Master profesional:Contabilitatea Afacerilor [302885]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Master profesional:[anonimizat]. univ. dr. Marilena MIRONIUC

Absolvent: [anonimizat],2018-

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Master profesional:[anonimizat]

(STUDIU DE CAZ PENITENCIARUL BOTOȘANI)

Prof. univ. dr. Marilena MIRONIUC

Absolvent: [anonimizat],2018-

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat]-[anonimizat].

[anonimizat]1) . [anonimizat] a întreprinderii, [anonimizat], sistemică, vizând tehnici declarate operaționale.

Întreprinderea reprezintă o [anonimizat], cu o [anonimizat], iar alții din exteriorul său.

Pentru a fi viabile și pentru a putea desfășura o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], instituții guvernamentale și bugetare etc., cu intenția declarată să demonstreze că sunt capabile să desfășoare o activitate eficientă.

[anonimizat] o problemă esențială a oricărei științe sau discipline științifice și constă in determinarea conținutului fenomenelor pe care le studiază și a [anonimizat].

[anonimizat], este complexă. [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat]-financiară ca pe o [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], instalații, care reprezintă piesa de rezistență a aparatului de producție al entităților.

[anonimizat], constă în capacitatea lor de a avea o [anonimizat]ade de exercițiu financiar, pe toată durata lor de folosință ele alcătuind activele imobilizate.

Acestea ajută la obținerea de venituri pe toată durata lor de viață și constituie, practic, baza materială și mijloacele de acțiune ale unei entități patrimoniale. Ele sunt o categorie de bunuri, reunite prin anumite caracteristici comune, dar putând fi și diferențiate în acelați timp din punct de vedere al scopului, utilității și formei.

Caracteristicile ce le unesc într-o categorie de sine stătătoare sunt legate de durata de utilizare, pe parcursul căreia valoarea lor trece asupra noilor produse prin amortizare, și de semnificația lor valorică.

Prin intermediul acestei lucrări am încercat să abordez cât mai bine și mai corect posibil o tematică de larg interes, legată de activele imobilizate (fixe) din cadrul entităților patrimoniale.

Argumentele ce au stat la baza acestui demers sunt legate de interesul personal față de tematica abordată și de faptul că activele imobilizate reprezintă o importantă sursă generatoare de profit a oricărei entități, fie că este ea privată sau publică, reprezentând elemente indispensabile pentru realizarea obiectului de activitate.

De aceea, fără pretenția de a fundamenta noțiuni și concepte noi, mi-am concentrat atenția spre a evidenția cele mai importante aspecte dintr-un astfel de domeniu. Astfel, am abordat probleme teoretice privind recunoașterea, evaluarea și contabilizarea imobilizărilor în conformitate cu legislația în vigoare.

În prezentarea problemelor teoretice am mers din aproape în aproape, de la general spre particular. Astfel, am prezentat aspectele generale privind activele imobilizate, recunoașterea – în situațiile financiare – a imobilizărilor ca active, organizarea sistemului informațional contabil, regulile generale de evaluare a activelor imobilizate la cele patru momente, precum și reevaluarea lor, după care am trecut la dezvoltarea fiecărei categorii de imobilizări, prezentându-le particularitățile și modul lor de înregistrare în contabilitate.

Trecerea de la teoretic la practic am realizat-o printr-o studiere mai aprofundată a modului cum se contabilizează imobilizările la PENITENCIARUL BOTOȘANI, dupa ce, în prealabil, am realizat o analiză a unității privind activitatea financiară.

Ultima parte a lucrării constă în trasarea concluziilor referitoare la problematica studiată și a propunerilor care ar trebui respectate de către ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR în vederea eficientizării activității sale în viitor.

CAPITOLUL 1 : ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA

1.1 Semnificația sintagmei de „analiză economico-financiară”

Analiza reprezintă o metodă de cunoaștere bazată pe descompunerea fenomenului, a întregului, în părțile sale componente, în elementele sale constitutive, după care se studiază fiecare parte componentă, se stabilesc relațiile de cauzalitate, se determină factorii care le generează , se formulează concluziile cu privire la mersul activității viitoare. Ca un corelativ al analizei apare sinteza, prin care se realizează reunirea părților, a elementelor unui fenomen într-un tot unitar. In timp ce analiza presupune o dezmembrare a unui rezultat, sinteza vizează o examinare a elementelor în unitatea lor. Caracterizarea deplină a unei activități sau fenomen, necesită îmbinarea într-o unitate a analizei cu sinteza, ca mijloace ale cunoașterii.

Analiza economico-financiară a unităților economice se ocupă cu studierea fenomenelor și proceselor economice care au loc la nivelul acestor unități, a rezultatelor economico-financiare obținute, în raport cu sarcinile programate, stabilirea cauzelor care provoacă abateri și desfășurarea fenomenelor analizate și luarea măsurilor pentru reglarea și optimizarea întregii activități.

1.2 Necesitatea analizei ca metodă a cunoașterii și utilizatorii rezultatelor acesteia

Cunoașterea mecanismului de formare și manifestare a fenomenelor și proceselor economico-financiare, precum și a legăturilor cauzale dintre acestea, constituie in contextul economico-social dat o necesitate de prim rang. Realizarea practică a acestor deziderate reclamă analiza, care constituie o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfacerea unui întreg (fenomen sau proces) în părțile sale componente, în elementele sale simple. Stabilirea locului analizei economico-financiare în ansamblul științelor economice se face în funcție de particularitățile acesteia în raport cu fenomenele din natură. Dacă fenomenele din natură se manifestă în afara activității oamenilor, în domeniul socioeconomic însă, procesele și fenomenele nu pot avea loc decât ca urmare a acțiunii factorului uman.

În ceea ce privește fenomenele din natură, grație posibilităților oferite de cercetarea științifică în domeniu (metode, tehnici, tehnologii, instrumentar, aparatură etc.), sunt create premisele pătrunderii în structura internă a acestora prin microanaliză. În aceste condiții, obiectul analizei poate fi redus la dimensiuni de laborator, dar fără ca astfel să fie afectate concluziile analizei. Caracterul particular al experimentului în domeniul fenomenelor din natură, nu are relevanță atunci când este vorba de analiza fenomenelor socio-economice.

Cercetarea fenomenelor socio-economice, având în vedere caracterul complex al acestora, face imposibilă utilizarea în aceast scop a instrumentarului de laborator și nici nu permite depășirea dificultăților legate de generalizarea concluziilor.

În analiza fenomenelor economice, un rol însemnat revine puterii de abstracție, ceea ce exclude posibilitatea experiențelor pure în scopul desprinderii acțiunii izolate a unui factor, așa cum este posibil în domeniul științelor naturii. Meritul revine logicii, al cărei demers este hotărâtor în asigurarea unei gândiri coerente în procesul analizei economice.

Analiza economică, presupune cercetarea unui fenomen sau proces din punct de vedere economic, ceea ce implică corelativ, evidențierea eforturilor dimensionate prin consumul de resurse materiale, umane și financiare, cât și a efectelor, circumscrise rezultatelor ca valori sociale utile.

Determinativul “economică” fixează caracterul analizei, care poate avea ca obiect nu numai o activitate economică, ci și una medicală, politică, socială etc.

Putem asocia cuvântului “analiză”, fie termeni care să indice caracterul analizei (analiză economică, analiză contabilă, analiză statistică, analiză statică, analiză dinamică, analiză matematică etc.), fie obiectul analizei (analiza activității de producție și comercializare a întreprinderii, analiza asigurării și utilizării potențialului uman, analiza productivității marginale, analiza costurilor de producție, analiza rentabilității etc.).

Se utilizează și formulări în care apar atât caracterul, cât și obiectul analizei, în cazul în care caracterul analizei este diferit de obiectul acesteia (analiza statică a unor fenomene chimice, analiza dinamică a unor fenomene sociale etc). Sunt și situații când caracterul analizei se suprapune cu obiectul ei (se utilizează de exemplu denumirea de analiză chimică sau analiză biologică, ceea ce presupune, pe de o parte analiza fenomenelor chimice, iar pe de altă parte analiza fenomenelor biologice utilizând o metodologie corespunzătoare).

Ca metodă a cunoașterii, analiza este proprie oricărei științe. Ca activitate practică, analiza utilizează, în scopul realizării obiectivelor sale, un ansamblu de concepte, metode, tehnici și procedee care asigură culegerea, verificarea și prelucrarea informațiilor în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația unui agent economic (nivelul și calitatea performanțelor, competitivitatea produselor, poziția pe piață, gradul de risc etc.).

Relevarea specificului cercetării fenomenelor economico-financiare la nivelul întreprinderii este de natură să sublinieze primatul analizei calitative în raport cu studiul cantitativ.

Corelativul analizei îl reprezintă sinteza, care definește procesul prin care are loc reunirea într-un tot unitar a părților și a elementelor disparate ale unui obiect sau fenomen cercetat. Dacă analiza presupune descompunerea unui fenomen în elementele sale simple (inclusiv determinarea relațiilor structural-funcționale și a celor cauză-efect), sinteza constă în examinarea acestora în unitatea lor. Cunoașterea deplină a proceselor sau fenomenelor economico-financiare necesită îmbinarea într-o unitate a analizei și sintezei, ca mijloace ale cunoașterii.

Tendințele actuale din economia românească, vizează realizarea programului complex de reforme menit să conducă la desăvârșirea privatizării întreprinderilor, restructurarea economiei în ansamblul său, lărgirea cadrului concurențial, dinamizarea activității pieței financiare, reducerea rolului statului în economie, toate acestea având ca scop creșterea flexibilității și deschiderea către realizările altor țări.

Procesul continuu de perfecționare a științelor în general și al analizei economicofinanciare, în special, are loc pe principii de finaliate. Rolul analizei economico-financiare, poate fi considerat ca fiind esențial, deoarece prin rezultatele sale permite satisfacerea cerințelor diferiților utilizatori.

Orice analiză strategică și financiară constituie o sursă privilegiată de informații care concură la fundamentarea deciziilor cu caracter economic ale utilizatorilor.

Dar cum activitatea din domeniul economic are repercusiuni asupra domeniului financiar, tot așa în contextul deciziilor de natură economică, informația financiară servește susținerii deciziilor legate de anagajarea unor proiecte investiționale sau contractarea unui credit bancar. Informația financiară, reprezintă potrivit opiniei exprimate de Lauzon1) , numai un mijloc care permite utilizatorilor luarea celor mai bune decizii și de a ajunge la cea mai bună alocare a resurselor.

Informațiile de ordin general privind cunoașterea piețelor, tehnologiilor, mediului politic și social, climatul existent în întreprindere, vin să întregească imaginea asupra contextului în care s-a efectuat analiza.

Beneficiind de rezultatele analizei economico-financiare, subordonat scopului utilizatorilor, se formează și mecanismul operațional concret al diagnosticului privind starea de performanță a întreprinderii.

1.3 Tipologia analizei economico-financiare

Diversitatea activităților desfășurate de către o întreprindere și varietatea situațiilor întâlnite privind conținutul, nivelul și caracteristicile performanțelor economico-financiare ale acesteia, reclamă necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după mai multe criterii:

În funcție de raportul dintre momentul în care se efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenului, distingem:

• Analiza post-factum, post-operativă sau analiza activității, constituie un instrument de “supraveghere și reglare” a modului de funcționare a unei întreprinderi, ceea ce presupune cercetarea rezultatelor acesteia potrivit relațiilor cauzal-funcționale și implicit relevarea gradului de realizare a obiectivelor programate (încadradrea în limitele stabilite de managementul firmei).

Post-factum, ca sens noțional, definește o activitate, proces sau eveniment care a avut loc sau care s-a încheiat, analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii lui.

Analiza post-factum își dovedește utilitatea în activitatea practică a întreprinderii prin aceea că furnizează informații privind încadrarea sau neîncadrarea rezultatului obținut în limitele estimate ca fiind normale (inclusiv în nivelurile programate). Aprecierea în sine nu poate fi considerată ca fiind și suficientă, dacă nu sunt luate în considerare și măsurile menite a contribui la remedierea unor situații nefavorabile pentru întreprindere.

Analiza activității privește prezentul și trecutul, în timp ce analiza previzională privește viitorul. Dacă separăm prezentul de trecut, se poate crea o nouă categorie și anume analiza concomitentă sau curentă. Acest tip de analiză constă în secționarea unui fenomen și presupune urmărirea sa pe fragmente, cu condiția menținerii unității fenomenului. Raportarea analizei la fiecare fragment urmărit, indiferent de fracțiunea de timp considerată, readuce în actualitate tipul de analiză post-factum.

Ca tip de analiză post-factum care se poate îmbina și cu analiza prospectivă menționăm analiza diagnostic, care permite aprecieri asupra performanțelor economicofinanciare ale unei întreprinderi, asupra unei structuri de tipul funcțiilor acesteia, asupra centrelor de responsabilitate sau a unui segment al activității întreprinderii.

• Analiza previzională sau prospectivă, presupune determinarea evoluției viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor (a relațiilor de cauzalitate), a 13 acțiunii lor în perspectivă (inclusiv cu luarea în considerare și a altor factori decât cei cunoscuți).

Analiza previzională constituie o etapă premergătoare în elaborarea strategiei activității economico-financiare a întreprinderii. Ea este utilizată de către centrele de decizie pentru stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse în perioada viitoare. În condițiile economiei de piață angajarea unei investiții solicită în mod obligatoriu elaborarea de scenarii prin care se prefigurează rezultatele viitoare ale realizării acesteia.

Între cele două tipuri de analiză, analiza post-factum și analiza previzională, există o serie de particularități generate de faptul că analiza activității se bazează pe variabile certe, cunoscute, în timp ce analiza previzională se bazează pe variabile incerte, presupuse. De aici rezultă deosebiri de ordin metodologic datorate faptului că analiza activității economico-financiare studiază o singură variantă a fenomenului și anume cea de execuție, prevalând legăturile de tip determinist, în timp ce analiza prospectivă studiază mai multe variante și apar frecvent legături de tip stohastic.

Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor, deosebim:

• Analiza calitativă, urmărește esența fenomenului, însușirile sale esențiale, factorii care sunt de aceeași natură cu fenomenul analizat.

În procesul de analiză, potrivit principiului descompunerii în trepte, se trece de la o esență mai puțin profundă către alta mai profundă, având, deci, loc un proces de purificare prin tercerea de la factori calitativi mai puțin puri către factori mai puri.

Rolul analizei calitative constă în elaborarea modelelor de analiză în care sunt surprinse elementele esențiale ale fenomenului.

• Analiza cantitativă presupune cercetarea fenomenului prin determinări comensurative exprimate prin greutate, volum, suprafață, număr, durată etc.

În determinarea modificării fenomenelor și cuantificarea (măsurarea) influenței factorilor asupra fenomenelor analizate, sunt utilizate metodele matematice. Subliniem primatul analizei calitative, care prin modelarea proceselor economice crează premisele aplicării metodelor matematice în analiza variabilelor unui fenomen economico-financiar. Viabilitatea soluțiilor oferite, urmare utilizării metodelor matematice, este condiționată de rigurozitatea modelării proceselor economice, ca efecte ale analizei calitative.

După nivelul la care se desfășoară analiza, distingem:

• Analiza microeconomică cercetează fenomenele economico-financiare la nivelul întreprinderii sau al compartimentelor funcționale din cadrul structurii sale organizatorice. Acest tip de analiză centrată la scara întreprinderii, vizează relevarea comportamentului acesteia privind realizarea produselor, lucrărilor și prestărilor de servicii, potrivit obiectului de activitate, în raport cu obligațiile asumate prin contarctele încheiate cu beneficiarii, performanțele economico-financiare realizate etc.

• Analiza mezoeconomică studiază fenomenele și procesele la nivelul sectorului sau al ramurii de activitate în scopul evidențierii poziției firmei pe piață, a capacității concurențiale a acesteia etc.

• Analiza macroeconomică presupune studierea fenomenelor la nivelul economiei naționale sau al economiei mondiale (conjunctura internă și internațională, legislație și reglementări, factori demografici, de cultură și credință, nivel de dezvoltare, probleme sociale, factori climaterici etc.), operând preponderent cu mărimi globale sau agregate ca de exemplu produs național brut, produs intern brut etc.

După modul de urmărire în timp a fenomenelor, distingem:

• Analiza statică studiază fenomenele, precum și elementele și factorii care influențează asupra acestora la un moment dat, relevând pe baza relațiilor existente între acestea, o anumită poziție a fenomenului supus analizei. Noțiunea de static este legată de modul de efectuare a analizei și nu de natura fenomenului, deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.

• Analiza dinamică cercetează fenomenele economice în mișcare, relevând poziția lor într-un șir de momente. Evidențierea legăturii dintre diferitele poziții succesive ale fenomenelor economice se face pe baza cercetării factorilor care au determinat aceste schimbări.

După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul, distingem:

• Analiza pe termen scurt servește managementului întreprinderii pentru conducerea operativă a activității pe perioade de timp de până la un an de zile. Acest tip de analiză operează preponderent cu modele de tip determinist.

• Analiza pe termen lung operează cu date care depășesc termenul de un an, utilizând în acest scop modele de tip statistic sau stocastic. În țările cu economie de piață, se operează frecvent, la nivel microeconomic cu modele în care intervalul de timp analizat este de 3-5 ani.

După criteriile de studiere a fenomenelor, distingem:

• Analiza tehnico-economică îmbină caracterul tehnic cu cel economic. Acțiunea de creștere a producției fizice este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de specialiști cu cunoștințe tehnice și economice (în mod similar, pot fi tratate și acțiunile care vizează la nivel de produs reducerea costului sau cele privind creșterea rentabilității pe produs).

• Analiza economico-financiară tratează corelațiile dintre activitatea economică (de exploatare) și cea financiară (analiza riscului financiar trebuie corelată cu analiza riscului de exploatare).

• Analiza financiară vizează cu predilecție fluxurile financiare care se formează la nivelul întreprinderii, modul de gestionare și plasare a capitalului etc.

În funcție de poziția analistului, distingem:

• Analiza internă are un caracter parctic, facilitatea efectuării acesteia rezidă din faptul că analistul are o poziție privilegiată deoarece beneficiază de o serie de informații despre întreprinderea analizată. Pe baza acestor informații, analistul poate detecta stările de dezechilibru din diferite domenii ale activității întreprinderii, precum și cauzele acestora, stabilind totodată măsurile care se impun în vederea remedierii.

Elaborarea acestor analize servesc conducerii întreprinderii, atât pentru cunoașterea stării de fapt reflectată prin nivelul performanțelor economico-financiare și exercitarea pe această bază a controlului privind modul de realizare a sarcinilor programate, cât și pentru fundamentarea activității viitoare.

Diferitele categorii de utilizatori folosesc informațiile financiare, precum și alte informații oferite de evidența contabilă, statistică și operativă a întreprinderii în vederea diagnosticării activității acesteia, iar pe această bază să-și poată fundamenta deciziile economice și financiare.

• Analiza externă se efectuează de partenerii externi. În fundamentarea deciziilor lor, partenerii externi ai întreprinderii se bazează pe informațiile furnizate de analiza financiară (diagnosticul financiar extern). Exemplul clasic îl constituie procedura utilizată de bănci pentru studierea cererilor întreprinderilor privind acordarea de credite, care urmăresc capacitatea acestora de a-și achita obligațiile.

În același mod, partenerii de afaceri (furnizori, clienți etc.), statul reprezentat prin autoritățile locale, guvern și organizațiile cvasiguvernamentale, precum și organele de urmărire penală sau instanțele de judecată, sunt interesate în a-și forma o imagine asupra dezvoltării viitoare a afacerilor întreprinderii, situației economico-financiare și securității financiare a acesteia.

1.4 Etapele procesului de analiză economico-financiară

Drumul parcurs de analiză este inversul evoluției reale a fenomenului. Analiza pornește de la rezultatele procesului încheiat către elemente și factori.

Conținutul procesului de analiză economico-financiară, inclusiv îmbinarea acesteia cu sinteza, presupune parcurgerea următoarelor etape:

a) Delimitarea obiectului analizei, constă în identificarea anumitor fapte, fenomene, rezultate, care se exprimă sub forma indicatorilor economico-financiari. Delimitarea obiectului se face în timp și spațiu, cantitativ și calitativ, utilizând anumite metode de evaluare și calcul.

b) Determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat. Descompunerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se stabilesc în mod succesiv, trecând de la cei cu acțiune directă la cei care acționează indirect, prin intermediul celor cu acțiune directă, până la stabilirea cauzelor finale. Potrivit principiului descompunerii în trepte, procesul cunoașterii este adâncit de la o esență mai puțin profundă, către alta mai profundă.

c) Stabilirea relațiilor de condiționare dintre fiecare factor și fenomenul analizat pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, pe de altă parte. În acest scop este necesar a se determina relația cauză-efect, respectiv raporturile de condiționare.

Parcurgerea acestor trei etape conduce la elaborarea modelelor de analiză ale proceselor și fenomenelor analizate.

d) Măsurarea (cuantificarea) influențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat. În această etapă intervine analiza cantitativă, care pe baza unei metodologii proprii permite măsurarea influențelor, dimensionarea rezervelor interne și aprecierea cât mai exactă a rezultatelor.

e) Sinteza rezultatelor analizei, constituie etapa stabilirii concluziilor și aprecierilor asupra activității desfășurate (în funcție de obiectul analizei). Elaborarea măsurilor, respectiv al deciziilor menite a contribui la utilizarea optimă a factorilor de producție, la obținerea unor randamente maxime ale utilizării acestora în vederea asigurării marjei concurențiale, a viabilității întreprinderii.

Caracterul științific al analizei ca metodă a cunoașterii, este condiționat de parcurgerea acestor etape. Respectarea etapelor este obligatorie, iar parcurgerea lor se impune cu ocazia analizei oricărui fenomen economico-financiar.

În afara acestor etape, pentru a se asigura caracterul științific al analizei este necesar să se respecte următoarele cerințe:

– analiza nu trebuie să conțină contradicții (în procesul analizei trebuie respectate legile gândirii);

– analiza trebuie să fie complexă și să îmbrățișeze toate laturile activității economico-financiare a întreprinderii, având în vedere și implicațiile pe care le pot determina;

– analiza trebuie să fie operativă și sistematică ceea ce presupune că trebuie efectuată în mod periodic și la momentul oportun;

– orice analiză trebuie să se încheie cu un program de măsuri concrete, operaționale, fundamentate, care să vizeze îmbunătățirea activității economico-financiare a întreprinderii.

Desfășurarea procesului de analiză este prezentat în figura 1.1. care permite evidențierea relațiilor dintre fenomen, elemente, factori și cauzele finale, fixând totodată conceptul “ordine de analiză”, față de evoluția reală a fenomenului.

Schema mai sus prezentată, permite, pe de o parte, sesizarea condițiilor în care acționează un fenomen precum și a elementelor sau factorilor care influențează asupra acestuia, iar, pe de altă parte, pune în evidență două tipuri principale de analiză: analiza structurală (prin elemente) și analiza factorială (prin factori). Elementele reprezintă părți componente ale fenomenului analizat (de exemplu costul produsului pe articole de calculație sau pe elemente primare de cheltuieli), în timp ce factorii reprezintă forțele motrice care provoacă sau determină un fenomen (de exemplu numărul mediu scriptic față de cifra de afaceri).

În ceea ce privește cauzele, acestea reprezintă fenomene care, în anumite condiții, provoacă și respectiv explică apariția unui fenomen (fie fenomenul analizat, fie un factor care acționează asupra acestuia). Termenul de “factori” este utilizat în general pentru fenomene mai complexe decât “cauzele”.

Cauzele finale reprezintă ultimele cauze descoperite în procesul de analiză, având în vedere limitele sferei de cercetare ale analizei respective. În procesul de analiză, acestea apar drept cauze finale deoarece procesul de analiză reprezintă inversul evoluției reale a fenomenului. Din punct de vedere al apariției și dezvoltării oricărui fenomen, ele sunt cauze primare.

1.5 Rolul analizei economico-financiare în realizarea funcțiilor manageriale

Procesul de conducere este caracterizat ca un ansamblu de intervenții prin care se prevede, organizează și coordonează activitatea întreprinderii, considerată ca fiind un sistem complex socio-economic, dinamic și deschis, se iau decizii și se controlează activitatea acesteia în vederea realizării obiectivelor curente și de perspectivă, respectând criteriile de eficiență economică și de utilitate socială.

Realizarea principalelor funcții (atribute) ale conducerii, implică analiza de stare a sistemului în diferite momente ale funcționării sale.

A prevedea înseamnă a scruta viitorul, respectiv a întocmi un program de acțiune care vizează atingerea obiectivelor propuse. Realizarea acestui program presupune însă a lua în considerare atât activitatea trecută, dar și cea prezentă.

Dacă ne referim la procesul de organizare, în sensul de a construi dublul organism material și social al întreprinderii, acesta presupune, pe de o parte, asigurarea întreprinderii cu resursele necesare funcționării sale, iar pe de altă parte, ansamblul de acțiuni privind utilizarea eficientă a acestora.

Funcționarea oricărui sistem, nu poate fi concepută fără coordonarea sau armonizarea tuturor elementelor sale (faptelor, eforturilor, actelor etc.) în scopul îndeplinirii în mod eficient a rolului pe care îl au.

Una din funcțiile conducerii al cărei conținut se realizează în mod implicit cu ajutorul analizei economico-financiare este controlul. Controlul reprezintă un atribut al conducerii, care constă în urmărirea sistematică a modului de realizare a programelor pe sectoare de activitate cât și la nivel de întreprindere, stabilirea abaterilor și a cauzelor acestora, respectarea obligațiilor asumate prin contractele încheiate, utilizarea eficientă a resurselor, confruntarea dintre situația faptică și cea scriptică etc.

Realizarea obiectului de activitate al întreprinderii se înfăptuiește prin desfășurarea unei multitudini de operațiuni, care au loc sub impulsul continuu al factorilor endogeni și exogeni, care îmbracă o diversitate de forme, fiecare dintre ele fiind expresia autonomiei funcționale a întreprinderii. În acest sens, se poate afirma că domeniile concrete în care se exercită autoritatea formează funcțiile întreprinderii. Ca atare, fiecare funcție reprezintă un ansamblu de atribuții specializate și omogene.

Funcțiile întreprinderii (cercetare și dezvoltare, producție, comercială, personal, financiar-contabilă), indiferent de forma de proprietate, îmbrățișează totalitatea aspectelor activității economico-financiare ale acesteia, fiecare fiind atât o condiție, cât și o rezultantă a celorlalte.

Intercondiționarea tuturor aspectelor activității economico-financiare este rezultatul manifestării tuturor funcțiilor întreprinderii într-o strânsă interdependență. Manifestarea unei funcții implică și manifestarea celorlalte în sensuri și ritmuri bine determinate. Deși sunt deopotrivă ca importanță și corelate în mecanismul lor intim de manifestare, funcțiile întreprinderii prezintă totuși grade diferite de generalitate. Astfel, funcția financiarcontabilă, prin capacitatea de reflectare a tuturor modificărilor ce au loc în mecanismul întreprinderii, precum și prin tipul de exprimare valorică a acțiunii sale, are o putere foarte mare de sintetizare. Această funcție constituie “numitorul comun” pentru însumarea tuturor aspectelor activității întreprinderii.

Luând în considerare faptul că obiectivele activității oricărei intreprinderi se circumscriu în funcțiunile ei, iar asupra lor se exercită atributele conducerii, rezultă că analiza se află la confluența acestora constituindu-se într-un “instrument al realizării tuturor atributelor, sau chiar într-o funcție autonomă cuprinzătoare”1) . Realizarea oricărei funcții a întreprinderii, are loc prin exercitarea tuturor atributelor conducerii, iar fiecare din aceste atribute se realizează prin intermediul unui anumit tip de analiză. Analiza economico-financiară are un loc bine definit în structurile funcționale ale conducerii.

Analiza economico-financiară intră sub incidența perfecționării, constituindu-se într-un instrument al centrelor de decizie în amplul proces de sporire a eficienței oricărei activități.

Analiza economico-financiară realizează, prin ea însuși, în procesul conducerii o serie de funcții:

a) funcția informațională, asigură valorificarea datelor furnizate de întregul sistem de evidență economică, în scopul informării centrelor de decizie asupra modului de realizare a performanțelor economico-financiare, precum și a cauzelor care au generat eventuale dereglări, în vederea reglării lor în perioada următoare, poziționarea unor stări comparativ cu standardele normative, niveluri ale concurenței pe diferite piețe etc.

b) funcția de evaluare a potențialului tehnico-economic al întreprinderii, deși definită ca având caracter autonom, rolul său constă în a transpune în practică cerințele funcției anterior prezentate.

Această funcție capătă contur și se materializează prin cele două laturi ale sale, care se individualizează și întrepătrund într-un proces simbiotic: diagnostic și respectiv reglare, în accepțiunea de echilibrare a funcționării sistemului întreprindere.

Diagnosticul, subscris funcției de evaluare, presupune reflectarea modului de valorificare a potențialului tehnico-economic al întreprinderii, în accepțiunea de “potențial” circumscris în nivelele maxime sau minime ordonate de sistemul de conducere al acesteia. Nu trebuie însă omis “vectorul” privind perfecționarea funcției analizei de evaluare și de dezvoltare a capacității de diagnoză, care are ca obiectiv și procesul de “distilare” a sistemului de indicatori, care trebuie să reflecte mai fidel fenomenele economico-financiare, să satisfacă cerințele definite, compatibile cu capacitatea cognitivinformațională a fiecăreia, să contribuie la dinamizarea funcțiilor sistemului, să armonizeze interesele individuale și generale etc.

Reglarea funcționării sistemului întregește de fapt bucla analiză-diagnostic și se realizează în raport cu parametrii de funcționare, atunci când aceștia reprezintă limiterestricții sau valori potențiale, sau în situația în care interesele și echilibrul macrosistemului admit acest lucru.

c) funcția de fundamentare a deciziei pe criterii de eficiență, reprezintă o cerință obiectivă a desfășurării activității în oricare domeniu al vieții economico-sociale.

În structurile decizionale ale întreprinderii, prezintă interes modul de desfășurare al oricărei activități în scopul satisfacerii unor nevoi sociale. Este cunoscut faptul că oricare ar fi această activitate, ea presupune, pe de o parte, un efort economic, iar, pe de altă parte, este generatoare de efecte.

Nimeni nu este dispus a investi fără a obține o eficiență scontată a respectivei investiții. Decizia în acest domeniu se bazează pe calculul economic de eficiență, care presupune punerea alternativă în balanță a eforturilor necesare pentru obținerea unor efecte sau viceversa, vizând după caz minimizarea eforturilor, luând în considerare caracterul limitat al resurselor sau maximizarea efectelor.

Efortul presupune consumul de resurse, care în ultimă instanță înseamnă timp de muncă, iar efectele sunt reprezentate de funcțiile utile omului și societății.

Utilitatea practică a acestei funcții, își dovedește aplicabilitatea atât în faza de estimare a capacității de ofertare a întreprinderii, cât și post-factum, ca măsură a verificării modului de utilizare eficientă a resurselor intrate în circuitul economic, prin nivelul efectelor obținute în raport cu acestea.

d) funcția de reflectare a gestionării eficiente a patrimoniului și de evaluare a performanțelor managementului se realizează cu ajutorul contabilității.

Contabilitatea reprezintă un bun universal, ea fiind temeiul cunoașterii prezentului în economie, dar și un consilier indispensabil al viitorului.

Sistemul informațional trebuie să oglindească veridic circuitul valorilor în stadiile lor de transformare, să reflecte performanțele economico-financiare realizate precum și dezechilibrele manifestate în realizarea acestora, constituind un instrument de analiză permanentă a gestionării valorilor patrimoniale în condiții de eficiență.

Analiza are rolul de a cuantifica aspectele de ordin cantitativ și calitativ privind performanțele economico-financiare realizate, de a reflecta păstrarea puterii și autonomiei financiare a întreprinderii, ceea ce conduce la realizarea respectivelor performanțe. De asemenea, ea are rolul de a semnala deficiențele de ordin financiar privind degradarea rentabilității și creșterea riscului, de a evalua calitatea managementului prin nivelul performanțelor obținute, de a dezvălui raporturile dintre fenomenele producției, schimbului și consumului și de a oferi pe aceste baze informații certe privind modul de gestionare a patrimoniului, prefigurând totodată cerințele supraviețuirii în viitor a întreprinderii.

În condițiile economiei de piață, întreprinderile trebuie să se adapteze cerințelor și legităților acesteia, să-și desfășoare activitatea potrivit criteriilor de eficiență, respectiv ale concordanței activităților economice cu nevoile reale ale consumatorilor.

Analiza condițiilor economice și financiare în care își desfășoară activitatea întreprinderea în raport cu cerințele și legitățile pieței, concură la păstrarea puterii și autonomiei financiare ale acesteia, prevenind situația de încetare a plăților și de faliment. Capacitatea întreprinderii de a fi solvabilă și de a învinge riscul de faliment, ocupă un loc central în analiza financiară. Pentru oricare întreprindere, realizarea echilibrului financiar reprezintă un obiectiv permanent prin aceea că menținerea solvabilității constituie condiția financiară de bază în ceea ce privește supraviețuirea întreprinderii.

e) funcția de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar, presupune analiza relațiilor cu: furnizorii de capital (acționarii și consultanții acestora, investitorii în obligațiuni, băncile și alți investitori, bursa de valori), partenerii de afaceri (furnizorii, clienții etc.), statul (fiscul, guvernul și organizațiile cvasi-guvernamentale, autoritățile locale), alți utilizatori (organizațiile profesionale, analiștii și consultanții externi, auditorii, organele de urmărire penală sau instanțele de judecată, publicul).

Satisfacerea cerințelor acestei funcții este condiționată de furnizarea de către întreprindere a informațiilor economico-financiare ca expresie a activității desfășurate. Informațiile în cauză, constituie suportul necesar efectuării analizei financiare externe orientată spre formularea diagnosticului asupra condițiilor de echilibru financiar, a solvabilității și a structurii financiare a întreprinderii.

Diagnosticarea activității întreprinderii servește ca bază pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.

1.6. Metodologia analizei economico-financiare

Întreprinderea privită ca sistem, permite reliefarea legăturilor dintre subsistemele componente, relațiile cauzale sau generale dintre elementele structurale, componente ale întregului. Trebuie, de asemenea, subliniat că sistemul întreprindere are și o finalitate, iar din acst punct de vedere, interacțiunile dintre elementele sale sunt concepute în funcție de această finalitate.

Analizarea în ansamblu a activității întreprinderii, în funcție de natura performanțelor economico-financiare, sau pe structuri organizatorice, presupune utilizarea unui complex de metode, tehnici și procedee, respectiv a unei metodologii de analiză.

Metoda, reprezintă un proces teoretico-abstract prin care se stabilește calea ce trebuie urmată privind modul de studiere al unui proces sau fenomen, în scopul obținerii de informații asupra formei și conținutului acestuia.

Analiza economico-financiară utilizează o serie de metode, tehnici și procedee specifice sau împrumutate din domeniul altor științe menite să contribuie la realizarea obiectului ei. În acest sens, se poate face o grupare a metodelor în funcție de cele două laturi fundamentale ale analizei și anume latura calitativă și respectiv, cea cantitativă.

1.6.1. Metode ale analizei calitative

Metodele analizei calitative se bazează în mare măsură pe abstracția științifică și au ca obiect de bază stabilirea elementelor și relațiilor lor structurale, a factorilor și cauzelor care explică fenomenul, a relațiilor de condiționare dintre fiecare factor (element) și fenomenul studiat, precum și dintre factorii (elementele) care acționează. Construirea modelelor, proceselor și fenomenelor economice are la bază analiza calitativă.

Principalele metode calitative care formează metodologia de diagnosticare a activității economico-financiare a întreprinderii, este format din: diviziunea și descompunerea rezultatelor, gruparea și comparația.

1.6.2. Metode ale analizei cantitative

Metodele cantitative de analiză au rolul de a măsura contribuția factorilor și elementelor componente asupra modificării fenomenului studiat.

Principalele metode ale analizei cantitative sunt: metoda balanțieră, metode substituțiilor în lanț, metoda ratelor, metoda analizei regresionale, metoda scorurilor etc.

Metoda balanțieră sau metoda input-output este folosită în analiza economică în situația în care între elementele fenomenului analizat există relații de sumă și/sau diferență, ea dovedindu-și utilitatea în elaborarea programelor privind activitatea curentă și de perspectivă a întreprinderilor. Prin aplicarea metodei balanțiere se urmărește asigurarea unor proporții, a unui echilibru între resursele și necesitățile din diferite domenii de activitate (de exemplu: balanța consumurilor de materiale, balanța forței de muncă, balanța veniturilor și cheltuielilor în accepțiunea prezentă a contului de profit și pierdere etc.).

Metoda substituirilor în lanț își are aplicabilitatea în procesul de analiză, atunci când între factorii care determină mărimea unui fenomen există relații de tip determinist care îmbracă forma matematică de produs sau raport (proporționalitate directă sau inversă). Substituirile în lanț reprezintă un procedeu tehnic de bază al metodei analizei economice, care se aplică în anumite condiții pentru măsurarea influenței factorilor asupra fenomenelor supuse cercetării.

Metoda ratelor reprezintă un raport între două mărimi comparabile din punct de vedere logico-economic. Dincolo de forma matematică de exprimare, ratele au o încărcătură informațională și o semnificație deosebită în teoria și practica economică. Ele reprezintă instrumente redutabile de analiză utilizate pentru cunoașterea anumitor fenomene economice și financiare, din punct de vedere istoric sau previzional, precum și a elementelor și factorilor care le determină.

Metoda analizei regresionale se folosește în cazul relațiilor de tip stocastic dintre fenomenul analizat și factorii care influențează asupra acestuia. Caracterul practic al acestei metode, justifică utilitatea sa atât în analiza postfactum, cât și în analizele previzionale, cu scopul declarat de a extrapola tendințele de evoluție ale unor fenomene economice în viitor.

Metoda scorurilor este o tehnică de analiză discriminantă. Acest demers al analizei financiare există de câteva decenii și beneficiază de un interes deosebit din partea teoreticienilor și practicienilor, grație studiilor efectuate de diverse organisme. În literatura de specialitate, primele funcții scor au fost elaborate de economistul american Altman în anul 1968 și de economiștii francezi Connan și Holder în anul 1978.

1.7. Standardele internaționale de contabilitate – necesitate in analiza economico-financiara

Întreprinderile din întreaga lume întocmesc situații financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi. Deși astfel de situații financiare pot părea similare de la o țară la alta, există diferențe care pot fi cauzate de o varietate de factori sociali, economici și juridici, precum și de faptul că anumite țări în momentul stabilirii cerințelor naționale, au avut în vedere necesitățile diverșilor utilizatori ai situațiilor financiare.

Acești factori au condus la utilizarea unor definiții diverse ale structurilor situațiilor financiare. Aria de aplicabilitate și informațiile prezentate în situațiile financiare au fost de asemenea influențate.

Standardele internaționale de contabilitate, numite „International Financial Reporting Standards” – IFRS (sau International Accounting Standards – IAS pentru cele mai vechi), sunt adoptate de organismul internațional de standardizare contabilă, „International Accounting Standards Board” – IASB (EN) – cu sediul la Londra.

Începând din 2005, toate societățile cotate din UE (inclusiv băncile și întreprinderile de asigurare) sunt obligate să aplice standardele internaționale de contabilitate IFRS la elaborarea conturilor consolidate. Statele membre pot, de asemenea, să autorizeze sau să impună utilizarea acestui sistem de referință de către societățile cotate din UE pentru conturile anuale ale acestora și de către societățile necotate din UE pentru conturile anuale și/sau consolidate ale acestora.

Pentru ca un standard internațional de contabilitate să poată fi adoptat, aplicarea lui trebuie să ofere o imagine fidelă și corectă a situației financiare și a rezultatelor întreprinderii, să răspundă interesului public european și să corespundă criteriilor de inteligibilitate, pertinență, fiabilitate și comparabilitate cerute pentru informațiile financiare necesare pentru adoptarea deciziilor economice și evaluarea performanței managerilor. Comisia cooperează cu Comitetul European de Reglementare pentru Valorile Mobiliare (CESR), în scopul unei abordări comune privind punerea în aplicare a acestor norme.

Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (I.A.S.C.) este angajat în atenuarea acestor diferențe, căutând să armonizeze reglementările, standardele și procedurile contabile referitoare la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Acesta consideră că armonizarea se poate realiza cel mai bine punându-se accent pe întocmirea situațiilor financiare ce au ca scop furnizarea unor informații utile pentru adoptarea deciziilor economice.

Consiliul I.A.S.C. consideră că situațiile financiare întocmite în acest scop răspund necesităților comune majorității utilizatorilor. Aceasta se datorează faptului că aproape toți utilizatorii iau decizii economice pentru:

a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiție de capital;

a evalua răspunderea sau gestionarea managerială;

a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti și a oferi alte beneficii angajaților săi;

a evalua garanțiile pentru creditele acordate întreprinderii;

a determina politicile de impozitare;

a determina profiturile și dividendele ce se pot distribui;

a elabora și utiliza date statistice despre venitul național;

a reglementa activitatea întreprinderilor.

Consiliul I.A.S.C. recunoaște totuși că guvernele pot stabili în particular cerințe diferite sau suplimentare pentru scopurile proprii.

Ajustările ce se efectuează cu ocazia aplicării pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Contabilitate sunt determinate de faptul că în contabilitatea întreprinderilor există unele operațiuni privind imobilizările care nu mai îndeplinesc condițiile (criteriile) de a fi înscrise (recunoscute) în situațiile financiare anuale.

Comparativ cu reglementările contabile aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993, noile reglementari contabile impun criterii mai riguroase in ceea ce privește recunoașterea activelor în situațiile financiare anuale, cât și în ceea ce privește alte elemente, cum sunt cheltuielile ulterioare, amortizările, deprecierile aferente acestora.

Conform Standardelor Internaționale de Contabilitate, un activ reprezintă acea resursă controlată de către întreprindere, acel rezultat al unor acțiuni și evenimente trecute, de la care este așteptată o generare de beneficii economice viitoare pentru entitatea patrimonială.

Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către întreprindere. Acest potențial poate fi unul productiv, fiind parte a activităților de exploatare ale întreprinderii. De asemenea, se poate transforma în numerar sau echivalente de numerar sau poate avea capacitatea de a reduce ieșirile de numerar, cum ar fi un proces alternativ de producție care micșorează costurile.

CAPITOLUL 2: STUDIU DE CAZ CU PRIVIRE LA ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ACTIVELOR IMOBILIZATE (ACTIVELE FIXE) LA PENITENCIARUL BOTOȘANI ÎN PERIOADA 2011-2014

2.1. Noțiuni generale

În cadrul lucrării „Studiu privind contabilitatea activelor imobilizate la entitățile patrimoniale” mi-am propus să transpun modul cum se efectuează evidența, contabilitatea și analiza activelor imobilizate. Am prezentat în același timp și viziunea de ansamblu asupra normelor, metodelor și procedeelor de înregistrare a activelor imobilizate, precum și o definire reală a problematicii acestora, o transparență a problemelor implicate de acestea și o nuanțare a formelor acestora.

2.1.1. Date de identificare

Penitenciarul Botoșani face parte din grupul regional Nord-Est, alături de Penitenciarul Iași (unitate coordonatoare), Penitenciarul Bacău, Penitenciarul Vaslui, Penitenciar-Spital Tg. Ocna, Școala Națională de Pregătire a Agenților de Penitenciare Tg. Ocna și Centrul de Reeducare Tg. Ocna.

Penitenciarul Botoșani are personalitate juridică română, forma de instituție publică și ordonator terțiar de credite conform H.G. 1849/2004 și a O.M.J. 1515/C/2000, având codul fiscal 3503538.

A fost înființat în anul 1957 potrivit H.C.M. 2570/30.12.1956 prin preluarea efectivului fostului penitenciar din Suceava.

2.1.2. Istoricul unității

Prima atestare documentară a unei „temnițe" pe meleagurile botoșănene o găsim în anul 1832, ulterior în 1879, în data de 8 martie, primăria Botoșanilor a achiziționat o casă boierească, cu „tot cu acareturi" care a funcționat ca închisoare și penitenciar, până în 1964. Urmare Hotărârii Consiliului de Miniștri din 30 decembrie 1956, s-a dispus preluarea de către Penitenciarul Botoșani a efectivului fostului penitenciar din Suceava, iar începând cu data de 05.11.1960, majoritatea deținuților politici care proveneau din rândurile partidelor istorice au fost concentrați la penitenciarul din Botoșani.

Clădirile penitenciarului actual sunt rodul unor lucrări inginerești strict funcționale. Unicul pavilion care data din anul 1899 a fost demolat, pe acel amplasament construindu-se un nou pavilion de deținere cu două etaje.

În conformitate cu prevederile Legii 254/2013 privind supravegherea și controlul asigurării legalității în ceea ce privește executarea pedepselor privative de libertate se face sub controlul judecătorului de supraveghere a privării de libertate desemnat de către președintele Tribunalului Botoșani. Profilul unității este de custodiere a persoanelor private de libertate clasificate în regim semideschis și persoane aflate în stare de arest preventiv (cu pedepse de până la trei ani), deservind un număr de 28 de instanțe de judecată și de urmărire penală de pe raza județelor Botoșani și Suceava.

2.1.3. Obiectul de activitate

Unitatea de Penitenciar Botoșani are ca principal obiect de activitate, ținerea în custodie a persoanelor private de libertate. Însă există și alte obiecte de activitate cum ar fi prestarea de servicii cu forță de muncă persoane private de libertate, valorificarea produselor din activitatea de producție interioară, închirierea spațiilor și valorificarea deșeurilor.

2.1.4. Organigrama

În cadrul figurii următoare (fig. 10) este prezentat modul de organizare al compartimentului financiar-contabil din cadrul Penitenciarului Botoșani.

Fig. 10 Modul de organizare al compartimentului financiar-contabil din cadrul Penitenciarului Botoșani

2.1.5. Organizarea contabilității

În zilele unei societăți civile democratice , contabilitatea Penitenciarului Botoșani s-a conformat standardelor impuse prin legislație, standarde cu privire la organizarea și conducerea contabilității proprii, respectiv a contabilității financiare și a contabilității de gestiune.

Astfel, contabilitatea Penitenciarului Botoșani este organizată pe baza unui plan de conturi cu dezvoltare în analitice avizat de către ordonatorul principal de credite, Ministrul Justiției, conform prevederilor Ordinul nr. 96/2015 (anexa nr. 1), cu structuri ale conturilor distincte – după natură și sursă, în situația veniturilor, respectiv după natură și destinație, în cazul cheltuielilor. La baza funcționării acestora, stau reguli și norme comune cu cele ale contabilității generale, și anume:

se folosesc registre contabile și formulare comune privind activitatea financiară și contabilă aprobate de către Ministerul Finanțelor Publice;

modelele bilanțurilor contabile sunt stabilite de același organ în această privință existând o concepție unitară în materie (plan de conturi, bilanț și alte formulare specifice);

În cadrul PENITENCIARULUI BOTOȘANI contabilitatea se conduce în partidă dublă. Înregistrarea tuturor operațiunilor de încasări și plăți se efectuează cronologic și sistematic în contabilitate în mod simultan. Pentru fiecare cont se stabilesc totalul sumelor debitoare și sumelor creditoare, precum și soldul final. Se întocmește lunar, balanța de verificare, care reflectă egalitatea între totalul sumelor debitoare și creditoare, și totalul soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor. Se prezintă contul de execuție bugetară lunar, trimestrial, anual, a veniturilor încasate și plăților efectuate, precum și stabilirea rezultatului execuției bugetare.

2.1.6. Prezentarea principalilor indicatori de analiză economico – financiară a activelor imobilizate

Importanța calculării indicatorilor economico-financiari constă în cunoașterea evoluției acestora și în compararea cu exercițiile financiare precedente, ceea ce oferă conducerii unității de penitenciar, posibilitatea de a efectua analize economico-financiare cu impact în procesul decizional.

În următoarea figură (fig. 11) sunt prezentați principalii indicatori economico-financiari și anume : indicatorul lichidității curente, indicatorul lichidității imediate, indicatorul gradului de îndatorare, indicatorul privind acoperirea dobânzilor, viteza de rotație a stocurilor, viteza de rotație a debitelor-clienți, viteza de rotație a creditelor-furnizor și viteza de rotație a activelor totale.

Fig. 11 Analiza principalilor indicatori economico-financiari

Indicatorii care fac parte din grupa indicatorilor de lichiditate arată capacitatea activelor din cadrul Penitenciarului Botoșani de a se transforma în bani, fără riscuri.

Indicatorul lichidității curente indică suma cu care activele circulante depășesc datoriile pe termen scurt și oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente. Valoarea recomandată și acceptabilă este în jur de 2. În mod normal, cu cât valoarea acestuia este mai mare, cu atât situația unității este mai bună, însă în cazul nostru acest indicator tinde către scădere. În decursul primilor 3 ani luați ca referință valoarea continuă să scadă insă in anul 2014 revine și se apropie de valoarea 1. Această evoluție este prezentată în figura următoare (fig. 12) :

Fig. 12 Indicatorul lichidității curente

Indicatorul de lichiditate imediată elimină stocurile, deoarece nu se pot transforma imediat în disponibilități, exprimând capacitatea sau incapacitatea unității de a plăti datoriile. Valoarea recomandată este în jur de 1. În mod normal depășirea acestei valori exprimă o situație mai bună a unității, însă în cadrul Penitenciarului Botoșani la fel ca și în situația indicatorului de lichiditate curentă, acest indicator suferă o scădere majoră în primii trei ani și revine către situația inițială scăderii in ultimul an. Această evoluție este prezentată in următoarea figură (fig. 13):

Fig. 13 Indicatorul lichidității imediate

Indicatorul gradului de îndatorare arată cât la sută din capitalurile proprii reprezintă creditele peste 1 an și posibilitatea acoperirii acestora din rezerve și capitalul social. Riscul nu trebuie să se ridice la mai mult de 30%. În cazul Penitenciarului Botoșani nu este necesară calcularea acestui indicator întrucât unitatea nu are contractate credite.

Indicatorul privind acoperirea dobânzilor determină de câte ori unitatea achită cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea acestuia este mai mică, cu atât poziția unității este mai riscantă. Acest indicator nu necesită calculat pentru unitatea de penitenciar Botoșani întrucât aceasta nu înregistrează cheltuieli privind dobânzile.

Indicatorii de activitate furnizează informații cu privire la:

viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale unității;

capacitatea unității de a controla capitalul circulant.

Indicatorul vitezei de rotație a stocurilor arată de câte ori a fost rulat stocul de-a lungul exercitiului financiar. Acest indicator nu necesită calculat întrucât Penitenciarul Botoșani nu obține venituri din vânzarea stocurilor.

Când valoarea indicatorului de viteză de rotație a debitelor-clienți este mare, rezultă că în unitate sunt probleme legate de controlul creditului acordat clienților și, în consecință, creanțele sunt mai greu de încasat (clienții sunt răi platnici). În situația Penitenciarului Botoșani numărul de zile fluctuează destul de mult de la an la an ceea ce ne indică faptul că unitatea are probleme în ceea ce privește încasarea creanțelor. Unitatea de penitenciar trebuie să ia măsurile care se impun pentru urgentarea încasării acestora. Modul în care fluctuează acest indicator este reprezentat în următoarea figură (fig. 14) :

Fig. 14 Indicatorul vitezei de rotație a debitelor-clienți

Indicatorul de viteză de rotație a creditelor-furnizori exprimă numărul de zile de creditare pe care unitatea de penitenciar îl obține de la furnizorii săi. Penitenciarul Botoșani reușește în decursul celor 4 ani să obțină din ce în ce mai multe zile de creditare din partea furnizorilor, ceea ce semnifică faptul că este o entitate importantă pentru aceștia și nu merită neglijată. Variația numărului de zile de creditare este exemplificat în cadrul următoarei figuri (fig. 15) pentru cei 4 ani luați ca reper :

Fig. 15 Indicatorul vitezei de rotație a viteză de rotație a creditelor-furnizori

Indicatorul vitezei de rotație a activelor totale exprimă numărul de rotații efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri. De asemenea, se evalueaza eficiența managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate prin exploatarea acestora. Pentru calcularea acestui indicator este necesară folosirea nivelului veniturilor operaționale, regăsite în contul de rezultat patrimonial al fiecărui an luat ca și referință (anexa nr. 32) și nivelul activelor totale din bilanțul fiecărui an (anexa nr. 33). Modul în care variază numărul de rotații efectuate de către activele imobilizate se regăsește în figura următoare (fig. 16) :

Fig. 16 Indicatorul vitezei de rotație a activelor totale

2.2. Monografia contabilă a principalelor operațiuni economico-financiare

a) Monografia contabilă a intrărilor de mijloace fixe prin achiziție

În data de 22.12.2014, Penitenciarul Botoșani achiziționează de la CIBOCAZ S.R.L. Botoșani un boiler 4000L, cu factura nr. 9212/22.12.2014 (anexa nr. 2). În urma transmmiterii de cereri de oferte către mai mulți furnizori și identificării ofertei celei mai apropiate de documentația de fundamentare, s-a decis achiziționarea bunului respectiv.

Acest mijloc fix este pus în funcțiune la data achiziției, cu această ocazie întocmindu-se procesul verbal de punere în funcțiune (anexa nr. 3) și fișa mijlocului fix (anexa nr. 4) care precizează că durata de utilizare este de 20 de ani.

Suma pentru care s-a angajat plata către furnizor este disponibilă în bugetul unității (anexa nr. 5) și se poate efectua.

Formula contabilă specifică înregistrării recepției acestui mijloc fix în contabilitate este următoarea :

b) Monografia contabilă a amortizării mijloacelor fixe

În urma achiziționării boilerului cu valoarea de 24532,58 lei, Penitenciarul Botoșani întocmește desfășurătorul amortizării lunare a mijlocului fix (anexa nr. 6) și calculează amortizarea pe tot parcursul perioadei de utilizare precizate în catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, și anume pe 20 de ani.

Penitenciarul Botoșani aplică metoda amortizării liniare și astfel pe întreaga perioadă de utilizare, lună de lună, amortizarea va avea aceeași valoare de 102,22 lei.

Formula contabilă specifică înregistrării amortizării lunare a mijlocului fix prezentat este următoarea :

c) Monografia contabilă a ieșirilor din evidență a mijloacelor fixe

În data de 05.08.2014 se întocmește propunerea de scoatere din funcțiune a următoarelor mijloace fixe : remorcă transport bagaje, robot pornire dinamic 620 start, aparat de sudură 200 AC/DC QUALITY 280, motostivuitor și o instalație pornire timp rece. Aceasta se întocmește de către o comisie stabilită la nivelul unității și aprobată de ordonatorul terțiar, respectiv directorul unității.

Cu adresa nr. 29553/05.08.2014 (anexa nr. 7) se trimite către aprobare la ordonatorul secundar de credite, propunerea de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe ( anexa nr. 8).

După întoarcerea adresei cu aprobarea de la Administrația Națională a Penitenciarelor, și a procesului-verbal aprobat se dispun măsurile de valorificare și casare potrivit legislației în vigoare, Ordinul Ministrului Justiției Nr. 3015/C/20.12.2010 și Hotărârea de Guvern Nr. 766/18.07.2002.

Pentru stabilirea gradului de uzură se solicită de la unitățile specializate BOBINAJ SERV.SRL (anexa nr. 9) și SERVICE MOTOARE NORD.SRL (anexa nr. 10 și 11) o certificare a stării de funcționare.

Ulterior se întocmesc adrese către unitățile din sistem pentru transferul fără plată a acestor mijloace fixe (anexa nr. 12).

Nefiind solicitate din sistem s-a recurs la vânzarea lor prin licitația publică cu strigare (anexa nr. 13).

S-a efectuat o evaluare a bunurilor scoase la licitație în baza procesului verbal de evaluare a mijloacelor fixe (anexa nr. 14). După efectuarea evaluării s-a întocmit caietul de sarcini (anexa nr. 15).

Întrucât la licitațiile, din 19.11.2014 (anexa nr. 16), 26.11.2014 (anexa nr. 17) și din 03.12.2014 (anexa nr. 18) nu s-a prezentat nici un participant, unitatea a dispus casarea propriu-zisă întocmindu-se procesul verbal de casare propiu-zisă (anexa nr. 19).

Toată documentația ajunge la compartimentul financiar-contabil unde va scoate din evidență mijloacele fixe casate întocmindu-se bonul de casare și nota contabilă (anexa nr. 20).

În urma casării au rezultat deșeuri care urmează a fi valorificate potrivit ofertelor de preț (anexa nr. 21).

Pentru înregistrarea deșeurilor obținute se întocmește nota de predare (anexa nr. 22).

d) Monografia contabilă a intrărilor de mijloace fixe prin reevaluarea acestora

În data de 09.10.2013 o comisie stabilită la nivelul Penitenciarului Botoșani prin DZU nr. 147/01.08.2013, a procedat la reevaluarea terenurilor și construcțiilor aflate în patrimoniul Penitenciarului Botoșani întocmind procesul verbal nr.33666/09.10.2013 (anexa nr. 23), care conține constatările acesteia. Reevaluarea s-a efectuat conform prevederilor OG nr. 81/2003, HG nr. 1553/2003 și OMEF nr. 3471/25.11.2008.

La efectuarea reevaluării s-a ținut cont de indicele prețurilor de consum publicat de Institutul Național de Statistică (anexa nr. 24) în funcție de ultima reevaluare care a avut loc la fiecare mijloc fix supus acestei operațiuni.

La predarea documentelor la compartimentul financiar-contabil se întocmește nota contabilă cu privire la diferența din reevaluare de înregistrat (anexa nr. 25) și completarea fișei mijlocului fix (anexa nr. 26).

e) Monografia contabilă a intrărilor de mijloace fixe prin transferul fără plată de la alte unități

În data de 15.09.2014 se primește de către Penitenciarul Botoșani prin transfer cu aviz de însoțire a mărfii (anexa nr. 27) de la Administrația Națională a Penitenciarelor 14 licențe Windows Server achiziționate de MCSI la prețul unitar de 1365,98 lei. Se întocmește procesul verbal de punere în funcțiune a mijloacelor fixe (anexa nr. 28) și fișa mijlocului fix (anexa nr. 29).

Documentele sunt operate ulterior în contabilitate și se completează procesul verbal de recepție conform programului electronic al unității (anexa nr.30).

Operațiunile din cadrul acestui capitol sunt prezentate în anexele 35a și 35b (anexa nr. 31), parte componentă a situațiilor financiare anuale.

2.3. Analiza structurală, cantitativă și dinamică a activelor imobilizate în perioada 2011-2014

2.3.1.Analiza ratelor de structură în perioada 2011-2014

Analiza structurii elementelor bilanțului se relizează cu ajutorul ratelor calculate ca raport între un element / o grupă de elemente ale bilanțului și totalul grupei respective, sau totalul activului / totalul pasivului.

Ratele de structură sunt foarte utile în evaluarea tendințelor înregistrate, în identificarea sensurilor și intensității abaterilor față de media ramurii în care funcționează entitatea și concurenții principali și în alegerea deciziilor corective care decurg.

Ratele de structură ale activelor imobilizate se determină fie ca ponderi ale grupelor de active imobilizate in totalul activelor imobilizate, fie ca ponderi ale diferitelor elemente în cadrul fiecărei grupe. Ratele de structură ale activelor imobilizate sunt sunt subramuri generate de către rata generală a activelor imobilizate . Aceasta este calculată ca raport procentual între valoarea activelor imobilizate și activul bilanțier și evidențiază ponderea pe care activele imobilizate o dețin în totalul activului bilanțier. Rata generală a activelor imobilizate se calculează după cum este prezentată și în figura următoare (fig. 17):

Fig. 17 Rata generală a activelor imobilizate

Modul în care această rată generală a activelor imobilizate fluctuează în decursul celor 4 ani luați ca referință este reprezentată în figura următoare (fig.18):

Fig. 18 Rata generală a activelor imobilizate

Prin intermediul acestei rate este evidențiată ponderea elementelor stabile care vor produce beneficii economice într-o perioadă mai mare de un an.

În urma analizării rezultatelor asupra acestui indicator putem observa că unitatea are un grad de flexibilitate financiară destul de redusă întrucât această categorie de active acaparează cea mai mare parte din activul bilanțier. Putem observa că în anul 2013 s-a înregistrat cea mai mare valoare ceea ce semnifică faptul că imobilizările de resurse financiare este de o importanță deosebită. În decursul primilor 3 ani observăm o sporire a acestei rate ceea ce semnifică o consolidare a infrastructurii, o creștere a credibilității unității în fața investitorilor și creditorilor. Diminuarea ratei din anul 2014 cu 3,2 procente față de anul precedent semnifică neangajarea unității în programe de investiții, dar și creșterea celorlalte elemente de activ.

Rata generală a imobilizărilor se împarte la rândul ei în 3 subramuri de indicatori :

Rata imobilizarilor necorporale (RIN)

Rata imobilizarilor corporale (RIC)

Rata imobilizarilor financiare (RIF)

Rata imobilizărilor necorporale (RIN) evidențiază ponderea pe care aceste categorii de active o dețin în totalul activelor imobilizate. Această rată este calculată ca raport între activele imobilizate necorporale ale unității și totalul activelor imobilizate (fig. 18):

Fig. 18 Rata imobilizarilor necorporale (RIN)

În cadrul următoarelor figuri (fig. 19) am evidențiat ponderea pe care imobilizările necorporale o dețin în totalul activelor imobilizate în decursul celor 4 ani luați ca referință :

Fig. 19 Rata imobilizărilor necorporale în perioada 2011-2014

Imobilizările necorporale în cadrul Penitenciarului Botoșani au o pondere destul de mică în totalul activelor imobilizate. Acest lucru nu semnifică faptul că au o valoare mică la nivel de unitate ci comparativ cu activele corporale care acaparează întreaga sumă rămasă, au o valoare redusă.

Rata imobilizărilor corporale se calculează ca raport între activele corporale ale Penitenciarului Botoșani și activele imobilizate. Această relație este reprezentată în figura următoare (fig. 20) :

Fig. 20 Rata imobilizărilor corporale

În cadrul următoarelor figuri (fig. 21) am evidențiat ponderea pe care imobilizările corporale o dețin în totalul activelor imobilizate în decursul celor 4 ani luați ca referință :

Fig. 21 Rata imobilizărilor corporale în perioada 2011-2014

Aceste figuri exprimă mărimea activelor corporale la nivelul Penitenciarului Botoșani comparativ cu activele imobilizate. Conform graficelor acestea acaparează aproape întreaga parte a activelor imobilizate, dat fiind și faptul că unitatea este o infrastructură care necesită ultimele tehnologii în vederea deținerii persoanelor private de libertate.

Rata imobilizărilor financiare se calculează ca raport între valoarea imobilizărilor financiare și activele imobilizate și este reprezentată în figura următoare (fig. 22):

Fig. 22 Rata imobilizărilor financiare

În cadrul Penitenciarului Botoșani nu se poate calcula acest indicator întrucât unitatea nu înregistrează active financiare.

2.3.2.Analiza cantitativă a activelor imobilizate în perioada 2011-2014

Prin intermediul acestei analize vor fi evidențiate mărimea activelor imobilizate (corporale și necorporale) în decursul perioadei 2011-2014 luată ca referință.

În perioada 2011-2014 mărimea activelor necorporale și corporale fluctuează de la an la an în funcție de activitățile de investiții și cercetări ce au avut loc. Această fluctuație reprezintă implicarea în cadrul acestor categorii de active ceea ce semnifică faptul că unitatea nu a neglijat domeniul informațional, și nici pe cel al dezvoltării pe parte de proiecte cu fonduri structurale europene.

În figura următoare (fig. 23) am reprezentat pentru fiecare an în parte cantitativ nivelul activelor imobilizate corporale și necorporale ale Penitenciarului Botoșani :

Fig. 21 Ponderea cantitativă a activelor imobilizate necorporale și corporale în perioada 2011-2014

2.3.3.Analiza dinamică a activelor imobilizate în perioada 2011-2014

Evoluția activelor imobilizate în intervalul 2011-2014, evidențiază categoriile principale de active în care au avut loc mutații ca urmare a finalizării investițiilor, sau active care s-au amortizat complet sau în mare parte.

Modificarea în dinamică a activelor imobilizate este rezultatul modificărilor intervenite între intrările și ieșirile acestora în cursul perioadei ponderate cu timpul de utilizare și respectiv de neutilizare al acestora.

În perioada stabilită ca referință vom urmări modul cum fluctuează în dinamică activele necorporale și corporale de la an la an pe fiecare categorie în parte. În figura următoare (fig. 22) am evidențiat dinamica activelor necorporale în decursul perioadei 2011-2014 :

Fig. 22 Analiza dinamicii activelor imobilizate necorporale în perioada 2011-2014

Conform liniei care desemnează media sumelor activelor imobilizate necorporale, tendința unității de penitenciar Botoșani este de creștere ceea ce confirmă faptul că unitatea continuă să investească în sistemul informatic dar și în celelalte proiecte ce țin de natura elementelor necorporale.

Modul în care fluctuează activele imoblizate corporale în cadrul perioadei de referință este exemplificat în următoarea figură (fig. 23) :

Fig. 23 Analiza dinamicii activelor imobilizate necorporale în perioada 2011-2014

În cadrul acestei figuri putem observa cum linia medie a activelor corporale are o tendință constantă de urcare în primii 3 ani , apoi stagnează ușor către anul 2014. Acest lucru semnifică faptul că investițiile în domeniul activelor corporale este semnificativ în primii 3 ani, iar în anul 2014 încep ușor să se amortizeze o parte din ele. Investițiile din cadrul acestei categorii suferă o ușoară diminuare în anul 2014 poate și din cauză că obiectivele de dezvoltare au fost atinse.

2.3.4. Concluzii

Pe baza analizei efectuate asupra activelor imobilizate la Penitenciarul Botoșani, se poate concluziona faptul că această instituție se află într-o continuă dezvoltare, fiind și una din principalele infrastructuri ale statului. Modul în care evoluează aceste active de la an la an ne indică faptul că unitatea se află într-o continuă tehnologizare, atât pe plan informatic cât și pe plan material.

Tendințele de creștere ale activelor imobilizate reprezintă o dovadă reală a faptului că instituția este una prioritară și care necesită o deosebită atenție în alocarea resurselor.

Putem observa că în cadrul Penitenciarului Botoșani partea dominantă a a activelor imobilizate o reprezintă activele corporale, ceea ce semnifică faptul că este o instituție care își concentrează resursele către spațiile de deținere, vehiculele de transport dar și terenurile agricole.

În urma acestui studiu de caz consider că mi-am atins obiectivele propuse și anume de a transpune modul cum se efectuează evidența, contabilitatea și analiza activelor imobilizate în cadrul Penitenciarului Botoșani. Am prezentat viziunea de ansamblu asupra normelor, metodelor și procedeelor de înregistrare a activelor imobilizate în unitățile de penitenciar și am observat și evidențiat particularitățile pe care această instituție le prezintă pe partea de înregistrare în contabilitate dar și de înregistrare în documentele contabile.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma prezentării problemelor teoretice, aspectelor generale privind activele imobilizate consider că mi-am atins obiectivele propuse în cadrul acestei lucrări. Prin intermediul primului capitol privind abordarea teoretică a activelor imobilizate, respectiv recunoașterea – în situațiile financiare – a imobilizărilor ca active, organizarea sistemului informațional contabil, regulilor generale de evaluare a activelor imobilizate la cele patru momente, dar și reevaluarea lor, am evidențiat și analizat atât rolul acestei categorii de active cât și modul de aplicare a acestora din punct de vedere legislativ. Am dezvoltat fiecare categorie de imobilizări în parte, prezentându-le particularitățile și modul lor de înregistrare în contabilitate și am particularizat atât pentru societățile comerciale cât și pentru instituțiile publice.

Trecerea de la teoretic la practic am realizat-o printr-o studiere mai aprofundată a modului cum se contabilizează imobilizările la Penitenciarul Botoșani, după ce, în prealabil, am realizat o analiză a unității privind activitatea financiară.

În urma transpunerii practice a elementelor teoretice din primul capitol, se poate concluziona faptul că această instituție se află într-o continuă dezvoltare, fiind și una din principalele infrastructuri ale statului. Modul în care evoluează aceste active de la an la an ne indică faptul că unitatea se află într-o continuă tehnologizare, atât pe plan informatic cât și pe plan material.

Analiza Penitenciarului Botoșani reflectă că această instituție prezintă un nivel dezvoltat de active imobilizate, datorită faptului că unitatea este de asemenea de o importanță deosebită pentru sistem. Acest lucru implică o atenție deosebită asupra modului în care sunt gestionate de la an la an. Unitatea are și unele deficiențe conform analizelor în ceea ce privește modul în care își achită datoriile dar și de modul în care încasează creanțele.

Pentru a avea un nivel ridicat al activelor și pe viitor, sau pentru a dezvolta nivelul acestora și nu de a tinde către stagnare cum indică analizele pentru anul 2014, unitatea trebuie să continue să acceseze proiecte din fonduri structurale europene pentru dezvoltare dar și prin sporirea activităților proprii generatoare de venituri, care ar putea fi mai apoi implementate în interiorul unității.

În concluzie consider că lucrarea de față reușește să atingă fiecare obiectiv propus și să evidențieze din punct de vedere practic prin intermediul studiului de caz asupra Penitenciarului Botoșani, elementele teoretice analizate și detaliate în baza legislației în vigoare.

Bibliografie

Autori români

Dobrota N., coordonator, Dictionar de economie, Editura Economica, Bucuresti, 1999.

I., Pântea, Ghe., Bodea, „Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene”, Deva, Ed. Intelcredo, 2006.

N., Balteș, A., Ciuhureanu, „Bazele contabilității”, Ed. Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2004.

Legislație

OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

IAS 16 “Imobilizări corporale”, par. 9, 10, 15

OMF 3512/2008 Norme specifice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile din 27 noiembrie 2008, actualizate la data de 24 februarie 2015

Regulamentul 1606/2002/CE al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate.

REGLEMENTĂRI CONTABILE din 29 ianuarie 2001 , armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, actualizate până la data de 22 ianuarie 2004

CADRUL GENERAL de întocmire și prezentare a situațiilor financiare, elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate

OMF Nr. 1917 din 12 decembrie 2005, capitolele I – XI din Ordinul nr. 1917/2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia

Ordinul nr 2021/17.12.2013 pentru modificarea și completarea normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare ale acestuia, aprobate prin OMFP nr. 1917/2005.

OMFP 845/2014 pentru modificarea și completarea normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1917/2005.

H.G. 1849/2004 privind organizarea, functionarea si atributiile Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

O.M.J. 1515/C/2000.

Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Ordinul nr. 96/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare ale instituțiilor publice la 31 decembrie 2014.

O.M.J. Nr. 3015/C/20.12.2010 pentru modificarea Ordinului ministrului justiției nr. 2.714/C/2008 privind durata și periodicitatea vizitelor, greutatea și numărul pachetelor, precum și categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

Hotărârea de Guvern Nr. 766/18.07.2002 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea procedurilor pentru valorificarea bunurilor scoase din funcțiune, aflate în administrarea Ministerului Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor.

OG nr. 81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice.

HG nr. 1553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

OMEF nr. 3471/25.11.2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind REEVALUAREA si amortizarea activelor fixe corporale aflate in patrimoniul institutiilor publice.

Anexe

Anexa nr. 1

Planul de conturi cu dezvoltare în analitice avizat de către ordonatorul principal de credite, Ministrul Justiției, conform prevederilor OMF 40/2007

Anexa nr. 2

Factura nr. 9212/22.12.2014 – achiziționare boiler

Anexa nr. 3

Proces verbal de punere în funcțiune

Anexa nr. 4

Fișa mijlocului fix

Anexa nr. 5

Bugetul Penitenciarului Botoșani pe anul 2014

Anexa nr. 6

Desfășurătorul amortizării lunare a mijlocului fix

Anexa nr. 7

Adresa către Administrația Națională a Penitenciarelor nr. 29553/05.08.2014

Anexa nr. 8

Propunerea de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe

Anexa nr. 9

Certificare a stării de funcționare – BOBINAJ SERV

Anexa nr. 10

Certificare a stării de funcționare – SERVICE MOTOARE NORD

Anexa nr. 11

Certificare a stării de funcționare – SERVICE MOTOARE NORD

Anexa nr. 12

Adrese către unitățile din sistem pentru transferul fără plată a mijloacelor fixe

Anexa nr. 13

Anunț de vânzare prin licitație publică cu strigare

Anexa nr. 14

Proces verbal de evaluare a mijloacelor fixe

Anexa nr. 15

Caietul de sarcini

Anexa nr. 16

Licitația din 19.11.2014

Anexa nr. 17

Licitația din 26.11.2014

Anexa nr. 18

Licitația din 03.12.2014

Anexa nr. 19

Procesul verbal de casare propriu-zisă

Anexa nr. 20

Bonul de casare și nota contabilă

Anexa nr. 21

Evaluarea ofertelor de preț

Anexa nr. 22

Nota de predare

Anexa nr. 23

Procesul verbal nr.33666/09.10.2013 privind reevaluarea terenurilor și construcțiilor aflate în patrimoniul Penitenciarului Botoșani

Anexa nr. 24

Indicele prețurilor de consum publicat de Institutul Național de Statistică

Anexa nr. 25

Nota contabilă cu privire la diferența din reevaluare de înregistrat

Anexa nr. 26

Fișa mijlocului fix

Anexa nr. 27

Aviz de însoțire a mărfii

Anexa nr. 28

Procesul verbal de punere în funcțiune a mijloacelor fixe

Anexa nr. 29

Fișa mijlocului fix

Anexa nr. 30

Procesul verbal de recepție conform programului electronic al unității

Anexa nr. 31

Anexele 35a, parte componentă a situațiilor financiare anuale

Anexa nr. 32

Contul de rezultat patrimonial

Anexa nr. 33

Bilanțuri 2011-2014

Anexa nr.