Avicultura reprezintă o ramură importantă a zootehniei care participă la aprovizionarea populației cu materiile rezultate, respectiv carnea de pasăre… [302881]

INTRODUCERE

Avicultura reprezintă o ramură importantă a [anonimizat]. [anonimizat], întreținerea, înmulțirea, exploatarea păsărilor și valorificarea produselor obținute.

[anonimizat], [anonimizat], acestea își pot manifesta potențialul productiv. Creșterea hibrizilor de carne are drept scop obținerea în scurt timp și cu o eficacitate maximă a cărnii de calitate superioară.

Sistemul intensiv reprezintă o nouă formă de creștere și exploatare a păsărilor ce se bazează pe adăposturi de capacitate mare și proces de producție cu mecanizare și automatizare integrală. Prin progresele realizate în domeniul științei și a tehnologiei, puiul de carne este o invenție importantă a geneticii și nutriției. [anonimizat] a [anonimizat], cu un minim de investiții și cheltuieli.

[anonimizat], datorită compoziției echilibrate în substanțe nutritive cu valoare biologică ridicată. [anonimizat], [anonimizat].

În țările cu o [anonimizat], curcă, rață și gâscă. [anonimizat], fazanul, porumbelul și struțul. [anonimizat] ”delicatese”, iar cea de la găină și curcă este considerată dietetică datorită gradului ridicat de digestibilitate a componentelor, [anonimizat] a țesutului muscular de calitate superioară.

Păsările hibride au fost comercializate pentru prima dată în anii 1940-1941, [anonimizat] s-au pus bazele exploatării intensiv industriale a acestora. Într-o primă etapă s-a [anonimizat]-industrial. Prin respectarea cerințelor în raport cu ritmul de creștere în diferite etape de dezvoltare s-a urmărit transformarea și folosirea principiilor nutritive din hrană de către organismul puilor.

[anonimizat], cât și mondial producția continuă a puilor de carne. Sunt necesare cunoștințe deosebite în producția de păsări datorită numărului mare de specii cu particularități biologice de creștere și întreținere diverse și a [anonimizat] a adăposturilor.

PARTEA I – FUNDAMENTAREA CERCETĂRILOR

CAPITOLUL I – CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND PRODUCȚIA DE CARNE DE PASĂRE

IMPORTANȚA CĂRNII DE PASĂRE ÎN ALIMENTAȚIA OMULUI

Carnea reprezintă produsul de origine animală care este considerat principalul aliment cu rol plastic și energetic, respectiv cel mai valoros din punct de vedere nutritiv. La nivel global, a devenit cel mai solicitat aliment datorită nivelului de proteine foarte ridicat și a caracteristicilor organoleptice, transformându-l într-un factor de bază în relațiile comerciale la nivel mondial.

Importanța cărnii de pasăre în alimentația omului constă în faptul ca reprezintă sursa cu o concentrație ridicată de proteine de valoare biologică deosebită, prin aminoacizii din compoziție care completează valoarea proteinelor alimentare vegetale (Tudor L., 2005). În organism, aminoacizii garantează o menținere a balanței azotate normale în organism. Lipsa oricărui aminoacid esențial din organism are ca și consecință apariția unor disfuncții și interzice eficacitatea activității vitaminelor și mineralelor.

Carnea de pasăre conține aproximativ 22% proteine, acestea având o compoziție în aminoacizi într-o proporție optimă și aproape constantă. Proteinele din carne conțin cantități mari de metionină și lizină, respectiv cantități scăzute de leucină, izoleucină și valină, iar proteinele cu valoare biologică mare sunt caracteristice mușchiului și viscerelor. Cantitatea de proteine este invers proporțională cu cantitatea grăsimilor din carne (valoarea grăsimii în carnea de pasăre fiind de 3,2%). Împreună cu proteinele din clasa I (proteine complete), carnea conține și proteine specifice țesutului conjunctiv, principala fiind colagenul, care devine digerabil după fierberea prelungită a cărnii.

Conținutul de grăsime în carnea de pasăre variază în funcție de felul acesteia și starea sa de nutriție, dintre componenții grăsimii amintind acizii grași saturați și acizii grași nesaturați (mononesaturați și polinesaturați)(tabel 1). Grăsimile din carne reprezintă principala sursă de energie pentru organismul uman, gradul de utilizare a acestora fiind în strânsă legătură cu punctul de topire a grăsimilor și temperatura corpului (Vintilă Cornelia, 2008).

Tabel nr. 1. Compoziția chimică a cărnii de pasăre

în funcție de specie și starea de îngrășare

(Sursă: Banu C., 2002)

În carne, cantitatea de vitamine variază în funcție de specie, stare de sănătate și îngrașare a păsării (tabel 2). Conținutul ridicat în vitamine hidrosolubile și liposolubile contribuie la valoarea nutritivă a cărnii, cele hidrosolubile găsindu-se în cantități foarte mari în ficat, plămâni și rinichi (vitamina A și D), iar cele liposolubile în cantități mari în ficat (vitamina C), respectiv în cantități crescute în toate tipurile de carne (vitamiele B și PP)(Vintilă Cornelia, 2008).

Tabel nr.2. Conținutul în vitamine și săruri minerale a cărnii de pasăre

(Sursă: Banu C., 2002)

EVOLUȚIA PRODUCȚIEI ȘI CONSUMULUI DE CARNE DE PASĂRE PE PLAN MONDIAL ȘI NAȚIONAL

Creșterea păsărilor a reprezentat din cele mai vechi timpuri, o preocupare importantă pentru oameni. Exploatarea intensiv industrială a păsărilor a luat naștere în SUA, unde s-au comercializat pentru prima dată păsări hibride, în jurul anului 1940. Avicultura industrială nord-americană a evoluat continuu până când țările vest-europene au reușit sa îi învingă în acest domeniu (1962-1967). Începând cu perioada aceea, toate țările cu o agricultură dezvoltată, au asigurat domeniului creșterii păsărilor cel mai bun ritm de creștere.

Evoluția deosebită a producției și consumului de carne de pasăre în țările dezvoltate poate fi explicată prin următoarele modalități:

prezintă un ciclu de producție mult mai scurt față de cel al mamiferelor;

consumatorii acceptă mult mai ușor produsele din carne de pasăre;

costurile de producție prezintă valori mai scăzute comparativ cu cele pentru mamifere;

succesul producției s-a realizat datorită eficacității biologice crescute a transformării produselor vegetale în produse animale.

În ultima perioadă s-au realizat atât pe plan național, cât și mondial o serie de progrese în producția avicolă, ca o consecință a progresului tehnic și organizării stiințifice a muncii. Investițiile mari au scopul evoluției continue a producției de carne de pasăre în concordanță cu cerințele consumatorilor asupra produselor de origine animală.

La momentul actual, societatea se confruntă cu situații normale dar greu de gestionat, una dintre realități fiind reprezentată de dinamica demografică, aflată intr-o evoluție ascendentă, ceea ce duce la generarea problemelor din ce în ce mai mari asupra capacității sectoarelor agricol și zootehnic de a asigura necesarul zilnic de hrană pentru populație. Odată cu creșterea continuă și tot mai mare a cererii de produse de origine animală, au apărut idei despre eficentizarea performanțelor la maxim în ceea ce privește conversia hranei în produse de origine animală.

Datorită performanțelor atinse pe plan biologic de speciile de păsări, prețurile de desfacere ale cărnii și a celorlalte produse avicole au putut ajunge la valori cât mai scăzute, rezultând ascendența ponderii ocupate de carnea de pasăre din totalul consumului mondial de carne. Sistemul tradițional de creșterea păsărilor este considerat ineficient, având un caracter sezonier (destul de greu de urmărit statistic), astfel toate cifrele prezentate sunt dobândite dintr-un sistem de creștere industrial avicol.

Din totalul producției mondiale de carne (3342 mil. tone), carnea de pasăre reprezintă, în ultimii ani, între 30,13% și 35,02%, față de 15%, cât reprezenta acum trei decenii în urmă. Carnea de pasăre ocupă locul al doilea în ierarhia producțiilor mondiale, după producția cărnii de porc și înaintea producției cărnii de vită. Producția de carne de pasăre continuă să evolueze atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. În țările dezvoltate, ritmul de creștere din ultimii ani a fost de aproximativ 1 %, respectiv în țările în curs de dezvoltare a prezentat o creștere de 5 %.

Tabel nr. 3. Evoluția producției de carne de pasăre

în perioada 2000-2017

Sursa: F.A.O. 2017

Pentru viitor, FAO anticipează ca în 2030 producția mondială de carne de pasăre va fi în jur de 143 mil. tone, din care țările în curs de dezvoltare vor contribui cu 93,5 mil. tone. Până la acest eveniment, se prevede ca producția Chinei să ajungă la aproape 26 mil. tone. Previziunile în ceea ce privește ritmul de creștere al producției de carne de pasăre în perioada 2019- 2030 arată că acesta va fi de 2,4 % /an la nivel mondial, iar îm țările în curs de dezvoltare ritmul va fi de 3,1% / an.

Analizând producția de carne de broiler în evoluție (tabel 4), se poate constata că, în ultimii ani, aceasta a înregistrat o valoare de 62174 mil. tone în 2002, la 54220 mil. tone în 2017. Principala regiune producătoare de carne de broiler este în prezent Asia, cu 37,64 mil. tone, urmată de America de Sud cu 20,97 mil. tone, în timp ce America de Nord și Europa au produs în 2017 20,376 mil. tone, respectiv 18,189 mil. tone.

1.3. HIBRIZI COMERCIALI DE CARNE

Broilerii de găină s-au obținut printr-un program de creare a populațiilor și subpopulațiilor de găini producătoare de carne cu caractere fenotipice reglate de gene sex-linkate, fiind sexabili la vârsta de o zi, după culoarea pufului și după evoluția remigelor primare (Usturoi M.G., 2008). Producția de carne de pasăre la nivel național este asigurată de hibrizi precum: ”ROBRO-70”, ”MINI-ROBRO”, ”ROSS”, ”COBB 500”, ”LOHMANN MEAT”, ”STARBRO”, ”ARBOR ACRES”, ”HYBRO G”, ”ISA 15”, respectiv ”HUBBARD FLEX”.

Hibridul ”ROBRO-70” s-a creat pe baza liniilor pure C și W ale rasei Cornish și S și F ale rasei Plymouth Rock, rasă importată în anul 1970 de la firma Shaver, Canada. În anul 1987, ROBRO-70 a fost omologat, selecția liniilor participante la formarea sa făcându-se după următoarele criterii:

liniile C și W de Cornish – viteză de creștere, conformație și fertilitate;

linia S de Plymouth Rock – viteză de creștere și fertilitate;

linia F de Plymouth Rock – producție de ouă și eclozionabilitate.

Pentru formarea hibridului ROBRO-70 sunt folosiți cocoși hibrizi Corniști (masculi C x femele W) și femele (masculi S x femele F). Părintele mascul este reprezentat de un hibrid simplu, biliniar, de rasă Cornish, având următoarea formulă genetică: II, cc, Ee, as, Bb. Acesta prezintă culoarea albă dominantă, creasta simplă sau bătută, picioarele și pielea de culoarea galbenă, puf alb-gălbui la puii de o zi și viteză mare de îmbrăcare cu pene.

Părintele femel este un hibrid simplu, biliniar, din rasa Plymouth Rock, având următoarea formulă genetică: Ii, Cc, Ee, SS, K-, Bb. Are culoarea albă recisivă, creasta simplă, pielea și picioarele de culoare galbenă, prezintă viteză redusă de creștere a remigelor primare și viteză mare de îmbrăcare cu pene pe restul corpului, puii de o zi fiind acoperiți cu puf de culoare alb (Marius Giorgi Usturoi, 2008; Ioan Văcaru-Opriș, 2005).

Părinții hibridului prezintă următoarele caracteristici morfo-productive:

Mortalitatea este medie, în perioada 0-24 săptămâni – 5-6%, respectiv între 25-64 săptămâni – 0,6-0,9% lună.

Masa corporală la 20 de săptămâni – 1950-2050g.

Masa corporală la 64 de săptămâni – la masculi – 4000-5000g, iar la femele – 3100-3300g.

Producție de ouă per găină introdusă – 165-180 bucăți.

Producție de ouă bune de incubat – 162-174 bucăți.

Eclozionabilitate medie – 84-85%.

Pui obținuți per găină introdusă – 140-146 capete.

Vârful de producție la 28-31 săptămâni – 82-84%.

Caracteristicile morfo-productive ale hibrizilor sunt:

Greutatea medie la 7 săptămâni este de 2,1-2,2 kg, iar la 8 săptămâni este de 2,4-2,5 kg.

Consumul specific la 7 săptămâni – 2,0-2,1 kg/kg spor, iar la 8 săptămâni – 2,1-2,2 kg/kg spor.

Viabilitatea la 7 săptămâni – 97%, respectiv 95% la 8 săptămâni.

Hibridul ”ROSS” este produs de către firma “Ross Breeders”, din Marea Britanie, în mai multe variante genetice (Marius Giorgi Usturoi, 2008).

Hibridul ROSS 208 prezintă la 42 de zile o masă corporală la masculi de 2370g, iar la femele de 1979g. Consumul cumulat de furaje pentru masculi este de 4,085g, respectiv la femele de 3,571g., iar indicele de conversie a hranei ar fi la mascul de 1:1,72, iar la femele de 1:1,80.

Hibridul ROSS 308 deținte la 42 de zile o greutate corporală deosebită, la masculi 2616g, iar la femele 2183g, consumul de furaj ar fi de 4,082 kg la masculi și 3,802 kg la femele, iar indicele de conversie a hranei este de 1:1,753 pentru masculi și 1:1,74 pentru femele.

Hibridul “MINI ROBRO” a fost omologat în anul 988 fiind format din liniile Cy1 și Cy2 din rasa Cornish, respectiv liniile MA și H din rasa Plymouth Rock, linia MA purtând gena ,,dwarf”. Criteriile de selecționare ale liniilor Cy1 și Cy2 din rasa Cornish sunt viteza de creștere, conformația și fertilitatea, iar pentru liniile MA și H ce aparțin rasei Plymouth Rock sunt producția de ouă și eclozabilitate (MA – masă corporală standard) și linia H – viteza de creștere, producția de ouă, fertilitate și eclozabilitate.

Pentru producerea hibridului MINI ROBRO sunt utilizați cocoși hibrizi Cornish, proveniți din încrucișarea cocoșilor Cy1 cu găini din linia Cy2 și găini hibride Rock, rezultate din încrucișarea cocoșilor MA cu găini din linia H.

Părintele mascul este reprezentat de un hibrid simplu, biliniar, de rasă Cornish, având următoarea formulă genetică: II, cc, Ee, as, Bb. Acesta prezintă culoarea albă dominantă, creasta simplă sau bătută, picioarele și pielea de culoarea galbenă, puf alb-gălbui la puii de o zi și viteză mare de îmbrăcare cu pene.

Părintele femel este un hibrid simplu, biliniar, din rasa Plymouth Rock, având următoarea formulă genetică: Ii, Cc, Ee, SS, K-, Bb. Are culoarea albă recisivă, creasta simplă, pielea și picioarele de culoare galbenă, viteză mare de îmbrăcare cu pene pe restul corpului, puii de o zi fiind acoperiți cu puf de culoare alb-gălbui sau fumuriu, iar la vârsta de 2-3 săptămâni, cei fumurii se albesc (Marius Giorgi Usturoi, 2008).

Caracteristicile morfo-productive ale părinților sunt următoarele:

Viabilitate în perioada 0-24 săptămâni – 95%, iar la 25-64 săptămâni – 92-94% lună.

Masa corporală la 64 de săptămâni – la masculi – 4500-5000g, iar la femele – 2400-2600g.

Producție de ouă per găină introdusă – 170 bucăți.

Producție de ouă bune de incubat – 160 bucăți.

Eclozionabilitate medie – 82%.

Pui obținuți per găină introdusă – 135 capete.

Vârful de producție la 28-31 săptămâni – 82-84%.

Hibrizii dețin următoarele caracteristici:

Greutate medie la 7 săptămâni – 1900-2000 Kg;

Consum specific la 7 săptămâni – 1,8-2,0 Kg/kg spor;

Viabilitate la 7 săptămâni – 95-96%.

Hibridul “COBB 500” s-a obținut în cadrul firmei “Cobb Breeding Company Ltd” din Anglia, fiind un hibrid adaptat diverselor tipuri de climă și diferitelor sisteme de creștere. La vârsta de o zi este sexabil după dezvoltarea remigelor primare, iar la vârsta de 42 de zile, COBB 500 poate ajunge la masă corporală medie de 2582g la mascul, respectiv 2155g la femele. În cazul puilor nesexați, se pot obține valori ale masei corporale de 2633,7 g (la 42 de zile), având un indice de conversie de 1,76.

Comparativ cu alți hibrizi, COBB 50 nu necesită condiții speciale de creștere, remarcându-se printr-o viabilitate deosebită. În urma abatorizării acestuia se pot obține carcase de o calitate superioară, în condițiile unui randament de sacrificare superior (78-80%) (Marius Giorgi Usturoi, 2008; Ioan Văcaru-Opriș, 2005).

Hibridul “ARBOR ACRES” provine din statul Conneticut, S.U.A, sunt cunoscuți pentru carcasele de calitate deosebită, randamentul la sacrificare bun și o proporție ridicată a pieptului în alcătuirea carcaselor, iar la 42 de zile prezintă următoarele caracteristici morfo-productive:

Masă corporală la masculi – 2310 g, iar la femele – 1980 g.

Consumul cumulat de furaje la masculi – 3,996 g, respectiv la femele – 3,505 g.

Indicele de conversie a hranei pentru masculi – 1:1,73, iar la femele – 1:1,77.

Hibridul “ISA 15” este un hibrid tetraliniar, cu un randament la sacrificare bun și o participare deosebită a principalelor porțiuni tranșate în alcătuirea carcasei. Masculii sunt sacrificați la vârsta de 47 de zile, atingând o masa corporală de peste 3 kg, cu un indice de conversie de 1,75. Pe de altă parte, femelele pot atinge mase corporale ce depășesc 2,5 kg, la aceeași vârsta, având un indice de conversie de 1,84. Dacă se realizează creșterea sexelor amestecate, aceștia pot sa ajungă la vârsta de 42 de zile la valori ale masei musculare de peste 2,3 kg, cu un indice de conversie de 1,71 (Marius Giorgi Usturoi, 2008).

Hibridul “LOHMANN MEAT” este produs în Germania, de către firma “Lohmann” și deține următoarele performanțe:

Masă corporală la masculi – 2329 g, iar la femele – 2002 g.

Consumul cumulat de furaje la masculi – 4,082 g, respectiv la femele – 3,653 g.

Indicele de conversie a hranei pentru masculi – 1:1,753, iar la femele – 1:1,852.

Hibridul “HUBBARD FLEX” este produs de firma Hubbard și face parte din grupa hibrizilor tetraliniari. Când sexele sunt crescute împreună, aceștia pot sa ajungă la vârsta de 42 de zile la valori ale masei musculare medii de 2401 g, , respectiv dacă sunt crescuți separat, 2594 g la masculi, respectiv 2208 g la femele, cu un indice de conversie de 1,71.

Hibridul “HYBRO G” a fost produs în Olanda și prezintă următoarele performanțe:

Masă corporală la masculi – 2582 g, iar la femele – 2375 g.

Consumul cumulat de furaje la masculi – 4,320 g, respectiv la femele – 4,055 g.

Indicele de conversie a hranei pentru masculi – 1:1,67, iar la femele – 1:1,71.

Hibridul “STARBRO” este produs de către firma canadiană Shaver și se caracterizează printr-o viteză de creștere foarte bună, indice de conversie a hranei superior, carne de calitate deosebită, rusticitate și o viabilitate foarte bună (Marius Giorgi Usturoi, 2008). La vârsta de 42 de zile, acesta înregistrează performanțe precum:

Masă corporală la masculi – 2237-2307 g, iar la femele – 1973 g.

Consumul cumulat de furaje la masculi – 4,09-4,15 g, iar la femele – 3,55-3,63 g.

Indicele de conversie a hranei pentru masculi – 1:1,80-1,83, respectiv la femele – 1:1,84-1,87.

Figura 1. Schema generală a obținerii hibridului comercial de găină

PARTEA A II-A – CERCETĂRI PROPRII

CAPITOLUL III

SCOPUL CERCETĂRILOR, MATERIALUL CERCETAT, METODA DE LUCRU ȘI LOCUL REALIZĂRII CERCETĂRILOR

3.1. SCOPUL CERCETĂRILOR

Evoluția producției de carne realizată atât pe plan mondial cât și în țara noastră ilustrează dezvoltarea rapidă a sectorului avicol de creștere a hibrizilor de găină. Prin ameliorarea materialului biologic și perfecționarea tehnologiilor de creștere s-au obținut performanțe productive remarcabile. În ultima perioadă s-a înregistrat o creștere semnificativă a exigenței consumatorilor față de calitatea carcaselor și a produselor din carne de pasăre.

Pentru dezvoltarea sectorului avicol din România, o condiție de bază ar fi asigurarea pieței românești cu produse autohtone din carne de pasăre la un raport calitate-preț superior. Interesul crescut al avicultorilor pentru puii hibrizi este justificat datorită ritmului intens de creștere, capacitatea mare de conversie eficientă a hranei, precum și o bună calitate a cărnii.

Creșterea broilerilor are drept scop obținerea unei cantități cât mai mari de carne cu o calitate superioară într-un timp cât mai scurt, cu eficacitate economică maximă. Pentru atingerea acestor obiective se impune aplicarea sistemului intensiv de creștere a broilerilor de carne, respectiv cunoașterea și transpunerea în practică a formulei fundamentale a ameliorării “ Perfomanța = Genotip + Mediu + Interacțiunea Genotip-Mediu” (Drăgănescu C., 1997; Drăgănescu C., Grosu H., 2003; Grosu H., 2003; Grosu H. și colab., 2005).

Factorii care influențează performanțele productive ale hibridului de carne sunt:

calitatea nutrețurilor combinate utilizate în hrana broilerilor;

managementul tehnologic al fermei;

condițiile de microclimat asigurate pe perioada creșterii hibrizilor.

Conform preferințelor consumatorilor și a prețului de cost mai scăzut, în viitor producția de carne de broiler va depăși producția furnizată de animalele de fermă. Având în vedere importanța deosebită a cărnii de pasăre în alimentația omului și interesul avicultorilor din România pentru creșterea hibrizilor performanți, scopul prezentei lucrări a fost acela de a analiza tehnologia de creștere intensivă și performanțele productive ale hibridului ROSS 308, în ferma VANBET din localitatea Bucești, județul Galați, unitate care aparține firmei “S.C. VANBET S.R.L.”.

3.2. MATERIALUL CERCETAT ȘI METODA DE LUCRU

Materialul biologic analizat a fost reprezentat de hibridul ROSS 308, crescut în ferma avicolă nr. 14 Bucești, specializată în producerea cărnii de pui de găină, unitate care face parte din “S.C. VANBET S.R.L”, Galați. Conform mențiunilor din subcapitolul anterior, scopul cercetărilor l-a constituit analiza tehnologiei de creștere intensivă și performanțelor productive ale hibrizilor ROSS 308, pe parcursul unui ciclu de creștere, corespunzător perioadei 05.04.2019-18.05.2019.

Cercetările au vizat creșterea intensivă a materialului biologic (la sol, pe așternut permanent), deoarece:

în România și pe plan mondial, sistemul intensiv de creștere a broilerului de carne este aplicat pe scară largă;

hibrizii ROSS 308 sunt unii dintre cei mai răspândiți și preferați broileri datorită performanțelor tehnologice superioare.

Hibridul ROSS 308 este un metis birasial și tetraliniar, produs de renumita firmă “ Ross Breeders” din Marea Britanie. La formarea acestuia participă pe linie paternă două linii pure din rasa Cornish varietate albă, respectiv pe linie maternă două linii pure aparținând rasei Plymouth-Rock varietate albă.

Caracteristicile productive deosebite ale hibrizilor ROSS 308, care satisfac cerințele crescătorilor și consumatorilor, sunt:

precocitatea și buna intensitate a creșterii;

capacitate ridicată de valorificare a hranei;

randament crescut la sacrificare;

carcase mari și calitativ superioare.

Puii nesexați la vârsta de 38 de zile ajung la o greutate medie de 2135g și realizează un indice de conversie a hranei de 1,65 kg nutreț combinat/ kg spor, iar la vârsta de 42 de zile, ating o greutate medie de 2474g și un consum specific de 1,72 kg furaj/kg spor (Văcaru-Opriș I. și colab., 2005).

Din totalul halelor amenajate în fermă, două hale au fost populate, cu un efectiv de 42400 exemplare. În urma recepției cantitative și calitative realizate în stația de incubație, puii de o zi nesexați au fost ambalați în navete speciale și transportați cu mijloace de transport izoterme către ferma de creștere. Pentru o bună igienizare a halelor și întreruperea lanțului microbian, popularea și depopularea halelor s-a realizat prin metoda “totul plin-totul gol”.

Perioada de creștere a puilor a fost de 42 de zile, iar la finele creșterii halele se depopulează, puii urmând a fi livrați către abator. Pe parcursul ciclului de creștere, zilnic, puii morți se adună și se înregistrează mortalitatea pe zi, respectiv cea totală în fișa tehnică de lot. Mortalitatea se exprimă în valori absolute (capete) sau în valori relative (procentual).

Săptămânal, prin sondaj, se realizează cântăriri de control pentru aprecierea ritmului de creștere, puii fiind recoltați din diferite puncte ale halei. Prima cântărire a fost realizată la 7 zile, pe câte 50 exemplare introduse într-o plasă, iar la sfârșitul cântăririi s-a stabilit media aritmetică a masei corporale, care s-a înregistrat în fișa tehnică de lot.

În fermă s-au monitorizat următoarele activități zootehnice:

pregătirea halelor pentru populare cu puii în vârstă de o zi nesexați aduși din stația de incubație;

recepția puilor de o zi, popularea halelor, demarajul și creșterea propriu-zisă până la livrarea către abator;

acțiunile sanitar-veterinare realizate pe parcursul perioadei de creștere și pierderile înregistrate din efectivul de broileri;

urmărirea parametrilor de microclimat din hale pe perioada de creștere (temperatură, umiditate, lumină, curenți de aer, ventilație, noxe);

hrănirea puilor (tipul furajelor, structura rețetelor de nutrețuri combinate, frecvența administrării hranei, forma de prezentare, evoluția consumului de nutreț pe parcursul creșterii și echipamentele avicole utilizate);

adăparea puilor (tipuri de adăpători, frontul de adăpare/pui, frecvența adăpării și evoluția consumului de apă pe perioada de creștere);

analiza performanțelor de creștere de la vârsta de o zi până la 42 de zile, caracteristici evidențiate prin următorii parametrii:

masa corporală (g);

sporul mediu zilnic de creștere (g/pui/zi);

sporul total de creștere pe toată perioada (g/pui/perioadă);

consumul specific de furaje (kg nutreț combinat/kg spor);

consumul zilnic de furaje (g/zi/pui);

dimensiunile corporale (lungime trunchi, lungime piept, lărgime piept, adâncime piept, perimetru torace, lărgime bazin, lungime fluier, perimetru fluier);

principalii indici corporali (indicele masivității, indicele lungimii pieptului, indicele lărgimii bazinului, indicele compactității, indicele dactilo – toracic, indicele de încărcare a fluierului).

Metodele utilizate pentru realizarea obiectivelor studiului au fost:

a) Observația statistic-matematică, metodă ce presupune măsurarea, înregistrarea și prelucrarea datelor primare obținute în fermă. Monitorizarea fiecărui factor ambiental a fost necesară pentru aprecierea microclimatului din halele de creștere a puilor.

Temperatura a fost înregistrată permanent cu ajutorul senzorilor de temperatură din interiorul fiecărei hale, valorile fiind citite de pe panoul de afișaj. Regimul de temperatură a fost apreciat și subiectiv, în funcție de comportamentul și răspândirea puilor pe suprafața pardoselii (uniform sau grupați). Factorii precum umiditatea relativă a aerului, lumina, ventilația și curenții de aer au fost monitorizați cu ajutorul unui sistem computerizat pe toată perioada creșterii puilor. Bioxidul de carbon și amoniacul au fost determinate cu Detectorul Multigaz.

b) Evaluarea unei ipoteze si deducția matematică, procedeu care implică intuirea cauzelor care influențează și condiționează fluxul tehnologic de creștere intensivă a puilor ROSS 308 și a efectelor generate de aceste cauze, continuând cu explicarea acestora și estimarea consecințelor schimbării remarcate în populația de date.

c) Somatoscopia presupune aprecierea vizuală a regiunilor corporale pentru accentuarea calităților si defectelor de conformație ale materialului biologic cercetat și pentru estimarea desfășurării procesului de creștere.

d) Gravimetria este utilizată cu ocazia realizării cântăririlor de control și presupune cântărirea prin sondaj a câte 50 de pui.

e) Somatometria reprezintă ansamblul de măsurători corporale efectuate cu ajutorul centimetrului, pe un efectiv de 50 de pui ROSS 308, la vârsta de 42 de zile. Au fost determinate următoarele:

lungimea trunchiului – distanța măsurată de la articulația scapulo-humerală până la protuberanța exterioară a ischiumului;

lungimea carenei sternale (pieptul propriu-zis) – distanța măsurată de la vârful anterior al carenei sternale până la apendicele xifoidian;

lărgimea pieptului – măsurată între articulațiile scapulo-humerale;

adâncimea pieptului – distanța măsurată de la vârful anterior al carenei sternale până la coloana vertebrală;

perimetrul toracelui – stabilit prin înconjurarea toracelui cu centimetrul sub aripi, la baza lor;

lărgimea bazinului – distanța dintre articulațiile coxo-femurale;

lungimea fluierului – distanța măsurată de la articulația tibio-tarso-metatarsiană până la nivelul degetelor;

perimetrul fluierului – se înconjoara fluierul în treimea inferioară cu centimetrul.

f) Calcularea indicilor corporali implică rezultatele gravimetriei și a măsurătorilor corporale interpretate ca valori absolute, acestea fiind comparate cu valorile normale caracteristice hibridului ROSS 308.

Se calculează indicii corporali pentru stabilirea raportului de mărime dintre diferitele regiuni corporale și a proporționalității corporale (Văcaru – Opriș I.,1993; Driha Ana, 2000; Văcaru – Opriș I. și colab.,2000; Usturoi M. și Păduraru G., 2005).

Indicii corporali sunt următorii:

indicele masivității = (masă corporală / lungime trunchi) x 100;

indicele lungimii pieptului = (lungime piept / lungime trunchi) x 100;

indicele compactității = (perimetru toracic / lungime trunchi) x 100;

indicele lărgimii bazinului = (lărgime bazin / lungime trunchi) x 100;

indicele dactilo – toracic = (perimetru fluier / perimetru toracic) x 100;

indicele încărcării fluierului = (perimetru fluier / greutate corporala) x 100.

Calcularea statisticilor presupune prelucrarea statistică a datelor primare obținute prin aplicarea metodelor de lucru menționate anterior. Se calculează media aritmetică a rezultatelor determinărilor pentru factorii de microclimat (temperatură, umiditate, viteză curenți de aer, concentrația bioxidului de carbon și amoniacului) și indicii tehnologici (greutate corporală, spor de creștere, consum de furaje, pierderi din efectiv).

Pentru măsurătorile corporale se calculează media, precum și celelalte statistici: varianța, eroarea standard a mediei, deviația standard și coeficientul de variabilitate. Aceste statistici se stabilesc prin aplicarea următoarelor formule (Tacu A., 1968; Sandu Gh., 1995; Neagu Iuliana, 2005):

Media () reprezintă valoarea centrală a unei populații egală cu suma observațiilor raportată la numărul lor: = .

Varianța (S2) este raportul dintre suma pătratelor abaterilor individuale de la medie și gradele de libertate. Aceasta indică gradul de împrăștiere a variabilei analizate în jurul valorii centrale: S2 = .

Eroarea standard a mediei (S) indică limitele mijlocii ± între care se pot situa media aritmetică a însușirii proprii populației analizate: S = .

Deviația standard (S) reprezintă mărimea absolută a variației. Aceasta arată împrăștierea față de medie a plus și minus variantelor: S = .

Coeficientul de variabilitate (CV%) arată gradul de variabilitate al unui caracter (măsura relativă a variației) și este caracteristic fiecărei însușiri. În funcție de valoarea sa, caracterele pot avea variabilitate mică (CV% <10%), variabilitate mijlocie (10% < CV% < 20%) și variabilitate mare (CV% >20%) : CV% = .

Rezultatele cercetărilor privind tehnologia de creștere intensivă și performanțele productive ale hibridului ROSS 308 au fost analizate și interpretate comparativ, realizându-se totodată o raportare la recomandările tehnologice menționate în standardele de creștere elaborate de firma care a creat hibridul. În final, aspectele principale au fost sintetizate în concluzii și recomandări.

3.3 DATE MONOGRAFICE ALE FERMEI AVICOLE

“S.C. VANBET S.R.L“

Societatea S.C. VANBET S.R.L, cu sediul social în Sălcioara, județul Vaslui, deține în prezent 21 ferme. S-a înființat în anul 2001, prin achiziționarea fostului C.A.P. Gara Banca, com. Banca, realizând o fermă de găini ouă consum. De-a lungul timpului și-a ramificat activitatea, în prezent deținând puncte de lucru pe raza județelor Vaslui, Galați și Iași. Societatea deține: 12 ferme pui de carne, 6 ferme găini ouă consum, 2 ferme găini reproducție rasă grea, 2 ferme tineret de înlocuire, o fermă tineret de înlocuire rasă ușoară, abator, stație de incubație, o fermă de capre, respectiv o fabrică specializată pe lapte de capră.

În anul 2001, S.C. VANBET S.R.L a luat naștere, prin achiziționarea fostului C.A.P Gara Banca, com. Banca, locul transformându-se într-o fermă de găini ouă consum.

În anul 2002, a fost autorizată sanitar-veterinar ferma de pui de carne din loc. Sălcioara (com. Banca), jud. Vaslui.

În anul 2005, a fost autorizată sanitar-veterinar ferma de găini ouă consum din loc. Bucești (com. Ivești), jud. Galați.

În anul 2010, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma de găini de reproducție rasă grea din loc. Gara Banca (com. Banca), jud. Vaslui;

Ferma de găini ouă consum din loc. Gara Banca (com. Banca), jud. Vaslui;

Ferma pui de carne din loc. Bucești, com. Ivești, jud. Galați (fig.1).

În anul 2012, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma de găini de reproducție rasă grea din loc. Simila (com. Zorleni), jud. Vaslui;

Ferma de găini ouă consum din loc. Furcenii Noi (com. Cosmești), jud. Galați;

Stația de incubat în loc. Gara Banca, com. Banca.

În anul 2013, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma pui de carne din com. Laza, jud. Vaslui;

Ferma pui de carne din loc. Suseni (com. Bacani), jud. Vaslui.

În anul 2014, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma pui de carne din loc. Muntenii de Jos, jud. Vaslui;

Ferma de găini ouă consum din loc. Muntenii de Jos, jud. Vaslui;

Ferma pui de carne din com. Rebricea, jud. Vaslui.

A fost dat în folosință abatorul de păsări din localitatea Strâmtura-Mitoc, la 20 km pe șoseaua Bârlad-Vaslui. Acesta este dotat cu utilaje Stork și are o capacitate de sacrificare păsări de 4000 capete/ oră.

În anul 2015, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma tineret înlocuire din com. Movileni, jud, Galați, unde se realizează creșterea tineretului de înlocuire din rasă grea și rasă ușoară până la vârsta de 20 săptămâni.

Ferma de tineret înlocuire rasă ușoară din loc. Bucești, jud. Galați;

Ferma de pui de carne din loc. Sălcioara (com. Banca), jud. Vaslui.

În anul 2016, a fost autorizată sanitar-veterinar ferma de pui de carne din Tutova, jud. Vaslui.

În anul 2017, au fost autorizate sanitar-veterinar:

Ferma de găini ouă consum din com. Negrilești, jud. Galați;

Ferma pui de carne din com. Victoria, jud. Iași;

Ferma pui de carne, ferma de găini ouă consum și ferma de tineret înlocuire din com. Tomești, jud. Iași.

Figura 2 – Vedere exterioară a unor hale de creștere a broilerilor de carne

Ferma de creștere a puilor de carne nr.14 aparține “S.C. VANBET S.R.L.”, din jud. Galați și este situată la 210 km de București. Unitatea funcționează în comuna Ivești, județul Galați, în momentul actual deținând:

4 hale de găini ouă consum cu capacitate de 160000 capete/serie;

4 hale de tineret înlocuire rasă ușoară cu capacitate de 300000 capete/serie (puii în vârstă de o zi fiind achiziționați din afară);

20 hale de pui de carne cu capacitate de 480000 capete/serie, obținuți din stație de incubație proprie;

fermă de parinți;

centru de sortare, depozitare, ambalare și livrare ouă consum;

micro FNC propriu;

incinerator.

Ferma dispune de următoarele utilități:

Pereții sunt construiți din cărămidă și bolțari de beton.

Pardoseala este din beton.

Halele în funcțiune sunt echipate cu utilaje moderne Alke, puse în funcțiune din anul 2010.

Necesarul de apă este asigurat din cinci puțuri de mare adâncime cu pompe submersibile.

În caz de avarie a rețelei, unitatea are în dotare patru grupuri electrogene de 500 kw/h.

Energia electrică este asigurată de cinci rețele de tensiune, prin intermediul a cinci transformatoare.

Ferma dispune de căi de acces bine delimitate, indicatoare, împrejmuire cu garduri din plăci beton, rețea de iluminat, fose septice vitanjabile, filtru sanitar și anexe.

La intrare în fermă există dezinfector auto și dezinfectoare la fiecare intrare în hală.

Porțile fermei sunt mereu închise, poarta de acces este prevăzută cu covoraș dezinfector și cameră amenajată pentru paznic.

Filtrul sanitar pe care ferma il deține este alcătuit din:

Birouri;

Cameră echipament vizitatori;

Cameră echipament de strada;

Dușuri;

Toalete;

Cameră echipament fermă;

Sală de mese (personalul servește masa în fermă);

Cameră cu centrale pe gaz;

Farmacie;

Cameră spălătorie echipamente.

Echipamentul din fermă este organizat pe culori, astfel:

Salopeta albastră cu guler roșu (pentru personal – pui de carne);

Salopetă verde cu guler gri (pentru personal – găini ouă consum);

Salopetă roșie cu guler albastru (pentru personal – tineret înlocuire rasă ușoară);

Salopetă vișinie (echipa de vaccinare);

Salopetă neagră sau gri (personal auxiliar).

Accesul se realizează numai prin filtru, dezinsecția se face la sfârșit de zi. Filtrul sanitar dispune de încălzire, centrală și apă caldă, dispensie de hârtie igienică, dozatoare de săpun, mașini de spălat automate (echipamentul este igienizat în fermă).

Halele de creștere au capacitate de la 10000 până la 47000 capete/hală și dispun de:

Cameră tampon (unde sunt montate panourile de comandă, respectiv calculatoarele);

Covoraș dezinfector;

3 linii de adăpare cu 2 linii de furajare pe halele de 600 m2 și 6 linii de adăpare și 5 linii de furajare pe halele de 2800 m2 (cu sistem de reglare manual a înalțimii în funcție de vârsta puilor și cu scale de citire a presiunii în coloana de adăpare);

Instalația de adăpare se dezinfectează în timpul exploatării cu HPPA concentrație 2%;

Fiecare hală este dotată cu medicator și dozatron pentru medicație;

În fiecare hală există apometru, iar filtrul este curățat periodic.

Buncărele metalice folosite pentru depozitarea furajelor sunt amplasate în exteriorul fiecărei hale de producție și au o capacitate de 8 până la 12 tone, furaj stocat în funcție de consum.

Pentru buna desfășurare a activităților, în fermă există urmatoarele evidențe:

fișe de lot pentru fermă;

registru de mortalități și cel de necropsii;

registru de consultații și tratamente;

registru imunologic;

registru pentru dezinfecție, dezinsecție și deratizare cu procese verbale;

registru de vizitatori;

registru SNCU;

registru pentru produse biologice;

declarații întocmite lunar de către angajați, pe propria răspundere că nu dețin păsări în curțile lor, respective tabel întocmit și semnat de către medicul veterinar după controlul efectuat în gospodăriile angajaților.

CAPITOLUL IV

REZULTATE ȘI DISCUȚII

4.1. ANALIZA TEHNOLOGIEI DE CREȘTERE INTENSIVĂ A HIBRIDULUI ROSS 308

În acest subcapitol au fost analizate cronologic operațiunile corespunzătoare fluxului tehnologic de creștere intensivă a puilor de carne ROSS 308, în ferma Vanbet, și anume:

Transportul puilor de o zi din stația de incubație proprie în fermă și recepția acestora;

Pregătirea halelor pentru populare;

Popularea halelor cu pui de carne de o zi ROSS 308, nesexați, demarajul și creșterea lor până la vârsta de 42-44 zile (livrarea la abator);

Monitorizarea factorilor de microclimat din hale (temperatură, umiditate, ventilație, curenți de aer, lumină, noxe);

Monitorizarea pierderilor de material biologic pe parcursul perioadei de creștere;

Managementul furajării și adăpării puilor;

Acțiunile sanitar-veterinare realizate în adăposturi pentru prevenirea îmbolnăvirilor.

4.1.1 AFLUIREA PUILOR DIN STAȚIA DE INCUBAȚIE ÎN FERMA DE CREȘTERE: TRANSPORTUL ȘI RECEPȚIA

În stația de incubație puii de o zi sunt introduși în lădițele de transport. Se acceptă puii normal dezvoltați, fără defecte de conformație sau de aplomb, fără resturi de vitelus, membrane cochiliere sau sânge, vioi, cu puful uscat. Lădițele cu pui sunt încarcate în mijloace de transport izoterme (figura 2), care se dezinfectează în prealabil.

La sosirea autovehiculului cu pui de o zi în fermă, are loc o recepție cantitativă și calitativă a lotului. Se verifică următoarele acte: certificatul sanitar-veterinar de transport, avizul interjudețean, adeverința de proprietate, avizul de însoțire a mărfii, foaia de parcurs cu viza “dezinfectat”, autorizația sanitar-veterinară de transport animale vii, declarația de conformitate și certificatul de calitate. Se verifică locul, data, ora plecării, destinația, precum și dacă s-a respectat planul rutei. În urma verificării actelor care însoțesc transportul, se realizează dezinfecția mijlocului de transport, apoi acesta este dirijat către spațiile de producție unde urmează a fi descărcați puii de o zi.

Înainte de descărcarea lădițelor cu pui, se analizează înregistrarea grafică a temperaturii pe parcursul transportului. Pentru limitarea pierderilor, pe timpul transportului sunt asigurați parametrii optimi cu ajutorul instalațiilor de climatizare automate cu care sunt echipate mijloacele de transport.

Transferul puilor de o zi din mijlocul de transport în spațiile de cazare se realizează cât mai rapid posibil, pentru ca puii să nu fie afectați de diferențele de temperatură, iar manipularea să nu pună în pericol integritatea fizică a acestora. Procentul de pierderi nu depășește 1%. După descărcarea puilor, lădițele sunt igienizate corespunzător, încărcate în mijlocul de transport, care la rândul său va fi dezinfectat la ieșireа din fermă.

Figura 3 – Autovehicul și navete folosite pentru transportul puilor de o zi

4.1.2. PREGĂTIREA ȘI POPULAREA HALELOR

Se realizează popularea halelor în momentul în care spațiile de adăpostire sunt pregătite din punct de vedere al microclimatului, asigurării materialului absorbant, echipamentelor necesare furajării, adăpării, ventilării și iluminării, al frontului de furajare și adăpare.

Pregătirea halelor pentru populare se realizează pe o perioadă de trei săptămâni (vidul sanitar) și presupune următoarele acțiuni:

evacuarea așternutului permanent de la seria precedentă de pui, după depopulare și expedierea puilor către abator;

curățenia generală a halei și a echipamentelor tehnologice;

deratizarea, dezinsecția și dezinfecția;

introducerea materialului absorbant pe pardoseala halei (așternut din coji de semințe de floarea-soarelui);

verificarea echipamentelor tehnologice respectiv repararea sau înlocuirea acestora dacă este nevoie și introducerea lor în hală.

încălzirea halei și punerea în funcțiune a sistemului de adăpare.

În prima zi a vidului sanitar se evacuează așternutul permanent și se efectuează curățenia generală a halei, acțiuni care se realizează imediat după livrarea puilor din seria precedentă. Echipamentele avicole (hrănitori, adăpători) sunt scoase din hală sau suspendate la nivelul plafonului, iar materialul absorbant este evacuat din adăpost cu ajutorul lamei de buldozer. Tavanul, pereții, pardoseala, ușile de acces, precum și echipamentele sunt igenizate cu jet puternic de apă și curățate cu ajutorul unor mături, perii și razuri.

Deratizarea este obligatorie odată cu depopularea totală, după scoaterea așternutului și curățarea halei. Responsabilul cu dezinsecția, deratizarea și dezinfecția (DDD) efectuează următoarele acțiuni de menținere a igienei corespunzătoare pe perioada dintre două deratizări:

aprecierea gradului de reinfestare și evaluarea efectelor pe termen lung a deratizării prin revizuirea periodică a obiectivelor cunoscute drept focare;

controlul modului de salubrizare a unității și înlăturarea deficiențelor constatate;

asigurarea permanentă a raticidelor și amplasarea acestora în locurile în care se constată prezența dăunătorilor;

educația sanitară efectuată în unitate pentru responsabilizarea personalului.

Dezinsecția halelor se realizează prin aplicarea de insecticide, imediat după depopularea si etanșarea obiectivului. Responsabilul unității stabilește substanța folosită, cantitatea, respectiv concentrația. Se preferă insecticidele sub formă de soluție sau aerosoli și este interzisă folosirea insecticidelor organo-clorurate. Soluția de dezinsecție se aplică pe toată suprafața halei cu ajutorul compresorului. Se insistă asupra locurilor preferate de dăunători și anume: pe pervazul ferestrelor, deasupra ușilor, pe tavan, în colțuri. După aplicarea soluției, hala este închisă pentru 12 ore, după care, dăunătorii sunt strânși și arși pentru a nu deveni hrana păsărilor.

În urma efectuării operației menționate anterior, se realizează controlul eficienței dezinsecției, astfel:

Pentru evaluarea procentuală a eficienței dezinsecției se utilizează benzi îmbibate într-o soluție lipicioasă (cca. 1 ora), înainte și după dezinsecție. Se determină procentul de insecte capturate dupa dezinsecție față de cele capturate înaintea operațiunii. Se stabilește eficiența prin scăderea procentului obținut din 100%. Această metodă este folosită în cazul insectelor zburătoare.

Pentru insectele nezburătoare se numără insectele vii de pe o suprafață a halei înainte și după dezinsecție. Eficiența dezinsecției se stabilește la fel ca la insectele zburătoare.

Rezultatele dezinsecției se consemnează în procesul verbal și se prezintă responsabilului cu pregătirea halelor.

Măsurile profilactice aplicate pentru limitarea dezvoltării insectelor dăunătoare sunt:

evacuarea sistematică a dejecțiilor din hală;

strângerea permanentă și depozitarea controlată a resturilor de furaje;

amenajarea corespunzătoare a locului pentru gunoi;

menținerea curățeniei generale a halei;

întreținerea corespunzătoare a spațiului verde.

Aparatura și echipamentele de protecție folosite pentru efectuarea dezinsecției și deratizării halelor sunt: nebulizatorul, vermorelul, compresorul, masca, semimasca, costumul de protecție și ochelarii de protecție.

Dezinfecția presupune efectuarea următoarelor acțiuni:

se evacuează puii din hală;

se scoate de sub tensiune rețeaua electrică;

se îndepărtează așternutul și se curăță pardoseala;

se îndepărtează resturile grosiere și se transportă cu grijă la platforma de gunoi;

se umezește cu apă sau cu diverse soluții slab decontaminante, respectiv detergenți, întreaga suprafață a halei precum și echipamentele;

se curăță întreaga suprafață de dezinfectant de resturile aderente cu ajutorul apei (jet de apă), a aerului comprimat, măturilor, razurilor, periilor până când materialul din care este confecționată suprafața poate fi recunoscut;

colectarea lichidelor și a resturilor prin sistemul de evacuare a apelor uzate.

Pentru aplicarea dezinfectantului se ține cont de urmatoarele aspecte:

alegerea dezinfectantului, stabilirea concentrației și modul de aplicare;

calcularea suprafeței obiectivului;

pregătirea soluției de lucru în funcție de suprafața halei și de cerințele dezinfectantului;

îndepărtarea apei din excavații, hrănitorile, adăpătorile, precum și neregularități ale pardoselii;

împraștierea cantității de soluție de lucru calculată prin pulverizare fină, cât mai uniform, începând de sus în jos și din partea opusă spre ieșire, pentru a asigura cantitatea de soluție pe fiecare m2;

se folosește pentru prima aplicare ALDEZIN în concentrație de 1%, apoi pentru a doua aplicare se utilizează VIROSHIELD 5%;

se flambează folosind o butelie cu arzător;

văruirea pereților și pardoselii halei;

împrăștierea așternutului pe pardoseală și decontaminarea cu ajutorul substanțelor VIRKON’S și BROMOSEPT 50;

aplicarea substanței dezinfectante ALDEZIN;

închiderea și sigilarea halei;

încheierea procesului verbal de dezinfecție.

Controlul eficienței operațiunii de dezinfecție se realizează după încheierea dezinfecției halei și presupune:

recoltarea probelor de sanitație de către responsabilul DDD. După desigilarea halei, acesta intră primul în hală numai cu echipamentul de protecție și recoltează probe din diferite puncte (de pe pardoseală, tavan, pereți, echipamente avicole);

respectarea baremului de sanitație și întocmirea notei de însoțire pentru laborator;

prelucrarea materialului recoltat în maxim 24 de ore de la recoltare, conform protocolului de sanitație;

stabilirea parametrilor de igienă impuși de cerințele sanitar-veterinare și de tehnologia de creștere.

Înainte de împrăștierea puilor de o zi, se potrivesc manual la înălțimile optime liniile de adăpare și furajare, iar coloanele de apă se aerisesc, după care se umple bazinul cu apă, aceasta fiind la o temperatură de 22oC. La populare, temperatura aerului din hală este de 34,9oC, pentru păstrarea ei verificându-se etanșarea halei. Se asigură căldura necesară în hală cu ajutorul celor 18 eleveuze pe gaz amplasate la 180 de cm, care se pornesc cu 24 de ore înaintea populării.

În ferma Vanbet, lădițele cu pui de o zi sunt împrăștiate pentru evitarea supraîncălzirii sau sufocării acestora, după care răspândirea puilor se realizează pe toată suprafața halei, cât mai uniform. Densitatea la populare a fost de 16 pui/m2, puii având greutatea medie de 38-42g. După acomodarea puilor, se verifică accesul lor la echipamentele de furajare și adăpare. Cu ajutorul calculatorului Bioclim se efectuează monitorizarea parametrilor de microclimat.

În primele zile de la populare sunt asigurate 24 de ore de lumină, cu intensitate 20-40 de lucși pentru adaptarea puilor și încurajarea consumului de furaj și apă. După ce puii vor consuma nutreț combinat, se vor colecta eșantioane de 35-40 pui din 3-4 locuri diferite ale halei și vor fi verificați cu blândețe dacă au gușile pline. În această perioadă se vor monitoriza permanent următoarele:

temperatura aerului din adăpost;

consumul de furaj;

consumul de apă;

calitatea aerului;

ventilația;

intensitatea luminii;

calitatea așternutului;

dezinfecția aerului;

protocolul sanitar-veterinar;

înregistrarea datelor (mortalitate, consum, efective) în fișa de lot, în registrul fermei;

starea de sănătate a puilor.

Accesul în fermă este limitat pe toată perioada creșterii. Pierderile din efectiv sunt înregistrate zilnic în fișa de lot specificând cauza morții, numărul și greutatea puilor morți. Puii morți sunt strânși zilnic și ridicați de către mijloacele de transport specializate. Cauzele morții sunt trecute în registrul de necropsii, actualizat zilnic de către medicul veterinar al unității.

În tabelul 1 și în graficul 1 sunt prezentate valorile și evoluția densității de creștere a broilerilor ROSS 308 per m2, respectiv per hale, de la populare până la finele creșterii. Odată cu înaintarea în vârstă, indiferent de adăpost, se observă că densitatea de creștere indică o evoluție continuu descendentă. Spre exemplu, în hala nr.4, față de momentul populării, la finele creșterii numărul puilor per hală a scăzut cu 362 pui (12938 față de 13300), iar pe m2 cu aproximativ 0,4 pui (15,6 față de 16), comparativ cu hala nr.7, în care numărul puilor per hală a scăzut cu 829 (29100 față de 28271), iar pe m2 cu cca. 0,39 pui (15,61 față de 16) (tabel 4).

Analiza graficului 1 demonstrează scăderea densității de creștere de la populare până la momentul livrării, fiind evidentă în zilele 29 – 36, 37 – 42 față de 1 – 28. Pe toată perioada de creștere, densitatea medie a fost de cca 15,77 pui per hală (tabel 4, graficul 1).

Tabel nr. 4. Densitatea de creștere în sistem intensiv a hibridului ROSS 308

Grafic nr. 1. Evoluția densității de creștere în sistem intensiv

a hibridului ROSS 308 (pui/m2)

4.1.3. ASIGURAREA FACTORILOR DE MICROCLIMAT ÎN HALE

4.1.3.1. TEMPERATURA

În unitățile de creștere a puilor de carne, climatizarea este strict controlată și obligatorile pentru asigurarea unui bun randament de creștere. Temperatura și umiditatea din adăpost sunt esențiale pentru sănătatea puilor, intensitatea creșterii și apetitul acestora. Puii de o zi sunt poikilotermi, astfel producând mai multă căldură pe unitatea de greutate corporală nu vor putea rezista la temperaturi prea ridicate sau prea scăzute. La puii de găină, reflexul de termoreglare se instalează treptat în jurul vârstei de 2 – 3 luni (Popescu – Micloșanu Elena, 2007). Prin urmare, o necesitate de prim ordin este încălzirea halelor premergător populării cu puii de o zi și ulterior pe parcursul creșterii.

În ferma nr. 14, Bucești, încălzirea halelor se realizează cu ajutorul eleveuzelor (figura 4). În interiorul unei hale sunt amplasate 18 dispozitive de încălzire repartizate uniform pe toată suprafața adăpostului. Eleveuzele au drept scop atingerea unor parametrii optimi de temperatură și de stimulare a apetitului și activității acestora. Pentru asigurarea unei încălziri corespunzătoare și uniforme a adăpostului, un rol important revine izolării termice. Aceasta ajută în următoarele cazuri:

Conservarea căldurii produsă de mijloacele de încălzire și căldura biologică degajată în perioadele reci;

În perioadele calde să limiteze necesitatea răcirii adăpostului;

Evitarea apariției condensului pe echipamente, pereți, tavan.

Figura 4 – Dispozitiv de încălzire a halei

În primele 3 zile de la popularea halelor cu puii de o zi (perioadă de demaraj), la nivelul pardoselii se asigură aceeași temperatură în hale (34oC în prima zi, 33,5oC în a doua zi și 33,2oC, respectiv 33oC în ziua a treia), iar în continuare, până la vârsta de 42 de zile, temperaturile din hala nr.4 sunt ușor mai ridicate față de cele din hala nr.7 (tabel 5). Rezultatele sugerează o sensibilitate mai mare la factorul căldură a puilor din hala nr.4 în intervalul de creștere 1 – 42, ceea ce a impus un regim de temperatură ușor mai ridicat decât în cazul puilor din hala nr.7. Temperatura aerului din hale a înregistrat o evoluție continuu descendentă din prima zi de la popularea lor (34oC), până la finele creșterii (cca. 19oC în a 42 – a zi) (tabelul 5; graficul 2). Pe măsura înaintării în vârstă, devine funcțional mecanismul termoreglării, astfel dinamica este normală. Puilor li se formează penajul și crește rezistența organică a acestora. Temperatura medie stabilită pe întreaga perioadă de creștere (1 – 42 zile) a prezentat valoarea 25,82oC în hala nr.4, respectiv 25,72oC în hala nr.7 (tabelul 5).

Evoluția temperaturii halelor pe parcusul perioadei de creștere a puilor ROSS 308 în ferma nr. XX, Bucești este conformă cu cea prezentată în lucrările de specialitate de diverși autori (Miloșanu – Popescu Elena,2007;Van I. și colab.,2009;Văcaru – Opriș I. și colab.,2005;Usturoi M.,2008) care arată că, cerințele puilor față de temperatura ambientală sunt maxime în prima zi de viață, apoi scad progresiv până la îmbrăcarea completă cu penaj, când se instalează termoreglarea și homeotermia.

Micloșanu – Popescu Elena (2007) recomandă asigurarea unei temperaturi cuprinse între 32o – 35oC în prima zi la populare, după care temperatura din hale scade treptat cu 2o – 3oC săptămânal, ajungând la 25oC la 4 săptămâni, iar după această vârstă continuă scăderea până la 22o – 23oC. Nu se recomandă depășirea temperaturii optime din considerente economice (creșterea consumului de energie electrică, respectiv costul de producție a cărnii), precum și din motive sanitar-veterinare, deoarece excesul de căldură duce la multiplicarea rapidă a microorganismelor din aer și așternut, fapt care creează disconfort puilor, expunerea acestora la îmbolnăviri și creșterea mortalității.

Scăderea temperaturii sub limitele admisibile nu este indicată, aceasta determinând pierderi economice importante prin diminuarea ritmului de creștere, creșterea consumului specific de nutrețuri combinate, apariția tulburărilor metabolice, precum și apariția congestiilor pulmonare. Pentru broilerii de găină cu greutate corporală de 1,0 – 1,5 kg, consumul specific minim este obținut la temperatura halei de 21o – 22oC (Micloșanu – Popescu Elena, 2007).

Tabel nr.5. Valorile temperaturii aerului în halele de creștere în sistem intensiv a hibrizilor ROSS 308

Grafic nr.2. Dinamica temperaturii aerului în halele de creștere în sistem intensiv a hibrizilor ROSS 308

4.1.3.2. UMIDITATEA RELATIVĂ A AERULUI

Prin contribuția la realizarea confortului tehnologic și acțiunea exercitată asupra zonei de neutralitate termică, umiditatea relativă a aerului influențează și condiționează creșterea puilor. Prin sistemul de ventilație și încălzire, nivelul umidității este controlat. Valorile acesteia scad pe măsură ce puii înaintează în vârstă. O valoare ridicată a umidității poate determina umezirea așternutului, respectiv alte probleme nedorite.

În ferma nr. 14, Bucești se monitorizează zilnic umiditatea relativă a aerului (figura 6). În cazul în care se constata, în prima săptămână, o scădere a valorii umidității până sub 50%, performanțele de creștere a puilor pot fi afectate datorită aerului prăfos și uscat. În halele de creștere a hibrizilor ROSS 308, valorile umidității relative a aerului au oscilat între limitele 50-60 în ambele hale, pe întreaga perioadă a creșterii având o medie de 58,74 în hala nr.4, respectiv 59,35 în hala nr.7.

La popularea halelor (în prima zi de creștere) s-a înregistrat o umiditate relativă de 50% în hala nr.4 și 50% în hala nr.7, iar la finele creșterii s-a observat o valoare de 68,2% în hala nr.4, respectiv 69,6% în hala nr.7 (tabel 6). Prin urmare, nu au existat diferențe majore între valorile umidității relative a aerului din cele două adăposturi, aceasta prezentând o dinamică ascendentă (grafic 3).

Umiditatea relativă se încadrează în limitele optime prezentate în lucrările de specialitate (Văcaru-Opriș I. și colab., 2002;Văcaru-Opriș I. și colab., 2005;Usturoi M., 2008), precum și în ghidul de creștere a hibridului ROSS 308. În primele 10 zile de la popularea halelor, umiditatea relativă trebuie să se încadreze între 65-70%. Valorile cuprinse între 55-70% previn deshidratarea mucoasei respiratorii, permit o bună întreținere a așternutului și diminuarea riscurilor apariției bolilor cardiace și pulmonare (Usturoi M., 2008).

Figura 6 – Dispozitiv de înregistrare a parametrilor de microclimat

În cazul în care umiditatea relativă a aerului depășește pragul de 70%, aceasta acționează negativ asupra intensității creșterii puilor și a sănătății lor prin asocierea cu abateri de la temperatura optimă. Prin combinarea umidității relative exagerate cu o temperatură prea scăzută, puii pierd o cantitate mai mare de căldură corporală și resimt mai intens frigul. Nu este recomandată nici o valoare prea scăzută a umidității deoarece încetinește creșterea puilor, determină o slabă îmbrăcare cu penaj favorizând apariția canibalismului, răspândirea unei cantități mari de praf în aer din care rezultă afecțiunile respiratorii și oculare.

Tabel nr. 6. Valorile umidității relative a aerului în halele de creștere intensivă a hibridului ROSS 308

Grafic nr.3. Evoluția umidității relative a aerului în halele de creștere intensivă a hibridului ROSS 308

4.1.3.3. VENTILAȚIA ȘI CURENȚII DE AER

Ventilația asigură un microclimat corespunzător în interiorul adăposturilor de producție având rol în:

Evacuarea gazelor nocive produse de către pui (bioxid de carbon), așternutului și dejecțiilor;

Evacuarea excesului de căldură în sezonul cald și de umiditate;

Reînoirea oxigenului necesar respirației.

În ferma avicolă nr.14, Bucești, ventilația este asigurată de 6 ventilatoare (figura 7), comandate prin calculator, uniformizând temperatura și umiditatea relativă a aerului. Conform tabelului 7, rezultatele intensității ventilației din adăposturile de creștere a hibrizilor ROSS 308 dovedesc că volumul de aer înlocuit a crescut treptat începând din ziua populării (0,02 m3 aer/oră/kg greutate vie) și a atins apogeul la vârsta de 42 de zile (aproximativ 1,7 m3 aer/oră/kg greutate vie în hala nr.4, respectiv 1,97 m3 aer/oră/kg greutate vie în hala nr.7).

Pe măsura înaintării în vârstă, este normală creșterea ratei de ventilație deoarece puii se dezvoltă, degajă mai multă căldură, produc o cantitate mai mare de dejecții care determină creșterea umidității așternutului și elimină mai multă apă prin aerul expirat. În funcție de temperatura ambientală, curenții de aer influențează pozitiv sau negativ sănătatea puilor, consumul specific de furaje, sporul de creștere și greutatea corporală atinsă la sfârșitul perioadei de creștere prin antrenarea căldurii degajate de corpul acestora.

Figura 7 – Ventilatoare instalate în partea inferioară a halei

Valorile medii ale intensității ventilației pe tot parcursul creșterii (42 de zile) a fost de aproximativ 0,67 m3 aer/oră/kg greutate vie în hala nr.4, respectiv 0,76 m3 aer/oră/kg greutate vie în hala nr.7 (tabel 7, grafic 4). Rezultatele obținute sunt apropiate de cerințele tehnologice stabilite pentru hibrizii de carne, de a asigura aproximativ 0,7 m3 aer/oră/kg greutate vie în sezonul rece și 4-5 m3 aer/oră/kg greutate vie în sezonul cald (Usturoi M., 2008).

Tabel nr.7. Intensitatea ventilației asigurată în halele de creștere intensivă a hibridului ROSS 308

Graficul nr. 4. Evoluția intensității ventilației în halele de creștere intensivă

a hibridului ROSS 308

Tabelul nr.8. Valorile vitezei curenților de aer în halele de creștere intensivă a hibridului ROSS 308

În sezonul cald, curenții de aer contribuie la menținerea temperaturii corporale constante și favorizează pierderea apei prin expirație, iar in sezonul rece, când umiditatea relativă este mare, curenții de aer sunt intenși, determinând creșterea cantității de căldură cedată prin convecție, puii resimțind mai tare frigul. În adăposturile de creștere a hibrizilor ROSS 308, viteza curenților de aer a înregistrat o evoluție ascendentă de la populare (în ambele hale 0,2 m/s) până la finele creșterii (0,48 m/s în hala nr.4, respectiv 0,44 m/s în hala nr.7) (tabel 8).

4.1.3.4. LUMINA

Lumina reprezintă un factor important de microclimat pentru creșterea și exploatarea industrială a păsărilor. Aceasta controlează procesul de reproducere prin acțiunea sa asupra unor procese metabolice și endocrine, determinând intensificarea secreției hormonului hipofizar de luteinizare și a hormonului de stimulare foliculare. Astfel, stimulează creșterea puilor și declanșează formarea și producerea ouălor. Lumina acționează prin intensitate, spectru, durată și variațiile duratei zilei-lumină.

În ferma avicolă nr.14, Bucești, se practică iluminatul artificial prin folosirea becurilor tip LED, suspendate la nivelul tavanului și menținute curate în permanență (figura 8). Sistemul de iluminat cuprinde 5 rânduri de becuri, câte 20 pe fiecare rând de 10,7W și instalația de reglare a intensității luminii.

Figura 8 – Sistemul de iluminat din halele de creștere a puilor ROSS 308

Durata iluminării artificiale este condiționată de programul de lumină specific hibridului ROSS 308 și a categoriei de vârstă. În prima săptămână, puii primesc lumină pe o perioadă de 22 ore/zi și 2 ore de întuneric. În următoarele două săptămâni, puilor li se asigură 20 ore de lumină/zi și 4 ore de întuneric, iar în perioada 28-35 zile, 22 ore de lumină/zi și 2 ore de întuneric, cu o intensitate de . La finele creșterii până la livrarea către abator, durata iluminării crește, asigurându-se 22 ore lumină/zi și 2 ore de întuneric.

Programul de lumină adecvat garantează realizarea unei greutăți optime, împreună cu ceilalți factori de influență ai producției la parametrii standard.

4.1.3.5. NOXELE

Puritatea aerului din hale este asigurată prin intermediul sistemului de ventilație. Acesta menține raportul optim între nivelul oxigenului și cel al gazelor nocive. Consumul de oxigen al păsărilor diferă de cel al mamiferelor, fiind de 2-7 ori mai mare (Usturoi M., 2008; Micloșanu – Popescu Elena, 2007; Van I. și colab., 2009). Astfel, indiferent de particularitățile constructive ale halelor, respectiv de stadiul creșterii puilor, aerul din adăposturile de producție a broilerilor de carne trebuie să dețină un conținut în oxigen cât mai apropiat de cel al aerului atmosferic. Prin valorile scăzute ale gradului de oxigenare a aerului din hale sunt afectate performanțele productive ale puilor și starea lor de sănătate.

În interiorul halelor se formează gaze nocive precum: bioxid de carbon, amoniac, monoxid de carbon și hidrogen sulfurat. Acestea se obțin prin fermentația dejecțiilor, a așternutului, respectiv prin procesele metabolice care au loc în organismul puilor. Prin creșterea concentrației noxelor peste limitele admise, apar diferite afecțiuni, încetinește creșterea puilor, iar în cazuri extreme determină exitusul.

În halele de creștere din ferma avicolă nr. 14, Bucești, concentrațiile bioxidului de carbon (CO2) și a amoniacului (NH3) sunt monitorizate zilnic, fiind înregistrate către pardoseală. Pentru măsurarea acestora se utilizează Detectorul Multigaz. Măsurătorile se realizează în baza unui grafic prestabilit, în prezența inginerului zootehnist.

Analiza rezultatelor sintetizate în tabelul 9 și graficul 5, privind concentrația amoniacului din hale, arată că, atât în hala nr.4, cât și în hala nr.7, conținutul aerului în amoniac a crescut continuu din ziua populării până la finele creșterii (de 79 ori în primul caz, respectiv de 74 ori în al doilea caz). Comparând rezultatele obținute în cele două hale, se constată că, valoarea concentrației amoniacului a fost mai mică în hala nr. 4 față de valoarea concentrației în hala nr. 7.

Tabelul nr. 9. Valorile noxelor în halele de creștere

intensivă a hibridului ROSS 308

Graficul nr. 5. Evoluția concentrației amoniacului (ppm) în halele de creștere intensivă a broilerilor ROSS 308

Indiferent de hală, pe perioada creșterii, valorile concentrației amoniacului nu au depășit limita admisibilă pentru categoria de vârstă, de 20 ppm (Micloșanu-Popescu Elena, 2007; Usturoi M., 2008). Valoarea medie stabilită pe întreaga perioadă de creștere (1-42 zile) se situează sub limita admisibilă, în hala nr.4 cca. 6,44 ppm, respectiv cca. 6,62 ppm în hala nr.7.

Nu se admite depășirea pragului de 20 ppm, datorită producerii iritațiilor la nivelul ochilor și căilor respiratorii, respectiv anemiilor. Amoniacul în cantități foarte mari prezintă următoarele efecte toxice asupra organismului:

Afectarea metabolismului;

Modificarea pH-ului sângelui;

Afectarea sistemului nervos;

Instalarea comei;

Exitus.

Bioxidul de carbon (CO2) produs de păsări se acumulează în special în aerul de la nivelul pardoselii, unde puii sunt întreținuți. În cazul în care concentrațiile depășesc limita admisă, pot apărea anemiile, reducerea apetitului, iritații ale mucoaselor respiratorii și oculare, respectiv diminuarea sporului de creștere.

Concentrația bioxidului de carbon din halele de creștere a puilor ROSS 308 a prezentat o evoluție constant crescătoare pe întreaga perioadă a creșterii. În ziua populării halelor s-a înregistrat o valoare de 92 ppm pentru hala nr.4, respectiv 96 ppm pentru hala nr.7, iar la finele creșterii în hala nr.4 s-a evidențiat o valoare maximă de 2512 ppm, respectiv 2573 ppm în hala nr.7 (tabelul 9; graficul 6). Prin urmare, de la popularea cu puii de o zi până la finele creșterii, concentrația bioxidului de carbon a crescut de aproximativ 27 ori. Valorile stabile pe toată perioada creșterii puilor, precum și valoarea medie calculată pe întreg ciclu de creștere se situeaza peste limita admisă pentru broilerii de carne (0,3 – 0,4% la pui și tineret – Micloșanu-Popescu Elena, 2007).

Graficul nr.6. Evoluția concentrației bioxidului de carbon (ppm) în halele de creștere intensivă a hibridului ROSS 308

4.1.4. HRĂNIREA ȘI ADĂPAREA PUILOR ROSS 308

4.1.4.1. HRĂNIREA PUILOR

În ferma avicolă nr.14, Bucești, puii de carne au fost hrăniți cu nutrețuri combinate uscate, sub formă de granule. Acestea sunt alcătuite din:

Făinuri din cereale (porumb);

Ulei de floarea-soarelui;

Șroturi de soia;

Carbonat de calciu și fosfat monocalcic;

Vitamine și săruri minerale;

Sare, premixuri și zooforturi.

Datorită performanțelor productive superioare ale puilor ROSS 308 și a eficienței conversiei, forma de prezentare a nutrețului combinat este cea de granule. În exteriorul fiecărei hale există amplasat câte un buncăr de depozitare unde se descarcă cu ajutorul instalației mecanice pneumatice sau cu șnec nutrețul combinat.

Buncărele exterioare (figura 11) alimentează cu ajutorul transportoarelor cu spiră, introduse în țevi metalice, buncărele interioare plasate la capătul liniilor de hrănire. Linia de transport cu spiră (figura 9) preia furajul și îl descarcă în hrănitorile din plastic. Hrănitorile tronconice sunt amplasate la 1 metru distanță una față de cealaltă. Acestea sunt suspendate de plafon pentru ca tăvile lor să ajungă la nivelul spinării puiului, astfel încât puii se pot deplasa în adăpost fără a se lovi de ele, eliminând riscul apariției traumatismelor și evitând risipa de nutreț. Furajele sunt transportate cu ajutorul țevilor cu spiră până la capătul halei, iar descărcarea lor în hrănitori se realizează prin cădere, pe măsură ce hrana se consumă. Coborârea și ridicarea liniilor de furajare se execută manual, hrănirea broilerilor realizându-se în funcție de stadiul de creștere.

Figura 9 – Instalație de furajare a puilor ROSS 308

Figura 10 – Buncăr interior alimentat cu furaj

La sfârșitul fiecărei perioade de creștere se execută dezinfecția buncărelor exterioare, liniilor de transport și hrănitorilor. În fiecare adăpost de creștere, sistemul de hrănire cuprinde:

Instalația de distriburire a nutrețului combinat în interiorul adăposturilor (instalație de furajare propriu-zisă) care include:

2 linii de furajare pentru halele de 600 m2, respectiv 5 linii de furajare pentru halele de 2800 m2;

Dispozitiv anticățărător păsări;

Motor acționare transportoare furaje;

Senzori de furajare.

Instalația exterioară Alke Agro ce conține:

Buncăr exterior model AK 2550 2C SOG realizat din tablă galvanizată care reduce modificările temperaturii interioare și condensarea, cu o capacitate de 16,72 m3 și înălțimea de 6,19 m, prevăzut cu scară de vizitare cu inele de protecție pentru siguranță;

Motor pentru acționarea transportului;

Transportor spiralat cu spirală din oțel și tubulatură rezistentă la radiații UV, care transferă furajul din buncărul exterior în buncărele interioare (figura 10).

În timpul hrănirii, pentru eliminarea concurenței dintre pui, se asigură frontul de furajare de 6-8 cm per pui și o hrănitoare pentru fiecare 70 de pui.

Figura 11 – Buncăr exterior pentru depozitarea nutrețului combinat

O importanță deosebită pentru atingerea performanțelor productive ale hibrizilor ROSS 308 prezintă textura și forma granulelor. Aceste caracteristici pot varia în funcție de faza de creștere:

În intervalul 0-10 zile, puii sunt hrăniți cu brizură;

În perioada 11-28 zile, acestora li se administrează granule cu diametrul de 2-3 mm;

În intervalul 29-42 zile se administrează granule cu diametrul de 3 mm.

Hrănirea cu nutreț combinat se execută diferit, corespunzător fazei de creștere, respectiv:

În intervalul 0-14 zile se administrează rețeta ”Starter”, cu aproximativ 22,5% proteină brută;

În intervalul 14-28 zile se aplică rețeta ”Creștere” care conține 19,5% proteină brută;

În intervalul 29-36 zile se folosește rețeta ”Finisare 1” cu 18% proteină brută;

În intervalul 36-42 zile se administrează rețeta ”Finisare 2” cu 17% proteină brută.

În primele săptămâni, hibrizii ROSS 308 sunt hrăniți cu nutreț combinat cu valoare proteică ridicată și valoare energetică mai scăzută, iar pe parcursul perioadei de creștere, urmând o scădere a conținutului în proteină și cresterea rației în calorii (tabel 10).

În cazul hibrizilor de carne, o dată cu scăderea conținutului de proteine în furaj, crește cerința pentru energie și scade ingestia pentru nutreț. Creșterea conținutului în proteine cu 10g/kg nutreț, duce la micșorarea lipidelor din carne cu 7-14g/kg și scăderea consumului de nutreț combinat cu 3% (Usturoi M., 2008).

Ritmul de creștere a puilor și acumularea de masă musculară sunt influențate de proteinele din nutreț prin conținutul în aminoacizi esențiali. Un deficit proteic al rației determină: scăderea sporului de creștere și calității cărnii, creșterea consumului specific și afectarea sănătății broilerilor. În alimentația hibrizilor ROSS 308, rețetele utilizate au fost alcătuite astfel încât compoziția lor chimică sa se încadreze în specificațiile tehnologice stipulate în ghidul de creștere. Acestea satisfac necesarul fiziologic al puilor și necesarul de producție.

Furajarea puilor se realizează ”ad libitum” (la discreție) pe tot ciclul de creștere, prezența furajului permanent în hrănitor stimulând consumul și favorizarea masei corporale.

Tabel nr. 10. Structura rețetelor de furaje administrate hibridului ROSS 308

4.1.4.2. ADĂPAREA PUILOR

Prin sistemul de adăpare, apa este asigurată la discreție în mod obligatoriu pe toată perioada creșterii. Prin acest sistem se asigură aproximativ 73% din necesarul de apă al organismului, restul de 12 – 15% fiind apa obținută din nutrețuri (Usturoi M., 2008).

Pentru prevenirea deshidratării broilerilor de carne, înainte de popularea în hale, se pun în funcțiune instalațiile de adăpare pentru ca puii să găsească apă în adăpători.

În ferma avicolă nr. 14, Bucești, necesarul de apă folosit pentru adăparea puilor este asigurat din 5 puțuri de mare adâncime cu pompe submersibile. Apa este transportată prin conducte către bazine prevăzute cu hidrofor. Periodic este verificată calitatea apei prin analize de laborator, astfel încât aceasta sa dețină caracteristicile asemănătoare celei destinate consumului uman. Fiecare hală este dotată cu bazin de colectare în care apa potabilă este tratată cu dezinfectanți, apoi se administrează medicamentele necesare. Bazinul are rolul de a păstra apa la temperatura optimă.

Pentru evitarea defecțiunilor asupra adăpătorilor (cu picurare sau cele cu cupe) (figura 12), liniile de adăpare se potrivesc pentru asigurarea unei presiuni constante a apei, suficientă pentru alimentarea întregii hale. Se execută periodic următoarele lucrări de întreținere asupra sistemului de alimentare pentru asigurarea calității corespunzătoare a apei utilizate la adăparea puilor de carne:

Se verifică și se dezinfectează traseele de aducțiune;

Se verifică pompele și hidrofoarele;

Se repară conductele și izolațiile deteriorate;

Se curăță zonele de protecție a puțurilor;

Se îndepărtează nisipul din puțuri.

Figura 12 – Linie de adăpare cu adăpători prin picurare cu vas colector

La ferma nr. 14, Bucești, în urma efectuării analizelor periodice pe probele de apă, s-a constatat că aceasta prezintă o calitate corespunzătoare pentru adăparea puilor, respectiv consumului uman. În condiții normale de temperatură, consumul de apă al broilerilor se dublează comparativ consumului de hrană.

În zona confortului termic, la hibrizii de găină, raportul normal dintre consumul de apă și cel de hrană este de 1,8g apă la 1g nutreț ingerat, pierderile zilnice de apă reprezentând 2,5% din greutatea corporală a puiului (Văcaru-Opriș I. și colab., 2005;Usturoi M., 2008).

Pentru desfășurarea normală a procesului de creștere, temperatura apei trebuie să fie în parametrii normali. Consecințele unei temperaturi foarte ridicate sau scăzute ale apei sunt scăderea consumului de furaje, respectiv diminuarea intensității de creștere a puilor. Apa cu o temperatură prea ridicată favorizează dezvoltarea germenilor patogeni, iar cea cu o temperatură prea scăzută provoacă indigestii. Valorile optime ale temperaturii apei pentru stimularea peristaltismului intestinal și consumul de nutreț combinat ar fi de 18-20oC la începutul creșterii, apoi de 12-15oC în faza a doua de creștere până la livrarea către abator.

Halele de creștere din ferma nr.14, Bucești, dețin o instalație de adăpare tip picurător cu vas colector, asigurându-se o adăpătoare pentru fiecare 10-15 pui. Frontul de adăpare este de 2-3,5 cm pentru fiecare pui.

Sistemul de adăpare se alimentează de la o sursă de apă igienica, satisfăcându-se calitativ și cantitativ necesarul de apă al puilor. Acest sistem este permanent controlat și cuprinde:

3 linii de adăpare pentru halele de 600 m2, respectiv 6 linii de adăpare pentru halele de 2800 m2, cu sistem de reglare manual a înălțimii în funcție de vârsta puilor;

Regulatoare de presiune cu scală de citire în coloana de adăpare;

Profil anticățărător păsări;

Adăpători prin picurare cu vas colector;

Apometre cu contacte electrice;

Medicator și dozatron pentru medicație;

Filtru decantor, care este curățat periodic.

Apa se asigură ,,ad libitum” pe toată perioada creșterii broilerilor, distribuindu-se uniform în hale.

Pentru stabilirea necesarului de apă pentru fiecare hală, se ține cont de nevoia puilor de aproximativ 4 l de apă per kilogram spor de creștere în greutate, la consumul efectiv adăugându-se și pierderile.

Există o corelație pozitivă între vârsta puilor și consumul de apă din ambele hale, de la populare până la livrare necesarul de apă fiind permanent în ascensiune. În hala nr.4, cantitatea de apă ingerată la populare a fost 93 l/zi/hală și la livrare 4295 l/zi/hală, respectiv 174 l/zi/hală la populare și 9358 l/zi/hală la livrarea broilerilor din hala nr.7 (tabel 11, graficul 7).

Pe toată perioada creșterii, în hala nr.4, consumul total zilnic de apă per hală a prezentat o valoare mai mică comparativ cu hala nr.7. Conform tabelului 11, consumul mediu corespunzător ciclului de creștere (2490 l apă/zi/hală în hala nr.4 și 5401 l apă/zi/hală în hala nr.7) susține observația menționată anterior. Consumul de apă și cerințele puilor depinde de o serie de factori precum microclimatul, intensitatea de creștere, structura rației.

Tabelul nr. 11. Consumul de apă (l/zi/hală) în perioada de creștere intensivă a hibridului ROSS 308

Graficul nr.7. Evoluția consumului de apă (l/zi/hală) în halele de creștere intensivă a hibridului ROSS 308

4.1.5. ACȚIUNI SANITAR-VETERINARE REALIZATE ÎN PERIOADA CREȘTERII PUILOR ROSS 308

4.1.5.1. VACCINĂRI ȘI TRATAMENTE

Tehnologia de creștere a hibridului ROSS 308 are ca scop obținerea într-un interval cât mai scurt de timp, cu cheltuieli minime a producției de carne cu însușiri cât mai apropiate de posibilitățile genetice ale hibrizilor. Pentru atingerea acestor obiective, cel mai indicat sistem de creștere a puilor pentru producția de carne este sistemul intensiv.

Creșterea industrială a puilor presupune condiții de mediu artificiale care determină suprasolicitarea organismului și predispunerea la îmbolnăviri datorită metabolismului puilor care este mai intens comparativ cu mamiferele de fermă. Sunt necesare cunoștințe exacte privind asigurarea optimă a factorilor mediali (microclimat, hrănire, adăpare), cerințelor puilor în diferite etape ale creșterii și aplicarea măsurilor sanitar-veterinare menite să prevină și să combată bolile.

Obiectivul urmărit în acțiunea de prevenire a bolilor este eliminarea cauzelor care pot determina sau favoria apariția acestora utilizându-se o serie de mijloace, precum:

Folosirea la incubație a ouălor conforme;

Transportarea puilor de o zi din stația de încubație în ferma de creștere în condiții optime;

Asigurarea ,,vidului” sanitar – veterinar și popularea sau depopularea halelor cu respectarea principiului ,,totul plin – totul gol”;

Crearea condițiilor optime în halele de creștere de la populare până la livrarea către abator;

Vaccinări preventive împotriva bolilor infecțioase;

Aplicarea tratamentelor în cazul apariției bolilor;

Prevenirea introducerii în fermă a agenților patogeni prin aplicarea măsurilor profilactice.

În tabelul următor este prezentat programul de vaccinări și tratamentele aplicate puilor ROSS 308 în ferma avicolă nr. 14, Bucești.

Tabel nr. 12. Programul de vaccinări și tratamente aplicat în perioada de creștere a puilor ROSS 308

Figura 13 – Hală pregătită pentru populare

Tabel nr.13. Programul de igienizare aplicat în halele de creștere a puilor ROSS 308

4.1.5.2. PIERDERI DIN EFECTIV

Pierderile din efectiv datorită mortalității puilor determină o dinamică descendentă a numărului acestora. Dinamica este înregistrată de la popularea halelor până la finele creșterii, respectiv livrarea broilerilor către abator. În ferma avicolă nr. 14, Bucești, cauzele preponderente ale pierderilor din efectiv pe toată perioada de creștere, pot fi:

Cauze de natură genetică, respectiv broileri cu malformații congenitale (pui cu displazie coxo – femurală, lipsa membrelor inferioare, cioc strâmb, lipsa ochilor);

Cauze de natură nutrițională (carențe alimentare, front de furajare subdimensionat, lipsa hranei);

Cauze de natură infecțioasă (Micoplasmă, Escherichia coli, bronșită);

Cauze de natură medicală (ascite, gută viscerală sau articulară, infarcte miocardice).

Analiza rezultatelor sintetizate în tabelul 14 și graficul 8 prezintă pierderile din efectiv și diferențele nesemnificative dintre cele două hale de creștere. Pentru ambele adăposturi, procentul de mortalitate a prezentat o dinamică ascendentă precum 0,99% în prima săptămână de creștere, până la 2,8% în ultimile 37-42 zile de creștere pentru hala nr.4, respectiv 0,86% și 3% pentru hala nr.7.

Procentul de mortalitate pe toată perioada creșterii a fost de aproximativ 2% în hala nr.4, respectiv 2,12% în hala nr.7, rezultate ce se încadrează în limitele normale de 3% prezentate în ghidul de creștere a hibridului ROSS 308.

Tabelul nr. 14. Pierderile înregistrate pe parcursul creșterii intensive a hibridului ROSS 308

Graficul nr. 8. Dinamica pierderilor din efectiv în halele de creștere în sistem intensiv a hibridului ROSS 308

4.2.1. ANALIZA PERFORMANȚELOR DE CREȘTERE ALE PUILOR ROSS 308

4.2.1.1. ANALIZA GREUTĂȚII CORPORALE

În ferma avicolă nr.14, Bucești, s-au efectuat cântăririile de control, pentru determinarea greutății corporale, de la popularea halelor nr.4, respectiv nr.7, apoi din șapte în șapte zile (cântăriri săptămânale) până la livrarea puilor către abator. Cântăririle s-au realizat pe fiecare hală pe un efectiv de 50 de pui, aleși aleatoriu din diferite puncte ale adăpostului. La sfârșitul fiecărei cântăriri s-a calculat media greutății corporale și s-a înregistrat în fișa tehnică de lot.

Analiza rezultatelor sintetizate în tabelul 15, respectiv graficul 9 prezintă evoluția ascendentă înregistrată de greutatea medie a puilor ROSS 308 din ambele hale. Astfel, în hala nr.4, broilerii au masa corporală crescută de aproximativ 65 ori, iar în hala nr.7 de aproximativ 64 ori.

La populare, puii din hala nr.4 au avut masa corporală medie de 42 g, iar cei din hala nr.7, 40 g (tabel 15, grafic 9), valori stipulate în ghidul de creștere ROSS 308. Comparând din punct de vedere valoric, puii crescuți în hala nr.4 au prezentat o masă corporală mai mare, la toate determinările: +2 g în ziua populării (42 g față de 40 g), respectiv +178 g la vârsta de 38 de zile (2740 g față de 2562 g).

Tabelul nr.15. Greutatea corporală a hibridului ROSS 308

Graficul nr. 9. Dinamica masei corporale a hibridului ROSS 308 (g)

4.2.1.2. ANALIZA SPORULUI DE CREȘTERE

Creșterea în greutate a puilor de la popularea halelor până la livrarea către abator reprezintă sporul mediu zilnic (S.M.Z). Acesta se calculează raportând diferența dintre greutatea finală și cea inițială la numărul de zile ale perioadei de creștere.

S.M.Z = (Gf – Gi) / numărul zile creștere

În urma analizei rezultatelor, în ferma avicolă nr. 14, Bucești, sporul mediu zilnic a înregistrat o dinamică ascendentă de la populare asemănător masei corporale, până la data ultimei cântăriri, valoarea minimă fiind la vârsta de 7 zile, iar valoarea maximă la 42 zile (tabelul 16, graficul 10). La fiecare stabilire a sporului, valorile au fost favorabile puilor din hala nr.4: +2,72 g/pui la vârsta de 7 zile, respectiv + 4,19 g/zi la vârsta de 42 de zile. Valoarea medie a sporului zilnic pe perioada 1-42 zile a fost mai mare în cazul puilor din hala nr.4, cu aproximativ 2,59 g/pui (44,61 g față de 42,02 g). Cu toate acestea, nu au reușit să depășească media de 51,69 g, realizată de hibrizii de găină crescuți industrial la nivel național (U.C.P.R., 2008).

Tabelul nr.16. Sporul mediu zilnic de creștere a hibridului ROSS 308

Graficul nr.10. Evoluția sporului mediu zilnic de creștere

a hibridului ROSS 308

4.2.1.3. ANALIZA CONSUMULUI DE FURAJE

Compoziția furajelor pentru puii de carne trebuie îmbunătățită conform cerințele nutritive din fiecare fază de creștere, pentru a nu pune în pericol bunăstarea păsărilor, respectiv pentru asigurarea eficienței și profitabilității. În funcție de vârsta puilor, programele de hrănire combină rații diferite, în funcție de vârsta puilor, administrându-le furaje ”Starter”, de ”Creștere” și pentru ”Finisare 1”, respectiv ”Finisare 2”.

Programul de furajare trebuie să se fundamenteze pe relația dintre cerințele organismului privind greutatea corporală și vârsta puilor la finele creșterii. Pentru a ajunge la o greutate optimă și o bună conversie a hranei este importantă alegerea programelor potrivite. Programele de hrănire și de compoziția nutrețurior combinate influențează cu siguranță compoziția carcasei (Van I. și colab., 2003).

Furajarea puilor se realizează ”ad libitum” (la discreție) pe întreg ciclu de creștere, prezența permanentă a nutrețului în hrănitori stimulând consumul și facilitând mărirea masei corporale. În cazul unei temperaturi ridicate, are loc scăderea apetitului puilor, astfel se reduce cantitatea de furaj consumată. Pe întreg ciclu de creștere consumul de apă este dublu față de cel de furaj.

În tabelul 17 sunt prezentate valorile consumului zilnic de furaj, care dovedesc că, acesta crește odată cu înaintarea în vârstă a broilerilor. În prima săptămână, valoarea consumului zilnic de furaj pentru hala nr.4 a fost de 39 g/pui, respectiv 35 g/pui pentru hala nr.7, ajunând la momentul livrării la 219 g pentru puii din hala nr.4, respectiv 202 g pentru cei din hala nr.7. Prin urmare, de la populare, până la finele creșterii, cantitatea de hrană consumată zilnic de un pui din hala nr.4 și unul din hala nr.7 a crescut de aproximativ 5,61 ori, respectiv de 5,77 ori. Pe întreag ciclu de creștere (1-42 zile), puii din hala nr.4 au consumat în medie 130 g nutreț combinat per zi/cap, iar puii din hala nr.7 au consumat 118 g per zi/cap.

Tabelul nr.17. Consumul mediu de furaj a hibridului ROSS 308

Graficul nr.11. Evoluția consumului mediu de furaj (g/pui)

a hibridului ROSS 308

4.2.1.4. ANALIZA ÎNSUȘIRILOR SOMATOMETRICE ȘI INDICILOR CORPORALI

În ferma avicolă nr. 14, Bucești, pentru determinarea dimensiunilor corporale și principalii indici corporali, măsurătorile s-au efectuat la finele perioadei de creștere (vârsta de 42 de zile), înainte de livrarea către abator, pe un efectiv de 50 de broileri.

Rezultatele obținute s-au prelucrat statistic, s-au calculat media și eroarea standard a mediei (), varianța (S2), deviația standard (S) și coeficientul de variabilitate (CV%). Pe baza valorilor medii s-au stabilit principalii indici corporali, respectiv: indicele masivității, indicele lungimii pieptului, indicele lărgimii bazinului, indicele compactității, indicele dactilo – toracic, indicele de încărcare a fluierului. O dată cu creșterea greutății corporale, valorile brute ale însușirilor somatometrice au prezentat o evoluție ascendentă.

Tabel nr. 18. Valorile principalelor dimensiuni corporale ale hibridului ROSS 308 la vârsta de 42 de zile

Tabel nr. 19. Valorile principalelor dimensiuni corporale ale hibridului ROSS 308 la vârsta de 42 de zile

Valorile medii ale însușirilor somatometrice ale broilerilor de carne din hala nr.4, respectiv hala nr.7 sunt prezentate în tabelele 18 și 19. Acestea reprezintă valori tipice broilerilor și denotă aptitudini bune în direcția producției de carne. Conformația în ansamblu este specifică hibridului de carne: trunchi musculos, bine dezvoltat (cu o lungime de 17,24 cm, respectiv 16,32 cm), piept masiv, caracteristic puilor ROSS 308, lung (15,39 cm, respectiv 14,55 cm), larg (17,92 cm, respectiv 17,15 cm), proeminent și adânc (18,07 cm, respectiv 17,50 cm), torace voluminos ( cu perimetrul toracic 33,00 cm, respectiv 31,10 cm), bazin musculos și larg (16,09 cm, respectiv 15,52 cm), fluiere groase (perimetru fluier de aproximativ 5,80 cm, respectiv 5,03 cm).

Pentru ameliorarea performanțelor productive ale păsărilor este obligatoriu să se calculeze indicii corporali (tabelul 20). Armonia de ansamblu și proporționalitatea corporală sunt evidențiate prin compararea și evidențierea raportului de mărime dintre dimensiunile corporale diferite, grupate câte două. Formulele de calcul ale principalilor indici corporali au fost menționate în subcapitolul ”Materialul cercetat și metoda de lucru”.

Tabel nr. 20. Valorile principilelor indici corporali ale hibridului ROSS 308 la vârsta de 42 de zile

Indicele masivității reprezintă masivitatea corporală a puilor, care arată buna dezvoltare a puilor, valoarea medie fiind de 15,89% pentru hala nr.4, respectiv 15,69% pentru hala nr.7.

Indicele lungimii pieptului arată dezvoltarea pieptului, 89,26% la puii din hala nr.4 și 89,15% la cei din hala nr.7, caracteristic puilor de carne.

Indicele compactității indică gradul de dezvoltare a toracelui. Lărgimea și adâncimea mare a toracelui favorizează productivitatea hibridului ROSS 308 (191,41%, respectiv 190,56%).

Indicele lărgimii bazinului arată dezvoltarea bazinului. Valorile rezultate 93,32% pentru hala nr.4, respectiv 95,09% pentru hala nr.7 confirmă lărgimea mare a acestuia, favorizând dezvoltarea masei musculare.

Indicele dactilo-toracic evidențiază rezistența fluierului. Valorile de 17,57% pentru hala nr.4 și 16,17% pentru hala nr.7 determină tăria fluierului.

Indicele încărcării fluierului arată rezistența osăturii fluierului. Valorile obținute pentru hala nr.4 211,68%, respectiv 196,33% pentru hala nr.7 indică soliditatea fluierului datorită grosimii sale.

4.2.2. ANALIZA PERFOMANȚELOR DE ABATOR

A HIBRIDULUI ROSS 308

Abatorul de păsări reprezintă unitatea industrială în care se realizează sacrificarea păsărilor și prelucrarea produselor care au rezultat în urma tăierii sub control sanitar-veterinar cu scopul de a obține produse sigure pentru consumatori. Materia primă în secția de abatorizare este animalul viu, produsele rezultate fiind carnea, subprodusele comestibile și cele necomestibile.

Unitățile de abatorizare sunt împărțite în două zone și anume: zona ”murdară”, unde se efectuează prelucrarea inițială (asomare, sângerare, deplumare, spălare) și zona ”curată”, unde are loc prelucrarea finală, și anume: eviscerare, pre-răcire și răcire (Tudor L., 2005). Acestea trebuie sa dețină pavimente necorodabile și impermeabile, ușor de igienizat și dezinfectat cu pantă de scurgere spre gurile de canalizare, prevăzute cu grătar necorodabil și sifon de pardoseală cu clopot și pereți netezi impermeabili acoperiți cu vopsea deschisă până la înălțimea de cel puțin 2 m. Ușile trebuie sa fie construite sau acoperite cu un material rezistent și necorodabil, tavanul se cere să fie curat și ușor de igienizat, iar iluminarea trebuie să fie corespunzătoare (naturală sau artificială)(Stănescu V., Apostu S., 2010).

Un alt element important îl reprezintă numărul suficient de facilități pentru igienizarea și dezinfectarea corespunzătoare (cu apă caldă) a angajaților și a ustensilelor utilizate, amplasate în apropierea punctelor de lucru. Fiecare angajat trece printr-un filtru de sanitar-veterinar unde are loc igienizarea și schimbarea în echipamentul de munca. În încăperi este interzis utilizarea lemnului, cu excepția locurilor de depozitare a cărnii proaspete, ambalată igienic. Utilajele și accesoriile folosite trebuie sa fie realizate din materiale rezistente la coroziune, precum și containerele de depozitare.

Abatorul trebuie sa dețină spații pentru depozitarea igienică a materialelor de preambalare și ambalare, echipamente de frigorifiere a cărnii și instalații de furnizare a apei potabile rece și caldă, la presiunea necesară.

4.2.2.1. FLUXUL TEHNOLOGIC DIN ABATOR

Ferma S.C. VANBET S.R.L., deține o unitate de abatorizare în localitatea Strâmtura-Mitoc, județul Vaslui. În urma abatorizării se obține o gamă largă de sortimente din carne de pui conform standardelor europene din acest domeniu. Abatorul este dotat cu utilaje Storck având o capacitate de sacrificare de 6000 capete/oră.

Fluxul tehnologic de abatorizare cuprinde operațiunile de: recepție calitativă și cantitativă, abatorizare, eviscerare, răcire, tranșare, dezosare, ambalare, refrigerare sau congelare, depozitare, transport și distribuție.

Figura 14 – Fluxul tehnologic din abator (preluată și prelucrată)

Sursa: www.vanbet.com

Recepția calitativă și cantitativă

Puii de carne sunt transportați din ferme cu ajutorul mijloacelor de transport auto, introduși în cuști. Din motive de profilaxie, mijlocul de transport pătrunde în unitate trecând printr-un filtru sanitar-veterinar pentru dezinfecția roților. Recepția calitativă și cantitativă se realizează pe bascula unității de abatorizare, începând cu primirea tuturor documentelor necesare. Broilerii sunt scoși din cuști și agățați de picioare în cârligele conveerului, viteza acestuia fiind în funcție de capacitatea abatorului, având o valoare de 6000 capete/oră. În urma recepției păsărilor, mijlocul de transport este adus la rampa de igienizare, urmând a fi încărcat cu alte cuști curate.

Asomarea

Păsările agățate cu capul în jos în cârligele conveerului sunt preluate de instalația de asomare electrică, cu o tensiune reglabila de 60-80 V (imersia capului cu o porțiune mică din gât într-un bazin cu apă traversat de curent electric). În timpul operației de asomare, puii suferă o paralizie temporară și o creștere a tensiunii arteriale datorate curentului electric, favorizând emisiile sangvine. Practic, asomarea reprezintă suprimarea vieții păsării prin scoaterea din funcțiune a sistemului nervos central care dirijează senzația de durere și declanșează reacția de apărare, fără afectarea centrilor nervoși vegetativi care coordonează activitatea organelor interne (Banu C. și colab., 2003). Este recomandabil ca operația de sângerare să se producă imediat după asomare, prin suprimarea vieții realizându-se reducerea stresului puilor și evitarea degradării cărnii.

Sângerarea

Această operație reprezintă adevărata operație de suprimare a vieții păsării, asigurându-se conservabilitatea ulterioară în procesul de răcire și depozitare la frig (Banu C. și colab., 1997). Este efectuată mecanizat, cu ajutorul unei mașini automate de sacrificare sau a unui cuțit disc fixat înaintea jgheabului de sângerare. Această activitate este monitorizată de un operator care are rolul de a sacrifica puii care sunt sub media lotului sau cei nesacrificați corespunzător, locul de tăiere fiind prevăzut cu spălător de mâini cu pedală și sterilizator de cuțit. Sângerarea are loc deasupra jgheabului de sângerare, aproximativ 2-3 minute, cu o distanță de 150 mm între două capete. Sângele este colectat într-un recipient, urmând a fi transportat la instalația de prelucrat făină furajeră.

Opărirea

Opărirea se realizează în flux continuu, păsările fiind imersate în apă caldă la o temperatură de 54oC. Scopul acestei operații este de a produce încălzirea pielii, o slăbire a structurii proteinelor din epiderma care ține atașat bulbul pilos, apoi penele sunt detașate cu ușurință, mecanizat. Pentru obținerea unor produse congelate, este recomandabilă o opărire mai intensă, la o temperatură de 60oC timp de 130 de secunde, iar pentru cele refrigerate este bine să se efectueze o opărire mai ușoară, la 54oC, timp de 85 de secunde.

Deplumarea

În urma operației de opărire se realizează deplumarea care se realizează cu ajutorul unei mașini formate dintr-un cadru cu bare de deplumare și tamburi cu flanșe purtătoare de ”degete de deplumare”, care se rotesc în sens opus unul față de celălalt. După deplumare, se execută procesul de spălare a puilor cu scopul de a îndepărta resturile de pene și realizarea unor spălări sub presiune a exteriorului puilor. Spălarea se efectuează cu ajutorul unei mașinării speciale prevăzută cu doi tamburi cu piese de cauciuc, mai mari comparativ cu utilajul de deplumat. Acesta asigură o stropire cu apă corespunzătoare la o temperatură de 40oC-50oC. După spălare se execută tăierea mecanică a capetelor și ghearelor (prin efectuarea unei tăieturi la nivelul articulației tibio-tarso-metatarsiene).

Eviscerarea

Reprezintă o operație importantă pentru obținerea unei carcase de calitate superioară. Se realizează cu ajutorul unui eviscerator mecanic. Se introduce în carcasă o lingură de eviscerare prin cloacă și se scot viscerele. Se realizează un control sanitar-veterinar, iar carcasele la care se constată organe suspecte sau bolnave se scot din linia tehnologică. Organele corespunzătoare se introduc într-o mașină de prelucrat viscere, urmând a fi selecționate cele comestibile.

Ficatul detașat se transferă în pâlnii, care ajung într-un jgheab, iar cu ajutorul apei este dirijat către recipientul de colectare, iar pipota suferă o operație de decuticulare și spălare. Pulmonii sunt extrași cu ajutorul unui pistol cu vacuum și se distribuie categoriei de produse necomestibile. Se realizează secționarea gâtului și a pielii, se îndepărtează gușa, esofagul și traheea.

Spălarea și răcirea

Carcasele obținute sunt igienizate într-o instalație de spălare prevăzută cu mai multe rânduri de duze, pulverizând apă rece sub presiune pe suprafațele exterioare și inferioare ale acestora. În urma descărcării carcaselor de pe conveerul de eviscerare, acesta se igienizează, iar carcasele eviscerate sunt agățate pe conveerul de răcire. Ele intră în tunelul de răcire la o temperatură de 0-4oC, timp de 70-75 de minute, după care se trimit către instalația de răcire. La ieșirea din tunel, carcasele ajung la o temperatură de 0-4oC ,,la os”.

Tranșare

Aceasta presupune porționarea carcaselor pentru obținerea pulpelor, piepților cu os sau fără os, inimi, pipote, ficat, tacâmuri, respectiv carne de pasăre. Operațiunea de tranșare cuprinde următorii pași: detașarea pulpelor, detașarea pieptului cu os și dezosarea acestuia, respectiv fasonarea tacâmurilor. Pentru părțile mai importante ale cărnii de pasăre, în limbajul de specialitate se folosesc următorii termeni:

Capul prezintă ca bază anatomică oasele feței și craniului, deosebindu-se creștetul capului împreună cu creasta, fața, ochii, ciocul, urechiușele și bărbițele.

Gâtul are ca bază anatomică vertebrele cervicale, împreună cu traheea și esofagul cu gușa.

Toracele fiind limitat anterior de extremitatea inferioară a gâtului, posterior de abdomen și lateral de spinare, are ca bază anatomică osul sternal, coastele, claviculele, oasele coracoide, mușchii protectori și cei toracali.

Spinarea prezintă ca bază anatomică vertebrele dorsale, lombo-sacrale și coxalul împreună cu musculatura aferentă.

Abdomenul are ca bază anatomică principală mușchii abdominali și este limitat de stern, coaste, coxal și coadă.

Aripile prezintă mai multe regiuni, precum umărul (având baza anatomică alcătuită din articulația scapulo-humerală), brațul (la care baza osoasă este reprezentată de humerus), antebrațul (constituit din ulnă și radius), respectiv vârful aripii ( care are ca bază osoasă oasele carpiene, metacarpiene și falange).

Picioarele cuprind coapsa (are ca bază anatomică femurul și mușchii aferenți), gamba (constituită din oasele tibiotars și mușchii aferenți), fluierul piciorului (alcătuit din osul tarso-metatars și tendoane).

Pulpa este alcătuită din femur, tibie și tendoanele aferente, dezvoltându-se în jurul articulației coxo-femurale și la nivelul articulației tibio-tarso-metatarsiene.

Tacâmul (de gătit) este reprezentat de toate părțile anatomice care rămân în urma detașării pieptului și pulpelor, cuprinzând cap, gât fără esofag și trahee, spinări cu aripi, picioare, precum și grăsimile fasonate de la piept și pulpe.

Ambalarea, refrigerarea, congelarea și depozitarea

Pentru a intra pe linia de ambalare, carcasele se sortează prin operațiunea menționată anterior, cu ajutorul dispozitivului de tranșare. Cele destinate ambalării sub formă de carcasă întreagă își continuă drumul spre ambalarea în pungi, agrafare, aranjare în navete și congelare sau refrigerare, după caz. Congelarea se realizează la temperaturi de -20oC, depozitându-se pe termen lung, iar refrigerarea la temperaturi de 0-2oC, timp de 7 zile. Piepții și pulpele se ambalează în funcție de comenzi, în pungi sau la tăvițe.

Măruntaiele comestibile precum ficatul, inima și pipota sunt preluate de o instalație specială, amplasată în secția de eviscerare. Acestea se spală, excepție făcând pipota care suferă și o operație de tăiere și decuticulare, apoi sunt transportate cu ajutorul unei instalații hidraulice până la ambalare. Subprodusele (penele și viscerele) sunt recoltate direct de la instalația de deplumare și se transportă către secția de făină furajeră.

4.2.2.2. Greutatea carcasei

O importanță deosebită cu implicații de ordin practic și economic ar fi cunoașterea rezultatelor obținute după sacrificarea și prelucrarea carcaselor puilor de carne. Pentru utilizarea cât mai eficientă a adăposturilor de creștere și obținerea unei producții cu costuri cât mai reduse, sarificarea hibridului ROSS 308 la greutatea optimă și momentul oportun oferă posibilitatea valorificării în cele mai avantajoase condiții tehnologice și economice.

În funcție de diferiți factori, rezultatele obținute în urma sacrificării puilor de carne reprezintă obiectivul a numeroase studii și cercetări realizate atât la nivel național, cât și mondial. În abatorul fermei Vanbet s-au efectuat cercetări cu scopul cunoașterii rezultatelor obținute în urma abatorizării puilor ROSS 308, precum: greutatea carcasei la sacrificare, randamentul la sacrificare, respectiv greutatea și ponderea componentelor carcasei.

Lotul cercetat a fost reprezentat de puii de carne ROSS 308 aduși din ferma nr.14, Bucești, județul Galați, proveniți din hala nr.4 (12938 capete, la o greutate medie de 2,740 Kg), respectiv hala nr.7 (28593 capete, la o greutate medie de 2,562 Kg).

Tabel nr. 21. Valorile maselor corporale în urma abatorizării

puilor ROSS 308

Graficul nr. 12. Evoluția masei corporale în urma abatorizării

puilor ROSS 308

4.2.2.3. Randamentul la sacrificare

Carcasa, împreună cu greutatea păsării înainte de abatorizare, reprezintă elementele de calcul ale randamentului. Indicele de randament se determină prin cântărirea (la cel mult două ore după tăiere) a părților din carcasă rămase după prelucrarea finală și raportarea masei obținute la masa vie a păsării.

Indice de randament =.

Conform tabelului 22, rezultatele obținute arată ca valorile randamentului la sacrificare prezintă o pondere mai mare la lotul din hala nr.7 față de cel din hala nr. 4, excepție făcând randamentul masei carcasei după sângerare și deplumare care înregistrează o valoare mai mare la lotul din hala nr. 4 (76,35% față de 74,70%) și a pipotelor și a inimilor (2,91 %, respectiv 2,14 %).

Tabel nr. 22. Valorile randamentului în urma abatorizării

puilor ROSS 308

4.2.2.4. GREUTATEA ȘI PONDEREA COMPONENTELOR CARCASEI

Tabel nr. 23. Valorile randamentului în urma abatorizării

puilor ROSS 308

Tabel nr. 24. Valorile masei componentelor carcasei

în urma abatorizării puilor ROSS 308

Tabel nr. 24. Valorile ponderii componentelor carcasei

în urma abatorizării puilor ROSS 308

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Rezultatele cercetărilor realizate în ferma avicolă nr. 14, Bucești, din cadrul unității avicole “S.C VANBET S.R.L” județul Ivești sugerează următoarele concluzii:

5.1. Actrivitatea fermei este reprezentată de creșterea în sistem intensiv a hibridului de carne ROSS 308, de la vârsta de o zi până la 42 de zile, atunci realizându-se livrarea către unitatea de abatorizare.

5.2. Fluxul tehnologic de creștere se inițializează cu pregătirea halelor și asigurarea vidului sanitar (3 săptămâni), perioadă în care se realizează curățenia mecanică, deratizarea, dezinsecția și dezinfecția acestora. În urma finalizării operațiilor anterioare, se continuă cu transportul puilor nesexați din stația de incubație în ferma de creștere, recepția cantitativă și calitativă a puilor, popularea halelor, demarajul și creșterea propriu-zisă a puilor de carne.

5.3. Pierderile pe durata transportului au fost limitate sensibil (sub 1%) datorită condițiilor optime asigurate pe parcursul transportului puilor în autovehiculele izoterme.

5.4. Creșterea puilor ROSS 308 s-a desfășurat separat în hale oarbe, hala nr.4 cu suprafața de 829 m2 și hala nr.7, de 1810 m2, la sol, pe așternut permanent din coji de semințe de Floarea-Soarelui, cu încălzirea optimă a acestora cu ajutorul dispozitivelor de încălzire.

5.5. Densitatea la popularea halelor a fluctuat în funcție de lot, astfel în cazul ambelor loturi valoarea densității a fost de 16 pui/m2, la sfârșitul ciclului de producție (42 zile) valorile ajungând la 15,77 pui/m2 în hala nr.4, respectiv 15,78 pui/m2 în hala nr.7.

5.6. În cazul ambelor loturi de pui, densitatea de creștere a înregistrat o evoluție descendentă de la populare pana la finele creșterii, procentul mediu de mortalitate fiind de 2% în hala nr.4, respectiv 2,12% în hala nr.7.

5.7. Prind monitorizarea parametrilor de microclimat din hale s-au evidențiat valori normale pe întreg ciclu de producție, favorizând creșterea puilor de carne.

5.7.1. Temperatura din halele de creștere este aceeași în primele 2 zile (34-33,5oC la nivelul pardoselii), apoi până la vârsta de 42 de zile prezintă valori ușor mai ridicate în hala nr.4, exceptând ziua 13 (în hala nr.4, 28oC, iar în hala nr.7 28,5oC), ziua 14 (27,9oC, respectiv 28oC), ziua 16 (27,1oC, respectiv 27,3oC), ziua 26 (24oC, respectiv 24,3oC) și ziua 32 (22,5oC, respectiv 22,6oC). Rezultatele obținute sugerează o sensibilitate mai mare la factorul căldură a puilor din hala nr.7.

5.7.2. Pe toată perioada ciclului de creștere, temperatura a înregistrat o valoare medie de 25,82oC în hala nr.4, respectiv 25,72oC în hala nr.7.

5.7.3. Umiditatea relativă a aerului a înregistrat o evoluție ascendentă în ambele hale de creștere (50% în primele zile, iar la finele creșterii ajungând la valori de 68,2% în hala nr.4, respectiv 69,6% în hala nr.7), valoarea medie pe întreaga perioadă (1-42 zile) fiind de 58,74%, respectiv 59,35%.

5.7.4. Sistemul de ventilație a asigurat un volum de aer (intensitate a ventilației) cu o dinamică ascendentă, din ziua populării adăposturilor (0,02 m3 aer/oră/kg corp) până la depopulare (1,7 m3 aer/oră/kg corp pentru puii crescuți în hala nr.4, respectiv 1,97 m3 aer/oră/kg corp, pentru cei din hala nr.7), cu o medie de 0,67 m3 aer/oră/kg corp, respectiv 0,76 m3 aer/oră/kg corp per ciclu productiv.

5.7.5. Viteza curenților de aer a prezentat o evoluție ascendentă din prima zi de la populare (0,3 m/s în hala nr.4, respectiv 0,02 m/s în hala nr.7), până la depopulare (1,11 m/s, respectiv 1,07 m/s). Pe parcursul celor 42 de zile, viteza medie a curenților de aer a fost ușor apropiată în ambele adăposturi (0,48 m/s, respectiv 0,44 m/s).

5.7.6. Pentru stimularea consumului de furaj și ritmului de creștere, pe întreag ciclu productiv (1-42 zile), în ambele adăposturi s-au aplicat programul de iluminare de 24 ore/zi cu 2 ore/zi pauză.

5.7.7. Concentrația amoniacului și dioxidului de carbon a prezentat o continuă ascendență, din prima zi până la finele creșterii, respectiv de aproximativ 79 de ori pentru puii din hala nr.4 (0,19-15,06 ppm NH3), iar în hala nr.7, de aproximativ 74 de ori (0,21-15,59 ppm NH3). În cazul bioxidului de carbon, evoluția a fost de aproximativ 27 de ori (pentru puii din hala nr.4 – 92-2512 ppm CO2, respectiv 96-2573 ppm CO2 pentru cei din hala nr.7). Astfel, per total ciclu de creștere, valorile amoniacului si bioxidului de carbon s-au situat sub limita admisibilă pentru hibridul ROSS 308.

5.8. Hrănirea puilor ROSS 308 s-a realizat pe întreaga perioadă de creștere la discreție, în faze, cu rețete diferite de nutrețuri combinate uscate, precum: 0-14 zile “STARTER”, 14-28 zile “CREȘTERE”, 29-36 ZILE “FINISARE I” ȘI 36-42 zile “FINISARE II”, distribuite în hrănitori tronconice cu ajutorul transportoarelor cu spiră. S-a asigurat un fron de furajare de 6-8 cm per pui, cu o hrănitoare pentru fiecare 70 de pui.

5.9. Apa a fost asigurată la discreție pe întreag ciclu de producție, prin intermediul adăpătorilor tip picurare cu vas colector, asigurându-se o adăpătoare pentru fiecare 10-15 pui, cu un front de adăpare de 2-3,5cm per pui. Consumul de apă a înregistrat o dinamică ascendentă de la populare (93 l/zi/hală în hala nr.4, iar în hala nr.7 174 l/zi/hală), până la livrarea puilor către unitatea de abatorizare (4295 l/zi/hală, respectiv 9358 l/zi/hală).

5.10. Cercetările privind performanțele de creștere ale hibridului ROSS 308 reliefează următoarele aspecte:

5.10.1. Greutatea corporală medie stabilită prin cântăririle de control, a exprimat o evoluție ascendentă de la popularea halelor (42 g/pui în hala nr.4, respectiv 40 g/pui în hala nr.7), până la livrare (2740 g/pui, respectiv 2562 g/pui).

5.10.2. Sporul mediu zilnic a suferit o creștere continuă, în prima săptămână de creștere de la 22,14 g pentru puii din hala nr.4, respectiv 19,42 g, până la 64,23 g, respectiv 60,04 g la finele creșterii. Pe întreaga perioadă de producție s-a înregistrat un spor mediu zilnic de 44,61 g pentru puii din hala nr.4 și 42,02 g pentru cei din hala nr.7.

5.10.3. Valorile mici ale consumului de furaje au evidențiat o bună economicitate a îngrășării puilor, valori corelate cu vârsta puilor. În prima săptămână puii din hala nr.4 au realizat valori de 39 g/zi/pui, respectiv 35 g/zi/pui cei din hala nr.7, ajungând la depopulare la 219 g/zi/pui , respectiv 202 g/zi/pui. Pe tot ciclu de producție (1-42 zile), puii din hala nr.4 au consumat în medie 130 g furaj/zi/cap, iar cei din hala nr.7 118g furaj/zi/cap.

5.11. Rezultatele principalelor măsurători corporale și indici corporali s-au analizat pentru realizarea următoarelor concluzii:

5.11.1. Valorile crescute ale dimensiunilor corporale și a masei corporale, apreciale la finele creșterii (a 42-a zi) confirmă calitatea superioară a hibridului ROSS 308 crescut în ferma nr.14, Bucești, precum și respectarea strictă a tehnologiei de creștere.

5.11.2. Puii de carne din ambele adăposturi au prezentat o conformație tipică hibridului ROSS 308, lungimea trunchiului fiind de 17,24 cm la puii din hala nr.4 și 16,10 cm la cei din hala nr.7, lungimea pieptului având valoarea medie de 15,39 cm, respectiv 14,55 cm, lărgimea pieptului 17,92 cm, respectiv 17,15 cm, adâncimea pieptului 18,07 cm, respectiv 17,50 cm, perimetrul toracelui 33,00 cm, respectiv 31,10 cm, lărgimea bazinului 16,09 cm, respectiv 15,52 cm, lungimea fluierului 10,65 cm, respectiv 10,09 cm, perimetrul fluierului 5,8 cm, respectiv 5,03 cm.

5.11.3. Valorile indicilor corporali denotă o bună proporționalitate corporală, buna dezvoltare a musculaturii, masivitatea evidențiată și ritmul intens de creștere al hibridului ROSS 308. Astfel, indicele masivității a prezentat o valoare de 15,89% pentru puii din hala nr.4, respectiv 15,69% pentru cei din hala nr.7, indicele lungimii pieptului 89,26%, respectiv 89,15%, indicele compactității 191,41%, respectiv 190,56%, indicele lărgimii bazinului 93,32%, respectiv 95,09%, indicele dactilo-toracic 17,57%, respectiv 16,17%, indicele încărcării fluierului 211,68%, respectiv 196,33%.

5.12. Valorile randamentului la sacrificare arată buna proporționalitate a carcasei,

musculatura dezvoltată și însușirile caracteristice hibridului ROSS 308.

Bibliografie