, integrarea eforturilor și obținerea profitului nu pot fi implementate coerent și sistematic decât într-un cadru planificat.”

Obiectivele planificării de marketing au evoluat cu trecerea timpului, dovada fiind aceea că în anul 1960 planificarea de marketing avea ca obiectiv doar previziunea cantității activității prin luare în considerera a istoricului evenimentelor, iar în prezent obiectivul îl reprezintă definirea corectă și concretă a domeniului de activitate al întreprinderii, în cadrul căruia concurența este posibilă.

Strategiile și obiectivele de marketing sunt justificate în cadrul planificării de marketing.

În turism, planificarea de marketing îndeplinește trei sarcini importante și anume: stabilește obiectivele de marketing pe o perioadă determinată de timp, stabilește strategiile și politicile necesare atingerii obiectivelor de marketing și întocmește programe de marketing pentru realizarea obiectivelor și a strategiilor.

Referitor la strategiile și politicile de marketing, din multiplele schimbări comportamentale ale consumatorilor, au rezultat strategii noi orientate spre clienți, necesare pentru a le satisface dorințele și nevoile. Pentru a reprezenta strategiile și politicile, se folosesc instrumente precum: internetul, canale de comunicație, politici de comunicare și distribuție, acestea fiind cele mai actuale.

Strategiile și politicile fac referire la mixul de marketing ( politica de produs, politica de preț, politica de plasare sau distribuție și politica de promovare), dar și la trăsăturile specifice turismului, în special ariei turismului de evinimente ( politica de promovare, politica de personal și politica de parteneriat). Principalele intrumente folosite pentru strategiile de marketing turistic, ce se referă la comportamentul consumatorului sunt: mediul de marketing și componentele mixului de marketing. Planificarea în marketingul turistic nu este doar un instrument prin care se atrag mai mulți turiști într-o anumită destinație, ci este un mecanism ce facilitează obiectivele pentru dezoltarea reginală și asigură îndeplinirea acestora.

Avantajele planificării de marketing turistic sunt prezentate în figura următoare.

Figura 1.3. Avantajele planificării de marketing

Sursă: Concepție proprie după A.F. Stăncioiu, Planificare de marketing în turism, Editura Economică, București, 2005, p.15.

Conform lui McDonald , principiile planificării de marketing care vor duce la succes, sunt:

1. dezvoltarea planului strategic din care rezultă ulterior planul operațional

2. departamentul de marketing să fie amplasat cât mai aproape de client șio singură persoană să se ocupe de activitățile de marketing și vânzări

3. marketingul este o atitudine mentală, nu un set de proceduri;

4. organizarea activităților are loc în jurul gruprurilor de clienți

5. efectuarea auditului de marketing foarte riguros și utilizarea instrumentelor precum analiza portofoliului și informații privind ciclul de viață al produsului

6. analiza SWOT trebuie să se focuseze pe segmentele critice pentru afacere și numai asupra factorilor cheie care duc la atingerea obiectivelor

7. oamenii sunt informați cu privire la procesul de planificare

8. planificarea se concretizează în plan

9. obiectivele trebuie prioritizate din punct de vedere al urgenței și impactului;

10. planificarea de marketing trebuie să fie adoptată în legătură cu cultura organizației.

Din cauză că se pune un foarte puternic accent pe stabilirea strategiilor, în planificarea de marketing în turism un element principal îl reprezintă planificarea strategică în marketingul turistic. Planificarea strategică de marketing se referă la procesele prin care o întreprindere caută produsele sau afacerile optime prin concordanța cea mai bună pe care o poate realiza între starea mediului extern de marketing, pe de o parte, și starea mediului intern de marketing, pe de altă parte.

Planificarea strategică în marketingul turistic este definită ca fiind totalitatea activităților prin care întreprinderea își definește sau redefinește misiunea și își precizează obiectivele de marketing pe termen mediu și lung, își elaborează strategiile de marketing și menționează aplicarea acestora în practică și decide procedurile de control și evaluare ale implemenării acestor activități.

De regulă, planificarea strategică de marketing turistic se realizează pe mai multe niveluri. Acestea sunt:

Nivelul organizațional superior, ce se referă la: misiunea firmei, obiectivele generale pe termen lung, portofoliul de activități, strategiile de dezvoltare a organizației și reursele ei. Acest nivel se realizează prin intermediul planului strategic al organizației.

Nivelul unității strategice de afaceri, ce are ca elemente caracteristice: planificarea separată, conducerea distinctă și concurenții proprii. Acest nivel se realizează prin intermediul planului unității strategice.

Nivelul funcțional, ce face referire la funcțiile entității economice, fiind planificate separat pentru fiecare unitate strategică de afaceri următoarele funcții, și anume: funcția de cercetare-dezvoltare, funcția de producție, funcția de reusrse umane, funcția financiar-contabilă și funcția de marketing.

Principalele elementele care caracteriează cuprinsul planificării strategice sunt:

elaborarea portofoliului de afaceri actual și potențial al entității economice

realizarea unei definiri corecte a potențialului de profitabilitate referitor la componentele portofoliului de activitate

identificarea strategiei de dezvoltare a întreprinderii, strategia de marketing ocupând o poziție cu totul specială.

Planificarea de marketing turistic are ca scop identificarea și realizarea avantajului competitive, planificarea strategică de marketing turistic fiind un proces de management care duce la realizarea unui plan de marketing. Planificarea de marketing în turism se realizează cu ajutorul unui plan de marketing.

Planificarea turistică este pusă în aplicare fie la nivel de țară sau regiune, fie la nivel local, implementarea aceseteia parcurgând 5 etape și anume: se analizează situația existentă , se stabilesc obiectivele și strategiile de marketing, se stabilește bugetul de marketing, se elaborează un program de marketing și se realizează controlul și evaluarea corecțiilor cee intervin.

Având în vedere evoluția rapidă a turismului, planificarea turistică trebuie să se concretizeze în planurile strategice atât pe termen mediu, cât și pe termen lung, această concretizare fiind necesară pentru a preîntâmpina impactul negativ cu efecte asupra mediului social, natural și economic al unei zone, regiuni sau destinații turistice.

Planul de marketing – instrument de concretizare a procesului planificării de marketing în turism

Planul de marketing este un document dinamic prin intermediul căruia sunt orientate activitățile de marketing și resursele necesare întreprinderii în vederea atingerii obiectivelor de marketing stabilite.

Este un document dinamic datorită faptului că necesită o revizuire permanentă, ca urmare a modificării factorilor interni și externi. Planul de marketing reiese din planificarea de marketing, acesta cuprinzând obiectivele și strategiile organizației pentru perioade de timp medii sau lungi.

Planul de marketing, în funcție de orizontul de timp poate fi atât strategic ( atunci când orizontul de timp este cuprins între trei și cinci ani ) cât și tactic ( atunci când orizontul de timp este de până la un an). Referitor la practică, mai multe planuri tactice de marketing formează planul strategic de marketing.

Etapele planului strategic de marketing corespund cu etapele planificării de marketing, cu precizarea că etapele planificării definesc componentele planului acestea fiind și mult mai precis detaliate, așa cum reiese din tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Etapele planificării si ale planului

Sursă: A.F. Stăncioiu, Planificare de marketing în turism, Editura Economică, București, 2005, p.29-30.

Etapa I, denumită stabilirea scopului propus, include elemente cu caracter subiectiv și anume: viziunea, misiunea și obiectivele generale.

Expunerea introductivă cuprinde declararea misiunii și viziunea organizației. Misiunea reprezintă obiectivul general al organizației fiind realizată prin intermediul declarațiilor de misiune.

Aceste declarații trebuie să ofere celor interesați anumite răspunsuri la întrebările referitoare la acțiunile, motivațiile, clienții precum și la profilul concurențial al organizației.

Pentru ca misiunea organizației turistice să fie una de succes, pe lângă caracteristicile pe care aceasta trebuie să le îndeplinească și anume: să fie realistă, specifică, motivantă și bazată pe competențele organizației, se mai adaugă o viziune specifică organizației care să reflecte direcții de dezvoltare pe o perioadă de timp cuprisă între 10 – 20 ani. Misiunea organizației este strâns legată și de evoluția mediului extern de marketing al organizației turistice.

Viziunea evidențiază „setul de valori fundamentale, numite valori corportaive, care ghidează organizația ajunsă la maturitate, intr-o manieră similară modului în care viziunea inițială a creatorului de produs și organizație a reflectat valorile fundamentale ale acestuia.”

Stabilirea obiectivelor de marketing în turism, reprezintă acei pași cu ajutorul cărora se stabilește traictoria pentru viitor și punctul în care organizația vrea să ajungă. În literature de specialitate, obiectivele de marketing trebuie să fie SMART( S-specific, M- măsurabil, A- tangibil, R- realist, T- realizabile în timp). Obiectivele de marketing pe care le poate viza organizația turistică sunt legate de:

Vânzările produselor, serviciilor și mărcilor sale. În funcție de perspectiva mediului intern sau extern, întreprinderea poate alege creșterea, menținerea sau reducerea vânzărilor.

Profiturile determinate de vânzările realizate. Ca și în cazul vânzărilor și în funcție de evoluția acestora, entitatea turistică poate opta pentru creșterea, menținerea sau reducerea profiturilor sale.

Cotele de piață. În funcție de evoluția comparativă a propriilor vânzări cu vânzărilor totale, organizația turistică poate alege între obiectivele creșterii, menținerii sau reducerii cotei sale de piață.

Imaginea organizației. În funcție de cercetările de marketing cu accent pe studiul imaginii și ținând cont de obiectivele organizației, aceasta poate alege repoziționarea imaginii, menținerea acesteia, precum și îmbunătățirea imaginii.

Satisfacția consumatorilor. Deși este enumerate ultimul, cu siguanță importanța acestuia îl plasează pe primul loc. Organizația turistică poate alege între creșterea, menținerea sau reducerea nivelului de satisfacție a consumatorilor săi.

Și în turism ca și în celelalte domenii, obiectivele de marketing pot fi exprimate fie sub formă procentuală, fie sub formă absolută, fiind așezate în funcție de orizontul de timp. Astfel, prima categorie de obiective este reprezentată de obiectivele strategice, fixate pe o perioadă de aproximativ 5 ani. A doua categorie de obiective este reprezentată de obiectivele tactice, fixate pe o perioadă de timp de aproximativ 3 ani. Obiectivele operaționale este ultima categorie, fiind fixate pe o perioadă de maxim un an. Obiectivele de marketing în turism se limitează la produsele și serviciile existente pe piețele existente, produsele și serviciile noi pe piețele existente, produsele și serviciile existente pe piețele noi și la produsele și serviciile noi pe piețele noi.

Etapa II, denumită evaluarea situației existente, se referă la mediul de marketing ( audit de marketing, analiza SWOT și stabilirea principalelor ipoteze).

Auditul de marketing este una dintre etapele procesului planificării de marketing care constă în „specificarea, culegerea, măsurarea, analiza și interpretarea datelor și informațiilor referitoare la mediul extern și intern alorganizației”.

Auditul de marketing intern în turism se referă atât la mixul de marketing ( produs, preț, plasare, promovare), cât și la evaluarea potențialului commercial al organizației sau zonei turistice ( tot ce tine de vânzări). Auditul de marketing extern în turism se referă la piață ( structură, tendințe, segmente țintă), concurență ( direct și indirectă) și la analiza factorilor politici, economici, socio-culturali, tehnologici, demografici și ecologici. Deoarece factorii politici, economici, socio-culturali și tehnologici sunt cunoscuți sub numele de factori PEST, analiza cu același nume pentru mediul extern se face asupra pieței și asupra competitorilor.

Analiza SWOT reprezintă îmbinația între elementele mediului intern și cele ale mediului extern. Pentru ca aceasta să fie una de success, trebuie să înceapă cu zona exterioară, însemnând toate elementele ce țin de micromediu( clienții, concurenții, furnizorii și publicul) și macromediu (mediul demographic, economic, tehnologic, cultural, politic și natural) fiind urmată în cele din urmă de zona interioară, ce se referă la ansamblul resurselor ( informaționale, financiare, tehnice și umane).

Primul pas al modelului SWOT este reprezentat de identificarea și evaluarea oportunităților prezente pe piața în cadrul căreia organizația turistică își desfășoară activitatea.Conform specialiștilor J. Pearce și R.B. Robinson oportunitățile sunt definite ca “ situații favorabile importante, semnificative, existente în exteriorul organizației“.

Pasul doi în modelul SWOT este specific identificării și evaluării amenințărilor, definite de specialist ca fiind “ situații nefavorabile, cu un impact potential semnificativ, existente în exteriorul organizației .“

Următorul pas al acestui model realizează trecerea dinspre exeriorul întreprinderii turistice către interiorul acesteia și este reprezentat de identificarea și evaluarea punctelor tari, acestea fiind avantajele pe care le deține o organizație în comparație cu competitorii acesteia.

Ultimul pas al întocmirii analizei îl reprezintă identificarea și evaluarea punctelor slabe ale organizației turistice, acestea fiind deficiențele sau dezavantajele organizației comparative cu competitorii acesteia.

Etapa III este etapa în care se stabilesc obiectivele de marketing despre care am vorbit mai sus, strategiile de marketing, această etapă fiind un mijloc prin intermediul căruia se ating obiectivele de marketing, ajungând sau nu la succesul dorit.

Strategia de marketing se axează pe strategia de piață și conceperea mixului de marketing, cu scopul de a obține avantaje competitive și satisfacerea așteptărilor consumatorilor pe termen lung.

Formularea strategiilor de marketing stabilesc calea prin care se pot atinge obiectivele de marketing. Una dintre cele mai importante componente ale strategiei o reprezintă strategia de piață, a cărei formulare este realizată de câteva criterii ce fac referire la: dinamica mediului de marketing, structurile pieței și poziția organizației turistice, precum și la alternativele de dezvoltare ale organizație.

Strategiile în turism sunt clasificate în funcție de anumite criterii, și anume:

I. În funcție de dinamica mediului de marketing turistic:

1.Strategie pasivă- este utilizată de organizațiile care nu dețin o poziție puternică pe piață și reprezintă variant cea mai eficientă solicitându-i organizației să se adapteze la schimbările din mediul său de marketing.

2.Strategia anticipativă – este utilizată atunci când organizația dorește să își schimbe viziunea față de mediul său de marketing. Este folosită de entitățile turistice care doresc să prevină schimbările ce au loc în mediul de marketing.

3. Strategia activă –este folosită de organizațiile turistice ce dețin titlul de lider pe piața turistică, care pe lângă preocuparea față de anticiparea schimbărilor ce au loc în mediul de marketing, acestea se preocupă și de felul în care să își păstreze poziția pe piață.

II. În funcție de structura pieței și poziția organizației pe piața turistică:

1. Strategia nediferențiată – este una dintre strategiile puțin utilizate pe piața turistică și presupune ca organizația să aibă același conținut al mixului de marketing indiferent de segmentele de consumatori.

2. Strategia concentrată – organizațiile care utilizează această strategie adaptează conținutul mixului de marketing în funcție de un singur segment de consumatori, astfel încât să își crească vânzările, profitul și cota de piață.

3. Strategia diferențiată – estea cea mai costisitoare strategie folosită pe piața turistică și presupune ca organizația care utilizează această strategie să se adreseze tuturor segmentelor de consumatori de pe piață, conținutul mixului de marketing fiind caracteristic fiecărui consummator ce face parte din segmental de piață respectiv.

III. În funcție de alternativele de dezvoltare turistice:

La nivelul piețelor turistice actuale:

1.Strategia de penetrare a pieței turistice-întărește poziția deținută deja pe piață.

2.Strategia de reformulare –aduce îmbunătățiri actualului portofoliului de produse și servicii.

3.Strategia de înlocuire- introduce pe piață noi produse și servicii a căror tehnologii de furnizare și prestare sunt aceleași.

4.Strategia de extindere a liniei de produse și servicii – implică crearea unoi noi linii de produse sau servicii fără să implice schimbări asupra tehnologiilor de furnizare sau prestare.

5. Strategia de diversificare orizontală – presupune oferirea de produse sau servicii noi pe piața turistică a căror tehnologii de furnizare sau prestare sunt diferite de cele actuale.

La nivelul piețelor turistice noi:

1.Strategia de dezvoltare a pieței turistice – se referă la identificarea noilor segmente de consumatori pentru promovarea și vânzarea portofoliu de produse și servicii deja existente.

2.Strategia de extinderii pieței turistice – este utilizată atunci când organizația oferă produse sau servicii îmbunătățite, unor segmente noi de consumatori.

3. Strategia de diferențiere a produselor și de segmentare a pieței – este utilizată atunci când organizația oferă pe piață variante noi ale produselor sau serviciilor, fiind furnizate sau prestate cu tehnologia deja existentă.

4. Strategia de diversificare concentrică – este utilizată atunci când organizația se adresează unor piețe noi, cu produse și servicii noi, iar tehnologia cu care acestea sunt prestate și furnizate este similară cu cea curentă.

5. Strategia de diversificare lateral – este utilizată de organizațiile care decid să înnoiască totul.

Etapa IV constă în repartizarea sumelor alocate fiecărei activități de marketing. Pentru stabilirea bugetului, se poate utiliza:

Metoda procentului aferent vânzărilor ( aplicarea unor procente prețului de vânzare)

Metoda imitării concurenței ( alocarea unei sume cel puțin egale cu cea alocată de concurenți)

Metoda sumei disponibile ( după acoperirea cheltuielilor, se stabilesc sumele disponibile aferente activităților de marketing)

Metoda sumei fixe pe produs sau serviciu

Metoda obiectivelor ( se stabilesc obiectivele representative campaniei promoționale și se determină bugetul afferent pentru îndeplinirea castor obiective).

Etapa V .După implementarea programului de marketing se realizază revizia și controlul planului de marketing prin ansamblul procedurilor menite să asigure atingerea obiectivelor și implementarea strategiilor.

Programul de marketing în turism – parte a planificării de marketing și instrument de implementare a obiectivelor și strategiilor planificării și planului în marketingul turistic

Programul de marketing turistic reprezintă acel instrument de comunicare și control prin care se evidențiază obiectivele și strategiile planificării și planului de marketing turistic, pentru perioadele viitoare punând accent pe detalierea activităților de marketing ce trebuie realizate, pe etapele ce urmează a fi parcurse, pe deciziile ce contribuie la atingerea obiectivelor propuse, dar și pe graficul de Gantt care redă responsabilii cu activitățile de marketing și bugetul alocat fiecărei activități de marketing.

Dacă se referă la primele trei etape ale planificării și anume analiza diagnostic, obiectivele și strategiile de marketing, programul de marketing în turism transpune strategia de marketing a organizației în realități de piață, înfăptuind tocmai rațiunea acesteia.

În marketingul turistic, programul de marketing are o importanță deosebită în ceea ce privește definirea obiectivelor, a strategiilor și alocării eficiente a resurselor necesare îndeplinirii diferitelor activități, fiind un instrument important atât pentru planificare cât și pentru plan.

De regulă, programul de marketing se realizează pentru fiecare element al mixului de marketing, adică pentru cei 4 P ( produs, preț, plasare ( distribuție ) și promovare).Ca urmare a faptului că marketingul turistic este o ramură a marketingului serviciilor, în turism pe lângă cei 4P enumerați mai sus, este necesar să se țină cont și de caracteristicile marketingului serviciilor și anume: parteneriatul, personalul ce prestează servici, împachetarea ( combinarea) serviciilor și programele turistice.

Programele de marketing sunt corespunzătoare fiecărui obiectiv sau strategie deja stabilite. Astfel programele pentru elementele mixului de marketing sunt:

Programul de marketing pentru produsul turistic – se utilizează atât pentru dezvoltarea produselor turistice cât și pentru diversificarea acestora. După faza în care organizația își alege piața țintă pe care o să acționeze, devin prioritare în cadrul programului deciziile legate de mixul de produs, fiind realizată o analiză a produselor organizației în corespondeță cu piețele țintă.

Programul de marketing pentru prețul turistic – trebuie să analizeze în detaliu politica de preț, comparând prețurile organizației cu cele ale cincurenților direcți.

Programul de marketing pentru distribuție ( plasare) – are în vedere conținutul canalului de distribuție, dar și modul de obținere a avantajului competitiv.

Programul de marketing pentru promovare – trebuie să prezinte poziționarea pe piața țintă prin intermediul obiectivelor, conținutului, mesajului și bugetului alocat.

Programul pentru parteneriate – se referă la posibilitatea de creștere și dezvoltare a opțiunilor consumatorilor, având în vedere componentele parteneriatului și dimensionarea corespunzătoare.

Programul pentru personalul prestator de servicii – are în vedere, fidelitatea, profesionalismul, implicarea și motivarea personalului, acestea fiind elementele cheie ale succesului unei organizații turistice în atragerea turiștilor.

Programul pentru împachetare ( combinarea) serviciilor – se referă la elementele cheie pentru satisfacerea dorințelor consumatorilor, fiind varianta prin care se diminuează efectele negaive ale produsului turistic.

Rolul programului de marketing pentru activitatea realizată reiese îndeosebi din următoarele:

Asigură încadrarea în timp a întregului demers

Asigură alocarea eficientă a resurselor implicate în activitățile de marketing

Asigură comunicarea între factorii implicați în planificare și plan

Asigură controlul activităților pentru îndeplinirea obiectivelor propuse

Asigură efectuarea din timp a corecțiilor atunci când este cazul

În literature de specialitate programele de marketing în turism sunt clasificate după următoarele criterii:

Figura 1.4. Clasificarea programelor de marketing

Sursă: Concepție proprie, după M.Diaconu, Strategii și politici comerciale în turism și industria ospitalității, Pitești, 2015, p.77 – 78

În opinia autorului C. Lefter, etapele elaborării programului de marketing sunt următoarele:

Realizarea unei cercetări complexe asupra condițiilor care precizează întocmirea stabilindu-se prin culegerea unor date cunoscute ca fiind reprezentative pentru obiectul programului și modul în care resursele întreprinderii vor fi folosite.

Selecționarea obiectivelor programului de marketing ținând cont de analizele realizate în prima etapă și de capacitățile întreprinderii în comparație cu exigențele pieței.

Determinarea planului de acțiuni prin cunoașterea ansamblului de activități care asigură îndeplinirea obiectivelor finale ale programului și coordonarea acțiunilor, astfel încât întregul program să se încadreze în termenul de timp stabilit.

De obicei, structura programului de marketing include următoarele părți:

Expunearea introductivă – include viziunea generală a actorilor din turism și constă în rezumarea obiectivelor și clarificarea strategiei programului.

Cercetarea conjuncturii pieței – cu privire la piața țintă, la concurență ( strategii utilizate, calitatea serviciilor oferite ), la comportamentul de cumpărare al consumatorilor, la micromediu, dar și la oportunitățile și amenințările la care actorii din turism pot fi supuși.

Stabilirea obiectivelor de marketing

Alegerea strategiei de marketing – prin luarea deciziilor cu privire la factorii care conduc către succesul strategiei adoptate și la implementarea mixului de marketing.

Redactarea tacticii – ce urmează să fie concretizată în planuri, prin care programul de marketing este pus în practică.

Elaborarea bugetului necesar- cu care se încheie elaborarea programului de marketing și care precizează veniturile în aport cu volumul vânzărilor și cheltuielile în raport cu costurile necesare.

Controlul gradului de îndeplinire a obiectivelor și evaluarea rezultatelor finale comparative cu cele estimate la început.

Controlul programului are scopul de a stabili realizarea în orizontul de timp prevăzut a obiectivelor. Cuprinde două etape și anume: controlul întocmirii programului de acțiuni (care urmărește corectitudinea definirii obiectivelor, disponibilitatea resurselor allocate fiecărei activități, stabilirea duratei fiecărei activiăți) și controlul executării programului ( care urmărește respectarea duratelor activităților).

Programul de marketing are un caracter unic datorită faptului că în fiecare etapă de elaborare nu se repetă condițiile. Având în vedere caracterul aleator al viitoarelor condiții, programul de marketing trebuie să fie suplu, pentru o corectare sau o înlocuire rapidă dacă acesta este ineficient, evoluția sa fiind verificată permanent pentru a face realizabilă adoptarea soluțiilor pentru diferite împrejurări.

Pentru elaborarea programului de marketing, cea mai utilizată metodă o reprezintă diagrama Gantt. Aceasta a fost elaborată în anul 1971 de către Henry L. Gantt, cu scopul de a facilita programarea în timp a producției și controlul derulării acesteia, având în vedere factorul timp.Diagrama Gantt reprezintă o matrice în care , pe partea orizontală se notează timpul exprimat în zile, săptămâni, luni, iar pe partea verticală se trec activitățile. Trebuie să aibă în vedere: specificarea componentelor mixului de marketing, piața, specificarea sarcinilor, responsabililor, costurilor și a bugetului aferent, dezvoltarea planurilor de acțiune, precum și monitorizarea si evaluarea programului.

Prin această diagramă, se determină durata totală a programului de marketing, identificarea activităților care nu sunt încadrate în orizontul de timp stabilit și stabilirea corecțiilor necesare. Diagrama Gantt se redă utilizând prin programului Excel sau Word din cadrul pachetului Microsoft Office sau printr-un software specializat în managementul de proiect, și anume Microsoft Project.

Tabelul 1.2. Model Diagramă Gantt

Sursă : A.F.Stăncioiu, Planificarea de marketing în turism, Editura Economică, București, p. 133.

Eficiența programului de marketing poate fi conturată de modul de îndeplinire al obiectivelor și de realizarea analizei comparative a veniturilor și cheltuielilor efectuate din vânzări. Eficiența este privită atât cantitativ, cât și calitativ.

Din punct de vedere cantitativ eficiența programului se exprimă prin indicatori ce se pot măsura ( vânzările, cota de piață, numărul consumatorilor), iar din punct de vedere calitativ eficiența programului se exprimă prin indicatori precum imaginea produsului sau serviciului turistic, notorietatea, gradul de satisfacție al clientului, fidelidatea clientului, acești indicatorii fiind și diferența dintre eficiența economică și cea a programului de marketing.

Cu alte cuvinte, “programul de marketing trebuie să asigure recenzarea permanentă a diferiților agenți economici precum: clientul sau consumatorul, organizația, deținătorul de capital, personalul prestator de servicii și pe baza valorificării informației în structurile lor, să asigure maximizarea profitului prin determinarea realistă a dimensiunilor fiecărei acțiuni, în raport cu cerințele pieței și cheltuielilor pe care urmează să le suporte agentul economic.”

CAPITOLUL 2

CARACTERIZAREA TURISTICĂ A ZONEI ARGEȘ – PRAHOVA

Potențialul natural și antropic al zonei turistice Argeș – Prahova

Potențialul natural

Zona Argeș – Prahova, este o regiune turistică foarte cunoscută și bine conturată având un caracter complex. Cuprinde totalitatea dealurilor aflate între cunoscutele râuri Topolog și Prahova, sudul munților limitrofi ( ca de exemplu Prahova), dar și orașele aflate în contact cu câmpia, precum Pitești, Ploiești și Târgoviște.

Principalele caracteristici ale zonei tristice Argeș – Prahova sunt legate de:

Ansamblul condițiilor naturale, favorabile pentru desfășurarea unei intense și permanente activități de turism în forme variate

Numeroasele obiective culturale, economice, istorice, legate de o dezvoltare îndelungată de locuire pe aceste împrejurimi

Accesibilitatea avantajată de rețeaua drumurilor modernizate, care străbat zona în aproape toate direcțiile, dar în mod deosebit în lungul văilor principale, unele culoare de vale fiind suportul axelor turistice

Regiune populată în care valoarea densității este de aproximativ 180 de locuitori/ , precum și o regiune cu așezări numeroase, cele mai multe fiind orașe.

Manifestarea numeroaselor centre turistice înregistrate într-o rețea turistică care concentrează activitatea întregii regiuni( în sud: Ploiești, Pitești și Târgoviște; în nord și centru: Curtea de Argeș, Sinaia ,Câmpulung, Bușteni, Predeal, aceasta aparținând județului Brașov, dar fiind situată pe Valea Prahovei)

Amplasamentul în primul rând între București și bazinele Prahovei și Argeșului, iar în al doilea rând, amplasamentul între bogățiile naturale precum: Munții Făgăraș, Bucegi, Iezer, ce dețin un bogat și important patrimoniu turistic ce asigură în mod permanent desfășurarea formelor variate de turism.

Potențialul natural al zonei Argeș – Prahova, este subliniat în primul rând de diversitatea peisajelor aflate la contactul cu spațiul montan și din regiunile de deal, iar în al doilea rând potențialul natural este valorificat de obiectivele ce fac parte din relief, hidrografie și vegetație.

Relieful zonei turistice Argeș – Prahova

În punctul sudic al zonei turistice Argeș – Prahova, există multiple sectoare de văi strâmte, ce au caracter de chei, precum: Dâmbovița, Prahova și Râul Târgului.

Rama montană a acestei zone include munții Piatra Craiului, Făgăraș, Bucegi și Iezer.

Muntii Piatra Craiului, fac parte din județul Argeș doar prin partea lor sudică, fiind un lanț muntos calcaros situat în partea de sud-vest a Carpaților Orientali, dar care de drept aparține Carpaților Meridionali, aflându-se în nord-estul acestora.

Din punct de vedere petrografic, Munții Piatra Craiului sunt o „lamă” tăioasă și abruptă compusă din de roci metamorfice, în special din roci calcaroase, având o lungime de aproximativ 24-26 km și o lățime de aproximativ 6-8 km. Pereții verticali, ce au o înălțime cuprinsă între 400-650 m, s-au format datorită stratificării calcarelor pe orizontală.

Vârful “La Om“ este altitudinea maximă a Pietrei Craiului 2.238 metri, fiind cunoscută și sub denumirea de Piscul Baciului. Masivul deține multiple piscuri cu altitudini de peste 2.000 de metri, printre care enumerăm: vârful Țimbalul Mare (2.177 m ), vârful Ascuțit (2.150 m) și vârful Padina Popii (2.018 m).

Cele mai importante fenomene carstice din Masivul Piatra Craiului sunt reprezentate de Cheile Dâmbovicioarei și Peștera Dâmbovicioarei, fiind spectaculoase prin peisajul de care sunt înconjurate și prin verticalitatea pereților abrupți.

Zona în care este poziționat Masivul Piatra Craiului, beneficiază de vegetație diversificată și bogată, având rarități precum: floare de colt, garofița Pietrei Craiului și sângele voinicului.

Înființată în anul 1938, Rezervația Naturală Piatra Craiului înglobează peste 1.200 de hectare din Masivul Piatra Craiului.

Muntii Făgăraș, se întind între curmătura Tămașu în est și valea Oltului în vest, pe aproape 70 de km lungime.

Din acest masiv ce se prezintă sub formă de creastă principală, se desprind numeroase culmi laterale atât spre nord, cât și spre sud. Spre nord, partea abruptă are o altitudine de aproximativ 2000 m, coborând pe o distanță de 10 km.Spre sud, culmile au o pantă mai lină (Scărișoara Olanului, Zarna) având o lungime cuprinsă între 30 – 40 km.

În Munții Făgăraș se întâlnesc cele mai mari altitudini din România și anume: vârful Moldoveanu cu o altitudine de 2.544 m și vârful Negoiu cu o altitudine de 2.535 m. Datorită altitudinilor prezentate anterior, un renumit geograf francez cu numele de Emmanuel De Martonne intitulează Meridionalii ca fiind „Alpii Transilvaniei”.Fiind supranumiți și „Alpii Transilvaniei”, Masivul Făgăraș se arată ca un zid imens fiind delimitat la nord de Depresiunea Făgărașului, la sud de prezența depresiunilor Brădetu, Jiblea, Câmpulung și Arefu, spre vest sunt mărginiți de Defileul Oltului, iar spre est de Dâmbovița și Bârsa Grosetului.

Munții Făgăraș dețin o suprafață totală de peste de 3.000 , fiind de 10 ori mai mari decât suprafața Munților Bucegi (300). Masivul Făgăraș cuprinde 8 vârfuri cu altitudini ce depășesc 2.500 m, astea sunt: vârful Moldoveanu – 2.544 m, vârful Negoiu – 2.535 m, vârful Vistea Mare – 2.527 m, vârful Lespezi – 2522 m, vârful Cornul Căltunului – 2.517 m, vârful Vânătoarea lui Buteanu – 2.507 m, vârful Hartopu – 2504 și vârful Dara – 2500 m), 42 de vârfuri cu peste 2400 m și aproximativ 150 vârfuri de peste 2300 m.

Muntii Iezer se află între cursurile superioare ale râurilor Dâmbovița și Doamnei. Dețin culmi înalte care depășesc altitudinea de 2.300-2.400 m, și se sprijină pe doi piloni masivi precum: vârful Păpușa – cu o altitudine de 2.391 m și vârful Iezerul Mare – cu o altitudine de 2.462 m din ale căror creste reiese complexul montan cu denumirea de Iezer. Munții Iezer înglobează două compartimente și anume:

Compartimentul Iezerul Mare, care este compartimentul de apus al munților Iezer, poziționat la baza râului Târgului și compartimentul Păpușa, care este compartimentul de răsărit, poziționat lângă râul Dâmbovița.

Munții Bucegi sunt situați în cadrul Carpaților Meridionali, fiind delimitați : la nord de culoarul Râșnovei, la sud de Subcarpații Ialomiței, la est de Valea Prahovei iar la est de culoarul Rucăr – Bran în vest, ocupând în total o suprafață de circa 300 km.

Altitudinile Munților Bucegi depășesc 2.500 m, altitudinea maxima aflându-se în Vârful Omu de 2.505 m, fiind cea mai mare din Munții Bucegi și una dintre cele mai mari din Carpații României.

Ramura orientată spre Prahova înglobează munți cu altitudini de peste 2.000 m precum: Munții Jepii Mari – cu altitudinea de 2.071 m, Munții Jepii Mici – cu o altitudine de 2.143 m, Munții Obârșia – cu o altitudine de 2.480 m , Munții Bucura – ce au o altitudine de 2.501 m și Munții Caraiman – ce au o altitudine de 2.384 m.

Ramura vestică este desprinsă din vârful Omu, și conține munți precum: Munții Bătrâna – cu o altitudine de 2.181 m, Munții Strunga Mare – ce au o altitudine mai mare de 2.089 m și Munții Doamnele – ce au o altitudine de 2.402 m.

În masivul Bucegi, sunt prezente numeroase rezervații naturale printer care: Parcul Natural Bucegi cu o suprafață de aproximativ 32.624 hectare, Peștera Babele și Marea Rezervație cu o suprafață de aproximativ 6.680 hectare.

Principala atracție din Munții Bucegi este Sfinxul, care reprezintă un cap uman, așezat la o altitudine de 2.216 m. Acesta are o dimensiune de 12 metri lățime și 8 metri înălțime și este rezultat din procesul de eroziune eoliană și a solului.

Hidrografia zonei turistice Argeș – Prahova cuprinde un număr mare de: lacuri, râuri și izvoare minerale. Pe unele dintre râurile mari, ca de exemplu Argeș, Prahova, Râul Doamnei, Dâmbovița și Ialomița, au fost realizate baraje de acumulare a unor lacuri. Lacul cel mai mare din zona Argeș – Prahova, este Vidraru, cu o lungime de 14 km, după care urmează Cerbeni, Zigoneni, Curtea de Argeș, Budeasa, Bascov, Ștefănești și Călinești.

Râul Argeș este afluent al Dunării și având o suprafață de 12.550 . Prin intermediul celor doi afluenți ai săi, Capra și Buda, râul Argeș izvorăște din culmea central –vestică a Munților Făgăraș. Acest râu are străbate Dealurile Argeșului, Muscelele Argeșului, precum și multe subzone ale Câmpiei Române. Afluenții principali ai râului Argeș sunt: Râul Doamnei, Dâmbovița, Sabar, Neajlov și Vâlsan.

Dâmbovița este râul sudic al României, cu o lungime de 268 km, și care izvorăște din nordul Munților Iezer, de la o altitudine de 2.240 m Râul Dâmbovița străbate zona depresionară Rucăr – Dragoslavele, Câmpia Română, capitala României, București și desparte Subcarpații Ialomiței de Piemontul Candești și Muscelele Argeșului. Principalii afluenți ai râului Dâmbovița sunt: Ilfov, Dâmbovicioara, Colentina și Calnau.

Principalele rauri care constituie bazinul Prahovei sunt Prahova, Doftana , Teleajenul, Varbilaul si Cricovul Sarat

Prahova este colectorul cel mai mare de apă, din județul Prahova, ce are o lungime de 184 km și care izvorăște din Predeal, având ca afluenți principali râurile: Cerbu, Azuga, și Izvorul Dorului.

Râurile principale care alcătuiesc bazinul Prahovei sunt următoarele: Doftana, Teleajenul, Cricovul Sărat și Varbilaul. Dintre acestea, cel mai mare este râul Teleajenul care se

întinde pe o lungime de 119 km. Cricovul Sărat are o lungime de 83 km , iar Doftana are o lungime de 50 km.

Lacul Capra este un lac glaciar, situat în centrul Munților Făgăraș, în județul Argeș, la o altitudine de 2.241 m. Este amplasat la o distanță de aproximativ 45 km de Cabana Bâlea Lac. Valoarea adâncimii este de 11 metri. Lângă acest lac, se întâlnește un monument ridicat în anul 1963, în numele unor alpiniști ce s-au stins din viață în urma unei avalanșe.

Pe principalele cursuri ale râurilor care străbat porțiunile abrupte de la limita Subcarpaților, s-au format cascade deasupra unor praguri.Principalele cascade incluse în zona turistică Argeș – Prahova sunt următoarele:

Cascada Capra este amplasată în județul Argeș, pe marginea Șoselei Naționale Transfăgărășan, la o altitudine de 1.690 metri.

Poziționarea acesteia este realizată între Cabana Capra și Lacul Bâlea, iar apa cascadei vine din Lacul Capra ( 2.241 m). Secretul acesteia în ceea ce privește rezistența pe timpul geros, reiese din debitul foarte mare de apă.

Cascada Caraiman este amplasată în județul Prahova, pe versantul opus al Văii Jepilor, între stațiunea Bușteni și Cabana Caraiman, la o înălțime de aproximativ 1.700 metri. Elementul ieșit din comun în cadrul acestei cascade, este Crucea Eroilor Neamului, monument ridicat de către Regina Maria, pentru eroii români ce au murit pentru țară în Primul Război Mondial.

Vegetația zonei turistice Argeș – Prahova, acordă o notă deosebită peisajului , având valențe diferite în turism, fiind influențată de înălțimile ridicate, astfel că se disting următoarele zone de vegetație: zona de silvo – stepă, zona alpină și zona pădurilor. În zona alpină se întâlnesc pajiști secundare, iar la o înălțime ce depășeste 1.800 metri se întânesc pajiști cu subalpine și alpine.Zona pădurilor își face apariția în apropiere de mediul urban, cu pâlcuri de păduri quercienee, ce sunt folosite ca zone de weekend. În apropierea orașelor, de la contactul cu câmpia sunt pâlcuri de păduri de quercinee folosite ca locații de week-end. Pădurile de foioase sunt întâlnite în dealuri și munți, la o altitudine mai mică de 1.000 metri, iar pădurile de conifere s sunt întâlnite la altitudini de peste 1.100 metri. Se întâlnesc specii diferite de flori precum: garofița de munte, floarea de colț, bujorul de munte, iedera albă, panseluța de munte.

Fauna zonei turistice Argeș – Prahova este una bogată, formată din diferite specii precum:

*mamifere: ursul brun, jderul, râsul, mistrețul, vulpea, căprioara, cerbul, lupul, iepurele.

*păsări: mierla, cintezoi, șoimul, uliul, ciocănitoarea, cojoaica de munte, cocoșul de munte și acvilă de pădure.

*reptile: gușterul,sopârla de stâncă, salamandre și rareori vipera.

Potențialul antropic

Zona turistică Argeș – Prahova include numeroase obiective turistice culturale, istorice și religioase. Printre cele mai importante enumerăm:

Transfăgărășan este a doua cea mai înaltă șosea din România și de pe continentul European, ce înglobează numeroase serpentine periculoase, ajungând la o altitudine de 2.034 metri. Impresionanta șosea face parte atât din județul Argeș, cât și din județul Sibiu, poziționându-se chiar în centrul munților Făgăraș, pe o lungime de 91,5 km, fiind împărțit în două benzi de circulație. A fost construită pentru a face trecerea dintre Transilvania și Muntenia, folosindu-se 290 de zidărie, 1,5 milioane de terasamente, 830 lucrări transversale și 27 de poduri și viaducte. Șoseaua începe după ieșirea din localitatea Arefu din județul Argeș și se termină în localitatea Cârțișoara din județul Sibiu.

Barajul Vidraru a fost întemeiat în anul 1965, pe râul Argeș, fiind primul baraj din țară, având o suprafață de 870 de hectare și conține 465 milioane de apă. În urma construcției ce s-a întins pe o perioadă de 5 ani, a rezultat un baraj cu o înălțime de 166,60 metri, iar lungimea coronamentului este de 305 metri. Structura barajului formată din beton, se sprijină pe versanții munților Pleașa și Vidraru, iar apa lacului se folosește pentru a produce energia electrică, acest lucru fiind posibil cu ajutorul turbinelor din interiorul barajului. Din cauză că barajul ajută la producerea energiei, în apropierea acestuia, este amplasat monumentul electricității, ce are chipul lui Prometeu, ce și care ridică semnul energiei electrice, acesta fiind opera sculptorului Constantin Popovici. Vidraru colectează apele următoarelor râuri: Râul Doamnei, Valea lui Stan, Vâlsanul și Cernatul, Buda și Capra.

Mânăstirea Curtea de Argeș este amplasată în localitatea cu același nume, din județul Argeș. A fost construită în anul 1514 în vremea domnitorului Neagoe Basarab și a durat 3 ani, finalizaându-se în anul 1517. Construcția Mânăstirii este corelată cu legenda meșterului Manole, care spune că pentru a înălța lăcașul de cult, domnitorul a selectat cei mai pricepuți meșteri, însă ceea ce era construit ziua, noaptea se dărâma. După ceva veme, Manole conform unui vis, a fost nevoit să o zidească pe minunata sa soție, Ana pe latura sudică a mânăstirii. Astfel, construcția a rezistat, iar domnitorul Neagoe Basarab fiind foarte impresionat de splendoarea mânăstirii, a poruncit ca scările care duceau către acoperiș să fie luate, întrucât meșterii să rămână acolo și să construiască o altă mânăstire mai frumoasă. Manole, și-a construit un fel de aripi din sită, pentru a zbura, însă acesta s-a prăbușit, în locul accidentului formându-se un izvor, pe care îl întâlnim și azi în curtea mânăstirii, simbolizând lacrimile meșterului. Mânăstirea Curtea de Argeș înglobează în interiorul său, rămășițele Regilor Carol I și Ferdinand și ale reginelor Maria și Elisabeta, precum și moaștele Sfintei Filofteea, părți din moaștele Muceniței Tatiana, Evanghelia Învierii din Sâmbăta Mare, dar și puțile părți din moaștele Sfinților Vach și Serghie. În decursul timpului, Mânăstirea a trecut prin lucrări de restaurare, forma pe care o are în prezent fiind data de francezul arhitect Andre Lecomte du Nouv împreună cu arhitectul roman Gabrielescu Nicolae în jumătatea a doua a secolului XIX. Ahitectura sa este unică, îmbinând marmura arhipeleagurilor grecești cu calcarul de Albești, Mânăstirea Curtea de Argeș este cotată ca fiind Mânăstirea cu cea mai impresionantă arhitectură și legendă din România, și una dintre cele mai frumoase din țară. Foarte mulți străini apreciază construcția, analizează în detaliu arhitectura și fotografiază fiecare colțișor.

Mânăstirea Cotmeana este amplasată în comuna cu același nume, în județul Argeș, fiind cotată drept mânăstirea cea mai veche ce aparține de Țara Românească. Conform unui număr mare de cercetători care au studiataceastă mânăstire, anul construcției nu este cunoscut, însă se presupune că mânăsirea Cotmeana este o ctitorie ce aparține de Vladislav Vlaicu, mai exact construită până în anul 1290. Ulterior, construcția a fost refăcută de Mircea cel Bătrân în perioada 1387- 1389, iar după restaurările din anii 1922–1924, realizate de Direcția Monumentelor Istorice s-au descoperit forme originale ale construcției. Arhitectura din exteriorul mânăstirii este realizată din cărămidă, însoțită de discurile colorate din ceară, folosite pentru prima data în design. Mânăstirea deține cel mai vechi clopot de pe teritoriul Țării Românești, care conform istoriei a fost dăruit în anul 1385 de jupânul Dragomir. Mânăstirea îngglobează două hramuri: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, ( 29 august) și Buna Vestire ( 25 matie), iar noua biserică construită lângă cea veche de către Episcopul Calinic părintele Stareț Ioasaf în anul 2005, sărbătorește hramul Acopeământul Maicii Domnului la data de 1 octombrie. Cercetătorii arheologi au descoperit pe ținutul mânăstirii un tezaur de monede din aur care se află acum expus în cadrul Muzeului Județean Argeș, fiind puse în valoare în incinta muzeului pentru a fi apreciate de turiștii români și străini.

Cetatea Cetățuia sau castelul Poenari a fost construit/ă în anul 1453, în comuna Arefu din județul Argeș, în apropiere de barajul Vidraru. Întemeietorul acesteia a fost voievodul Negru Vodă, care a construit cetatea pentru a delimita partea nordică a Țării Românești. Ulterior,cetatea devenit proprietatea lui Vlad Țepeș, pe care a folosit-o ca a doua sa locuință, dar și ca refugiu față de otomani. Legenda acestei cetăți spune că soția lui Țepeș, care se afla în pericol în fața otomanilor, a preferat să se arunce de pe unul dintre zidurile cetății. Pentru că trupul său s-a zdrobit de stâncile cetății, și s-a format o baltă de sânge, cetatea mai este cunoscută și sub denumirea de Râul Doamnei. Pentru a ajunge sus, la cetate, este nevoie a se urca 1480 de trepte, după care, efortul este răsplătit cu priveliștea Munților Făgăraș, Barajului Vidraru, Cheilor Argeșului și nelipsita Curtea de Argeș. Cetatea deține 5 turnuri de pază, iar ahitectura este realizată din cărămidă, pereții având aproximativ 3 metri grosime.

Conacul Brătienilor de la Florica se află în orașul Stefănești din județul Argeș, din domeniul Florica, și se regăsește în topul celor mai frumoase domenii boierești din țară. În acest conac a trăit familia Brătianu, una dinre cele mai importante familii din România. Membrii acesteia fiind implicați în politică, au devenit prim-miniștrii, iar Ion și Ionel, tată și fiu au avut un rol primordial în formarea și dezvoltarea României moderne. Conacul a fost construit de cei doi, Ion Brătianu activând în multe activități alături de fiul său Ionel Brătianu. Opera celor doi Brătieni, a devenit o reședință boierească, în cadrul căreia se confruntau și ulterior se adoptau numeroase decizii referitoare la istoria țării. Despre domeniul Florica putem afirma faptul că este compus din: cramă, capelă, fermă, conac și un observator astronomic.

Muzeul Județean Argeș este localizat în centrul orașului Pitești, din județul Argeș și datează din anul 1928, an în care și-a început activitatea muzeală. În anul 1977, a devinit prima instituție muzeală din România și din sud- estul Europei, ce avea ca obiectiv prioritar răspândirea informațiilor privind conservarea mediului. Arhitectura muzeului, începe cu un hol de onoare, prezent pe ambele etaje, cu trepte din marmură și coloane imense cu zidărie de stuc, ce imită marmura. În interiorul muzeului se întâlnește istoria Țării Românești, precum și diferite descoperire arheologice cum ar fi: monede, obiecte de cult, dar și prima expoziție ecologică din țară. Muzeul Județean este împărțit în 4 mari secții și anume: secția de istorie-în care se află: cabinetul numismatic, expoziții de istorie și muzeul sportului argeșean; secția științele naturii – în care se află: expoziția de ecologie și florile de mină; secția de artă – în care se află expoziția Națională de Artă Nativă și secția planetariul. Muzeului Județean Argeș îi aparțin și: Expoziția memorial Dinu Lipatti din Ciolești, Rezervația și Muzeul Arheologic Castrul Român Câmpulung, Casa Memorială a lui Liviu Rebreanu și Cetatea Poenari.

Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din Golești este primul muzeu din România dedicat în mod deosebit domeniului ocupațiilor poporului roman, și al treilea muzeu din România ca reprezentare și importanță națională. A fost întemeiat de Regele Carol al II-lea, în anul 1939 sub denumirea de Muzeul Dinicu Golescu, având ca activitate reprezentarea expozițiilor ce reflectau civilizația și cultura argeșeană, dar și istoria familiei regelui. Încăde la intrare se observă Fântâna lui Golescu și zidul înalt cu cele 4 turnuri de apărare. În curtea muzeului, își face apariția un frumos conac, în interiorul căruia turiștii admiră mobila, tablourile, și obiectele de valoare ale fraților Golești, toate acestea fiind din secolul al IXX-lea. Totodată originalitatea conacului este data de încăperea unde se află baia turcească, o construcție unică în România, întemeiată în anul 1784.

Crucea de pe Caraiman este amplasată în vârful Caraiman, din orașul Bușteni, județul Prahova, la o altitudine de 2.291 m, fiind obiectivul cu cel mai ridicat grad de notorietate de pe Valea Prahovei și un simbol national al României. Este construită în perioada 1926-1928, din dorința Reginei Maria, în numele eroilor căzuți pe fronturile de luptă, în Primul Război Mondial. Crucea a intrat în anul 2014 în Cartea Recurdurilor, fiind cotată drept cea mai înaltă cruce din lume, având o înălțime de 39,30 metri și lățimea de 14 metri. Conform Guinness World Records, în anul 2014 a fosr verificată de specialiști, iar din urma acestei evaluări a relevat faptul că este unică în lume atât din punct de vedere al amplasamentului, cât și din dimensiunile acesteia.

Castelul Peleș este poziționat în orașul Sinaia, din județul Prahova, construit la ordinul Regelui Carol I, în anul 1875 și finalizat în anul 1914. Castelul Peleș este o capodoperă de artă, ce are o arhipectură foarte sofisticată, fiind o destinație turistică importantă atât la nivelul României, cât și la nivelul Europei. În interiorul castelului se disting diferite destinate unor activități diferite, ce atrag atenția turiștilor încă de la intrare, impresionându-i prin bun gust și prin lux.

Castelul Peleș este considerat una dintre cele mai impunătoare construcții de natură istorică din țară, ce are caracter unicat, fiind prin intermediul valorii sale artistice, și unul dintre cele mai frumose și importante castele din Europa.

Salina Slănic Prahova se află într-o stațiune balneoclimaterică, în orașul Slănic din județul Prahova și este cotată ca fiind una dintre cele mai mari saline de pe continetul European. Este alcătuită din 14 încăperi ce au forma unui trapez.Pătrunderea în mina, la o adâncime de 208 metri, se face cu ajutorul celor două lifturi cu durată de deplasare de maxim 3 minute. Indiferent de anotimp, în salină, temperature este de 12 grade Celsius, constantă pe tot parcursul anului. Aerul din salină conține ioni de natriu, fiind benefici în tratarea afecțiunilor respirațorii.

Mânăstirea Sinaia face partee din orașul cu același nume din județul Prahova, iar construcția a început în 1690 și a durat 5 ani. Arhitectura stilului brâncovenesc transformă mânăstirea într-o capodoperă. Legenda mânăstirii spune că în timpul unei vizite în Ierusalim, pe Muntele Sinai, Mihail Cantacuzino, a rămas impresionat de o mânăstire ortodoxă, iar ajuns acasă,a cerut construirea unei mânăstiri, a cărei denumire poartă numele Muntelui Sinai.

Circulația turistică a zonei Argeș – Prahova

La nivelul zonei Argeș – Prahova circulația turistică este reprezentată de numărul turiștilor autohtoni și străini care ajung în această zonă. Așadar, potrivit datelor anunțate de Institutul Național de Statistică, în anul 2016 au fost înregistrate 600,5 mii sosiri ale turiștilor români și 112 sosiri ale turiștilor străini. Numărul înnoptărilor este mult mai mare decât cel al sosirilor, astfel că în anul 2016 a fost înregistrat un număr de 249.1 mii străini care înnoptează în această zonă turistică și 1.193.900 turiști români care înnoptează în această zonă. Numărul turiștilor români este de aproximativ 2 milioane din totalul populației de aproximativ 19,3 milioane locuitori, ceea ce înseamnă că în zona turistică Argeș – Prahova ajung turiști în pondere de aproape 10% din totalul locuitorilor din țară.

Din totalul turiștilor ajunși pe teritoriul acestei zone turistice, în 2016, un număr semnificativ de 432.1 mii turiști ajung în județul Prahova, preferatele locații fiind: Sinaia ce înregistrează 215.862 sosiri, Ploiești cu un număr de 47.954 sosiri și Bușteni cu un număr de 59.369 sosiri, iar restul turiștilor aleg și alte locații.

Tabel 2.1: Numărul de sosiri ale turiștilor în Argeș

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Din tabelul de mai sus, reiese faptul că în județul Argeș, circulația turistică referitoare la segmentul turiștilor români din anul 2016 a fost cu 6.8 mii de turiști mai mare decât în anul 2015, iar circulația turistică referitoare la segmentul străinilor a înregistrat o diferență de 6.3 mii de turiști în plus în anul 2016, fapt ce denotă o creștere ascendentă.

Tabel 2.2: Numărul de sosiri ale turiștilor în Prahova

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Conform tabelului de mai sus, este vizibilă tot o creștere ascendentă, argumentul fiind acela că în anul 2016 au ajuns cu 40.2 mii mai mulți turiști români în județul Prahova față de anul anterior acestuia. Referitor la turiștii străini, nu este o creștere foarte semnificativă, diferența fiind de 200 de turiști, în plus în anul 2016.

Tabel 2.3: Numărul de înnoptări ale turiștilor în unitățile de primire din Argeș

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Potrivit tabelului de mai sus se observă faptul că înnoptările turiștilor români în zona Argeș – Prahova sunt mult mai mari în anul 2016, având cu 4.1 mii de înnoptări mai multe decât în anul 2015, însă nu depășesc numărul înnoptărilor turiștilor străini care au înregistrat o diferență semnificativă în anul 2016, fiind cu 14.1 mii înnoptări mai mult pe segmental turiștilor străini.

Tabel 2.4: Numărul de înnoptări ale turiștilor în unitățile de primire din Prahova

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Ceea ce reiese din tabelul 2.4, este creșterea ascendentă cu diferențe colosale positive pentru ambele segmente de turiști vis-à-vis de înnoptările acestora. Astfel, în 2016 în segmental turiștilor români s-au înregistrat cu 57.7 mii de înnoptări, mai mult decât în anul 2015, iar în segmentul turiștilor stăini tot în anul 2016 au fost mai multe înnoptări, fiind peste anul 2015 cu 25.3 mii de înnoptări.

Concluzie finală: Din cele 4 tabele de mai sus, se observă faptul că în anul 2016, în județul Prahova pe de o parte, numărul turiștilor români și străini este mai mare decât în județul Argeș, iar pe de altă parte și numărul înnoptărilor turiștilor români și străini este mai mare decât în zona Argeș, fapt ce dovedește preferințele turiștilor pentru Prahova.

Dacă vorbim despre zona turistică Argeș – Prahova, putem afirma pe baza calculelor matematice faptul că pe teritoriul acesteia în anul 2016 au ajuns 600.5 mii de turiști români, 112 mii turiști străini, iar din punct de vedere al înnoptărilor s-au înregistrat 1193.9 ale turiștilor români și 249.1 de mii de înnoptări ale turiștilor stăini. Astfel, zona turistică Argeș – Prahova este una cu o circulație turistică ce se află într-o creștere ascendentă, anual ajung un număr mai mare de turiști.

Baza tehnico-materială a zonei turistice Argeș – Prahova

Termenul de bază tehnico-materială se referă la mijloacele de producție care sunt folosite în domeniul turismului cu scopul de a obține bunuri și servicii destinate în special consumului turistic.

Unitățile de primire Argeș

Unitățile de primire pe teritoriul zonei Argeș sunt clasificate astfel: hoteluri, pensiuni, cabane, complexuri turistice, vile, moteluri, campinguri, și case de vacanță.

În județul Argeș sunt prezente numeroase unități de primire, care reies din tabelul de mai jos:

Tabelul 2.5. Repartiția unităților turistice pe zone argeșene

Numărul total al unităților de cazare este de 258 unități.

Unitățile de primire Prahova

Unitățile de primire pe teritoriul zonei Prahova, ca și în județul Argeș, sunt clasificate în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.6. Repartiția unităților turistice pe zone prahovene

Numărul total al unităților de cazare este de 504 unități.

Analiza comparativă privind fiecare unitate turistică de primire

Figura 2.20: Totalul unităților de primire pe zona Argeș – Prahova

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Conform graficului de mai sus, în județul Prahova numărul total al unităților de primire este de 504 unități, iar în județul Argeș este de 249 de unități, Prahova având mai mult cu 255 de unități decât Argeș. Astfel că județul Prahova înregistrează o pondere de 67%, iar Argeș înregistrează o pondere de 33%. Diferența dintre cele

două zone fiind de 34%.

Figura 2.21: Comparația privind numărul pensiunilor pe Argeș și Prahova

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Potrivit graficului alăturat, se observă faptul că în Prahova sunt un număr total de 161 de pensiuni, în timp ce în Argeș sunt 137 de pensiuni, diferența dintre cele două județe fiind de 24 de pensiuni.

Figura 2.22: Comparația privind numărul hotelurilor pe Argeș și Prahova

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Corespunzător graficului alăturat, diferența dintre numărul hotelurilor din Argeș și Prahova este doar de o singură unitate hotelieră, astfel încât în Prahova sunt 33 de unități hoteliere, iar în Argeș sunt 32 de unități hoteliere.

Figura 2.23: Comparația privind numărul cabanelor din Argeș și Prahova

Figura 2.23: Comparația privind numărul cabanelor din Argeș și Prahova

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Din acest grafic reiese faptul că față de celelalte unități de primire studiate mai sus, județul Argeș deține un număr foarte mare de cabane, față de județul Prahova. În Argeș, numărul total al cabanelor este de 40, fiind cu 23 de unități peste județul Prahova, aici fiind înregistrate doar 17 cabane.

Figura 2.24: Comparația privind numărul complexurilor turistice din Argeș și Prahova

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

În legătură cu acest grafic, putem spune că diferența dintre cele două județe pentru complexurile turistice nu este foarte mare, aceasta constând doar în două unități.

Figura 2.24: Comparația privind numărul motelurilor turistice din Argeș și Prahova

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

În privința acestei structuri turistice de cazare cele două zone sunt egale, în ambele județe fiind funcționabil doar un singur motel.

Figura 2.25: Comparația privind numărul vilelor turistice din Argeș și Prahova

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Conform graficului de mai sus, diferența vilelor turistice dintre cele două zone este colosală și anume de 128 de unități. Acest fapt este datorat numărului mult mai mare de turiști înregistrați în zonele prahovene.

Figura 2.26: Comparația privind numărul caselor de vacanță din Argeș și Prahova

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Ceea ce putem spune în conformitate cu acest grafic este faptul că datorită numărului mare de turiști înregistrați în Prahova, diferența dintre casele de vacanță de pe cele două județe este de 120.

Structurile de cazare pe zonele Argeș și Prahova

Figura 2.27: Proporția structurilor de cazare a județului Argeș în 2017

Sursă: www.adrmuntenia.ro

Figura 2.28: Proporția structurilor de cazare a județului Prahova în 2017

Sursă: www.adrmuntenia.ro

Concluzia ce reiese din cele studiate anterior, este aceea că în regiunea Sud Muntenia, pe primul loc în capacitatea unităților de primire se poziționează județul Prahova, iar pe locul al doilea se plasează județul Argeș. Astfel în topul structurilor de cazare, pentru ambele județe se plasează pensiunile, hotelurile și cabanele. Iar pentru Prahova, un număr semnificativ îl au vilele turistice și casele de vacanță.

Piața fiind una foarte competitivă, în cele două județe, față de anul 2011, numărul unităților de primire au crescut, fapt ce reiese din figura de mai jos.

Figura 2.29: Comparația unităților de primire din anul 2011 și 2017.

Sursă: Prelucrat după Institutul Național de Statistică

Concluzie: Zona turistică Argeș –Prahova, ca un totunitar oferă o paletă foarte diversificată de unități de primire, care sunt împărțite în mai multe structuri, favorabile tuturor segmentelor de consumatori ai produselor turistice, indiferent de vârstă, buget sau nivel de educație.