Modalități de dezvoltare și promovare a turismului în județul Sibiu [302899]

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ȘI COMERCIAL

Modalități de dezvoltare și promovare a turismului în județul Sibiu

Conducător științific:

Conf. univ. dr. Andreea Băltărețu

Absolvent: [anonimizat]

2017

CUPRINS

INTRODUCERE

Turismul este un domeniu important de dezvoltare pentru județul Sibiu drept pentru care una din prioritățile Consiliului Județean Sibiu o reprezintă dezvoltarea durabilă a [anonimizat] 2010 – 2020.

[anonimizat], [anonimizat] – Bîlea, Rășinari – Păltiniș, [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]. Ca potențial natural merită să menționăm de asemenea zonele din rețeaua „Natura 2000” [anonimizat] (o mare parte din suprafața Podișurilor Hîrtibaciului și Tîrnavelor).

[anonimizat]. Cele majore se regăsesc în municipiile Sibiu și Mediaș (ansambluri arhitecturale urbane medievale), Mărginimea Sibiului (Săliște – Sibiel – Gura Rîului), Cisnădie – Cisnădioara și comunele Biertan și Valea Viilor monumente UNESCO.

Dintre cele secundare amintim: [anonimizat] ([anonimizat], [anonimizat]), bisericile fortificate (cu o concentrare în jumătatea nordică județului), palatele / castelele / [anonimizat] (Brukenthal și ASTRA se află între cele mai importante cinci muzee ale României), evenimentele/festivalurile ([anonimizat], folclorice, meșteșugărești, medievale, sportive, ș.a.), domeniul schiabil etc.

În urma inventarierii structurilor turistice existente la nivelul județului, s-a constatat o creștere a numărului unităților de cazare în perioada 2006 – 2007 ([anonimizat]) [anonimizat] a unor lanțuri hoteliere internaționale de renume (Ramada, [anonimizat]).

Comparativ cu județele limitrofe aflate în zona de sud a Transilvaniei, [anonimizat], după județul Brașov.

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA GENERALĂ A [anonimizat], în România. Reședința de județ este municipiul Sibiu.

1.1 [anonimizat] 490 17’ latitudine nordică și 450 28’ latitudine sudică respectiv 240 57’ longitudine estică și 230 35’ longitudine vestică .

Aflându-se în partea de sud a Transilvaniei , el este mărginit de munții Făgărașului și ai Cibinului. [anonimizat] , la sud județele Argeș și Vâlcea iar la vest cu județul Alba. Este un județ mijlociu al țării ocupând o mare parte din podișul Transilvaniei .

Județul Sibiu este compus din două municipii , șapte orașe , și 53 de comune cu o 175 de sate .

Reședința județului cu același nume , municipiul Sibiu este poziționat în centrul acestuia . În partea nordică se învecinează cu localitățile Șura Mare și Șura Mică , în vest și sud – vest se învecinează cu localitățile Cristian , Rășinari și Poplaca . În partea sudică și sud – estică este învecinat cu localitățile Cisnădie , Cisnădioara și Șelimbăr . În partea estică este vecin cu localitățile Daia și Noul .

Orașul Sibiu nu este mărginit de forme de relief foarte conturate, ci le imbracă și le domină aproape uniformizandu-le, prin extinderea zonei construite. Municipiul nu are in perimetrul sau accidente geomorfologice care sa provoace elemente de pantă. Altitudinea față de nivelul mării variază intre 415 m in Orașul de Jos si 431 m in Orașul de Sus. Teritoriul Sibiului are o suprafață de 12 163 ha din care intravilanul are o suprafață de 2 465 ha .

1.2 Căi de acces

Județul Sibiu oferă locuitorilor și vizitatorilor o gamă completă de căi de acces .

Acces rutier

Accesul în județul Sibiu se poate face pe drumurile europene care îl străbat, E81 Cluj – Sibiu – Pitești – București și E68 Arad – Sibiu – Brașov. Orașul mai este străbatut și de drumurile naționale:

D.N 1 – E 15/A/ București – Brașov – Sibiu – Cluj – Oradea;

D.N 7 – București – Pitești – Sibiu – Deva – Arad;

D.N 14 – Sibiu – Mediaș.

În Sibiu se poate ajunge și prin intermediul firmelor de transport de profil cu autocarul.

Acces feroviar

Sibiul este și un important nod de cale ferată, fapt care permite celor care nu vor să plece la drum cu mașina personală să folosească trenurile puse la dispoziție de către CFR Călători.

Acces aerian

Aeroportul Internațional Sibiu susține curse regulate din și în Germania, Spania și Italia, precum și în marile aeroporturi din țară.

Distanța față de principalele orașe din România:

Sibiu – Alba Iulia: 113 km;

Sibiu – Baia Mare: 305 km;

Sibiu – Băile Herculane: 267 km;

Sibiu – Brașov: 142 km;

Sibiu – București: 282 km;

Sibiu – Timișoara: 256 km;

Sibiu – Constanța: 507 km.

In Judetul Sibiu se pune accent pe toate căile de acces fiind oferite populației toate tipurile de transport.

1.3 Scurt istoric

Existența omului pe aceste plaiuri, este atestată de descoperirile arheologice din neolitic din localitatea Racoviță completate cu descoperirile din epoca bronzului de la Gușteriță – Sibiu .

Orașul Sibiu a fost certificat documentar printr-un document dat de papa Celestin al III lea la data de 20 decembrie 1191 .

Pe parcursul câtorva secole orașul se arată sub diferite denumiri cum sunt Cibiniensis (1192-1196), Scibiniensis (1211) , villa Hermani (1223) , Hermannstatd (1366) , Sibinu , Sibiliu (1482) .

Pe măsura dezvoltării sale economice și politice Sibiul primește mai multe drepturi cum sunt : dreptul de a – și numi singuri conducătorii , dreptul de a avea emblemă proprie , dreptul de judecată , dreptul la privilegii.

Evoluția urbanistică a Sibiului a continuat drumul tipic al orașelor medievale. În secolul XV Sibiul era o fortăreață puternică pe deplin conturată , viața economică și expansivă concentrându-se în cele trei nuclee alcătuite din Piața Huet , Piața Mare . Piața Mică .

După ce Transilvania devine provincie habsburgică , imperiali au au dorit sa contunuie dezvoltarea vechiului burg medieval , care transoformă un oraș modern în care intră barocul vienez care se menține și astăzi prin monumente cum sunt : Muzeul Brukenthal, Biserica Iezuiților . Sibiul este martorul primei uniri a românilor din cele trei țări române . În apropierea Sibiului , la Șelimbăr , Mihai Viteazul învinge oștilelui Andrei Bathory și își croiește drum spre Alba Iulia unde la 1600 se realizează prima unire. Timp de aproape o sută de ani între 1692 – 1791 Sibiul a fost capitala Transilvaniei , timp în care în orașul luteran de pe malurile Cibinului se stabilesc o serie de ordine călugărești catolice .

La sfârșitul secolului al XVIII lea ia ființă primul teatru din Transilvania și se editează Foaia săptămânală de teatru . Au loc încercări infructuoase de editare de publicații în limbna română.

Anul revoluționar 1848 aduce Sibiul în prim plan , fiind locul unde au funcționat între 1848-1849 Comitetul Național Român și Comitetul de Pacificațiune din care au făcut parte printre alții: Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, Axente Sever. După revoluție Sibiul devine cel mai important centru național , politic și cultural românesc din monarhia austro – ungară .

Desăvârșirea unității naționale de la 1 Decembrie 1918 a impus Sibiul, drept centru politic al Transilvaniei, parte integrantă a statului unitar român, prin instalarea în oraș a Comitetului Dirigent – un adevărat Guvern provizoriu . Activitatea acestuia și marile modificări de după Unire au facilitat apropierea de structura regatului României . Pentru o perioadă de timp, după Unire, Sibiul prin instituțiile sale și prin activitatea desfășurată, a jucat rolul unei adevătrate capitale românești a Transilvaniei.

1.4 Populația

Din punct de vedere statistic județul Sibiu, este un județ mediu cu aproximativ 400.000 de locuitori.

Tabel nr. 1.1- Populația și densitatea populației la recensăminte

Sursa: http://www.sibiu.insse.ro

Județul este foarte echilibrat din punct de vedere al structurii pe sexe, respectiv 51% față de 49% în favoarea celui feminin. Populația este într-un procent de 90,4% de naționalitate română și preponderent ortodoxă, urmând în ordine cea maghiară, rromă și germană, respectiv culturile romano-catolic, greco-catolic și reformat.

Tabelul 1.2-Populația pe sexe din județul Sibiu în perioada 2011-2015

Sursa: www.insse.ro

Din graficul de mai sus, observăm că numărul persoanelor de sex feminin este mai mare decat numărul persoanelor de sex masculim.

Figura 1.1- Populația pe sexe din județul Sibiu în perioada 2011-2015

În anul 2011 au fost înregistrate 225421 de bărbați si 236299 de femei, urmând o crestere continuă in cazul ambelor sexe și putem observa ca in anul 2015, numarul persoanelor de sex masculin a ajuns la 226222, iar a celor de sex feminin la 237549, ceea ce inseamna o crestere procentulă de 0,34% in cazul persoanelor de sex masculin si 0,52% in cazul persoanelor de sex feminin.

Tabelul 1.3-Populația pe vârstă din județul Sibu in perioada 2011-2015

Sursa: www.insse.ro

Observăm că în Județul Sibiu, traiesc in cea mai mare parte persoane cuprinse intre 15 și 59 de ani, urmată de categoria de vârstă de peste 60 de ani.

Figura 1.2-Populația pe vârstă din județul Sibu in perioada 2011-2015

Conform INSSE, in anul 2015, 263297 de persoane locuiesc in mediul urban, iar 136841 de persoane in mediul rural, ceea ce inseamna ca 65% din populatia județului Sibiu locuiește in mediul urban .

Cele mai populate localități ale județului Sibiu sunt: Municipiu Sibiu (aprox. 147000 locuitori), Mediaș (aprox.47000 locuitori), Cisnădie(aprox 14000 locuitori) și Avrig (aprox.12000 locuitori).

1.5 Potențial turistic

Județul Sibiu este renumit prin potențialul său turistic,fiind un județ bogat atât în resurse naturale cât și resurse antropice.

1.5.1. Resurse turistice naturale

Relieful județului coboară de la sud, din zona montană care ocupă aproximativ 30% din suprafața județului, reprezentată de Munții Făgărașului unde se întâlnesc înălțimi ce depășesc 2.500 m (vf. Negoiu 2.535 m, vf. Vânătoarea lui Buteanu 2.508 m), munții Cibinului și ai Lotrului cu suprafețe plane ușor vălurite chiar la altitudini de peste 2.200 m (masivul Cindrelului și Șteflești), cu ridicat potențial turistic și de dezvoltare a zootehniei, spre nord unde se întinde pe aproximativ 50% din suprafața județului zona de podiș (podișurile Hîrtibaciului, Secașelor și Tîrnavelor) cu relief deluros cu înălțimi ale dealurilor între 490 m și 749 m. Între zona montană și cea de podiș trecerea se face printr-o zonă depresionară de contact (depresiunea Făgărașului sau Țara Oltului, Sibiului, Săliștei și Apoldului sau Secașului) care se desfășoară aproape continuu între cele două trepte de relief și ocupă cca 20% din suprafața județului, propice culturilor agricole.

Munții

În județul Sibiu există trei masive muntoase din lanțul Carpaților Meridionali și anume : Masivul Făgărășului , Munții Cindrel și Munții Lotrului.

Figura 1.3- Masivul Făgărașului

Masivul Făgăraș, de la est la vest ce măsoară în linie dreaptă, aproximativ 70 de km iar de la nord la sud circa 45 km. Munții Făgărașului se aseamănă cu o coloană vertebrală imensă orientată de la est la vest având „coastele” (culmile) direcționate către nord și respectiv, sud. Culmile aflate în partea nordică sunt mai scurte și mai abrupte față de cele din partea sudică, care sunt foarte lungi și mai puțin abrupte.

Munții Făgărașului sunt delimitați la vest de Valea Oltului, iar la est de Bârsa Groșețului și Râul Dâmbovița. La nord sunt delimitați, printr-un mare abrupt tectonic, de Depresiunea Făgărașului, cunoscută și sub denumirea de Țara Oltului. Înspre nord, pe o distanță de doar 8–10 km, diferența de nivel atinge peste 2.000 de metri. Spre sud, delimitarea este mult mai puțin accentuată, fiind făcută, după culmi lungi 30–40 km (Olanului, Robița, Scărișoara, Nisipuri, Zârna, etc.), de șirul depresiunilor Câmpulung, Brădetu, Arefu și Jiblea.

Suprafața totală acoperită de munții Făgărașului este peste 2.400 km², fiind, spre comparație, de circa 7,5 ori mai mare decât a munților Bucegi. Pe cuprinsul întinderii masivului Făgărașului se găsesc 8 vârfuri de peste 2.500 de metri: Moldoveanu cu 2.544 m, Negoiu cu 2.535 m, Viștea Mare cu 2.527 m, Călțun-Lespezi cu 2.522 m, Vânătoarea lui Buteanu cu 2.507 m, Cornu Calțunului cu 2.510 m, Hârtopu cu 2.506 m, Dara cu 2.501 m. Există, de asemenea, 42 de vârfuri având peste 2.400 m și mai mult de 150 de vârfuri de peste 2.300 m. Aceste vârfuri sunt separate între ele prin șei adânci, unele coborând până sub 2000 m altitudine (Curmătura Zârnei: 1.932 m).

Această densitate de culmi, abrupturi, vârfuri și înălțimi, i-au atras masivului și denumirea de Alpii Transilvaniei, expresie atribuită savantului francez Emmanuel de Martonne.

Din vârful masivului se desprind către nord și sud, ca niște puternici pinteni de piatră, un mare număr de spinări prelungi (picioare de munte) dispuse aproape perpendicular pe creastă. Ele au lungimi și mai ales înfățișări diferite, după cum sunt orientate spre nord sau spre sud. Ramificațiile nordice sunt în mare parte abrupte și stâncoase în apropierea crestei, domolindu-se numai sub mantia pădurilor de conifere, care apar imediat ce înălțimea scade sub 1.700 m. O altă caracteristică a acestor ramificații constă în aspectul lor de muchie foarte îngustă și pe alocuri zimțată (de exemplu Muchia Albota).

Creasta principală și ramificațiile nordice ale Făgărașului supuse acțiunii curenților, precum și dezagregărilor produse de îngheț și dezgheț, formează în unele locuri custuri foarte înguste, șei crenelate, cum sunt: Portița Arpașului cu Fereastra Zmeilor, șeile dintre văile Șerbotei (nord), izvoarele Scara și Negoiu (sud).

O altă caracteristică a acestor munți o constituie numeroasele circuri glaciare, precum și lacurile alpine situate la mari altitudini. Unele din aceste lacuri sunt alimentate de izvoare subterane.

Văile care coboară către nord (Transilvania), urmează în marea lor majoritate o direcție aproape perpendiculară față de linia crestei, iar apele lor sunt silite – din cauza pantei foarte înclinate – să coboare în salturi, formând numeroase cascade. Printre văile cele mai pitorești se numără: văile Moașei, Șerbotei, Bâlei, Brezcioarei, Ucei Mari și Ucișoarei, Sâmbetei.

Numeroși munți din lanțul masivului Făgăraș poartă două denumiri: una pentru versantul nordic și alta pentru versantul sudic. Astfel: Muntele Buda (sud) este același cu Muntele Arpașul Mic (nord); Muntele Cocoriciu (sud) cu Muntele Moașa(nord); Muntele Moldoveanu (sud) cu Muntele Viștea (nord); versantul sudic al Muntelui Arpașul Mare sau Vârtopul poartă denumirea de Muntele Vârful Mircii; Muntele Ciortea este cunoscut în satele ardelene și sub numele de Muchea Avrigului.

Munții Făgăraș sunt traversați de cea mai înaltă șosea din România, Transfăgărășanul.

Figura 1.4 Munții Cindrel

Munții Cindrel au un relief glaciar reprezentat prin circuri glaciare, care adăpostesc tăuri glaciare. Vârfurile acestor munți au altitudini peste 2000 m, dintre care se detașează, cu o altitudine de 2.245 m, vârful cu nume omonim munților, Vârful Cindrel. Pe valea Orăștiei, la altitudinile joase la acestor munți, se află cetatea dacă Sarmizegetusa.

Figura 1.5-Munții Lotrului

Pătrunzând în teritoriul administrativ al județului Sibiu, dinspre sud – vest, cu extremitatea lor nordică, Munții Lotrului sunt mărginiți, în est, de proeminentul Defileu al Oltului, la sud de Valea Lotrului, la nord de Valea Sadului, la Vest de pâraiele Pravăț – afluent al Lotrului , și Salanele , tributar Frumoasei.

“Identitatea de construcție, asemanarea orografică și chiar cea morfologică de detaliu, inclusiv aceea de utilizare, apropie atât de mult cele două unități montane – Cindrelul și Lotru, încât uneori au fost cuprinse sub un singur nume cel de Munții Sibiului, adică aflați în apropierea municipiului Sibiu și folosiți cutumiar (chiar daca nu în totalitate) de locuitorii satelor Mărginimii.”

Culmea Șteflești se desfășoară pe 12 – 15 Km spre sud până spre Pasul Tărtărău, iar spre est cca. 25 – 30 km, până la Defileul Oltului. Singura urmă marcantă a glaciațiunilor din acest masiv se află sub Vârful Șteflești, pe latura sa estică. Culmile și platourile cu înălțimi ce variază între 1300 – 1650 m ocupă cea mai mare parte a masivului. Adoptând un sistem unitar în vederea aplicării semnelor de marcaje turistice, Comisia Centrală pentru Sistematizarea Marcajelor și Ocrotirea Muntelui, în consens cu acordul comisiilor județene, a stabilit ca normă recunoașterea fiecarui masiv prin creasta sa principala (somitală) și potrivit normelor internaționale (ale F.I.T.) aplicarea benzii roșii ca marcaj al acestora, legăturile dintre masivii (cum este cazul Cindrel – Lotru, sau Cindrel – Șureanu etc.) apropiați , urmând a se face prin alte semne și chiar culori (cruce roșie, de obicei albastră sau galbenă). Până în acest an a predominat ideea parcurgerii culmilor somitale ale Carpaților României, de la nord la sud, cu banda roșie, urmărindu-se crearea unei “magistrale” turistice “unitare și continue”.

Clima

Datorită poziției țării în sud-estul Europei și a formei lanțului carpatic,în Transilvania se resimte în special acțiunea ciclonilor din nordul Oceanului Atlantic și influență invazilor de aer polar dinspre nord-vest,nord și nord-est.Că urmare întreg versantul Nordic al Carpaților Meridionali are o climă dominantă de influență vânturilor vestice,în general mai răcoroasă și mai umedă decît cea de pe versantul sudic al acelorași munți.Județul Sibiu are o climă continental-moderată de nuanță central-europeană care se diferențiază foarte mult,astfel că va trebui făcută o deosebire clară între climă specifică munților,cea a dealurilor și a depresiunilor.

Pe teritoriul județului Sibiu,mediile anuale ale temperaturilor oscilează de la peste 9 C (în depresiunea apoldului), până la sub 0 C(în părțile cele mai înalte ale munților din sudul județului.)

Modul de distribuire a temperaturilor poartă amprenta influenței reliefului în modul cel mai evident,dar această influență se manifestă diferit de la un sezon la altu sau chiar de la o luna la altă.Între timp ce culuarul Oltului reprezintă o fâșie cu temperaturi mai ridicate tot timpul anului față de regiunea din jur,șirul de depresiuni de la nord de munți este individualizat numai prin mediile temperaturilor anuale.În iulie, izotermă de 18 C cuprinde atât depresiunile Făgărașului,Sibiului și Apoldului, cît și podișurile deluroase de la nord,fără să se poată face o deosebire între ele,cu toată diferența de altitudine de peste 200 m.Iarnă,însă, localizările mai frecvente de aer rece în Depresiunea Făgărașului o arată pe această că o arie mai rece decît întreagă jumătate nordică a județului Sibiu.

Caracterizată prin prisma temperaturilor lunii celei mai reci,Depresiunea Făgărașului se aseamănă mai mult cu dealurile înalte și cu partea periferică a munților(până la 1300-1400 m)decît cu depresiunile și dealurile din nordul județului.Condițiile de relief ale Depresiunii Făgărașului ,cuprinsă între versantul nordic al Munților Făgărașului că un adevărat perete și dealurile înalte de la nord de Olt,permit o mai slabă aerisire a acesteia decît depresiunile deschise din partea de nord-vest a județului.

Temperaturi minime, sub 0 C, la stațiile Sibiu , Nocrich și Făgăraș se întâlnesc din septembrie până în mai,cele mai coborâte temperaturi înregistrate la cele trei stații în septembrie fiind de -3,4,-2 și -3C.La Sibiu ,maximă absolută este de 37,4C (înregistrată în 1952), iar la Boița de 37,6C(1946).

În regiunea depresionară și deluroasă locuită (după datele stațiunilor Sibiu și Făgăraș) durata medie a intervalului cu îngheț este de 190-200 de zile. În depresiunea Sibiului, cel mai timpuriu îngheț a fost înregistrat la 8 septembrie, iar cel mai tîrziu, din primăvară, la 24 mai.

Prin modul de dispunere generală a reliefului și prin dominarea influențelor nord-vestice, teritoriul județului Sibiu face parte dintr-o regiune în care numărul mediu anula de zile acoperite este în jur de 140 pentru partea depresionară și de podiș și de peste 170 în regiunea de munte.

Precipitațiile abundente din regiunea de munte și repartizarea lor mai uniformă în decursul anului asigura o alimentare permanentă a rețelei hidrografice care oferă posibilități pentru utilizarea hidroenergetica, cu atât mai mult cu cât și celelalte condiții- geologice și de relief- sunt foarte favorabile unor amenajări în acest sens.

La Păltiniș cantitatea medie anuală este de 910 mm, iar imediat sub munte acesta scade sub 800 mm (Tălmaciu,794mm).Mai departe, în Depresiunea Sibiului, că și în podișul de la nord,cantitatea scade pînă aproape de 600 de mm (Sibiu,662 mm; Sură Mică, 625 mm; Mediaș,625 mm).

Cantitățile înregistrate în zona depresionară arată în mod evident o scădere progresivă de la est la vest ,ajungînd de la peste 700 mm (Arpas 710 mm; Porumbacu de Jos, 698; Sibiu 662 mm; Sură Mică 625 mm) chiar la mai puțin de 600 mm în partea vestică a Depresiunii Apoldului. Repartizind precipitațiile pe anotimpuri,se observă că mai mult de 25 din acestea cad în timpul verii.Situația este explicabilă întrucît cele mai ploioase luni sunt iunie și iulie.

Cea mai redusă cantitate de apă cade în luna februarie. Prin februarie cantitățile cresc continuu până în iunie pentru că să scadă- dar ceva mai puțin rapid de la o luna la altă – pînă în decembrie și ianuarie,fără să se simtă o tendința de creștere în luna noiembrie spre a schița al doilea maxim de toamna.La Sibiu ,de exemplu,între cea mai mare cantitate anuală (1056 mm) și cea mai redusă (448mm), care au fost înregistrate vreodată, este o diferența aproape tot atât de mare cât media multianuală.

Dacă în regiunea de munte sunt numai două luni în care nu cad precipitații solide, în depresiunile și dealurile de alături perioada posibil de cădere a zăpezii ține de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lui mai. În mod obijnuit însă primele ninsori apar în noiembrie,iar ultimele la începutul lui aprilie. Durata medie a intervalului posibil cu ninsoare este așadar (exceptînd zona de munte) de 115-120 de zile. Din acest interval sunt în medie numai de 28-30 de zile de ninsoare (cele mai multe fiind în lunile ianuarie și februarie), iar stratul de zăpadă persistă în medie 55-60 de zile(durata maximă ajungînd la peste 100 de zile).

Datorită circulației maselor de aer dinspre nord-est,vânturile dominante bat din aceeași direcție. Ele se fac simțite mai ales în părțile înalte sau larg deschise, findcă în depresiunile și văile cu alte orientări apar canalizări ale aerului care pe alocuri pot modifică întrutotul circulația totală.

În depresiunea Sibiului și în dealurile de la nord și în nord-vest o frecvența tot atât de mare are vântul de sud-vest,un vânt specific acestor locuri, cunoscut sub numele de Vântul Mare. Primăvară coboară dinspre munții Făgărașului și ai Cindrelului că un vânt cald care grăbește topirea zăpezilor. În timpul verii se dezlănțuie deseori sub formă de vijelie care pot produce pagube prin ruperea și dezrădăcinarea copacilor. Pentru lunile din sezonul cald este amintit vântul din direcția vest și sud-vest (Austrul), cunoscut va un vânt cald și secetos.Frecvența lui este de două ori mai mică decât a vânturilor dominante de nord-vest.

Flora

Flora Sibiului este dominată de speciile euroasiatice și europene . Pe acest considerent specialiștii încadrează Sibiul și împrejurimile sale din punct de vedere floristic în regiunea eurosiberiană , provincia central – europeană-est-carpatică , circumscripția Podișul Transilvaniei.

Elementele de floră de proveniență continentală se găsesc în general pe versanții însoriți ai dealurilor ce mărginesc orașul în zona de nord – est, spre Gușterița și Șura Mare . Astfel pe pajiștile cu caracter stepic din această zonă întâlnim : migdalul pitic, vișinelul, jaleșul, rușcuța de primăvară, sipica, capul șarpelui și altele .

Speciile sudice mediteraneene, submeditareene și balcanice au intrat în Podișul Transilvaniei prin defileul Oltului și pot fi observate în imediata apropiere a orașului sau în interiorul său . Sunt diferite specii de graminee , cornuțul , laptele câinelui , răsura , găinușa și altele .

O deosebită importanță , o prezintă speciile edemice nemaiîntâlnite în nici un loc pe glob , caracteristice ținuturilor noastre . Flora Sibiului și împrejurimilor sale înglobează în această categorie : cimbrișorul , brândușa , cărbunii , și altele . Amintim că în apropierea Sibiului cresc o serie de rarități floristice cum sunt : stânjeneii , rățișoarele , dedițeii , zăvăcusta , holodeanul . Aici este singurul loc din țară unde crește pătlagina uriașă . O serie din aceste plante au fost puse sub ocrotire pentru a fi salvate de la dispariție .

Fauna

Fauna Sibiului este la fel de bogată . Ca nici unde în țară, în centrul orașului pot fi văzute numeroase cuiburi de barză care revin aici an de an. Cei interesați de faună vor descoperi în zonele verzi ale orașului un adevărat paradis al păsărilor .

Speciile cele mai frecvente din zonă sunt : mierla , gușa roșie , pițigoiul mare , pițigoiul albastru, ochiul boului , iar pe firul apei ce traversează parcul Sub Arini întlânim mierla de apă și uneori pescărelul albastru .

La păsările ce pot fi văzute tot timpul anului se adaugă oaspeții sezonieri de vară și de iarnă . Primăvara își fac apariția : sturzul , graurul , codroșul , pituluicea , muscarul , codobatura , cinteza , sticletele și uneori pițigoiul codat .

Printre tufe și arbuști sau în scorburile stejarilor bătrâni își fac cuiburi : mierla, sturzul , bot-grosul , stăncuța și pițigoiul mare . Pe salba de lacuri din pădurea Dumbrava printre pâlcurile de stuf și papură își scot puii rațele mari , lișițele sau găinușele de baltă.

Toamna poposesc aici o serie de specii necaracteristice zonei , aflate în drum spre locurile de iernat : rața cu cap negru , cufundacul sau corcodelul , cufundacul polar , chirighițele și pescărușii .

Iarna apar prin parcuri dar îndeosebi în pădurea Dumbrava , sturzul de iarnă , cinteza de iarnă și huhurezul a cărui prezență este trădată de stolurile de pițigoi care caută să alunge intrusul cu țipete ascuțite .

Mulțimea de ciocănitori , zborul rapid al uliului păsărar , planarea rotită a șorecarului comun sau a șorecarului încălțat întregesc peisajul avifaunistic .

Pentru călătorul pornit pe cărările zonelor verzi primăvara oferă o imagine interesantă a vieții batracienilor . Acum întâlnim broasca râioasă , broasca roșie de munte , sălămâzdra , buhaiul de baltă și brotăcelul . Rar se întâlnește și broasca țestoasă de lac .

Reptilele sunt și ele bine reprezentate prin diversitatea speciilor de șopârle ,adăugându-se și șarpele de casă . Dintre animale întâlim căpriorul , veverița și chiar iepurele , alături de mamiferele domestice .

Seara iese la vânătoare , în pădurea Dumbrava , pârșul , asmănător șoarecelui și tot acum își încep activitatea liliecii . Pădurea Dumbrava este adăpostul ursului brun , lupului , vulpii și a altor mamifere din țara noastră dar care sunt închise în cuștile grădinii zoologice .

Hidrografia

Prin așezarea și modul de desfășurare a teritoriului său,județul Sibiu este împărțit între două bazine hidrografice,și anume:în proporție de aproximativ 23 aparține bazinului Oltului, iar cealaltă treime aparține bazinului Mureșului. Teritoriului județului Sibiu este despicat de linia de despărțire a două dintre cele mai însemnate bazine hidrografice din țară nostra (ale Oltului și Mureșului), dar cumpăna de ape este puțin definită în relief,fiindcă urmărește numai în parte lînă celor mai mari înălțimi. Sub acest aspect este vorba de de o cumpăna care trădează schimbări recente între cele două bazine,că urmare a unei lupte între obirsiile unora dintre afluenți,din care prin dovezile existente învingător a ieșit și pare să domine în continuare Mureșul.

Sebeșul, cel care formează hotarul vestic al județului,face parte din bazinul Mureșului.

Sebeșul cunoscut la obârșie sub numele de Frumoasă,formează hotarul vestic al județului pe aproximativ 35 km. Primind afluenți mai însemnați dinspre Munții Cindrelului( Curpatul – 7 km, Ciobanul-8 km, Bistrița-12 km, Dobra-21km) bazinul sau montan este mai dezvoltat pe teritoriul județului Sibiu decît în județul vecin Albă. Afluentul sau Secasul (lung de 42 km), după ce traversează Depresiunea Apoldului și a Miercurii Sibiului adună cîteva pîraie (Singatin,Amnaș,Apold,Dobirca,Pustia, Gîrbova ), prin care este drenată cea mai mare parte a podișului deluros și adînc fragmentat al Amnasului.Partea nordică a acestui podiș,din care numai o foarte redusă porțiune intră în județul Sibiu, este drenată de celălalt Secas, afluent al Tîrnavei.

Aproape 3300 km(adică ceva mai mult de 23 din județul Sibiu) aparțin bazinului Oltului,râu care trece prin acest județ pe o lungime de 52 km.

La prima vedere, rețeaua de afluenți ai Oltului se prezintă sub aspecte foarte variante ,dar după felul de repartiție în teritoriu se disting două categorii concentrate către cele două mari depresiuni de la marginea de nord a munților.

În Depresiunea Făgărașului, după intrarea în județul Sibiu,Oltul primește dinspre Podișul Hîrtibaciului numai trei afluenți,între care numai Noul(lung de 25 de km și cu un bazin de 250 km).

Toți ceilalți afluenți ai Oltului (cu excepția celor primiți în defileu) care drenează două cincimi din teritoriul județului Sibiu sunt colectați de Cibin în cuprinsul Depresiunii Sibiului care apare în acest fel că o importantă arie de adunare a apelor.

Cibinul pornește sub numele de Râul Mare de pe față nordică a Cindrelului prin două ramuri, cu obârșia în cele două căldări glaciare cu lacuri: Iezerul Mare și Iezerul Mic. Prin regiunea de munte (până la Gură Râului) curge circa 28 km, iar în lungul Depresiunii Sibiului din regiunea de munte: Pîrâul Negru(sau Salistei) avînd izvoarele la Jina și cîțiva afluenți mărunți că pîraile Drojdia, Tilisca, Tiliscuta, Sibielul și Orlatul, Sadu, râul cu o importanță economică deosebită în ansamblul rețelei hidrografice, a cărui vale desparte două dintre culmile principale ale munților de la vest de Olt, are o lungime de 42 de km și un bazin de 280 km caracterizat printr-o mare densitate a piraielor care aduc apă mai mult dispre culmea Lotrului spre a-i împlini debitul. Dinspre dealurile de nord, Cibinul primește numai trei afluenți dar numai Hârtibaciul cel care a dat numele podișului dintre Olt și Târnava Mare din care își adună toți afluenții este mai reprezentativ.

Hârtibaciul are o lungime de aproximativ 90 km și curge printr-o vale largă care străbate aproape diagonal podișul care-i poartă numele. El adună afluenți de pe ambele părți, dar mai numeroși sunt cei cu obirsiile în dealurile dinspre Târnava Mare.

Cei mai mulți dintre acești afluenți,avînd în general înfățișarea de pâraie scurte și anemice, poartă numele satului sau unuia dintre satele fixate în valea sau în bazinul sau de obârșie: pâraiele Cavnic, Coves, Apos, Pelișor, Zlagna, Ghijasa,Vurpar, Daia, venite din dreapta, Albac, Marpod, Fofelda, primite din stânga.

În avale de confluența cu Cibinul, și anume pe porțiunea de defileu dintre Boița și Valea lui Frate,Oltul primește cîțiva afluenți dintre care sunt de menționat Strîmbă și Rindiboul,cu văile scurte și mult adîncite în extremitatea estică a culmii Făgărașului ,Lotrioara și Râul Vadului,colectînd câteva pâraie de pe versantul nordic al culmii principale a Munților Lotrului.

Calculele făcute pentru determinarea scurgerii în cele două regiuni atît de diferite că alcătuire arată valori prin care se pot explică caracterele diferite ale râurilor. Dacă în munte scurgerea medie este între 10 și 30 lskm,în regiunea de podiș prezintă valori între 2 și 4 lskm.

Trecând prin județul Sibiu,Târnava Mare,chiar dacă își sporește debitul cu o cantitate minimă(debitul mediu fiind în jur de 10 ms,acesta nu are nici un efect asupra caracterelor râului.

Hârtibaciul,râu tipic pentru regiunea de podiș cu un bazin de 1000 km are un debit mediu multianual ceva mai mare de 2 ms.Spre deosebire de acesta,Cibinul, la Sibiu are un debit mediu de două ori mai mare, deși bazinul sau este de numai 600 km,iar Sadul, cu un bazin de numai 280 km,are un debit mediu în jur de 4 ms.

Așadar, particularitățile reliefului și climei determina apariția anumitor caractere hidrologice,regional repartizate,care pun în evidență două tipuri de regim al râurilor:unul specific Carpaților Meridionali (cu ape mari începînd din aprilie,provenite din topirea zăpezilor și continuate datorită ploilor până în iulie,avînd scurgerea minimă în timpul iernii), iar al doilea propriu bazinul Transilvan (cu apariția viiturilor mai de timpuriu,dar foarte intense în mai și iunie: cu debite minime în iulie,august și septembrie și cu apariția unor creșteri în perioada ploilor de toamna).

Dacă apele din podiș pot fi folosite pe o scară redusă prin bararea văilor și crearea de lacuri cu importantă locală(chiar dacă a ajuns la dimensiunile celui de la Agnita de pe Hirtibaci –lacul Bradeni),riuile din munte oferă posibilități mult mai mari de valorificare a hidroenergiei.Barajele,lacurile și amenajările de pe Sadu sunt suficient de edificatoare în acest sens,dar trebuie menționat că are o mare diferența între potențialul râurilor din Munții Făgărașului (scurte, repezi și cu debit mic), față de cele din Munții Sibiului( Cibinul, Sadul).

Alături de lacurile mari amenajate, sunt de amintit lacurile glaciare care pigmentează cu limpezimea lor peisajul alpin de custuri,caldă și tancuri al Munților Făgărașului sau peisajul mai liniștit al Cindrelului precum și cele numeroase de la Ocna Sibiului destul de multe formate pe locul ocnelor încă de mult părăsite și lăsate pradă apelor de suprafață și prăbușirilor.

Lacuri

Lacul Bâlea este un lac glaciar (format în circ glaciar) situat la o altitudine de 2040 m, în Munții Făgăraș, Județul Sibiu. Dimensiunile lacului sunt: 360 m în lungime, suprafața de 46508 m2 și adâncimea de 11,35 m. În anul 1932 lacul Bâlea și o suprafață de circa 180 ha în jurul lacului au fost declarate rezervație științifică.

Figura 1.6- Lacul Bâlea

Lacul Bâlea se află la circa 77 km de la orașele Sibiu, 68 km Făgăraș și 85 km de la Curtea de Argeș. În timpul verii se poate ajunge cu automobilul, pe drumul Transfăgărășan, iar în restul timpului cu telecabina, de la cabana „Bâlea Cascadă” din apropierea cascadei Bâlea. În Munții Făgăraș se mai află și lacurile Capra, Podragu mic, Podragu Mare, Avrig, Urlea, etc.

Prima Cabană la Lacul Bâlea a fost ridicată in anul 1904 de către Societatea Carpatină Transilvăneană (Siebenburgischer Karpaten Verein „S.K.V.”) și inaugurată la 29 august1905.
În anul 2006 a fost construit în apropierea lacului Bâlea primul hotel de gheață din Europa de Est în forma unui iglu de 16 locuri.

Alte lacuri: Avrig, Podragu (lacuri glaciare), Sadu, Hârtibaciu Cibin, (lacuri de baraj).

Rezervații și monumente ale naturii

Figura 1.7- Vulcanii noroioși de la Hașag

Rezervația geologică Vulcanii noroioși se află la o distanță de 21 km de Sibiu. Este o rezervație geologică interesantă, reprezentată de ”vulcani” în miniatură. Datorită constituției geologice și existenței în subsol a hidrocarburilor și gazelor de zăcământ, ca și apelor care dizolvă masa argiloasă și o transformă în noroi, gazele de adâncime ies la suprafață, antrenând noroiul și făcându-l să ”fiarbă” la locul de ieșire. Noroiul evacuat la suprafață a format conurile prin care iese apa, în care bolborosește gazul metan.

Figura 1.8-Calcarele de la Cisnădioara

Calcarele cretacice de la Cisnădioara au o vechime de 65 milioane de ani fiind integrate în Rezervația geologică de la Cisnădioara. Cunoscută pe plan național pentru varietatea de fosile marine, rezervația a fost cercetată încă din a doua jumatate a secolului XVIII. Recent, în 1999, Andrei Mihai, student al facultații de jurnalistică Sibiu și pasionat paleontolog, a descoperit la Cisnădioara, aproape de Rezervație, fosile ale arborelui de Sequoia, milenarul arbore care mai crește încă în California. De atunci, Rezervația constituie un punct fosilifer integrat în circuitul turistic european. Fosilele descoperite în micul sat au o valoare de patrimoniu fiind unice în România.

Figura 1.9-Calcarele de la Turnu Roșu

Calcarele de la Turnu Roșu (Porcești) sunt foarte aproape de defileul Oltului, județul Sibiu.

Considerate o rezervație geologică de vârstă eocenă, Calcarele adăpostesc o bogată faună, peste 180 forme de foraminiferi, coralieri, viermi, bivale, gasteropode, reptile și pești. Tot aici, s-au descoperit peste 60 de specii de rădăcini și diverse moluște. Calcarele fosilifere de la Turnu Roșu se întind pe o suprafață de 26,4 hectare.

Parcul natural Dumbrava Sibiului are o suprafața de 993 ha .În parc se află Muzeul Civilizației Populare Astra.Cuprinde și un lac amenajat de 16 ha.

Rezervatia – Golul alpin Balea

Suprafata: Situat în mijlocul segmentului glaciar central al masivului făgărășan, rezervația cu lacul și golul alpin Bâlea, din aval de căldarea care-l adăpostește, însumează 180 ha. · Clima de tip alpin este rece cu o medie anuală de 0 grade Celsius și precipitații medii anuale de 1200 mm.

Vegetația ierboasă este compusă din păiș și buruienișuri de omag iar cea arbustivă din jneapăn, salcie căprească, bujor de munte.

Fauna săracă în specii este reprezentată de capra neagră și marmota.

Lacul Bâlea cu cei 46.508 mp și adâncimea de 11,35m, este cel mai mare lac al masivului și este situat la 2034m altitudine. Apa rece, limpede și bine oxigenată formează un biotop propice dezvoltării salmonidelor.

Cascada Bâlea este cea mai spectaculoasă cădere de ape din întregul lanț al Carpaților Meridionali.

Dealul Zakel – Rezultat al evoluției milenare, acțiunii factorilor geomorfologici și climatologici, Dealul Zakel, din apropierea localității Slimnic, se înalță cu cca. 100 m deasupra Văii Șarba care-l înconjoară pe limita sa sudică.

Rezervația, care ocupă doar 11 ha din întregul deal, a fost nominalizată pentru a face parte din categoria ariilor ocrotite în anul 1967 și se regăsește atât în nomenclatorul Legii nr. 5/2000 cât și în Hotărârea Consiliului Județean Sibiu nr. 64/2004.

Atrași de microclimatul în care s-au dezvoltat asociațiile vegetale de stepă, botaniștii au identificat aici peste 260 de specii de plante vasculare, trei subspecii, șase varietăți și șapte forme din 168 de genuri și 46 de familii.

1.5.2 Resurse și atracții turistice antropice

Județul Sibiu devine tot mai renumit prin resursele sale antropice atrăgând anual un număr crescător de turiști.

Monumente Istorice

Podul Minciunilor (anexa 1) a fost inaugurat în anul 1860, la un an după confecționare. Este primul pod din fonta de pe actualul teritoriu al Romaniei. Elementele de rezistenta ale podului sunt formate din patru traverse metalice arcuite, decorate cu rozete si cu cate un brau de elemente inscrise in cercuri.

Cercurile cu diametru maxim sunt decorate cu stema Sibiului pe latura sudică, iar pe cea nordică poartă inscripțiile “1859”, respectiv “FRIEDRICHS/ HUTTE”.

Cele patru piedestale de la capătul podului, mai robuste, realizate din piatră, susțin corpuri de iluminat din fontă turnată.

Bustul lui George Barițiu din Parcul Astra

Opera sculptorului Oskar Späthe( anexa 2), inaugurată în 1912, bustul a fost amplasat inițial în curtea școlii civile de fete ASTRA. În 1924 bustul a fost relocat în actualul spațiu.

Membru fondator al Academiei Române (1867), George Barițiu este întemeietorul ziaristicii românești ardelene, istoric, militant pentru emanciparea națională a românilor din Transilvania.

Statuia lui Georg Daniel Teutsch

Situată în curtea Bisericii Evanghelice din Sibiu, statuia episcopului Georg Daniel Teutsch(anexa 3) a fost realizată în 1899 fiind opera sculptorului Adolf von Donndorf. Aflată pe un soclu de granit, statuia înaltă de 3,5 m este strajuită de 4 medalioane de bronz cu efigiile colaboratorilor lui Georg Daniel Teutsch și anume: comitele Konrad Schmidt, secretarul Franz Gabbel, episcopul Paul Binder și consilierul J. Schuller.

Georg Daniel Teutsch este una dintre personalitățile marcante ale comunității săsești din Transilvania la sfârșitul secolului 18. Născut în 1817 la Sighișoara și-a desfășurat activitatea atât în localitatea natală dar și în Sibiu ca episcop evanghelic al salilor evanghelici din Transilvania.

Bustul poetului George Cosbuc (1866-1918)-(anexa 4), a fost instalat pe un postament din piatră cioplită, în iulie 1933, în fața Consiliului municipal și este opera sculptorului Corneliu Medrea, născut în Miercurea Sibiului. George Cosbuc a fost chemat la Sibiu de Ioan Slavici, pentru a lucra la redacția ziarului ”Tribuna”. Și-a petrecut aici, după cum singur mărturisește, ”anii cei mai rodnici” (1887-1889), publicând unele dintre cele mai reușite creații ale sale: ”Nunta Zamfirei”, ”Rada” și ”Numai una”.

Monumente de artă și arhitectură

Turnul Sfatului Sibiu

Unul din cele mai cunoscute monumente ale orașului, reconstruit în 1588, face legătura între Piața Mare și Piața Mică. Își trage numele de la faptul că era așezat lângă Sfatul Orășenesc. A fost ridicat în sec. al XIII-lea și era poarta de intrare în cetate în cadrul celei de-a doua centuri de fortificații. Din turnul inițial s-a păstrat doar nucleul ridicat până la nivelul primului etaj. Prin renovarea din 1824 i s-a dat aspectul de astâzi, când turnul se ridică pe înălțimea a șapte etaje.

Accesul în interior este posibil printr-o ușă mică, de unde, prin intermediul unei scări spiralate, se ajunge la etajele superioare. La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului și de la ultimul nivel, prin cele patru ferestre dechise către toate cele patru direcții se poate admira astâzi panorama orașului.( ANEXA 5)

Bastionul Haller

Construcția lui a fost inițiată în timpul primariatului lui Petru Haller. Bastionul este construit din caramidă și umplut cu pământ, zidurile având lungimea totală de 223m și înălțimea de 9 m. Zidurile erau prevăzute cu distanțiere pentru a impiedica instalarea scărilor de asediu. Cinci dintre deschiderile cazematelor pentru tunuri se mai păstrează și astăzi. În 1771, pe acest bastion s-a construit școala de călărie (manejul) iar în primul deceniu al secolului trecut a apărut edificiul școlii de moașe. De la bastionul Haller pornește latura de nord a cetății cu zidurile păstrate de-a lungul străzii Manejului până la Biserica Ursuline. (ANEXA 6)

Biserica Evanghelică

Se află în Piața Huet și a fost construită în secolul al XIV-lea (1371-1520), pe locul unde există o veche biserică romană, și păstrează până în prezent picturi murale foarte vechi. Este una dintre cele mai frumoase clădiri din Sibiu.  Clădirea este dominată de turnul pe 7 nivele cu cele patru turnulete pe colțuri, semn ca orașul avea dreptul de condamnare.

Pe peretele interior de nord al corului se află o valoroasă pictură murală veche din anul 1445, care reprezintă scena răstignirii. Partea cea mai veche a edificiului o reprezintă corul, atestat din 1371. În cor, în axul bisericii se află una din cele mai frumoase cristelnițe de bronz existente în țara noastră care se spune că a fost turnată din bronzul tunurilor turcești capturate de către sibieni în 1437. Orga care se găsește în această biserică este cea mai mare din S-E Europei.

Aspectul bisericii a fost modificat pe latura sudică după 1474, când s-a hotărât transformarea bazilicii într-o biserică-hală. Spațiul interior al bisericii a fost secole de-a rândul folosit drept necropolă pentru personajele importante ale comunității sibiene: primarii, comiții sau alte personalități. Din 1796 s-au interzis înhumările în biserică dar s-a făcut o singură excepție, în anul 1803 când au fost aduse aici rămășițele pământești ale baronului Samuel von Brukenthal. (ANEXA 7)

Catedrala Ortodoxă Sfânta Treime

Figura 1.10-Catedrala Ortodoxă Sfânta Treime

A fost construită între anii 1902-1906 în timpul împaratului Francisc Iosif I în stil bizantin și resimte influența arhitecturii bisericii Sfânta Sofia din Istanbul. Ideea ridicării unei catedrale ortodoxe în orașul de reședință al Mitropoliei – Sibiu, a aparținut, inițial, marelui mitropolit Andrei Șaguna.

Construcția este monumentală, expresia arhitecturală fiind determinată de finisajele exterioare –  caramidă în două culori, invelitori de cupru.

Spațiul interior urmează tradiția bizantină și se remarcă prin amploarea naosului. Cupola și altarul au fost pictate de Octavian Smighelschi, cel mai reprezentativ pictor sibian al epocii.

Sinagoga

A fost construită în 1898 de către comunitatea evreiască din Sibiu. Aceasta a obținut banii necesari prin diligențele depuse de Josef Schwartz, președintele comunității, care l-a însărcinat pe arhitectul Szalay Ferenc să construiască edificiul sinagogii. A fost restaurat cu sprijinul financiar al statului israelian și inclusă din anul 2007, în circuitul turistic și cultural. La festivalul de teatru de la Sibiu, în fiecare an au fost inviate trupe de teatru din Israel iar din 2007, sinagoga din Sibiu a fost propusă să devină un sediu accesibil pentru desfășurarea unor evenimente culturale. (ANEXA 8)

Biserica de la Cisnadioara

Figura 1.11- Biserica de la Cisnadioara

Cea mai veche biserică romanică din țara noastră, datând din 1223, fiind considerată și ”cel mai însemnat monument al arhitecturii ecleziastice săsești”.

Biserica fortăreață de la Biertan

Figura 1.12-Biserica fortăreață de la Biertan

Aceasta biserică este un remarcabil și grandios monument de artă gotică, ce a fost realizată între 1520 – 1522 și înconjurată cu turnuri și ziduri puternice. Păstrează azi o colecție de vechi covoare orientale.

Palate și Cetăți

Palatul Brukenthal (ANEXA 9) se află în Piața Mare din județul Sibiu. Acesta este cel mai reprezentativ edificiu al orașului Sibiu. Acesta are in plus față de celelalte palate  limitarea sa față de existența parcelelor inițiale.

Construcția palatului a fost realizată pe fostul loc unde eau existat două case medievale, una dintre ele fiind a familiei Kloknem. Palatul a reușit să achiziționeze și clădirea aflată înspre nord, aceasta fiind fosta proprietate a senatorului Offner.

Planul adoptat este unul închis, cu o curte interioară, punându-se accentul pe primul etaj al palatului, unde există amplasate la fațadă cele mai deosebite și importante încăperi. Încăperile din flancuri sunt frumos decorate cu elemente orientale. În perioada anilor  1786 – 1788 este finalizată și cea de a doua curte care era rezervată grajdului și spațiilor gospodărești. O atenție specială se îndreaptă către măestria cu care au fost realizate toate elementele artistice, elementele de pietrărie, lucrărilor de sculptură și a portalurilor.

Ancadramentul de piatră care se afla la parter, este frumos decorat cu elemente de plastică, dintre care putem remarca cu ușurință blazonul aurit al lui Samuel von Brukenthal. Accesul spre interiorul palatului este relizat cu ajutorul portalului principal care duce spre curte ; de aici se găsește un al portal ce asigură și respectă organizarea principalului portal.

Primul etaj găzduiește apartamentul proprietarului și apartamente pentru oaspeți, cel de-al doilea etaj este rezervat pentru colecții, biblioteci care erau situate inițial în aripa transversală. Supraportele realizate din lemn de tei sculptat în relief și aurit se găsesc în număr de doisprezece și se numără printre cele mai valoroase elemente ale palatului.

Muzee

Muzeul Asocițiunii ”ASTRA”

Beneficiind de anii efervescenți ce au urmat inaugurării sale, Muzeul ”Asociațiunii” a ajuns ca, imediat după încheierea păcii consecutive primului război mondial ,să poată raporta deținerea a cca 100.000 piese și chiar (modeste) laboratoare de restaurare. După întregirea României însă, prioritățile și locurile în care fuseseră consacrate centrele culturale transilvane s-au schimbat și astfel muzeul sibian, până la razboi instituție cu reprezentativitate națională, nu și-a văzut împlinite nădejdile. Cu toate acestea, oameni dedicați activităților etnomuzeografice își continuă activitatea, își extind relațiile în întreg regatul, își reîmprospătează expozițiile, își diversifică formele de acțiune.

Figura 1.13- Muzeul Asocițiunii ”ASTRA”

Prin prestigiul său, prin comorile creației romănești tradiționale pe care le deținea și le expunea, după instaurarea comunismului în România, muzeul s-a dovedit nu doar indezirabil ,ci și periculos pentru regim, așa încât, printr-o decizie abuzivă a Ministerului Artelor și Comunicațiilor, a fost evacuat din spațiul care i-a fost destinat de creatorii săi și ai edificiului în care se află. În anul 1950, piesele sale au fost înglobate în colecțiile Muzeului Brukenthal.

Muzeul de Etnografie ”Franz Binder”

Muzeul de Etnografie Universalã „Franz Binder” își are sediul în Piața Micã, nr. 11, Sibiu, România. Municipiul Sibiu este unul dintre cele mai vechi orașe atestate în Transilvania. Sibiul este un important centru economic și cultural – turistic din România, un exemplu al conviețuirii multi-etnice și multi-culturale. Muzeul „Franz Binder” este singurul muzeu de etnografie extra-europeanã din România, ocupând prin valoarea excepțională a patrimoniului sãu, un loc important în cadrul rețelei muzeale naționale.

Figura 1.14 – Muzeul „Franz Binder”

Muzeul „Franz Binder” este parte integrantã a Complexului Național Muzeal „ASTRA” Sibiu, – care cuprinde și alte secții de etnografie româneascã, sãseascã, rromã. Colecțiile exotice ale Muzeului „Franz Binder” sunt structurate în douã mari categorii: colecțiile vechi constituite în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea prin donațiile unor cãlãtori săi transilvăneni cãtre Societatea Transilvană pentru Științele Naturii din Sibiu; colecțiile noi, realizate prin schimburi de colecții, repartiții, donații, achiziții etc. Așadar fondul de etnografie exoticã al muzeului nostru, începând cu mumia egipteanã cu vechime multimilenarã și sfârșind cu cele mai noi achiziții de artizanat, se înscriu într-un foarte divers cadru istoric, geografic etno-cultural și antropologic. Sediul muzeului este monument istoric actuala “Casa Hermes”, denumitã inițial “Casa Asociației Micilor Meseriași” (Burger- und Gewerbeverein-Haus) a fost construitã între anii 1865-1867 și inauguratã la 24 noiembrie 1867, devenind sediul administrativ al acestei Asociații, precum și un loc destinat desfãșurãrii unor activități diverse, cum ar fi cele de club, bibliotecã, scolarizare a calfelor și expoziții de produse mesteșugãrești. În ultima perioadã, clãdirea a avut diverse destinații și abia în anul 1990 a devenit sediu al noului muzeu etnografic, dobândindu-și adevãrata menire de propagare a valorilor autentice de civilizațiie materialã și spiritualã.

Muzeul de Etnografie și Artă Populara Săsească ”Emil Sigerus”

Proiectul de înființare, în cadrul Complexului Național Muzeal „ASTRA”, a unei unități muzeale de artă populară săsească a debutat în anul 1997 cu deschiderea expoziției de bază Cahle transilvănene. Secolele XV-XIX și a avut ca scop valorificarea, salvarea, conservarea și promovarea patrimoniului cultural material și imaterial aparținând acestei minorități etnice, dat fiind faptul că Sibiul a reprezentat un spațiu primordial de rezidență pentru sași.

Figura 1.15 – Muzeul de Etnografie și Artă Populara Săsească ”Emil Sigerus”

Baza colecțiilor Muzeului de Etnografie și Artă Populară Săsească „Emil Sigerus” a constituit-o patrimoniul etnografic aflat în proprietatea Muzeului Carpatin (Siebenbürgischer Karpatenverein), care a funcționat în perioada anilor 1895 – 1920. Un rol important în formarea și organizarea primului muzeu cu profil etnografic săsesc l-a avut colecționarul Emil Sigerus, care a donat  peste 500 de obiecte valoroase cuprinzând textile, mobilier pictat, sticlă, cositor, argintărie, dar cu precădere ceramică transilvăneană.

Patrimoniul Muzeului „Emil Sigerus” s-a îmbogățit de-a lungul anilor prin donații și achiziții, însumând la ora actuală un număr de 8.900 de piese, conservate în trei colecții: port – textile – broderii, mobilier pictat  și  ceramică.

Colecția de port – textile – broderii însumează un număr de 4.500 de obiecte extrem de valoroase și rare în colecțiile muzeale din țară și străinătate, piese care datează din secolele XVII – XX. Textilele decorative, precum ștergarele de paradă, ștergarele de sobă, ștergarele de culme, fețele de masă, fețele și căpătâiele de pernă, cuverturile de pat, paramentele bisericești, păretarele etc., au fost folosite pentru împodobirea interiorului din gospodăriile țărănești, fiind achizițio-nate în mare parte din zonele Sibiu și Bistrița datorită unicității, autenticității și valorii lor artistice.

Casa Altemberger : Muzeul de Istorie

Cunoscută astăzi sub numele de Casa Altemberger, după numele primului său proprietar, această clădire a fost cumpărată de magistratura orașului în anul 1545, devenind apoi sediul Primăriei pentru o perioadă 400 de ani (până în 1948).

Figura 1.16-Casa Altemberger : Muzeul de Istorie

Cele zece unități arhitectonice, la care se adaugă turnul de apărare, structurează împreună unul dintre cele mai impresionante ansambluri de arhitectură gotică civilă din România și chiar din Europa de Sud Est; cea mai veche parte o constituie turnul-locuință, construcția acestuia fiind inițiată la sfârșitul secolului al XIII-lea.

Deoarece fondatorul legendar al orașului purta numele Hermann, vizitatorii sunt întâmpinați în curtea muzeului de câteva figuri decorative, intitulate Hermanni, ce ilustrează tipologiile orășeanului la sfârșitul secolului al XVII-lea: vindecătorul, cavalerul, bancherul, măcelarul, crâșmarul, infanteristul, studentul, primarul și menestrelul.

În curtea a doua, cunoscută sub numele de Grădina Martirilor, se află lucrări de sculptură figurativă, precum cele patru console ale loggiei reprezentând portretele în piatră ale unor bărbați, elegant și minuțios executate, decorând un spațiu cu elemente de influență renascentistă.

Muzeul de Arme si Trofee de Vanatoare

Muzeul de Vânătoare poartă numele uneia dintre personalitățile importante ale orașului Sibiu la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea: colonelului August von Spiess, vânător al Casei Regale a României în timpul regelui Ferdinand I.

Figura 1.17 Muzeul de Arme și Trofee de Vănâtoare

Fiind deschis în anul 1966, muzeul a fost primul cu acest profil în țara noastră, fiind găzduit în reședința Von Spiess, donată de catre ficele colonelului în acest scop. Colecția muzeului cuprinde un număr semnificativ de 1600 piese.

În spatele acestei clădiri se regăsește o curte amenajată pentru relaxări în aer liber și pentru a putea fii desfășurate activități de educație ecologică a elevilor, cu atât mai mult cu cât găzduiește un câine, pești și o broscuță țestoasă.

Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, com. Cârțișoara

Biserica veche are mai multe straturi de pictură: primul strat datează din anul 1300, iar al doilea din 1310. Aceste straturi au fost identificate, după pigmenții din pictură, de către pictorul C. Boambes, între anii 1987-1988. Al treilea strat se află pe arcada dintre naos și pronaos, cu text din anul 1377, stratul al patrulea datează din anul 1450, al cincilea – din anul 1600, al șaselea din 1741 și al șaptelea – din anul 1809.

Figura 1.18- Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”

Mănăstirea a fost părăsită timp de 100 de ani. La 20 august 1762, așezământul a fost lovit de Bukow cu tunurile, mănăstirea fiind cel mai puternic centru ortodox din Transilvania.

Refăcută în anii următori, mânăstirea a fost din nou distrusă de armata imperială habsburgică, la 23 decembrie 1785. În 1826 așezământul a fost transformat în biserica de mir și redevine mănăstire în 1932, prin strădăniile călugărului Evloghie Ota. În 1955, așezământul este transformat în mânăstire de maici, dar în 1960 este desființat și devine cabană turistică.

Mânăstirea „Nașterea Maicii Domnului” com. Nocrich-Hârtibaci

Figura 1.19-Mânăstirea „Nașterea Maicii Domnului” com. Nocrich-Hârtibaci

Mănăstirea Nocrich, Hartibaci a luat ființă în anul 1990, pe locul unui asezământ monahal distrus de generalul Bukow. În anul 2004 s-a început construcția unei biserici de cărămidă la Mănăstirea Nocrich.

Mânăstirea „Sfânta Treime”, com. Orlat

Sfânta  Mănăstire Orlat se află în apropiere de Sibiu, la 5 km. de Săcel. Așezată  parcă de  Dumnezeu de la întemeierea  lumii în acest minunat loc, își revarsă  liniștea și binecuvântarea  peste  aceste ținuturi până în depărtări. Este strajuită ca într-o palmă de falnicii munți  ce-și pleacă cu dragoste frunțile spre acest lăcaș, iar în depărtare batrânul munte Făgăraș, cu fruntea albă și senină, privește cu admirație spre această frumoasă  stea, parcă și el bucurându-se.

Întreaga mânăstire a fost ridicată de curând, fiind atât de îngrijită și de frumos pictată, iar locul în care a fost construită, atât de bine ales incât iți încântă  și ochii și inima, la fel  ca un lăcaș vechi, incărcat de istorie.

Figura 1.20-Mânăstirea „Sfânta Treime”

Maica Dionisia este stareță , maica  Paisia egumenă  iar Prea Cuviosul  Sofian este duhovnicul Sfintei Mănăstiri. Împreună cu cei dragi, în concediu sau în pelerinaj  treceți  și pe la Orlat. Vă veți  închina, veți admira munții și întreg peisajul și vă veți  liniști inima și gândurile în acest colț de rai.

Schitul „Schimbarea la Față a Domnului”, Stațiunea Păltiniș

Schitul Păltiniș este situat la poalele Munților Cindrel, la o distanță de 500 de metri distanță de șoseaua Păltiniș-Sibiu. Din Sibiu se circulă pe o șosea asfaltată care șerpuiește printre dealuri și munți spre sud-vest 32 de kilometri până în apropierea schitului.

Schitul Păltiniș este o mică bisericuță ctitorită de mitropolitul Nicolae Bălan, în jurul anului 1930. Schitul este alcătuit dintr-o mică bisericuță din lemn, recent pictată, și o casă de odihnă pentru salariații Bisericii Ortodoxe.

Figura 1.21-Schitul „Schimbarea la Față a Domnului”

Schitul Păltiniș aparține Arhiepiscopiei Sibiului și este ctitoria pururea pomenitului Mitropolit Doctor Nicolae Bălan al Ardealului. Biserica a fost construită din lemn de brad, între anii 1925 și 1927, cu ajutorul Ministerului Cultelor, Ministerului Sănătății și al altor instituții. Bisericuța din Păltiniș a fost ridicată de către un grup de meșteri din Rășinari – localitate aflată în apropierea locului, nu departe de Sibiu. Executantul principal al acestei construcții a fost meșterul Șerban Cruciat din Rășinari, sub conducerea unui alt arhitect. Sfântul Altar și catapeteasma au fost executate de Societatea Autonomă Stil din București.

Fresca ce îmbracă interiorul micut al bisericii este opera lui Ovidiu Preotescu. Pictura iconostasului a fost realizata de pictorul Vasilescu in anul 1944.

Schitul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Foltea, orașul Săliște

Este situat la 5 km vest de satul Saliste și se ajunge la el urcând prin pădure, pe un drum carosabil. Pentru cei mai grăbiți, dar și mai în putere, se poate merge pe izvor până la cascadă și apoi pe o potecă la dreapta, pe care se ajunge la schit după ce s-au parcurs nouă serpentine.

Figura 1.22- Schitul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”

Dacă suntem atenți la un luminiș cu 100 m înainte de schit, privind în jos ni se oferă un tablou pitoresc cu orașul așezat între dealuri și mai în depărtare câmpia și râul Cibin. Ansamblul monahal este construit pe un platou de deal înconjurat de dealuri mai înalte acoperite cu păduri din specii foioase dar și pâlcuri de brazi în zona fântânii Foltea de lângă schit. La circa 10 km de aici, în zona Santa, este o poiană cu multe flori și o cabană turistică.

CAPITOLUL 2. ANALIZA ÎN STRUCTURĂ ȘI DINAMICĂ A BAZEI TEHNICO MATERIALE SI CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN JUDEȚUL SIBIU

fraza

2.1 Structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistica

Județul Sibiu este intr-o continuă dezvoltare a unităților de cazare în ultimii cinci ani.

Tabel 2.1- Unități de cazare din județul Sibiu, pe categorii, în perioada 2011-2015

Sursa: www.insse.ro

Din datele prezentate în tabelul de mai sus, putem observa că structurile de primire cu funcțiuni de cazare sunt intr-o continuă creștere, de la 107 unități de cazare

Figura 2.1- Unități de cazare din județul Sibiu pe categorii,în perioada 2011-2015

In anul 2011, existau în județul Sibiu, 36 de hoteluri urmând ca în 2015, numărul acestora să ajungă la 43. Același lucru se intamplă și cu motelurile care în 2011, acestea existau într-un număr de 5, iar în 2015, numărul acestora s-a dublat, ajungând la 10. În fruntea clasamentului se află pensiunile agroturistice și cele turistice. Numărul acestora a crescut semnificativ în ultimii ani. Pensiunile agroturistice au crescut de la un număr de 20 în anul 2011, la 118 în anul 2015, iar pensiunile turistice au avut o creștere la fel de majoră, în anul 2011 existau într-un număr de 27, iar in 2015 numărul acestora a crescut la 90.

Capacitatea de cazare reprezintă numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare, clasificare al structurii de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică.

Tabelul 2.2 – Capacitatea de cazare din județul Sibiu, în perioada 2011-2015

număr locuri de cazare-

Sursa: www.insse.ro

Între anii 2011-2014 numarul locurilor de cazare s-au mentinut in jurul numărului 6000, iar in 2015, observăm o mărire de 72,68% fata de anul 2011.

Figura 2.2- Capacitatea de cazare din județul Sibiu, în perioada 2011-2015

Din graficul de ma sus, putem observa că cele mai multe locuri de cazare se gasesc în hoteluri, urmat de pensiuni turistice ,agroturistice si tabere de elevi și preșcolari.

Locuri de zile- capacitate in functiune

Capacitatea de cazare turistică in funcțiune reprezintă numărul de locuri de cazare puse  la  dispoziția turiștilor de către structurile de cazare turistică colective, ținînd cont de numărul de zile cît sunt deschise structurile in perioada considerată, adică zilele în care a fost posibilă cazarea turiștilor.

Tabelul 2.3- Capacitatea de cazare turistică in funcțiune din județul Sibiu, în perioada 2011-2015

-locuri-zile-

Sursa:www.insse.ro

În tabelul de mai sus,observăm că in anul 2011 s-au inregistrat 1663958 zile, urmând o creștere progresivă până în anul 2015, când au fost inregistrate 2421732 locuri-zile.

Figura 2.3- Capacitatea de cazare turistică in funcțiune , din județul Sibiu, în perioada 2011-2015

Cele mai mari cifre au fost în hoteluri,dar măririle considerabile au fost înregistrate în pensiunile turistitce unde, in anul 2011 capacitatea in functiune a fost de 68601, iar în 2015 numărul acestora a crescut la 342404 ceea ce înseamnă o creștere procentuală de 399%, la fel s-a întamplat și in cazul pensiunilor agroturistice care au înregistrat in anul 2015 o creștere de 300% față de anul 2011.

2.2 Specific gastronomic

Sibiul este cunoscut drept patria brânzeturilor și a mezelurilor. Telemeaua de Mărginime și tot felul de mezeluri presărate cu mirodenii, hencleșul săsesc sau cozonacul unguresc cu mac reflectă diversitatea culturală a zonei.

Printre cele mai importante retete cu specific sibian se enumera:

Muschiul de porc sibian se pregateste cu sunca, ciuperci, cartofi si cascaval, la care se adauga plante aromatice si muraturi.

Ciorba in paine este o specialitate transilvaneana, intalnita in diverse regiuni, precum Sibiu sau Alba. Una dintre variante este ciorba de fasole in coaja de paine, servita cu ceapa rosie.

Papricasul sibian reprezinta o varianta a celebrului papricas unguresc, intalnit peste tot in Ardeal. Papricasul sibian se face din carne de porc si ciuperci, la care se adauga ceapa, oua, verdeata, smantana, faina etc.

Salata sibiana este un amestec inedit de crenvusti, ciuperci (bureti), cartofi, salam, mere, castraveti si plante aromatice.

Restaurante importante din județul Sibiu:

-Restaurant Happy Day Sibiu -Situat central, la doar 3 minute de Piata Mare a cetatii Sibiu Hermannstadt, restaurant Happy Day va pune la dispozitie o locatie cocheta cu 22 locuri unde veti gasi servire de calitate si preparate gustoase din meniul traditional si cel international.

Restaurant Ardealul Sibiu- Restaurantul Ardealul cu capacitatea de 140 locuri este locul ideal pentru organizarea : nuntiilor, botezelor, petrecerilor si a meselor festive,intr-un decor modern si primitor ,in conditii deosebite la preturi atractive. 
Pentru cei veniti din alte parti putem oferii 9 camere de cazare double sau twen. 
De asemeanea restaurantul poate fi si o perfecta sala de conferinte.

Restaurant Dumbrava Sibiu – Restaurantul cu 150 de locuri are o ambianta calda si placuta, oferind prin bucataria sa o gama larga de sortimente culinare atat cu specific romanesc cat si cu specific international. 
Restaurantul vine in intampinarea clientilor cu produse de bucatarie ce sunt realizate 100% ecologic si natural. Aici puteti servi preparate din oua, carne la gratar, peste, semipreparate fara carne. Iar cum o masa gustoasa trebuie acompaniata de un vin de masa, va servim cu vinuri alese si de colectie.

2.3 Instalații și modalități de agrement și tratament

Judetul Sibiu este recunoscut ca fiind un județ complex, aici existând și o multitudine de instalații de agrement și tratament.

Statiunea Păltiniș

Păltiniș este o altă stațiune montană foarte cunoscută din județul Sibiu. Aceasta se află situată pe versantul nord-estic al Munților Cindrel, la 35 de km distanță de orașul Sibiu. Se spune despre Păltiniș că este cea mai veche stațiune montană din țara noastră, fiin înființată în secolul al XIX-lea. Aici există și trei vile, vechi de peste un secol, declarate monumente istorice – Casa Turiștilor, Casa Medicilor și Sala Monaco – Casa Memorială „Constantin Noica” și Schitul „Schimbarea la față”, locul unde este înmormântat acesta.

Stațiunea este vizitată de turiști tot timpul anului. Vara aceștia vin aici datorită aerului montan pur care ajută la tratarea asteniilor, a surmenajului fizic și intelectual, a anemiilor, a unor boli pulmonare, precum și a deficiențelor de creștere la copii. Iarna, turiștii sunt atrași de pârtiile de schi de dificultăți variate, un avantaj fiind acela că, datorită altitudinii mari la care se află stațiunea, zăpada persistă aici mai mult timp.

Ocna Sibiului

La Ocna Sibiului vin turiștii atât pentru tratament, cât și pentru agrement. Stațiunea balneară se află situată la 15 km nord de Sibiu, pe valea Râului Vișa și a fost înființată în anul 1845. Stațiunea și-a atras renumele de la lacurile heliotermice  aflat aici – formate pe locul unor vechi mine de sare – dintre care cele mai cunoscute sunt Lacul Fără Fund, Lacul Ocna Pustie și Lacul Brâncoveanu.

La Ocna Sibiului, denumită neoficial „Litoralul Ardealului” se tratează afecțiuni reumatice și ginecologice. De asemena, stațiunea dispune și de numeroase locuri de cazare, un centru de agrement cu spațiu de dans și săli de biliard și plaje artificiale amenajate pe malurile lacurilor ce includ locuri de plajă, locuri de joacă pentru copii, terase și alei.

Miercurea Bai

Statiune balneo-climaterica de inters local, cu activitate sezoniera, situata la 230m altitudine.

Factori de cura:-ape minerale clorurate, sodice concentrate, iodurate, slab bromurate-namol sapropelic;-bioclimat sedative de crutare.

Indicatii terapeutice: tratarea afectiunilor reumatismale, a celor vasculare, a unor stari prepuberale la copii si a unor tulburari functionale genitale la femei.

Turismul de tratament si cura balneo-medicala practicat inca din antichitate, este o forma specifica turismului de odihna, care a cunoscut o mare dezvoltare, indeosebi in ultimele decenii, o data cu cresterea surmenarii si a numarului bolilor profesionale provocate de stresul vietii moderne din marile aglomeratii urbane.

Bazna

Statiune balneo-climaterica este cunoscuta atat in tara cat si in strainatate pentru baile bogate in iod si brom.

Zona este recomandata pentru tratarea afectiunilor reumatice degenerative, pentru reumatismul extra articular, afectiuni posttraumatice, imbolnaviri ale sistemului nervos periferic, afectiuni ginecologice precum si nevroze.

Indicatii terapeutice: tratarea afectiunilor reumatismale, neurologice periferice, ginecologice, posttraumatice, endocrine s.a. Bazele de tratament din apropierea pensiunii asigura conditii optime de ameliorare si vindecare a afectiunilor.

PADUREA DUMBRAVA

Se întinde pe 960 hectare și este situat la 4 km de centrul orașului în direcția sud-vest de-a lungul șoselei care merge spre Rășinari. Este traversat de pârâul Trinkbach, care formează pe cursul său trei lacuri de origine antropică: unul la Muzeul Tehnicii Populare și două în Grădina Zoologică.

Pădurea Dumbrava este un stejăreț de terasă, în care, pe lângă stejar, vegetează foarte bine carpenul, cireșul pădureț, ulmul, jugastrul și teiul. Sporadic apar gorunul, frasinul, arțarul și scorușul.

Dintre arbuști cresc aici lemnul câinelui, păducelul, porumbarul, sângerul, măceșul, salba moale, crușinul, călinul, verigariul. In zona lacului cu bărci există un exemplar de stejar vechi de peste 400 de ani. În stratul ierbos al pădurii cresc peste 100 de specii de plante cu flori, dintre care mai rare sunt: opaița, brândușa, lăcrămița, iarba albastră, salata iepurelui.

În Pădurea Dumbrava trăiesc căpriori, veverițe, arici, mistreți, șoareci, pârși, vulpi și următoarele păsări: pițigoiul mare, mierla, presura, ciocănitoarea mare, gaița, turtureaua, bufnița, pupăza, cucul, cinteza, sticletele, vrăbii, corb și un număr foarte mare de specii de insecte și alte nevertebrate terestre.

Pădurea Dumbrava a fost locul preferat de promenada pentru sibieni încă din sec. al XVIII-lea, astăzi fiind renumită prin Muzeul Civilizației Populare ASTRA care se află aici.

Sunt trei lacuri amenajate, unul în muzeu, altul la Grădina Zoologică, care oferă plimbări de agrement cu barca sau hidrobicicleta.

Paralel cu șoseaua se află linia de tramvai care leagă Sibiul de Rășinari.

La limita padurii, in partea de sud, se găsește „Monumentul eroilor căzuți în cele două războaie mondiale” si Cimitirul Municipal, deschis în 1907.

2.4 Indicatorii circulației turistice

În ultimii ani, Județul Sibiu s-a dezvoltat din ce in ce mai mult, iar acest lucru se reflecta si in cresterea progresiva a turistilor care aleg ca si destinatie acest judet.

2.4.1 Turiști cazați

Tabelul 2.4- Turiști cazați în județul Sibiu, în perioada 2011-2015

Sursa:www.insse.ro

Cresterea numărului de structuri de primire din ultimii ani, a dus și la cresterea numărului de turiști cazați din acest județ.

Figura2.4- Turiști cazați în județul Sibiu, în perioada 2011-2015

În ultimii 5 ani numărul turiștilor cazați a crescut cu 66%, în anul 2011 fiind un număr de 263684, iar în anul 2015 observăm o crestere considerabilă iar numărul acestora ajungând la 438611 turiști cazați.

Cei mai mulți dintre turiști au ales să se cazaze la hoteluri, in anul 2011 numărul acestora fiind de 227838 ajungând la numărul de 295138 in 2015.

Datorită dezvoltării hotelurilor, hostelurile au avut scaderi majore, in anul 2011 numarul de cazați era de 3393, urmand ca intervalul 2012-2013, acestia sa scada la 1807 respectiv 377. În anul 2014 aceste structuri cazau 4023 de persoane, urmand ca în anul 2015 sa crescă la numărul de 4658.

În cazul pensiunilor turistice se observă o creștere foarte mare de turiști cazați,în anul 2011 inregistrându-se un număr de 4046 turiști cazați iar în anul 2015 numărul acestora a crescut la 50577, procentual însemnând o creștere de 1150%.

2.4.2 Număr înnoptări

Conform cifrelor oficiale prezentate de Direcția Județeană de Statistică Sibiu, numărul de înnoptări din județul Sibiu se află într-o continuă creștere.

Tabelul 2.5- Numărul de înnoptări din județul Sibiu, în perioada 2011-2015

Sursa: www.insse.ro

Datorită dezvoltării turismului în județul Sibiu din ultimii ani si numărul de innoptări a crescut semnificativ.

Figura 2.5- Numărul de înnoptări din județul Sibiu, în perioada 2011-2015

În anul 2011, structurile de primire turistică au înregistrat în total un număr de 461636 de înnoptări, iar în 2015 au fost înregistrate 740946 de înnoptări, ceea ce inseamna o crestere de 60,5%, cele mai mari inregistrări fiind in hoteluri, moteluri, vile si cabane turistice.

2.4.3 Sejur mediu

Sm = nr. înnoptări (nr. zile turist) / nr. turiști sosiți (nr. turiști cazați)

Tabelul 2.6- Sejurul mediu din județul Sibiu în perioada 2011-2015

Sursa: www. Insse.ro

Sejurul mediu din județul Sibiu a suferit o ușoară scădere în perioada 2011-2015.

Figura 2.6- Sejurul mediu din județul Sibiu în perioada 2011-2015

Observăm că în anul 2011 sejurul mediu a fost de 1.75 zile, iar pâna în 2014 acesta a scazut pâna la 1.63 zile ceea ce înseamnă o scădere de 6.8%. În anul 2015 se poate observa o oarecare creștere, sejurul mediu ajungând la 1.68 zile însemnând o creștere de 3% față de anul precedent.

2.4.4 Densitatea turistică în raport cu populația si suprafața

Formulă de calcul:

Tabelul 2.7 – Densitatea turistică în raport cu populația si suprafața din județul sibiu în perioada 2011-2015

Sura: www.insse.ro

Densitatea turistică în raport cu populația este intr-o continuă creștere si acest lucru se poate observa din datele de mai sus.

Figura 2.7- Densitatea turistică în raport cu populația si suprafața din județul sibiu în perioada 2011-2015

În anul 2011 a fost înregistrată o densitate de 0,57 turist /locuitor,urmând o crestere anuală, iar in anul 2015 a fost atinsa cifra de 0.94 turist/locuitor, ceea ce inseamna o creștere de aproximativ 65%.

Turist/suprafata

Tabelul 2.8- Densitatea turistică în raport cu suprafața din județul Sibiu în perioada 2011-2015

Sursa: www.insse.ro

Din tabelul de mai sus se poate observa că în anul 2011 densitatea turistică în raport cu suprafața era de 48,54, iar 2015 avem 136,40 turist/suprafață.

Figura: 2.8 – Densitatea turistică în raport cu suprafața din județul Sibiu în perioada 2011-2015

Observăm o creștere de 181% in ultimii cinci ani, fiind o creștere progresivă de la an la an.

2.4.5 Gradul de ocupare

Formulă grad de ocupare-Numar innoptari/numar locuri cazare x nr zile de functionare x 100.

Tabelul 2.10 – Gradul de ocupare din județul Sibiu, în perioada 2011-2015

Sursa: www.insse.ro

Gradul de ocupare din Județul Sibiu avut o ușoară creștere în ultimii cinci ani.

Figura 2.10- Gradul de ocupare din județul Sibiu, în perioada 2011-2015

Conform graficului de mai sus, în anul 2011 valoarea gradului de ocupare a fost de 27,74 iar în anul următor aceasta valoare a scăzut cu 3,35%. Anii 2013,2014 valoare gradului de ocupare a fost in jurul cifrei 29. In anul 2015 a fost atinsa valoarea de 30.59, ceea ce înseamna o creștere procentuală de 10,27% față de anul 2011.

2.4.6 Funcția turistică

Formulă funcție turistică-Locuri cazare x 100/populatie

Tabelul 2.11- Funcția turistică din județul Sibiu, în perioada 2011-2015

Sursa: www.insse.ro

Analizând tabelul de mai sus, funcția turistică avut o crestere semnificativă în ultimii 5 ani.

Figura 2.11- Funcția turistică din județul Sibiu, în perioada 2011.2015

În anul 2011, funcția turistică a avut o valoare de 1.31, ajungând în anul 2015 la valoarea de 2.25, fiind o creștere de 71,76% .

2.5 Forme de turism practicate in județul Sibiu

Din analiza elementelor potențialului turistic al județului rezultă existența condițiilor favorabile dezvoltării unor diverse forme de turism.

Turismul montan

Păltinișul este o opțiune interesantă pentru un weekend prelungit destinat sporturilor de iarnă sau plimbărilor prin rezervația Iezerele Cindrelului la faimoasele lacuri glaciare. Odată ajuns la Păltiniș, nu ai cum să te plictisești. Poți să schiezi, să urci crestele împădurite din apropiere pe trasee accesibile sau doar să admiri panorama care ți se deschide în față.

Stațiunea a fost întemeiată de Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor – SKV (Siebenbürgischer Karpatenverein) în 1894 fiind cea mai veche stațiune montană din România.

Stațiunea este situată pe coasta de nord-est a munților Cindrel (Carpații Meridionali), în mijlocul unei păduri de conifere, la 32 km SV de Sibiu, de care este legată printr-o sosea modernizată. Este stațiunea montană situată la cea mai mare altitudine (1442m) din țară.

Climatul montan, cu aerul ozonat, recomandă stațiunea pentru tratarea asteniilor, a bolii Basedow, a sechelelor pulmonare, surmenaj, hipertiroidie benignă. Temperatura medie anuală este de +4 grade Celsius (media lunii iulie este de 12 grade C, iar a lunii ianuarie de – 6 grade C).

Ploile sunt frecvente, dar de scurtă durată, iar stratul de zapadă este prezent 120 zile pe an. Un fenomen meteorologic frecvent întâlnit la Păltiniș este inversiunea temperaturii.
Condițiile de schi sunt excelente începând din decembrie și până în aprilie. Pârtiile din stațiune sunt accesibile pentru toți împătimiții sporturilor de iarnă.

Turismul balnear

Turismul balnear este practicat datorită apelor cu proprietăți curative din stațiunile balneo – climaterice Ocna Sibiului și Bazna care sunt recomandate pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

La începutul secolului al XIX- lea o comisie de medici și chimiști din Viena au sosit în Bazna pentru a studia efectele sării de Bazna precum și a climatului (acesta fiind unul propice curelor balneare). Totusi, fundamentul acestei stațiuni a fost reprezentat de initiativa unor medieșeni, care au reușit ca în următorii ani să atragă un număr mare de simpli turiști sau turiști sosiți pentru cura balneară. Rezultatul a fost tratarea cu succes a sute de persoane cu diverse afecțiuni.

La începutul secolului XX stațiunea a cunoscut o perioadă de creștere din punct de vedere al infrastructurii întampinând cu caldură si ospitalitate numeroșii turiști care au pășit pe aceste meleaguri.

În prezent stațiunea Bazna se află într-o perioadă de renaștere din punct de vedere turistic. Resursele sale naturale precum și tezaurul lăsat în urmă de germani reprezintă o atracție tot mai mare pentru diversele categorii de turiști, fie ca sunt turisti interesați să cunoască noi obiceiuri și tradiții fie că sunt turiști care sosesc pentru cura balneară. Stațiunea este vizitată anual de turiști care urmează cura de Bazna de ani buni și care au nevoie de acest tratament care se dovedește benefic cel puțin o data pe an.

Stațiunea Ocna Sibiului, denumită și litoralul Ardealului, este situată la o altitudine de 400 m față de nivelul mării în partea nord-vestică a Depresiunii Sibiului, la 15 km de orasul Sibiu. Zona se încadrează în climatul temperat continental de deal și de podiș cu unele nuanțe locale (inversiuni de temperatură iarna, calm atmosferic, insolație puternică) particularități climatice care au un rol important în prevenirea și tratarea unor boli. Ocna Sibiului a fost prima data atestata documentar in anul 1263 desi zona este locuita inca din vremea dacilor. Procesul de transformare a minelor în ochiuri de apă sărată a fost continuu și inevitabil.

Minele au fost abandonate rând pe rând, în ciuda eforturilor susținute ale minerilor, apa de ploaie și pânza freatică având câștig de cauză în final.

În timp, sub influența factorilor climaterici, prăbușirea pereților devenea un fapt iminent, salinele transformându-se în lacurile de astăzi, principala atractie a statiunii. Proprietatile curative ale apei sunt mentionate pentru prima data in anul 1598 cand ambasadorul împăratului Rudolf al II-lea a descoperit efectul terapeutic al lacurilor, când în drum spre Constantinopol poposește aici pentru a face băi.

În anul 1820, medicul Pataky Samuel, face pentru o analiză a apei din punct de vedere chimic, dovedind astfel, în mod științific, puterea vindecătoare a apei datorită diferitelor elemente terapeutice existente. La Ocna Sibiului se trateaza, cu rezultate deosebite, bolile aparatului locomotor, reumatismele degenerative cronice, preartrozele si artrozele, spondilozele, precum si diferite afectiuni ginecologice.

Elementul hidrologic este bogat reprezentat prin salba de lacuri ce însumează o suprafața hidrologică de 35.700 metri pătrați și un volum de 265.700 metri cubi. Cele mai importante lacuri sunt: „Lacul fara fund", declarat monument al naturii, cu cel mai puternic fenomen de heliotermie, „Lacul Ocna pustie" care are 160 m adâncime fiind cel mai adânc lac antroposalin din România si „Lacul Brâncoveanu”, lacul cu cea mai mare salinitate din statiune,(310 g/l salinitate).

În prezent Complexul Balnear Ocna Sibiului este refăcut în întregime, în urma unui proces intens de restaurare ce a urmat îndeaproape linia arhitectonică originală a arhitecților vienezi (doar pavilionul central a fost demolat din cauza stării avansate de degradare în care ajunsese nemaiputând fi astfel restaurat).

Agroturismul și turismul rural în județul Sibiu

Mărginimea Sibiului este o zonă etnografică unică în Romania situată la vest de Sibiu, limitată la sud de valea Sadului și la nord de valea râului Săliște, ce cuprinde 18 localități: Boița, Sadu, Rau Sadului, Tălmaciu, Tălmacel, Rășinari, Poplaca, Gura Răului, Orlat, Fântănele, Sibiel, Vale, Săliste, Gales, Tilișca, Rod, Poiana Sibiului și Jina. Pozitia geopolitică a zonei, situată la granița de sud a Transilvaniei cu Țara Românească și în proximitatea Sibiului, puternic centru mesteșugăresc și comercial, au oferit Mărginimii Sibiului câteva trăsături definitorii.

Localitățile și-au dezvoltat o economie mixtă, bazată pe agricultură, creșterea animalelor și mesteșuguri tradiționale, cu pondere deosebită pe oierit. Cea mai mare parte a satelor din zona au păstrat puternice tradiții spirituale și etno-folclorice. Deși progresiv construcțiile moderne le-au înlocuit pe cele vechi tradiționale, atmosfera în Mărginimea Sibiului a rămas neschimbată.

Costumele de sărbătoare de o eleganță rară, brodate în negru și alb sunt purtate cu mândrie de sărbători iar meșteșugurile moștenite din moși strămoși sunt practicate cu succes și azi. Încă din cele mai vechi timpuri, aceste populații de oieri au fost și sunt maestri în prelucrarea lânii și a pieilor. Pe aceste meleaguri aveți posibilitatea să găsiți biserici vechi, muzee (Muzeul Sibiel, unde există cea mai mare colecție de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul Sătesc Rășinari, ce cuprinde piese uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodărești și meșteșugărești, Muzeul din Galeș, cu o impresionantă colecție de costume populare și Muzeul Parohiei Ortodoxe din Saliste , ce cuprinde obiecte și cărți vechi de cult), case memoriale și construcții tradiționale

Cu timpul, Mărginimea Sibiului a devenit un punct important al turismului rural românesc, aici dezvoltându-se numeroase pensiuni ce vă pot oferi condițiile necesare petrecerii unui sejur de neuitat. Atmosfera tipic țărănească, păstrarea intactă a tradițiilor și obiceiurilor, ospitalitatea sătenilor măresc atractivitatea pentru aceste locuri.

Turismul cultural

În Sibiu sunt peste 100 de atracții de importanță națională și, adunându-le și pe cele din împrejurimi, aria de interes depășește 140 de centre. Orașul Sibiu este înconjurat de sătulețe încântătoare, cu biserici fortificate și case frumos colorate.

În Cisnădioara există biserică în stil roman și o citadelă situate pe vârful unui deal la 70m

deasupra nivelului satului. Biserica a fost construită în perioada 1162 – 1223.

Peisajele înconjurătoare ale Cisnădiei au favorizat așezarea localnicilor încă din perioada antică. Aici au fost descoperite urme ale civilizației încă din epoca bronzului, monede grecești, mărturii ale civilizațiilor dace și romane.

Printre elementele de interes din Rășinari, se numără:

– Biserica Ortodoxă cu hramul Sf. Paraschiva – a fost construită în perioada 1725 – 1758 pe locul unei așezări în stil bizantin ridicată în 1383.

– Casa Episcopiei (1710), Biserica ortodoxă cu hramul Sfinta Treime (1800 – 1814), Muzeul Etnografic (1952), Castelul Feudal (secolele 13 – 14).

– Lânga Valea Stează, se află Mausoleul Mitropolitului Andrei Șaguna (1808 – 1873), în apropierea Bisericii Ortodoxe, cu hramul Sfinta Treime, construită în 1877.

– Casa Memorială Octavian Goga, amenajată în casa în care s-a născut poetul, construită în secolul 1880, este un monument istoric.

În zona Orlat au fost identificate vestigii importante, dovezi ale faptului că acest loc a fost locuit încă din paleolitic. Castelul Mic și Castelul Lung, în apropierea localității, păstrează urme ale fortificațiilor și așezărilor din perioada neolitică până în Evul Mediu, cât și din perioada dacilor și romanilor.

Princialele trasee turistice din județul Sibiu

Trasee în Munții Făgăraș – .Masivul Făgăraș cu ale sale culmi stâncoase a fost mereu o provocare pentru cei ce vor să escaladeze cele mai înalte culmi montane: Vf. Moldoveanu (2544 m), Vf. Negoiu (2535 m), vârfurile Laița, Vânătoarea lui Buteanu, Scara, Suru sau Paltinu, toate cu altitudini de peste 2000 m. O altă atracție bine-cunoscută a zonei este Transfăgărășanul, șoseaua situată la 2300 m altitudine, cea care face legătura între latura sudică și cea nordică a Făgărașului.

Masivul Făgăraș (parte a Carpaților Meridionali) ocupă pe teritoriul județului Sibiu sectorul glaciar central al acestei grupe delimitat la vest de râul Olt și la est de Valea Arpașului.Drumețiile pe traseele din Făgăraș vă vor purta prin peisaje spectaculoase oferite de zonele de creastă dar și de numeroasele lacuri glaciare (Bâlea, Avrig, Podrăgel, Lacul Doamnei, Călțun), cascade (Negoiu, Șerbota, Bâlea, Valea Moașei), fauna rarisimă (marmote, capre negre, căprioare, cerbi, pisica sălbatică, cocoșul de munte) și vegetația diferențiată a etajelor alpine (de la păduri de foioase până la tufișuri de jnepeni, ienuperi, floarea de colț sau bujorul de munte).

Trasee în Munții Cindrel – Munții Cindrel, cu o suprafață de aproximativ 900 kmp, se desfășoară la nord de văile Sadului și Frumoasei și la est de râul Sebeș. Cele mai înalte vârfuri sunt Niculești (2036 m), Cânaia (2045 m) și Cindrel (2244 m).

Datorită compoziției cristaline a rocilor, rețeaua hidrografică este bogată. Principalul bazin hidrografic este cel al râului Cibin. Există foarte multe izvoare, chiar și pe culmile munților, la înălțimi de peste 1800 m. Pășunile și prezența izvoarelor au favorizat dezvoltarea unei impresionante regiuni pastorale, cunoscută în prezent sub denumirea de Mărginimea Sibiului.

Astfel, traseele de drumeție în Cindrel sunt ocazii de descoperire a patrimoniului natural, dar și o întâlnire cu o cultură specifică, oameni cu un mod de viață ancestral și tradiții bine conservate.

Munții Cindrel au altitudini ce variază între 1400-2244 m, traseele de drumeție sunt de dificultate medie, marea majoritate cu plecare din stațiunea Păltiniș sau din localitățile Cisnădie, Cisnădioara,Sadu, Râu Sadului, Rășinari, Sibiel.

Trasee în zone colinare – Zona colinară din nordul județului, formată pe valea unor râuri ca Hârtibaciu sau Târnava este supranumită și Ținutul Așezărilor Săsești. În aceste locuri, cu multe secole în urmă, și-au întemeiat sașii coloniști așezări răzlețe pitite între văi și dealuri abrupte împădurite cu fag, carpen și stejar.

Peste 250 km de trasee marcate leagă, peste dealuri, aceste așezări pitorești din arealul Mediaș –Sighișoara – Rupea precum Biertan, Richiș, Mălâncrav, Copșa Mare sau Ațel. Traseul principal urmează culmea de ape dintre Târnava Mare și Hârtibaci.

De acolo, de sus de pe dealuri, se desprinde panorama asupra localităților cu acoperișuri zdravene de țiglă, cu ochi ce te urmăresc de pe podurile caselor, gospodării pietruite și șuri înalte, livezi și culturi de vie cățărate pe dealurile din spatele caselor. Dintre case sau de undeva de la marginea localității, de pe vreo culme deluroasă, se vede bătrâna biserica fortificată.

O drumeție în zona satelor săsești se transformă într-o experiență de explorare a unui peisaj natural nealterat, dar și a unui peisaj antropic peste care timpul pare să se fi scurs nestingherit, iar urmele civilizației secolului XXI sunt încă departe.

CAPITOLUL 3. CĂI DE INTESIFICARE A FLUXURILOR TURISTICE CĂTRE JUDEȚUL SIBIU

fraza

3.1 ANALIZA SWOT A TURISMULUI DIN JUDEȚUL SIBIU

fraza

Punctele forte ale turismului sibian

Punctele forte ale turismului sibian vizează:

Statutul orașului Sibiu de Capitală Culturală Europeană în 2007;

Mărginimea Sibiului este o zonă etno-folclorică și agroturistică consacrată;

Susținerea dezvoltării turismului de către autoritățile locale (realizarea de materiale de promovare; inițiativă locală puternică în promovarea turismului; promovarea de noi trasee, dezvoltarea rețelei de centre de informare turistică);

Numeroase inițiative, publice sau private, ce urmăresc popularizarea zonelor mai puțin cunoscute ale județului;

Existența unui specific pentru multe dintre localitățile diferitelor zone („pâinea de la Gura Râului”, „berzele din Cristian”, „mături de Fofeldea”, „cazane la Brateiu” etc.);

Ofertă turistică bogată în raport cu alte zone din România;

Gastronomie recunoscută (brânzeturi, specialități din carne);

Poziționarea în mijlocul țării pe rute majore de transport și existența aeroportului internațional de la Sibiu;

Numeroase zone naturale au rămas în stare bună de conservare;

Două monumente UNESCO;

Siturile Natura 2000 acoperă aproape jumătate din teritoriul județului;

Interes internațional pentru anumite zone din județul Sibiu (diverse organizații din Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Franța, etc.);

Deschiderea în Sibiu a Biroului Institutului European pentru Itinerarii Culturale;

Primii pași spre diversificarea ofertei de legături aeriene directe din Sibiu (de exemplu introducerea curselor Sibiu – Londra);

Profilul turistic al județului Sibiu include unele dintre principalele elemente generale de atractivitate ce se constituie în tendințe în turism la nivel european (patrimoniu cultural, gastronomie).

Punctele slabe al turismului sibian

Punctele slabe ale turismului din Sibiu sunt:

Inexistența unor plăcuțe explicative la monumente, a unor ghiduri audio în mai multe limbi;

Pregătire insuficientă privind antreprenoriatul și managementul turistic a unor proprietari de pensiuni;

Sărăcia din anumite localități;

Probleme legate de personalul din turism (grad scăzut de instruire a personalului din turism / lipsa personalului calificat);

Inexistența unei instituții specializate pentru formarea personalului în turism;

Legendele, evenimentele istorice, breslele nu sunt foarte cunoscute;

Lipsa promovării resurselor turistice „alternative”, precum biodiversitatea faunei și florei;

Inexistența informațiilor complete integrate asupra obiectivelor / traseelor turistice din județ în format digital / on-line · Acoperire limitată a cererii de suveniruri de calitate;

O serie de monumente istorice sunt în stare avansată de degradare;

Infrastructură deficitară în unele zone rurale;

Numărul încă relativ redus de producători agricoli certificați „bio” (chiar dacă activitățile agricole desfășurate tradițional întrunesc, de principiu, condițiile necesare în cazul multor locuitori ai zonelor rurale);

Măsurile pentru creșterea siguranței produsului turistic montan sunt încă în faze incipiente (între direcțiile unde ar fi nevoie de îmbunătățiri menționăm amenajarea refugiilor montane, creșterea eficienței serviciilor Salvamont, instruirea unui număr mai mare de de ghizi montani, semnalizarea și marcarea corespunzătoare a tuturor traseelor montane).

Oportunități pentru dezvoltarea turismului din județul Sibiu

Principalele oportunități vizează:

Oportunitățile sunt reprezentate de posibilitățile de valorificare a potențialului turistic într-o anumită zonă. În Sibiu întâlnim nenumărate oportunități, printre care:

Fructificarea superioară a unor nișe în turism (sporturi extreme, ecoturism);

Extinderea domeniului schiabil atât în Cindrel, cât și în Făgăraș;

Diversificarea serviciilor turistice / dezvoltarea serviciilor de divertisment și agrement;

Valorificarea gastronomiei locale;

Fructificarea istoriei bogate a zonei;

Promovarea legendelor și a obiceiurilor populare;

Accesarea fondurilor structurale disponibile în domeniul turismului;

Existența parteneriatelor externe și interne de colaborare în domeniul turismului.

Amenințări

Amenințările sunt reprezentate de riscurile care apar și care pot deveni puncte slabe ale turismului într-o anumită zonă. În Sibiu, acestea sunt reprezentate de următoarele:

Lipsa coeziunii / comunicării între autoritățile locale în privința programelor comune axate pe dezvoltarea turismului;

Depopularea și populația îmbătrânită din zonelor rurale;

Distrugerea mediului natural prin reglementarea și controlul limitat al activității umane și prin lipsa infrastructurii tehnice (canalizare / stații de epurare);

Creșterea decalajului de dezvoltare între orașele mici și Sibiu;

Disparitatea creată prin neintegrarea socială a romilor;

Creșterea ponderii turismului ilicit ca efect al crizei economice;

Instabilitate legislativă.

3.2 Strategia de susținere a dezvoltării turismului din judetul Sibiu

Această secțiune analizează strategia Consiliului Județean Sibiu de a acționa în direcția dezvoltării turismului, pornind de la activitățile Asociației Județene de Turism (AJT) Sibiu și proiectele consiliului cu impact asupra turismului din prezent dar și preconizate / posibile în viitor (inclusiv punctând o serie de idei cu privire la implicarea asociației în promovarea turismului sibian). În continuare vor fi prezentate și posibilitățile de colaborare și parteneriat (inclusiv rolul ONG ca parteneri ai consiliului), respectiv modalitățile de sprijinire a turismului din Regiunea Centru.

Susținerea directă a turismului de către Consiliul Județean Sibiu se realizează în principal prin intermediul activității Asociației Județene de Turism Sibiu (AJT Sibiu) și secundar prin reprezentanții Consiliului din diverse direcții și servicii (urbanism, proiecte, etc.). Activitățile concrete ale asociației acoperă următoarele direcții majore:

Strategia de Promovare a turismului din județul Sibiu prin:

elaborarea și editarea de materiale de prezentare și promovare

participarea la târguri de turism interne și internaționale

organizarea de evenimente de promovare și popularizare a ofertei turistice (partnere în cadrul unor festivaluri, serbări etc), respectiv participarea la evenimente similare organizate de terți

Înființarea și coordonarea Centrelor de Informare Turistică din județ

Inventarierea resurselor turistice ale județului și inițiative privind marcarea și semnalizarea acestora

Colaborări cu diverse organizații și instituții interne și internaționale în vederea schimbului de bune practici, stabilirii de parteneriate și realizării de proiecte pentru sprijinirea turismului în județul Sibiu și la nivelul regiunii Centru (ONG, asociații profesionale și patronale, alte consilii județene și asociații județene de promovare a turismului, etc.)

Întreținerea unei bune relații cu mass-media pentru creșterea notorietății și îmbunătățirea imaginii destinației turistice județene (a atracțiilor, evenimentelor, produselor turistice din județul Sibiu)

Dezvoltarea echipei executive a asociației, formarea personalului acesteia și atragerea de noi membrii / experți în asociație care să își aducă contribuția la evoluția pozitivă a turismului din județ

Activități de instruire / formare a operatorilor din turism

Analiza pieței turistice din județ

Pe lângă activitățile AJT Sibiu, cadrul legal permite consiliului și inițiative care să sprijine tangențial turismul, cum sunt investițiile în infrastructură (în principal reabilitarea drumurilor județene și interjudețene / acestea din urmă în colaborare cu județele limitrofe, dar și dezvoltarea rețelei de utilități în mediul rural), proiectele de protecție și refacere a mediului, sau cele de restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice, a parcurilor, grădinilor publice si rezervațiilor naturale. Impact major asupra turismului au și proiectele complexe, cum este implicarea în amenajarea pârtiei de schi de la Jina, proiect care oferă premisele creării unor produse turistice de iarnă în zonă.

Dezvoltarea unui turism durabil și solid în județul Sibiu poate fi facilitată prin diversificarea implicării Consiliului Județean și AJT Sibiu. Pornind de la premisa că treptat rolul funcțiune de turism va crește (pe fondul continuării procesului de externalizare a activităților de sprijinire a turismului către această funcțiune, susținerii dezvoltării echipei executive a acesteia, comunicării și conlucrării cât mai strânse cu direcțiile și serviciile relevante din cadrul Consiliului pentru a se asigura o viziune unitară asupra impulsionării turismului), iar Consiliul se va implica tot mai activ în asigurarea suportului necesar (inclusiv prin exercitarea autorității sale pentru a facilita activitatea asociației), direcțiile noi de urmat (sau care au fost tratate insuficient până în prezent) au în prim plan următoarele tipuri de proiecte benefice consolidării produsului turistic județean:

Creșterea calității serviciilor publice de interes județean:

Încurajarea fructificării superioare a potențialului turistic al CNM Astra (un sediu permanent pentru „Muzeul Civilizației Transilvane Astra”, utilizarea muzeului în aer liber pentru cât mai multe manifestări etc)

Îmbunătățirea bazei tehnice și serviciilor Salvamont (creșterea capacității instituționale a serviciului, refacerea potecilor și semnalizărilor traseelor din Munții Făgăraș de pe teritoriul județului, crearea / consolidarea de refugii pe traseele din Munții Lotru și Făgăraș etc)

Diversificarea zborurilor pe Aeroportul Sibiu (parteneriate cu companii low-cost, etc.)

Modelele de relaționare cu mediul privat și cu alte autorități cu scopul generic de motivare și antrenare a actorilor din turism să contribuie la dezvoltarea per ansamblu a sectorului

Asumarea unui rol de mediator, inclusiv la nivel politic, sau de factor de coeziune, în cadrul inițiativelor de asociere dintre administrațiile publice din județ cu scopul de a forma parteneriate pentru implicarea în proiectele majore complexe din județ

Impulsionarea cooperării pe diverse paliere (rețele de centre de informare, produse turistice comune ale pensiunilor și meșteșugarilor sau ale muzeelor și hotelurilor, târguri de oportunități sau de contractări, etc.)

Evaluarea celor mai viabile propuneri de proiecte sau evenimente inovatoare ale administrațiilor publice locale, grupurilor de acțiune locală sau ONG, și încheierea de parteneriate în vederea creării de noi surse de interes turistic în județ, inclusiv pentru consolidarea unei agende culturale (fără ca asta să însemne renunțarea la evenimentele și proiectele actuale).

Asumarea rolului de a facilita un dialog permanent între autorități și grupurile de interes private (hotelieri, proprietari de pensiuni, firme de transport, agenții de turism, etc.)

Instituirea unor „grupuri de dialog” cu proprietari / administratori de spații de cazare, în vederea elaborării unor măsuri prin care să se diminueze numărul de spații de cazare neclasificate (aflate în așa numită zonă „gri” a pieței)

Inițierea unor discuții privind încheierea unui parteneriat pentru gestionarea mai eficientă a bisericilor fortificate

Contribuția la creșterea calității produselor turistice prin sprijinirea domeniului formării / consilierii personale și profesionale în turism (cel puțin participarea ca partener în astfel de proiecte):

Formare personală destinată pe de-o parte localnicilor (conștientizarea patrimoniului, însușirea unor norme în spiritul ospitalității / turismului, etc.)

Formare profesională destinată agenților economici (cursuri de management turistic pentru prestatorii de servicii, cursuri de instruire pentru diverse categorii de personal turistic sau din alimentație publică); activitățile vor avea în vedere atât crearea cadrului instituțional, cât și programele de instruire (o posibilă soluție fiind accesarea în parteneriat cu ONG a unor fonduri europene)

Consilierea profesională pentru dezvoltarea infrastructurii turistice – amenajarea turistică, construirea de structuri de cazare, crearea de produse turistice, fructificarea mai bună a unor obiective turistice existente (analiza fezabilității conceptului va lua în calcul și varianta dezvoltării ca serviciu public, dar nu neapărat utilizarea gratuită)

3.3 Posibilități de colaborare și tipuri de parteneriate

Analiza practicilor consiliilor județene cu privire la colaborări și parteneriate pentru sprijinirea turismului și a atribuțiilor care revin consiliilor județene prin lege (în domeniul turismului, dar nu numai) furnizează un număr limitat de categorii de posibili parteneri pentru Consiliul Județean Sibiu în vederea asocierii în proiecte de turism. Acest fapt nu înseamnă că autoritatea publică județeană nu are oportunitatea de a își aduce aportul la creșterea turismului în cadrul unor inițiative comune cu diverși parteneri – respectivele posibilități identificate sunt enumerate în continuare:

Colaborarea cu ONG din turism este considerată foarte benefică datorită expertizei pe care aceste organizații o demonstrează de cele mai multe ori (inclusiv experiența internațională, care poate reprezenta soluția cheie pentru o dezvoltare de succes); în plus, o multitudine de ONG activează în domenii adiacente turismului (protecția mediului, ecologie, cultură), astfel încât oportunitățile sunt cu atât mai diverse (subiectul implicării ONG în turismul sibian este tratat într-o secțiune viitoare din acest capitol)

Proiectele comune cu administrațiile locale din județ reprezintă o soluție de a accesa anumite finanțări nerambursabile pentru proiecte complexe, care implică responsabilități și competențe din partea ambelor categorii de autorități (județeană, respectiv locale)

Cadrul legal limitează destul de mult colaborările consiliilor județene cu mediul privat lucrativ, astfel încât sprijinul autorității publice județene pentru potențiali investitori sau agenți economici deja prezenți pe piața turistică se concentrează pe facilitatea unor discuții cu consiliile locale din zonele de interes ale companiilor, respectiv pe furnizarea de informații utile despre potențialul turistic al județului (baze de date, studii, rapoarte). În ceea ce privește parteneriatele public-privat pentru realizarea proiectelor majore, nu au fost identificate exemple de succes în domeniul turismului în județele analizate, motivele pentru această situație fiind legate de lipsa unui cadru legislativ clar în acest domeniu, dar și de speculațiile pe care le pot genera aceste parteneriate cu privire la modul de selecție al partenerilor privați sau al responsabilităților / angajamentelor asumate de către aceștia și de către autorități. Pe de altă parte, unii dintre respondenții intervievați consideră că anvergura și specificul unor proiecte ample care se pretează în județul Sibiu (de exemplu, extinderea domeniului schiabil Bâlea sau amenajarea altor pârtii de schi) conduc spre ideea unor viitoare parteneriate public-privat.

După cum s-a amintit anterior, o direcție de colaborare este schimbul de experiență cu unități administrativ-teritoriale din țară și din străinătate, eventual cu nivele de atractivitate și dezvoltare turistică similare (colaborarea se poate manifesta atât la nivel de funcțiune județeană de dezvoltare și promovare turistică, cât și la nivel de consilii județene în ansamblu). În cazul Sibiului, pentru o colaborare cu alte țări (care pe termen mediu și lung poate impulsiona traficul turistic dintre țările partenere) ar putea fi vizate zone din Germania, Austria, Franța sau din alte țări bine reprezentate ca număr de turiști în județul Sibiu (pe lângă legăturile existente cu organizații din spațiul germanic, din Franta etc.).

Colaborarea cu presa poate avea un aport semnificativ la creșterea notoritatatea unor destinații turistice. Parteneriat pentru prezența în presă ia în general forma de „barter”, evenimentul sau destinația turistică beneficiind de vizibilitate, în timp ce presa preia știrile, detaliile proiectelor sau evenimentelor. Pentru popularizarea zonelor turistice încă necunoscute sau puțin cunoscute publicului larg din România, un instrument benefic poate fi „infoturul” de cunoaștere a ofertei turistice, organizat ca eveniment sau în cadrul unui eveniment al Consiliului Județean, reflectat ulterior în articole sau reportaje.

Tipurile de colaborare cu unitățile de cazare, identificate în urma analizei, includ fie tot o formă de „barter” (de exemplu un hotel pune la dispoziție sala de conferințe pentru un eveniment, în schimbul reclamei în cadrul evenimentului sau includerii între sponsori / parteneri ai evenimentului), fie posibilitatea participării în comun cu consiliul la anumite târguri de turism (în general prin punerea la dispoziție de către operatorii de turism a unor materiale de promovare care să fie distribuite de la standul consiliului în cadrul târgului).

În urma analizei atribuțiilor legale ce revin consiliilor județene și a practicilor de susținere a dezvoltării turismului în cadrul altor consilii județene din țară, prin prisma patrimoniului turistic al județului Sibiu și căilor de a consolida și nuanța produsul turistic județean au rezultat posibilitățile de susținere a turismului de către Consiliul Județean Sibiu.

3.4 Propuneri de valorificare a județului Sibiu

Pe baza conditiilor geografice, climatice si istorice existente, in Regiune exista

posibilitatea de a face din activitatea de turism un sector economic important, cu efecte considerabile asupra veniturilor incasate si a pietei fortei de munca

Avand in vedere titlul de capitala europeana obtinut recent, trebuie sa ne gandim in primul rand la turistrii straini. Cea mai mare parte a potentialilor turistilor o reprezinta vest europenii care dupa cum stim au o industrie hoteliera dezvoltata si la standarde inalte.

Ca să ii atragem trebuie sa oferim conditii de cazare si servicii care sa le depaseasca pe cele existente in piata. Inafara de conditiile de cazare si serviciile, preturile practicate au o mare importanta; acestea trebuie sa fie decente. Preturile din Romania au ajuns sa fie considerate mari si de catre cetatenii straini al caror salariu pe o luna depaseste pib/locuitor al Romaniei. Pretul unei camere duble in cadrul hotelului Palace Dumbrava de 4 stele din Sibiu ajunge la 143 de euro pe noapte in timp ce preturile practicate in Austria pentru o camera la un hotel tot de 4 stele ajunge si la 75 de euro (Achat Plaza Zum Hirschen – Viena). Astfel de preturi descurajeaza potentialii turisti care decid sa aleaga destinatii mai ieftine.

Trebuie sa tinem seama de faptul ca cei mai multi turisti vin pentru odihna, recreere, vacante si mai putin pentru afaceri. Prin urmare durata medie a sederii lor este mai mare decat in cazul turistilor care vin pentru afaceri. Sunt necesare si alte servicii inafara de o camea curata, un pat si o masa calda. Serviciile trebuie sa fie punctul forte in acest caz. Programele organizate de vizitare a orasului, a parcurilor naturale existente in judet s-ar bucura de mult succes. Fapt care ar aduce sume importante pentru protejarea si amenajarea acestora. Infrastructura trebuie si ea pusa la punct. Orasul Sibiu ar putea reprezenta un centru important de placare catre Bucuresti. Speram ca odata cu realizarea autostrazii timpul necesar pentru a parcurge distanta de la Sibiu la Bucurestui sa nu depaseasca 3 ore, astfel drumul nu devine lung si obositor.

Siturile constituie principalul mijloc de promovare a turismului, prin urmare adresele acestora ar trebui aduse la cunostiinta persoanelor care sunt in cautarea unui loc de vacanta. Consider că un site destinat numai pentru promovarea orasului Sibiu este benefic, acesta ar furniza informatii importante despre cazare, preturi, activitatile si serviciile de care se pot bucura turistii, dar si informatii despre trecutul acestui oras.

O mai buna colaborare cu agentiile de turism din afara tarii ar conduce la cresterea numarului de turisti.

Traditiile folclorice, portul popular, arta populara mestesugareasca si bucataria autentica fac din judetul Sibiu un punct de atractie important pentru cei ce iubesc frumosul. Numeroase localitati din judet pastreaza inca trasaturi medievale: case cu ziduri groase si acoperisuri din olane, turnuri cu porti de intrare sau ziduri de cetate, cetati medievale fortificate si monumente arhitectonice de o inestimabila valoare istorica si culturala, toate acestea ar constitui cartea de vizita a judetului.

3.5 Prezentarea pe zile al unui traseu în Județul Sibiu

Destinația aleasă de către calători este Sibiu. Noi vom oferii calătorilor noștrii următoarele servicii:

Transport cu autocarul din punctul de plecare București către destinația Sibiu și retur;

Opriri în timpul transportului pentru relaxarea turiștilor în cele mai importante puncte turistice;

O masă inclusă turiștilor în timpul transportului până la destinație;

Cazarea turiștilor la Hotel Continental Forum Sibiu având 4 stele și o poziționare ultracentrală.3 mese incluse/zi;

Vizitarea celor mai importante puncte turistice din orașul Sibiu printre care se enumeră: Piața Mare, Turnul Sfatului, Zidurile Cetății, Piața Aurarilor, Muzeul de Istorie Naturala, Turnul Olarilor, Filarmonica de Stat, Catedrala Sf. Treime și Palatul Brukenthal.

Turiștii vor fii însoțiți de trei ghizi turistici foarte bine instruți având cunoștiințe ample despre orașul Sibiu. Fiecare ghid va insoții un grup de 15 persoane, numarul turiștilor este de 45.

Ziua 1

Îmbarcarea turiștilor se face la ora 07:30 de la Hotel Intercontinental, Piața Universității București, iar plecarea este la ora 08:00 cu destinția Sibiu, traseul va avea aproximativ 425 km fiind parcurși de 2 șoferi, iar durata excursiei va fi de 4 zile și 3 nopți.

Prima oprire a turiștilor va avea loc în localitatea Pitești , Lacul Lanariei unde turiștii se vor relaxa timp de 30 de minute.

A doua oprire se va face în localitatea R.M. Vâlcea la restaurantul Hanul Haiducilor unde turiștii se vor putea delecta cu specialități caracteristice zonei.

Următoarea oprire se va face la Mănăstirea Cozia aflat în orașul Călimăești. Aici turiștii vor vizita mănăstirea și vor afla istoria acesteia.

În jurul orei 14:00 turiștii vor ajunge la destinație și vor fi cazați la Hotel Continental Forum Sibiu.

Tot în această zi turiștii vor vizita însoțiti de cei 3 ghizi Piața Mare și Turnul Sfatului în intervalul orar 15:00-17:30.

După terminarea vizitării punctelor turistice planificate pentru ziua 1, turiștii se vor îndrepta către hotelul unde au fost cazați, iar la ora 19:30 aceștia vor putea servi cina.

Ziua 2

La ora 09:00 turiștii pot servi micul dejun;

La ora 10:30 se vor îndrepta alături de cei 3 ghizi pentru vizitarea Muzeului de Istorie Naturala (timp de apoximativ 3 ore);

Ora 13:00 se vor îndrepta către hotel pentru servirea prânzului;

Ora 14:30 aceștia vor vizita Piața Aurarilor-timp de o oră jumătate;

Ora 16:00 vor vizita Zidurile Cetății – timp de o oră;

Ora 17:00 aceștia se vor îndrepta către Turnul Olarilor pentru vizitarea acestuia;

Ora 18:00 – aceștia vor îndrepta către hotel;

Ora 19:30 servirea cinei.

Ziua 3

La ora 09:00 turiștii pot servi micul dejun;

La ora 10:30 se vor îndrepta alături de cei 3 ghizi pentru vizitarea Filarmonicii de Stat (timp de 2 ore);

ora 12:30 aceștia se vor îndrepta către hotel, iar la ora 13:00 aceștia vor servi prânzul;

Ora 14:30 turiștii vor fi conduși de catre însoțitorii săi pentru vizitarea Catedralei Sf. Treime – timp de o oră jumătate;

Ora 16:00 turiștii vor vizita Palatul Brukenthal- timp de 2 ore;

Ora 18:00 turiștii vor fi condui către hotel, iar la ora 19:30 vor servi cina.

Ziua 4

La ora 09:00 turiștii pot servi micul dejun;

Ora 10:30 turiștii se vor îndrepta către Podul Minciunilor pentru vizitarea acestuia timp de o oră;

Ora 11:30 aceștia se vor îndrepta către hotel pentru seervirea prânzului și pregtirea bagajelor pentru întorcerea în București;

Ora 14:30 turiștii vor fi îmbarcați în autocar,iar plecarea va fi la ora 15:00;

Prima oprire va fi la Parcul Cozia pentru relaxare timp de 30 minute.

A doua oprire va avea loc la Curte de Argeș pentru vizitare.

A treia oprire va avea loc la Restaurantul Hanul românesc aflat în localitatea Pitești unde aceștia vor putea servi cina.

În jurul orei 20:30 turiștii ajung la destinație, București.

Tabelul 3.1 Calculația prețului de vânzare(P.V.)

CONCLUZII

Turismul reprezintă pentru România unul din sectoarele prioritare care, prin resursele pe care le antrenează și prin interconexiunile cu celelalte ramuri ale economiei naționale, constituie un factor important pentru progresul țării.

Pentru multe țări, printre care și România viitorul nu poate fi imaginat fără un turism modern. În această perspectivă, evoluția turismului va fi caracterizată printr-o profundă innoire, atât sub aspect calitativ cât și cantitativ.

Este surprinzător că o țară cu un așa mare potențial turistic joacă un rol secundar în competiția internațională pentru turism.

Valorificarea potențialului turistic eficient și în interesul economiei naționale poate reprezenta o șansă de dezvoltare a țării noastre. În prezent, și tot mai mult în viitor, nici o problemă nu mai poate fi tratată și rezolvată fără analiza prealabilă a pieței, fără proiectarea unor strategii de lansare a serviciilor turistice.

Obiectivele strategice avute în vedere pentru promovarea turismului românesc :

reconsiderarea locului turismului intern în cadrul turismului din România și creșterea atracției produselor turistice românesti pe piața internă;

impulsionarea circulației turistice interne;

creșterea numărului vacanțelor petrecute de români în țară;

atragerea cât mai multor segmente de consumatori atât din interior cât si din afara țării, precum si adaptarea strategiei promoționale la specificul fiecărei piețe;

recâștigarea piețelor pierdute după 1989 si penetrarea pe noi piețe turistice;

fidelizarea clientelei turistice actuale;

crearea unei imagini sugestive a turismului românesc, atât sub aspectul potențialului său, cât și al caracteristicilor sociale, culturale, psihologice, specifice poporului nostru;

Programul Capitală Culturală Europeană a fost un succes, Sibiul căpătând o nouă înfățișare care a dus la îmbunătățirea imaginii întregii țări. Acest proces trebuie să fie continuat, să se păstreze ceea ce s-a câștigat și să se meargă mai departe. Aceasta se poate face numai având o strategie de dezvoltare mereu actualizată.

Prin studiul întreprins asupra Sibiului am vrut să arăt importanța dezvoltării turismului cultural, și potențialul țării noastre în acest tip de turism.

Sibiul a avut mult de caștigat din faptul că a fost declarat Capitală Cultural Europeană, dar din păcare nu mai este la fel de căutat ca în anul 2007, deoarece nu mai este la fel de promovat.

Orientarea de bază a strategiei județului Sibiu o constituie potențarea punctelor tari în vederea valorificării oportunităților de creștere și minimizarea punctelor slabe prin eliminarea factorilor care blochează dezvoltare.

Am constatat că există o expunere insuficientă a Sibiului și ofertei sale de produse turistice în media principalelor piețe. În consecință, tour operatorii nu constată o creștere rapidă a cererii pentru Sibiu din partea clienților fideli și nu acționează activ pentru introducerea unor noi programe.

Sibiul are nevoie de o promovare puternică și consider că cea mai bună, activă și penetrantă publicitate este făcută de însuși consumatorul de servicii, de turistul pe deplin satisfăcut de calitatea ridicată a circuitului sau sejurului, de varietatea bogată a ofertelor, de diversitatea nuanțată sau personalizată a serviciilor cât și de comportamentul corect și ținuta ireproșabilă a personalului prestator de servicii

Trebuie să stim că în turism mereu trebuie să avem o bază de date actualizată, să întreprindem cercetări, să încercăm să aflam punctele slabe ale orașului pe care îl promovăm. Este la fel ca în cazul unei întreprinderi care scoate un produs de care clienții sunt mulțumiți dar la un moment dat apare pe piață un concurent care vine cu un produs similar dar la un preț mai mic și de o calitate superioara. Dacă întreprinderea nu va face nimic pentru îmbunătățirea produsului său, nu va întreprinde nici o cercetare privind preferințele consumatorilor atunci iși va pierde clienții care se vor duce la concurență.

Astfel chiar dacă s-au făcut multe investiții, cercetări, iar Sibiul s-a bucurat de un număr mare de turiști în perioada studiată, asta nu înseamnă că cercetarea trebuie să se oprească aici.

Sibiul are toate elementele necesare pentru a fi o destinație turistică de talie internațională.

Organizarea și cercetarea în sfera turismului este necesară și urgentă.

Obiective generale propuse pentru dezvoltarea turismului din județul Sibiu:

analiza permanentă a potențialului turistic;

reabilitarea, conservarea și valorizarea resurselor cu importanță turistică;

creșterea competitivității și îmbunătățirea imaginii turistice a județului Sibiu la nivel național și internațional;

dezvoltarea formării instituționale, continue și practice a resurselor umane din turism;

favorizarea dialogului, a sinergiei și repartizarea diferitelor misiuni de amenajare, promovare și comercializare între structuri, operatorii și instituțiile publice și private cu implicare și activitate în turism;

monitorizarea pemanentă a industriei turistice județene.

ANEXE

1.Podul Minciunilor

2.Bustul lui George Barițiu din Parcul Astra

3. Statuia lui Georg Daniel Teutsch

4.Bustul lui George Coșbuc

5.Turnul Sfatului Sibiu

6.Bastionul Haller

7.Biserica Evanghelică

8.Sinagoga

9.Palatul Brukenthal

Bibliografie

Adăscăliței, V., Introducere în Marketing relațional, Editura Pro Universitaria, București. 2007.

Balaure V., Cătoiu I., Vegheș C., Marketing turistic, Editura Uranus, București, 2005.

Baron T., Korka M, Pecican E., Stanescu M., Statistica pentru comerț și turism, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti 1981.

Biji E., Baron T., Tovissi L., Statistică teoretică și economică, Editura didactică și pedagogică București, 1991.

Cianga N., România, Geografia Turismului (Partea întâi), Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001.

Cianga N., Turismul din Carpatii Orientali, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj- Napoca, 1998.

Cândea M., Șimon T, Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București, 2006.

Cocean P., Geografia Turismului, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca, 1999.

Cocean P., Geografia Turismului Românesc, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca, 1997.

Cocean, P., Vlasceanu, Gh., Negoescu, B., Geografia generala a turismului, Editura Meteora Press, Cluj-Napoca, 2002.

*** Consiliul Județean Sibiu, Strategia de dezvoltare a județului Sibiu pentru perioada 2010 – 2013 și direcțiile de dezvoltare ale județului pentru perioada 2014 – 2020, Sibiu, 2010.

Glăvan, V., Georgrafia turismului, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005.

Glăvan, V., Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006.

Iordan I., Bonifaciu S., România – ghid turistic, Editura Garamond, București, 2006.

Neacșu, N., Băltărețu, A., Neacșu M., și Drăghilă M., Resurse și destinații turistice – interne și Internaționale, Editura Universitară, București, 2009.

Neacșu,N., Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București, 2000.

Neacșu N., și colectiv, Economia Turismului, Editura Pro-Universitaria, București, 2006.

Neacșu, N., Băltărețu A., Neacșu M., Economia turismului – studii de caz – statstici – legislație, Editura Uranus, București, 2008.

Nenciu, D.,S., Strategii de marketing pentru dezvoltarea turismului românesc, Ed. EX PONTO, Constanța, 2009.

www.inforegio.ro

www.welcometoromania.ro

http://www.rovt.ro/cities/sibiu/sibiu_ro

http://www.ghidulturistic.ro

Home

http://anpm.ro

http://insse.ro