Favorabilitatea Cadrului Natural Pentru Locuire În Comuna Durnești, Județul Botoșani [302729]

Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” [anonimizat]-științifică pentru obținerea gradului didactic I

[anonimizat], Candidat: [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat]-Anca (căs. Grigoriu)

IAȘI

2019

CUPRINS:

Capitolul I – Aspecte teoretice și metodologice……………………………………………… 5

1.1. Scopul și obiectivele lucrării…………………………………………………………………….. 5

1.2. Istoricul cercetărilor cu privire la comuna Durnești…………………………………. 7

1.3. Metode și etape ale cercetărilor……………………………………………………………….. 8

[anonimizat] …………………………………………………………………. 12

2.1. Localizarea geografică a comunei Durnești ……………………………………………. 12

2.2. Particularități geologice și resurse ale subsolului ……………………………………. 13

2.3. Relieful – factor favorizant pentru locuire ……………………………………………… 15

2.3.1. Considerații generale asupra originii și evoluției reliefului actual..15

2.3.2. Elemente morfografice și morfometrice ale reliefului………………… 17

2.3.3. Tipuri genetice de relief …………………………………………………………… 21

2.3.4. Procese geomorfologice actuale ………………………………………………… 26

2.4. Particularități climatice ………………………………………………………………………… 28

2.4.1. Factorii genetici ai climei …………………………………………………………. 28

2.4.2. Temperatura aerului ……………………………………………………………….. 30

2.4.3. Precipitațiile atmosferice …………………………………………………………. 34

2.4.4. Vânturile …………………………………………………………………………………. 38

2.4.5. Alte elemente climatice (durata de strălucire a Soarelui, presiunea atmosferică) …………………………………………………………………………………………………………… 39

2.4.6. Fenomene meteorologice deosebite …………………………………………… 41

2.4.7. Subdiviziuni climatice ……………………………………………………………… 41

2.4.8. Clima și oamenii din Durnești ………………………………………………….. 42

2.5. Hidrografia comunei Durnești ………………………………………………………………. 43

2.5.1. Apele subterane ………………………………………………………………………. 43

2.5.2. Rețeaua hidrografică. Pârâul Corogea ……………………………………… 45

2.5.3. Iazurile ……………………………………………………………………………………. 47

2.6. Caracteristici ale florei și faunei ……………………………………………………………. 50

2.7. Tipurile de soluri ………………………………………………………………………………….. 56

Capitolul III – Comuna Durnești – caracteristici ale populației și ale așezărilor ……………………………………………………………………………………………………………. 62

3.1. Comuna Durnești – geneză, istorie și evoluție ………………………………………… 62

3.2. Vechimea populației în comuna Durnești ………………………………………………. 64

3.3. Evoluția numerică a populației …………………………………………………………….. 66

3.4. Dinamica populației ……………………………………………………………………………… 68

3.5. Mobilitatea populației …………………………………………………………………………… 74

3.6. Structuri demografice …………………………………………………………………………… 75

3.7. Evoluția așezărilor umane …………………………………………………………………….. 81

3.8. Influența cadrului natural asupra populației din comuna Durnești ………… 83

Capitolul IV– Economia în comuna Durnești ……………………………………………… 84

4.1. Trecutul, prezentul și viitorul agriculturii în comuna Durnești ………………. 84

4.2. Meșteșgurile, industria și comerțul ………………………………………………………… 89

4.3. Căile de comunicație și transporturile speciale ………………………………………. 91

4.4. Activități sociale și culturale în comuna Durnești …………………………………… 93

Capitolul V – Importanța studierii geografiei orizontului local în învâțământul gimnazial ………………………………………………………………………………………………………………. 97

5.1. Principiile didactice în lecțiile de geografie …………………………………………….. 99

5.2. Proiectarea și aplicarea opționalului de geografie locală la gimnaziu ……. 101

5.2.1. Argument ……………………………………………………………………………… 101

5.2.2. Competențe specifice și exemple de activități de învățare în cadrul opționalului …………………………………………………………………………………………………………. 102

5.2.3. Valori și atitudini …………………………………………………………………… 103

5.2.4. Conținuturile opționalului asociate competențelor ………………….. 104

5.2.5. Metode tradiționale utilizate în procesul instructiv-educativ cu privire la orizontul local ……………………………………………………………………………………….. 105

5.2.6. Metode moderne utilizate în procesul instructiv-educativ cu privire la orizontul local ………………………………………………………………………………………………….. 108 5.2.7. Mijloace de învățământ …………………………………………………………. 114

5.2.8. Tipuri de evaluare …………………………………………………………………. 115

5.2.9. Activitățile extrașcolare și rolul lor în geografia locală ……………. 124

5.2.10. Impactul opționalului asupra elevilor și concluzii finale ………… 129

Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………. 131

CAPITOLUL I.

Aspecte teoretice și metodologice

1.1. Scopul și obiectivele lucrării

Aflată în componența județului Botoșani, comuna Durnești se găsește într-o perioadă de dezvoltare socio-economică.

Elaborarea acestei lucrări a pornit de la ideea de a uni trecutul cu prezentul în urma unei activități de cercetare și de a fi un instrument de cunoaștere despre tot ceea ce reprezintă această parte a județului Botoșani.

Copilăria și amintirile din locul natal reprezintă întotdeauna un capitol aparte în inima oricărui om, cu atât mai mult cu cât și viața de adult o desfășor pe aceleași meleaguri. Ca profesor de geografie, această lucrare metodico-științifică este pentru mine o îndatorire morală.

”E inima aici de-a pururi vie

Și nu-s pe lume mai frumoase steme

Ca dragostea poporului de glie,

Iar ani de-or trece zece, o sută, o mie

I-om prăznui aducerea aminte

Și vom cânta pe marea lui lăută

Urcușul nostru veșnic înainte.”

(poezia ”E inima aici ” de D. Tabacu, rev. Magazinul, 1957)

Lucrarea pune accent pe condițiile oferite de cadrul natural, suport al vieții social-economice, dar și pe aspecte legate de structura și dinamica populației, de continua dezvoltare și amenajare teritorială, fiind astfel, o sinteză a cunoștiințelor geografice și de cercetare.

Observarea și prelucrarea datelor culese de pe teren în perioada 2017 – 2019, a fost completată cu date statistice de la: Direcția Județeană de Statistică Botoșani, Primăria Comunei Durnești, APIA Trușești, OSPA Botoșani, ANM – Centrul Meteorologic Regional Moldova Iași și Stația meteorologică Stânca Ștefănești, Apele Române – Direcția Apelor Prut – S.G.A. Botoșani.

S-au interpretat materialele cartografice existente, folosindu-se de asemenea publicații de specialitate cu privire la zona geografică în care este situată comuna Durnești.

Prin maniera de tratare a premiselor naturale și sociale, m-am străduit să evidențiez pe baza datelor culese și intrepretate geografic, aspectele acestei comune.

În elaborarea lucrării am utilizat:

Documente cartografice, care au permis o cercetare amănunțită a reliefului, a solurilor, așezărilor umane și componentelor acestora;

Date statistice, prin care am urmărit dinamica populații, a numărului gospodăriilor, a structurii sociale, a așezărilor;

Recensământele populației din anii 1992, 2002 și 2011 cât și datele curente deținute de Primărie, reprezintă cele mai sigure surse de documentare statistică privind populația și așezările rurale;

Cercetările etnografice și toponimice au adus numeroase precizări și clarificări cu privire la continuitatea locuirii, a originii așezărilor, a tipurilor de construcții rurale, legătura acestora cu mediul geografic și ocupațiile locuitorilor.

1.2. Istoricul cercetărilor cu privire la comuna Durnești

Studii privind teritoriul în care se încadrează comuna Durnești sunt numeroase și din mai multe domenii de știință, dar despre comuna propriu-zisă sunt puține și cu caracter general.

Studii geologice au fost realizate de: I. Simionescu (1899), M. David (1909), G. Cobălcescu (1883), G. Ștefănescu (1885), N. Macarovici (1958), E. Saulea (1967), V. Mutihac și L. Ionesi (1974). Totuși, cele mai complexe informații apar în: ”Geologia Moldovei. Stratigrafie și considerații economice” din 1984, scrisă de Gh. Bâgu și A. Mocanu. Despre alcătuirea fundamentului, explorat prin foraje, au adus informații importante V. Ianovici și D. Giușcă (1961), N. Paghida (1962), R. Botezatu și I. Gavăț (1963).

Importante precizări geomorfologice sunt cuprinse în lucrările elaborate de M. David (1921), R. Sevastos (1922), V. Mihăilescu (1931), I. Rick (1931), C. Martiniuc (1954), (1962), V. Băcăuanu (1968), V. Tufescu (1977).

Lucrări valoroase sunt reprezentate de: ”Podișul Moldovenesc în Geografia fizică a R.S.R.” de C. Martiniuc (1955), ”Complexul fizico-geografic din regiunea masivelor deluroase Copălău – Cozancea – Guranda” de N. Bucur și N. Barbu (1961), ”Câmpia Moldovei – studiu geomorfologic” de V. Băcăuanu (1968), ”Podișul Moldovei. Natură, om, economie” de V. Băcăuanu și colaboratori (1980). Volumul I din ”Geografia României – Geografie fizică” (1983) și ”Dealurile și podișurile României” de M. Ielenicz (2007), oferă informații noi despre modificările geomorfologice ale zonei.

În ceea ce privește caracteristice climatice, complexe informații pot fi extrase din Atlasul climatologic (1966) sau din lucrări ca: ”Fenomenul de secetă în Podișul Moldovei” de E. Erhan (1983), tot de același autor ”Considerații asupra precipitațiilor atmosferice din partea de est a României” (1988), apoi ”Trăsăturile definitorii ale climei Câmpiei Moldovei” de D. Mihăilă (2001) și ”Câmpia Moldovei – studiu climatic” (2002), de același autor. Pentru comuna Durnești au fost prelucrate date de la Stația meteorologică Stânca – Ștefănești, Centrul Meteorologic Regional Moldova – Iași și A.N.M..

Hidrografia acestei regiuni este prezentă în lucrările: ”Asupra genezei apelor minerale din Moldova dintre Siret și Prut” de N. Macarovici (1957) și ”Hidrografia Câmpiei Moldovei” de M. Pantazică (1974). Despre pârâul Corogea, datele au fost obținute și prelucrate de la Apele Române – Direcția Apelor Prut – S.G.A. Botoșani.

Sub raport biogeografic această regiune a fost studiată în ”Biogeografia României” de R. Călinescu (1973), ”Biogeografie”, Editura Fundației ”România de mâine”, București, de A.L. Stănilă (2004), ”Flora și fauna Moldovei” de T. Chifu, C. Mânzu, O Zamfirescu (2006) .

Informații privind aspectul pedogeografic se găsesc în lucrările: ”Raporturi pedogeomorfologice în Câmpia Moldovei” de N. Barbu (1961), ”Solurile ramei deluroase nordice a Câmpiei Moldovei”, Factori și procese pedogenetice din zona temperată, vol.V, Editura Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, de I. Iftiucă, D. Mihăilă (1999), ”Eroziunea și combaterea eroziunii solului”, Editura Fundației ”România de mâine”, București de M.Parichi (2000).

Datele cele mai vechi au fost întocmite prin realizarea hărții solurilor României (1:250000) de Gh. Murgoci (1909).

Dintre studiile cu privire la populație, viața economică și socială a comunei Durnești, amintim pe cele elaborate de M. Apăvăloaie ”Aspecte economico – geografice asupra agriculturii Câmpiei Moldovei” (1966), V. Nimigeanu ”Câmpia Moldovei – studii geografico – economice” (1976), D. Chiriac ”Așezările rurale din Moldova – studiu de geografie economică” (1984). Un rol important îl au și lucrările: ”Județul Botoșani – monografie” de A. Cardaș (1980), ”Populația Moldovei în ultimele două secole” de I. Muntele (1998), ”Așezările umane din județul Botoșani” de M. Poclid (2008) și foarte multe date deținute de Institul Național de Statistică și Primăria comunei Durnești.

În ceea ce privește partea de didactică, am utilizat manualele de geografie de gimnaziu, revizuite și modificate conform programelor școlare aflate în vigoare și lucrările elaborate de:O. Mândruț (2003), ”Ghidul profesorului pentru clasele V – VIII”, N. Ilinca (2008), ”Didactica Geografiei”, M.E. Dulamă (2008), ”Metodologie didactică – teorie și practică” și ”Metodologii didactice activizante – teorie și practică” .

1.3. Metode și etape ale cercetării

În vederea obținerii gradului didactic I în învățământ, lucrarea metodico – științifică la care am lucrat, expune caracteristice favorabile ale cadrului natural și modul cum influețează procesul de locuire în comuna Durnești.

Lucrarea este structurată pe 5 capitole, din care 4, evidențiază elementele definitorii ale comunei și modul de influență asupra populației și economiei regiunii studiate. Ultimul capitol abordează partea didactică, influența și importanța cunoașterii orizontului local asupra elevilor de gimnaziu.

Lucrarea ține să aducă la zi toate datele referitoare la teritoriu studiat, pornind de la particularitățile fizico – geografice, trecând prin istoria și geneza comunei, prin aspecte ale populației și schimbări economice după trecerea la regimul democratic, dar mai ales în ultimii 10 ani și nu în ultimul rând, rolul pe care îl deține mediul natural asupra tuturor locuitorilor.

În anul școlar 2018 – 2019, la clasa a VIII-a am susținut un opțional de geografie locală, în care am parcurs, la nivel de gimnaziu, factorii care sunt favorabili pentru locuire în comuna Durnești, județul Botoșani.

În conceperea obiectivelor opționalului, am ținut cont de modul de manifestare și interes al elevilor cu privire la aflarea de informații despre comuna în care locuiesc.

Astfel, principalele obiective urmărite au fost:

– conștientizarea necesității de a afla, utiliza și prelucra informații, lucrând în echipe, cu ajutorul informațiilor deținute de familie sau membrii ai primăriei;

– dezvoltarea spiritului de observare, analiză, sinteză a materialelor și documentelor;

– familiarizarea cu problemele cu care se confruntă comuna Durnești;

– stimularea imaginației, interesului și creativității;

– îmbogățirea vocabularului și limbajului geografic;

– aplicarea și verificarea practică a informațiilor prin cercetarea directă a orizontului local;

– dezvoltarea sentimentului de respect față de orizontul local.

Studierea, conform programei școlare în vigoare, a elementelor geografice din orizontul local, a constituit un punct de plecare favorabil, deoarece elevii aveau cunoștințele de bază asupra temelor ce urmau a fi studiate. Astfel, am putut combina lecțiile făcându-le mult mai atractive prin ieșirile în teren, imbogățind relațiile și cunoștințele variate între elevi și dezvoltând lucrul în echipă. În funcție de particularitățile de vârstă și intelectuale ale elevilor, sarcinile au fost diferențiate.

În mod special, lucrarea a ținut să evidențieze următoarele obiective:

– actualizarea informațiilor științifice ale comunei;

– dezvoltarea abilității de cercetare a elevului de gimnaziu prin confruntarea directă cu mediul ;

– stimularea activităților independente și în echipă;

– utilizarea corectă a informațiilor obținute în cadrul orelor de geografie locală.

În gimnaziu, informațiile culese direct de elevi din orizontul local, au menirea să îmbogățească creativitatea, seriozitatea și să-i facă pe viitorii adulți conștienți de impactul pe care îl au asupra mediului de viață în care locuiesc și modificărilor favorabile pe care le pot aduce.

Documentarea științifică s-a realizat pe baza unei bibliografii variate studiată în cadrul Bibliotecii Facultății de Geografie, a Bibliotecii județene Botoșani dar și a Bibliotecii Școlii Gimnaziale Nr.1 Durnești. Cărțile aflate în biblioteca personală, împreună cu datele strânse de la instituții județene și locale, au constituit suporturi de pornire în cercetarea comunei Durnești.

Pentru realizarea acetei lucrări am utilizat o serie de metode aplicate în cercetarea geografică cum ar fi:

Metoda analizei – folosită pentru analizarea hărților existente, dovedindu-se a fi funcțională și în statistică.

Metoda sintezei – a permis extragerea informațiilor esențiale din fiecare capitol studiat și realizarea unei sinteze asupra informațiilor adunate și interpretate cât mai exact.

Metoda comparativă – principală metodă de analiză geografică a fenomenelor, mi-a permis să ajung la generalizări și tipizări de fenomene, prin evidențierea asemănărilor și a deosebirilor.

Metoda dinamică – a fost folosită în analiza fenomenelor fizice și economice, preluând datele și informații de la cetățenii comunei, instituții sau observații și măsurători efectuate în teren.

Metoda istorică – s-a evidențiat cel mai mult pe partea de populație și așezări, dar și în explicarea unor fenomene pe perioade mai lungi de timp.

Metoda cartografică – indispensabilă studierii geografiei, atât pentru diversitatea hărților ce trebuiesc analizate în cazul elaborării unui studiu, cât și prin reprezentarea rezultatelor unor cercetării pe suport cartografic.

Strâns legată de metoda cartografică este metoda matematică pentru prelucrarea computerizată a tuturor datelor și statisticilor elaborate (tabele, grafice, etc).

Metoda deductivă – folosită în toate capitolele lucrării, a plecat de la studierea caracteristicilor generale ale comunei Durnești și s-a ajuns la descoperirea de particularități ale acesteia, cu privire la geomorfologia, biopedologia sau caracteristici economice ale zonei.

Pe lângă metode grafice și cartografice, la întocmirea lucrării m-am bazat și pe utilizarea resurselor bibliografice, istorice și geografice, muzeografice și statistice. Acestea mi-au servit ca suport de documentare, dar și de argumentare și explicare a unor fenomene.

Principalele instrumente de lucru, materialele cartografice, au avut o largă utilitate în tratarea unor fenomene legate de cadrul natural cât și de condițiile de viață ale populației. În acest scop s-au utilizat hărți topografice, fizico-geografice, istorice, administrative.

Cercetarea pedagogică, în timpul orelor de curs, a fost aprofundată prin multiple ieșiri în teren, teste, chestionare, observații, studii de caz, care au implicat activ-participativ elevii.

Întreaga lucrare reprezintă o descriere geografică a orizontului local al comunei Durnești, pe baza realității studiate și împărțită în următoarele etape:

Etapa pregătitoare, în care am adunat și selectat bibliografii generale sau particulare despre tema ce urma a fi abordată. Planul lucrării a fost realizat în concordanță cu titlul ales și datele obținute de la instituțiile autorizate. În același timp am creat un ansamblu de materiale grafice, cartografice, fotografice, schițe, care să faciliteze elaborarea lucrării.

Etapa cercetării în teren a fost realizată prin efectuarea de observații, corelații, comparații și măsurători cu privire la elemente ale reliefului, date climatice, hidrologice, vegetația, fauna și solurile existente pe raza comunei Durnești. Elevii clasei a VIII-a și nu numai, au fost entuziasmați să cerceteze și să adune informații pe anumite teme date. Aplicarea opționalului cu același titlu la clasa a VIII-a, ca și lucrarea existentă, a dovedit eficacitatea și aplicabilitatea informațiilor adunate în cadrul procesului didactic.

Etapa finală a început în momentul în care au fost strânse toate informațiile din materialul bibliografic și de pe teren și s-a trecut la realizarea lucrării.

CAPITOLUL II

Elemente de favorabilitate ale cadrului natural pentru locuire în comuna Durnești

2.1. Localizarea geografică a comunei Durnești

Având o poziție nord-estică în cadrul țării, comuna Durnești este situată la intersecția paralelei de 47⁰45’59” latitudine nordică cu meridianul de 27⁰07’51” longitudine estică.

Componentă a județului Botoșani, comuna Durnești este așezată în partea central-estică a acestuia, la o distanță de 40 km de municipiul Botoșani, la 9 km de Ștefănești, la 65 km de Dorohoi și la 90 km de Iași (fig. 2.1.).

Fig. 2.1. Poziția geografică a comunei Durnești în cadrul județului și al țării

Poziția sa geografică are influențe însemnate în evoluția anuală a elementelor meteorologice, a vegetației, solurilor, deci, a aspectului general al peisajului.

În raport cu unitățile de relief ale țării noastre este așezată în partea central-estică a Câmpiei Moldovei, în bazinul hidrografic al râului Prut, având colinele orientate spre acesta.

Teritoriul comunei are o formă neregulată, fiind o comună de categorie mijlocie cu 7502 ha, respectiv 75,02 km².

Spre nord se învecinează cu comuna Dobârceni, spre vest cu Trușești, spre est cu Ștefănești iar spre sud cu Albești și Românești. Comuna Durnești este formată din satele: Durnești – 1800 ha, Cucuteni – 1910 ha, Guranda – 1520 ha, Băbiceni – 821 ha, Broșteni – 721 ha și Bârsănești – 720 ha. Aceste date au fost obținute din Cartea Verde a Comunei Durnești.

Fig. 2.2. Poziția comunei Durnești în cadrul marilor unități de relief

2.2. Particularități geologice și resurse ale subsolului

Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Durnești face parte din unitatea structurală cunoscută sub numele de Platforma Moldovenească, ce reprezintă marginea sud-estică a Platformei Est – Europene. Această regiune a fost consolidată încă din Proterozoic. Se întâlnesc două serii de formațiuni suprapuse, cu caractere diferite astfel:

– un fundament foarte vechi, precambrian, ce constituie cele mai vechi depozite din țara noastră, acoperit de strate sedimentare paleozoice și mezozoice;

– depuneri sedimentare ale neogenului, care cuprind cea mai mare parte a teritoriului și sunt acoperite cu o cuvertură subțire de formațiuni cuaternare.

Fundamentul precambrian al acestui teritoriu, a cărui existență a fost remarcată de I. Simionescu (1901) este cunoscut prin forajul de la Todireni. Aici, el a fost întâlnit la -950 m adâncime și străbătut pe o grosime de 455 m. Este alcătuit din paragnaise, micașisturi și gnaise oculare albicioase, roze sau roșii. V. Ianovici și D. Giușcă (1961) relevă asemănarea cu gnaise care apar pe întinderi mari în Masivul Ucrainean, unde sunt atribuite Arhaicului, probabil aceeași vârstă și pe teritoriul românesc (fig 2.3.).

Mineralele principale din această formațiune cristalină sunt: cuarț, biotit, apatit, magnetit, pirită, zirconiu. Gnaisele de aici sunt de origine metasomatică.

Fig. 2.3. Alcătuirea geologică a comunei Durnești

În fundamentul teritoriului (cuprins pe Foaia geologică Ștefănești, scara 1: 200000), cuvertura sedimentară paleozoică este alcătuită din Ordovician și Silurian, după cum rezultă și din forajul de la Todireni.

Prospecțiunile geologice făcute de I. Gavăț și colaboratorii (1963), au arătat că în structura fundamentului Platformei Moldovenești se pot deosebi trei zone distincte din ce în ce mai noi și mai scufundate spre vest și sud. Cea mai veche este zona cu fundament arhaic – karelian, corespunzătoare părții de nord-est a Câmpiei Moldovei, cuprinsă între râul Prut și linia Darabani – Trușești, deci și pe teritoriul comunei Durnești.

La sfârșitul Cambrianului și începutul Ordovicianului are loc scufundarea generală a fundamentului cutat, care este acoperit de apele unei mării epicontinentale.

Trangresiunea marină ce a permis o ușoară ridicare a blocului continental se încheie la sfârșitul Silurianului, apele retrăgându-se și lăsând în urma lor o întinsă câmpie maritimă.

La începutul Cenomanianului are loc o nouă mișcare de coborâre, ceea ce provoacă o transgresiune marină, determinând acoperirea suprafeței cu depozite sedimentare alcătuite din gresii cenușii cu grosimea de 55 m, ”nisipuri glauconitice, dar și calcare marnoase și cretoase cu concrețiuni de silex” .

La sfârșitul Cretacicului superior are loc exondarea câmpiei care va intra din nou sub acțiunea factorilor externi și care îi vor da un aspect vălurat și fragmentat.

La sfârșitul Badenianului, suprafața este ocupată din nou de apele mării, determinând un nou ciclu de sedimentare, depozitele fiind însă mai subțiri, nedepășind la Todireni 7 m și reprezentate de roci marnoase, calcaroase și gresii conglomeratice.

Ultimele depozite marine din seria neogenă sunt cele sarmațiene, alcătuite din argile, marne, nisipuri și care ating la Todireni 80 m grosime. Interfluviile sunt acoperite la partea superioară de luturi loessoide de origine coluvială și aluvială.

Zona cea mai joasă are o alcătuire petrografică în care predomină argilele și marnele cu intercalații de nisipuri.

Pe tot parcursul evoluției paleogeografice, regiunea a fost supusă la o serie de mișcări pozitive și negative de mică amploare, descrise ca: ”niște ondulații structural largi, care local apar sub formă de monoclin”.

Pe ansamblu, Câmpia Moldovei suferă o mișcare de ridicare de 3 – 4 mm pe an, dar zona în care este cuprinsă comuna Durnești este afectată de mișcări mai mici ca intensitate, de 0,5 – 2 mm pe an. Izolinia principală de +1 mm pe an trece pe lângă localitățile Ripiceni, Borzești, Arborea, iar izolinia secundară de +1,5 mm pe an, trece pe lângă localitățile Ștefănești, Todireni, Botoșani, Leorda, Dorohoi (I. Cornea și colab.).

Resursele subsolului sunt sărace la nivel național, principala resursă fiind reprezentată doar în interes local de argilă. Aceasta este folosită, dar nu pe scară largă pentru trebuințele gospodărești. De culoare albăstruie, deosebit de plăcută,”huma” ar putea fi utilizată de localnici la olărit, datorită perioadei lungi în care își menține culoarea.

Mult mai importantă decât argila, dar legată de aceasta este prezența straturilor acvifere freatice, situate deasupra depozitelor argiloase sarmațiene și fiind utilizate în alimentarea zilnică cu apă a populației.

2.3. Relieful – factor favorizant pentru locuire

2.3.1. Considerații generale asupra originii și evoluției reliefului actual

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Durnești este situat în partea central-estică a Câmpiei Moldovei. Sub raport geostructural, teritoriul studiat este amplasat în cuprinsul Platformei Moldovenești constituită dintr-un etaj inferior, precambrian și un etaj superior proterozoic, cu o grosime de 1000 m.

Fundamentul și-a încheiat ciclul de orogen după orogeneza baikaliană, care a cutat depozitele precambriene dând naștere unui relief muntos, accidentat, apoi intrând într-un regim de platformă.

Intensa activitate a factorilor externi, pe o perioadă de aproape 70 milioane ani, a contribuit la crearea unei peneplene – ”peneplena soclului cristalin precambrian”.Afectat în continuare de mișcări de basculare și slabe mișcări ondulatorii, a permis fosilizarea ei sub sedimentele monoclinale depuse în mările din ordovician-silurian.

Spre sfârșitul Silurianului, datorită unor ridicări ușoare ale blocului continental, apele marine se retrag, lăsând în urma lor o câmpie de acumulare, transformată intens de agenții externi într-o câmpie sculpturală și fosilizată de depozitele mării cretacice. Ieșită de sub apele mării cretacice, câmpia maritimă a fost intens prelucrată de denudație și apoi, acoperită de sedimentele mărilor neogene.

Ultimele depozite marine în care este sculptat relieful Câmpiei Moldovei aparțin Sarmațianului. Depozitele sarmațiene au o grosime de 135 m la Todireni și sunt formate din : argile, marne, nisipuri, gresii conglomeratice și calcare.

Originea Câmpiei Moldovei în care se încadrează comuna Durnești este în întregime sculpturală. Denudația a avut un caracter selectiv, mai mult în raport cu structura, deoarece litologic este destul de uniformă. Evoluția îndelungată a regiunii în pliocen și cuaternar și crearea reliefului actual se datorează interacțiunii factorilor interni (tectonici, petrografici) și celor externi (biogeografici, hidrografici, climatici).

Foarte importantă a fost succesiunea climatelor în Pliocen și Cuaternar, cu perioade mai calde și mai reci, care au contribuit la nuanțarea proceselor de sculptare și acumulare.

Primele trasături geomorfologice de ansamblu ale acestui teritoriu au început să se schițeze încă din Bessarabian, accentuându-se în Pliocen și Cuaternar. În timpul acestei perioade îndelungate de evoluție subaeriană, formele de relief mai vechi au fost înlocuite treptat cu altele mai noi, proces ce se derulează la intensitate mică și în prezent.

2.3.2. Elemente morfografice și morfometrice

Relieful acestei comune este larg vălurit, alcătuit dintr-o succesiune de interfluvii colinare și deluroase, cu aspect de platou la 180 – 200 m altitudine, separate de văi ale căror albii coboară la 80 – 90 m altitudine, cu extinderi și conformații variate, ai căror versanți sunt modelați de procese deluviale.

Altitudini extreme au valori care oscilează între 264 m în Dealul Guranda la granița cu comuna Dobârceni și 78,2 m în valea Corogea, afluent al Prutului, la granița cu comuna Ștefănești (fig. 2.4.).

Fig.2.4. Harta hipsometrică a comunei Durnești

Fig.2.5. Harta densității fragmentării în comuna Durnești

Fig. 2.6. Harta adâncimii fragmentării în comuna Durnești

Cele mai vechi caracterizări ale acestei regiuni aparțin lui C. Martiniuc (1954) care arată că energia medie a reliefului oscilează între 30 – 70 m în Dealul Guranda.

Spre Trușești spre versantul vestic al dealului Guranda, se întâlnește o energie mai mare de relief, pantele având înclinări cuprinse între 3⁰ – 12⁰.

Densitatea fragmentării prezintă valori între 1,45 și sub 0,25 km/km² (fig.2.5.), iar adâncimea fragmentării între 3 și 124,44 m/km² (fig. 2.6.). Predomină interfluviile cu lățimi medii între 750 -1000 m și o pantă de 3⁰ – 5⁰. Versanții sunt prelungi și înregistrează pante de 5⁰ – 7⁰. Pantele medii ale suprafeței generale a interfluviile regiunii, rezultate din raportul dintre energia reliefului și densitatea fragmentării sale sunt destul de reduse.

Șesurile râurilor, ca și suprafețele unor platouri joase au pante sub 1⁰. Spinarea interfluviilor cu înclinare generală NV – SE, prezintă în marea lor majoritate valori cuprinse între 3⁰ și 5⁰.

”Caracteristicile morfografice ale reliefului sunt scoase în evidență și de toponimie. Astfel, formele mai proeminente, bine individualizate, cu contur mai mult sau mai puțin rotunjit, înconjurate de pante relativ repezi sunt denumite holm”(Dealul Homului din Cucuteni).

Amplitudinea reliefului reflectă adâncimea diferențiată a văilor: Corogea, Ponoară, Surina, Guranda, în funcție de coborârea nivelui local. Înclinarea și conformația elementelor reliefului au o influență hotărâtoare asupra proceselor actuale de modelare.

Cunoașterea datelor morfometrice prezintă o importanță practică deosebită deoarece sunt un factor hotărâtor ce trebuie luat în considerare atunci când este vorba de lucrări agricole, de așezări și infrastructură.

2.3.3. Tipuri genetice de relief

Pe ansamblu, relieful comunei Durnești are un caracter sculptural, datorat forțelor exogene care l-au constituit.

Principalele tipuri de relief de pe arealul comunei Durnești sunt: relieful structural, relieful sculptural și relieful antropic.

Relieful structural a rezultat din slaba înclinare a straturilor geologice, care au imprimat un caracter monoclinal. Predomină rocile friabile – marne, nisipuri, argile, care au fost modelate de factorii de denudație, dând o înclinare generală NV – SE. Adâncirea continuă a rețelei hidrografice a dus la formarea unor văi cu caracteristici diferite. Văile sunt adâncite cu 80 – 100 m și prezintă șesuri aluviale doar în sectoarele de confluență.

Bazinele hidrografice de aici prezintă caracteristici morfometrice și genetice care ne arată că văile ce le însoțesc sunt de vârstă recentă pleistocenă. Caracterul sculptural al câmpiei sarmato-pliocene, a dus la crearea de văi resecvente sau reconsecvente, cum ar fi la Ponoară și Corogea, ce au un profil longitudinal relativ evoluat. În cursul superior, panta medie este de 2 – 3 m/km, cu puține ruperi de pantă, versanții simetrici, cu un profil larg deschis, concav sau în funcție de alcătuirea geologică convex sau liniar.

La contactul versanților cu șesurile și în alte sectoare unde pantele se atenuează brusc s-au format acumulări mai vechi sau mai noi, de tipul glacisurilor proluvio-coluviale sau cu caracter mixt, semnalate în lucrări de specialitate ale lui V. Mihăilescu (1930), V. Tufescu (1934) și V. Băcăuanu (1968). Aceste glacisuri de acumulare provin atât din conjugarea unor conuri de dejecție rezultând un caracter proluvial, cât și din depunerea materialului transportat de scurgerile neorganizate și atunci au un caracter coluvial.

Relieful sculptural ocupă cea mai mare parte a teritoriului, înglobând atât interfluviile lipsite de o cuvertură aluvială sau coluvială, cât și versanții a căror înclinare depășește 3⁰ – 4⁰ fiind modelați de procese de spălare, alunecări de teren sau de eroziune torențială.

Apariția și dezvoltarea acestui tip de relief se datorează în cea mai mare măsură factorilor exogeni și în special eroziunii și proceselor deluviale, care au modelat un teritoriu alcătuit dintr-un complex de roci argilo-marnoase.

Interfluviile sculpturale ”se prezintă sub formă de coline, dealuri și platouri joase, ușor bombate sau înclinate conform cu structura geologică”.

”Se resimte peste tot prezența substratului argilos, care favorizează apariția unor forme domoale de relief, larg vălurate, acoperite cu o cuvertură mai groasă sau mai subțire de luturi loessoide eluviale”, cum ar fi în dealurile: Canton, Păr, Pelin, Viilor, Odăii, Guranda.

”Pe spinările monoclinale ale interfluviilor, complexul argilo-marnos nu apare la suprafață decât extrem de rar, deoarece, partea sa superioară este transformată în luturi loessoide cu grosimi până la 3 – 4 m”.

Studii mai detaliate cu privire la formarea luturilor loessoide din cuprinsul acestui teritoriu au fost făcute de N. Bucur și N. Barbu (1959), care au ajuns la concluzia că aici nu există nici loessuri primare și nici depozite de loess remaniat, ci numai aluviuni și marne loessoidizate.

Partea superioară a interfluviilor sculpturale acoperite cu luturi eluviale constituie de obicei terenuri lipsite de degradări. Doar din loc în loc se produc slabe spălări, mai ales în apropierea versanților cu înclinări mai accentuate și procese deluviale active (Dealul Guranda).

Aceste interfluvii, din punct de vedere practic, constituie terenuri foarte bune pentru agricultură, oferind condiții prielnice pentru dezvoltarea căilor de comunicație și construcții.

Rolul apei subterane apare mai pregnant atunci când, la partea superioară sau în lungul unui versant există strate acvifere lenticulare. Prezența acestora, favorizează dezvoltarea alunecărilor de teren superficial sub formă de cuiburi sau sectoare izolate, care alternează cu porțiuni dominate de spălări și cu procese de eroziune torențială ce se dezvoltă acolo unde stratele acvifere nu apar la zi (Valea Corogea).

Legătura dintre defrișarea anumitor suprafețe individuale și procesele individuale și procesele de pantă se poate vedea pe unii versanți ai văii reconsecvente superioare ai Corogei. În Dealul Guranda, suprafețele care au fost defrișate cu cel puțin o sută de ani în urmă sunt puternic degradate față de cele acoperite de pădure.

Eroziunea areolară provocată de apă (spălăturile) găsește condițiile prielnice de dezvoltare începând chiar de la pantele versanților, podurilor interfluviale, glacisurilor cu valori în jur de 3⁰ până la 7⁰, în partea central-sudică a comunei, între Durnești și Trușești.

În faza incipientă sau cea de stingere, spălăturile apar sub formă de pete de culoare mai deschisă, gălbuie, care indică îndepărtarea orizontului A bogat în humus, a solurilor cernoziomice ce predomină în regiune.

Apariția la zi a argilelor și marnelor sarmatice atrage după sine formarea numeroaselor sărături, ce se pun în evidență în special în perioadele secetoase, sub forma unor pete albicioase. Astfel de sărături se găsesc pe Valea Corogei(fig.2.7.).

Fig. 2.7. Sărături din Valea Corogei

Eroziunea eoliană este prezentă pe suprafețele interfluviale convexe, expuse vânturilor, pe care se încearcă plantarea de perdele forestiere (salcâm) sau se valorifică terenurile în funcție de particularitățile lor morfoclimatice, morfologice sau pedologice.

Eroziunea torențială apare atunci când topirea zăpezii sau intensitatea ploii depășește posibilitatea de infiltrație a apei, pe suprafața terenului apar mici băltiri sau se formează firișoare subțiri ce se scurg spre baza versanților. Această scurgere se instalează și în lungul brazdelor de arătură, a cărărilor și drumurilor în pantă, a limitelor de parcele, cum se pot observa pe Valea Corogei(fig.2.8.).

Fig.2.8. Eroziune torențială

Alunecările sub formă de cuiburi se întâlnesc pe versanții formați din alternanțe de roci argiloase și nisipoase, acolo unde apar la zi unele strate acvifere lenticulare sau focare mai puternice de umiditate. Apar astfel mici cornișe semicirculare cu fragmentare slabă. Înălțimea cornișei este de obicei sub 5 m.

Solifluxiunile sau alunecările în brazde, după cum le numește V. Tufescu (1958) sunt alunecări superficiale ale terenului, având o profunzime sub 1 m și aspecte de mici trepte (brazde) provenite din deplasarea solului de obicei înțelenit, pe un substrat impermeabil (pe versanții V. Corogea,fig.2.9.).

Fig. 2.9. Alunecări în brazde în Valea Corogei

Relieful antropic a rezultat în urma acțiunii și modificărilor aduse de om. În mod indirect, oamenii exercită acțiuni pe termen lung, care de multe ori devin distructive prin defrișări, arături în lungul pantei, suprapășunat.

S-a încercat limitarea acestei acțiuni prin plantarea salcâmilor (fig. 2.10.) dar pe suprafețe mici.

Fig. 2.10. Plantație de salcâmi pe Valea Surina

Extinderea așezărilor umane a dus la crearea de ”lutării”, din care se sapă argila utilizată la fabricarea ”chirpicilor”.

S-au putut observa în multe tarlale, arăturile din deal în vale, plantarea de plante prășitoare pe terenuri cu pante accentuate, crearea de drumuri pe pășuni și fânețe pe linia de cea mai mare pantă, în dorința de a scurta distanțele.

Suprafețele de livadă după apariția Legii Fondului Funciar din 1991, a fost în mare parte devastată, având în prezent un potențial de producție foarte scăzut.

Toate acestea se datorează și fărămițării terenurilor după aplicarea Legii Fondului Funciar și au ca efect o degradare accentuată a solurilor.

În cazul pășunilor, pășunatul excesiv pe terenurile în pantă a provocat modificarea profilului de sol și a proprietăților fizice în orizontul superior prin eroziune și tasare.

În regiune au fost executate lucrări de înbunătățiri funciare (drenaj, terasare și combatere a eroziunii solului), dar în prezent sistemele de lucrări nu funcționează fiind afectate de alunecările de teren, ceea ce duce în continuare la degradări ale solurilor.

Astfel, activițile umane trebuie canalizate în direcția sporirii fertilității solului, eliminarea excesului de apă, combaterea eroziunii solului și a poluării.

2.3.4. Procese geomorfologice actuale

Pe teritoriu comunei Durnești se disting următoarele forme geomorfologice:

– zona de platouri, ușor înclinate spre S, S-E și care ocupă cea mai mare întindere, fiind fragmentate de câteva văi, formate ca rezultat al eroziunii sculpturale;

– V. Gurandei, denumită spre sudul regiunii Valea Băbiceni, ce are dimensiuni mai mici în partea de N a regiunii și care se lărgește simțitor la S de satul Băbiceni;

– V. Corogei, cunoscută de localnici și ca ”Valea lui Ion”, traversează regiunea, aproape de contactul cu Ștefănești și are singurul curs de apă permanent.

Versanții acestor văi, prin pantele mari ce le au, oferă condiții de erodare pronunțată. Cu o expoziție SV prezintă în general fenomene mai accentuate de alunecări decât versanții NE.

Aproximativ 12% din teritoriul comunei este afectat de alunecările de teren, a căror profunzime poate depăși 30 m, îmbrăcând în marea lor majoritate forme complexe, în funcție de structura depozitelor pe care le afectează(fig.2.11.).

Fig. 2.11. Alunecarea în trepte de pe versantul stâng al Iazului Mic

La asta se adaugă tipuri de procese și forme gravitaționale, cum ar fi surpările, prezente în lungul unor abrupturi de desprindere de la partea superioară a versanților, alunecărilor ”în ponoare” după numele Dealului Ponoară sau de tip ”hârtop” în Valea Hârtopului (fig.2.12).

Fig. 2.12. Alunecări de tip hârtop – Hârtopul Mare

Versanții sudici find conform cu înclinarea stratelor geologice au o pantă mai lină, pe care stratul de sol nu este afectat de obicei, de decopertarea prin șiroire.

2.4. Particularități climatice

2.4.1. Factorii genetici ai climei

Clima comunei Durnești este influențată de poziția sa nordică, într-o câmpie deluroasă, în calea unor mase de aer de origine diferită. Astfel, factorii care influențează și determină clima regiunii sunt factori radiativi, dinamici și fizico-geografici.

Factorii radiativi

Principala sursă de căldură și lumină, Soarele, impune valori ale radiației ce depind de poziția logitudinală a teritoriului studiat, deoarece aceasta influențează mărimea unghiului de incidență a razelor solare, în funcție de mărimea acestui unghi, variază și intensitatea radiației solare globale.

Valorile radiației globale sunt influențate și de gradul de acoperire a cerului cu nori, de durata zilei, de umiditatea aerului.

După datele obținute de la ANM București, pentru stația Ștefănești-Stânca, cea mai apropiată de comuna Durnești, se observă că radiația solară maximă se produce în luna iulie, cu valori de 17,08Kcal/cm² datorită valorilor mici a unghiului de incidență a razelor Soarelui cu suprafața orizontală și a nebulozității reduse.

Radiația solară minimă se produce în sezonul rece, mai exact în decembrie, când nebulozitatea accentuată și ziua mai scurtă, determină valori de 3,13Kcal/cm (tabelul 2.1.).

Tabelul 2.1. Radiația solară în anul 2013

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig.2.13. Radiația globală medie lunară în 2013

În 1961, D. Tâștea, în lucrarea ”Calculul și repartiția radiației solare pe teritoriu R.P.R.” prezintă pentru teritoriu studiat valori ale radiației mult mai scăzute, doar că înregistrate la Stația Meteorologică Botoșani: în luna iulie, radiația era de 15,65 Kcal/cm², în decembrie de 2,45 Kcal/cm², cu o medie anuală de 110,21 Kcal/cm².

Creșterea continuă a intensității radiației are loc de la răsăritul Soarelui până la amiază și scade constant până la apusul Soarelui.

Factori dinamici

Dinamica atmosferei este generată de încălzirea diferită a atmosferei Globului de către radiația solară.

Centrii barici principali, care acționează asupra Podișului Moldovei, dar și a întregii țări sunt: Anticiclonul Azorelor, Anticiclonul Siberian (Euroasiatic), Ciclonul Islandez și Ciclonul Mediteranean.

Anticiclonul Azorelor se formează pe Oceanul Atlantic, pătrunde iarna în Europa, până în țara noastră sub forma unei mase de aer cald, cu umiditate sporită, precipitații abundente, mai ales sub formă de ninsoare și multă ceață.

În timpul verii, când este cel mai frecvent, determină invazii de aer răcoros și umed, cu nebulozitate accentuată și precipitații abundente (grindină).

Anticiclonul Siberian (Euroasiatic) antrenează mase de aer arctic continental determinând temperaturi foarte scăzute în sezonul rece al anului, cu ger și viscol, iar vara aduce secetă. Se manifestă și primăvara și toamna prin prelungirea sau apariția înghețurilor.

Ciclonul Islandez cauzează pătrunderea maselor de aer polare, generatoare de precipitații abundente și ceață.

Ciclonul Mediteranean, caracteristic în special în anotimpul rece, antrenează către țara noastră mase de aer cald și umed.

Invaziile succesive ale maselor de aer cu originea în centrii barici menționați, acoperă regiunea țării noastre imprimând vremii și climei caractere termice și hidrice specifice regiunilor temperat-continentale.

Factorii fizico-geografici

Relieful, prin altitudine și expunerea versanților impune mici diferențe climatice la nivelul regiunii studiate: umiditatea este mai ridicată iar energia solară mai redusă pe versanții cu expoziție nordică. Pe văi, unde sunt prezente numeroase surse de apă, mai ales iazuri, umezeala aerului este mai mare, iar temperatura mai scăzută.

Din învelișul de vegetație, cea mai mare influență o are pădurea, în care temperaturile sunt mai scăzute și vânturile mai slabe în intensitate, dar umiditate accentuată.

Și solurile influețează local, acolo unde sunt prezente cernoziomurile, solurile negre care absorb mult mai multă radiație solară față de celelalte tipuri de sol.

Prezența așezărilor omenești, reprezintă uneori un factor de încetinire a circulației maselor de aer, acești factori determinând modificări importante în climatul local.

2.4.2. Temperatura aerului este dterminată de un complex de factori dintre care, rolul principal îl au radiația solară și circulația generală a atmosferei, la care se adaugă și particularitățile pe care le au condițiile fizico-geografice regionale și locale.

Pentru caracterizarea regimului temperaturii aerului în comuna Durnești, au fost utilizate atât datele actuale din perioada 2004 – 2013 de la Stația Meteorologică Ștefănești – Stânca cât și datele oferite de Buletinele de observații meteorologice de până în 1980, din care rezultă creșterea continuă a temperaturii aerului. Astfel, dacă în perioada 1900 – 1980, temperatura medie anuală a fost de 8,3⁰C, pentru perioada 2004 – 2013, a avut valori de 10,3⁰C. (Tabelul 2.2.)

Tabelul 2.2. Temperatura medie anuală a aerului (2004 – 2013)

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig.2.14. Regimul multianual al temperaturii medii anuale a aerului la

Stația Ștefănești – Stânca (2004 – 2013)

Aflate între valori de 9,5⁰C (2006) și 11,4⁰C (2007), temperaturile medii anuale din intervalul studiat, arată fluctuații moderate influențate de prezența mai accentuată a maselor de aer.

Temperatura medie lunară multianuală a aerului, prezintă valori negative doar în două luni de iarnă, ianuarie fiind cea mai scăzută cu -2,4⁰C și februarie cu -1,3⁰C, iar temperaturile în restul lunilor urcă până la un maximum de 22,5⁰C în luna iulie, care este și cea mai caldă(fig.2.14.).

Tabelul 2.3. Temperatura medie lunară multianuală a aerului (2004 – 2013)

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Pentru anotimpurile extreme, vara și iarna, în intervalul de referință 2004 – 2013, temperatura medie lunară cea mai ridicată a fost în luna iulie (2012) de 25,5⁰C, (tabelul 2.3.) iar temperatura medie cea mai scăzută a fost înregistrată în luna ianuarie (2006) și a fost de -7,8⁰C.

Tabelul 2.4 Temperatura medie a aerului pentru lunile de vară (2004 – 2013)

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig. 2.15. Variația temperaturii medie a aerului pentru lunile de vară

Tabelul 2.5. Temperatura medie a aerului pentru lunile de iarnă (2004 – 2013)

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig.2.16. Variația temperaturii medie a aerului pentru lunile de iarnă

În ceea ce privește temperaturile extreme cea mai ridicată temperatură a aerului a fost înregistrată în august (2012) de 41,1⁰C, iar cea mai scăzută, în același an (2012), în luna februarie de -26,3⁰C. (Fig. 2.17. și fig. 2.18.)

Tabelul2.6.Temperaturile maxime și minime absolute lunare ale aerului (2004-2013)

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig. 2.17. Regimul anual al temperaturilor maxime absolute lunare ale aerului la Stația Ștefănești – Stânca (2004 – 2013)

Fig. 2.18. Regimul anual al temperaturilor minime absolute lunare ale aerului la Stația Ștefănești – Stânca (2004 – 2013)

2.4.3. Precipitațiile atmosferice

Pentru comuna Durnești, cantitatea medie anuală de precipitații înregistrată la Stația Ștefănești – Stânca, arată următoarele valori: (Tabelul 2.7.).

Tabelul 2.7. Cantitățile medii anuale de precipitații (mm) în perioada 2004 – 2013

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig. 2.19. Regimul multianual al precipitațiilor medii anuale la Stația Ștefănești – Stânca

Anul 2010 este anul cu media de precipitații cea mai ridicată de 752,1mm, iar anul 2011, este anul cu media cea mai scăzută de 352,3mm. (Fig. 2.19.)

Din tabelul privind cantitățile medii lunare de precipitații pentru perioada 2004 – 2013, se poate observa un maxim pluviometric la începutul verii (lunile iunie – iulie) și un minim la începutul iernii ( lunile decembrie și ianuarie), (tabelul 2.8).

Tabelul 2.8. Cantitățile medii lunare de precipitații (mm) în perioada 2004 – 2013

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Aceste date atestă climatul temperat-continental al zonei, repartiția precipitațiilor fiind uniform distribuită în timp, perioadele secetoase alternând cu cele ploioase. Pe anotimpuri, cele mai mici cantități de precipitații s-au înregistrat iarna (32mm în 2006), iar cele mai mari s-au înregistrat vara (310mm în 2006).

Din tabelul 2.9. în care sunt prezente precipitațiile medii pe anotimpuri, se poate constata că cele mai puține precipitații medii în perioada 2004 – 2013 au căzut iarna, cu un minimum de 32,9mm în 2006 și un maximum de 147,2mm în 2012. Cele mai multe precipitații medii au căzut vara, cu un minimum de 137,1mm în 2012 și un maximum de 310,1mm în 2006. (Fig. 2.20.)

Tabelul 2.9. Cantitățile medii anotimpuale de precipitații (mm) în perioada 2004 – 2013

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig. 2.20. Repartiția pe anotimpuri a cantităților medii de precipitații

la Stația Ștefănești – Stânca (2004 – 2013)

Din punct de vedere meteorologic, perioadele secetoase au o durată medie de 13-15 zile, fapt ce duce la diminuarea producției vegetale. Acest aspect s-ar putea corecta prin execuția sistemelor de irigație. Opusă secetei este prezența ploilor sub formă de averse de pe parcursul verii, care produce în cazul teritoriului studiat procese de eroziune accentuate.

Precipitațiile solide, mai ales ninsoarea, cad începând cu luna ianuarie și se termină în martie, ajungând la o grosime a stratului de zăpadă în aceste luni în jur de 10cm. Începând cu octombrie – noiembrie, precipitațiile sunt de obicei mixte, sub formă de lapoviță.

2.4.4. Vânturile

Masele de aer, prin marea lor mobilitate, constituie factorul climatogen care generează variațiile neperiodice ale vremii, determinând diferențierea esențială a aspectului stării vremii și ca urmare, oscilația valorii elementelor climatice.

Cea mai mare intensitate a vânturilor o au cele de NV, SE, N și S (tabel 2.10 și fig.2.21.).

Tabelul 2.10. Direcția, frecvența și viteza vântului în perioada 2004 – 2013

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig. 2.21. Roza vânturilor la Stația Ștefănești – Stânca (2004 – 2013)

Primăvara se înregistrează cele mai multe zile cu vânt din cele 34 de zile anuale și tot primăvara vântul are și cele mai mari viteze, pentru ca în lunile de vară să aibă vitezele cele mai mici. Vânturile dominante dinspre NV ating și viteza medie cea mai mare, de 4,4m/s.

2.4.5. Alte elemente climatice (presiunea atmosferică, durata de strălucire a Soarelui)

Presiunea atmosferică a înregistrat valoarea maximă în 2011, de 1007,02mb, iar cea minimă în 2010, de 1002,79mb (tabelul 2.11) și (fig. 2.22.) . În privința regimului diurn, maximul este atins în jurul amiezei și minimul în timpul nopții.

Tabelul 2.11. Mediile anuale ale presiunii atmosferice (2004 – 2013)

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig.2.22. Variația presiunii atmosferice medii anuale la Stația Ștefănești – Stânca

(2004 – 2013)

Durata de strălucire a Soarelui este influențată de o multitudine de factori cum ar fi: tipul de relief și expoziția versanților, tipul de vegetație, masele de aer, nebulozitatea.

Strâns legată și de temperaturile ridicate, în comuna Durnești, cele mai numeroase ore de strălucire au fost în 2012, cu un număr de 2457,3ore pentru ca la capătul opus să se situeze anul 2008, cu 1827,5ore (tabelul 2.12) și (fig. 2.23).

Tabelul 2.12. Durata de strălucire a Soarelui (medii anuale) în perioada 2004 – 2013

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig. 2.23. Variația de la un an la altul a duratei de strălucire a Soarelui la Stația Ștefănești – Stânca (2004 – 2013)

Pe lunile anului se poate observa durata mai mare de strălucire în lunile de vară, de peste 270 ore pe lună și durată mai scurtă de strălucire în lunile de iarnă, de sub 83 ore pe lună (tabel 2.13.).Maximul a fost atins în iulie,cu 275,5 ore (fig.2.24.)

Tabelul 2.13. Durata de strălucire a Soarelui (ore), medii lunare multianuale

(2004 – 2013)

Sursa: ANM București – Stația Ștefănești – Stânca

Fig.2.24. Regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui la Stația Ștefănești – Stânca

2.4.6. Fenomene meteorologice deosebite

Seceta este fenomenul care afectează cel mai mult teritoriul comunei Durnești, indiferent că se produce primăvara sau vara, afectând deseori culturile agricole.

Viscolul este asociat cu anotimpul iarna și cu căderile abundente de zăpadă, care au loc atât iarna dar și primăvara timpurie, afectând circulația pe drumurile publice prin formarea troienelor.

Grindina se manifestă vara prin căderea unor particule de gheață milimetrică, însoțită de descărcări electrice. Produce pagube atât ale culturilor cât și a locuințelor.

Bruma este fenomenul specific anotimpurilor de tranziție, primăvara și toamna, când afectează culturile ori prea timpurii ori prea târzii de pe câmp. Are o frecvență de 20 zile pe an.

Ceața, se formează dimineața dar și noaptea, tot în anotimpurile de tranziție, în special pe văi, ducând la reducerea vizibilității, cu numeroase consecințe negative.

2.4.7. Subdiviziuni microclimatice

Microclimatul de vale (Corogea, Guranda, Ponoară) se caracterizează prin temperaturi mai scăzute și umezeală relativă a aerului mai ridicată în comparație cu zonele din jur. Aici sunt frecvente inversiunile termice, iar fenomenele hidrometeorologice (roua, ceața, bruma), au o durată și o intensitate mai mare decât în restul regiunii.

Microclimatul de platou se întâlnește pe forme de relief plan, exceptând șesurile aluviale și este identic cu climatul general, deoarece aici nu întâlnim factori locali care să deranjeze circulația atmosferică și insolația.

Microdepresiunile situate pe platouri formează un microclimat deosebit, deoarece sunt adăpostite față de circulația atmosferică orizontală, deci au o umiditate relativă a aerului mai ridicată, iar stratul de zăpadă se topește mai încet. Solurile de aici au un aport de apă pluvio-nivală mai mare, ceea ce duce la spălarea argilei și accentuarea hidromorfismului.

Microclimatul de versant însorit este microclimatul întâlnit pe versanții cu expoziție V,SV,S,SE,E. Acesta se caracterizează printr-o temperatură medie anuală mai ridicată datorită perioadei mai mari de insolație la care este supus solul, ceea ce duce la sărăcirea solul în apă prin evapotranspirație.

Încălzirea accentuată a solurilor de pe versanții însoriți crează o dinamică atmosferică verticală mai activă, fapt ce favorizează apariția microvârtejurilor. Datorită insolației ridicate, zăpada se menține aici mai puțin timp, topindu-se rapid. Solurile de pe acești versanți suferă mai mult de secetă, iar fenomenul de hidromorfism este foarte slab reprezentat sau lipsește.

Microclimatul de versant umbrit este întâlnit pe versanții cu expoziție N,NE,NV. Pe acești versanți, media anuală a temperaturii este mai scăzută, fapt ce determină și o umezeală mai mare a solului, iar zăpada se menține un timp mai îndelungat. Datorită temperaturii mai scăzute, producerea brumei și a înghețului este mai timpurie.

Microclimatul de pădure dezvoltat în arealul cu pădure, se deosebește de celelalte microclimate prin aceea că, valorile tuturor elementelor climatologice depind de coronamentul pădurii, temperatura aerului având un regim permanent moderat. Umezeala relativă a aerului, mai ales în timpul existenței frunzișului verde, înregistrează valori dintre cele mai ridicate, variind în general între 75-85%. Cantitatea de precipitații este mai mare, la fel și grosimea stratului de zăpadă și persistența acestuia.

2.4.8. Clima și oamenii din comuna Durnești

Strânsa legătură dintre climă și oameni se manifestă permanent, chiar dacă satele nu exercită aceleași modificări în cadrul climei ca și așezările urbane. Cele mai intense modificări asupra climei sunt aduse prin despădurire, dar nu în cazul comunei Durnești, unde s-au executat plantări de arbori în Boul Roșu. Modificări mai relevante pot fi reprezentate de extinderea terenurilor agricole în detrimentul pajiștelor.

Caracteristicile climatice ale zonei temperate sunt favorabile cultivării unei arii largi de plante, dar și a desfășurării unor condiții de viață favorabile, în care poluarea este la cote minime.

II.5. Hidrografia comunei Durnești

Formarea și regimul resurselor de apă sunt determinate de condițiile fizico-geografice și biologice, de cele climatice, relief, alcătuirea geologică, sol, vegetație, precum și de activitatea umană care influențează scurgerea superficială și cea subterană.

Din punct de vedere hidrogeologic, întâlnim două categorii de ape subterane: ape de adâncime și ape freatice.

2.5.1. Apele subterane

Cu privire la apele de adâncime au fost efectuate studii de către C. Martiniuc în 1956, V. Băcăuanu în 1958, M. Pantazică în 1974, cuprinse în depozite badeniene și siluriene, apele de adâncime au fost cercetate fizico-chimic în apropierea comunei Durnești, prin sondele de la Todireni (-952m) și Dângeni (-300m). Acestea sunt puternic mineralizate datorită dizolvării sărurilor existente în rocile substratului geologic.

În forajul de la Dângeni, apele au o culoare negricioasă din cauza prezenței sulfurii de fier la care se adaugă clorura de sodiu și hidrogen sulfurat.

Sondarea executată la Todireni a dovedit prezența stratelor acvifere în formațiunile siluriene, gresiile din aceste depozite, conținând ape de zăcământ cu caracter ascensional și un debit de 0,4 l/s.

Apele freatice includ strate acvifere descendente, cuprinse în depozitele secționate de văile râurilor. Apele subterane freatice se întâlnesc în depozitele argiloase sarmațiene cu intercalații nisipoase și gipsoase. În șesurile Corogei și Ponoarei sunt constituite în partea inferioară din formațiuni nisipoase cu intercalații de pietrișuri, iar la partea superioară cu un acoperiș argilo-nisipos. ”Acest acoperiș îngreunează infiltrarea apelor de suprafață, provenite din precipitații sau din revărsarea râurilor”.

Apele freatice din zona șesului prezintă o mare importanță pentru regimul pârâului Corogea care, în anotimpurile secetoase, când alimentarea de suprafață lipsește, primește ape din unele izvoare provenite din stratele freatice de șes și pot fi folosite de săteni prin săparea de fântâni și amenajarea unor adăpători pentru animale.

În funcție de grosimea stratelor, apele subterane ies frecvent la zi, înmlăștinind șesurile, iar în sectoarele mai groase se găsește la adâncime de maxim 3m. Astfel, alimentarea consistentă din ape subterane duce la creșterea concentrației de săruri a apei râurilor și așa ridicată.

Local, apa potabilă se găsește și în depozitele deluvio-coluviale.

Fig. 2.25. Rețeaua hidrografică a comunei Durnești

2.5.2. Rețeaua hidrografică. Pârâul Corogea

Teritoriul comunei Durnești, face parte din punct de vedere hidrografic din bazinul hidrografic al râului Prut, subbazinul Jijia.

Pe teritoriul comunei Durnești există ape curgătoare cu caracter permanent cu debite mici. Pe valea Guranda – Băbiceni, curge pârâul Ponoară, care, după ce adună apele de scurgere de pe versanții din dreptul satului Guranda, precum și din izvoarele de la baza acestora, acest pârâu își formează un curs permanent cu un curs nesemnificativ. În anotimpurile ploioase precum și în timpul verii, în urma ploilor torențiale, pe acesta se evacuează o cantitate de apă mai mare. Pe firul acestei ape și la ieșirea de pe teritoriul comunei, există numeroase iazuri exploatate în scop piscicol (I. Valea Florii, I. După Grădini, I. Tronciu, I. Mic, I. Mare, I. Broșteni, I. Băbiceni, I. Brătescu, i. Ponoară). În pârâul Ponoară se varsă și pârâul Surina ambele străbătând comuna pe direcția NV-SE și unindu-se în apropiere de comuna Românești.

Pârâul Corogea este cel mai important curs de apă de pe acest teritoriu, cu o lungime de 28 km. Izvorește pe teritoriul comunei Dobârceni, iar pe teritoriul comunei Durnești își desfășoară cursul superior. Cu pante moderate, Corogea străbate valea cu același nume, având un curs sinuos și cu scurgere permanentă. Versanții văii sunt în general degradați, șesurile fiind inundabile la ape mai mari. Degradarea albiei, malurilor și versanților sporește foarte mult condițiile de viitură.

Fig. 2.26. Pârâul Corogea la intrarea în Iazul Cucuteni

Fig. 2.27. Pârâul Corogea la ieșirea din comuna Durnești

Pe Corogea se remarcă creșteri de debit primăvara și scăderi la sfârșitul toamnei și în iarnă prin acumularea apelor acestui râu s-a format iazul de la Cucuteni, utilizat în scop piscicol și de agrement (fig. 2.28.). Curgerea permanentă a acestor ape, Corogea, Ponoară, Surina este asigurată de apele subterane de șes.

Fig. 2.28. Iazul Cucuteni

Cu o suprafață de 136 ha, totalitatea apelor de pe teritoriul comunei Durnești este influențată și de activitatea omului, care, prin multitudinea de iazuri, condiționează caracterul scurgerii apelor.

Alimentarea râurilor este în cea mai mare parte superficială, pluvio-nivală, cea subterană fiind moderată.

Regimul de îngheț se manifestă începând cu 30 noiembrie, cel mai timpuriu fiind începutul lunii noiembrie, iar dispariția fenomenelor de iarnă se face în jur de 10 martie, durata medie fiind de 74 de zile. În luna ianuarie frecvența fenomenelor de iarnă, cum ar fi podurile de gheață, gheață la mal este maximă.

Deversările de ape menajere ale populației, cât și îngrășămintele și erbicidele aduse în apă de pe versanții cultivați duc la poluarea apei. La acestea se adaugă și debitele reduse, vitezele mici de scurgere a apelor, iar vara, în albiile minore în general mâloase, pline de vegetație, au loc emanații de mirosuri urâte.

2.5.3.Iazurile constituie caracteristica hidrologică de bază a acestui teritoriu, de altfel și a întregii Câmpii a Moldovei.

Dacă până în 1989 erau utilizate în mai multe scopuri: irigații, adăparea vitelor, piscicultură, în prezent trecând în proprietate privată sau prin închirieri sunt utilizate doar în scop piscicol sau de agrement.

Adâncimea iazurilor variază între 0,5 – 5 m, cel mai adânc fiind Iazul Cucuteni.

Suprafețele iazurilor de pe teritoriul comunei Durnești sunt: I.Cucuteni – 28 ha; I.Băbiceni – 24,09 ha; I.Ponoară – 22,35 ha; I.Tronciu – 8,13 ha; I.Brătescu – 7,89 ha; I.După Grădini – 6,90 ha; I.Valea Florii – 6 ha; I.Mare – 4,85 ha; I.Mic – 3,06 ha; I.Găinării (Sanatoriu) – 1,72 ha.

Fig. 2.29. Iazul Găinării (Sanatoriu) – Guranda

Fig. 2.30. Iazul Valea Florii – Guranda

Fig. 2.31. Iazul După Grădini – Guranda

Fig. 2.32. Iazul Mic – Durnești

Fig. 2.33. Iazul Ponoară

Iazurile sunt afectate de un anumit grad de poluare prin scurgerea îngrășămintelor chimice dizolvate, cu consecințe negative asupra vegetației și faunei acestora.

Primăvara, în timpul apelor mari, după ce se asigură nivelul optim dezvoltării peștilor, restul de apă se pierde prin scurgere. La fel se procedează și la viituri, iar în timpul scurgerii minime, iazurile sunt complet închise, mai ales că digurile la unele iazuri sunt ineficient construite sau chiar lipsesc.

2.6. Caracteristici ale florei și faunei

Așezarea geografică a acestei comune, condițiile pedoclimatice locale cât și activitatea umană , au determinat caracterul vegetației.

Din punct de vedere biogeografic, Câmpia Moldovei face parte din Regiunea Euro-Siberiană, iar vegetația comunei Durnești se încadrează în Provincia Ponto-Sarmatică (Tr. Săvulescu, 1940), ce ocupă partea de NE a țării, având caracter de silvostepă cu multe elemente sarmatice.

În perioada glaciară Würm, vegetația lemnoasă era mult sărăcită, menținându-se sigur esențele mai rezistente la frig ca: stejarul pedunculat, alunul, teiul pucios, ulmul și probabil frasinul, arțarul, fagul, părul și mărul pădureț, împreună cu elemente ierboase de stepă rece.

O mare parte din flora actuală este reprezentată de formațiuni pliocene relicte. În perioadele postglaciare se remarca dominarea pădurii „de tip central european (cu elemente europene sau euroasiatice)”, cu esențe tipic forestiere, în special de gorun și stejar, ce au pătruns și pe colinele din dreapta Prutului, deci și pe teritoriul comunei Durnești.

Gradul de continentalism a crescut în ultimele secole odată cu extinderea suprafețelor locuite și a terenurilor arabile. Ca o consecință a activităților umane se poate preciza extinderea alarmantă a vegetației de buruieni.

În distribuția spațială a vegetației zonale se distinge câmpia deluroasă, cu o vegetație de pajiște, cu graminee, dicotiledonate, cum ar fi: negara (Stipa capillata), păiușul (Festuca valesiaca), mai rar colilia (Stipa lessingiana). Cel mai des întâlnite sunt pirul (Agropyrum repens și Agropyrum cristatum), păpădia (Taraxacum officinale), coada-șoricelului (Achilea millefolium), trifoiul (Trifolium repens), volbura (Convolvulus arvensis). Pe pantele mai însorite și degradate de suprapășunat și eroziune se instalează bărboasa (Andropogon ischaemum), pelinița (Artemisia annua), obsiga (Bromus tectorum).

În ceea ce privește arbuștii, domină măceșul (Rosa canina), murul (Rubus fruticosus), porumbarul (Prunus spinosa), cornul (Cornus mas). La acestea, se adaugă silvostepei speciile lemnoase de carpen (Carpinus betulus), teiul pucios (Tilia cordata), cireșul sălbatic (Cerasus avium), arțarul (Acer platanoides).

Fig.2.34. Măceș și măr pădureț

În zona de pădure, ce ocupă preponderent partea vestică a comunei, cu o suprafață de 550 ha, domină quercineele. În componența pădurilor existente astăzi, domină stejarul pedunculat (Quercus robur) ce se asociază cu carpenul (Carpenus betulus), gorunul (Quercus petraea), jugastrul (Acer campestre), ulmul de câmp (Ulmus foliacea), mărul pădureț (Malus silvestris) (fig. 2.34), părul pădureț (Pyrus pyraster).

În luminișul pădurii, mai ales prin rariști și poieni cresc plante ca: umbra iepurelui (Asparagus desiflorus sprengeri), ghiocelul (Gallanthus nivalis), brebenelul (Corydalis marschalliana), toporași (Viola odorata), vioreaua (Scilla bifolia), lăcrămioara (Convallaria majalis). Stratul primar al pădurii este dat de mușchi, licheni și diferite specii de ciuperci: opinticul (Armillaria mellea), hribul (Boletus edulis) sau zbârciogul (Morchella esculenta).

Vegetația azonală cuprinde:

1. Vegetația de luncă prezentă în special pe văile pârâurilor Ponoară și Surina, unde se întâlnește exces de umiditate: răchita (Salix fragilis), salcia (Salix alba), plopul alb (Populus alba) sau graminee din pajiștele luncilor: pirul târâtor (Agropyrum repens), iarba câmpului (Agrostis stolonifera), trifoi alb (Trifolium repens) sau roz (Trifolium pretense), păiușul (Festuca valesiaca), firuța de câmp (Poa pratensis).

2. Vegetația de mlaștini sau palustră, apare în microforme negative de relief unde excesul de umiditate se datorează apele stagnate la suprafață și provenite din precipitații, fie apelor freatice superficiale sau izvoarelor de coastă. Speciile palustre se întâlnesc cu frecvență pe malurile bălților, iazurilor și sunt reprezentate de: rogoz (Carex vulpina), papură (Typha latifolia), stuf (Phragmites australis), tătăneasa (Symphytum officinale), coada-calului (Equisetum arvense), stâjenelul de baltă (Iris pseudocorus), iarba-broștei (Hydrocharis morsus – ranae), lintița (Lemna minor) (fig.2.35).

Fig. 2.35. Vegetație de stuf

3. Vegetația halofilă (de sărături) este pusă în evidență în perioadele de secetă pe V. Corogei unde, insular, pe peticele albicioase de marne salinizate se observă iarba sărată (Salicornia herbacea), pelinul (Artemisia absinthium), pătlagina (Plantago major).

În toate asociațiile vegetale amintite se adaugă asociații de plante ruderale determinate direct de utilizarea agricolă. De exemplu, pe terenurile cultivate cu grâu se întâlnesc o serie de plante care vegetează împreună cu el: macul de câmp (Papaver rhoeas), albăstreaua (Centaurea cyanus), nemțișorul (Deiphiun consolida), traista ciobanului (Capsela bursa-pastoris), nalba (Malva pasilla), lumânărica (Verbascum sp.), turița (Galium apparine), neghina (Agrostemme githago), rochița rândunicii (Convolvulus arvensis). Prin rezistența lor la lucrările agricole obișnuite, pun deseori probleme în înlăturarea lor.

Pe lângă drumuri și locuri virane cresc: cucucta (Canium maculatium), urzica (Urtica dioica), brusturul ( Arctium tementorium), mohorul (Setaria glauca), romanița de câmp ( Anthemis arvensis).

Valorificarea vegetației este insuficient pusă în valoare, în raport cu diversitatea de plante existente.

Pădurea din Guranda și Bârsănești furnizează importante cantități de lemn pentru satele din jur, atât de foc cât și pentru construcții.

Dacă în perioada comunistă ciupercile, fructele de pădure și plantele medicinale erau intens valorificate, în prezent, doar o parte din plantele medicinale sunt colectate de pădurari și trimise spre centre de prelucrare. Printre plantele medicinale se numără: mușețelul (Matricaria chamomilla), coada-șoricelului (Achilea millefolium), talpa-gâștei (Leonorus cardiaca), sunătoarea (Hypericum perforatum), cimbrișorul (Thymus vulgaris), menta (Mentha longifolia), socul (Sambucus nigra), salcâmul (Robinia pseudoacacia).

În număr redus în prezent, poate fi amintit dudul alb și negru (Morus alba și Morus nigra), utilizat în trecut prin frunzele sale la creșterea viermilor de mătase.

Plantele melifere, utilizate de albine, cu condiția să nu fie stropite de produse chimice sunt reprezentate de: tei (Tilia cordata), salcâm (Robenia pseudoacacia), trifoi (Trifolium repens, Trifolium pratense) și diverse plante de cultură (floarea soarelui, rapița).

Fauna comunei Durnești este influențată de așezarea geografică în zona de câmpie, de vegetația bogată, determinând ca și aceasta să fie variată.

Din punct de vedere al determinării sectoarelor faunistice de către peisajul vegetal, se pot distinge specii de animale ce populează zona forestieră, zona de silvostepă, dar și din ape și vecinătatea lor.

În pădurile comunei, datorită măsurilor de protecție, căprioara (Capreolus capreolus) se întâlnește în număr apreciabil, urmată de mistrețul (Sus scrofa), ce s-a înmulțit excesiv și provoacă pagube mari în lanurile cultivate, vulpea (Canis vulpes), bursucul (Meles meles), dihorul (Mustela puturos), veverița (Sciurus vulgaris), șoarecele de pădure (Apodemus sylvaticus), șoarecele gulerat (Apodemus flavicollis) și numeroși iepuri (Lepus europaeus).

Zona de pădure este mediul perfect și pentru numeroase specii de păsări ca: ciocănitoarea pestriță (Dendrocopos major), cucuveaua (Athene noctua), pupăza (Upupa epops), privighetoarea (Luscinia megarhyncos), cioara (Corvus fragilegus), cucul (Cuculus canorus), graurul (Sturnus vulgaris), mierla (Turdus merula), sticletele ( Carduelis carduelis), pițigoiul (Parus major), turturica (Streotopelia turtur), gaița (Garrulus glandarius), guguștiucul (Streptopelis decaocta), coțofana (Pico pica), uliul porumbar (Accipiter gentilis) și uliul păsărar (Accipiter nisus). Foarte comune sunt vrabia (Passer domesticus), rândunica ( Hirundo rustica) și lăstunul (Delichon urbicum), ce se adaptează foarte ușor peste tot.

Reptilele au puține specii caracteristice zonei forestiere: vipera (Ursinus ursini), șarpele de pădure (Coluber longissimus), gușterul (Lacerta viridis), șopârla (Lacerta agilis). Amfibienii din ochiurile mlăștinoase ale pădurii sunt reprezentați de: broasca de lac (Rana esculenta, Rana ridibunda), broasca râioasă verde (Bufa viridis), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina) și brotăcelul (Hyla arborea) (fig, 2.36.)

Fig. 2.36. Brotăcelul

Litiera pădurilor și scoarțele copacilor sunt adăpost pentru furnica roșie (Formica rufa), cărăbuși, păianjeni, greieri, buburuze.

Fauna zonei de silvostepă a suferit multiple modificări în urma expansiunii activităților umane. Aceasta este reprezentată prin: popândăul (Citelus citelus),cățelul pământului (Spalax leucodon), hârciogul (Cricetus cricetus), șoarecele de câmp (Apodemus agarius), ariciul (Erinacaeus europaeus), dihorul (Mustela putorius), nevăstuica (Mustela nivalis), iepurele de câmp (Lepus europaeus) și vulpea (Canis vulpis).

Dintre păsările stabile în lunile de iarnă amintim: vrabia de casă și de câmp (Passer domesticus și Passer montanus), cioara de semănătură (Corvus frugilegus), guguștiucul (Streptopelis decaocta).

Ca oaspeți de vară se pot menționa: ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), prepelița (Coturnix coturnix), rândunica (Hirundo rustica). În trecut a trăit și dropia (Otis tarda), dispărută în prezent din cauza vânatului.

În așezările omenești se găsesc în număr mare șoarecele de casă (Mus musculus) și șobolanul de casă (Rattus norvegicus).

Reptilele sunt prezente prin vipera de fâneață (Vipera ursini rakostensis), șarpele de casă (Natrix natrix), șopârla de câmp (Lacerta agilis), iar amfibienii prin buhaiul de baltă (Bombina bombina), broasca râioasă (Bufo viridis), broasca de lac (Rana esculenta), brotăcelul (Hyla arborea).

Dintre insectele care aduc mari pagube culturilor agricole amintim: gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata), cărăbușul de mai (Mellolontha mellolontha), gărgărița (Tanymecus dilaticollis), coropișnița (Gryllotalpa brachyptera), ploșnița cerealelor (Palomena prasina), la care se adaugă lăcusta, cosașul, buburuza, țânțarul.

Fauna acvatică din bălți, iazuri și ape curgătoare cuprinde dintre mamifere șobolanul de apă (Arvicola amphibius) și o multitudine de pești precum: crap (Cyprinus carpio), clean (Squalius cephalus), caras (Carassius gibelio), carasul auriu (Carassius auratus), roșioara (Scardinius erythrophtalmus), plătica (Abramis brama), la care se adaugă racul (Pleocyemata sp.), lipitoarea (Hirudo medicinalis), scoica de lac (Anodonta cygnea).

Pe bălți și în jurul lor trăiesc rațe și gâște sălbatice: rața mare și mică (Anas plathrhynchos și Anas crecca), rața pestriță (Anas strepera), gâsca de vară (Anser anser). Alături de ele se găsesc stârcul pitic (Ixobrychus minutus), barza albă (Ciconia ciconia). Dintre amfibieni enumeram tritonul (Triturus vulgaris) iar ca reptilă, broasca țestoasă de lac (Emys orbicularis).

Importanța faunei și ocrotirea ei

Poziția geografică a comunei Durnești, la răscrucea a două unități faunistice, eurosiberiană, cu faună predominant forestieră și pontosarmatică, cu faună predominant stepică, explică bogăția elementelor faunistice.

Rolul faunei în viața societății este atât direct, prin posibilitatea valorificării faunei piscicole și cinegetice, cât și indirect, prin contribuția substanțială la menținerea echilibrului biologic. Ponderea cea mai mare o dețin animalele vânate pentru necesități alimentare (mistreți, rațe, gâște), apoi pentru blana lor (iepuri, vulpi, nevăstuci), dar și pentru calitățile nutritive datorate faunei acvatice.

Extinderea așezărilor umane, vânatul sau pescuitul excesiv, au dus la modificări substanțiale ale arealelor faunistice, scăzând simțitor efectivul de lupi, păsări de interes cinegetic (potârnichea, prepelița, rața, gâsca, lișița) sau de răpitoare (cucuveaua).

Cu excepția dăunătorilor fără nici o utilitate economică, ecologică sau științifică, toată fauna trebuie ocrotită de cetățenii comunei.

2.7. Tipurile de soluri

Cercetările propriu-zise asupra solurilor din zonă s-au făcut încă din 1909 de G.M. Murgoci și colaboratorii pentru harta solurilor României la scara 1:250000, apoi în 1926 solurile au fost studiate de P. Enculescu și M. Protopescu Pache, iar în 1956 o echipă a Comitetului geologic efectuează o cartare a solurilor din zonă la scara 1:100000.

În 1961, N. Bucur și colaboratorii cercetează solurile din Moldova, iar în anul 1964, N. Florea și colaboratorii cercetează solurile Moldovei în vederea elaborării hărții pedologice a României la scara 1:500000. Între 1973 – 1975, teritoriul comunei este studiat de specialiștii I.C.P.A. în vederea întocmirii foii pedologice Botoșani, cu scara 1:100000.

Din anul 1962 s-au elaborat studii pedologice pentru teritoriile comunale de către un grup de specialiști de la D.R.I.F.C.O.T. Suceava, în vederea efectuării lucrărilor de organizare a teritoriului agricol, dar acestea cuprind mai mult aspecte descriptive și în foarte mică măsură analize de laborator. Pentru această lucrare s-a consultat și studiul pedologic scara 1:10000 executat în anul 1979 de către ing. Vladimir Gheorghiu.

Pentru teritoriul comunei Durnești s-au executat un număr de 348 profile de sol (principale și secundare), din care s-au prelevat 250 probe de sol în așezare modificată și 225 probe în așezare nemodificată (cilindri). La probele de sol prelevate s-au executat un număr de 1147 de diverse analize.

Condițiile climatice, litologice, geomorfologice și de vegetație, au determinat formarea cernisolurilor, din care predomină cernoziomurile și faeoziomurile.

Pe circa 68,72% din teritoriu se întâlnesc faeoziomurile, suprapuse în general pe versanți slab sau moderat înclinați, având ca rocă se solificare depozitele loessoide și argilele.

Cernoziomurile, în marea lor majoritate sunt suprapuse pe versanți de cele mai multe ori afectați de eroziunea de suprafață și alunecări de teren, ocupând aproximativ 16,87%.

Pe firele de vale se întâlnesc gleiosoluri, unde nivelul freatic este cantonat la mică adâncime.

În partea SE a comunei s-au întâlnit soluri de tipul preluvosolurilor (4,53%) și luvosolurilor (0,80%).

Pe versanții moderat până la puternic înclinați se găsesc erodosolurile și regosolurile, în marea majoritate afectate de alunecări de teren (sub formă de valuri active sau stabilizate) și de fenomene de sărăturare.

O caracteristică generală a solurilor de pe teritoriu comunei Durnești o constituie gradul ridicat de argilozitate, chiar de la suprafața solului și rezerva mică de humus în orizonturile superioare.

S-au identificat astfel 57 unități de sol aparținând următoarelor clase:

1. Protisoluri (regosoluri, aluviosoluri);

2. Cernisoluri (cernoziomuri, faeoziomuri);

3. Luvisoluri (preluvosoluri, luvosoluri);

4. Hidrisoluri (gleiosoluri);

5. Salsodisoluri (solonceac);

6. Antrisoluri (erodosoluri).

1. Protisoluri

1.1. Regosolurile (RS) sunt soluri având un orizont A dezvoltat în material parental neconsolidat sau slab consolidat, ce nu prezintă alte orizonturi sau sunt prea slab exprimate. Se întâlnesc pe versanții care nu au întâlnit o influență antropică, ocupând o suprafață de 101,25 ha (1,63%). Roca de solificare este reprezentată de argile și depozite loessoide, iar nivelul pedofreatic este cantonat la peste 5m. Reacția solului în orizontul superior oscilează de la slab alcalină (ph 8,46) până la moderat alcalină (ph 8,83). Textura la suprafață este de la lutoargiloasă până la argiloprăfoasă, iar cantitatea de humus oscilează de la 0,84% până la 1,58%.

1.2. Aluviosolurile (AS) sunt unități de relief tinere formate sub influența apelor curgătoare prin acțiunea de eroziune, transport și sedimentare. Se întâlnesc pe luncile iazurilor și ocupă o suprafață de 34,5 ha, adică 0,55% din arealul studiat. Roca de solificare este reprezentată de argile, iar nivelul pedofreatic este cantonat la circa 2m. Reacția solului în orizontul superior este moderat alcalină cu un ph 8,68. Cantitatea de humus în orizontul superior este de 3,61, iar textura la suprafață este argiloasă.

2. Cernisoluri

2.1. Cernoziomurile (CZ) sunt soluri cu un orizont Am cu crome mai mari de 2,0, orizont Cca în primii 25cm sau pudră friabilă de carbonat de calciu, fie sub formă difuză, fie sub formă de concrețiuni discontinue de peste 12% (fig.2.37.). Aceste soluri ocupă o suprafață de 1048,97 ha, ceea ce reprezintă 16,86% din arealul studiat și se suprapun pe versanți cu pante între 2 – 50%. Roca de solificare este reprezentate de argile, depozite loessoide și depozite salifere, iar nivelul hidrostatic este cantonat la peste 5m. Aceste soluri sunt afectate de alunecări de teren sub formă de valuri stabilizate dar și active, iar conținutul de carbonat de calciu în primii 125cm este cuprins între 12,05 și 28,81%. Reacția solului este de la neutră (ph 6,88) până la foarte puternic alcalină (ph 9,92). Cantitatea de humus în orizontul superior este cuprinsă între 0,97% și 4,10%, iar textura la suprafață este luto-argiloasă, argilo-prăfoasă, argilo-prăfoasă sau lutoasă.

Fig. 2.37. Cernoziom (CZ) în Valea Guranda

2.2 Faeoziomurile (FZ) sunt soluri având un orizont Am cu culori, cu crome și valori sub 3,5, fără orizont Cca sau concentrări de carbonați secundari în primii 125cm. Aceste soluri ocupă o suprafață de 4271,91 ha, ceea ce reprezintă 68,74% din arealul studiat, suprapunându-se pe versanții cu pante între 2 – 15%. Roca de solificare este reprezentată de argile, depozite loessoide și luturi. Nivelul hidrostatic este cantonat între 2 și 5m. Aceste soluri sunt afectate de alunecări de teren sub formă de valuri stabilizate. Reacția solului oscilează de la slab acidă (ph 6,42) până la moderat alcalină (ph 8,64). Cantitatea de humus în orizontul superior este cuprins între 1,56 și 4,82%. Textura la suprafață este de la luto-argiloasă la argilo-lutoasă.

Fig. 2.38. Cernoziom carbonatic în versantul estic al Văii Ponoară

3. Luvisoluri

3.1. Preluvosolurile (EL) sunt soluri cu un orizont Ao cu crome de 3,5 în stare umedă, iar orizontul Cca sau concentrări de carbonat de calciu pot exista în primii 125cm. Cu o suprafață de 280,72 ha, adică 4,52% din arealul studiat, aceste soluri se suprapun pe versanți cu pante cuprinse între 2 – 10%. Roca de solificare este reprezentată de argile și depozite loessoide, iar nivelul hidrografic este cantonat la peste 5m. Reacția solului este de la slab acidă (ph 6,39) până la slab alcalină (ph 7,30). Cantitatea de humus în orizontul superior este cuprinsă între 1,93 – 2,77%. Textura la suprafață este luto-argiloasă, luto-argilo-prăfoasă și luto-prăfoasă.

3.2. Luvosolurile (LV) sunt soluri cu un orizont Ao, urmate de un orizont eluvial E și un orizont Bt. Ocupă o suprafață de 49,71 ha adică 0,80% din total. Roca de solificare este reprezentată de depozite loessoide, iar nivelul hidrostatic este cantonat în general la peste 5m. Reacția solului este slab alcalină cu un ph 7,37 și o cantitate de humus în orizontul superior de 1,94%. Textura la suprafață este luto-argiloasă.

4. Hidrisoluri

4.1. Gleiosolurile (GS) se întâlnesc pe firele de vale ocupând o suprafață de 408,57 ha adică 6,57% din arealul studiat. Nivelul pedofreatic este cantonat între 0,40cm și 1,50m. Reacția solului în orizontul superior este de la slab alcalină (ph 8,06) la moderat alcalină (ph 8,81). Conținutul de humus oscilează între 1,44 și 4,10%. Textura orizontului superior este de la luto-argiloasă la luto-argilo-prăfoasă. Roca de solificare este reprezentată de argile și depozite fluviatile.

5. Salsodisoluri

5.1. Solonceacurile (SC), ocupă o suprafață de 4 ha reprezentând 0,06% din arealul studiat. Solurile se suprapun pe versanți cu pante cuprinse între 10 – 15%, afectați de alunecări stabilizate de teren și eroziune moderată. Roca de solificare este reprezentată de depozite salifere. Reacția solului la suprafață este moderat alcalină (ph 8,92), iar cantitatea de humus de 1,58%. Textura în orizontul superior este luto-nisipoasă.

6. Antrisoluri

6.1. Erodosolurile (ER), ocupă o suprafață de 16,82 ha, adică 0,27% și s-au format pe versanții supuși eroziunii accelerate, care determină îndepărtarea orizonturilor superioare ale solurilor, uneori până la materialul parental. Acestea se suprapun peste versanți cu pante între 5 – 10%. Roca de solificare este reprezentată de luturi, iar nivelul pedofreatic este cantonat la peste 5m. Reacția solului în orizontul superior este moderat alcalină (ph 8,60), cantitatea de humus la suprafață este 1,36% iar textura la suprafață este lutoasă.

Fig. 2.39. Harta solurilor din comuna Durnești

CAPITOLUL III

Comuna Durnești – caracteristici ale populației și așezărilor

3.1. Comuna Durnești – geneză, istorie și evoluție

Primele date despre localitatea Durnești aparțin Cancelariei Domnești din Suceava de prin 1480, însă comuna propriu-zisă a luat ființă pe 14 august 1864, când avea în componență satele: Durnești, Cucuteni – Tufescu și Cucuteni – Răzeși. Restul satelor, Băbiceni, Bârsănești, Broșteni și Guranda, faceau parte din comuna Băbiceni. Abia din anul 1968, comuna are componența actuală, satele componente fiind situate la o distanță de 1 – 5 km de centrul comunei.

Satul Durnești (fig. 3.1.) se presupune că a fost întemeiat de un boier cu numele de Petru Durnea(fig.3.2.), de unde ar proveni și numele localității Durnești. În limba rusă numele Durnești se traduce ca ”prost”.

În documentele bisericii, satul este atestat din 1867 deși, în lucrarea lui C. Giurăscu ”Principatele Române la începutul secolului XIX”, apare menționat că, în 1835, Durneștiul avea în componența sa 56 de familii. Tot în documentele bisericii este menționată în 1867, pe locul vechiului cimitir, o mânăstire de călugări cotropită și arsă de tătari.

Fig. 3.1. Satul Durnești

Fig. 3.2. Conacul Boieresc din satul Durnești

Satul Cucuteni, cel mai mare ca suprafață din componența comunei, apare menționat în 1643, deși se presupune că ar fi înființat mult mai devreme. Numele localității ar proveni de la locul în care a luat naștere și pe care creștea cucută. În ”Marele dicționar geografic al lui Iahövary”, apar numele de Cucuteni – Răzeși sau Pelin, situat pe coasta dealului și al cărui nume provine de la răzeșul Gheorghiță Pelin, întemeietorul satului și Cucuteni – Tufescu, situat pe vale, al cărui nume îl deținea posesorul moșiei Nicolae Tufescu.

Satul Bârsănești, își are numele de la doi ciobani pe nume Bârsinea, care au poposit aici cu oile la pășunat, iar ulterior s-au stabilit pe valea pârâului Corogea și au întemeiat satul Bârsănești.

Satul Guranda apare în documente pentru prima dată în 1835: ”Întinsa așezare aflată la marginea de nord – est a satului vechi” sau ”La Răchită”, în care s-au găsit fragmente ceramice din secolele XIV – XVIII și care reprezintă vatra unui vechi sat dispărut (probabil satul Dumitreni de lângă Bârsănești, atestat documentar din 1439).

Despre numele satului circulă mai multe variante: că ar proveni de la o fată pe nume Anda, pe care ar fi auzit-o cântând foarte frumos Ștefan cel Mare și a pus numele locului Guranda sau de la gorunii care se găsesc în pădurea ce mărginește satul.

Satul Băbiceni, apare într-un document semnat de Miron Costin, în timpul domniei lui Vasile Lupu, în 1649, sub numele de Băbicenii lui Gherghel. A fost înființat de boierul Babii, pe moșia căruia au venit țărani la lucru și au rămas acolo.

În 1900 era o comună cu un ”teritoriu deluros, iar natura pământului lutos, negru sau galben, ocupat cu semănături, fânețe și imașuri, iar în partea de NV acoperit cu păduri”.

Satul Broșteni este atestat documentar în anul 1497, numele provenind de la Giurgea Broască care, la 1528 este pomenit într-un document ce arată că ”Broștenii sunt a lui nepoții lui Giurgea Broască”.

2.2. Vechimea populației în comuna Durnești

Cercetările istorice și descoperirile arheologice, atestă faptul că, teritoriul comunei Durnești a fost populat încă din Paleolitic (Durnești, Bârsănești), dar și din Neolitic (apoximativ mileniul III î.Hr.). Vestigii din epocile bronzului și fierului se află astăzi în muzeele orașelor: Botoșani, Dorohoi, Iași, Suceava, Huși, București. Locurile de pe teritoriul comunei în care s-au efectuat săpături arheologice, conform ghidului ”Monumentele noastre botoșănene”, ce aparține Direcției județene pentru cultură Botoșani sunt:

Durnești

1. Hârtopul Mic – la circa 500m NE de sat, pe un platou ușor înclinat de pe partea stângă a Văii Curechiștea și la aproximativ 300 m de așezarea În Deal la Popescu s-au identificat 13 cenușare cu diametrele de 20 – 30 m și distanțe între ele de 50 – 100m. Din ele s-au cules oase de animale, piese din silex și fragmente ceramice, aparținând sfârșitului epocii bronzului. Tot de aici provin și unele bucăți de chirpici și fragmente ceramice atribuite începutului epocii migrațiilor (sec. III – IV e.n.).

2. În Deal la Popescu

În marginea de est a satului, în apropierea podului denumit Podul lui Popescu, pe un platou înclinat spre SE, s-a descoperit o întinsă așezare din care s-au cules bucăți de chirpici, resturi de platforme de la locuințe, piese de silex, fragmente ceramice aparținând Culturii Cucuteni (faza A), precum și fragmente ceramice atribuite celei de-a doua epocii, a epocii fierului.

3. Cotu Morii situat la 4-5km față de sat, pe un platou foarte înclinat din marginea de V a iazului Ponoară, platou aflat pe partea dreaptă a văii Ponoară, s-a descoperit o întinsă așezare din care s-au cules bucăți de chirpic sau de platforme de locuință, fragmente ceramice aparținând Culturii Cucuteni (faza A), precum și fragmente ceramice de la începutul epocii migrațiilor (secolele III – IV e.n.).

Bârsănești

1. Pe Bârnaz – în marginea de E –NE a satului pe ambele părți ale văii Bârnazului, mai exact pe platourile ușor înclinate ale acesteia, s-au descoperit resturi arheologice precum: bucăți de chirpic, pământ ars și fragmente ceramice aparținând, se pare, unei faze neprecizate a epocii fierului. Tot de aici provine și o monedă feudală și fragmente ceramice atribuite Culturii Cucuteni (fază neprecizată).

De pe o suprafață de formă ovală, de circa 20 -25m s-au adunate bucăți de cahle, unele smălțuite cu smalț verde, probabil de la o biserică. Tot aici se află cimitirul vechi al satului în care s-au găsit două lezpezi de piatră: una dreptunghiulară (de dimensiunile 1,20×0,50×0,20m), cu o inscripție în chirilică de pe la 1830 și o alta de formă trapezoidală (1,80×0,54×0,20m).În partea centrală această piatră este ornamentată, iar pe margine prezintă un chenar. În spațiul cuprins între chenar și partea inferioară a lespedei se află următoarea inscripție scisă în chirilică: ”Sub această piatră odihnește robul lui Dumnezeu, Alexandru Butuce cu neamul lui” (1800).

După informațiile primite de la localnici tot din acest cimitir s-ar fi ridicat un picior de masă din piatră, aflat în prezent în altarul bisericii din Bârsănești.

2. Dealul Cârligului – situat la circa 300m N de sat, pe un platou înalt de pe partea dreaptă a văii Cârligului, în marginea pădurii, s-a descoperit o așezare din care s-au cules bucăți de chirpic, resturi de platforme de la locuințe și fragmente ceramice aparținând Culturii Cucuteni (probabil faza A).

Guranda

1. Siliștea satului vechi situat în marginea de NE a satului, la N de coada iazului După Grădini și reprezentată printr-o întinsă așezare, pe care localnicii o consideră ca siliște a satului vechi. De aici s-au cules bucăți de chirpic și fragmente ceramice aparținând perioadei feudalismului târziu (secolele XVII – XVIII). Un singur fragment foarte corodat, din pastă cărămizie, ar putea fi atribuit Culturii Cucuteni.

Movile:

1. La circa 700m V-NV de satul Băbiceni se află Movila Vultur

2. La circa 2 km E-SE se află o altă movilă, fără denumire.

În urma săpăturilor arheologice s-a demonstrat o populare intensă și continuă, locuitorii fiind crescători de vite prin excelență, care își instalau sălașurile lor de obicei pe locurile joase, din apropierea apelor. Aduceau totodată și noi forme de cultură materială și spirituală, metalurgia cuprului, a bronzului, organizarea socială a patriarhatului.

Fuziunea treptată între populația neolitică și noii veniți, a dus la introducerea plugului tras de animale, deci a unei agriculturi practicate pe întinderi mari, paralelă cu creșterea animalelor în turmă. Triburile din epoca bronzului care foloseau o limbă indoeuropeană, constituie fondul tracic al dezvoltării de mai târziu a populației dacice.

Continuitatea populației autohtone dacice și accentuarea procesului de romanizare în perioada migrațiilor popoarelor, inclusiv așezarea oamenilor pe meleagurile Durneștiului, sunt atestate prin descoperirile arheologice.

Cu ocazia săpăturilor arheologice din ultima vreme, au fost descoperite pe teritoriu satelor comunei: monede de aramă, arme, unelte cioplite rudimentar din piatră, podoabe scitice, ce ne dovedesc prezența omului paleolitic și neolitic (Mircea Petrescu – Dâmbovița).

Din analiza hărții repartiției teritoriale a așezărilor rurale din Moldova (secolele XIV – XV), întocmită pe baza colecțiilor de documente istorice (I. Bogdan, M. Costăchescu, P. Mihailovici, N. Iorga), reiese că zonele de podiș sunt intens populate.

Satul Guranda s-ar putea să marcheze limitele extinderii pădurii din acea perioadă, avându-se în vedere predilecția lor de a se așeza în limita pădurilor, deoarece pădurea le-a oferit condiții de adăpost și dezvoltare economică.

În această zonă s-a păstrat până târziu așezarea răzășească Cucuteni – Răzeși, care a fuzionat cu Cucuteni.

3.3. Evoluția numerică a populației

Analiza în ansamblu a evoluției numărului populației pe o perioadă mai îndelungată, permite să se precizeze cauzele care produc unele abateri față de evoluția normală.

În cadrul primăriei comunei Durnești, datele complete despre populația comunei există începând cu 1941.

Dacă între 1941 – 1956 s-a păstrat un ritm constant de creștere a populației, între 1966 – 1977 se înregistrează ritmuri diferite. Astfel se constată o creștere rapidă în intervalul 1966 – 1975 cu un maximum atins în 1975, de 5518 locuitori eterminată de unele măsuri legislative ce au favorizat creșterea sporului natural. După acest an, se observă o descreștere a numărului populației cauzată de valorile negative ale bilanțului migratoriu, întrucât în 1992, populația comunei se reduce la 4289 locuitori. Până în 1996 scade la 4163 locuitori, pentru ca din 1997 să urce ușor de la 4169 locuitori, până în 2004, când atinge un maximum al ultimilor 25 de ani, de 4354 locuitori. Din 2005 – 2006, populația a scăzut continuu ajungînd ca în 2018, populația stabilă a comunei să fie de 3741 locuitori. Ca în majoritatea satelor din țară, plecarea în străinătate a tinerilor pentru venituri mai mari, reprezintă principala cauză a scăderii acesteia (tabel 3.1. și 3.2.).

De la Institutul Național de Statistică provin și date ale recesămintelor astfel: în 1956 erau 4940 locuitori, în 1966 erau 5178 locuitori, în 1977 erau 4741 locuitori, în 1992 populația era de 4289 locuitori, în 2002 de 4323 locuitori, iar în 2011 erau 4014 locuitori. Se oservă o mică fluctuație a populației după 1992 și o scădere accentuată din 2002 (fig. 3.3.).

Cauzele accentuării declinului demografic sunt multiple dar se remarcă în special: lipsa locurilor de muncă, veniturile mici, reducerea numărului de nașteri, rezultând îmbătrânirea populației și creșterea mortalității.

Depopularea satelor este un proces general, ce a cuprins toată țara, dar mai accentuat în Moldova, din cauza gradului de sărăcire mai mare a populației, astfel că tinerii se văd nevoiți să ia calea străinătății.

Redresarea demografică a satelor românești s-ar putea realiza prin investiții masive, în crearea de locuri de muncă, în infrastructură, sănătate și educație.

Tabelul 3.1. Populația comunei Durnești (1992 – 2004)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Tabelul 3.2. Populația comunei Durnești (2005 – 2018)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Fig. 3.3. Evoluția numărului de locuitori în comuna Durnești 1992 – 2018

3.4. Dinamica populației

Schimbările manifestate prin creșteri și descreșteri ale numărului de locuitori, reprezintă dinamica populației și este caracterizată de doi factori importanți: natalitatea și mortalitatea.

Natalitatea

Dacă, până în 1989, natalitatea s-a menținut în limite pozitive, cu creșteri semnificative ale ratei natalității de peste 30‰ în jurul anilor 1970 – 1975, ca urmare a măsurilor legislative de atunci, după 1990 rata natalității suferă fluctuații constante, înregistrând un maximum de 20,3‰ în 1997 și un minimum de 9,4‰ în 2017 (tabel 3.3. și tabel 3.4.).

Tabelul 3.3. Evoluția natalității în comuna Durnești (1992 – 2005)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Tabelul 3.4. Evoluția natalității în comuna Durnești (2006 – 2018)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Fig. 3.4. Evoluția numărului de născuți vii în comuna Durnești (1992 – 2018)

În perioada dintre 1992 – 2018, numărul de noi-născuți vii a oscilat între valori de 38 și 85 noi-născuți vii(fig.3.4.). În intervalul de 26 de ani din care s-au strâns date, cei mai puțini copii s-au născut în anul 2017, când rata natalității a coborât drastic la 9,4‰, după care a crescut ușor în 2018 la 9,9‰. Cei mai mulți copii s-au născut în 1997, în număr de 85, când rata natalității a ajuns la 20,3‰ (fig. 3.5.).

Fig. 3.5. Variația ratei natalității în comuna Durnești (1992 – 2018)

Dacă până în 2003, numărul de noi-născuți vii s-a ridicat până la 72 de copii, după acest an, până în prezent nu s-a depășit un maximum de 65 noi-născuți vii, cât s-a înregistrat în 2004.

În ultimii doi ani numărul acestora a scăzut sub 40 copii, fiind un semnal de alarmă pentru rapiditatea îmbătrânirii populației rurale, dar și a gradului ridicat de depopulare. Un exemplu concludent poate fi dat prin clase de elevi simultane în școli, cu un număr de 3 – 4 elevi pe clasă .

Mortalitatea

Dacă în perioada antebelică și interbelică, mortalitatea avea valori ridicate din cauza condițiilor medicale nesatisfăcătoare, dar și a sărăciei și foametei, trecerea la democrație a adus tot o creștere a mortalității, dar generată de îmbătrânirea populației.

Astfel, pentru perioada 1992 – 2018, minimum de decese a fost în anul 2006, cu 42 persoane, iar maximum în 2010, cu 88 de persoane. Din 2011 până în prezent, numărul de decese se încadrează în jurul valorii de 60 persoane (tabel 3.5. și 3.6.).

Tabelul 3.5. Evoluția mortalității în comuna Durnești (1992 – 2005)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Tabelul 3.6. Evoluția mortalității în comuna Durnești (2006 – 2018)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Fig. 3.6. Evoluția numărului de persoane decedate în comuna Durnești (1992 – 2018)

Rata mortalității atinge minimul perioadei studiate în 2006, cu 9,6‰, iar maximul în 2010, cu 20,8‰. După 2010, rata mortalității a fluctuat între 13,8 – 16,4‰, ultima valoare fiind atinsă în 2018 (fig. 3.7).

Fig. 3.7. Variația ratei mortalității în comuna Durnești (1992 – 2018)

Sporul natural este strâns legat de natalitate și mortalitate, calculându-se prin diferența dintre cele două și care, la nivelul comunei Durnești, dintr-o perioadă de 26 de ani, 18 ani a avut cel mai des valori negative (tabel 3.7. și 3.8.).

Tabelul 3.7. Evoluția sporului natural în comuna Durnești (1992 – 2005)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Tabelul 3.8. Evoluția sporului natural în comuna Durnești (2006 – 2018)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Fig. 3.8. Variația ratei sporului natural în comuna Durnești (1992 – 2018)

Sporul natural a avut valoarea maximă pozitivă de 6,7‰ în anul 1997, iar valoarea minimă pozitivă în 2013, de 0,4‰. Singurul an cu spor natural 0‰ a fost în anul 2000, când numărul de 66 de noi-născuți vii, a fost egalat de 66 decedați.

Valorile negative s-au înregistrat între minimul de -0,23‰ în 1992 și maximul de -6,6‰ în anul 2017. În anul 2018, valoarea sporului natural a fost de -6,5‰. Negativitatea sporului natural se menține din 2007, cu excepția anului 2013 când a atins 0,4‰ și a crescut constant în ultimii cinci ani.

Alți indicatori relevanți din punct de vedere demografic sunt: nupțialitatea și divorțialitatea.

Nupțialitatea reprezintă numărul de căsătorii ce s-au încheiat într-un an de zile, raportat la 1000 de locuitori. Pentru comuna Durnești, în perioada 1992 – 2018, evoluția căsătoriilor are un caracter descendent după cum se poate observa în tabelul 3.9. și 3.10. .

Tabelul 3.9. Evoluția nupțialității în comuna Durnești (1992 – 2005)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Tabelul 3.10. Evoluția nupțialității în comuna Durnești (2006 – 2018)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Între anii 1992 – 1996, numărul căsătoriilor a fost între 32 și 40, ultima valoare reprezentând maximul de căsătorii a întregii perioade, atinsă în 1993. Din 1997, numărul căsătoriilor scade foarte mult, având valori maxime de 26 căsătorii în anul 2002 și minime, de 7 căsătorii, în 2013 (fig3.9.).

Fig. 3.9. Evoluția numărului de căsătorii în comuna Durnești ( 1992 – 2018)

Cauzele scăderii accentuate sunt reprezentate de creșterea relațiilor de genul concubinajului, de amânare a căsătoriei până la crearea unei situații materiale decente, de plecarea în masă a tinerilor în străinătate și nu în ultimul rând, de lipsa locurilor de muncă.

Rata nupțialității are valori apropiate între 1992 – 1996, cuprinse între 8,1 și 9,57‰, cu maximul întregii perioade de 9,57‰ în anul 1993, pentru ca din 1997, scăderea să fie constantă, cu excepția anului 1999, când se atinge un maximum al perioadei 1997 – 2018 de 7,2‰. Minimul ratei nupțialității a fost de 1,6‰ în 2013, după care a crescut ușor, până la maximul de 5,2‰ în 2017 (fig.3.10.).

Fig. 3.10. Variația ratei de nupțialitate în comuna Durnești (1992 – 2018)

Divorțialitatea, reprezentată prin numărul de divorțuri dintr-un an de zile, raportat la 1000 de locuitori, are valori apropiate (tabelul 3.11. și 3.12.) cu un număr minim de divorțuri, adică 1 (unu) în anii 1993, 2008 și 2013 și un număr maxim de 8 divorțuri în anii 2016, 2018. În restul anilor, media divorțurilor este de 3 – 4 pe an.

Tabelul 3.11. Evoluția divorțialității în comuna Durnești (1992 – 2005)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Tabelul 3.12. Evoluția divorțialității în comuna Durnești (2006 – 2018)

Sursa: Institutul Național de Statistică, baza de date – Mișcarea naturală a populației

Cauze ale evoluției ușor crescute ale divorțurilor (fig. 3.11.) sunt date de emanciparea femeii, violența în familie, migrația și destrămarea familiilor cu sau fără copii, nivelul de educație diferit între soți, sărăcia.

Rata divorțialității este cuprinsă între 0,2‰ în anii 1993, 2013 și 2014 și 5,3‰ în 2007 (fig. 3.12.).

Fig. 3.11. Evoluția numărului de divorțuri în comuna Durnești (1992 – 2018)

Fig. 3.12. Variația ratei de divorțialitate în comuna Durnești 1992 – 2018

3.5. Mobilitatea populației

Până în 1990, populația comunei Durnești se deplasa la lucru spre centre polarizatoare ca Trușești și Ștefănești unde, activitățile social-economice din acestea, atrăgeau populația din așezările rurale apropiate. După 1990, când economia țării a început să intre în declin, în agricultură s-au retrocedat terenuri țăranilor, motiv pentru care, mulți locuitori de la oraș, prin pierderea locurilor de muncă, au venit în sat. Încercarea de a obține un profit pe baza agriculturii a ținut până în 2002, când s-au deschis ”porțile” spre Europa Vestică și nu numai și s-a plecat masiv în străinătate.

Astfel, au rămas în urmă, adică în țară, bunici puși în situația de a avea grijă de nepoți și de a se confrunta cu numeroase probleme generate de despărțirea copiilor de părinți.

În prezent, munca pământului a devenit o problemă pentru mulți țărani, aflați în imposibilitatea fizică sau materială de a lucra sau dorința enormă de a obține câștiguri mari și rapide din alte activități și atunci este lăsat în pagină sau dat în arendă spre ferme agricole.

Dintre cei plecați în străinătate, în mare majoritate tineri, foarte puțini se întorc în țară sau doresc să locuiască la sat, astfel că depopularea satelor este continuă.

Deplasările populației din comună în interiorul țării sunt sezoniere, dar în număr redus, în special la creșterea animalelor în județele montane sau la diverse lucrări agricole de primăvară și toamnă.

Astfel, dacă ar interveni mutații importante în investiții, în organizarea agriculturii, care să ofere locuri de muncă, economia comunei și-ar putea reveni treptat și-ar readuce sau măcar ar menține populația stabilă a comunei.

3.6. Structuri demografice

Structura pe naționalități determinată de recensăminte, arată formarea aproape în totalitate a populației comunei Durnești din naționalitate română, până în 1992, când la recesământ apar și doi maghiari. La recensământul din 2011, românii reprezentau 85,91% iar populația de etnie rromă în procent de 14,09% se aflau toți în satul Băbiceni. (tabel 3.13.)

Tabelul 3.13. Structura populației pe naționalități în anul 2011

Sursa: Primăria comunei Durnești

Structura pe religii, a devenit importantă după recensământul din 1992 când, pe lângă creștini ortodocși, apar și alte religii reprezentate de penticostali, creștini după evanghelie, și catolici.

Astfel, după datele oferite de Primăria Durnești, în 2018 ortodocșii erau 97,36%, penticostalii 2,45%, creștinii după Evanghelie 0,17%, catolicii 0,02% . (fig. 3.13.)

Tabelul 3.14. Structura confesională în comuna Durnești (2018)

Sursa: Primăria comunei Durnești

Fig. 3.13. Structura confesională în comuna Durnești (2018)

Structura pe grupe de vârstă este foarte importantă, mai ales pentru evaluarea potențialului de forță de muncă, atât actual cât și viitor. Pentru perioada studiată dintre 1992 – 2018, corespund trei recensăminte din 1992, 2002, 2011.

Principalele grupe de vârstă pentru care se realizează această structură sunt: 0 – 14 ani, 15 – 59 ani, peste 60 ani (tabel 3.15 și tabel 3.16.).

Fig. 3.14. Piramida vârstelor pe cele 3 mari grupe de vârstă în anul 1992

Fig.3.15. Piramida vârstelor pe cele 3 mari grupe de vârstă în anul 2018

Astfel, grupa de vârstă 0 – 14 ani, reprezentată pe cele două sexe, se prezenta astfel: populația masculină a atins numărul maxim în 2004, cu 523 persoane, iar numărul minim în 2018, cu 405 persoane. Pentru perioada studită , se constată că din 1992 până în 2000, numărul populației masculine din această grupă ajunge până la 500 persoane, după care din 2001, urcă până la maximul din 2004, apoi numărul acesteia scade progresiv până în prezent.

În privința populației feminine din această grupă de vârstă, maximul, de 490 persoane este atins în 2 ani, în 2002 și 2005, dar cu 33 persoane mai puține decât maximul masculin. Minimul a fost de 341 persoane în 2018. Din anul 2013 până în prezent, populație feminină este în scădere continuă ( fig. 3.15.).

Grupa 15 – 59 de ani, cea mai extinsă ca perioadă de timp, se prezintă astfel: maximul populației masculine este atins în anul 2018 cu 1288 persoane, iar minimul în 2001, cu 1177 persoane. În această grupă, se constată la populația masculină creșteri numerice timp de 2 – 4 ani, după care 1 – 2 ani scade. În 2008 și 2009 aceasta se menține la 1253 persoane, după care se reia situația de fluctuanță constantă. Dacă în 2017 erau 1279 persoane masculine în această grupă, în 2018 a crescut ușor la 1288 persoane.

În evoluția populației feminine se poate observa că în 1992 se atinge maximul grupei cu 1152 persoane, minimul întregii perioade fiind în 2001, de 1036 persoane. Din 2002 acest număr crește până în 2006 – 2007 când are aceeași valoare de 1082 persoane, inclusiv în 2015, în rest fluctuând ușor cu mai mulți ani în care datele sunt la fel: 1995 și 1997 erau 1075 persoane, 1998 și 2004 cu 1062 persoane, 2000 și 2003 cu 1058 persoane, 2009 și 2010 cu 1070 persoane, 2013 și 2016 cu 1083 persoane. Mai puține decât bărbații, în toată perioada de 26 de ani, femeile sunt într-o ușoară tendință de creștere din 2014.

Grupa de vârstă de peste 60 ani, cea a vârstnicilor, prezintă o răsturnare a situației din grupa anterioară deoarece, în toți cei 26 de ani studiați, numărul femeilor este mai mare decât cel al bărbaților, dar în scădere în ultimii ani, astfel: minimul se înregistrează în 2018 cu 520 persoane, iar maximul în 2002,cu 618 persoane. Dacă până în 2002, numărul acestora a crescut ușor, din 2003 se poate observa scăderea constantă, cu precizarea că, în 2016 și 2017 a avut aceeași valoare de 534 persoane feminine.

În ceea ce privește bărbații din această grupă de vârstă, tot în 2018 ating minimul cu 362 persoane, iar maximul în 2003, cu 477 persoane. Există perioade de câte 2 ani în care numărul bărbaților a rămas același și anume: 1993 și 1994 cu 430 bărbați, 2001 și 2002 cu 474 bărbați și 2016 și 2017 cu 373 bărbați.

Din 1992 până în 2003, numărul lor a fost în creștere cu o singură scădere în anul 2000, adică 4 bărbați mai puțin față de anul precedent, după care, din 2004 până în 2006 scade la 441 bărbați, apoi urcă următorii 2 ani până la 450 bărbați și este în scădere continuă până în prezent.

Pentru comuna Durnești, faptul că, grupa de vârstă 15 – 59 ani este dominantă, reprezintă un factor favorabil atât în prezent cât și în următorii 10 – 15 ani, această grupă fiind și grupa care întreține celelalte grupe de vârstă. Situația s-ar putea menține identică sau chiar s-ar pute îmbunătăți dacă ar crește numărul nașterilor sau ar reveni în comună multe familii tinere cu copii plecate în afara granițelor țării.

Tabelul 3.15. Populația pe grupe de vârstă și sexe în comuna Durnești (1992 – 2004)

Sursa: Institutul Național de Statistică, Baza de date – Populația și structuri demografice

Tabelul 3.16. Populația pe grupe de vârstă și sexe în comuna Durnești (2005 – 2018)

Sursa: Institutul Național de Statistică, Baza de date – Populația și structuri demografice

Fig. 3.16. Piramida vârstelor în anul 1992

Fig. 3.17. Piramida vârstelor în anul 2018

Structura populației pe sexe

Tabelul 3.17. Populația pe sexe în comuna Durnești (1992 – 2005)

Sursa: Institutul Național de Statistică, Baza de date – Populația și structuri demografice

Tabelul 3.18. Populația pe sexe în comuna Durnești (2006 – 2018)

Sursa: Institutul Național de Statistică, Baza de date – Populația și structuri demografice

Fig.3.18. Evoluția populației pe sexe în comuna Durnești (1992 – 2018)

Datele oferite de Institutul Național de Statistică, cu privire la populația comunei Durnești, prezintă o structură pe sexe a populației, dominată net în perioada 1992 – 2018 de bărbați. Din 1992 până în 2006, diferențele dintre bărbați și femei nu au depășit decât o dată pragul maxim de 44 de persoane, respectiv, în 1994, cu 47 bărbați mai mulți decât femei, dar după 2007 diferențele cresc, atingând un maximum al întregii perioade în 2015, când bărbații erau 108 mai mulți decât femeile, respectiv 2117 bărbați și 2009 femei (tabelul 3.17 și 3.18).

Cea mai mică diferență s-a produs în 1998, când bărbații erau de 2109 la 2103 femei, deci cu 6 bărbați mai mulți decât femeile. Diferențe scăzute s-au menținut și în următorii 3 ani, respectiv cu 26 bărbați mai mulți în 1999, cu 14 mai mulți în 2000 și cu 28 mai mulți în 2001. În ultimii 5 ani, diferențele au crescut la peste 92 de bărbați mai mulți decât femei. (fig. 3.18.)

3.7. Evoluția așezărilor umane

Întreaga evoluție a așezărilor și a modului de utilizare a teritoriului comunei sunt legate în cea mai mare parte de prezența pădurii, la poalele căreia, pe văi, s-au format așezările. Pe lângă rolul economic pe care îl dețin, pădurile au reprezentat și arii de refugiu a populației în periadele de invazie. Astfel, siturile așezărilor legate de pădure (Guranda, Bârsănești), pot fi considerate situri de apărare.

Pe lângă păduri, siturile așezărilor au ales și puncte care prezentau condiții de siguranță și în care se găsea apă. Fiecare vatră și-a ales ca loc de așezare un punct din teritoriu unde condițiile naturale sunt cele mai avantajoase, fără a ține cont de așezările din jur. Așa este cazul satului Durnești care are vatra de sat pe Valea Ponoarei unde, câșla paharnicului Toma Stamate, câșlă toponimic de origine turco-tătară, ce semnifică locul de iernare a animalelor, a dus la evoluția satului. Ulterior, satul se mută de-a lungul căilor de comunicație.

Modul de repartiție al așezărilor, morfostructura vetrelor, a ținut cont și de structura agrară. Satele comunei au o structură adunată.

Satul Durnești este așezat în partea centrală a comunei. Sat de tip adunat, caracteristic regiunii de câmpie, are o formă poligonală, neregulată și o tramă stradală rectangulară. Din suprafața locuibilă de 11,78 mii mp, populația este de 1241 locuitori . La această suprafață, numărul de locuințe este de 440.

Materialele de construcție a clădirilor sunt constituite din BCA, bolțari, cărămizi, cele din chirpici aparținând caselor vechi, bătrânești, unele renovate, altele scoase la vânzare.

Clădirile dominante sunt de tip parter, în majoritatea cazurilor cu 3-4 camere dispuse în formă pătratică sau dreptunghică, dar sunt în creștere și clădirile cu un etaj, mai ales ale celor ce lucrează peste hotare. Pentru acoperișuri se utilizează de peste 20 ani doar tablă, casele mai vechi fiind acoperite și cu azbociment.

În perioada 1985 – 1990, din fondurile statului s-au construit două blocuri a câte două etaje, unul în Durnești și unul în Guranda.

Satul Guranda, așezat în partea central-vestică a comunei, în mare parte pe Dealul Guranda, la o distanță de 2 km de satul Durnești, prezintă o formă poligonală neregulată și o tramă stradală rectangulară. De tip adunat, Guranda are un singur bloc și mai puține clădiri cu etaj, construite din materiale de tipul cărămizi, BCA, bolțarilor și acoperite cu tablă. Casele vechi din furci sau chirpici, au rămas acoperite cu azbociment sau țiglă.

Cu o suprafață locuibilă de 10,5 mii mp, are un număr de 316 locuințe.

Satul Cucuteni este așezat în partea central-estică a comunei, la o distanță de un kilometru de satul Durnești. Este un sat de tip adunat, cu o formă poligonală neregulată și o tramă stradală rectangulară.

Suprafața satului are prtea locuibilă de 9,86 mii mp, cu un număr de 371 locuințe. Este satul cel mai extins ca suprafață totală în care predomină clădirile de tip parter, majoritatea vechi, cu acoperițuri din azbociment, tablă și mai puțin țiglă.

Satul Băbiceni este așezat în partea sud-vestică a comunei, la o distanță de 3 km de satul Durnești, păstrează caracteristicile celorlalte sate din comună, cu un număr de 205 de locuințe, pe o suprafață locuibilă de 6,01 mii mp.

Casele sunt de tip parter, cu două – patru camere, construite din chirpici și câteva case cu un etaj, recent construite din BCA și acoperite cu tablă.

Satul Broșteni, așezat în partea de sud-vest a comunei, la o distanță de 2 km de satul Durnești, este un sat de tip adunat, cu o formă poligonală neregulată și o tramă stradală rectangulară. Suprafață satului locuibilă este de 2,68 mii mp, cu un număr de 94 locuințe, cu aceleași caracteristici ca restul satelor din comună.

Satul Bârsănești este situat în partea de nord-vest a comunei, la o distanță de 2 km față de satul Durnești, fiind un saut mic, adunat, cu o suprafață locuibilă de 92 mii mp. Cu un număr de 92 de locuințe, păstrează urmele satelor vechi, cu o populație majoritar îmbătrânită.

3.8. Influența cadrului natural asupra populației din comuna Durnești

Relieful a fost primul factor pozitiv ce a influențat stabilirea populației în satele comunei Durnești. Dealurile domoale, văile nu foarte adânci și presărate din loc în loc cu iazuri, i-a atras pe locuitori, care practică agricultură fără întrerupere de veacuri întregi. Însăși extinderea satelor în toate direcțiile, atestă favorabilitatea acestui teritoriu cu condiții foarte bune de locuire.

Diversitatea culturilor agricole, prezența pășunilor, fânețelor, livezilor, viilor și a pădurii, oferă tot necesarul unui trai satisfăcător. Sigurul inconvenient l-a constituit mult timp greutatea de captare a izvoarelor de la mare adîncime pentru fântâni pe unele dealuri. În prezent, acest impediment a fost înlăturat prin aducțiunile de apă din râul Prut în toată comuna.

Numeroasele bogății oferite de natură prin plante, animale, soluri fertile, a dus la crearea relației de interdependență între relief și oameni, ce poate fi ușor distrusă prin influența negativă a omului asupra tuturor componentelor cadrului natural.

CAPITOLUL IV

Economia în comuna Durnești

4.1. Trecutul, prezentul și viitorul agriculturii în comuna Durnești

Prin sfera de activități predominante și prin produsele sale, comuna Durnești are o funcție preponderent agricolă.

Existența unui relief de câmpie colinară în care domină cernoziomurile și faeoziomurile, cât și condițiile de climă temperat-continentală, reprezintă baza pentru o viață economică axată încă din cele mai vechi timpuri pe exploatarea agricolă a teritoriului. Astfel, agricultura începe să fie practicată pe teritoriul comunei Durnești începând cu neoliticul. Pe lângă culesul plantelor din natură și vânătoarea, specifice paleoliticului, în această epocă se dezvoltă cultivarea plantelor și creșterea animalelor.

Perioada de tranziție spre epoca bronzului, de la sfârșitul neoliticului este marcată de trecerea de la cultivarea primitivă a plantelor la forme incipiente de agricultură, prin folosirea plugului cu brăzdar de lemn. Resturile de brăzdare din corn de cerb, seceră de bronz și râșnițele de mână sunt o parte din dovezile sedentarizării populației. În epoca fierului, trecerea la agricultura propriu-zisă, cu o producție mare, întărește posibilitatea strângerii de rezerve de hrană.

Începând cu secolul XI, cresc suprafețele agricole prin defrișări, apar morile de apă, ceea ce denotă o creștere numerică a populației.

Din secolele XIV – XV, de când există și o parte din atestările documentare ale satelor comunei Durnești, există și menționări ale principalelor culturi agricole: mei, orz, grâu, ovăz, secară, in, cânepă, viță de vie și pomi fructiferi. Creșterea animalelor ocupa un rol secundar.

Din secolele XVII – XVIII, se introduce cultura porumbului, cartofului și tutunului și se pune accent și pe creșterea animalelor. Liberalizarea comerțului aduce cu ea mărirea suprafețelor agricole prin reducerea suprafețelor de pădure, pășune, fâneață și cultivarea intensivă a cerealelor. Cerealele ocupă și în prezent primul loc în agricultura comunei.

Pentru a ușura munca agricultorilor, au fost create la Durnești și Guranda, în 1960, două S.M.A.-uri, ce aveau în componență 32 de tractoare și peste 60 de angajați. Dacă în 1992 existau doar 8 tractoare particulare în toată comuna, în prezent, numărul acestora este foarte mare ( 57 tractoare în 2018), acoperind toate muncile manuale ale țăranilor.

În același timp, există societăți cu specific agricol, mai ales în Durnești și Guranda, ce au în arendă suprafețe de sute de hectare și care, lucrează totul mecanizat, cu angajați atât cu studii superioare cât și medii.

Pentru susținerea fertilității solului se aplică în medie, câte 200 kg îngrășăminte chimice la ha, dar și pesticide pentru combaterea plantelor și animalelor dăunătoare. Subvențiile primite de fermierii din agricultură, permit unele investiții pentru creșterea productivității, lucrări agricole de calitate, achiziționarea de utilaje agricole noi și performante, de extinderea suprafețelor cultivate cu legume sau cu lavandă.

Conform datelor furnizate de Primăria comunei Durnești, din suprafața totală a comunei de 7502 ha, suprafața agricolă ocupă 6568 ha, adică 87,5% din total (Tabel 4.1.). Suprafața arabilă de 5045 ha, reprezintă 67,2% din totalul suprafeței comunei și 76,8% din suprafața agricolă.

Procentajul mare al terenurilor arabile, dar și agricole, este o caracteristică a întregului județ, cu 82% terenuri agricole și 63,1% terenuri arabile, conform statisticilor de la Primărie.

După suprafața arabilă, pășunile ocupă 1274 ha, adică 16,9% din total și 19,3% din suprafața agricolă.

Fânețele se întind pe 168 ha, ceea ce reprezintă 2,2% din total și 2,5% din suprafața agricolă.

Suprafața ocupată de vii, ce se găsesc în prezent doar în gospodăriile individuale ale populației, reprezintă 55 ha, adică 0,73% din total și 0,83% din suprafața agricolă.

Pe lângă suprafața agricolă, pădurile și terenurile cu vegetație forestieră, ocupă o suprafață de 550 ha, adică 7,33% din totalul suprafeței comunei, iar restul de 136 ha, respectiv 1,8% din total, este reprezentat de ape și bălți. (fig. 4.2.).

Terenul arabil este dominat de cultura cerealelor, dar există diverse moduri de îmbinare a acestora cu sectorul de creștere a animalelor. Se pretează cel mai bine cultura cerealelor, plantelor oleaginoase și legumelor. (tabel 4.2. și 4.3.) și (fig. 4.1.)

Toate datele prezentate, relevă preponderența suprafeței agricole și implicit a celei arabile, care trebuie protejată corespunzător pentru generațiile viitoare.

Fig. 4.1. Culturi de soia, floarea soarelui, porumb și grâu în comuna Durnești

Tabelul 4.1. Utilizarea terenurilor în comuna Durnești

Sursa: Cartea Verde a Comunei Durnești, Primăria Comunei Durnești (2016)

Fig. 4.2. Modul de utilizarea a terenului în comuna Durnești – 2016

Fig. 4.3. Harta modului de utilizare a terenului în comuna Durnești

Tabelul4.2. Suprafața și producția culturilor agricole în comuna Durnești (2014 – 2016)

Sursa: Camera Agricolă – Primăria Comunei Durnești

Tabelul4.3. Suprafața și producția culturilor agricole în comuna Durnești (2017 – 2018)

Sursa: Camera Agricolă – Primăria Comunei Durnești

Din datele existente la Primărie cu privire la creșterea animalelor se remarcă preponderența ovinelor și a păsărilor de curte. Este în scădere efectivul de caprine, de bovine dar mai ales porcinele, din cauza interdicțiilor de comercializare. Și numărul cabalinelor este în scădere deoarece, foarte puțini țărani le mai folosesc la lucrul pământului. Se mențin constante familiile de albine, având o cerere ridicată de miere și derivate apicole. (tabel 4.4.).

Tabelul 4.4. Efectivul de animale din comuna Durnești în perioada 2015 – 2018

Sursa: Primăria Comunei Durnești

4.2. Meșteșugurile, industria și comerțul

Slab reprezentate la nivelul comunei chiar și înainte de 1989, în prezent meșteșugurile se desfășoară doar la nivel de locuințe individuale și cuprind: confecționarea coșurilor de răchită (în Cucuteni și Guranda), articole împletite, croșetate sau cusute, mai ales pentru copii (Guranda și Durnești). Inul, cânepa și lâna, elementele de bază în îndeletnicirile bunicelor, mai ales în anotimpul rece, au rămas amintire. Nici lemnul utilizat de tâmplarii din comună nu mai are astăzi însemnătate, deoarece totul este cumpărat din magazine specializate. Toate malurile iazurilor erau pline de chirpici de primăvara până toamna, dar în prezent, lutăriile sunt rămase doar ca martore a trecutului și majoritatea acoperite cu vegetație.

Activitățile industriale au încercări destul de precare de reprezentare. Complexul de porci de la Băbiceni, închis pentru o perioadă de timp, a fost transformat în maternitate pentru rase de porci de carne. (fig. 4.4.)

Fig.4.4. Scroafă cu purcei la ”Global Pigs Company” – Băbiceni

S.M.A.-urile s-au transformat în societăți particulare pe acțiuni, iar presa de ulei de la Cucuteni, a funcționat doar câțiva ani. Ceea ce mai există în prezent este reprezentat de două mori ce macină cereale pentru animale, particulare și care deservesc necesitățile populației locale.

Partea comercială este reprezentată de un număr foarte ridicat de magazine mixte (37 în 2016), care asigură necesarul zilnic al populației, excepție făcând satul Broșteni, care nu beneficiază de nici un magazin. În satul Durnești se găsește și un magazin cu materiale de construcție, ce aparține de unul din depozitele de mărfuri din Trușești și de dată recentă, o frizerie.

4.3. Căile de comunicație și transporturile speciale, joacă un rol foarte important în evoluția economică a oricărei localități.

În evul mediu, trecea un mare drum ce lega Transilvania de Kiev denumit în documentele vremii ”Drumul Sorocii și al Hotinului”. O mare perioadă din epoca feudală, legătura satelor cu căile de comunicație erau evitate din cauza hoților.

În prezent, principala arteră rutieră este reprezentată de DN29D, ce trece prin satele Guranda, Durnești, Cucuteni și leagă această comună de municipiul Botoșani, de punctul de vamă de la Stânca-Costești, cât și de Iași, prin orașul Ștefănești. (fig. 4.5.)

Lungimea totală a drumurilor din comuna Durnești este 96 km, din care drumuri comunale 16,8 km și drumuri sătești 79,2 km. Satele din comună sunt legate între ele printr-un drum nou asfaltat, cu o lungime totală de 10,5 km. În Bârsănești, drumul comunal asfaltat este numerotat Dc24, iar între Băbiceni – Broșteni – Durnești – Cucuteni este numerotat Dc26. Restul drumurilor sunt pietruite pe o distanță de 85,5 km, deci, partea de infrastructură a comunei este la cote foarte înalte.

Pe DN29 circulă mijloace de transport în comun ce leagă Botoșaniul de Iași, Botoșaniul de Ripiceni, cât și autocare pe curse externe ca: Chișinău – Suceava, Chișinău – Paris, Chișinău – Praga.

În ceea ce privește lungimea rețelei electrice, are o lungime de 44,7 km, fiind racordate un număr de 1367 de locuințe (2016).

Apa potabilă a fost adusă în ultimii ani în toate satele comunei, prin racordarea la sistemul de aducțiune Stânca – Costești, pe o lungime totală de 46 km. Și la rețeaua de canalizare a început să se lucreze din 2018, lungimea de 30 km din Cucuteni fiind realizată în proporție de 80% și va fi dată în funcțiune până în anul 2022. Prin fonduri guvernamentale, tot până în 2022, vor fi racordate la canalizare satele Broșteni și Băbiceni, proiect ce se apropie deja de final cu o realizare în proporție de 90%.

Fig. 4.5. Harta căilor de comunicație în comuna Durnești

4.4. Activități sociale și culturale în comuna Durnești

Legată, ca toate comunele din județ, de marile personalități botoșănene recunoscute în toată lumea, comuna Durnești continuă să promoveze, atât cât este posibil, tradițiile și valorile poporului român.

Partea culturală este ușor de remarcat, mai ales în satul Durnești, unde, în centrul satului a fost înființat în 2013 parcul ”Mihai Eminescu”. Vis-a-vis, impunător, se găsește noul sediu al primăriei, din 2016 (fig. 4.7.), iar alături, Căminul Cultural ”Doruleț”, renovat cu fonduri locale în valoare de 150 000 euro, în 2018 (fig. 4.6.). Și în satul Cucuteni există un cămin cultural inaugurat în 2012, alături de care se găsește parcul cu numele ”Gheorghe Chipail”, medic chirurg și profesor la Facultatea de medicină din Iași, născut în satul Cucuteni și care a trăit între 1905 – 1997. Mai există încă două parcuri pe teritoriul comunei, unul dat spre utilizare în 2017 la Bârsănești, iar celălalt, realizat în proporție de peste 90% în Băbiceni, ce va fi dat spre utilizare în toamna anului 2019.

Fig.4.6. Căminul Cultural ”Doruleț” din localitatea Durnești

Fig.4.7. Primăria Comunei Durnești

Lăcașurile de cult în număr de șapte sunt reprezentate prin:

– Mânăstirea de maici din Guranda cu numele ”Eroii Neamului”, ce are hramul ”Sfânta Treime”, a fost construită în 1845, prin colecta publică făcută de maica Teodora și care, reprezintă în prezent cel mai important obiectiv turistic al comunei;

– Biserica din Durnești, construită între anii 1793 – 1844, dărâmată și reconstruită între anii 1874 – 1875. Poartă hramul ”Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”;

– Biserica cu hramul ”Sfântul Nicolae” din Băbiceni (1889 – 1891), ctitoria boierilor Gheorghe și Eufrosina Cosmovici (rude cu George Enescu), este considerată printre cele mai frumoase biserici din județ, restaurată în 2008 și care, are în dotare trei clopote cumpărate de ctitorii săi din Prusia, ce alungă norii negri de furtună.

– Biserica din satul Guranda, a fost construită în 1875 și are hramul ”Nașterea Maicii Domnului”;

– Bisericile din Cucuteni, cea veche, în partea din vale a satului, cu hramul ”Sfântul Nicolae”, datează din 1859, iar cea nouă, în partea din deal a satului, a fost construită întrre 1992 – 1995, cu cheltuiala unui fiu al satului stabilit în S.U.A., Zaharia Crainiciuc și are hramul ”Sfânta Cuvioasă Paraschiva”;

– Biserica din Bârsănești, construită în 1948, are hramul ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”.

Fig. 4.8. Trofee și premii ale Ansamblului folcloric ”Doruleț”

Strâns legat de căminele culturale este ansamblu folcloric ”Doruleț”, înființat în 2009 și care, număra la început 25 de membri, elevi mai mari și mai mici ai școlilor din comună.În afara dansurilor populare, membrii ansamblului sunt învățați de un instructor să cânte la diverse instrumente, deținute de primăria din comună. În colaborare cu școala, participă la diverse sărbători, cum ar fi ”Ziua Comunei Durnești” din data de 9 mai, la șezători, iar în colaborare cu primăria au numeroase spectacole în țară dar și în Ucraina și Republica Moldova, în aceasta din urmă existând două localități înfrățite cu Durneștiul: Țarigrad și Catranîc. Cu numeroase premii și trofee (fig. 4.8.), acest ansamblu numără în prezent 35 de membri, fiind împărțit în două grupuri, unul de juniori și unul de seniori.

În timpul Sărbătorilor de Iarnă sunt păstrate datinile strămoșești – colinda, plugușorul, sorcova, formațiile de cai, capre, urși, cerbi, dar și banda lui Coroi, haiduc vestit în zonă prin faptul că îi prăda pe boieri și locuia în pădurea Guranda.

Unitățile de învățământ ale comunei cuprind 5 grădinițe și 7 școli, în care învață anual în jur de 400 de elevi. În școlile din Durnești și Guranda există câte o bibliotecă școlară, menite să asigure necesarul de lectură al elevilor din ciclul gimnazial, la care se adaugă o bibliotecă comunală, la parterul blocului din Durnești.

Pentru ocrotirea sănătății populației, a fost înființat în 1972 un dispensar comunal în care lucrează în prezent doi medici de familie, iar lângă biblioteca comunală, funcționează o farmacie particulară. Din 1949, în Guranda, în fostul conac al boierului Dan Alexandrescu, a funcționat un sanatoriu TBC, desființat și retrocedat moștenitorului de drept, în prezent fiind scos la vânzare.

Modernizarea comunei Durnești prin construirea de drumuri asfaltate, racordarea la rețele de apă și în viitorul apropiat la canalizare, constituie un argument favorabil pentru relansarea comunei și pentru investiții economice care să genereze locuri de muncă. Educația și cultura, elemente indispensabile în viața tineretului din comună sunt valorificate prin crearea de adulți calificați în diverse domenii și dornici să-și creeze propriile afaceri, unii dintre ei întorcându-se în locurile natale.

CAPITOLUL V

Importanța studierii geografiei orizontului local în învățământul gimnazial

Privită comparativ cu alte discipline de gimnaziu, geografia ocupă un loc fruntaș între preferințele elevilor, prin faptul că, în spatele cunoștințelor diverse, stau o multitudine de dovezi observabile în viața cotidiană. Elevii conștientizeză că învățând geografia, pot găsi explicații pentru tot ceea ce îi înconjoară.

Fiind un obiect complex, geografia poate fi învățată ușor, dând dovadă de multă ambiție, perseverență, memorie foarte bună, mai ales vizuală și multe ieșiri în natură. Pe lângă cantittatea uriașă de informații pe care le acumulează, elevii își dezvoltă prin aplicațiile practice, deprinderi de muncă, individuală sau de grup, observă comportamente și pot lua atitudine față de probleme actuale ale mediului. Relația cauză-efect poate fi dezbătută atât pe baza informațiilor scrise, dar și observabile astfel încât, în funcție de particularitățile intelectuale, elevii pot găsi soluții pentru diverse probleme ale societății, pentru fenomene și procese din natură.

Familiarizați cu noțiuni geografice încă din clasele primare, elevii de gimnaziu intră în clasa a V-a cu un bagaj de cunoștințe geografice pe care, prin modificarea manualelor și a programei școlare, le pot aplica cu ușurință. Acest lucru este posibil deoarece, după fiecare unitate de învățare, manualul de clasa a V-a prevede câte o lecție de aplicare a cunoștințelor, din fiecare unitate în geografia orizontului local. Lecțiile cu aplicare strictă pe orizontul local sunt cele mai așteptate de elevii, având de multe ori de rol diagnostic, motivând elevii dornici de cunoaștere, să reia unele informații din lecțiile deja predate, pentru a putea înțelege și pentru a le putea aplica asupra locurilor natale.

Opționalul susținut cu clasa a VIII-a, a avut același titlu ca și lucrarea metodico-științifică adică, ”Favorabilitatea cadrului natural pentru locuire în comuna Durnești, județul Botoșani”. Acesta a abordat cuprinsul lucrării, dar adaptat particularităților de vârstă și intelectuale, cerințelor și curiozității elevilor. Îmbinarea diferitelor tipuri de lecții în cadrul opționalului, au ajutat la aprofundarea informațiilor cu caracter general. Cele mai așteptate au fost aplicațiile practice, ori de câte ori a permis vremea pe parcursul anului școlar, în afara orelor de curs sau în săptămâna ”Școala altfel”. În cadrul ieșirilor în natură, pe baza unor hărți, elevii au reușit să identifice vecinii comunei Durnești, diverse forme de relief, elemente ale rețelei hidrografice, ale vegetației și faunei. Străbătând satele și împrejurimile lor, au observat forma acestora, au aflat informații despre oameni și așezări, despre obiceiuri și tradiții de altă dată, despre modul cum valorifică pământul.

La finalul studierii opționalului, elevii clasei a VIII-a erau capabili:

– să localizeze satele componente ale comunei, luând ca punct de referință satul reședință de comună;

– să identifice pe teren, anumite zone de pe harta hipsometrică a comunei;

– să descrie unele fenomene climatice din arealul comunei și modul lor de influență asupra populației;

– să aplice pe teren informațiile învățate în orele de curs cu privire la rețeaua hidrografică;

– să recunoască specii de plante și animale;

– să interpreteze date statistice cu privire la demografia comunei;

– să conștientizeze problemele societății actuale.

Opționalul de geografie locală, a atras după sine o serie de competențe ale elevilor cum ar fi:

1. Utilizarea unor metode de cercetare a orizontului local: analiza, descrierea, compararea, sinteza.

2. Dezvoltarea capacității de lucru, atât individual cât și în echipă, prin trasarea de sarcini precise, pe care le-au îndeplinit în funcție de dificultatea lor, împărțind atribuțiile pentru o eficiență sporită și o diversitate a produselor finale.

3. Explicarea și compararea unor procese și fenomene actuale ale comunei Durnești, legate mai ales de activitățile umane, întocmirea de tabele și grafice pe perioade lungi de timp.

4. Corelarea informațiilor geografice cu informații din:

– ISTORIE – vechimea și modul de formare a așezărilor umane;

-MATEMATICĂ – realizarea de grafice, tabele, măsurători pe teren, diverse calcule;

-BIOLOGIE – întocmirea de liste cu plante și animale;

-INFORMATICĂ – căutarea de imagini, informații, statistici, cu ajutorul internetului

-DESEN – realizarea de schițe, desene privind elemente tradiționale (fig. 5.1.) sau schițe ale unor forme de relief.

Fig.5.1. Schiță costum popular

5. Folosirea reprezentărilor grafice și cartografice, a imaginilor și fotografiilor din dotarea școlii sau personale.

6. Stimularea curiozității pentru identificarea tuturor aspectelor ce fac referire la locurile natale.

Implicarea elevilor de clasa a VIII-a și entuziasmul acestora a dus la dorința participării și a unor elevi din clase mai mici. Elevii e clasa a VIII-a au întâmpinat mici dificultăți la realizarea de grafice și orientarea pe teren, dar perseverând, rezultatele nu au întârziat să apară.

5.1. Principiile didactice ce stau la baza organizării și desfășurării procesului de învățământ sunt:

1. Principiul respectării particularităților de vârstă și individuale ale elevilor se referă la faptul că profesorul trebuie să țină cont de caracteristicile fiecarei clase la care predă, dar și a elevilor individual, astfel încât conținuturile predate să fie eficiente și să-și atingă finalitatea. Volumul de informații la clasa a VIII-a a fost sintetizat și prezentat în mod cât mai explicit, atât în clasă cât și pe teren. Actul instructiv-educativ s-a realizat într-o atmosferă destinsă, uneori ludică, pentru a nu interveni plictiseala și dezinteresul.

Avantajul cadrelor didactice din învățământul rural este acela că, în cadrul comunităților mai mici de elevi, relațiile profesor-elev sunt mult mai strânse, intervenind și activitățile comunitare din afara școlii. Refuzul de a învăța intervine atunci când profesorul nu folosește strategii și metode de învățare diversificate, menite să ducă la o învățare permanentă și nici rezutatele nu vor fi pe măsura așteptărilor.

De aceea, în cadrul acestui opțional s-au realizat o serie de activități ca: identificarea de probleme ale comunității locale prin intervievarea de către elevi a familiei, vecinilor sau a unor persoane vârstnice; realizarea de grafice simple pe baza unor tabele, date, de hărți ale rețelei hidrografice, după un model dat; întocmirea de compuneri, eseuri, portofolii, prin care să-și dovedească spiritul creator. Aprecierile și notările cât mai obiective, au stat la baza atingerii acestor activități.

2. Principiul participării active și conștiente a elevilor în cadrul orelor de geografie, ține foarte mult de măiestria cadrului didactic de a atrage elevii în diseminarea informațiilor, de a-i implica, motiva, aprecia în luarea de decizii. Stilul de predare, tactul și atitudinea profesorului, pregătirea psihopedagogică a acestuia, duc la organizarea unor lecții activ-participative ale elevilor, care nu doresc a se încheia.

În cadrul acestui opțional s-a evitat învățarea mecanică, punându-se mai degrabă accent pe memoria fotografică, pe lucrul în echipe, cu un bogat material suport pentru a putea fi realizate cu ușurință obiectivele fiecărei lecții.

3. Principiul legării teoriei de practică este principiul cu cea mai mare eficiență în cadrul acestui opțional, deoarece s-a putut observa dorința tuturor elevilor de a experimenta diverse situații cum ar fi: căutarea drumului cel mai scurt spre un punct stabilit de pe hartă, orientarea fără hartă în pădure, colectarea de frunze sau plante pe diverse categorii, diverse măsurători pe drumuri, identificarea elementelor Văii Corogea, analiza unor statistici oferite de Primăria comunei Durnești.

Ca la orice principiu, în aplicarea lui, profesorul trebuie să țină cont de diverși factori care pot influența negativ evoluția orelor practice: dezinteresul pentru informațiile predate, frica de eșec, starea fizică sau psihică mai puțin favorabilă a elevilor. Profesorul trebuie să depășească aceste obstacole printr-o comunicare cât mai strânsă cu elevii, prin crearea unui climat afectiv, de respect și înțelegere reciprocă, atât între elevi cât și între elevi și profesori.

4. Principiul stimulării și dezvoltării motivației pentru învățare în cadrul orizontului local este ideal să se manifeste pe o motivație intrinsecă, deoarece curiozitatea, dorința de învățare, de descoperire, îi hrănește și îi mărește elevului bagajul de cunoștințe.

Acest principiu poate fi aplicat prin teste, unde profesorul, pe baza unor cunoștințe deja asimilate, creează situații problematice la care elevii sunt învățați să răspundă sau să găsescă soluții. Mai poate fi exercitat prin recompensă, ca urmare a competiției între elevi sau prin comunicarea de către profesor a modului de apreciere pentru cunoștințele dobândite de elevi.

5. Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor se bazează pe memorie, dar prin cunoștințe temeinice, repetate, cu legături între ele pentru a putea fi aplicate pe tot parcursul vieții.

”Cercetările realizate arată că nu se uită niciodată ceea ce s-a învățat prin descoperire și problematizare, dar se uită ușor ceea ce s-a însușit pe căi tradiționale (expunere, povestire, descriere)” .

Repetarea continuă a ceea ce s-a memorat se realizează atât individual prin teme pentru acasă dar și frontal prin extemporale și prin exerciții, cum ar fi cele de citire și interpretare a hărților sau de realizare a schițelor și desenelor.

6. Principiul retroacțiunii sau al feed-back-ului este extrem de important deoarece pe baza lui, se poate stabili o diferență între ceea ce se dorea a se învăța și ceea ce s-a învățat, adică se constată dacă efortul depus în instruirea elevilor și-a atins scopul. Rezultatele elevilor, oferite prin constatări, interogări, oferă posibilitatea profesorului de a se reîntoarce și îmbunătăți ceea ce nu s-a înțeles bine sau nu s-a învățat. Crește prin acest principiu calitatea învățării, deoarece se maximizează efectele pozitive printr-o permanentă supraveghere a actului de predare-învățare.

5.2. Proiectarea și aplicarea opționalului de geografie locală la gimnaziu

5.2.1. Argument

Opționalul intitulat ”Favorabilitatea cadrului natural pentru locuire în comuna Durnești, județul Botoșani”, a reprezentat o necesitate la nivelul școlii gimnaziale deoarece elevii cunosc puține informații despre trecutul locurilor natale și nu dețin tehnici de a culege informații sau de a realiza portofolii, fără a avea un sprijin și a fi îndrumați de către un profesor. Programa școlară pentru gimnaziu permite susținerea acestui opțional cu aplicabilitate la orice clasă. A fost ales la clasa a VIII-a pentru că elevii sunt în măsură să studieze mai temeinic orizontul local, având un bagaj mult mai mare de cunoștințe și avantajul de a se baza și pe informațiile noi despre geografia României, învățate în clasa a VIII-a.

Aplicabilitatea opționalului are un grad de reușită la elevii mai mari deoarece aceștia pot mai ușor să adune informații, să cerceteze, să demonstreze diverse aspecte pe baza parcurgerii lor, vor avea ocazia să prezinte ceea ce au lucrat, atât în fața colegilor de clasă cât și a colegilor mai mici. Acest opțional se dorește a fi implementat an de an la clasele terminale, în speranța că va fi continuat ca o bază de date pentru o perioadă lungă de timp.

Opționalul a respectat cerințele și necesitățile elevilor, desfășurându-se într-o ordine firească și logică, pornind de la poziția geografică a comunei Durnești în cadrul județului și a marilor forme de relief, apoi caracteristici ale reliefului, climei, apei, vegetației, faunei și solurilor și terminând cu caracteristici și structuri ale populației, așezărilor și economiei, toate în contextul dovedirii favorabilității pentru locuire pe teritoriul acestei comune.

Desfășurarea acestui opțional își propune și familiarizarea elevilor cu aspectele geografice din orizontul apropiat, precum și dezvoltarea de capacități și deprinderi de a cerceta și a întocmi referate, mini-eseuri, portofolii, scheme de lucrări științifice, toate cu scopul de a cunoaște cât ,mai bine locurile natale și posibilitățile pe care le au elevii școlii noastre în vederea orientării școlare și profesionale, privind ocuparea unui loc de muncă în apropiere de localitatea natală. Prin actualizarea evoluției fenomenelor naturale, a vieții sociale și economice, toate într-o strânsă legătură, elevii vor putea aplica concepte în viața lor cotidiană.

Programa opționalului cuprinde: competențe specifice cu exemple de activități de învățare, valori și atitudini vizate, conținuturi, resurse materiale și procedurale, aplicații și modalități de evaluare.

5.2.2. Competențe specifice și exemple de activități de învățare în cadrul opționalului

1.1. Perceperea și reprezentarea spațiului geografic local

Activități de învățare:

– exerciții în natură de orientare cu sau fără elemente ajutătoare;

– recunoașterea principalelor forme de relief sau tipuri de vegetație;

– elaborarea unei descrieri geografice.

1.2. Identificarea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale

Activități de învățare:

– exerciții de redactare după un plan de idei simplu;

– analizarea unor materiale documentare și cartografice care descriu orizontul local;

– comentarea unor fenomene și procese geografice observate;

– formularea de întrebări și răspunsuri (dezbateri) în cadrul unor concursuri geografice.

2.1. Analizarea realității geografice din comuna Durnești pe baza unor materiale grafice și cartografice

Activități de învățare:

– exerciții de reducere la scară folosind simboluri proprii localităților, formelor de relief, apelor;

– elaborarea unei hărți a localității natale și a comunei.

3.1. Explicarea unor elemente, fenomene și procese ale mediului geografic local și relațiile dintre ele

Activități de învățare:

– observații în natură;

– completarea unor fișe de observație;

– selectări și clasificări de date;

– expuneri pe baza unor grafice, ilustrații, diagrame, a principalelor elemente climatice din orizontul local.

3.2. Analiza unor legături între mediul natural și cel antropic în comuna Durnești

Activități de învățare:

– explicarea rolului pe care îl are relieful asupra umanizării în comuna Durnești;

– dezbateri pe tema ”Solul și Agricultura” – efecte pozitive și negative;

– explicarea favorabilității cadrului natural pentru locuire în comuna Durnești.

3.3. Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil în ameliorarea relației om – mediu

Activități de învățare:

– evidențierea impactului produs de activitatea umană în interiorul și împrejurimile localităților;

– acțiuni de ecologizare realizate prin strângere de gunoaie și plantarea de pomi;

– redactarea de texte, eseuri, portofolii, în care să se precizeze efectele pozitive și negative ale populației asupra mediului.

5.2.3. Valori și atitudini vizate opționalului

Competențele specifice care se formează în urma parcurgerii acestui opțional, prin procesul educațional, au la bază și promovează următoarele valori și atitudini:

– Atitudinea pozitivă față de educație, natură, cunoaștere, societate;

– Curiozitatea pentru explorarea naturii, a forțelor care pun în pericol viața, din imediata vecinătate;

– Respectul pentru diversitatea naturală și umană cât și pentru trecutul și prezentul locului natal;

– Conservarea și ocrotirea mediului de viață din orizontul local;

– Stimularea interesului și curiozității pentru studiul permanent.

5.2.4. Conținuturile opționalului asociate competențelor

5.2.5. Metode tradiționale utilizate în procesul instructiv-educativ, cu privire la orizontul local

1. Conversația, se bazează pe întrebări și răspunsuri, fiind o metodă verbală. Ea poate fi împărțită în două categorii:

a) Conversația euristică sau socratică, se bazează pe modul cum profesorul adresează întrebări elevilor pentru a-i duce prin pași mărunți spre descoperirea noutății, adevărului ce se dorește a fi aflat. De exemplu, după o ieșire în orizontul local și notarea de informații elevii au primit următoarea întrebare: – Ce urmări negative ar produce tăierea în totalitate a pădurii Guranda?

b) Conversația catehetică își propune ca profesorul, prin întrebări scurte și la obiect, să constate nivelul la care se găsesc elevii la un moment dat:

– Care dintre iazurile comunei are cea mai mare adâncime?

– În care vale ați identificat alunecări stabilizate?

Pe baza calității întrebărilor – corecte, logice, variate și răspunsurile vor fi pe măsură. În prezent se vehiculează ideea trecerii acestei metode spre una activă, cu condiția să fie de tip dezbatere: ”cu adevărat activă ar fi conversația multidirecțională, adică conversația de tip dezbatere” .

2. Explicația este o metodă monologată, prin care profesorul prezintă un volum de cunoștințe. Pentru a fi cât mai elocventă, aceasta este utilizată împreună cu demonstrația, conversația și dezbaterea. În cadrul ei, se pune accentul pe argumentarea rațională, existând trei tipuri de explicații:

– explicația inductivă, când se pornește de la particular și se ajunge la general, cum ar fi:

Identificarea cauzelor care îi determină pe localnici să renunțe la pământul aflat în proprietate, pornind de la diverse situații și exemple concrete.

– explicația deductivă, se desfășoară în sens invers celei inductive, adică de la general la particular. Exemplu: Stabilirea vecinilor comunei Durnești s-a realizat cu ajutorul hărții administrative a județului Botoșani.

– explicația analogică, presupune comparații, analogii între două fapte, fenomene și găsirea de asemănări și deosebiri. De exemplu, la capitolele de climă și populație, se pot face comparații pentru mai mulți ani pe baza graficelor și a tabelelor.

3.Descrierea este utilizată făcând uz de detalii reale sau imaginare, folosind un limbaj adecvat care să incite imaginația și creativitatea elevilor. Dacă sunt implicați și elevii în această metodă (să descrie tipurile de case din localitatea natală sau traseul parcurs de acasă până la școală), își pierde rolul pasiv, devenind o metodă activă.

4.Observarea, constă în urmărirea atentă de către elevi a faptelor geografice, pentru a putea să surprindă elemente semnificative ale acestora și care să-i ajute în procesul de învățare. Observarea se realizează inițial dirijată de către profesor, urmând ca ulterior, să fie realizată liber de elev, concretizată prin culegerea de date, prelucrarea și valorificarea lor. Ieșirile în orizontul local au facilitat utilizarea continuă a acestei metode, independent, rezultând culegerea mai multor informații despre relief, soluri, vegetație, faună, populație.

5. Demonstrația este utilizată intens în predarea geografiei, profesorul de geografie având avantajul de a dispune de o multitudine de mijloace cu care să dovedească adevărul informațiilor transmise. În cadrul acestui opțional au fost utilizate următoarele tipuri de demonstrații:

– demonstrația cu obiecte, cu modele naturale: tipuri de roci, de plante, substanțe chimice, semințe, monstre de soluri;

– demonstrația cu mijloace tehnice: videoproiectorul, calculatorul, laptopul, telefonul;

– demonstrația cu substitute ale realității: planșe, desene, grafice, tabele, scheme, fotografii, ce ajută în cazurile în care este imposibilă demonstrația reală ( de exemplu evoluția geologică, vechimea și modul de formare a așezărilor);

– demonstrația combinată, ce poate fi la rândul ei de două tipuri:

– demonstrația prin experiențe, când se îmbină dmonstrația cu obiecte cu acțiunea (provocarea unei alunecări de teren la scară redusă);

– demonstrația prin desen didactic, ce combină acțiunea (cea de a desena) cu ceea ce a rezultat (substitutul realității). Această demonstrație ajută elevii să deprindă modul de a reda grafic și în același timp să aprofundeze informații cu ușurință.

– demonstrația pe raționamente deductive se utilizează atunci când informațiile primite de elevi nu pot fi demonstrate faptic, ci pe baza cunoștințelor ample, asimilate de elevi până la momentul primirii de informații noi. De exemplu toate informațiile din capitolul de climă nu pot fi dovedite dacă nu se face uz de cunoștințele despre Podișul Moldovei, clima României, a Europei și chiar a globului.

6.Exercițiul este metoda ce presupune atât consolidarea de cunoștințe cât și formarea de deprinderi: măsurarea unor distanțe de pe hartă și teren, orientarea în spațiu, calcule matematice. Gradul de dificultate al exercițiilor trebuie sesizat de profesor și distribuit diferențiat elevilor pentru a nu-i descuraja. Cele mai multe exerciții au fost atribuite orelor de recapitulare și evaluare. Pentru a-și atinge scopul, exercițiul trebuie să fie înțeles cu ușurință, dozat corespunzător ca timp, corectat și autoevaluat corect. Orice tehnică din procesul de învățare se poate finaliza cu exerciții, deoarece consolidează și verifică cunoștințele dobândite.

5.2.6. Metode moderne (actuale) utilizate în procesul instructiv-educativ, cu privire la orizontul local.

Eficientizarea orelor de geografie se realizează prin îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne, chiar dacă uneori, metodele moderne necesită prea mult timp și efort de desfășurare, iar rezultatele se pot observa mai târziu decât s-a preconizat.

Extrem de variate, metodele moderne, centrate pe elev, trebuiesc gândite temeinic deoarece nu toate au aplicabilitate pe toate momentele lecției, unele având nevoie de resurse de timp de mai multe ore pentru finalizarea lor. Din experiența acumulată până în prezent la Școala Durnești, s-a constatat că metodele moderne atrag cel mai mult elevii care sunt tot timpul activi la ore, dar care uneori prin implicarea unui volum nare de stimuli și acțiuni, devin epuizați spre final. De aceea, îmbinarea celor două tipuri de metode, atent selectate, ar fi varianta optimă de atingere a obiectivelor lecțiilor.

Dintre metodele moderne utilizate în cadrul opționalului de geografie locală, pot fi enumerate următoarele:

1. Cubul este o metodă ușor de utilizat pentru o gamă largă de subiecte, metoda constând în aplicarea pe fețele unui cub a unor coli de hârtie albă sau colorată pe care se scriu următoarele verbe de acțiune: Descrie …… !, Compară ……. !, Asociază …… !, Aplică …… !, Analizează …… !, Argumentează ……. !.

De exemplu:

Descrie localitatea natală!

Compară localitatea ta cu o altă localitate ce aparține comunei Durnești!

Asociază părțile componente ale unei case de la țară cu o casă de la oraș!

Aplică cunoștințele referitoare la localitatea natală, în explicarea unor elemente legate de geografia umană!

Analizează repartiția populației din comuna Durnești!

Argumentează rolul primăriei în viața locuitorilor din Durnești!

Această metodă poate fi utilizată individual, în perechi sau pe grupe (cu alegerea unui lider), iar cubul va fi învârtit de elevi de atâtea ori până vor fi epuizate toate cerințele. Dacă este utilizată frontal, metoda presupune împărțirea tablei în sașe coloane , iar elevii în sașe grupe, ce vor completa pe rând cerințele de pe tablă.

2. Ciorchinele este o metodă organizată grafic, ce poate fi utilizată în momentele de evocare sau reflecție a lecției. Ușor de realizat, ciorchinele reușește să-i determine pe elevi să facă apel la cunoștințe pe care nu știau că le dețin.

În mijlocul unei coli de hârtie sau a unei table, se scrie un cuvânt de bază sau o propoziție-nucleu, de la care vor pleca linii în toate direcțiile cu sintagme sau cuvinte legate de cel de bază. Se termină de completat doar atunci când nu mai sunt idei legate de cuvântul sau tema centrală. Fiind o metodă flexibilă și deschisă tuturor ideilor, poate fi utizată cu succes sub formă frontală deoarece toți elevii ar putea participa la completarea ciorchinelui.

În opționalul studiat de clasa a VIII-a, o exemplificare a ciorchinelui s-a făcut pentru lecția de agricultură, scoțând în evidență ușurința cu care pot fi învățate principalele culturi agricole, după o schemă logic alcătuită.

3. Controversa constructivă este om metodă în care se dezbate o problemă controversată și care se desfășoară în mai multe etape. Se prezintă elevilor o sarcină de lucru pe baza unei afirmații sau a unui text controversat. În cazul de față, controversa pusă în discuție a reprezentat următoarea afirmație: ”Plecarea în străinătate a părinților la lucru este cauza principală a problemelor ce apar la copiii acestora rămași în țară”.

Elevii au fost rugați să se împartă în două grupe ”pro” și ”contra”, fiecare grupă să se așeze într-un colț al clasei și să argumenteze alegerea făcută în timp de 5 minute. Ulterior, fiecare grupă are la dispoziție alte 5 minute să aleagă cele mai puternice 5 argumente ale echipei adverse. Se trec argumentele alese pe tablă, discutându-se la final, la nivel frontal, care argumente sunt mai puternice și de ce.

4. Brainstorming-ul, numit și ”furtună în creier” sau ”asalt de idei” este utilizat foarte des pentru că, merge pe ideea conform căreia, calitatea este asigurată de cantitate. Se lucrează cu întreaga clasă sau pe grupe, pe un subiect dat, fiecare elev fiind liber să producă idei de orice fel la tema dată, fără a fi constrâns sau criticat în vreun fel.

Profesorul este lider, iar din cadrul grupurilor, câțiva elevi vor scrie toate ideile emise de grupuri pe tablă.

Subiectul ales pentru discuție este prezentat elevilor de către profesor cu câteva zile înainte, iar în timpul prezentării ideilor, stimulează participarea elevilor, oferă idei personale dacă grupurile sunt în impas iar la final sunt alese ideile care pot avea o finalitate sau pot fi puse în practică (se pot vota ideile cele mai bune).

Tema propusă în cadrul opționalului a fost legată de relansarea economică a comunei Durnești.

5. Partenerul de sprijin este o mtodă utilizată în lecțiile în care se constată mai mulți elevi ce au avut dificultăți în învățare. Profesorul solicită elevilor mult mai buni să le ofere acestora sprijin, în pauze sau în timpul orelor când este posibil, căutând să-i convingă că este în favoarea lor să ajute , deoarece repetă ceea ce deja știu și fac și o faptă bună. Aspectul negativ al metodei poate ieși în evidență doar dacă profesorul nu abordează cu respect și prietenie și nu-i poate convinge să accepte ajutor.

Exemple de situații cu parteneri de sprijin: realizarea de grafice și calcule cu privire la structura populației, orientarea pe hartă a județului Botoșani sau pe teren. (fig.5.2.)

Fig. 5.2. Orientarea pe hartă

6. Chestionarul este o metodă bazată pe investigație, format dintr-un set de întrebări la care cei chestionați, răspund în scris cu ”da” , ”nu” sau răspunsuri scurte. S-a utilizat un chestionar în care subiecții au fost reprezentați de părinții elevilor (unul dintre ei) și a avut ca temă ”Rolul pesticidelor în viața locuitorilor din Comuna Durnești”.

Pe baza chestionarului, elevii pot afla probleme cu care se confruntă locuitorii, dar nu se caută/găsesc soluții.

Model de chestionar:

Completați următorul chestionar, fără a discuta cu alte persoane.

1. Ce tipuri de pesticide cunoașteți? ……………………………………………………………………………… .

2. Care dintre pesticide sunt utilizate în agricultura comunei Durnești? …………………………….. .

3. Toți agricultorii ar trebui să cunoască efectele negative ale pesticidelor. Da/Nu

4. Cunoașteți substanțe naturale care pot înlocui unele fungicide? Da/Nu

5. Plantele tratate cu erbicide sunt periculoase pentru sănătatea oamenilor și a animalelor? Da/Nu

6. Evitați să consumați produse alimentare cu organisme modificate genetic? Da/Nu

7. Ați prefera să reveniți la lucrul manual al câmpului pentru a nu mai folosi erbicidele? Da/Nu

8. Aveți pe câmp culturi ecologice? Da/Nu

9. Cumpărați produse bio? Da/Nu

10. Considerați că există o legătură între boliile genetice și pesticide? Da/Nu

7. Metoda ȘTIU/VREAU SĂ ȘTIU/AM ÎNVĂȚAT poate fi utilizată individual sau pe grupe și, după cum arată și numele ei, se referă la trei pași ce cuprind ceea ce știe elevul, ceea ce ar vrea să știe și ceea ce a învățat. Se realizează un tabel cu cele trei rubrici, unul pe caietele sau foile elevilor și unul pe tablă. Pe baza unei teme de discuție, cum ar fi ” Vechimea populației în comuna Durnești”, elevii completează pe fișe la rubrica ȘTIU, ceea ce au dobândit până la momentul dat atât în școală cât și în afara ei despre tema cerută, apoi în rubrica VREAU SĂ ȘTIU, se scriu întrebări despre ceea ce ar dori să afle elevii. În ultima rubrică, după ce profesorul prezintă informațiile noi, cu ajutorul textelor, materialelor grafice, fotografice, cere elevilor să noteze ce cunoștințe noi au dobândit. Tabelul de pe tablă se completează de către profesor cu ideile cele mai importante, urmărind să ofere răspunsuri tuturor întrebărilor elevilor.

8. Cadranele, reprezintă o metodă de sintetizare, de esențializare a unui volum mare de informații, în patru spații cu caracteristici distincte. Elevii trasează pe o foaie două axe perpendiculare și vor completa individual sau pe grupe, cele patru cadrane, cu informații referitoare la subiectul solicitat.

Pentru garanția că informațiile au fost receptate corect, cadranele pot fi realizate de profesor sau elevi pe tablă.

Comuna Durnești

9. Bula dublă, cuprinde asemănări și deosebiri dintre două subiecte sub formă grafică. În cercurile mai mari se trec cuvinte cheie, iar în cercurile mai mici se specifică deosebiri sau particularități ale fiecărui subiect la exterior și asemănări sau puncte comune, în cercurile din interior.

10. Jocul geografic, metoda cea mai iubită de elevi, care îi atrage cel mai mult, indiferent de tipul de joc ales (Robingo, Jocul denumirilor geografice, Itinerarii geografice).

Jocul Robingo a fost utilizat pentru consolidarea și evaluarea elevilor cu privire la opționalul studiat, sub formă de întrebări scurte, și care necesită tot un răspuns scurt. Elevii au participat benevol, fiind așezați sub formă de semicerc în fața clasei, primul elev care ridică mâna fiind menționat să răspundă. Dacă greșește, răspunde următorul elev.

Exemple de cerințe pentru jocul Robingo:

– Cea mai mare altitudine a comunei Durnești.

– Comună vecină ce are în componență și un oraș.

– Satul în care se întâlnesc alunecări de tip ”hârtop”.

– Cel mai mare pârâu al comunei.

– Cel mai adânc iaz din comună.

– Arbore protejat în Pădurea Guranda.

– Solul predominant în comuna Durnești.

– Cel mai mic sat ca număr de locuitori al comunei.

– Satul cu cel mai nou parc.

– Numele satului unde se găsește iazul După Grădini.

– Tipul de cultură dominantă în comuna Durnești.

– Indicele drumului ce străbate satul Bârsănești.

– Numele râului din care se aduce apă potabilă în comuna Durnești.

5.2.7. Mijloace de învățământ

Ca la orice oră de geografie și în cadrul opționalului abordat au fost utilizate toate mijloacele de învățământ aflate în dotarea școlii și a profesorului de geografie. Pe lângă faptul că ajută în procesul instructiv-educativ, mijloacele de învățământ alungă plictiseala, oferind o notă atractivă și stârnesc interesul elevilor. Mijloacele de învățământ moderne au fost utilizate împreună cu cele clasice pentru a se asigura un suport optim de învățare rapidă și eficientă. Astfel, au fost utilizate următoarele mijloace de învățământ:

– tabla și caietul de notițe, fără de care nu se pot susține lecții complexe deci, nici obiectivele propuse nu pot fi atinse;

– hărțile, atlase, globurile și planșele din dotare, fără de care memoria vizuală se dezvoltă mai lent;

– colecția de roci și minerale;

– datele statistice oferite de instituțiile autorizate;

– cărți aflate în biblioteca școlii, în biblioteca comunală și a profesorului de geografie;

– fotografii și imagini (tablouri) din biserici;

– videoproiectorul și laptopul din dotarea școlii, unde au fost create și urmărite materiale powerpoint;

– laboratorul de calculatoare, unde accesul la internet a permis selectarea de numeroase informații importante;

– fișe de lucru, chestionare, teste.

5.2.8. Tipuri de evaluare

În aflarea procentajului de atingere a obiectivelor în sistemul de învățământ, evaluarea ocupă cel mai important loc, realizându-se prin cele trei tipuri principale: evaluare inițială, evaluare formativă și evaluare finală.

În evaluarea inițială s-a urmărit cantitatea și calitatea cunoștințelor cu care elevii au venit înainte de începerea opționalului.

În evaluarea formativă, se urmărește în special depistarea lacunelor pe care le au elevii, pentru a putea fi luate măsuri de remediere, dar și stimularea elevilor de a învăța continuu și sistematic.

În evaluarea finală, se verifică dacă s-au atins obiectivele propuse, se măsoară progresul/regresul școlar, dar se realizează și un feed-back pentru profesor, părinți și elevi, pe baza căruia se poate face o selecție în cadrul grupului de elevi.

Test de evaluare inițială

Clasa a VIII-a

Disciplina : Geografie opțional

1. Enumerați:

a) două unități de podiș din țara noastră;

b) două râuri apropiate de comuna Durnești;

c) o comună vecină a comunei Durnești. 15 puncte

2. Descrieți formele de relief observate de voi în împrejurimile localității natale.

20 puncte

3. Completați propozițiile de mai jos cu informația corectă:

Comuna Durnești cuprinde …. localități. Ea este așezată în partea ……………… a județului. În cadrul ei, cel mai mic sat ca număr de locuitori este satul ……………………… . Relieful comunei Durnești este de tip ……………………… și face parte din subunitatea numită …………………………… .Cea mai importantă apă curgătoare a comunei o reprezintă pârâul ……………… , ce străbate satul …………. . Bogăția principală a locuitorilor comunei Durnești este ……………………… . Haiducul …………………….. este cel renumit personaj al Sărbătorile de Iarnă din comună și a trăit în Pădurea …………………….. . 20 puncte

4. Precizați:

a) numele a două iazuri din comună;

b) trei specii de arbori din pădurea de foioase. 15 puncte

5. Realizați un mini-eseu în maximum 10 minute, în care să prezentați datini și obiceiuri din localitatea natală. 20 puncte

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Total 100 puncte.

Timp de lucru 40 minute.

Barem de corectare și notare

1.a) Se acordă 3 p. pentru fiecare unitate de podiș corectă 2x3p.= 6p.

b) Jijia 3p.

Bașeu 3p.

c) Se acordă 3p. pentru oricare comună vecină.

Total: 5x3p.= 15p.

2. Se acordă 20p. pentru exprimarea corectă și coerentă în descrierea geografică a localității natale.

3. Se acordă câte 2p. pentru fiecare răspuns corect:

6 (șase) – 2p. Corogea – 2p.

central E – 2p. Cucuteni – 2p.

Bârsănești – 2p. pământul – 2p.

câmpie – 2p. Coroi – 2p.

Câmpia Moldovei -2p. Guranda – 2p.

Total: 10x2p.= 20p.

4. a) Se acordă 3p. pentru fiecare iaz identificat corect. 2x3p.= 6p.

b) Se acordă 3p. pentru fiecare specie de foioase. 3x3p.= 9p.

Total: 15p.

5. Se acordă 20p. pentru corectitudinea informațiilor, respectarea limbajului geografic și a regulilor gramaticale.

Se acordă 10p. din oficiu.

Total test: 90p.+10p.oficiu = 100p.

Testul de evaluare inițială a avut ca principal obiectiv, identificarea nivelui de cunoștințe al elevilor, cu privire la comuna Durnești. Au fost testați 26 de elevi ai clasei a VIII-a, din care, rezultate sub 5 au obținut 3 elevi, respectiv 2 elevi nota 3 și un elev nota 4, iar restul de 23 de elevi au obținut rezultate de nota 5 și peste, astfel: 6 elevi cu nota 5, 2 elevi cu nota 6, 5 elevi cu nota 7, 1 elev cu nota 8, 3 elevi cu nota 9 și 6 elevi cu nota 10.

Tabelul 5.1. Notele obținute la testul inițial – clasa a VIII-a

Deși media pe clasă este modestă, majoritatea elevilor dețin cunoștințele de bază, atât despre satul natal, cât și despre întreaga comună. Testul a cuprins mai multe tipuri de itemi, a căror însumare din barem aduna 90 de puncte, iar 10 puncte au fost din oficiu.

Fig. 5.3. Rezultatele testului inițial

Al doilea tip de evaluare, cea formativă, s-a realizat pe întreg parcursul desfășurarii opționalului, pe grupe, frontal sau individual, cu scopul de a-i antrena în pregătirea continuă pe elevi, de a-i motiva să se autodepășească sau să intre în concurență cu ceilalți elevi.

Evaluarea a fost și orală și scrisă, cu mai multe tipuri de teste, mai complexe la finalul capitolelor mari ale lucrării și teste fulger pe parcursul unei ore, la începutul sau sfârșitul acesteia.

Evaluarea finală, atât la sfârșitul primului semestru cât și la sfârșitul semestrului al doilea, s-a desfășurat sub un nivl de stres mai ridicat deoarece, în funcție de rezultatele elevilor, s-a putut realiza gradul de realizare a obiectivelor propuse. Corectarea tuturor testelor s-a efectuat cu rigurozitate, testele fiind înmânate și elevilor pentru recalcularea notelor și verificarea greșelilor. Pe lângă testele scrise, elevii au avut parte de multe verificări orale, atât în clasă cât și pe teren, întocmirea de referate și portofolii. Un rol important l-a deținut și autoevaluarea, ca unitate de măsură proprie a fiecărui elev asupra cunoștințelor deținute. În toate tipurile de verificări utilizate, au fost folosite mai multe tipuri de itemi cum ar fi:

a) Itemi obiectivi:

– itemi de tip pereche:

Realizați prin săgeți, corespondența între localitățile din prima coloană, cu caracteristici ale lor din a doua coloană:

– itemi cu alegere duală:

Citiți cu atenție afirmațiile de mai jos și încercuiți A dacă este adevărată și F dacă este falsă:

A/F – Pârâul Corogea este afluent al râului Prut.

– itemi cu alegere multiplă:

Populația de etnie rromă se găsește în satul: a) Broșteni; b) Bârsănești;c)Băbiceni;d) Guranda.

b) Itemi semiobiectivi

– itemi cu răspuns scurt:

Care religie este cel mai puțin răspândită în comuna Durnești?

– item structurat:

Reprezentați prin desen localitatea natală, folosind simboluri adecvate pentru elementele satului.

c) Itemi subiectivi

– item de tip eseu structurat extins:

Caracterizați dinamica populației din comuna Durnești. (15 minute)

– item de tip rezolvare de problemă:

Explicați creșterea numărului de divorțuri în ultimii ani din comuna Durnești.

Test de evaluare finală

Clasa a VIII-a

Disciplina: Geografie opțional

I. Încercuiți răspunsurile corecte pentru enunțurile de mai jos:

1. Cele mai vechi informații despre Durnești provin dn anul: a)1400; b)1480; c)1620; d)1800

2. Altitudinea maximă din comuna Durnești este de: a)78m; b)200m; c)264m; d)280m.

3. Cea mai ridicată temperatură a aerului între anii 2004 – 2013 a fost de: a)40,5⁰C; b)40,9⁰C; c)41⁰C; d)41,1⁰C.

4. Pârâul Corogea are lungime totală de: a)15Km; b)25km; c)28km; d)30km. 20p.

II. Uniți prin săgeți denumirile din coloana A cu corespondentele lor din coloana B

III. Realizați un text de maximum o pagină despre comuna Durnești, utilizând următoarele cuvinte fără a le schimba forma: Surina, alunecări de teren, natalitate, nupțialitate, goruni, iepuri, cernoziom, rețea de apă, penticostali, biserici. 10p.

IV. Argumentați următoarea afirmație:

”Solurile reprezintă principala bogăție a locuitorilor comunei Durnești”. 10p.

V. Enumerați:

a) Două dealuri din comuna Durnești;

b) Trei plante specifice silvostepei;

c) Grupa principală de vârstă în care domină bărbații;

d) Numele unei localități înfrățită cu Durnești;

e) trei culturi dominante din comună. 10p.

VI. Pe baza hărții de mai jos, identificați vecinii comunei Durnești:

A: …………………………………………

B: …………………………………………

C: …………………………………………

D: …………………………………………

E: …………………………………………. 20p.

Sursa: wikipedia org.

Se acordă 10p. din oficiu.

Total 100p.

Timp de lucru 50 minute.

Barem de corectare și notare

I. Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect.

1. – b) 5p.

2. – c) 5p.

3. – d) 5p.

4. – c) 5p.

Total: 4x5p.=20p.

II. Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare corespondență corectă.

Valea Florii – Guranda 5p.

Iazul Mare – Durnești 5p.

Tufescu – Cucuteni 5p.

Gherghel – Băbiceni 5p.

Total: 4x5p.=20p.

III. Se acordă câte 1 punct pentru fiecare termen utilizat corect. 10x1p.=10p.

IV. Se acordă 10 puncte pentru argumentarea logică a afirmației. 10p.

V. Se acordă câte 1 punct pentru fiecare răspuns corect. 10x1p.=10p.

VI. Se acordă câte 4 puncte pentru următoarele răspunsuri:

A – Ștefănești 4p.

B – Dobârceni 4p.

C – Trușești 4p.

D – Albești 4p.

E – Românești 4p.

Total: 5x4p.=20p.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Total test: 90p.+10p. oficiu =100p.

La încheierea opționalului, elevii au primit un test final, care a arătat gradul de implicare și asimilare de cunoștințe al elevilor clasei a VIII-a, față de nivelul de cunoștințe pe care îl aveau la începutul opționalului. Astfel, din cei 26 de elevi, nici un elev nu a luat notă sub 5, notele obținute fiind următoarele: 3 note de 5; 2 note de 6; 4 note de 7; 3 note de 8; 7 note de 9; 7 note de 10 (tabelul 5.2. și fig.5.4.).

Tabelul 5.2. Notele obținute la testul final – clasa a VIII-a

Fig. 5.4. Rezultatele testului final

Fig. 5.5. Grafic comparativ test inițial și test final

Privit comparativ, testul inițial, cu o medie a clasei de 6,69, a fost depășit cu 1,46 puncte de testul final cu o medie pe clasă de 8,15. Din graficul comparativ (fig. 5.5.), se poate observa că nu au existat note sub 5, iar cele de 5 au scăzut la jumătate. Notele de la 6 au rămas la fel, cele de 7 au scăzut cu 1, pentru ca, notele de la 8 la 10 să crească semnificativ, respectiv cu 2 mai multe note de 8, cu 4 mai multe note de 9 și cu 1 notă mai mult de 10.

La unele din testele distribuite elevilor s-a pus un accent mai mare pe autoevaluare, cu acopul de a-i obișnui pe elevi să-și monitorizeze singuri nivelul de înțelegere a ceea ce s-a predat, să se corecteze și să solicite ajutor complementar de la profesor dacă se impune.

În verificările orale au fost adresate întrebări atât de profesor cât și de elevi, acestea din urmă având menirea să arate modul de exprimare al elevilor, siguranța adresării întrebărilor dar și a răspunsurilor. Față de verificările scrise, verificările orale îi ajută pe elevi să-și depășească emoțiile, dacă se desfășoară într-o atmosferă prietenoasă și de respect reciproc.

O metodă complementară de evaluare complexă, foarte apreciată de elevi, a fost cea a portofoliului. Acesta a fost realizat individual, cu cerințe concrete (referate, tabele cu date, hărți, desene, fișe de lucru), dar și cu elemente libere, ce au ținut de interesul elevilor, de accesul la informații, de imaginația și creativitatea lor (fotografii din timpul ieșirilor în orizontul local, diverse materiale extrase de pe internet).

5.2.9. Activitățile extrașcolare și rolul lor în geografia locală

Desfășurarea activităților extrașcolare în orizontul local, apare din dorința de a experimenta într-un alt cadru ceea ce se cunoaște teoretic, de a ieși din rutina zilnică a orelor fixe, a stresului de notare, dar în același timp, prin participarea benevolă a elevilor, formându-se priceperi și deprinderi ce îmbogățesc personalitatea elevilor.

Prin astfel de activități se îmbunătățește forte mult atitudinea de respect și de ocrotire față de mediu, se dezvoltă spiritul de observație și comportamentul atent față de semeni. În funcție de particularitățile elevilor, de programa școlară, dar și de timpul avut la dispoziție, au fost realizate mai multe activități extrașcolare cum ar fi:

1.Plimbarea, activitatea cea mai des intreprinsă, cu scopul de recreere, dar și de descoperire, de a vedea diverse procese și fenomene pe parcursul câtorva ore. Plimbările au avut loc în jurul tuturor satelor componente ale comunei, dar mai ales a satelor Durnești și Guranda, deoarece în acestea se găsesc clase de gimnaziu, cu foarte mulți elevi navetiști, care nu au putut uneori să ia parte la activități. Elevii s-au putut orienta pe teren stabilind punctele cardinale, au observat diverse aspecte ale reliefului, ale solurilor și cultivării terenurilor, au efectuat mici măsurători și au cules diverse plante (fig.5.6.).

Fig. 5.6. Plimbare la iazurile din Durnești

2. Vizita este o deplasare ce are ca scop cunoașterea unui obiectiv sau a unei localități. În cadrul acestei activități s-a vizitat Mânăstirea Guranda (fig. 5.7.), în săptămâna dedicată activităților extrașcolare de la sfârșitul lunii mai, cu grupe mici de elevi , pe parcursul mai multor zile, pentru a nu perturba liniștea din interiorul mânăstirii. În timpul vizitei, elevii au aflat de la măicuțe informații despre construirea mânăstirii și modul de viață monahal (munca depusă pentru păstrarea stilului de viață monahal, orele de rugăciune, activități caritabile).

Fig. 5.7. Vizită la Mânăstirea Guranda

3. Drumeția s-a desfășurat pe baza unui traseu bine stabilit, pentru recreerea și refacerea psiho-fizică a elevilor în natură. Drumeția a avut ca punct final Pădurea Guranda. Pentru a ajunge în pădure elevii au traversat satul, observând caracteristici ale acestuia (modul de dispunere a străzilor și a caselor), apoi, ieșind din sat au identificat culturile agricole de pe terenurile din jurul satului și au sesizat zonele afectate de procese geomorfologice actuale. În pădure, elevii au identificat mai multe specii de arbori și plante specifice acesteia și s-au spus povești despre haiducul Coroi. Pe parcursul traversării pădurii, elevii au adunat mușchi de copac, cu care au confecționat la întoarcerea în școală, harta județului Botoșani (fig. 5.8. și fig. 5.9.).

Fig. 5.8. Hartă din mușchi de copac Fig. 5.9. Drumeție în Pădurea Guranda

Pe lângă aceste activități, elevii de clasă a VIII-a și nu numai, au fost îndrumați în luarea de măsuri pentru ocrotirea mediului. Astfel, s-a luat inițiativa strângerii de gunoaie din centrul satului Durnești (fig. 5.10.), a curățării cimitirului de plante uscate (fig. 5.12.), dar și a plantării de copaci în curtea școlii (fig. 5.11.).

Fig. 5.10. Colectarea deșeurilor Fig. 5.11. Plantarea de arbori

Fig. 5.12. Acțiune de curățenie în Cimitirul Durnești

La finalul desfășurării opționalului, pentru a încheia într-un mod cât mai plăcut și relaxant, elevii de clasa a VIII-a împreună cu profesorul de geografie au petrecut o zi deosebită (fig. 5.13.și fig.5.14.).

Fig. 5.13. Ultima ieșire în orizontul local – clasa a VIII-a

Fig. 5.14. Jocuri pe iarbă

5.2.10. Impactul opționalului asupra elevilor și concluzii finale

În cunoașterea geografiei, ștința care cuprinde o paletă largă de informații despre natură și societatea umană, apare deseori întrebarea ”De ce ?”, dar tot în cadrul ei se găsește și răspunsul la această întrebare, prin cercetarea fenomenelor și proceselor care au loc în orizontul apropiat sau în depărtare, cu diverse mijloace și tehnologii.

Răspunsul la această întrebare a fost căutat și prin intermediul lucrării metodico-științifice realizate.

Pe baza discuțiilor cu elevii de clasa a VIII-a de la încheierea opționalului, au fost adunate următoarele impresii:

– elevii au strâns informații despre comuna lor într-un alt mod decât știau ei deja;

– pot recunoaște prin observare directă, individual, componente ale reliefului;

– au asimilat capacitatea de căuta soluții, de a investiga un anumit fenomen;

– și-au dezvoltat deprinderea de a prelucra și sintetiza date și informații;

– și-u intensificat dorința de cunoaștere, de informare.

Faptul că mulți dintre elevi, neavând posibilități materiale sau din alte cauze, nu vor parcurge un drum foarte lung pe băncile școlilor, i-a motivat să înțeleagă cât mai mult din ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Majoritatea elevilor au părinți agricultori și au înțeles cât de bine este să ocrotim solul de pe care ne hrănim, să prevenim și să combatem diverse procese care stau în puterea tuturor: arăturile de pe versanți să fie efectuate de-a lungul pantei, să se evite pășunatul în exces, să se planteze arbori în zonele cu alunecări.

La capitolul climă, elevii au observat gradul de strălucire al Soarelui, au măsurat grosimea stratului de zăpadă, temperatura aerului în diverse momente ale zilei, cu date trecute în caiete speciale, au stabilit direcția și intensitatea vântului cu ajutorul unei panblici legate de un stâlp.

Capitolul de hidrografie a fost mai greu de studiat pe teren, lipsind instrumente de măsură corespunzătoare, dar s-au identificat pe baza informațiilor strânse și a hărților existente, toate iazurile din comună, modul lor de formare, suprafețe, adâncimi și importanța lor pentru săteni, apoi pârâurile care străbat comuna, rolul izvoarelor și măsuri de protecție a apelor.

Capitolele legate de vegetație și soluri au fost mult mai ușor de asimilat, datorită multitudinii de exemple din orizontul local. Elevii au descoperit specii vegetale și animale din împrejurimi, modul de utilizare a covorului vegetal, foloasele aduse de floră și faună localnicilor, dar și măsuri pentru a preveni explotarea iresponsabilă a pădurii sau degradarea solurilor, solurile reprezentând elementul de bază pentru locuire în comuna Durnești.

Capitolele ce cuprind partea socio-economică au avut un interes aparte, atât pentru elevi cât și pentru familiile acestora, fiind evidențiate: vechimea de locuire pe teritoriul comunei, numărul locuitorilor și evoluția lor în ultimii 26 de ani, mobilitatea populației, demografia, structura populației, agricultura și transporturile, viața culturală și socială. Datele statistice de care au beneficiat prin Institutul Național de Statistică, au fost completate cu cele de la Primărie și cu chestionare și interviuri adresate populației locale.

Continuitatea populației pe acest teritoriu, modul de viață dezvoltat pe baza resurselor proprii, dovedesc âncă o dată favorabilitatea cadrului natural pentru locuire pe acest teritoriu.

Pentru elevii de clasa a VIII-a și nu numai, cunoașterea orizontului local i-a determinat să adopte o postură nouă față de comunitatea locală, față de școală și membrii acestora. Aceștia au conștientizat importanța geografiei ca disciplină școlară, deoarece toate cunoștințele adunate de ei în orele de geografie le-au fost utile în cercetarea amănunțită a orizontului local, din perspectiva raportului dintre cadrul natural și comunitate.

Toate aceste aspecte, evidențiate și prin capitolul de metodică, reprezintă mărturia faptului că, teritoriul comunei Durnești, prin multitudinea elementelor oferite de cadrul natural, asigură elementul favorabil pentru locuire, atât pentru generația actuală cât și pentru multe generații viitoare.

BIBLIOGRAFIE

Barbu, N., Bucur, N., ”Complexul fizico-geografic din regiunea masivelor deluroase Copălău-Cozancea-Guranda, Analele Științifice ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1961.

Băcăuanu, V., Câmpia Moldovei-studiu geomorfologic, Editura Academiei, București, 1968.

Băcăuanu, V., și colab., Podișul Moldovei. Natura, om, economie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980.

Bâgu, Gh., Movanu, Al., Geologia Moldovei. Stratigrafie și considerații economice, Editura Tehnică, București, 1984.

Călinescu, R., Biogeografia României, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973.

Chifu, T., Mânzu, C., Zamfirescu, O., Flora și vegetația Moldovei, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2006.

Chiulache, S., Meteorologie și Climatologie, Editura Universitară, București, 2000.

Cojocariu, C., Județul Botoșani. Structuri administrativ-teritoriale, Editura ”Quadrat”, Botoșani, 2008.

Cojocariu, C., Proprietatea funciară în județul Botoșani, Editura ”Quadrat”, Botoșani, 2013.

Coteț, P., Geomorfologia României, Editura Tehnică, București, 1973.

Cucu, V., Geografia așezărilor rurale, Editura ”Domini”, Târgoviște, 2000.

Cucoș, C., Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, București, 2009.

Dulamă, M-E., Elemente din didactica geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2001.

Dulamă, M-E., Practică pedagogică-teorie și metodologie, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2005.

Erhan, E., Clima Podișului Moldovei, în Geografia României, vol.IV, Editura Academiei, București, 1992.

Florea, N., și colaboratori, Geografia solurilor României, Editura Științifică, București, 1968.

Parichi, M., Stănilă, A.L., Mic dicționar de pedologie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005.

Ielenicz, M., Săndulache, I., România – podișuri și dealuri, Editura Universitară, București, 2007.

Ilinca, N., Didactica geografiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008.

Ilinca, N., Elemente de didactică aplicată a geografiei, Editura CD Press, București, 2006.

Ionesi, L., Geologia unităților de platformă și a Orogenului Nord-Dobrogean, Editura Tehnică, București, 1994.

Juravle, D.T., Geologia României, vol. I, Editura Stef, Iași, 2009.

Macarovici, N., Bejan, V., Asupra genezei apelor minerale din Moldova dintre Siret și Prut, în Studii și Cercetări de Balneologie și Climatologie, Editura Medicală, București, 1957.

Mândruț, O., Orizontul local în învățarea geografiei, Ministerul Educației și Cercetării, Proiectul pentru Învățământul Rural, București, 2007.

Mândruț, O., Didactica geografiei- o abordare actuală, Editura Corint Educațional, București, 2014.

Mihăilă, D., Trăsăturile definitorii ale climei Câmpiei Moldovei, Analele Universității ”Ștefan cel Mare”, Suceava, 2001.

Mihăilescu, V., O hartă a principalelor tipuri de așezări rurale din România, București, 1926.

Muntele, I., Populația Moldovei în ultimele două secole, Editura Corson, Iași, 1998.

Mutihac, V., Ionesi, L., Geologia României, Editura Tehnică, București, 1974.

Nimigeanu, V., Câmpia Moldovei, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1983.

Pantazică, M., Hidrografia Câmpiei Moldovei, Editura Junimea, Iași, 1974.

Păunescu, Al., și colaboratori, Repertoriu arheologic al județului Botoșani, vol. I, II, București, 1976.

Poclid, M., Așezările umane din județul Botoșani, Editura Taida, Iași, 2008.

Poclid, M., Județul Botoșani în 2013 – Monografie geografică, Editura Taida, Iași, 2013.

Posea, G., Cruceru, N., Geomorfologie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005.

Racoviță, V., Tradiții și obiceiuri românești (Culegere de studii etnografice), Editura Flacăra, București, 2011.

Săndulescu, M., Geotectonica României, Editura Tehnică, București, 1984.

Tomescu, V., Pleniceanu, V., Popa, F., Sinteze geografice și metodico-didactice. Cunoașterea orizontului local, Editura Helios, Craiova, 1997.

Tufescu, V., Județul Botoșani, Editura Academiei R.P.R., București, 1977.

Tufescu, V., Realizări în studiul satelor din România, Lucr. Simp. Geogr., București, 1969.

Tufescu, V., Vârstele reliefului în Podișul Moldovenesc, Com. Acad. R.P.R., vol. VII, 1, București, 1957.

Ujvari, I., Geografia apelor României, Editura Științifică, București, 1972.

Ungureanu, Al., Unele observații asupra deplasărilor de populație din Moldova, Analele Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Secț. II-b, Iași, 1968.

Zaharia, N., și colab., Așezări din Moldova de la paleolitic până în sec.al XVIII-lea, Editura Academiei, București, 1970.

*** Administrația Bazinală de Apă Prut- Bârlad, Iași

*** Administrația Națională Apelor Române – Administrația Bazinală de Apă Prut – S.G.A. – Botoșani

*** Administrația Națională de Meteorologie

*** Arhivele Statului – Filiala Botoșani

*** Atlasul Climatologic, 1966.

*** Din trecutul județului Botoșani, Muzeul Județean Botoșani, 1974.

*** Botoșani – ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 1980.

*** Centrul Meteorologic Regional Moldova Iași.

*** Direcția județeană de Statistică

*** Enciclopedia geografică a României, 1982.

*** Geografia României – Geografia fizică, vol. I., Editura Academiei, București, 1983.

*** Geografia României – Geografie umană și economică, vol. II., Editura Academiei, București, 1984.

*** Geografia României – Regiunile Pericarpatice, vol. IV., Editura Academiei, București, 1992.

*** Ghid metodologic de aplicare a programei de geografie pentru clasele a IV-a – a VIII-a, București, 2001.

*** Ghid de evaluare și examinare, Editura Prognosis, București, 2001.

*** Institutul Național de Statistică – Baza de date

*** Oficiul Județean de Studii Pedologice și Agrochimice Botoșani

*** Primăria comunei Durnești – Recensămintele populației din anii 1992, 2002, 2011.

*** Stația Meteorologică Botoșani.