Prof. Univ. Dr. Ștefan Iordache Absolvent: Dumitrescu L. Andreea BUCUREȘTI 2016 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE Domeniul:… [302733]
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie
LUCRARE DE LICENȚĂ
Îndrumător științific :
Prof. Univ. Dr. Ștefan Iordache
Absolvent: [anonimizat]
2016
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
Domeniul: Geografie
Programul de studii: Meteorologie-Hidrologie
CLIMA ORAȘULUI BUȘTENI
Îndrumător științific:
Prof. Univ. Dr. Ștefan Iordache
Absolvent: [anonimizat]
2016
CUPRINS
INTRODUCERE
Clima României, a regiunilor și localităților acesteia a constituit, datorită diversității și influenței deosebite pe care o [anonimizat]: transporturi, agricultură sau alte ramuri de bază ale economiei. [anonimizat], cu ajutorul acestor studii. [anonimizat], [anonimizat]. Climatologia, ca ramură a [anonimizat].
[anonimizat] m-au determinat să aleg o astfel de temă. Printre studiile generale din această categorie la care făceam referință și la care am apelat se numără: Clima României (2008), a [anonimizat], [anonimizat], Clima României (2004), [anonimizat]. Geografie fizică. Climă, ape, vegetație, soluri, mediu (2007), al reputatului autor Mihai Ielenicz. [anonimizat] a altor studii dedicate acestei teme, a fost necesară pentru fixarea cadrului general în care se desfășoară clima orașului Bușteni. [anonimizat], culese de la nivelul orașului Bușteni am accesat o [anonimizat], care oferă date climatice pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp.
Printre acestea se poate enumera în primul rând http://www.meteoromania.ro/anm/ [anonimizat]://www.meteoblue.com, http://www.meteoromania.info sau http://www.accuweather.com.
Așadar, [anonimizat], renumită stațiune balneoclimaterică a Văii Prahovei. Prin poziția pe care o [anonimizat]. [anonimizat], de exemplu.
[anonimizat] a problematicii a fost gândită în felul următor: două părți teoretice (capitolele unu și doi) în care voi face referire la aspectele de bază care se studiază și se analizează în cadrul unei lucrări despre climă. Astfel, capitolul unu face referire la cei patru factori genetici ai climei: radiativi ([anonimizat], [anonimizat], radiația efectivă și bilanțul radiativ), cei dinamici (circulația generală a atmosferei, tipuri de circulații în zona Bușteni), factorii fizico-geografici (așezarea geografică, relieful, hidrografia, vegetația și solurile) precum și factorii antropici. Pentru capitolul doi: Particularitățile principalelor elemente climatice, sunt analizate și prezentate: temperatura aerului (anuală, maxime și minime absolute, amplitudinea termică, frecvența zilelor cu temperaturi caracteristice), precipitațiile, umezeala atmosferică, nebulozitatea, durata de strălucire a Soarelui, vânturile și fenomenele atmosferice de risc (ceața, bruma, poleiul, chiciura, zile cu ninsoare, solul acoperit cu zăpadă și fenomene orajoase), în timp ce, în cadrul capitolului trei (partea practică), Topoclima Municipiului Bușteni voi analiza concret aspectele concrete legate de clima orașului Bușteni: factorii de influență cu caracter constant (materiale de construcție, profilul orașului, spațiile verzi, sistemul de canalizare), cei cu caracter variabil (încălzirea artificială, impurificarea), apoi radiația solară, temperatura, umezeala, nebulozitatea și mișcările aerului în oraș, pentru ca, o parte specială a acestui capitol să fie dedicată influenței climei asupra orașului.
Stațiunea climaterică Bușteni este indicată în cure de astenie, debilitate, surmenaj fizic și intelectual, hipertiroidie, rahitism la copii, anemii, după pleurezii și pneumopatii virotice, de asemenea, reprezintă un punct important în cadrul turismului montan și al sporturilor de iarnă. Cunoașterea, în esență, a elementelor climatice ce caracterizează zona orașului constituie o mare importanță atât pentru cei care-și desfășoară activitatea în Bușteni cât și pentru cei care-l vizitează. De aceea, consider că, realizarea unei astfel de lucrări, bine fundamentată nu poate să fie decât un câștig pentru cei interesați și un punct esențial de plecare pentru cercetări viitoare în carierea pe care doresc să mi-o clădesc.
Capitolul 1
Factorii genetici ai climei
Clima de munte, spre deosebire de cea a zonelor joase, unde variațiile se înscriu pe orizontală sub influența pătrunderilor laterale ale influențelor din afară, se caracterizează printr-o extrem de mare varietate pe verticală. Ea se află, în cea mai mare parte a timpului (cam 2/3 din an), sub dominația vânturilor de vest, propulsate de mișcarea generală a maselor de aer caracteristică latitudinii țării noastre de la vest la est, de unde și cantitatea mai mare de precipitații. Altitudinea reduce în genere proporția abaterilor de la această mișcare.
Depresiunile (văile) intramontane, chiar dacă au altitudini care le-ar indica afinități cu zonele deluroase (de exemplu, orașul Bușteni se află la altitudinea medie de 850 de metri), aparțin climatului de munte, aflându-se sub influența lui directă prin brizele de munte sau fenomenele de foehn etc. În felul acesta, marile diviziuni ale climatului de munte se etajează în altitudine diferențiindu-se trei etaje bine marcate și anume: unul montan, cuprins aproximativ între 700 și 1700 m altitudine, altul al depresiunilor aflate la mai puțin de 700 m altitudine, altul alpin sau al culmilor înalte, la peste 1700 m altitudine. Orașul Bușteni, prin altitudinea sa se înscrie așadar, în cadrul climatului submontan.
1.1.Factorii radiativi
Cantitatea radiației solare recepționate de suprafața terestră depinde de poziția Pământului în mișcarea de revoluție, de latitudinea geografică, de specificul suprafeței terestre (Povară R., 2004, p. 96). S-a calculat că energia totală emisă de Soare este de 6,15 kw/cm², cea recepționată de Terra într-o zi și jumătate fiind egală cu toată energie produsă în toate centralele electrice de pe glob timp de un an (Măhăra, 2001, p. 47).
Factorii radiativi (120Kcal/cm²/an – constanța solară în zona orașului Bușteni) sunt determinanți în formarea climei și reprezintă procesele fizice legate de mărimea fluxului radiației solare, de absorbția, difuzia și reflecția ei, precum și de radiația terestră și a atmosferei (Oprea C., 2005, p. 36). Aceștia se exprimă cantitativ prin:
– radiația directă;
– radiația difuză;
– radiația reflectată; bilanțul radiativ (diferența dinte cantitatea de energie primită și
– radiația efectivă. cantitatea de energie cedată).
Cantitatea radiației solare (căldura) se poate exprima în formula:
Q = (S + D + A) – (R + T) unde: Q = căldura; S = radiația solară directă (senin); D = radiația difuza (înnorat); A = radiația atmosferei; R = radiația reflectată; T = radiația terestră – acestea din urmă conduc la răcirea scoarței terestre (vezi http://www.materie.ro – Factorii genetici ai climei).
1.1.1. Radiația solară directă
Radiația solară reprezintă radiația electromagnetică emisă de Soare cu lungimi de undă din întregul spectru al undelor electromagnetice (Bălan M., 2008, p. 2). Pătrunzând în atmosfera Pământului, o parte a acesteia este absorbită, producând încălzirea aerului, o parte fiind împrăștiată de molecule din aer, vapori de apă sau diverse pulberi din atmosferă (constituind radiația solară difuză), dar cea mai mare parte ajunge pe suprafața Terrei (constituind radiația solară directă).
Fig. 1.1. Raportul dintre radiația difuză și radiația directă.
Sursa: Rev. Tehnica Instalațiilor nr. 5/2003
Intensitatea radiației solare care reprezintă cantitatea ce cade pe o anumită suprafață terestră într-o anumită perioadă de timp se măsoară cu ajutorul pirheliometrului (potrivit www.dexonline.news20.ro: este un aparat pentru măsurarea intensității radiației solare directe, pe baza determinării cantității de căldură rezultate prin absorbția acestei radiații) și a radiometrului (aparat este folosit pentru măsurarea intensității radiațiilor provenite de la surse radioactive). În cadrul stațiunii Bușteni, radiația solară se manifesta cu intensitate, atât vara cât și iarna, durata medie anuală fiind în jur de 1700 ore (http://www.infomontan.ro).
La latitudinea orașului (45°24′42″ lat. Nordică) variația anuală a unghiului de incidență provoacă o creștere a duratei zilei de la solstițiul de iarnă (22 decembrie) până la cel de vară (22 iunie), de 6 ore și 55 minute. Intensitatea radiației solare crește o dată cu altitudinea. Astfel, la București se înregistrează 1266 cal/cm2/min, iar la Vârfu Omu (2505 m) 1600 cal/cm2/min. Aplicând gradientul vertical se obține că la Bușteni (850 m altitudine) radiația solară are o valoare aproximativ egală cu 1130 cal/cm2/min.
1.1.2. Radiația difuză
Potrivit Asociației pentru Monitorizarea de Fenomene Meteorologice Severe (RoMetEx) aceasta este parte a radiației solare, are o compoziție spectrală modificată, fiind deviată de la propagarea rectilinie, difuzia fiind provocată de molecule de gaz și de o serie de particule coloidale în suspensie, astfel aceasta ajunge la suprafața Terrei din toate punctele bolții cerești. În timpul zilei, atunci când este senin, în afara fluxului radiației solare directe, suprafața Pământului primește și radiația solară difuză a cărei valoare crește dimineața, pe măsură ce distanța Soarelui asupra orizontului se mărește, în timp ce, spre seară, aceasta scade treptat. În timpul în care cerul este acoperit de nori, radiația solară ajunge pe suprafața Pământului doar sub forma radiației difuze. Valorile acesteia sunt diferite, fiind determinate în mod independent de către anotimpuri sau timpul zilei și în mod dependent de structura norilor, densitatea sau grosimea acestora. Suprafețele acoperite de zăpadă, au tendința de a amplifica intensitatea radiației difuze. În cazul unui oraș de munte cum este Bușteni, radiația difuză este intensă în timpul sezonului rece (toamna și iarna) fiind în mod clar influențată de către zilele înnorate dar și de cantitatea de zăpadă care se înregistrează aici iarna.
1.1.3. Radiația solară globală
Conform www.meteoromania.ro, aceasta reprezintă suma radiației solare directe și radiației difuze, măsurate pe unitatea de suprafață orizontală. Acest tip de radiație este influențat de tipul norilor, poziția acestora față de discul solar și de altitudinea la care aceștia se află, așa încât, norii înalți și transparenți, lasă să străbată radiația solară, atunci când Soarele se află la înălțimi mari, norii mijlocii lasă să treacă doar 30-40% din radiația solară, pe când, cei inferiori, fiind compacți, nu lasă să treacă radiația direct spre sol (Oprea N. Adrian, 2012, p. 22).
Fig. 1.2. – Radiația globală solară – România. Sursa: http://www.mappery.com/map-of/Solar-Radiation-Map-of-Romania
În lunile de iarnă, în mod special în decembrie, când durata zilelor este redusă iar cerul este acoperit de nori în mare parte din timp, astfel că sumele radiației globale sunt mai mici decât în restul anului, reprezentând numai 3,5% din suma anuală. Cele mai mari sume ale radiației totale din cursul anului sunt în luna iulie când predomină cerul senin și nu luna iulie atunci când durata zilelor este maximă, aceasta fiind cu 15 Kcal/km2 mai mari decât cele din decembrie. Din harta preluată pe site-ul www.mappery.com, se poate observa faptul că orașul Bușteni se află într-o zonă a cărei medie este încadrată între 1100 – 1200 KWh/m2 pentru perioada analizată (2004 – 2010). Din datele oferite de către A.N.M., radiația solară globală din zona Bușteni are valoare de 110 Kcal/m2/an.
1.1.4. Radiația reflectată
Din energia primită de la Soare, aproximativ 26 % este reflectată de către atmosferă și 4% de către suprafața terestră, deci 30% din energia primită de sistemul Terra – Atmosferă se reîntoarce în spațiul cosmic. Atmosfera absoarbe un procent de aproximativ 19% din radiația primită de la Soare iar suprafața Pământului – 51%, în total 70%. (Oprea C., 2005, p. 4).
Fig. 1.3. – Raportul reflecție-absorbție radiație solară. Sursa: Radiația Solară, Terestră și Atmosferică (http://ro.scribd.com)
Albedoul sau raportul dintre radiația reflectată și cea totală depinde de natura și caracteristicile fizice ale suprafeței terestre, de prezența și caracteristicile învelișului vegetal, de existența și grosimea stratului de zăpadă (Pușcoi B., 2001, p. 6). În România se fac periodic determinări directe ale radiației reflectate, atât la Observatorul de Fizică Atmosferică și la instalațiile actinometrice, cât și în cadrul expedițiilor microclimatice.
Sumele anuale ale radiației absorbite de vegetația activă în diferite regiuni ale țării, scad în general de la câmpie la munte și dinspre sud-est spre nord. În timpul anului se produc schimbări privind procesele radiative. Cea mai redusă este radiația solară în anotimpul rece, însă crește în celelalte anotimpuri. Procesul de încălzire al stratului superior al solului se folosește de energia solară absorbită (Tănasă I., 2011, p. 6).
În cazul orașului și zonei Bușteni, poziționarea acestuia, caracteristicile reliefului, pantele împădurite ale munților, perioada de înzăpezire și menținere a stratului de zăpadă fac ca suma radiației absorbite în această regiune să înregistreze următoarele valori: cele mai reduse se înregistrează la sfârșitul toamnei și începutul iernii sub 0,1 kcal/cm²/an. Datorită stratului de zăpadă, iarna radiația reflectată crește peste 0,1 kcal/cm²/an.
1.1.5. Radiația efectivă.
Reprezintă diferența dintre radiația emisă de suprafața terestră și cea emisă de atmosferă. În afara schimburilor radiative, pe de o parte sub forma radiației directe și difuze, iar pe de altă parte sub forma radiației reflectate, suprafața activă primește neîncetat radiația emisă de atmosferă în domeniul infraroșu. Diferența dintre radiația emisă de suprafața activă și cea emisă de atmosferă spre pământ – denumită radiație efectivă – depinde în fiecare moment de situația atmosferică, de temperatura suprafeței și a aerului, de umezeala absolută, de gradul de nebulozitate etc. Cele mai mari valori le are pe timp de vară atunci când suprafața activă este supraîncălzită. Când vremea este umedă scade temperatura dintre suprafața solului și cea a aerului, pentru că norii emit radiații infraroșii.
Datorită predominanței timpului senin și încărcat de umiditate ce caracterizează clima orașului Bușteni, mai ales în perioada sezonului cald, valorile anuale ale radiației efective ating 45 – 51 Kcal/cm2.
1.1.6. Bilanțul radiativ
Bilanțul radiativ al suprafeței active reprezintă rezultanta schimburilor de energie radiantă ce au loc neîncetat la nivelul suprafeței terestre și poate fi definit ca diferența dintre valorile radiației absorbite și cele ale radiației efective (Sorocovschi V., 2009, p. 49).
R (bilanțul radiativ) = (Q + q) o ( I – A) – E
Unde:
Q este radiația solară directă, q – radiația difuză, Q + q – radiația totală, I – insolația (durata de strălucire a Soarelui) iar A este albedoul și E este radiația efectivă.
În timpul anului, bilanțul radiativ, are valori pozitive din februarie până în noiembrie. Iarna, bilanțul radiativ, scade la -1, -2 Kcal/cm2/lună în ianuarie și decembrie iar primăvara valorile încep să crească de la o lună la alta, cu circa două Kcal/cm2 până la 8 Kcal/cm2 în mai, iar vara, în iunie, iulie, valorile cresc până la 9,8 Kcal/cm2. Sumele bilanțului radiativ, ca și cele ale tuturor componentelor sale, sunt variabile în timp, având o distribuție în teritoriu neuniformă, întrucât asupra acestor componente acționează, după cum am văzut, din cele expuse mai sus, numeroși factori. Astfel, calculând toate valorile radiative specifice, conform formulei expuse rezultă un bilanț radiativ de 110 kcal/cm² pentru zona Bușteni.
1.2. Factorii dinamici
Factorii dinamici influențează profund și rapid vremea, aceștia constituind principalii factori responsabili de producerea perturbațiilor din „ciclicitatea diurnă și anuală a diferitor elemente și fenomene” (Clima României, 2008, apud Tănasă I., p. 7), inclusiv a hazardelor meteorologice, extinzând nuanțele climatice în funcție de tipul maselor de aer care traversează arealul în studiu.
1.2.1.Circulația generală a atmosferei
Circulația generală a atmosferei se formează sub marca unui bilanț radiativ neomogen, ce caracterizează zona stațiunii Bușteni. Aceasta presupune deplasări ale fronturilor de aer, pe distanțe mari sub influența directă a nucleelor barice permanente. În cursul acestor deplasări, aceasta suferă și modificări determinate de neomogenitatea reliefului, de repartiția diferită a suprafețelor de uscat și apă, de mișcarea de rotație a Pământului (Atodiresei D., 2014, p. 13).
Mișcarea aerului atmosferic este determinată de o serie forțe care se manifestă la suprafața Pământului. Dintre acestea, cele mai importante sunt: forța gravitațională (principala forță care determină mișcarea verticală a aerului atmosferic), forța gradientului de presiune (cea care determină mișcarea pe orizontală a atmosferei), forța Coriolis sau forța centrifugă compusă (de inerție, este datorată rotației Pământului în jurul axei sale), forța de frecare (apare a forță care tinde să încetinească mișcarea aerului în apropierea suprafeței neregulate a Pământului). Fig. 1.4. – Forța Coriolis. Sursa: Atodiresei D., p. 15
Atmosfera este alcătuită din mase de aer diferite din punct de vedere termic și a presiunii, astfel că se manifestă permanent tendința de echilibrare prin deplasări ale acestor mase pe verticală sau pe orizontală.
Vânturile reprezintă cele mai frecvente forme de mișcare ale aerului pe plan orizontal. Cele două caracteristici de bază ale vântului, intensitatea și durata, depind de diferența de presiune existentă între două puncte extreme, astfel că deplasarea aerului cu intensitate se face de la presiune atmosferică mare la cea mai mică, pe această direcție, forța Coriolis, impunând abateri, spre dreapta, în emisfera nordică, după cum am specificat. Conform www.fly4fun.ro forța de frecare a volumului de aer cu relieful terestru determină diminuarea vitezei și pe alocuri modificarea direcției de propagare.
Tabel 1.1. – Caracteristicile vânturilor
(sursa: http://www.fly4fun.ro/linkuri/meteorologie_vantul.html)
1.2.2.Tipuri de circulații
În România, factorii dinamici sunt determinați în general de circulația generală a maselor de aer predominant din vest (Anticiclonul Azorelor, cu acțiune în perioadele noiembrie-ianuarie și mai-iulie și Ciclonul Islandez, mai rar), ceea ce înseamnă că 45% din teritoriu este caracterizat de ierni blânde și ploioase, veri calde și ploioase însă 30% din teritoriu (zona nord-estică) este sub influența circulației polare (Anticiclonul Est-european – aceasta are ca influență scăderea temperaturii și precipitații sub forma de aversă), dar în anumite perioade și sub influența Anticiclonului Scandinav și celui Groenlandez (frecvență mai mare o au toamna și primăvara, când determină înghețurile târzii și timpurii din Bucovina și Moldova). Sudul țării se află sub influența ciclonilor mediteraneeni se formează în bazinul central-vestic al Mării Mediterane, având o frecvență mare iarna, apărând mai rar și în a doua parte a verii și la începutul toamnei, ceea ce le imprimă un caracter de semi-permanență.
Fig. 1.5. Harta sinoptică generală. Sursa: http://despremeteo.weebly.com/clima-europa.html
Aproximativ 15% din teritoriu (zona sud-vestică) se află sub influența circulației tropicale (Anticiclonul Nord-african) care are ca directă influență temperaturi crescute ale aerului tot timpul anului. De asemenea, un rol important îl are și circulația de blocare, care are loc deasupra continentului în timp ce se instalează o zona de presiune ridicată, care deviază perturbațiile ciclonale, determinând vremea frumoasă, cer senin, veri călduroase sau ierni lipsite de precipitații.
1.3. Factorii fizico-geografici
Evident, formele de relief, prin dispunerea acestora, prin direcția generală și a versanților, prin altitudini determină tipurile principale de climat. Datorită aspectelor principale ce îl caracterizează relieful constituie o barieră în circulația maselor de aer, determină etajarea climatului și formarea topoclimatelor.
1.3.1. Așezarea geografică.
Stațiunea Bușteni este situată în NV județului Prahova, având o poziție aproape centrală în cadrul României. Așezarea se întinde pe o lungime de aproximativ 8 km de-a lungul văii râului Prahova, între „Gura Pădurii” și tunelul săpat în pintenul muntelui „Muchia Lungă”, la poalele estice ale Munților Bucegi (2505 metri atitudinea maximă în Vârful Omu), fiind situată la 135 km de București și la 72 km de reședința județului, Ploiești.
1.3.2. Relieful
Fig. 1.7. – Amplasarea orașului Bușteni și structura reliefului – prelucrare proprie.
Sursa: https://upload.wikimedia.org
Zona montană ce mărginește dinspre vest orașul, începe de la nord cu creasta Bucșoiului care merge la Vârful Omu, urmată spre sud cu masivul Morarul, unde se înalță semețe stâncile “Colții Morarului”. Baza Morarului se termina cu Muchia Lungă tocmai aproape de DN1 fiind urmat de către crestele semețe ale Coștilei și Caraimanului. Masivul Caraimanului domina orașul, acesta fiind construit în cea mai mare parte la baza lui. Spre Sinaia, lanțul Bucegilor se continua cu culmile Jepilor Mici urmați de Jepii Mari, Piatra Arsă și apoi masivul Furnica și Cota 1400. La partea de est stațiunea este mărginită de masivul Zamora (Baiului) care urcă lin până la 1826 metri. Orașul se întinde de-a lungul Văii Prahovei, mărginită de către cele două culmi muntoase, la o altitudine medie de 850 de metri.
1.3.3. Hidrografia
Principalul râu al stațiunii este râul Prahova, pe malurile căruia au apărut și primele așezăminte, iar prezența afluenților de pe dreapta, Valea Cerbului, Valea Alba și Valea Jepilor, a oferit vetrei de locuire posibilitatea de extindere de-a lungul acestor văi, până sub abruptul munților Bucegi. Așadar, principala resursă hidrografică a orașului este râul Prahova cu un debit total, la ieșirea din localitate de 2,56 m3/s (primăvara, în aprilie, acesta poate ajunge până la 5,57 m3/s). De asemenea, zona mai este marcată de o bogată rețea de torenți de munte: Valea Caraimanului, Vâlcelul Spumos, Valea Urlătoarei, Valea Comorilor, Valea Babei și Valea Piatra Arsă. De pe masivul Zamora se scurg spre Prahova o serie de pâraie: Valea Fetii, Valea Măturarului, Valea Zamorei.
1.3.4. Vegetația
Cu o mare influență în dezvoltarea mediului climatic, pe versanții ce mărginesc stațiunea până la altitudinea de 1200 de metri se dezvoltă păduri de fagi, paltini, mesteceni și ulmi iar de-a lungul râului pâlcuri de arini și sălcii. Peste 1200 metri se întind dese păduri de conifere: molizi, brazi, pini și larice. În pădurile de fagi întâlnim diferite specii erbacee: afine, brândușă, ciuboțica cucului, coada calului, ferigă, fragi, ghiocei, iarba ciutei, izmă sălbatică, leurdă, măcriș, mure, pipirig, trifoi. Există și specii de plante aflate în regim de ocrotire: bradul alb, floarea de colț, garofița de munte, ghințura galbena, iedera albă, papucul doamnei,
stânjenelul dacic, tisa, zimbrul (www.infomontan.ro, Flora și fauna).
1.3.5. Solurile
Orașul Bușteni s-a dezvoltat pe argiluvisoluri (se găsesc în zonele cu altitudine redusă, de-a lungul văii Prahovei), pădurile de conifere și pajiștile alpine dezvoltându-se pe soluri brune si brun acide, în zonele de umiditate ridicată, în timp ce, pentru pădurile de foioase sunt caracteristice solurile podzolice.
1.4. Factorii antropici
La momentul actual, factorul antropic nu poate schimbe mediul climatic potrivit voinței sale, întrucât mijloacele de acțiune umană asupra lui sunt limitate. Doi factori care definesc mediul climatic: fluxul radiativ solar și circulația generală a atmosferei nu pot fi sub nicio formă supuse influenței modificatoare a omului, aceasta rezumându-se la a influența doar unele dintre alte elemente ale sale prin intervenția directă la suprafața activă, căreia i se modifică o parte din proprietăți. În această direcție, factorul uman intervine în modificarea suprafeței active prin activități diverse precum metode diverse de prelucrare a solului și a cultivării plantelor, împăduriri, desțeleniri, defrișări (cu mare incidență asupra modificării mediului climatic), irigații, drenaje, construcții hidrotehnice, construcții diverse în zone naturale, acțiuni de protecție a solului și plantelor contra înghețului etc. Suprafața activă receptează influența antropică din plin, producându-se modificări la nivelul proprietăților fizice ale aerului din troposferă, mărind sau micșorând temperatura aerului, umiditatea acesteia, frecvența și viteza vântului, amplitudinile variațiilor termice, etc.
În zona Bușteni, influența factorului uman se rezumă la:
construcții diverse (locuințe, unități hoteliere, instituții publice) – suprafața totală a intravilanului existent (curți-construcții) este de 625,76 ha (Ziar de Bușteni – ed. online, http://ziardebusteni.ro/);
rețeaua stradală urbană și de acces către cabane;
instalațiile de telecabină;
amenajări hidrotehnice ale râului Prahova.
Dat fiind faptul că intervențiile care s-au realizat asupra mediului sunt localizate pe o arie restrânsă, în vatra veche de locuire a orașului, de-a lungul văii Prahovei, pe o lungime de 8 km, influența umană asupra mediului climatic este restrânsă, aceasta fiind ușor perceptibilă doar în zona de locuire, mai ales în ceea ce privește dinamica atmosferei, prin dispunerea blocurilor de locuințe sau în ceea ce privește temperatura aerului în zona centrală. O parte însemnată din zona administrativă a orașului, mai ales partea vestică, făcând parte din Parcul Național Bucegi, este supusă unei intervenții umane minore. Semnificativ în această privință este suprafața de spațiu verde public amenajat (parcuri – 37.872 m2, spații verzi de aliniament – 16.800 m2) pe cap de locuitor care, pentru Bușteni este de 5,28 m2, față de necesarul standard de 16 m2, însă cu zona montană din apropiere care este patrimoniu natural se depășește cu mult spațiul de recreere.
Capitolul 2
Particularitățile principalelor elemente climatice
2.1. Temperatura aerului
Orașul Bușteni se încadrează în zona cu climat subalpin (tonic-stimulent cu aer pur, ozonat), fiind caracterizat de veri scurte, primăveri răcoroase, toamne ploioase și ierni friguroase.
2.1.1. Temperatura medie anuală
Conform Monografiei Geografice a României – zona Sinaia, în orașul Bușteni, temperatura medie anuală atinge valoarea de +6,10°C, valoare specifică pentru zonele montane joase, în timp ce la Vârful Omu este de -2,6oC. Izoterma de 0oC este teoretic situată la 1910 m, corespunzând altitudinii maxime de vegetație a pădurilor. Gradientul termic vertical mediu este de 0,54oC, izotermele anuale fiind etajate la diferențe de nivel de 185 m.
Fig. 2.1. – Principalele elemente climatice – iarna. Sursa: https://www.meteoblue.com/
În figura 2.1. sunt redate pentru lunile decembrie, ianuarie, februarie, conform www.meteoblue.com o sinteză a principalelor elemente climatice (precipitații, temperaturi maxime și minime zilnice, viteza vântului) alcătuită din datele adunate pe ultimii 30 de ani (vezi Anexa 1).
Pentru o mai bună sintetizare și prezentare a mediului climatic din zona orașului Bușteni, am ales să expun datele climatice pe luni/anotimpuri. Se poate observa faptul că temperaturile medii multianuale în luna ianuarie se încadrează în jurul valorii de – 3,00°C.
Fig. 2.2. – Principalele elemente climatice – primăvara. Sursa: https://www.meteoblue.com/
În lunile de primăvară se poate observa o creștere semnificativă a mediilor maxime zilnice de la 2oC în lunile de iarnă la aproximativ +11oC, în timp ce mediile minime zilnice, cresc și ele la +4oC. Temperatura medie multianuală pentru lunile de primăvară se încadrează în jurul valorii de +6oC.
Fig. 2.3. – Principalele elemente climatice – vara. Sursa: https://www.meteoblue.com/
În lunile de vară, se poate observa o medie minimă zilnică de +14oC în timp ce maxima zilnică urcă până la +21oC, rezultând o temperatură medie multianuală a verii de +16oC. În perioada anotimpului cald zilele foarte călduroase, mai ales în urma intensificării fenomenului de încălzire globală, prezintă temperaturi ce urcă până la o medie de 28-29oC.
Fig. 2.4. – Principalele elemente climatice – toamna. Sursa: https://www.meteoblue.com/
Toamna, temperaturile medii multianuale încep să scadă la o medie minimă zilnică de +5oC și o medie maximă zilnică de +10oC (media multianuală a toamnei având astfel o valoare de 7,5oC), în timp ce zilele foarte călduroase au o medie de 21oC.
Fig. 2.5 – Media temperaturilor și precipitațiilor din Bușteni. Sursa: https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/bu%C5%9Fteni_rom%C3%A2nia_683179
În figura 2.5. este redată media temperaturilor și precipitațiilor anuale înregistrate pe ultimii 30 de ani în orașul Bușteni (cf. Meteoblue.com). Linia roșie continuă indică temperatura maximă medie a unei zile în fiecare lună pentru orașul Bușteni (media anuală +12oC). În schimb, linia albastră continuă ne indică media temperaturii minime (+ 3oC). Zilele calde și nopțile reci (liniile punctate albastre și roșii) arată media celei mai calde zile și a celei mai reci nopți ale fiecărei luni din ultimii 30 de ani (acest indicator climatic este necesar în cazul planificării de vacanțe).
2.1.2. Temperaturile maxime și minime absolute
Potrivit Monografiei Geografice a României – zona Sinaia, temperatura maximă absolută care s-a înregistrat în orașul Bușteni a fost de + 32,5°C, înregistrată în iulie 1985, în timp ce temperatura minimă absolută: – 27°C s-a înregistrat în ianuarie 1977.
2.1.3. Amplitudinea termică
Din datele pe care le-am prezentat mai sus, rezultă o amplitudine termică anuală de 19oC, amplitudine specifică regiunilor subalpine în care se desfășoară și stațiunea Bușteni, ceea ce ne indică faptul că diferențele de temperatură între vară și iarnă nu sunt foarte pronunțate în comparație cu regiunile din sud, de câmpie, unde se înregistrează amplitudini termice de peste 26oC.
2.1.4. Mediile semestriale și anotimpuale
Tabel 2.1. Tabel medii anotimpuale și semestriale – orașul Bușteni
2.1.5. Frecvența zilelor cu temperaturi caracteristice
2.1.5.1. Zile de iarnă
Zăpada acoperă solul timp de 78 zile pe an la Bușteni, 153 zile la Peștera la altitudinea de 1610 metri și 208 zile la Vârful Omu, iar prima zăpadă de schi poate să se așeze în octombrie la Pârtia Kalinderu. Încărcarea din zăpadă pe sol, pentru o perioadă de revenire Interval Mediu de Recurență = 50 ani: 2 kN/m2.
2.1.5.2. Zile cu îngheț
La Bușteni, numărul mediu al zilelor fără îngheț se ridică la 148 zile/an în timp ce numărul mediu al zilelor cu îngheț ( 0oC) este de aproximativ 155,8 zile/an. Adâncimea maximă de îngheț: 0,90 – 1,00 metri (vezi și Anexa 3).
Fig. 2.6. Temperaturi maxime lunare înregistrate în orașul Bușteni.
Sursa: https://www.meteoblue.com
2.1.5.3. Zile de vară
Din figura 2.6. și potrivit datelor oferite de site-ul meteoblue.com (Anexa 3) rezultă o sumă de 19, 2 de zile de vară (a căror temperatură maximă înregistrată este de ˃ 25oC), având următoarea distribuție: 0,5 zile (mai), 2,9 zile (iunie), 6,9 (iulie), 7,8 (august – luna cea mai călduroasă), 0,9 (septembrie) și 0,2 zile în octombrie.
2.1.5.4. Zile tropicale
În ceea ce privește zilele tropicale, cele care înregistrează temperatura maximă de ≥ 30 grade Celsius, în zona Bușteni, dat fiind situarea localității în zona montană și celelalte elemente climatice ce definesc climatul subalpin, se înregistrează doar 1,2 zile tropicale (în lunile de vară, cele mai mari temperaturi înregistrându-se în luna august).
2.2. Precipitațiile atmosferice
Fig. 2.7. – Media precipitațiilor – primăvara. Sursa: https://www.meteoblue.com
Se observă, pentru lunile de primăvară o predominanță a zilelor cu cantități medii de precipitații de ˂ 2 mm și de până la 5 mm (un total de 30,3 zile/anotimp) – medii relativ modeste, fapt confirmat de existența unui total de 47,1 zile de secetă.
Fig. 2.8. – Media precipitațiilor – vara. Sursa: https://www.meteoblue.com
Vara, zilele cu precipitații încadrate între ˂ 2 mm și până la 5 mm adună 30,4/anotimp, o sumă aproape egală cu cea înregistrată în lunile de primăvară. Diferențe mici se înregistrează și în ceea ce privește cantitatea de precipitații încadrată între 5-10 mm (8,1 zile primăvara și 7,3 zile vara) sau între 10-20 mm (4,5 zile primăvara și 5,8 zile vara), ceea ce denotă o creștere sensibilă a cantităților medii de precipitații vara, comparativ cu primăvara (47,1 zile secetoase în timp ce vara se înregistrează doar 45,1 zile).
Fig. 2.9. – Media precipitațiilor – toamna. Sursa: https://www.meteoblue.com
În lunile de toamnă, precipitațiile scad considerabil, fapt remarcat atât din valorile precipitațiilor, comparativ cu primăvara sau vara (de exemplu, vara se înregistrează 7,3 zile cu valori cuprinse între 5-10 mm în timp ce toamna se înregistrează pentru această valoare doar 4,9 zile). Și în ceea ce privește zilele secetoase observăm o creștere a acestora toamna până la 62,6 comparativ cu 47,1 zile primăvara sau 45,1 zile vara.
Fig. 2.10. – Media precipitațiilor – iarna. Sursa: https://www.meteoblue.com
În anotimpul rece se constată precipitații relativ modeste: 23,4 de zile cu precipitații care au valorile de ˂ 2 mm și de până la 5 mm, comparativ cu 30,3 zile primăvara, 30,4 zile vara și 18,5 zile toamna (anotimpul cel mai secetos). În schimb se poate observa o predominanță a zilelor cu zăpadă de 19,5 zile.
Sintetizând datele, se pot expune în felul următor: precipitațiile medii multianuale au valoarea de 808 mm/m2 la Bușteni, luna cea mai bogată în precipitații fiind iunie iar cea mai săracă este octombrie, cantitățile fiind repartizate procentual astfel: iarna: 14,5%, primăvara: 25 %, vara: 39,1% și toamna: 21,4%. Din datele oferite de către Ziarul de Bușteni – ediția online, indicăm faptul că volumul maxim al precipitațiilor căzute într-o zi a fost de 115,8 mm.
Fig. 2.11. – Diagrama precipitațiilor pentru Bușteni. Sursa: https://www.meteoblue.com
Din fig. 2.11, se observă o predominanță a zilelor secetoase, iar legat de cantitatea de precipitații, predomină zilele care au valori relativ modeste a cantităților de precipitații (de ˂ 2 mm și de până la 5 mm).
2.3. Umezeala aerului
Umezeala aerului este definită prin conținutul de vapori de apă existenți la un moment dat în atmosferă fiind o însușire importantă a aerului din punct de vedere meteorologic și bioclimatic. Aceasta are o mare importanță din punct de vedere climatic, întrucât vaporii de apă au o mare influență asupra bilanțului radiativ și termic al aerului, prin absorbția radiațiilor de undă lungă iar prin condensare umezeala aerului generează norii, ceața, precipitațiile lichide și solide. În funcție de valoarea umidității relative, aerul se caracterizează din punct de vedere higrometric astfel:
f > 100% – suprasaturat;
f = 100% – saturat;
f = 91-99% – foarte umed;
f= 81-90% – umed;
f = 51-80% – normal:
f = 31-50% – uscat;
f ≤ 30% – foarte uscat
De exemplu, pentru luna ianuarie 2016, site-ul https://www.gismeteo.md oferă, pentru orașul Bușteni, alături de datele actualizate și prognoza pentru următoarele zile. Alături de date precum gradul de înnorare sau cantitatea de precipitații, site-ul oferă informații legate și de gradul de umiditate. Se poate observa, gradul de umiditate pentru data de 3 ianuarie oscilează între diferitele momente ale zilei de la 81 % noaptea la 82% dimineața sau 58% ziua și 74% seara, rezultând o medie a zilei de 73,75 %, ceea ce denotă faptul că ziua de 3 ianuarie s-a încadrat din punct de vedere higrometric în valorile normale.
Fig. 2.12 – Date meteorologice și prognoză oraș Bușteni – 3-5 ianuarie 2016.
Sursa: https://www.gismeteo.md/ro/city/legacy/66643/
Pe site-ul http://muntii-bucegi.ro/vremea/busteni este postată prognoza pentru orașul Bușteni pentru următoarele 10 zile, în care, alături de valori ale temperaturii, condiții generale și viteza vântului este oferită și valoarea umidității aerului, valorile prognozate pentru aceasta situându-se toate, pentru următoarele zece zile, la peste 80% (o medie de 83%), ceea ce înseamnă un climat umed din punct de vedere higrometric pentru perioada de început a anului.
2.3.1.Umezeala relativă (f)
Valoarea umezelii relative depinde de temperatura aerului. Dacă într-un volum de aer cantitatea vaporilor de apă rămâne constantă, prin creșterea temperaturii, valoarea umidității relative se micșorează și aerul devine tot mai uscat, iar scăderea temperaturii determină creșterea acesteia. Aceasta reprezintă mărimea care reprezintă cel mai bine gradul de saturație a atmosferei cu vapori de apă, indicând în procente, cât din cantitatea vaporilor de apă necesară condensării există la un moment dat în atmosferă, știind că pentru aerul saturat, are valoarea de 100%. Ea reprezintă raportul procentual dintre tensiunea vaporilor (e) și tensiunea de saturație (E): r = e/E*100
Atunci când umezeala relativă este cuprinsă între 40-65%, turiștii au senzația de confort termic, sub și peste aceste valori intervenind disconfortul (Bâca I., 2013, p. 13). În cazul unei stațiuni montane cum este Bușteni, valoarea umidității relative cunoaște mari modificări în perioada anotimpului rece, atunci când, pe fondul scăderilor de temperatură și a unei cantități relativ mari de ninsori, umiditatea aerului cunoaște valori de peste 80% în cea mai mare parte a iernii. Primăvara, se înregistrează, în anumite perioade, atunci când au loc încălziri bruște ale temperaturii sau scăderi accentuate, după o perioadă de încălzire (așa numitele inversiuni termice), creșteri ale umidității relative ale aerului până la valori ridicate.
2.4. Nebulozitatea
Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire cu nori a bolții cerești, fiind importantă în practica meteorologică, îndeosebi în prognozele meteorologice, unde norii sunt urmărite prin imagini din satelit sau prin intermediul radarului.
2.4.1. Regimul anual al nebulozității
Fig. 2.13. – Acoperirea cu nori, soarele și zilele de precipitații.
Sursa: https://www.meteoblue.com
Graficul 2.13. ne indică numărul lunar de zile de soare, parțial înnorate, înnorate și cu precipitații. Se consideră însorite zilele cu mai puțin de 20% acoperire cu nori, parțial înnorate cele cu 20-80% acoperire de nori și înnorate cele care au peste 80% acoperire.
2.4.2. Numărul mediu lunar de zile senine, noroase și acoperite
Din aprofundarea datelor pe care le oferă site-ul meteoblue.com se constată un număr de 73,2 zile de soare (luna cea mai însorită fiind august cu 9,3 zile), de-a lungul anului în stațiune Bușteni (vezi Anexa 2). Printr-un calcul simplu, rezultă o medie anuală de 6,1% zile însorite. În ceea ce privește zilele noroase (cele care au un grad de acoperire a cerului de către nori între 20 și 80%), rezultă o medie de 14,7 zile noroase iar în cazul zilelor în care cerul este acoperit în totalitate sau aproape în totalitate, media anuală este de 9,7 zile.
2.5. Durata de strălucire a Soarelui
Durata de strălucire a soarelui, reprezintă intervalul de timp, din cursul unei zile, când soarele strălucește, exprimându-se în ore și zecimi de oră. Din analiza se poate constata faptul că numărul lunar de zile senine se găsește într-un raport invers proporțional față de cea a numărului de zile total acoperite.
2.5.1.Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui
Suma totală a zilelor cu strălucire efectivă a Soarelui în stațiunea Bușteni este de 70,9, ceea indică o medie de 5,9 zile/lună, însă cel mai redus număr lunar se înregistrează, în luna mai de 4,1 zile (fenomen datorat încălzirii atmosferei ce produce topirea zăpezilor de pe munte și încărcarea gradului de umiditate al aerului, provocând nebulozitate). Cel mai ridicat număr lunar de zile însorite se constată în august unde media este de 9,3 zile, dar și în lunile de toamnă, caracterizate prin calm atmosferic (media lunii octombrie fiind de 8,6 zile).
2.6. Vântul
Dispunerea Carpaților românești barează circulațiile maselor de aer provenite din diferite zone, impunând la exteriorul lor regiuni climatice aparte, iar în zonele montane etaje climatice specifice: regiuni în care se manifestă fenomenul de föehn cu precipitații abundente pe pantele dinspre vânt și vântul de föehn pe pantele aflate sub vânt (Vijulie I., 2014, s. 18).
De asemenea, dispunerea culmilor muntoase determină orientarea vânturilor pe văi și diferențe climatice între versanții cu expoziții diferite (Posea Gr., 2006, p. 121) în timp de depresiunile intramontane și submontane determină inversiuni de temperatură.
2.6.1. Frecvența și viteza vântului Fig. 2.14 – Roza vânturilor – Bușteni.
Sursa: metoblue.com
Vânturile locale ce se manifestă în stațiunea Bușteni bat predominant din direcțiile N-NE, S-SE (acesta din urmă este și aducător de precipitații). În general vânturile bat din direcția N (35,5%) sau se canalizează pe direcția văilor. Presiunea de referință a vântului, mediată pe 10 min. la 10 m și 50 ani interval mediu de recurență: 0,7 kPa (kiloPascali). Din verificarea datelor oferite de către metoblue.com se constată o predominanță, în toată perioada anului a vânturilor cu o viteză maximă de 5 km/k (un total anual de 3986 de ore, cu o frecvență a vânturilor dinspre Nord-Vest de 754 de ore din total), urmate de vânturi cu viteza maximă de până la 12 km/h cu un total de 1513 ore. Vânturile care se manifestă cel mai puternic în zona Bușteni cu viteze ce depășesc 38 sau chiar 50 km/h sunt vânturile din direcția Nord-Vest și Vest –Nord-Vest, ce însumează 13 ore/an în anumite perioade (vezi Anexa 4).
Fig. 2.15. – Diagrama cu viteza vântului înregistrată anual în orașul Bușteni.
Sursa: https://www.meteoblue.com
2.6.2. Calmul atmosferic
Versanții care străjuiesc stațiunea și marile păduri au rol protector, oprind cea mai mare parte din curenții de aer, cu toată proveniența lor din direcții atât de diferite. Potrivit www.infomontan.ro, în Bușteni, de cele mai multe ori nu se simte decât o briză montană care traversează valea de la N-E la S-E iar iarna, calmul atmosferic este aproape total.
2.7. Fenomene atmosferice de risc
2.7.1. Ceața
Ceața este prezentă 23 zile pe an la Bușteni și 258 zile la Vârful Omu, manifestându-se aproape regulat în luna octombrie și prima jumătate a lunii noiembrie, de aceea, această perioadă fiind neindicată curelor climatice. Sunt perioade aparte din an, în lunile martie și aprilie și anumite zile din lunile de vară, când, sub influența unor condiții specifice, inversiuni termice sau topirea zăpezilor. Trebuie să facem și diferențierea față de aerul cețos, care este un fenomen meteorologic ce se înregistrează în toate lunile aerului, dar ca și în cazul ceții, îl întâlnim predominant în sezonul rece (Carablaisă Gh., 2009, p. 33).
2.7.2. Bruma
Procesul de condensare și ulterior de înghețare a vaporilor de apă de la nivelul solului, se formează, de obicei, în loc de rouă în timpului sezonul rece, când temperatura a atins punctul de îngheț, cristalele mici de gheață nefiind bune conducătoare de căldură. Cele mai mari perioade în care acest fenomen se manifestă în zona orașului Bușteni este perioada lunilor octombrie-noiembrie cu extensie în luna decembrie atunci când precipitațiile sub formă de ninsoare întârzie.
2.7.3. Poleiul
Depunerile de gheață, rezultat al înghețării picăturilor reci de ploaie sau burniță (la temperaturi cuprinse între 0,1°C și -1,0°C), poleiul este deosebit de periculos pentru transporturi, livezi, exploatări forestiere, telecomunicații. În zona orașului Bușteni, poleiul se manifestă în perioada anotimpului rece, în mod special în lunile decembrie-ianuarie, fiind cauzat de perioadele alternante de încălzire și răcire bruscă a atmosferei combinată cu precipitații sub formă de ploaie măruntă sau brumă.
2.7.4. Chiciura
Chiciura (promoroaca), tipul de precipitații produse prin condensarea ceții pe fulgii de zăpadă (masă cristalină albă, fină), acumulându-se pe crengile pomilor, pe liniile electrice sau orice alte obiecte din mediu. Se manifestă în Bușteni, în perioada sezonului rece, atunci când temperaturile scad brusc după o perioadă de încălzire și manifestare a ceții, producând numeroase inconveniente, în ceea ce privește deplasarea cu telecabina sau telecomunicațiile pe alocuri.
2.7.5. Zile cu ninsoare
În urma datelor oferite de către meteoblue.com a reieșit, pentru perioada ultimilor 30 de ani, o sumă totală a zilelor cu zăpadă de 29,4 zile pe an (0,5 – octombrie, 2,9 – noiembrie, 5,9 – decembrie, 6,8 – ianuarie, 6,8 – februarie, 5,6 zile în martie și 0,9 zile în aprilie). Observăm valori ridicate a zilelor cu ninsoare în lunile de iarnă, de 5-6 zile dar și faptul că se înregistrează zile cu ninsori în 7 luni din an.
2.7.6. Sol acoperit cu zăpadă
După cum am expus mai înainte în cadrul lucrării, stratul de zăpada acoperă solul timp de 78 zile pe an la Bușteni, aproximativ 153 zile la Peștera la altitudinea de 1610 metri și 208 zile la Omu la 2500 de metri.
2.7.7. Fenomene orajoase
Manifestări electrice nu avem decât vara iar grindina cade foarte rar. În mod special, acumulările de nori Cumulonimbus produc fenomenele electrice (fulgere și trăsnete). Regimul nebulozității, specific zonei Bușteni oraș, nu produce, primăvara, toamna și iarna, fenomene orajoase deosebite, cu excepția primăverii, după cum am spus. Fenomenele orajoase se manifestă în mod special pe versanți, pe culmile muntoase sau pe platoul Bucegilor unde pot deveni chiar periculoase pentru turiști.
Capitolul 3
Topoclima orașului Bușteni
Așezările omenești, în mod special orașele, constituie unele din cele mai profunde intervenții antropice asupra componentelor naturale. În cadrul orașelor, spațiul inițial și-a schimbat profund funcționalitatea astfel că, așezările urbane au devenit factori modificatori ai componentelor naturale ale mediului, în general, și ale celor climatice, în special (Alexandrescu M., 1990, p. 61).
Potrivit lui Gugiuman și Cotrău (1975, p. 18), pentru a cunoaște semnificația și importanța factorilor climatogeni (care duc la formarea climei și o determină) dar și pentru a găsi cele mai adecvate soluții de ameliorare a atmosferei din marile orașe, s-a născut climatologia urbană, considerată ca și componentă a climatologiei regionale. Mai recent, specialiștii noștri susțin termenul de ,,topoclimatologie urbană”, inclusă sistemului preocupărilor topoclimatice la nivelul ,,topoclimatologiei tehnice” prin particularizările obiectivelor industriale, ale locuințelor și clădirilor civice etc., dar și “topoclimatologiei peisajelor geografice locale”, prin situarea pe care o ocupă localitatea urbană în acest context (Bogdan, 1988, p. 4)
3.1. Orașul. Factor genetic al propriei topoclime
Prin modificările pe care suprafețele active umane le produc asupra radiației solare și circulației aerului, orașul își creează o clima proprie. Acțiunea lui se datorează mai multor factori de influență specifici, unii au caracter constant, alții variabil.
– Factori constanți: materialele de construcție ale orașului, profilul orașului, sistemul de canalizare, spațiile verzi;
– Factori variabili, de natură antropică: încălzirea artificială, impurificarea aerului.
Așadar, deși un oraș, așa cum este cazul și localității Bușteni, este situat într-o anumită zonă geografică, regiune care prezintă un climat specific propriu, cu factori de influență specifici, acesta nu este pasiv urmare a unor motive speciale: albedoul care se prezintă în diferit de cel existent în cadrul regiunilor înconjurătoare. Relieful antropic determinat de către clădirile cu aspecte și proprietăți deosebite, relief ce produce suprafețe de evaporare total diferite față de cele ale suprafețelor similare din mediul natural înconjurător, care este lipsit de clădiri sau alte obiective edilitare.
Datorită clădirilor, al modului cum sunt așezate, acestea reprezintă obstacole evident în calea mișcărilor aerului, indiferent de direcția sau intensitatea acestora. Volumul de temperatură degajată de către un oraș în atmosferă, prin intermediul populației și al animalelor, dar și a altor surse calorice (unități industriale, termocentrale, automobile), conduce la creșteri deosebite ale temperaturii față de regiunile înconjurătoare. Aceasta determină direcționarea spre oraș a aerului mai rece și mai curat dinspre zonele mărginașe. În același timp, elementele care generează „ceața urbană” (praf, fum, gaze și microorganisme) sunt periculoase pentru sănătatea oamenilor și a altor viețuitoare, producând dificultăți circulației și micșorând durata zilelor senine. De asemenea produsele fizice care se ridică din zona orășenească (prafuri, fum, zgură fină, funingine), contribuie, în funcție de acest grad de poluare la mărirea cantităților de precipitații în zona respectivă.
Fig. 3.1. – Vedere din satelit a orașului Bușteni.
Sursa: http://www.bing.com/maps
Se poate observa, în cazul orașului Bușteni, concentrarea locuințelor de-a lungul văii Prahovei (de-a lungul DN1 și a căii ferate), orientarea și dispunerea acestora în relief și astfel, deosebirea majoră dintre suprafața locuibilă (75,28 km²) și zona înconjurătoare dominată de păduri. Este evident că, având în vedere factorii de influență expuși mai sus, sunt condiții pentru manifestarea unei diferențe între topoclimatul regional (subalpin) și climatul urban specific.
3.1.1. Factorii de influență cu caracter constant
3.1.1.1. Materialul de construcție al orașului
Spre deosebire de câmpul înconjurător și de localitățile rurale de la noi, acoperite în cea mai mare parte cu vegetație, orașul Bușteni prezintă o suprafață activă, cu însușiri net diferențiate. Materialul de construcție al orașului se compune din tablă sau țiglă în marea majoritate (pentru acoperișuri), plăci de beton stradal, piatră și beton pentru ziduri, asfalt clasic și pavaj pentru străzile care acoperă spațiul urban. Toate acestea joacă un rol important în modificarea condițiilor termice din oraș și al gradului de umiditate.
Fig. 3.2. – Locuințe și șoseaua principală E60 – orașul Bușteni. Surse: Google Maps și http://romania-montana.ro/proprietate/judet/prahova/busteni/
Din fig. 3.2. observăm că majoritatea locuințelor prezintă acoperișuri cu material din tablă și țiglă ceramică iar materialul de construcție al locuințelor este compus în cea mai mare parte din beton celular autoclavizat (BCA) și plăci de beton (blocurile din zona de nord-est a orașului), construcțiile mai vechi prezentând și cărămidă de construcție sau piatră naturală, în timp ce, potrivit Studiului de Circulație Existent, preluat de pe site-ul Primăriei Bușteni, la secțiunea Documente Publice: http://www.orasul-busteni.ro/documente%20publice.htm străzile, ce au o lungime totală de 61 de kilometri lungime, mare parte sunt asfaltate cu bitum, doar o mică parte din acestea (3%) fiind acoperite cu paviment din bazalt sau cu pietriș (neasfaltate). Evident, materialele de construcție, pavimentul străzilor produc modificări ale temperaturilor zilnice de-a lungul anotimpurilor, prin proprietățile acestora de a înmagazina căldura sau de a produce o eliminare rapidă a apelor pluviale.
Bazându-ne pe media temperaturilor evidențiate anterior, în Bușteni putem admite că se manifestă un climat moderat. Pentru topoclimatul specific stațiunii, cifrele medii indică temperaturi de la +25o până +28o chiar și în timpul caniculelor (10 iulie – 20 august), însă este evident faptul că, în anumite perioade, când canicula persistă mai multe zile la rând sau afluența traficului rutier este mărită de-a lungul localității (atât vara cât și iarna) să constatăm o diferență de până la 1-2o între temperaturile medii înregistrate la nivelul localității sau în zona înconjurătoare comparativ cu zonele centrale, de concentrare a locuințelor și de afluență rutieră. La această diferență contribuie în mod direct și poluarea, încărcarea atmosferei, în zona de trafic cu particule de CO2 sau funingine de la autoturisme sau surse de încălzit în perioada anotimpului rece.
3.1.1.2. Profilul orașului
Alternarea constantă a străzilor și edificiilor precum și înălțimea variată face ca profilul orașului să aibă aspectul unei linii frânte cu căderi și înălțări bruște. Orașul Bușteni prezintă două categorii de suprafețe plane:
suprafața străzilor aflate aproape în totalitate la nivelul solului;
suprafețele acoperișurilor aflate la înălțimi variabile.
Dezvoltarea în mod deosebit pe orizontală a orașului, de-a lungul văilor, cea principală (a Prahovei, care împarte orașul în două) și digitale atrage după sine o creștere substanțială a suprafețelor de contact cu aerul, deci o creștere a suprafeței active, ceea ce prezintă o importanță deosebită atât pentru absorbția cât și emiterea căldurii.
Fig. 3.3. – Imagine de profil a stațiunii Bușteni. Sursa: Strategia de dezvoltare locală durabilă a orașului Bușteni 2011 – 2015, p. 1
După cum s-a putut observa mai bine din imaginea din satelit (fig. 3.1.) dar și din imaginea alăturată, razele solare directe ajung în cantități mai mici în anumite zone, aflate fie în apropierea pădurilor sau în interiorul zonelor marcate de spațiu verde, dar acest lucru nu împiedică prea mult creșterea valorii bilanțului radiativ caloric al orașului, comparativ cu cel al regiunilor învecinate.
În Bușteni, în anumite areale nu s-au respectat legislația cu privire la construcțiile urbane, care prevede ca înălțimea clădirilor să nu depindă de lățimea curții sau a străzii alăturate. Acest raport de 1/1 a fost depășit, mai ales în cazul zonelor în care s-au construit locuințe în ultima perioadă umbrindu-se suprafețe din ce în ce mai mari, aerisirea fiind îngreunată, ajungându-se la diferite grade de insalubritate, ceea ce produce evident influențe în ceea ce privește condițiile climatice existente.
Organizarea rețelei stradale a în stațiunea Bușteni este specifică localităților montane, a căror structură este de timp digital, încadrându-se în categoriile tehnice a III-a și a IV-a (capacitate redusă de circulație și trafic). Arterele din categoria a III-a, de pe versanții de Est și Vest, debușează în DN1 (E60) care reprezintă principala arteră a orașului. Aceasta traversează localitatea de la Sud spre Nord, preluând traficul de tranzit, transport în comun și traficul turistic de agrement (cu perioade de vârf vara și iarna).
Rețeaua rutieră prezintă următoarele aspecte: configurația geometrică și structura sunt influențate de relief și cursurile hidrografice; accesibilitatea rutieră a localității este realizată în exclusivitate printr-o singură arteră principală care nu mai poate fi lărgită având în vedere profilul orașului; deoarece capacitatea de circulație pe această arteră este depășită cu mult în anumite perioade din an, viteza autoturismelor este scăzută, cu consum major în zona localității, totodată producându-se și numeroase ambuteiaje.
3.1.1.3. Spațiile verzi
Aflate în proporții variabile de la un oraș la altul, spațiile verzi se opun influenței primilor doi factori, având o mare importanță, nu numai sub aspect topoclimatic și microclimatic ci și pentru sănătatea locuitorilor urbani. Deoarece sfera lor de influență este mică, spațiile verzi sunt cu atât mai eficiente cu cât sunt mai uniform repartizate pe suprafața orașului.
Sunt mai folositoare micile grădini aproape de locuințe decât marile parcuri aflate la distanțe apreciabile în zone periferice sau din afara orașelor. Ideal ar fi ca ele să se prezinte nu insular ci sub forma unor fâșii sau inele verzi care să străbată orașul, legând între ele parcurile și grădinile. Prin umbrire și evaporare plantele atenuează încălzirea excesivă, mărind și umezeala relativă a aerului. La acestea se adaugă și rolul de filtru al coronamentului arborilor. Tocmai de aceea repartizarea lor judicioasă este una dintre cele mai de seama obligații ale edililor. În zona orașului Bușteni, acest aspect este foarte puțin respectat, explicația pentru volumul redus al aliniamentului vegetal de-a lungul șoselei principale constând în prezența întinselor zonelor de vegetație arboricolă de pe cei doi versanți care străjuiesc localitatea.
Tabel 3.1. – Suprafața administrativ-teritorială a orașului Bușteni pe zone funcționale. Sursa: Strategia de dezvoltare locală durabilă a orașului Bușteni 2011 – 2015
Din sursele oferite de către site-ul Primăriei Bușteni reiese, comparativ cu suprafața ocupată de clădiri care este de 415,82 ha (5,47%) doar o porțiune, în intravilan de doar 10,61 ha (0,14%) de spații verzi, în care sunt incluse și suprafețele ocupate de terenuri sportive, de agrement și protecție. Evident, disproporția este mare, însă în cazul unui oraș precum Bușteni, după cum am spus, înconjurat de zone întinse de păduri, foarte apropiate de suprafața orașului, acest aspect nu mai contează, în opinia oficialităților, și nu produce mari influențe în cadrul microclimatului urban. Un aspect totuși se impune în această privință: zona centrală situată de-a lungul șoselei principale, intens circulată rutier, trebuie marcată de o perdea vegetală bine conturată pentru a limita efectele poluării și a încărcării atmosferei cu microparticule. Realitatea ne indică faptul că, de-a lungul acestei artere, zonele ocupate de către vegetație sunt modeste ceea ce face ca temperatura aerului în cadrul zilelor de vară să fie mai ridicată cu 1-2oC, față de restul orașului și 3-4oC față de zona înconjurătoare.
3.1.1.4. Sistemul de canalizare
Slaba permeabilitate a suprafeței active construită din tablă, beton, asfalt, care are o dezvoltare considerabilă în perimetrul orașului Bușteni, face ca cea mai mare parte a apei din precipitații să nu se poată infiltra. Pentru evacuarea acesteia s-a construit un sistem de canal prin care se elimină, în același timp și apele menajere.
Orașul stațiune Bușteni este canalizat în sistem colector menajer – pluvial cumulate. Canalizarea menajeră și pluvială funcționează în sistem centralizat pe o lungime de 45,13 km și deservește numai o parte a orașului, restul utilizatorilor deversând apele reziduale în fose vidanjabile. Rețeaua (constituită în mare din tuburi de azbociment, beton sau PVC) are dimensiuni cuprinse între 110 – 600 mm (PATZ interorășenesc Sinaia – Bușteni – Azuga – Predeal – Râșnov – Brașov, p. 85). Rețelele de canalizare menajeră și pluvială acoperă circa 80 % din suprafața orașului. Lungimea rețelelor de canalizare menajeră și meteorică acoperă 57,2 % din totalul gospodăriilor și unităților economice, iar 42,8 % din totalul gospodăriilor sunt deservite de fose septice (Strategia de dezvoltare locală durabilă a orașului Bușteni, 2011 – 2015, p. 24).
Imposibilitatea infiltrării și evacuarea rapidă a apelor pluviale (mai ales în perioada sezonului cald, în timpul ploilor torențiale) face ca suprafețele active a orașului Bușteni să fie mai uscate în raport cu cea a versanților învecinați. Neexistând la fel de multă apă, căldura, care în zonele înconjurătoare se consumă prin evaporare și absorbție, produce în oraș un grad mai mare de încălzire a acoperișurilor, a zidurilor etc., și implicit a aerului.
3.1.2. Factorii de influență cu caracter variabil
Asupra microclimatului urban se manifestă în anumite perioade, în funcție de anumite condiții specifice (durata anotimpului rece, traficul rutier, gradul de industrializare, tipul de unități economice), și factori de influență cu caracter variabil (adică influența sau persistența acestora asupra condițiilor climatice nu se manifestă tot timpul zilei, anotimpului sau anului la fel).
3.1.2.1. Încălzirea artificială
În cazul orașului Bușteni, în funcție de categoriile de utilizatori și de dispunerea acestora în cadrul localității, asigurarea energiei termice și a apei calde menajere se realizează în mod diferit. În mare parte, unitățile economice, clădirile instituțiilor, școlile, au centrale termice proprii, iar cea mai mare parte a locuințelor sunt încălzite cu sobe cu gaze naturale sau combustibil lichid/solid. În ceea ce privește blocurile de locuințe, aici centralele termice sunt relativ vechi (consum sporit dar și creșterea poluării în oraș).
Această situație determină, în perioada sezonului rece, dar și în zilele răcoroase de primăvară, o creștere relativ modestă a temperaturii medii în oraș, comparativ cu zonele învecinate, însă, prin creșterea concentrației de fum și alte particule rezultate prin arderea combustibililor solizi sau lichizi în atmosferă amplifică fenomenul de ceață urbană, ceea ce produce, pe lângă dificultăți în circulație și disconfort termic (scăderea cu 1-2oC, comparativ cu zonele senine, care primesc radiație solară directă).
3.1.2.2. Impurificarea aerului
Conform Strategiei de dezvoltare locală durabilă a orașului Bușteni, 2011 – 2015, capacitatea portantă a DN1 (E60) în zona stațiunii este depășită cu până la 40% în unele perioade ale anului (vara și iarna). Așadar, circulația intensă reprezintă principalul factor de poluare în zona orașului Bușteni, având în vedere faptul că unitățile industriale cu potențial de poluare (precum Hârtia S.A. Bușteni și Secția de industrializare a lemnului Piatra Arsă Bușteni) au fost închise sau sunt doar parțial în producție.
Anual, mii de automobile de diferite tonaje tranzitează orașul Bușteni, ceea ce face ca poluarea maximă să se realizeze în zona centrală a orașului, de-a lungul acestei artere principale. În perioada anotimpului rece, emisiile de gaze de la autoturisme, produc încărcarea aerului rece și umed din această zonă cu pulberi, cu anumite compoziții chimice rezultate din combustii, ceea ce determină apariția unor fenomene de persistență a umidității, de limitare a radiației solare directe și implicit a scăderii temperaturii în zona centrală.
După cum am specificat, o altă sursă de poluare o reprezintă prezența centralelor termice mai vechi cu care au fost dotate instituțiile sau blocurile de locuințe care se întind în partea de nord-vest a orașului. Acestea, consumă cantități mai mari de combustibil lichid și prin folosirea unor tehnologii învechite (mai ales în ceea ce privește filtrele) aruncă în atmosferă o cantitate semnificativă de impurități care contribuie la încărcarea aerului în perioada sezonului rece. Aceasta are influențe în ceea ce privește valoarea temperaturilor în oraș comparativ cu zona învecinată a acestuia care nu cunoaște același grad de impurificare.
3.2. Radiația solară în oraș
Emisiile din cadrul surselor urbane a impurităților, determină existența, deasupra orașelor, în funcție de gradul de impurificare, a unor calote de aer cenușiu sau gălbui de pâclă, care în anumite condiții climaterice (fără vânt sau cu vânt slab), se înalță până la altitudini de 1500-2000 metri. Acestea au o influență deosebită asupra radiației solare (mai ales în ceea ce privește intensitatea acesteia), dar și asupra duratei strălucirii Soarelui.
3.3. Temperatura aerului în oraș
Temperatura ca element meteorologic principal exercită, prin repartiția ei neuniformă, o influență majoră asupra construcțiilor urbane. Ziua la amiază, pereții și acoperișurile se încălzesc puternic datorită bilanțului radiației pozitive, răcindu-se noaptea când bilanțul radiației devine negativ..
Temperatura influențează orașul (fundațiile construcțiilor) și prin adâncimea la care pătrunde înghețul în sol. În condiții identice de temperatură și strat de zăpadă, înghețul pătrunde mai adânc într-un sol cu conductibilitate calorică mai bună. Apa din sol întârzie la rândul ei prin pătrunderea înghețului către adâncime. Aceasta se datorează faptului că prin înghețarea ei în stratul superior al solului se degajează o cantitate importantă de căldură.
Primăvara când se produce dezghețul, fenomenul este invers, în sensul că temperatura solului foarte umed se menține la 0 grade până la topirea întregii cantități de gheață.
Explicația constă în consumul de căldură necesar topirii gheții. Stratul de zăpadă prin mica lui conductibilitate calorică împiedică pătrunderea înghețului în sol. În orașe zăpada este rapid înlăturată de pe arterele de circulație, din piețe și alte locuri ceea ce favorizează pătrunderea în adâncime a înghețului și întrucât asfaltul, betonul și celelalte materiale din care sunt construite drumurile au conductibil calorică mare și conținut redus de apă rezultă că adâncimea până la care pătrunde înghețul pe aceste porțiuni este mult mai mare decât în cadrul suprafeței cu sol afânat, umed și acoperit cu zăpadă. De asemenea conductele de sub străzi care acționează ca sursa de căldura pot micșora adâncimea până la care pătrunde înghețul, de-a lungul întregului lor traseu.
Asupra acesteia s-au efectuat cele mai multe determinări instrumentale ajungându-se la acumularea unor vaste materiale informative. Acolo unde se află stații meteo perechi (ca în cazul capitalei: la Filaret și Băneasa) a fost posibilă determinarea valorilor medii ale diferențelor respective. În media anuală, aceste valori oscilează între 0,5-1,5oC ceea ce aparent nu pare prea mult, dar nu trebuie omis faptul că mediile anuale maschează într-o foarte mare măsură situații concrete în care diferențele sunt considerabile.
Analiza diferențelor medii anuale duce la câteva concluzii: diferențele termice oraș – împrejurimi sunt cu atât mai mari cu cât orașul este mai mare, deosebirile termice sunt și mai sesizabile în zilele de iarna, în zilele de îngheț și zilele de vară. Este evident că din punct de vedere termic, orașul are o climă mai blândă decât regiunile înconjurătoare. Cele mai mari diferențe se înregistrează în privința numărului zilelor cu îngheț din cauza că primăvara și toamna pe timp cald și senin, în localitățile rurale se produc adesea înghețuri radiative nocturne care în oraș nu pot avea loc din cauza calotei de pâclă și încălzirii artificiale.
Datele medii ale primului și ultimului îngheț ca și cele privind numărul mediu de zile fără îngheț atestă superioritatea termică a orașului. În general, primăvara în oraș începe mai de timpuriu cu circa o săptămână, fapt evidențiat și de ciclul vegetativ al diferitelor specii de plante. Regimul diurn al diferențelor de temperaturi dintre oraș și împrejurimi arată că în tot cursul anului diferențele maxime se produc seara în jurul orei 21 iar cele minime la amiază în jurul orei 14. Apariția celor mai mari diferențe termice la ora 21 se explică prin încălzirea puternică a construcțiilor urbane în cursul zilei și emiterea încrucișată a radiației infraroșii seara, când câmpul deschis s-a răcit deja. Senzația de zăpușeală pe care o dă orașul se datorează radiației încrucișate emise de pereții supraîncălziți ai clădirii orașelor.
Încălzirea mai lentă a orașului și mai rapidă a câmpului liber face ca la amiază diferențele termice să fie minime. Iarna, orașul rămâne mai cald decât împrejurimile în orele amiezii dar toamna și vara el este mai rece. În evoluția diurnală, diferențele termice sunt influențate de nebulozitate și vânturi. Atât gradul mare de acoperire cu nori cât și vânturile puternice determină scăderi importante ale diferenței termice oraș-împrejurimi.
Prezența stratului de zăpadă determină o creștere a diferențelor. Aceasta se explica prin albedoul mare a zăpezii curate de pe câmp și prin albedoul mai mic și caracterul discontinuu al zăpezii din oraș, ca urmare a activității antropice. Exemplele menționate s-au referit la diferențele termice rezultate din observații episodice, ele însă omit situațiile extreme care au o importanță reală. De exemplu, la București, în jurul datei de 23 martie se înregistrează o diferență de 8 grade.
Orașul se mai deosebește și prin acțiunea de atenuare și întârziere a temperaturii extreme. Aceasta acțiune se referă în primul rând la temperaturile zilnice care rămân mai mari decât în afara orașului și se produc mai târziu. Temperaturile maxime zilnice sunt asemănătoare celor din împrejurimi primăvara, toamna, vara când pot fi mai mici rezultă o amplitudine termică diurnă mai redusă în oraș decât în afara lui.
Prin atenuarea și întârzierea valorilor termice extreme, topoclima urbană se aseamănă cu topoclima pădurii (numai ca temperatura medie în pădure este mai mică decât în câmp deschis). Regimul anual al diferențelor de temperatură prezintă diferențieri importante de la o regiune la alta. În primul studiul de climă urbană publicat la Londra, regimul maxim anual al diferențelor se producea în semestrul rece iar regimul minim în semestrul cald din cauza:
încălzirii artificiale mult mai puternică în oraș;
radiației încrucișate a clădirii orașelor comparativă cu radiația liberă a terenurilor deschise;
inaccesibilitatea vânturilor slabe în oraș și accesibilitatea lor în localitățile rurale;
lipsa de umezeală a orașului în care precipitațiile se scurg și se evaporă rapid și abundența acestora în localitățile rurale;
rolul modelator al orașului se manifestă și în regimul anual al temperaturilor prin atenuarea extremelor
Așadar, potrivit climatologiei, studiul condițiilor termice ale unui oraș se realizează prin două metode principale:
prin compararea valorilor obținute prin determinări paralele și concomitente la stații meteo perechi (în oraș și în afara acestuia);
prin compararea valorilor obținute în urma unor expediții cu măsurători al căror traseu include atât orașul cât și împrejurimile.
La acestea se adaugă și analizarea datelor standard de-a lungul unui șir de ani în comparație cu dezvoltarea antropică.
Având în vedere că, pentru prima situație, în cazul stațiunii Bușteni aceste date nu sunt disponibile din cauza lipsei unor stații meteorologice în oraș și în afara acestuia iar în al doilea caz se necesita un studiu pe o perioadă mai lungă de timp și cu resurse care depășesc cadrul lucrării de față și gradul de competență pe care-l dețin, voi compara temperaturile medii anuale din orașul Bușteni (oferite de către site-ul meteoblue.com) cu cele oferite pentru stațiunile Sinaia și Predeal, aflate în apropiere. Datele oferite de către site-ul meteoblue.com, sunt, după cum afirmă administratorii site-ului, mediile ultimilor 30 de ani.
Fig. 3.4. – Media temperaturilor anuale – oraș Sinaia. Sursa: www.meteoblue.com
Fig. 3.5. – Media temperaturilor anuale – oraș Bușteni. Sursa: www.meteoblue.com
Fig. 3.6. – Media temperaturilor anuale – oraș Predeal. Sursa: www.meteoblue.com
Din datele oferite de către site-ul metoblue.com se poate observa faptul că temperaturile medii anuale în cele trei stațiuni montane diferă de-a lungul anului (temperatura medie a iernii este în Sinaia și Bușteni este de +1oC, în timp ce în Predeal scade la -1oC iar cea a verii, pentru luna iulie, considerată luna cea mai călduroasă din an, temperaturile medii anuale din Sinaia de ridică la 23oC, menținându-se la aceleași cote și în august, în Bușteni se ridică până la 22oC, în timp ce în august se înregistrează cele mai mari temperaturi pentru această zonă – 23oC, iar în stațiunea Predeal acestea se situează în jurul valorii de 20oC în iulie și 21oC în august), acest aspect datorându-se în cea mai mare parte altitudinilor diferite la care se află cele trei localități: Sinaia (880 metri), Bușteni (875 m) și Predeal (1059 metri, orașul din România aflat la cea mai mare altitudine).
În afară de poziționare geografică, altitudine și dispunerea reliefului, factorii de influență climatică care determină temperaturi diferite în zona urbană a acestor stațiuni sunt asemănători: gradul de impurificare al aerului determinat de circulația intensă de pe Valea Prahovei, ce caracterizează toate cele trei localități, suprafețele ocupate de construcții, materialele din care acestea sunt construite.
Fig. 3.7. – Temperaturile medii și maxime înregistrate în luna iulie a anului 2015 în cele 3 stațiuni montane: Sinaia (sus), Bușteni (centru), Predeal (jos).
Sursa: http://www.accuweather.com
Am preluat de pe site-ul http://www.accuweather.com datele disponibile pentru lunile iulie 2015 și ianuarie 2016, pentru a le compara cu situația prezentată mai înainte la nivelul temperaturilor medii anuale înregistrate pe ultimii 30 de ani.
Fig. 3.8. – Temperaturile medii și maxime înregistrate în luna ianuarie a anului 2016 în cele 3 stațiuni montane: Sinaia (sus), Bușteni (centru), Predeal (jos).
Sursa: http://www.accuweather.com
Tabel 3.2. – Analiză comparativă – temperaturile medii anuale în ultimii 30 de ani și ultimul an (prelucrare personală).
Se poate observa atât o diferență de 1-1,5oC între temperaturile medii anuale înregistrate în cele trei stațiuni dar și creșterea sensibilă a acestor temperaturi în ultima perioadă comparativ cu media înregistrată pe ultimii 30 de ani, acest fapt datorându-se fenomenului de încălzire globală, fenomen specific epocii actuale. Pentru tematica lucrării de față, datele relevă faptul că se produce o încălzire diferită a suprafeței urbane comparativ cu zonele învecinate, ocupate în mare parte de păduri, fenomen determinat de gradul de poluare (de emisiile tot mai ridicate de impurități în atmosferă) și de creșterea urbană. Fenomenul, în cazul stațiunilor cercetate este mai puțin evidențiat, fiind atenuat, după cum am spus, de existența pe suprafețe întinse, în aceste zone a pădurilor, însă, este la fel de evident este faptul că în cazul orașelor, mai ales al celor din câmpie și cu grad ridicat de poluare (Craiova, Oradea, Alexandria) diferențele între temperaturile medii anuale înregistrate în oraș și în regiunile învecinate sunt mai mari.
3.4. Umezeala aerului și ceața în oraș
Caracterul suprafeței active așa cum a fost el evidențiat mai sus și temperatura mai ridicată a aerului urban în comparație cu mediul natural înconjurător determină manifestarea și a unei diferențe de umezeală între atmosfera stațiunii Bușteni și cea a împrejurimilor. Diferența se constată atât în privința tensiunii vaporilor de apă cât și în cea a umezelii relative. În regimul anual al diferențelor de umezeală, valorile minime apropiate de 0 grade se remarcă iarna, iar cele maxime vara când pentru tensiunea vaporilor ele pot atinge 1 mm, iar pentru umiditatea relativă la 10%.
Potrivit studiului Importanța Climatologiei Urbane pentru evoluția orașelor din România(I) disponibil pe site-ul www.bucurestiivechisinoi.ro, în evoluția ei diurnă, tensiunea vaporilor înregistrează diferența maximă la amiază și minimă dimineața și seara, dată fiind dependența ei strictă de temperatura aerului cu care se află în raport direct proporțional. În schimb, potrivit aceluiași studiu, diferențele de umiditate relativă sunt mici la amiază când temperatura este maximă și mari seara când deosebirile termice dintre oraș și împrejurimi sunt maxime. Fenomenul se explică prin raportul invers proporțional existând între umiditatea relativă și temperaturi.
În ceea ce privește situația caracteristică pentru orașul Bușteni, în zilele ploioase (mai ales vara) ca și în zilele senine și reci de iarnă, tensiunea vaporilor de apă din atmosfera stațiunii este mai mare decât în împrejurimi deoarece orașul fiind mai cald provoacă o evaporare mai intensă. Valorile extreme ale umidității relative sunt decalate în oraș față de împrejurimi, astfel maxima se produce în împrejurimi la orele prânzului iar în oraș către orele 18, spre seară. Aceasta decalare este provocată de răcirea lentă a orașului (materialele acestuia având conductibilitatea calorică mare).
După cum am reliefat mai sus, cauzele principale ale uscăciunii aerului urban sunt temperatura lui mai ridicată și mai ales scurgerea rapidă a apelor din precipitații prin sistemul de canalizare. Se poate aprecia, în raport și cu alte studii, că doar 1/3 din precipitații se evaporă, restul scurgându-se în râul Prahova. Stropirea sporadică a arterei principale nu reușește să compenseze această lipsă decât foarte puțin.
Localitățile urbane, prin caracteristicile lor, exercită o influență deosebită în privința densității frecvente și stabilității ceții, acesta fiind un proces hidro-meteo legat de temperaturile coborâte și umezeala ridicată, pentru că, așa cum am expus, orașele provoacă creșterea temperaturii și scăderea umezelii, mai ale în nopțile senine și calme când formarea ceții este deosebit de frecventă. Această influență deosebită care se opune producerii fenomenului de ceață, este compensată în mare măsură de numărul foarte mare al nucleelor de condensare ale aerului urban, determinate de întinderea acestuia, structura și așezarea clădirilor, forma și înălțimea acestora, structura stradală etc.
O mare pare din aceste nuclee sunt active datorită gradului ridicat de higroscopicitate (calitate de a absorbi umiditatea din aer), remarcându-se nuclee de acid sulfuric, soluții saline ș.a. Înalta higroscopicitate a picăturilor germeni ce au componență acidă sau salină, face ca tensiunea de saturație a acestora să fluctueze, fiind în raport direct proporțional cu concentrarea soluțiilor, astfel încât condensarea vaporilor de apă se poate produce chiar dacă punctul de rouă nu s-a produs, iar umezeala este ridicată. Când picăturile astfel formate devin vizibile apare ceața – fenomenul cel mai nefast al topoclimatelor urbane. Dintre cei doi factori care concură la formarea ceții, umezeala aerului și nucleele de condensare numai cel de al doilea depinde de oraș.
În cazul stațiunii Bușteni, ceața se manifestă doar 23 de zile pe an, în perioada noiembrie – martie, fiind determinată evident și de nivelul de poluare care se manifestă predominant de-a lungul arterei principale. Faptul ca între arealul repartiției ceții și arealul impurificării aerului în Bușteni există o coincidență aproape totală reprezintă încă o dovadă a influenței majore pe care o au activitățile poluante din oraș asupra formării ceții.
3.5. Nebulozitatea și precipitațiile în oraș
În mod normal, prin caracteristicile sale și prin factorii pe care i-am evidențiat în cadrul lucrării, influența orașului trebuie să se manifeste printr-o creștere relativ modestă a nebulozității asupra stațiunii Bușteni.
Fig. 3.9. Regimul nebulozității în orașul Bușteni. Sursa: www.metoblue.com
Se poate observa că supraîncălzirea orașului în lunile de iarnă antrenează odată cu aerul și o cantitate mare de nuclee de condensare care favorizează producerea picăturilor germeni. Condensarea începe la nivelul la care răcirea adiabatică atinge temperatura punctului de rouă, luând astfel naștere noi nori cumuliformi de convecție termică. Din cauza convecției puternice generate de supra-umezirea orașului, norii formați deasupra au o dezvoltare verticală sensibilă mai mare decât cei formați în același mod deasupra câmpurilor învecinate.
3.6. Vântul în oraș
În funcție de felul mișcărilor aerului influența orașului se poate exercita pe distanță mai mică sau mai mare, atât pe orizontală cât și pe verticală. Cu cât clădirile orașului sunt mai compacte și mai înalte și cu cât activ industriale și circulația rutieră sunt mai intense cu atât influența va fi mai intensă și se va resimți mai sus. Prin crearea deasupra orașului a unei mase de aer staționar care îl acoperă ca o cupola apare necesitatea ca aerul în mișcare orizontală să o escaladeze. În felul acesta înălțimea influenței va fi direct proporțională cu cea a cupolei staționare de aer și impurități.
Potrivit www.infomontan.ro, vânturile ce se manifestă în stațiunea Bușteni sunt cele dinspre Nord, Nord-Est, Sud, Sud-Est (acesta din urmă fiind și aducător de precipitații). Însă, culmile muntoase marile păduri care înconjoară stațiunea, stopează în cea mai mare parte acești curenți de aer, cu toate că direcția din care provin este atât de diferită, astfel că, diferența dintre mișcările aerului care se manifestă în oraș și vânturile care bat pe versanții împăduriți la altitudini ce depășesc 1200 de metri devine destul de semnificativă. În schimb iarna, dat fiind condițiile climatice și temperaturile relativ apropiate între oraș și regiunile înconjurătoare, calmul atmosferic este aproape total.
3.7. Influența climei asupra orașului
Totalitatea factorilor radiativi, dinamici, fizico-geografici și chiar cei de natură economico-geografică contribuie la particularizarea climatică a orașului Bușteni. Aceste particularități sunt evidențiate de valorile pe care aceste elemente climatice le înregistrează în zona stațiunii Bușteni și care fac din acest oraș unul cu un climat favorabil desfășurării în cea mai mare parte din an a activităților specifice unei stațiuni montane. Pe de altă parte, componentele climatice (temperatura aerului, umezeala, presiunea atmosferică, vânturile, etc.) au o mare influență asupra corpului uman în mod diferit, în funcție de starea de sănătate, de sensibilități, producându-i o senzație de disconfort sau dimpotrivă, de bună dispoziție.
De exemplu, umiditatea are grave repercusiuni pentru cei afectați de afecțiuni pulmonare. Trebuie însă să diferențiem umiditatea meteorică, de cea telurică. Prima este determinată de frecvența zilelor cu ceață și a celor ploioase cauzate de condensarea apei atmosferice. De asemenea un aer uscat produce disconfort bronhiilor, mărind gradul de vâscozitate sanguină, accentuând tendința de congestionare a plămânilor.
Ploile ce cad în stațiunea Bușteni sunt repezi, majoritatea sub formă de averse, producându-se cu precădere primăvara și toamna, cantitățile medii fiind de 76 litri/m2. Umiditatea telurică este determinată de retenția apei în straturile inferioare ale atmosferei de către solul care prezintă o constituție impermeabilă.
Comparând efectele celor două tipuri de umiditatea, experimentele arată că cea meteorică este mai puțin inconfortabilă pentru plămâni față de afecțiunile grave pe care le poate determina umiditatea telurică. De adăugat este că răcirea corpului în mediul natural nu este produsă doar de scăderea temperaturii aerului ci și de o umiditate mărită a atmosferei, în sensul că suportăm mai ușor gerul uscat decât temperaturile scăzute într-un aer umed.
Manifestările climatice urbane, așa cum se prezintă ele sub influența factorilor cu caracter constant cât și variabil, prezintă o mare importanță asupra manifestării vieții sociale în orașe, mai ales în ceea ce privește activitățile desfășurate într-o stațiune de munte precum este Bușteni. Nebulozitatea, ceața, umiditatea, temperatura care se manifestă în mod diferit față de regiunile înconjurătoare au mari influențe asupra afluxului de turiști, asupra desfășurării activităților cu caracter balnear și recreativ, asupra sporturilor de iarnă.
De dimensiunea orașului depinde inerția acestuia față de schimbarea vremii, valul de aer rece având nevoie de mai mult timp pentru a ajunge în centrul unui oraș mare. În cazul orașului Bușteni însă mărimea diferenței termice nu este influențată de mărimea acestuia, care este relativ mică, ci este influențată de forma alungită a acestuia, aici manifestându-se și un alt factor important: vântul dominant care se manifestă de-a lungul văii Prahovei. Când vântul predominant nu se mai manifestă, diferențele termice cresc. De asemenea, poziția orașului Bușteni joacă un rol important în creșterea și descreșterea diferențelor termice. Fiind așezat într-o zonă protejată de versanți și de închiderea văii în zona sudică (spre Sinaia), înregistrează diferențe reduse decât un oraș cu dimensiuni asemănătoare, dar construit într-o depresiune sau într-o vale aerisită, unde noaptea și iarna se produc inversiuni termice stabile și persistente.
De-a lungul zilei, dat fiind condițiile fizico-geografice, au loc schimbări climatice foarte pronunțate ceea ce reprezintă o caracteristică deosebită și definitorie pentru stațiunea Bușteni. Diminețile sunt relativ reci tot timpul anului cu un grad relativ ridicat de umiditate și cu manifestarea ceții în anotimpul rece. La amiază, temperatura se ridică și în oraș și în afara lui și diferențele de umezeală se atenuează. Seara când orașul rămâne considerabil mai cald umiditatea relativă scade substanțial față de teritoriul învecinat. În serile zilelor calde de vară, diferențele de tensiune a vaporilor pot atinge 2,1 mm iar cele de umiditate relativă chiar 30% față de mediile zilnice care se ridică la 1,2 mm și 12%.
Ceața urbană este fenomenul hidro-meteo cel mai dăunător pentru viața și activitățile oamenilor. Pentru o mai buna înțelegere ale efectelor dăunătoare ale ceții urbane este necesară o delimitare adesea pe timp senin și calm, umezeala foarte redusă, deasupra orașului stagnează o cantitate imensă de impurități solide în suspensie. Acestea dau atmosferei o culoare gălbuie (maronie uneori), micșorând vizibilitatea uneori chiar sub 1 m. În astfel de situații nu putem vorbim de ceața, ci de pâclă. Pâcla favorizează însă foarte mult producerea ceții. De regulă ceața urbană este un amestec de pic de apă (cristale de gheață) cu particule solide de diferite dimensiuni și cu diverse gaze poluante. Tocmai de aceea englezii au făcut diferențierea între smog – ceață iar smoke – fum.
Scăderea accentuată a vizibilității a determinat creșterea numărului de accidente de circulație și implicit a cazurilor de invaliditate fizică. Studiile au arătat dependența cazurilor mortale de concentrație de SO2 și particule (din emisii) din aerul urban și de durata influenței lor nocive.
CONCLUZII
Orașul Bușteni reprezintă una dintre așezările deosebite ale României, un punct important pe harta țării din mai multe puncte de vedere. Lăsând la o parte importanța economică, turistică, pentru relaxare și sporturile de iarnă, stațiunea Bușteni, prin caracteristicile sale fizico-geografice și climatice reprezintă un punct major de interes pentru studiile geografice. Cercetarea efectuată a evidențiat atât caracteristici climatice asemănătoare cu regiuni și localități din zona de climat subalpin însă și particularități deosebite ale zonei orașului Bușteni
Cunoașterea amănunțită a modificărilor pe care orașul le impune elementelor climatice asupra propriei sale clime, impune o continuă observație instrumentală în interiorul orașului, pentru lungi perioade de timp, în condiții climatice diferite, precum și realizarea de observații concomitente privind gradul de poluare a aerului. De aceea, lucrarea de față, este la început. Dat fiind tipologia și natura lucrărilor de licență, gradul de cunoaștere al celor care pornesc într-o astfel de cercetare, construcția ei s-a bazat pe informațiile culese din cărțile de specialitate și datele oferite de către site-urile dedicate precum meteoblue.com sau accuweather.com. În timp, odată cu formarea profesională, cercetarea asupra mediului climatic al stațiunii Bușteni se va orienta și către o reală și profundă cercetare instrumentală. Pe parcursul cercetării am încercat să evidențiez importanța pe care stațiunea îl deține ca factor genetic al propriei clime, să evidențiez factorii care contribuie în mod deosebit la aceasta în contextul dezvoltării spațiale, atât în suprafață cât și din punct de vedere funcțional.
Mărimea diferenței termice între oraș și regiunile înconjurătoare se află în raport direct proporțional cu dimensiunile orașului. Exista situații în care orașe de dimensiuni diferite prezintă diferențe termice asemănătoare dar acest lucru e condiționat de influența unor factori climatici locali: vântul, nebulozitatea. În general, un oraș mai mare are o influență hotărâtoare în formarea propriei topoclime. Cu cât dimensiunile sunt mai mari cu atât diferențele termice sunt mai importante și cu atât topoclima sa are un caracter mai stabil.
O altă cauză a superiorității termice urbane față de regiunile înconjurătoare constă în materialul de construcție din care sunt realizate edificiile, drumurile, etc. Aceste materiale (tablă, țiglă) au căldură specifică mică dar conductibilitatea lor calorică este mare astfel încât căldura se transmite adânc spre interior. Astfel se înmagazinează o cantitate mare de căldură pentru emiterea căreia e nevoie de un interval mai îndelungat de timp. De aceea, seara orașul rămâne mai cald decât versanții din apropiere care datorită conductibilității calorice reduse pădurilor se încălzește puternic ziua numai la suprafață, răcindu-se rapid seara.
Cea mai importantă dintre cauzele superiorității termice este pânză de pâclă și ceață proprii orașului în ciuda faptului ca ziua, ele slăbesc radiația solară directă, deci cantitatea de căldură de la Soare. În timpul nopții însă, particulele din care e formată calota de pâclă și ceața exercită o puternică absorbție a radiației calorice emise de suprafața activă încălzindu-se și emițând la rândul său infraroșii (calorice) în toate direcțiile. Astfel radiația atmosferică atinge valori foarte mari, iar radiația efectivă (pierderea efectivă de căldură) a suprafeței active scade accentuat.
O altă cauza este profilul extrem de neregulat al orașului datorită de alternarea constantă a clădirilor cu străzile. Creșterea suprafețelor de contact cu aerului și existența celor două categorii de suprafețe active plane (acoperișurile, străzile) favorizează o mai bună absorbție a radiației solare. În schimb noaptea, pierderea căldurii emise de suprafețele străzilor este diminuată de clădiri care absorb o parte din aceasta căldura, emițând la rândul lor infraroșii în toate direcțiile, deci și înapoi către suprafața activă, inferioară, a străzilor. Datorită acestor radiații încrucișate, temperatura aerului urban rămâne mai ridicată decât cea din afara orașului până târziu în cursul dimineții. Dimpotrivă, încălzirea orașului întârzie, el rămânând mai rece în partea a II-a a dimineții decât câmpul liber, încălzirea lui fiind mai înceată din cauza profilului și conductibilității mari a materialelor de construcție.
Superioritatea termică a orașului se dat și marii lui uscăciuni. Materialul impermeabil sau foarte puțin permeabil care acoperă cea mai mare parte a orașului, împiedică infiltrarea apei și determină scurgerea ei rapidă pe căi dirijate prin mijlocirea sistemelor de canalizare. Aceasta face ca o parte însemnată a căldurii care în câmpurile învecinate se consumă pentru evaporarea apei să servească în oraș pentru încălzirea stratului activ și a aerului de deasupra. Regimul diurn al duratei strălucirii soarelui are un caracter asemănător regimului anual, cea mai importantă scădere producându-se în orele de după amiază când se formează mai intens nori cumuliformi.
Schimbările în regimul climatic din România, așa cum au fost ele evidențiate în ultima parte a lucrării, se încadrează în contextul global al încălzirii, în care trebuie să avem în vedere condițiile specifice regionale: creșterea temperaturii aerului va fi mai pronunțată în timpul verii în Europa centrală și de est și în timpul iernii pentru Europa de nord-vest. Potrivit datelor pe care le-am prezentat pentru regiunea orașului Bușteni, se așteaptă o creștere a temperaturii medii anuale comparativ cu situația de acum 30 de ani, similară de altfel pentru întreaga Europă: între 0,5°C și 1,5°C pentru perioada 2020-2029 și între 2,0°C și 5,0°C pentru perioada 2090-2099. Evident, toate aceste schimbări climatice, comparativ cu creșterea deosebită a gradului de poluare urbană și nu numai, cu intensificarea distrugerii sectorului vegetal va produce profunde transformări și la nivelul topoclimatului orașului Bușteni.
BIBLIOGRAFIE:
***Bucureștii vechi și noi, (2010). Importanța Climatologiei Urbane pentru evoluția orașelor din România (I), Climatologie Urbană, sursa:
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/06/importanta-climatologiei-urbane-pentru-evolutia-oraselor-din-romaniai/
***MDRAP, (2011). Plan de amenajare a teritoriului zonal PATZ interorășenesc Sinaia – Bușteni – Azuga – Predeal – Râșnov – Brașov (Poiana Brașov), Dezvoltare teritoriala / Amenajarea teritoriului / Amenajarea teritoriului in context național, sursa: http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patz_valea_prahovei/patz_restructurat.pdf
***Primăria Bușteni, (2010). Strategia de dezvoltare locală durabilă a orașului Bușteni 2011 – 2015, „Planificarea strategică – pârghie de dezvoltare durabilă și coerentă a stațiunii Bușteni, Proiect co-finanțat prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, Cod SMIS 12735, sursa: http://www.primaria-busteni.ro/wp-content/uploads/2013/01/Strategia_Busteni.pdf
ALEXANDRESCU, Mihaela, (1990). Climatologie urbană, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, sursa:
http://www.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2015/feb/24_14_11_31Alexandrescu_1990_Topoclimatologia_urbana.pdf
ATODIRESEI, Dinu, (2014). Curs – Meteorologie Marină și Oceanografie, Universitatea Navală “Mircea cel Bătrân”, Constanța, sursa URL: https://adl.anmb.ro/pluginfile.php/10698/mod_resource/content/1/Curs%20MMO-2014.pdf .
BÂCA, Ioan, (2013). Potențialul hidro-climatic și valorificarea sa în turism, Facultatea de Geografia Turismului Bistrița, Departamentul de Geografie al Extensiilor, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
BĂLAN, Mugur, (2008). Radiația solară, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, sursa URL: http://www.termo.utcluj.ro/regenerabile/2_1.pdf
BOGDAN Octavia, (1987). Concepții și puncte de vedere românești în dezvoltarea topoclimatologiei (privire retrospectivă), Topoclimatologia României, bibliografie selectivă adnotată, București.
CARABLAISĂ, S. Gheorghe, (2009). Relația clima – poluare în municipiul Drobeta-Turnu Severin, Teză de doctorat, Facultatea de Geografie, Școala Doctorală “Simion Mehedinți”, Universitatea din București, București.
GUGIUMAN Ion, COTRAU, Marțian (1975), Elemente de climatologie urbană, Editura Academiei, București.
IELENICZ, Mihai, (2007). România. Geografie fizică. Climă, ape, vegetație, soluri, mediu (vol. II), Editura Universitară, București.
MĂHĂRA, Gheorghe, (2001). Meteorologie, Editura Universității din Oradea, Oradea;
OPREA, Cristian, (2005). Radiația Solară, Aspecte teoretice și practice, ISBN, București, sursa URL: https://ro.scribd.com/doc/73862656/radiatia-solara
OPREA, Nicolae Adrian, (2012). Sistem pentru măsurarea radiației solare, Proiect de diplomă, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, Universitatea “Politehnica” din București, sursa URL: http://documents.tips/download/link/radiatia-solara-55c43aadd8a92.
PĂTRU, Ileana, ZAHARIA, Liliana, OPREA Răzvan, (2006), Geografia fizică a României. Climă, ape, vegetație, soluri, Editura Universitară, București.
POSEA, Grigore, (2006). Geografia fizică a României. Clima. Apele. Biogeografia. Solurile. Hazardele naturale, Editura Fundației România de Mâine, București.
POVARĂ, Rodica, (2004). Climatologie generală, Editura Fundației România de Mâine, București.
PUȘCOI, G. Bogdan (2011). Clima și topoclimatele municipiului Târgoviște, lucrare de doctorat, Facultatea de Istorie, Geografie și Relații Internaționale, Universitatea din Oradea, Oradea.
SANDU, Ion, PESCARU Victor I., POIANA Ion, (2008). Clima României, Editura Academiei Române, București.
SOROCOVSCHI, Victor, (2009). Meteorologie și climatologie, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca.
TĂNASĂ, D. Ion, (2011). Clima Podișului Sucevei – fenomene de risc, implicații asupra dezvoltării durabile (studiu), Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava.
VIJULIE, Iuliana, (2014). Clima României (suport de curs – powerpoint), Facultatea de Geografie, Departamentul de Geografie Regională și Mediu, Universitatea din București, sursa URL: http://documents.tips/documents/climaromaniei2014.html
Surse Web:
https://rometex.wordpress.com/tag/radiatie-difuza/
http://www.materie.ro/materie/factorii-genetici-ai-climei-252
https://ro.scribd.com/doc/73862656/radiatia-solara
http://www.termo.utcluj.ro/regenerabile/2_1.pdf
http://www.mappery.com/map-of/Solar-Radiation-Map-of-Romania
http://www.infomontan.ro/orasul%20busteni.html
https://ro.scribd.com/doc/109238581/8/Reflexia-radia%C5%A3iei-solare-Albedoul
http://despremeteo.weebly.com/clima-europa.html
http://www.fly4fun.ro/linkuri/meteorologie_vantul.html
http://www.infomontan.ro/orase%20statiuni%20turistice%20romania/busteni/05%20clima%20busteni.html
http://ziardebusteni.ro/areal-bucegi/busteni/dezvoltare-locala/administratie-locala/mediu/
https://www.gismeteo.md/ro/city/legacy/66643/
ANEXA 1 – SINTEZA LUNARĂ A PRINCIPALELOR ELEMENTE CLIMATICE – STAȚIUNEA BUȘTENI
ANEXA 2 – SINTEZA ANUALĂ LA BUȘTENI A ZILELOR ÎNSORITE, PARȚIAL ÎNNORATE SAU ACOPERITE ȘI A ZILELOR CU PRECIPITAȚII. Sursa: https://www.meteoblue.com
ANEXA 3 – TEMPERATURI MAXIME ÎNREGISTRATE LUNAR ÎN ORAȘUL BUȘTENI. Sursa: https://www.meteoblue.com
ANEXA 4 – DIRECȚIA ȘI DURATA DE MANIFESTARE A VÂNTURILOR – STAȚIUNEA BUȘTENI. Sursa: https://www.meteoblue.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Prof. Univ. Dr. Ștefan Iordache Absolvent: Dumitrescu L. Andreea BUCUREȘTI 2016 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE Domeniul:… [302733] (ID: 302733)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.