Lector univ. dr. Cristina Șoșea Absolvent Dascălu Gabriela CRAIOVA 2016 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE… [302759]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Lector univ. dr. Cristina Șoșea

Absolvent: [anonimizat]

2016

[anonimizat]: [anonimizat]

2016

Cuprins

Introducere

Municipiul Craiova are o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] – [anonimizat]. Totuși există o colaborare strânsă  cu municipiile de ranguri inferioare ale regiunii de dezvoltare Sud­Vest, tocmai în ideea de a [anonimizat] a completa piața muncii acolo unde este cazul.

[anonimizat] 26 [anonimizat] a municipiului Craiova arată că reședința județului Dolj este într-o [anonimizat]-se în urbea de pe Jiul „de Jos” o [anonimizat] a populației, [anonimizat].

Lucrarea de față și-a [anonimizat], punându-[anonimizat] s-au evaluat și o serie de aspecte calitative.

În prima parte a lucrării am efectuat o [anonimizat], [anonimizat] a municipiului reședință de județ. Apoi, [anonimizat] a [anonimizat]-a [anonimizat].

[anonimizat] a lucrării se integrează primului capitol. Dar, [anonimizat], [anonimizat] – lea se intră direct în problematica lucrării noastre. Începe, astfel, [anonimizat] 26 de ani în municipiul Craiova. Tot în acest capitol se analizează mișcarea naturală și mișcarea migratorie a populației, și sunt calculați o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a ne putea crea mai târziu în studiul nostru o imagine clară asupra conceptului de risc demografic, a cărui intensitate depinde de manifestarea indicatorilor demografici.

[anonimizat]-[anonimizat]-[anonimizat].

[anonimizat], despre care am menționat mai sus că este influențat de manifestarea în timp a indicatorilor demografici – care ajută la cuantificarea mișcării naturale a populației din municipiul Craiova. Pe de altă parte în ultima parte a lucrării am discutat și de perspectivele de dezvoltarea demografică ale municipiului reședință de județ.

Întocmirea unui studiu geo-demografic despre municipiul Craiova în contextul unui regim democratic ușor neatent față de politicile demografice, s-a dovedit util, pentru că am putut să înțelegem modificările survenite în structura populației într-un regim politic non – comunist.

1. Individualitatea geografică a orașului și caracteristicile teritoriale ale spațiului adiacent municipiului Craiova

1.1. Repere istorice în dezvoltarea spațială a orașului

Municipiul Craiova este localizat în Sud-Vestul României, și este reședința județului Dolj. Coordonatele care definesc poziția matematică a urbei noastre sunt date de meridianul de 23ș47’55” longitudine estică și de paralela de 44ș18’43” latitudine nordică (figura 1.1).

Figura 1.1. Poziția matematică și geografică a municipiului Craiova

În realitatea geografică și istorică este bine cunoscut faptul că așezarea umană – Craiova există de mai multe milenii, iar evoluția sa a îndelungată a fost favorizată și de poziția sa la intersecția marilor artere comerciale și politico – strategice, dar și la intersecția unor unități de relief complementare (Piemontul Getic și Câmpia Română). Chiar și azi, vechiul oraș târg este definit prin poziția sa la intersecția marilor artere de comunicație, la interferența unor importante drumuri comerciale și politico – strategice între Nordul, Sudul, Estul și Vestul țării. (http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/7452.pdf).

Șoșea Cristina (2010), în lucrarea Repere istorice în dezvoltarea spațială a municipiului Craiova, preciza, citându-l pe Georgescu T. (1977), că descoperirile arheologice demonstrează prezența oamenilor pe spațiul pe care este amplastă azi Caiova încă din Neolitic. Comunitățile neolitice au pus bazele unor așezări ale căror urme se găsesc astăzi în jumătatea vestică a Craiovei, în Cârcea, Șimnicul de Jos, Șimnicul de Sus, Făcăi, și chiar în unele zonele centrale ale orașului (Șoșea Cristina, 2010).

În antichitatea romană, exista pe actuala vatră a orașului Craiova, mai precis în zona Mofleni, localitatea Pelendava.

Atestarea documentară a Craiovei s-a realizat în Evul Mediu, fiind consemnată la1475 într-un hrisov dat de voievodul Laiota Basarab, și în care se amintește de jupan Neagoe de la Craiova (http://museum.ici.ro/oltenia/dolj/romanian/istoria_orasului_craiova.htm).

Pentru confirmarea spuselor de mai sus am consultat Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Polul de Creștere Craiova, în care s-a realizat un scurt istoric al municipiului, iar informațiile relatate menționează că municipiul Craiova are origini antice, vatra orașului fiind amplasată pe cea a fostei localități dacicie, Pelendava. Această localitate a fost consemnată și în hartă romană, care datează din secolele II – III, după Hristos, și în care sunt trasate drumurile din Imperiul Roman. Harta respectivă se numește Tabula Peutingeriană, iar Pelendava apare pe segmental al VII-lea. Însă, așa cum am spus și mai sus, prima atestare documentară a Craiovei s-a realizat în 1475, și a fost menționată oficial într-un document a lui Basarab Laiotă. Craiova s-a dezvoltat treptat datorită apariției unor structuri social-economice de bază, dar și datorită creșterii demografice și diviziunii sociale a muncii, expresie a dinamizării circulației de produse.

Preluând o hartă din studiul lui Avram S. în legătură cu Istoricul dezvoltării urbane a municipiului Craiova între 1820-1990, în care autorul a încercat să surprindă și aspectul de dinaintea perioadei analizate, observăm că între secolele XIV și XV, trama stradală a Craiovei era slab conturată, clădirile erau risipite în spațiu, iar orașul era împărțit în moșia Craioveștilor, moșia Domească și proprietatea Buzeștilor (figura 1.2) (Avram S., 2010).

La sfârșitul secolului al XV – lea, Scaunul bănesc al Craioveștilor este mutat de la Strehaia la Craiova, orașul nostru fiind la vremea respectivă principala moșie a banoveților, puterea sa economică recomandând-o ca pe un important centru politic al Olteniei. În primele decenii ale secolului al XVIII – lea, Craiova era al doilea centru Urban al Țării Românești și avea o populație de aproximativ 4000 de locuitori.

Figura 1.2. Craiova între secolele XIV și XV (După: Avram S., 2010)

La jumătatea secolului al XVIII – lea, ca urmare a reformelor lui Constantin Mavrocordat, în perimetrul Craiovei se construiesc edificii laice și religioase, se înființează șoli pentru copii marilor boieri, dar și pentru cei săraci. În 1770 Craiova devine capitala Țării Românești, dar își păstrează acest statut un singur an, până în 1771. În jurul anului 1800, Craiova este arsă aproape în întregime de către trupele pașei de Vidin, Pasvan-Oglu, care intraseră în Oltenia. La 1821, Craiova a redevenit al doilea centru urban al Țării Românești, având o populație de 15.000 – 16.000 de locuitori. În 1894, orașul Craiova are 13.412 familii, cu 30.081 locuitori, din care 15.632 bărbați și 14.449 femei (Studiu de Istorie Urbană, http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/12155.pdf).

În 1881, Craiova începuse să se „închege”, conturându-se nucleul central al orașului, din care plecau străzi spre toate direcțiile cardinale (figura 1.3). În hartă se văd și așezările Cernele, Mofleni și Popoveni, care azi sunt parte integrată a municipiului Craiova.

Figura 1.3 Fragment din Generalkarte von Zentraleuropa – 1881 (Sursa: http://chartae-antiquae.cz/en/maps/34332)

Alte informații folositoare pe care le-am extras din Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Polul de Creștere Craiova artă că: „în anul 1910 populația Craiovei însuma 51.400 locuitori și era al doilea oraș al României după București. În timpul primului război mondial, populatia Doljului a opus o dârza rezistență ocupantului, zeci de mii de ostași olteni jertfindu-și viața pentru realizarea României Mari. Perioada interbelică se caracterizează printr-o activitate economică preponderent agrară, procesul de industrializare fiind lent și unilateral, marii proprietari funciari din zonă investindu-și capitalurile în palate monumentale, instițutii comerciale și banci” (Studiu de Istorie Urbană, http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/12155.pdf).”

În 2013, Bădiță Amalia a realizat un studiu despre Dinamica teritorial-urbană și schimbările socio-economice în municipiul Craiova, în care prezintă un material cartografic, care redă etapele successive de evoluție ale orașului Craiova, începând cu anul 1790 și până în 2012 (figura 1.4).

Figura 1.4. Evoluția spațio – temporală a municipiului Craiova (Bădiță Amalia, 2013)

Astfel, în 1790, Craiova se întindea pe vechiul teritoriul antic al Pelendavei și al așezării medievale Ponsionna (Bădiță Amalia, 2013). Conform aceleiași autoare, în perioada modernă, teritoriul orașului se extinde, Craiova devenind un important centru comercial și politic.

Zona redată cu gri în figura 1.4 arată desfășurarea spațială a orașului în anul 2012.

În prezent municipiul Craiova este contituit din nouă unități componente, după cum urmează: orașul propriu – zis Craiova, Făcăi, Mofleni, Popoveni, Șimnicu de Jos, Cernele, Cernele de Sus, Izvorul Rece și Rovine, în lungul principalelor căi de comunicație care tranzitează orașul.

1.2. Importanța condițiilor naturale în dinamica și structura municipiului Craiova

Condițiile naturale în care se dezvoltă municipiul Craiova au creat cadrul propice pentru asigurarea unei continuități a locuirii în reședința județului Dolj. Așadar, municipiul Craiova este plasat la contactul dintre Câmipa Română și Podișul Getic, pe câmpia de terase a Jiului. Suprafața municipiului Craiova se suprapune peste un segment nordic al Câmpiei Olteniei, la contactul dintre Lunca Jiului și Câmpia Romanaților. Sectorul de câmpie peste care este așezată Craiova reprezintă o prelungire lină a Piemontului Getic spre sud, individualizată în Câmpul Leu – Rotunda (figura 1.5).

Figura 1.5. Trepte hipsometrice în zona municipiului Craiova

Analizând harta geologică a României se constată faptul că substratul geologic peste care se suprapune municipiul Craiova are vârstă Cuaternară și este constituit din depozite loessoide. Într-un studiu realizat de Consiliul Local al Municipiului Craiova, întrunit în ședința ordinară din data de 30.06.2011, s-a aprobat Statutul Municipiului Craiova, în care sunt prezentate principalele caracteristici ale orașului. Abordarea substratul litologic menționează că: „din punct de vedere litologic, pe terase se găsesc depozite de textură lutoasă, argiloasă, luto-nisipoasă și lutoargiloasă. În Lunca Jiului s-au depus aluviuni, cu diferite texturi:ușoare, mijlocii, grele. Aluviunile ușoare, nisipoase, nisipo-lutoase se găsesc în lunca inundabilă a Jiului și, în mică măsură, în cea neinundabilă. Aluviunile cu textura mijlocie se găsesc în cea mai mare parte a luncii, cele grele apar în zonele joase, din vechile meandre ale Jiului” http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/4868.pdf.

În Anexa la Hotărârea nr. 251/2011 se precizează că: „din punct de vedere geologic, teritoriul municipiului Craiova a început să se formeze în Arhaic, prima eră din istoria pământului. Versanții și terasa s-au format în Levantin, preponderent formate din pietrișuri, nisipuri, argile și marne. Lunca Jiului s-a format în Holocenul Superior și este reprezentată de depozite aluvionale (http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/4868.pdf).

Unitățile geomorfologice ale văii Jiului peste care se suprapune municipiul Craiova sunt: lunca Jiului, în partea de vest (în zona cartierelor Mofleni și Popoveni), terasa de luncă, terasa a II – a (25 – 30 m), desfășurată în jumătatea vestică a Craiovei, terasa a III – a (30 – 35 m), desfășurată în zona centrală a orașului. În jumătatea estică a municipiului Craiova se desfășoară terasa a – IV – a. Dintre procesele geomorfologice actuale care se manifestă în limitele municipiului Craiova sunt tasările, sufoziunile și ravenările (http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/7452.pdf).

În ceea ce privește regimul climatic, municipiul Craiova este poziționat în zona de climă temperată, în etajul climatului de câmpie, unde are loc o circulația activă mai ales a maselor de aer din vest și sud – vest (Ielenicz M., p 74).

Temperatura medie anuală la stația meteorologică Craiova variază între 10 și 11șC, temperatura medie a lunii ianuarie este cuprinsă între 0 și -3 șC, iar temperatura medie a lunii iulie este cuprinsă între 18 și 23 șC (figura 1.6). Numărul zilelor cu îngheț este cuprins între 80 și 100, iar a zilelor de iarnă, adică atunci când temperatura este mai mică sau egală cu zero, iar noaptea temperatura scade sub -10, variază între 25 și 35 de zile. Numărul zilelor, adică a zilelor cu temperatura maximă diurnă mai mare sau egală cu 25șC, este cuprins între 80 și 100. Zilele în care temperatura depășește pragul de 30șC, este mai mare de 40 (Ielenicz, 2007).

Figura 1. 6. Temperaturi medii minime și maxime – Craiova 2015 (https://weather-and-climate.com/average-monthly-Rainfall-Temperature-Sunshine,craiova,Romania)

Durata de strălucire a Soarelui are la Craiova valori de 1800 – 2000 de ore pe an (figura 1.7), iar radiația solară globală este de 125 – 130 kcal/cm2/an (Ielenicz, 2007).

Figure 1.7. Durata de strălucire a soarelui – Craiova 2015 (https://weather-and-climate.com/average-monthly-Rainfall-Temperature-Sunshine,craiova,Romania)

Regimul precipitațiilor din municipiul Craiova este caracterizat de cantități medii anuale cuprinse între 500 – 600 mm/an. Din graficul de mai jos (figura 1.8), se observă că luna cea mai umedă este Iunie, cu o medie de 68,8 mm, iar cele mai puține precipitații cad în lunile August și Septembrie. În sezonul de iarnă precipitațiile cad sub formă de zăpadă, lapoviță și ploaie.

Figura 1.8. Precipitații medii lunare – Craiova 2015 (https://weather-and-climate.com/average-monthly-Rainfall-Temperature-Sunshine,craiova,Romania)

Viteza medie a vântului în municipiul Craiova variază între 2 și 3 m/s, cele mai mari viteze fiind înregistrate la începutul primăverii, când activitatea ciclonică este intensă, iar cele mai mici viteze se înregistrează la trecerea dintre vară și toamnă, în regimul anticiclonic. Dar, dincolo de activitatea ciclonică, configurația reliefului are și ea o mare importanța în manifestarea vântului, determinând direcția acestuia (Ielenicz M., p.51). Această analiză era realizată de Ielenicz M., în 2006, dar datele climatice din 2015 susțin afirmațiile acestui autor. În figura 1.9 se observă într-adevăr că în lunile de primăvară, viteza vântului în munucipiul Craiova era cuprinsă între 2 și 3m/s, iar în lunile de trecere de la vară la toamnă, viteza vântului scade sub 2 m/s.

Figura 1.9. Viteza medie a vântului – Craiova 2015 (https://weather-and-climate.com/average-monthly-Rainfall-Temperature-Sunshine,craiova,Romania)

În ansamblu, regimul climatic al municipiului Craiova este favorabil desfășurării activităților umane. În reședința doljeană, fenomenele meteo extreme sunt rare. Vara pot avea loc furtuni violente însoțite de fenomene orajoase și căderi de grindină. Iarna, precipitațiile sub formă de zăpadă și polei îngreunează condițiile de trafic, dar aceste fenomene nu au o desfășurare prea îndelungată, fiind gestionate de către autoritățile locale.

Hidrografia Craiovei este constituită în special din râul Jiu, care curge pe latura vestică orașului. Limita nordică a municipiului Craiova este dată de un alt curs de apă, Amaradia. În interiorul orașului, corpuri de apă se întâlnesc în cartierul Craiovița Noua, la ieșirea spre centura de nord a orașului, în zona Craiovița Veche, lângă Hypermarket-ul Auchan, unde se găsește „Balta Craioviței”, care este în plin proces de înmlăștinire. Un corp de apă artificial se găsește în interiorul parcului natural „Nicolae Romanescu”.

Figura 1.10. Schița hidrografică a Zonei Metropolitane Craiova (Sursa: Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Polul de Creștere Craiova)

Municipiului Craiova, prin poziția pe care o are în cadrul țării, aparține domeniului silvostepei, reprezentat în prezent, de câteva fragmente de pădure localizate în zonele Luncă și Mofleni. Dintre speciile de arbori amintim cerul (Quercus cerris) și gârnița (Quercus frainetto), gorunul (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), teiul (Tilia argentea). În parcuri se găsesc specii de platani (Acer platanoides) și chiparoși de baltă (Taxodium distichum).

În ideea de a înțelege mai bine Distribuția spaților verzi din municipiul Craiova am realizat o reprezentare grafică în care am calculat pentru anul 2000 valorile indicelui normalizat al vegetației (NDVI, figura 1.10), pe baza benzilor Landsat. Valorile de peste 0,53 arată o abundență a vegetației, iar valorile mai mici de -0,51 arată lipsa covorului vegetal. Așadar, am observat că zonele bogate în vegetație erau în: sudul orașului, acolo unde se află Parcul Romanescu, partea de vest a orașului, către lunca Jiului, și o fâșie din regiunea estică a orașului.

Figura 1.10 Distribuția verdelui urban – iunie 2000 (Sursă date: http://landsat.usgs.gov/Landsat_Search_and_Download.php)

1.3. Locul municipiului Craiova în sistemul urban național și în sistemul de așezări din Oltenia

Conform INS, „municipiul este unitate administrativ – teritorială cu caracter general urban care are un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viața economică, social – politică și cultural – științifică a țării, un important fond de locuințe și dotări edilitar – gospodărești, o rețea complexă de unități de învățământ, sănătate și culturală; se compune din una sau mai multe localități componente în unele cazuri chiar și sate.”(www.insse.ro/cms/files/siruta/Metodologie.doc).

Municipiul Craiova face parte din regiunea sud–est Oltenia, fiind delimitat de comunele Ișalnița, Șimnicu de Sus și Mischii la nord, Breasta și Bucovăț la vest, Podari și Malu Mare la sud, Cârcea și o parte a comunei Malu Mare la est (figura 1.11). Municipiul Craiova este traversat de – DN 6 – E70/E79, ce realizează legătura dintre Banat și Transilvania, prin culoarul Timiș Cerna și Defileul Jiului. Un alt drum important care treversează orașul Craiova este DN 56 – E70, ce reprezintă legătura între Craiova și Calafat. Spre Bucureștei se poate ajunge și pe DN 6 – E 70 Craiova – Caracal – București. – D 65 – E574 Craiova – Bechet; – DN 65C Craiova – Râmnicu Vâlcea (Statutul Municipiului Craiova, http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/4868.pdf)

Figura 1.11 Limitele Municipiului Craiova suprapuse peste OSM (Sursă limite: ANCPI; Sursă: basemap: https://www.openstreetmap.org/#map=13/44.3166/23.8149)

Limita de est a municipiului Craiova se desfășoară până la Aeroportul Internațional Craiova, urmând linia drumului European E79, până la longitudinea de 23ș54’24” est și latitudinea de 44ș19’11” nord. De la aceste coordonate geografice spre nord limita municipiului Craiova urmează traseul Centurii de Nord a orașului, făcând o abatere de la cursul acestui drum pentru a putea îngloba și localitatea Șimnicu de Jos. Limita nordică, chiar nord – vestică, se desfășoară până la pârâul Amaradia, după care urmează cursul acestuia până la vărsarea în Jiu. Limita vestică este dată de râul Jiu, care izolează municipiul Craiova de localitățile Breasta și Bucovăț. Limita sudică începe de pe malul stâng al Jiului, de la baza dealului Cârligei, spre cartierul Popoveni și pe strada Râului, izolând astfel Craiova de comuna Podari. Urmând limita municipiului de la Podari, către est, observăm că trecerea dintre aceste puncte se face prin zona lacurilor de la Preajba, separându-se astfel municipiul Craiova de comuna Malu Mare.

Teritoriul administrativ al municipiului Craiova (figura 1.12) corespunde și delimitării propuse de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, iar pe baza sa au fost întocmite diverse reprezentări grafice, care surpind și zonele de influență ale orașului.

În limitele municipiului Craiova sunt incluse și localitățile: Făci, Mofleni, Popoveni, Cernele, Cernele de Sus, Izvorul Rece, Rovine, Șimnicu de Jos.

Figura 1.12. Teritoriul administrativ al municipiului Craiova (După: Arealul de polarizare urbană a municipiului Craiova Violette Ray etall, Atlasul României, Edit. Enciclopedia RAO, 2006)

În ceea privește locul municipiului Craiova în ierarhia funcțională a orașelor din Regiunea de Dezvoltarea Sud – Vest Oltenia, menționăm că acesta este un centru urban de rangul I, singurul, de altfel, din regiune (figura 1.13). Acest statut este conferit prin Legea 351/2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a – Rețeaua de localități. Caracteristicile care recomandă Craiova ca municipiu de rangul I sunt: populația de peste 300.000 de locuitori (305.689 de locuitori în 2016, conform INS), forța de muncă înalt calificată, accesibilitate directă la rețeaua majoră de căi de comunicație rutiere, feroviare și aeriene. Traversarea municipiului Craiova de drumurile europene E70 și E79, plasează reședința județului Dolj în zona europeană de interes.

De asemenea, faptul că municipiul Craiova este un centru cultural – universitar, având în Universitatea din Craiova o instituție de învâțământ superior de mare prestigiu în țara noastră, sau faptul că sectorul secundar al economiei este productiv, fac din urbea doljeană un veritabil municipiu de rangul I.

Figura 1.13 Ierarhizarea funcțională a orașelor din Regiunea de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia (După: Lege 351/2001)

Așezările urbane sunt diferențiate între ele și prin numărul de locuitori. Iordache Costela, identifica în lucrarea Geografia populației și așezărilor umane din România, patru categorii de clasificare a orașelor din țara noastră în funcție de numărul de locuitori, după cum urmează: orașe mici (sub 20.000 de locuitori), orașe mijlocii (între 20.000 și 100.000), orașe mari (100.001 și 1 milion de locuitori), și orașe foarte mari (peste 1 milion de locuitori) (Iordache, Costela, 2009, p.196).

Astfel, considerând marămile propuse de autoare de mai sus, mărimea demografică a municipiului Craiova sugerează că acesta este o așezare urbană de mărime mare, fiind de altfel, cel mai mare centru urban din Regiunea de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia. În prezent, Craiova are o populație de 305.689 de locuitori (figura 1.14).

Figura 1.14. Mărimea demografică a așezărilor din Regiunea de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia – 2016 (Sursă date: http://statistici.insse.ro/shop/)

Mărimea demografică a municipiului Craiova impune asumarea din partea autorităților locale a unor măsuri care să descongestioneze orașul în cazuri excepționale. De asemenea, o populație de peste 300 de mii de locuitori cere și un număr mare de locuri de muncă, și instituții de învățămând de calitate.

1.4. Zonarea internă și funcțiile municipiului Craiova

Municipiul Craiova are aceeași organizare internă ca mai toate municipiile din țara noastră, adică are un o zonă centrală unde se găsesc cele mai importante instituții administrative sau culturale, o zonă comercială, o zonă rezidențială și o zonă industrială.

Zona centrală ocupă circa 5% din total intravilan, constituindu-se ca unitate teritorială multifuncțională, având relații funcționale cu toate celelalte zone și unități teritoriale funcționale, remarcându-se o congestionare a activităților administrative și comerciale în cadrul centrului urban, mai ales prin faptul că o pondere însemnată revine subzonelor de locuințe. Totodată, nucleul urban coincide în cea mai mare parte cu structura veche a localității (Marinescu I., 2006). Zona centrală este și o zonă rezidențială, dar și un nod de trafic, din centru plecând artere rutiere spre toate direcțiile cardinale (figura 1.15).

Figura 1.15. Zonele morfo – funcționale ale municipiului Craiova (pagina 233)

O altă zonă funcțională a municipiului Craiova este zona rezidențială. Aceasta ocupă cea mai mare parte din teritoriul Craiovei, și este formată în cea mai mare parte din clădiri rezidențiale de tipul P+4, sau P+10. Facilităție socio – culturale sunt și ele elemente ale zonei rezidențiale. Subdiviziunile zonei rezidențiale sunt reprezentate de cartierele rezidențiale. Aceste cartiere au fost surpinse în modelul de de organizare internă a municipiului Craiova, realizat de Șoșea Cristina în 2013 (figura 1.16). Din acest model se observă că principalele zone rezidențiale – materializate în cartiere, integrate în inelul central al orașului, sunt: Cartierul Craiovița Nouă, Cartierul Bariera Vâlcii, Cartierul Lăpuș Argeș, Cratierul Sărari, Cartierul Romanești, Cartierul Lascăr – Catargiu.

La periferia municipiului se dezvoltă zona industrială. Aceasta apare pe toate laturile orașului.

Figura 1.16. Model de organizare internă a municipiului Craiova (Sursa: Șoșea Cristina, 2013)

Zona unităților industriale este structurată în mai multe platforme unifuncționale și multifuncționale, care la nivel teritorial se constituie în unități distincte. Astfel, platforma industrială de Est este compusă din unități cu profil construcții mașini, fiind dispusă în partea de est a localității, în bună relație de coordonare cu zona transporturilor CFR. În estul municipiul, la ieșirea spre Caracal, platforma industraială este dominată de fabrica Ford. Tot în zona estică a orașului este amplasată și fabrica de Mașini Agricole și Tractoare, care este specializată în producția de utilaje, mașini și echipamente pentru fermele agricole, industrie, construcții și minerit sau administrații locale. Softronic, „uzină” aflată tot în partea de est a orașului, produce locomotive și trenuri electrice noi, și realizează reparații pentru locomotive electrice vechi și oferă soluții și echipamente pentru modernizarea acestora. Cel mai nou produs este locomotiva electrică Hyperion (Planului Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Polul de Creștere Craiova).

Conform Planului Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Polul de Creștere Craiova, „platforma industrială de Nord-Vest, este compusă din unități cu profil mixt – industrie alimentară, industria construcțiilor de mașini, transporturi, depozite en-gross, dispuse compact între zonele cu funcțiuni de transport CFR și rutier, respectiv calea ferată București – Craiova – Timișoara și DN 65. Din cadrul acestei zone funcționale fac parte și unități izolate pe suprafața municipiului, cu profil divers. Acestea pătrund puternic în interiorul zonei cu funcțiuni rezidențiale, generând disfuncționalități majore și afectând funcțiunea de locuire. Astfel de situații apar nu numai în apropierea platformelor industriale dispuse în general periferic, ci mai ales în interiorul unor cartiere precum Rovine, Lăpuș, Sărarilor. Pentru situații de extindere și dezvoltare teritorială, zona funcțiunilor industriale deține suprafețe rezervă, dispuse periferic, liber rezervate noilor investiții în domeniul industrial, depozitare, comerț en-gross”. (Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Polul de Creștere Craiova).

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului consideră municipiul Craiova – ca fiind un pol de creștere, un puternic centru economic în industria construcțiilor de mașini și electrotehnică, corelat cu un mediu academic puternic tradițional. Polul de crestere Craiova deține un rol deosebit de important în ceea ce priveste funcțiile sale economice, sociale, universitare și culturale, exercitate pe o arie foarte întinsă.

Astfel, profilul polului de creștere Craiova se definește prin urmatoarele aspecte: important centru economic și industrial, cu un mare potențial economic, rezultat din combinația ramurilor economice tradiționale și a celor inovative (construcții de mașini, energetică, electrotehnică); centru universitar, academic și de cercetare cu tradiție, cu accent pe instituțiile educationale și de cercetare care se axează pe profilul industrial și tehnologic specific polului; centru cultural – istoric, leagan al tradițiilor și moștenirii istorice, care conferă identitate locală și unicitatea specifică spațiului oltenesc. (http://www.mdrl.ro/printeaza.php?p=598).

2. Dinamica populației

2.1. Evoluția numerică a populației

Imediat după căderea regimului comunist, municipiul Craiova a cunoscut o creștere semnificativă a numărului de locuitori. În 1992, an în care a început creșterea demografică generată printre altele de valorile mai mari ale natalității decât cele ale mortalității, și de migrația masivă dinspre mediul rural către marea urbe doljeană, populația Craiovei era de 307077 persoane. Această creștere a atins valoarea maximă în anul 2002 (figura 2.1), când în municipiul Craiova locuiau 314918 persoane, după care a urmat o scădere drastică până la valoarea de 305689 persoane (2016). În anul 1999, populația municipiului Craiova era de 314771 de persoane. Această valoare a reprezentat punctul culminant al unei evoluții crescătoare începută încă din 1992. După 1999, populația Craiovei a scăzut ușor, atingând în anul 2001 aproximativ 314375 de persoane. În anul imediat următor a s-a atins valoarea maximă pe care am menționat-o mai sus. Din 2002 până în prezent, INS înregistrează valori din ce în ce mai scăzute ale numărului de locuitori din municipiul Craiova. Explicația ar putea fi dată de plecările masive ale tinerilor în afara granițelor țării în ideea de a-și găsi un loc de muncă mai bine remunerat. Și plecările spre capitala țării o contribuit într-o mică măsură la scăderea numărului de locuitori din Craiova. De asemenea, procesul de rurbanizare, adică de întoarcere a populației din mediul urban către mediul rural, a contribuit la evoluția descendentă a numărului de locuitori.

Figura 2.1 Evoluția numerică a populației municipiului Craiova 1992 – 2016 (Sursa: http://statistici.insse.ro/shop)

În 2003 populația municipiului Craiova număra 314.509 locuitori, iar în 2004 s-a păstrat la aproximativ același nivel, dar în anii care au urmat numărul locuitorilor a scăzut încet dar sigur. În anul 2013 populația municipiului Craiova a scăzut sub 310.000 (309.208), iar în anul 2016 populația ajuns la 305.689 de locuitori.

2.2 Densitatea populației

Pentru a înțelege mai bine răspândirea populației în spațiu, am calculat densitatea populației, raportând numărul total al populației din municipiul Craiova la suprafața totală a aceluiași municipiu. S-au obținut astfel valori exprimate în locuitori/km2 (loc./km2).

Pentru a scoate mai bine în evidență valoarea desnității populației din municipiul Craiova am calculat și densitatea pentru localitățile din zona periurbană (figura 2.2).

În 2016, desnitatea populației în municipiul Craiova este de 3729,31 de loc./km2.

Figura 2.2 Densitatea populației în municipiul Craiova în 2016

În funcție de valoarea densității populației, Craiova se situează în cadrul țării pe un loc fruntaș, fiind totuși depășită de Huși, Câmpina, Bacău, Râmnicu Sărat, Pitești, Ploiești și Arad (http://statistici.insse.ro/shop).

2.3 Mișcarea naturală a populației

2.3.1. Natalitatea

Erdeli G., (2006) definește natalitatea ca fiind: „frecvența sau intensitatea nașterilor în sânul unui populații sau subpopulații”. Același autor prezicează că termenul se folosește, uneori, cu sensul de rată de natalitate (Erdeli G., 2006, p. 261).

În ceea ce privește evoluția ratei brute a natalității, adică a frecvenței nașterilor în cadrul unei populații, se remarcă faptul că între 1992 și 2014, valorile natalității nu au trecut niciodată pragul de 100%ₒ (figura 2.3). Valoarea maximă a natalității s-a înregistrat în anul 1992 și a fost de 9,7%ₒ, după care a urmat o scădere până în 1996 (8,22%ₒ). Din 1996 și până în anul 2000, natalitatea a crescut cu 0,62%ₒ, iar apoi s-a instalat un proces de descreștere a ratei natalității până la pragul minil de 7,24%ₒ atins în 2002. Între 2002 și 2010, numărul născuților vii a crescut fapt care s-a obesrvat în tendința crescătoare a ratei brute a natalității. Astfel, în 2010 s-a înregistrat valoarea de 9,29%ₒ. În 2014 rata brută a natalității a fost de 8,17%ₒ.

Figura 2.3. Rata brută a natalității (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

Modificările din „comportamentul” ratei natalității au survenit ca urmare a schimbărilor pe care le-a adus noul regim politic. Vorbim aici despre legalizarea întreruperilor de sarcină, utilizarea mijloacelor de protecție și emanciparea femeii, prin implicarea ei în activități de studiu intens, sau de conducere.

2.3.2. Mortalitatea

La fel ca natalitatea, rata brută a mortalității nu a depășit, în intervalul 1992-2014, pragul de 10%ₒ. Valoarea cea mai mică s-a înregistrat în anul 1993 și a fost de 6,90%ₒ. Între 1995 și 2001 rata mortalității a avut o evoluție aproape liniară, valorile fiind situate între 7,37%ₒ și 7,74%ₒ.

După anul 2001, rata mortalității a urcat până la 8.27%ₒ în 2002, aceasta fiind printre cele mai mari valori din perioada post comunistă, depășind cu 1,04%ₒ rata natalității, generând în consecință un bilanț natural negativ. În următorii opt ani, rata mortalității s-a menținut la valori mai mici față de 2002, datele statistice înregistrând scăderi de până la 7,75%ₒ, în 2004 și 2009. În 2010, mortalitate a urcat până la valoare de 8,50%ₒ, dar rata de 9,29%ₒ a natalității a estopat efectul negativ al acesteia. În 2014, rata mortalității a avut o valoare de 8,60%ₒ, cea mai mare din intervalul analizat.

Figura 2.4. Rata brută a mortalității – Craiova (Sursă date: http://statistici.insse.ro/shop/)

În intervalul de timp post-comunist, pentru care avem date statistice, se observă că rata mortalității a crescut încet, dar sigur.Explicația acestui fapt este că de mai bine de 20 de ani populația a intrat întrun proces de îmbătrânire demografică, iar mortalitatea este mai crescută în rândul vârstnicilor.

2.3.3. Bilanțul demografic natural

Evoluția bilanțului demografic natural a populației din municipiul Craiova a înregistrat între 1992 și 014 o evoluție oscilatorie, marcată de „pante abrupte” între valori (figura 2.5). În general, valorile bilanțului natural au fost pozitive, și astfel putem vorbi despre un spor demografic. În 1992, bilanțul natural avea valoarea de 2,58%ₒ, iar apoi a urmat o scădere accentuată până la 0,43%ₒ în 1996. Din 1996 și până în 2000, sporul natural a crescut 0,64%ₒ, atingând valoarea de 1,07%ₒ. În anul 2002 a fost înregistrată valoarea de -1,04%ₒ, aceasta fiind cea mai mică valoarea a bilanțului natural din intervalul 1992 – 2014. Această valoare a bilanțului natural corespunde unei natalități de 7,24%ₒ și unei mortalități de 8,27%ₒ. Cea mai mare valoare pozitivă înregistrată după anul 2002 a fost înregistrată în anul 2009 și a fost de 1,22%ₒ.

Figura 2.5. Sporul natural – Craiova (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

2.4 Mișcarea migratorie a populației

Mișcarea migratorie a populației din municipiul Craiova în intervalul 1994 – 2014 a fost evaluată prin interpretarea datelor statistice puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică. Astfel, pe baza acestor date a fost calculat sporul migratoriu prin efectuarea diferenței matematice între numărul imigranților și cel a emigranților.

Reprezentarea grafică a modului în care a evoluat numărul emigranților în cei 20 de ani (figura 2.6), arată ca în intervalul 1995 – 1997 s-a înregistrat cel mai mare număr de plecări din municipiul Craiova. Astfel, în 1995 au plecat din Craiova 369 de persoane, iar în 1996 au emigrat 336 de persoane. În anul imediat următor numărul emigranților s-a menținut peste 300 de persoane (307). După 1997 și până în 2014 numărul emigranților nu a mai depășit pragul de 300 de persoane, înregistrându-se chiar scăderi drastice ale numărului de emigranți. În 2002, datele colectate în urma recensământului general al populației au arătat că din municipiul Craiova au plecat 116 persoane. În 2011, numărul emigranților a fost de 211, iar în 2014 de 173 de emigranți.

Figura 2.6 Numărul emigranților și al imigranților (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

Numărul imigranților, adică a persoanelor care au sosit în municipiul Craiova, s-a situat în cei 20 de ani post – comuniști sub pragul de 100. Excepții au fost în 2007 (103 imigranți), 2008 (115 imigranți), 2009 (104 imigranți), și 2011 (105 imigranți). În primii anii care au urmat căderii comunismului, numărul imigranților a fost nesemnificativ.

Sporul migratoriu arată pentru intervalul 1994 – 2013, doar valori negative (figura 2.7). În 1994 sporul migratoriu era de – 131 de persoane, iar în 1995 sporul migratoriu a avut o valoare de -336 de persoane, cea mai mare diferență dintre numărul imigranților și cel al emigranților. În 1998, diferența dintre numărulimigranților și cel aemigranților s-a redus la – 131, dar în anul 200 a scăzut din nou la – 232. Cea mai mică difenență dintre imigranți și emigranți a fost de – 20 de persoane, valoare înregistrată în 2008. După acest an sporul migratoriu a scăzut din nou, în 2014având valoarea de – 92 de persoane.

Figura 2.7. Sporul migratoriu (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

De asemenea, a fost calulată pentru intervalul 1994 – 2014, rata migrației nete, indice care măsoară intensitatea migrației sau a mobilității spațiale, prin raportarea volumului migrației la numărul mediu al populației (Erdeli G., 2006, p.268).

Manifestarea ratei migrației, în intervalul amintit mai sus, este marcată de oscilații profunde, valorile urcând și coborând de la an la an.

Astfel, cea mai mică valoare a ratei migrației a fost de -1,7‰ în 1995, iar valoarea maximă a fost de -0,06‰ în 2008. Observâm astfel că acest indice nu avut în niciun an din perioada analizată, valori pozitive (figura 2.8).

Figura 2.8. Rata migrației nete (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

2.5. Bilațul total al populației și tiparul regimului demografic al orașului

Definit de Erdeli G. ca „suma dintre bilanțul natural și bilanțul migratoriu al populației, într-o anumită perioadă de timp” (Erdeli G., 2006, p.248), bilanțul total din municipiul Craiova a avut în intervalul 1994 – 1999 un trend descendent. Astfel, acesta a scăzut de la 1,35‰ în 1994 la 0,35‰ în 1999. În 1996, pe fondul unei rate a migrației de -1,4‰, și al unui bilanț natural de 0,43‰, bilanțul total al populației a avul valori negative (figura 2.9). În intrevalul 2000 – 2004, bilanțul total are o tendință descendentă, scăzând de la 0,33‰, în 2000 la -1,33‰ în 2002. În 2003 bilanțul total al populației a fost de anul precedent. Spre 2004 se instalează din nou tendința descendentă a bilanțului total al populației, acesta jungând la valoare de -0,74‰.

Figura 2.9. Bilanțul total al populației în municipiul Craiova între 1994 și 2014

Între 2005 și 2009, bilanțul total al populației are un trend ascendant, valorile urcând de la 0,15‰ în 2005, la 0,89‰ în 2008.

Între 2010 și 2014, bilanțul total al populației din municipiul Craiova intră din nou pe un trend descendent, scăzând de la 0,56‰ în 2010 la -0,64‰ în 2012. În 2013, valoarea bilanțului total a urcat la 0,3‰, iar în 2014 a scăzut la -0,72‰.

3. Structurile demografice

3.1. Structura populației după vârstă și sex și durata medie a vieții

3.1.1. Piramida vârstelor și indicele de îmbătrânire demografică

Strucura populației pe grupe de vârstă și sexe materializată în reprezentarea grafică a pirmaidei vârstelor ne arată că între 1992 și 2016 au avut loc schimbări în structura populației din municipiul Craiova. Astfel, pentru 1992 forma piramidei vârstelor (figura 3.1) ne indică faptul că populația Craiovei era relativ tânără, grupele de vârstă de până în 44 de ani erau foarte bine reprezentate din punct de vedere numeric. În rândul grupei de vârstă cuprinsă între 0 și 4 ani băieții depășeau cu 367 numărul fetițelor. De altfel, până la vârsta de 19 ani numărul populației de sex masculin l-a depășit constant pe cel al populației feminine. Grupele de vârstă cuprinse între 20 și 39 de ani au fost dominate de populația feminină. În cadrul grupei de vârstă cuprinsă 20 și 24 de ani, femeile numărau 14959 de persoane, iar bărbații 13165 de persoane, constanându-se o diferență de 1794 de persoane în defavoarea populației masculine. Grupele de vârstă cuprinse între 35 și 49 au fost dominate de populația masculină.

Calcularea proporției deținute de populația vârstnică în cadrul populației totale a municipiului Craiova în 1992, respectiv a indicelui de îmbătrânire demografică ne indică valoarea de 6,65%.

Figura 3.1 Piramida vârstelor – Craiova, 1992 (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

În 1996 piramida vârstelor (figura 3.2), nu își schimbă foarte multe configurația față de anul 1992, în cadrul structurii populației pe grupe de vârstă corespunzătoare anului 1996 predominând populația de vârstă mijlocie, dar și tinerii. Un aspect intersant este că între 1992 și 1996 indicele de îmbătrânire a populației a crescut cu un procent, de la 6,65% cât era în 1992 șa 7,65% în 1996.

În 1996, ponderea tinerilor cu vârsta de până în 15 ani era de 20,18%, iar a vârstnicilor era de 7,65%

Figura 3.2 Piramida vârstelor – Craiova, 1996 (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

Piramida vârstelor pentru anul 2000 ne arată că atât bărbații cât și femeile dintr-o anumită grupă de vârstă, abia ating pragul de 15.000 de persoane (figura 3.3). Grupele de vârstă de 0-4 ani și 5-9 ani, care în 1996 depășeau pentru fiecare gen pragul de 5000 de persoane/gen se comportă din punct de vedere numeric aproximativ la fel, existând totuși un ușor deficit pentru anul 2010. Grupa de vârstă 35-39 de ani este într-un deficit demografic față de restul grupelor din sectorul mijlociu al piramidei. Vârful piramidei vârstelor din anul 200 este extrem de îngust, semn că la nivelul grupelor de vârstă de peste 70 de ani, mortalitatea a avut valori ridicate în anii de până în 2000.

Figura 3. 3. Piramida vârstelor – Craiova, 2000 (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

În 2010, observăm că baza piramidei vârstelor (figura 3.4) se îngustează foarte mult, semn că natalitatea din ultimii 15 ani a avut valori foarte mici, iar în momentul în care tinerii din 2010 vor intra pe piața muncii, ei nu vor reuși să satisfacă din punct de vedere numeric cerințele de pe această piață. De asemenea, populația de vârstă mijlocie – spre vârstnică, care urmează să intre în regimul persoanelor pensionare se vor confunta cu o problemă majoră, forță de muncă activă și ocupată urmând urmând să suporte un număr mult prea mare de pensionari.

Ponderea pe care o aveau persoanele vârstnice în structura populațiie pe grupe de vârstă era de 11,30%. Femeile de peste 65 de ani dețineau un procent de 6,58%, iar bărbații vârstnici aveau o pondere de 4,72% în totalul populației din anul 2010.

Tinerii de până în 15 ani dețineau în anul 2000 un procent de 12,65% din totalul de 312.337, atât cât număra populația municipiului Craiova în 2010.

Figura 3.4 Piramida vârstelor – Craiova, 2010 (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

Tot în acest studiu am întocmit și piramida vârstelor pentru anul 2016 (figura 3.5) pentru a vedea dacă situația din 2010 a fost remediată, în sensul că natalitatea ar fi cunoscut o creștere. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Se întâmplă astăzi fenomenul anticipat la analiza pirmaidei vârstelor din 2010, adică vârful piramidei este mai lat, semn că vârstnicii au crescut numeric față de acum șase ani, iar presiunea asupra sistemului de pensii este mai ridicată.

În 2016, ponderea tinerilor de până în 15 ani în structura pe grupe de vârstă a populației este de 12,915, iar a vârstnicilor de 13,77%. Populația cu vârsta cuprinsă între 16 și 64 de ani, deține o pondere de 73,31%. Aceasta este și populația care este aptă de muncă, iar ponderea pe care o deține în totalul populației arată că poate suține economic celelalte clase de persoane, adică tinerii și vârstnicii. Dar, orașul nostru nu se auto-guvernează, iar plata impozitelor efectuată de către activii din grupa de populație mijlocie, trece mai întâi prin aparatul de stat, după care este distribuit la nivel de țară.

Figura 3.5. Piramida vârstelor – Craiova, 2016

(Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

Pentru a evalua gradul de îmbătrânire a populației din municipiul Craiova în perioada post-comunistă, am calculat indicele de îmbătrânire demografică pentru fiecare an din perioada 1992 – 2016. Acest indice a fost calculat prin împărțirea populației cu vârstă mai mare de 65 de ani la populația tânără, cu vârsta de până în 14 ani.

Reprezentarea grafică a indicelui de îmbătrânire a populației (figura 3.6) arată că în 1992, valoarea acestui indice era de 27,45%, cea mai mică valoare din intervalul de timp analizat. După acest an, indicele de îmbătrânire a populației a avut o tendință de creștere, iar pe măsură ce ne apropiem de anul 2016 constatăm faptul că populația municipiului Craiova a intrat într-unproces de îmbătrânire demografică. Astfel, în anul 2016, indicele de îmbătrânire a populației indică valoarea de 106,72%.

Figura 3.6. Indicele de îmbătrânire a populației în municipiul Craiova între 1992 și 2016

3.1.2. Indicele de feminizare a populației

Structura pe sexe poate fi evaluată prin raportarea numărului total de femei la numărul total al bărbaților, calculând astfel indicele de feminizare a populației sau raportul de feminitate (Erdeli G., 2006).

Calcularea indicelui de feminizare a populației din municipiul Craiova a fost efectuată pentru perioada 1992 – 2016 (figura 3.7). Rezultatele obținute arată că în întreg intervalul de timp supus analizei, numărul femeilor l-a depășit pe cel al bărbaților, iar tendința, începând cu 1992 și până în prezent, a fost de mărire a ecartului dintre populația de sex feminin și cea masculină.

Astfel, în 1992 în municipiul Craiova raportul femei/barbați era de 104/100. În 2016 acest raport este de 111 femei la 100 de bărbați, aceata fiind cea mai mare diferență dintre cele două sexe.

Numărul mai mare al femeilor în raport cu cel al bărbaților poate fi explicat de valorile mai ridicate ale mortalității masculine, care au desfășurat munci fizice mai solicitante decât femeile, sau a bolilor cauzate de consumul de alcool și tutun. De asemenea, mișcarea migratorie a populației masculine a fost mai intensă decât cea a femeilor.

Figura 3 .7. Evoluția indicelelui de feminizare a populației (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

3.2. Structura etnică a populației

În anul 2002, datele statistice indicau pentru municipiul Craiova o structură etnică constituită din 96,6% români, 3,1% din rromi, maghiari (0,07%), greci (0,06%), italieni (0,06%) și germani (0,06%), Aceste comunități etnicie (exceptând românii), erau singurele comunități cu peste peste 100 indivizi. Procente mai mici dețineau și sârbii (0,01%) și ucrainienii 0,01%).

În 2011 structura etnică a populației din municipiul Craiova era formată din mai multe grupuri etnice printre care: români, maghiari, rromi, ucrainieini, germani, turici, ruși – lipoveni, sârbi, bulgari, greci, italieni, evrei polonezi, ceangăi, și macedoneni. În rândul acestora predominau etnicii români cu 241.176 de persoane (figura 3.7). Pe locul al II-lea se situa minoritatea etnică a rromilor. Acesată minoritate este localizată cu precădere la periferia orașului, mai ales în Cartierele Romanești și Popoveni.

Figura 3.7. Structura etnică 2011

3.3. Structura confesională a populației

Structura confesională din anul 2002, arăta că 97,98% din populația municipiului Craiova era de religie ortodoxă. De asemenea, în reședința județului Dolj mai existau și credincioși baptiști (0,09%), penticostali (0,15%), adventiști de ziua a 7-a, romano – catolici (0,42%) și creștini după Evanghelie. Celelalte religii însumai un procent de 0,795% (figura 3.).

Figura 3.8 Structura confesională în municipiul Craiova în 2002

În 2011, datele statistice arată că ponderea ortodocșilor în structura populației a fost de 99,15%, în creștere cu 2,07% față de anul 2002. Celelalte religii s-au menținut la valori mici, și chiar au înregistrat scăderi față de precedentul recensământ (figura 3.8).

Figura 3.9 Structura confesională în municipiul Craiova în 2011

3.4. Structura economică a populației

Structura economică este un indicator social – economic care exprimă distribuția spațială pe activități economice (Iordache Costela, 2009, p. 102). Altfel, spus, structura economică a populației inventariază numărul persoanelor active sau inactive, numărul persoanelor aflate în șomaj, distribuția populației active pe sectoare de activitate ale economiei, sau raportul de dependență economică.

În primă fază am evaluat evoluția numărului de salariați din municipiul Craiova între 1991 și 2014. Institutul Național de Statistică precizează că salariații sunt persoane ocupate, care sunt luate în considerare pentru a calcula numărul persoanelor active. Mai precis salariatul – „este considerată acea persoană care-și exercită activitatea pe baza unui contract de muncă într-o unitate economică sau socială – indiferent de forma ei de proprietate – sau la persoane particulare, în schimbul unei remunerații sub formă de salariu, în bani sau în natură, sub formă de comision etc.” (http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=FOM104D).

Figura 3.10. Evoluția numărului de salariați din municipiul Craiova între 1991 și 2004

Cel mai mare număr de salariați din perioada post-comunistă, ținând cont de datele disponibile, s-a înregistrat în 1991 și a fost de 143.877 de salariați. Din acest an și până în prezent, numărul de salariați din municipiul Craiova a început să scadă în mod vertiginos, dar scăderea cea mai accentuată s-a produs între din 1991 și până în 1994, când numărul de salariați a scăzut brusc, cu 21.609. Această scădere a fost cauzată de schimbarea regimului politic, în care statul suținea companiile importante, deci a tipului de proprietate. De exemplu, în municipiul Craiova funcționa uzina de locomotive Electroputere, care în cei 50 de ani de funcționare sub comunism a construit 1400 de locomotive Diesel-electrice și aproape 1000 electrice, iar numărul de angajați ajunsese în 1989 la 13.000. Aceasta uzină a fost trecută în 1991 în societate pe acțiuni, iar Electroputere a intrat într-un proces de restructurare care a constat, în cea mai mare parte, în concedieri masive de personal. În 1992 Electroputere a scos pe piață ultima locomotivă electrică, după care, muncitorii s-au ocupat numai de reparații și întreținerea locomotivelor (http://www.electroputere.ro/ro/scurt-istoric).

Între 1998 și 2004, numărul de salariați a continuat să scadă, dar scăderea nu a mai fost atât de bruscă precum a fost în intervalul analizat mai sus. Această scădere a numărului de salariați a fost pusă pe seama neadaptării marilor companii din oraș la cerințele de pe piața națională și internațională. Concurența cu marile companii occidentale de profil (aeronautic, auto etc.), și costurile mari cu salariile, au generat proceduri discrete de restructurări. Astfel, în 2004, numărul salariaților din municipiul Craiova ajunsese la 91.147, valoarea minimă din perioada post comunistă.

Din 2005 începe o ușoară creștere a numărului pe salariați din municipiul Craiova, această creștere la 106.382 de salariați în 2008. Creșterea este pusă pe seama venirii în orașul nostru a unor companii din domeniul IT, așa cum sunt Hella, IT Six Global Service, sau Pirelli.

Totuși, din 2008 și până în 2014, numărul salariaților a scăzut până la 92.423.

În măsura datelor disponibile pe site-ul official al Institutului Național de Statistică, am evaluat și numărul persoanelor active, iar între 2010 și 2014 populația activă din municipiul Craiova a cunoscut o evoluție descendentă, numărul persoanelor active scăzând de la 101.018 persoane în 2010, la 94.784 de persoane active în 2011 (figura 3.11).

Figura 3.11 Numărul persoanelor active în municipiul Craiova între 2010 și 2014

Un fapt interesant este că datele statistice din 2002, obținute în urma recensământului general al populației arată că populația activă din municipiul Craiova numărau 126.580 de persoane. Consemnăm astfel o scădere de 25.562 de persoane.

În măsura în care datele sunt disponibile, am putut să calculăm și rata de activitate a populației din municipiul Craiova între 2010 și 2014 (figura 3.12). Valorile obținute artă că în 2010, rata de activitate (calculată prin împărțirea populației active din fiecare an la numărul de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani și înmulțirea cu 100 pentru o redare procentuală), a fost de 42,54%, iar în anul imediat următor această rată a scăzut la 40,06%. În 2012, rata de activitate a crescut din nou, atingând valoarea de 40,72%, iar în 2013 și 2014 a depășit valoarea de 41% (41,34% în 2013 și 41,79% în 2014).

Figura 3.12. Rata de activitate în municipiul Craiova între 2010 și 2014

Pentru municipiul Craiova am evaluat și rata șomajului, pe care Institutul Național de Statistică o definește ca pe un raport între numărul șomerilor și populația activă civilă (http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=SOM103A).

În 2002, rata șomajului din municipiul Craiova era de 13,70%, pentru că în anul respectiv populația activă număra 126.580, iar numărul brut de șomeri era de 17.344 de persoane.

În 2010, rata șomajului din municpiul Craiova ajunsese la valoarea de 7,65% (figura 3.12), iar după un an a scăzut la 4,48%. În 2012, rata șomajului s-a menținut la valori mici (4,61%), însă în 2013 s-a apropiat de valoare de 5% (4,99%). În 2014, rata șomajului a scăzut până la 3,57%. Din păcate, datele statistice pentru anul current lipsesc, și nu putem să concluzionăm că tendința ratei șomajului este în scădere și în 2016.

Figrura 3.12 Rata somajului în municipiul Craiova între 2010 și 2014

În ceea ce privește distribuția salariaților pe sectoare de activitate, în 1999, un procent de 39,09% din persoanele ocupate din municipiul Craiova lucrau în industrie. Un procent de 21,59% din populația activă și ocupată era angajat în activitățile comerciale (figura 3.). În sectorul energiei electrice și termice erau angajați 9,19% din salariații înregistrați în municipiul Craiova. De asemenea, 8,84% dintre salariați lucrau în construcții, iar 6,16% în sistemul de sănătate și asistență socială.

Figura 3.13.Forța de muncă pe domenii de activitate 1999 (Sursa:http://www.primariacraiova.ro/ro/despre-craiova/date-statistice.html)

Conform datelor înregistrate la recensământul din 2002, populația activă a municipiului Craiova genera o rată de a activitate de 42,4%, și spre deosebire de situația la nivel regional, mai scăzută în mediul rural. Structura populației pe sectoare de activitate era următoarea 1,67% în agricultură, 39,82% în industrie și 58,51% în cel terțiar, valori care relevă o economie relativ bine dezvoltată, cu un sector al serviciilor puternic (figura 3.14).

Structura populației ocupate pe sectoare de activitate a înregistrat modificări din 1992 și până în 2002. La nivelul municipiului a crescut populația ocupată în agricultură (cu 5,6%) și în servicii (cu 15,7%) și a scăzut în industrie (cu 17,2%). Pe lângă agricultură, creșteri ale populației ocupate au mai avut loc în activități terțiare precum finanțe-bănci, administrație publică (dublarea numărului angajaților), sănătate și învățământ. Scăderile au afectat puternic industria, în speță cea prelucrătoare, dar și sectorul construcțiilor, transporturilor și telecomunicațiilor.

Figura 3.14.Structura populatiei ocupate pe sectoare de activitate (%) in anul 2002

În 2007, cei mai mulți dintre aceștia, adică 37,54% , lucrau în industrie. Un procent de 26,61% lucrau în domeniul comerțului și a turismului, 16,24% în alte domenii din sectorul serviciilor, 10,43% lucrau în domeniul construcțiilor. În sectorul cercetării – dezvoltării și high-tech lucrau 7,64% din persoanele ocupate din municipiul Craiova. Un procent de 1,55% din salariați lucrau în domeniul agriculturii, în care este cuprinsă și piscicultura.

Figura 3.14 Distribuția numărului de salariați pe firme active – municipiul Craiova 2007

(Sursa: Planul Integrat de dezvoltare urbană pentru polul de creștere Craiova)

În măsura datelor disponibile am calculat și indicele de dependență economică a populației, care este un raport între populația inactivă și neocupată pe de-o parte și populația inactivă pe de altă parte (Popescu Liliana, 2009).

În 2002 valoarea indicelul de dependență economică era de 1098‰, iar în 2011 valoarea acestui indice a crescut la 1069,5‰.

3.5. Structura populației în funcție de starea civilă

Structura populației în funcție de starea civilă în municipiul Craiova a fost pusă în evidență prin calcularea ratei nupțialității și a ratei divorțialității. Cele două rate arată frecvența căsătoriilor și a divorțurilor în cadrul unei populații.

Erdeli G., (2006), definește nupțialitatea ca pe „intensitatea sau frecvența evenimentului demografic al căsătoriei în sânul unui populații su subpopulații. Se măsoară cu ajutorul diferiților indicatori demografici (rata de nupțialitate)” (Erdeli G., 2006, p 262).

Conform Istitutului Național de Statistică, căsătoria reprezintă uniunea liber consimtită între un barbat și o femeie, încheiată în condițiile legii (http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=POP210D).

Numărul căsătoriilor din municipiul Craiova a avut o evoluție oscilatorie în intervalul 1992 – 2014. În 1992, treceau pragul casei căsătoriilor 2323 de cupluri care își legalizau statutul social. Acest număr corespunde unei rate a nupialității de 7,56%ₒ.

Modul în care se manifestă în timp rata nupțialității influențează rata natalității

Figura 3.15. Rata nupțialității – Craiova (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

Eurosat definește rata divorțialității ca fiind „raportul dintre numărul divorțurilor din timpul unui an și numărul mediul al populației din anul respectiv. Valoarea se exprimă în promile.” (http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Glossary:Divorce_rate).

Desfacerea legală a căsătoriilor a generat în intervalul 1992 – 2014 valori ale ratei divorțialității care au oscilat între 2,62%ₒ și 0,37%ₒ (figura 3.16). Cea mai mare valoare s-a înregistrat în anul 1994, când în municipiul Craiova s-au înregistrat 816 divorțuri. După 1994 rata divorțialității a avut o tendință descendentă până în anul 2006 când a fost atinsă valoare de 0,38%ₒ, corespunzătoare unui număr de 119 divorțuri. Însă, în anul imediat următor rata divorțialității a crescut până la 1,44%ₒ, adică până la 453 de divorțuri. În 2010, s-au înregistrat 115 de dosare de divorț soluționate prin exprimarea divorțului, iar rata divorțialității din municipiul Craiova a atins pragul minim de 0,37%ₒ. Din 2010 și până în 2014 rata divorțialității a manifestat o tendință ascendentă.

Figura 3.16. Rata divorțialității – Craiova (Sursa date: http://statistici.insse.ro/shop/)

3.6. Structura populației în funcție de gradul de instrucție

Între 1992 și 2014 numărul populației școlare a avut o tendință descrescătoare (figura 3.17). Dacă în 1992 erau înregistrate 92332 de persooane care frecventau cursurile unei instituții de învățământ, în 2014 numărul acestora a scăzut la 74775. Valoarea cea mai pare a populațieișcolare a fost înregistrată în 2007 și a fost de 93118. În 2013 s-a înregistrat cel mai mic număr de persoane care frecventau cursurile unei instituții de învățământ (70403).

Figura 3.17 Numărul populatiei școlare în municipiul Craiova între 1992 și 2014

Distribuția populației școlare pe cicluri de școlarizare artă că în 1992 un procent de 79% din aceasta era încadrată ca „elevi înscriși în învățământul preuniversitar”. Un procent de 14% era reprezentat de studenți, iar 7% erau copii înscriși la grădiniță. În anul 2000 ponderea elevilor înscriși în învățământul primar, gimnazial și liceal a scăzut la 64%, dar a crescut numărul studenților în cadrul populației școlare, ajungând la un procend de 28%. Ponderea copiilor din grădinițe și creșe se păstrează la 7%.

Figura 3.18 Ponderea deținută de fiecare categorie de populație școlară din tottal – Craiova

În 2008 se accentuează scăderea populației școlare încadrate ca elevi, aceștia deținând doar 51% din totalul populației care frecventa instituțiile de învâțământ. Această scădere a fost cauzată și de valorile mici ale natalității, care nu a mai generatpopulație școlară ca în anii precedenți.

Ponderea studenților a crescut în anul 2000 la 41%, iar a copiilor din grădinițe și creșe la 8%.

În 2014 ponderea elevilor a crescut față de 2008 cu 13%, ajungând la 64%. Datele statistice arată că ponderea studenților înscriși la licență a ajuns la 25%, scăzând față de anul 2008.

Recensământul din 2011 arăta că în municipiul Craiova, în structura populației în funcție de gradul de educație (figura 3.19), 27,94 % erau liceeni, 22,45% erau încadrați în înățământul superior, 10,05% în învățământul gimnazial, 8.89% în învățământul profesional și 5,095 în cel primar. De asemenea, datele statistice semnalau ți un procent de 0,25% de persoane analfabete, din care 287 erau bărbați și 477 femei.

Figura 3.19. Populația stabilă cu vârsta de peste 10 ani în funcție de gradul de educație – municipiul Craiova, 2011 (Sursa: http://www.ecoduri.com/recensamantul-populatiei/dolj/Craiova.php#statistici_demografice)

4. Riscul demografic din municipiul Craiova

Conform lui Erdeli G. (2006), riscul demografic reprezintă ” posibilitatea obiectivă ca o persoană dintr-o populației sau subpopulație, să sufere un anumit eveniment demografic. În acest scop, populația trebuie riguros delimitată în grupuri omogene, capabile să suporte evenimentul respectiv: naștere, deces, trecere din populație inactivă în populația activă, din populația unei clase școlare în populația clasei imediat următoare etc.” (Erdeli G, p.270).

În 2013 Cioanca Lia-Maria evalua riscul demografic în Munții Bârgăului, iar factorii pe care autoarea îi lua în calcul pentru a evalua acestui risc erau:

„- structura populației pe grupe de vârstă – întrucât mortalitatea și morbiditatea diferă de la o grupă de vârstă la alta, analiza structurii populației pe grupe de vârstă este utilă în proiectarea politicilor sanitare, a serviciilor medicale, nefiindu-ne indiferent câte unități pentru îngrijirea vârstnicilor sau a copiilor sunt într-un anumit teritoriu. Îmbătrânirea populației, supra-mortalitatea masculină și creșterea speranței de viață la femei, sunt două elemente care determină creșterea proporției femeilor în rândul populației de 65 de ani și peste.

mișcarea naturală a populației, care dă practic cele mai multe informații, într-un pachet sintetic de indicatori, asupra valorii de sănătate, deoarece, natalitatea și mortalitatea sunt direct legate de sănătatea unei colectivități. Rata natalității scăzute afectează și creșterea economică, din acest motiv pe plan economic și politic se iau măsuri de încurajare a natalității pentru a preveni o posibilă criză pe piața forței de muncă. Se observă de asemenea, că rata natalității este mai scăzută în zonele slab dezvoltate, mai sărace, un motiv ar fi că pentru unele familii, indemnizația pentru creșterea copilului reprezintă unicul venit.

rata brută de mortalitate – politicile de prevenire a mortalității includ creșterea standardului de viață și a calității asistenței medicale, scăderea poluării mediului și conștientizarea necesității medicinii preventive. Nivelul ridicat al mortalității, împreună cu produsul evoluțiilor combinate ale natalității și migrației externe conduc la un declin demografic și dezechilibre în structura pe vârste a populației” (Cioanca Lia-Maria, 2013).

Ghețău V., în 2007, preciza că singura cale de evitare a derapajului demografic este relansarea natalității.

În municipiul Craiova elementele demografice care pot genera schimbări în structura populației scăderea natalității, ca urmare a scăderii ratei feritilității, și creșterea mortalității. Riscul demografic generat de valorile mici ale natalității și mari ale mortalității, pe care îl înfruntă municipiul Craiova, poate avea următoarele consecințe:

desființarea unor școli pentru că populația școlară este în scădere ca urmare a valorilor mici ale ratei natalității;

scăderea prețului pe piața imobiliarelor pentru că într-un plin proces de declin demografic, această piață se poate confrunta cu o inflație, oferta fiind mai mare decât cererea;

mai puține facilități sportive pentru copii;

deficit pe piața muncii;

În Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Polul de Creștere Craiova este evaluat riscul demografic și disfuncționalitățile generate de acesta. Astfel: „evoluția structurii populației pe grupe de vârstă din municipiul Craiova, indică apariția unui proces lent, dar constant de îmbătrânire demografică cu implicații negative pentru economie și societate. Valorile scăzute a natalitații, contribuie în mod direct la reducerea ponderii populației tinere”(http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/7452.pdf).

Tot în Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Polul de Creștere Craiova se preciza că: „pe segmentul evoluției numerice a populației, potențialele riscuri care și-ar putea face simțite efectele ar fi cele legate de creșterea într-un ritm accelerat al populației sau, dimpotrivă, de diminuarea accentuată a numărului de locuitori dintr-un spațiu dat. Cel puțin pe termen mediu, asemenea evoluții ce ar putea genera stări de criză socială sunt puțin probabile, însă pe termen lung nu este exclus ca diminuarea numărului de locuitori, coroborată cu modificarea substanțială a structurii grupelor majore de vârste să se constituie într-o problemă pentru a cărei ecuație ar fi greu de găsit soluții în prezent.

Pentru prevenirea unor potențiale riscuri demografice ar fi necesară o strategie politico-socială coerentă la nivel național, capabilă să stopeze nu atât declinul demografic, cât mai ales îmbătrânirea demografică și dezechilibrele profunde ale grupelor majore, dezechilibre nenaturale – în fapt, consecințe ale unor politici demografice neinspirate ale perioadelor precedente.

Riscurile potențiale ale evoluției indicatorilor mișcării naturale și migratorii a populației sunt în bună măsură analoage celor amintite în legătură cu evoluția numerică, cu sublinierea subsidiară că pentru a preveni dezechilibrul dintre grupele majore de vârste, elementul esențial al cărui mod de manifestare ar fi de urmărit ar fi cel al natalității care a ajuns să înregistreze valori destul de reduse pentru asigurarea în viitor a unor structuri demografice armonioase.

Dezechilibre evidente în structura pe grupelor de vârstă – procesul de îmbătrânire demografică, adică modificarea structurii populației pe vârste în favoarea celor de vârstă înaintată, ca tendință de lungă durată, în paralel cu scăderea grupei de vârstă tinere, constituie un fenomen cu profunde implicații economice și sociale. Acesta poate determina o presiune puternică asupra populației active care ar duce la creșterea indicelui de dependență, fenomen care poate fi perceput de individ doar într-o formă indirectă – pentru cel inactiv sub forma unei incapacități a societății de a-i asigura un nivel de trai decent, iar pentru cel activ sub forma stagnării calității vieții. Dacă avem în vedere faptul că o populație se consideră tânără, atunci când grupa vârstnicilor nu depășește 7% din populația totală, se află în proces de îmbătrânire, când valorile se încadrează între 7 și 12%, și este deja îmbătrânită, la valori peste această limită, putem concluziona următoarele: la nivelul întregii regiuni considerate, populația a intrat într-un proces de îmbătrânire; pragul îmbătrânirii demografice a fost cu mult depășit în mediul rural, în anumite situații numărul vârstnicilor depășind celelalte grupe de vârstă.

Dezechilibre evidente în structura pe sexe – feminizarea populației, ilustrată de indicele de feminitate, respectiv numărul de femei la 100 de bărbați, constituie un fenomen cu implicații socio-economice profunde în ceea ce privește constituirea familiilor și reproducerea populației și asigurarea forței de muncă specifice” (http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/7452.pdf).

Șoșea, Cristina, în 2014, în lucrarea Tiparul schimbărilor demografice în Craiova și periferiile sale – agent cauzal sau catalizator în creșterea urbană? Menționa că analiza demografică structurală a municipiului Craiova indică un declin demografic pronunțat de după 1990 și tot aceeași autoare preciza că: „potențialul demografic exprimă forța motrice internă a urbanului și reprezintă un factor decisiv în cadrul transformărilor teritoriale pe care le traversează orașul post-comunist contemporan în contextul mobilității crescânde și a schimbării raporturilor centru-periferie” (Șoșea, Cristina, 2014).

Concluzii

În prima parte a lucrării am prezentat cadrul natural peste care este amplasat municipiul Craiova, iar faptul că se află pe malul stîng al Jiului, într-o zonă cu temperaturi medii anuale de 10-11șC îi conferă condiții ideale pentru continuitatea locuirii.

Municipiul Craiova est cel mai important centru urban din Regiunea de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia, fiind considerat oraș de rangul I, și având cea mai mare populație dintre orașele întregii regiuni. De altfel, în întreaga perioadă de după comunism, Craiova s-a impus ca un pol de atracție pentru populația din regiunile limitrofe.

Această lucrare analizează modificările survenite în perioada post-comunistă în structura populației din municipiul Craiova.

Aflat într-o nouă paradigmă politică, municipiul Craiova s-a confruntat cu schimbări drastice în anumite segmente ale populației. Primul segment la care ne referim aici este cel cantitativ. Vorbim, astfel, despre o descreștere a numărului de locuitori, pentru că în noul regim nu mai era încurajată politica pronatalistă, iar „emanciparea ” femeilor și posibilitatea ca ele să renunțe la sarcină după propria voință, a generat rate mici ale natalității, care în timp s-au observat în scăderea numărului de locuitori.

Analiza transformărilor care au survenit în structura populației din municipiul Craiova s-a realizat pe baza datelor puse la dispoziție online de către Institutul Național de Statistică. Cea ce ne-am propus să analizăm s-a referit la dinamica naturală a populației, la structurile demografice, și la riscul demografic din municipiul Craiova

Transformările care au survenit în structura populației municipiului Craiova în ultimii 26 de ani, începând cu 1990 și până în 2016, sunt următoarele:

scăderea numărului de locuitori și instalarea procesului de declin demografic;

scăderea ratei natalității;

creșterea ratei mortalității

creșterea sporului migratoriu;

îmbătrânirea populației;

creșterea indicelui de feminizarea;

scăderea populației școlare;

risc demografic ridicat.

Pentru ca natalitatea din municipiul Craiova să poată fi ținută sub control se impun măsuri legislative extrem de elastice, care să ducă la realizarea unei rate a natalității de aproximativ 20‰, care să garanteze dezvoltarea umană durabilă. Această idee era lansată de Băbeanu M., în 2004, în lucrarea Sănătatea populației, capital uman și dezvoltarea umană durabilă în România.

În structura etnică nu au avut loc transformări spectaculoase, românii rămânând predominanți, iar structura confesională a fost dominată de către credincioșii ortodocși.

În anii pentru care am calculat indicele de dependență economică, acesta s-a situat în jurul valorii de 1000.

Municipiul Craiova este o așezare urbană care se poate confrunta cu diverse probleme demografice, materializate în principal în îmbătrânirea populației. Dar, prin adoptarea unor politici de relansare demografică, pot fi corectate eventualelle probleme. De exemplu, contracarearea procesului de îmbătrânire demografică se poate face prin creșterea ratei natalității.

Bibliografie

Avram S., (2010), Istoricul dezvoltării urbane a municipiului Craiova între 1820-1990, Geographica Timisiensis, vol. 19, nr. 1, 2010 (pp. 173-188 );

Băbeanu M., Moldoveanu Adriana, (2004), Sănătatea populației, capital uman și dezvoltarea umană durabilă în România, Editura Universitaria, Craiova.

Bădiță, Amalia (2013). Urban territorial dynamics and socio-economic changes in Craiova city. Forum geografic, XII(2), 171-177. doi:10.5775/fg.2067-4635.2013.199.d

Cioanca, Lia-Maria (2013), Fenomene geografice de risc în Munții Bârgăului – rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj – Napoca;

Erdeli G., Dumitrache Liliana, (2006), Geografia populației, Editura Corint, București;

Ghețău, V. (2007). Declinul demografic și viitorul populației României. O perspectivă din anul 2007 asupra populației României din secolul 21, Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice, Centrul de Cercetări Demografice „Vladimir Trebici”, Edit. Alpha MDN, Buzău.

Ielenicz M., (2007), România – Geografie Fizică, Climă, ape, vegetație, soluri, mediu, Editura Universitară, București;

Iordache, Costela, (2009). Geografia populației și așezărilor umane din România, Editura Universitaria, Craiova;

Marinescu I., (2006), Disfuncționalitățile mediului urban – Studiu de caz: Municipiul Craiova, Edit. Universitaria, Craiova.

Popescu (Trușcă), Liliana Sonia (2009). Orașele din Oltenia. Dinamica fenomenelor geodemografice (rezumatul tezei de doctorat), Universitatea din București, Facultatea de Geografie;

Șoșea (Mara), Cristina, (2010), Historical landmarks regarding the spatial evolution of Craiova municipality, Analele Universității din Craiova. Seria Geografie (The Annals of the University of Craiova. Series Geography), XIIIth vol., Universitaria Publishing House, p. 125-135;

Șoșea, Cristina (2013), A conceptual viewpoint on the urban periphery. Craiova, Romania as a case study, în Revista Forum Geografic – Studii și cercetări de geografie și protecția mediului, vol. XII (2), http://forumgeografic.ro/2014/1691/, doi:10.5775/fg.2067-4635.2013.222.d, ISSN 1583- 1523, p. 187-193, EBSCO database

Șoșea, Cristina (2014), Tiparul schimbărilor demografice în Craiova și periferiile sale – agent cauzal sau catalizator în creșterea urbană? Forum geografic. Studii și cercetări de geografie și protecția mediului Volume XIII, Issue 1 (June 2014), pp. 101-109 (9) http://dx.doi.org/10.5775/fg.2067-4635.2014.210.i

Șoșea, Cristina (2014), Mutații recente în structura socio-economică a populației județului Dolj. Diferențieri pe sexe Forum geografic. Studii și cercetări de geografie și protecția mediului Volume XIII, Issue 2 (December 2014), pp. 219-229 (11) http://dx.doi.org/10.5775/fg.2067-4635.2014.169.d

***Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a Rețeaua de localități;

*** (2002), Recensământul general al populației și locuințelor, Institutul Național de Statistică, București.

***http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Glossary:Divorce_rate

***https://iuliapoenaru.cartodb.com/viz/2b8d7f54-c369-11e5-bb11-0e5db1731f59/embed_map)

***http://www.metropolacraiova.ro/ro/ce-este-zona-metropolitana/

http://museum.ici.ro/oltenia/dolj/romanian/istoria_orasului_craiova.htm

***https://weather-and-climate.com/average-monthly-Rainfall-Temperature-Sunshine,craiova,Romania

***www.insse.ro/cms/files/siruta/Metodologie.doc

***http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/7452.pdf

Violette Ray etall, Atlasul României, Edit. Enciclopedia RAO, 2006

*** Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Polul de Creștere Craiova (http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/7452.pdf)

*** Studiu de Istorie Urbană, http://www.primariacraiova.ro/pozearticole/userfiles/files/01/12155.pdf

***http://www.mdrl.ro/printeaza.php?p=598

*** http://chartae-antiquae.cz/en/maps/34332

*** https://www.openstreetmap.org/#map=13/44.3166/23.8149

*** http://landsat.usgs.gov/Landsat_Search_and_Download.php