Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca [302719]

Universitatea de Medicina si Farmacie

“Iuliu Hațieganu“ Cluj-[anonimizat]. Daniela Benedec

Absolvent: [anonimizat]

2017

[anonimizat] o [anonimizat], deoarece oamenii s-[anonimizat]-se doar cu ceea ce oferea natura.

[anonimizat] a [anonimizat], puteau ameliora sau vindeca anumite afecțiuni.

Astfel, [anonimizat], fară a se cunoaște modul în care acestea acționează.

Astfel, [anonimizat] a vindeca a [anonimizat]-se că puterea vindecătoare a plantelor este dată de acele incantații rostite în cadrul ritualurilor.

[anonimizat], ajungându-se la studierea acestora. Pe măsură ce s-[anonimizat], plantele au fost studiate tot mai detaliat și s-a reușit chiar atribuirea unui anumit mod de acțiune al unei plante faptului că aceasta conținea o [anonimizat] a fost denumită principiu activ.

[anonimizat], și pe studierea acestora din punct de vedere chimic și terapeutic. O altă direcție în studiul plantelor medicinale este și identificarea de noi compuși activi și demonstrarea acțiunii lor terapeutice.

[anonimizat] o mai bună capacitate de adaptare a [anonimizat] a medicamentelor obținute prin sinteză chimică.

Scopul lucrării este de a [anonimizat], care vegetează flora României.

Istoric

Genul Taraxacum cuprinde plante medicinale salbatice și are peste 2500 de specii raportate. [anonimizat], [anonimizat] (1).

Denumirea latină "Taraxacum” provine din scrierile persane medievale (1). [anonimizat], Taraxacum, este derivat din cuvintele grecești „taraxos”, care poate fi tradus tulburare și „akos”, care înseamna remediu (2).

[anonimizat]. [anonimizat] (3). [anonimizat] (3, 4).

[anonimizat] X-[anonimizat], planta fiind utilizată în tratamentul bolilor ficatului și splinei. In 1543, a [anonimizat]areei, problemelor ficatului și splinei, bășicilor. Din secolul al XIX-lea, mai mulți autori au găsit explicații științifice în ceea ce privește acținea acestei plante asupra bolilor și simptomelor lor (1).

Frunzele de păpădie chinezească (Taraxacum mongolicum) au fost menționate în scris pentru prima oară în Tang Materia Medica (659 AD), această specie fiind considerată un remediu valoros în medicina chineză, atât la utilizare topică, cât și administrată intern, pentru tratarea abceselor, pentru reducerea inflamației ochilor și pentru provocarea diurezei (3).

În ciuda originilor sale botanice probabile în Asia, există mituri și utilizări tradiționale ale păpădiei în Europa, iar planta este posibil menționată în faimoasa lucrare a lui Discorides – „De materia medica” (3).

În această lucrare, Discorides a folosit denumiri antice grecești pentru plante și a dat o descriere care seamănă foarte mult cu a păpădiei (3).

Aceste surse tradiționale menționează constant rădăcinile ca fiind de ajutor în problemele ficatului, în timp ce frunzele și florile au fost considerate diuretice utile și stimulente digestive amare. De-a lungul ariei de creștere, toate părțile păpădiei au fost consumate ca hrană (3).

De-a lungul istoriei, păpădia a fost utilizată în diverse scopuri, atât în lume, cât și în țara noastră.

În secolul al XVI-lea, păpădia se utiliza ca sedativ și ușor hipnotic (5).

Păpădia era utilizată empiric sub formă de cataplasme, din rădăcină pisată, prăjită în smântână proaspătă si întinsă pe o frunză de brusture. Acest tratament se aplica pe locul dureros, stabilizându-se prin legare cu tifon sau pânză. Aplicările se mențin până când trece durerea, cataplasmele schimbându-se la interval de 24 de ore (6). Rădăcina de păpădie se mai utiliza și sub formă de ceai (decoct), în tratamentul bolilor de rinichi și hemoragice și pentru ameliorarea durerilor de ficat (7). Mai este cunoscută utilizarea ceaiului de păpădie pentru „înnoirea sângelui”, iar „zeama de păpădie” se folosea pentru tratarea nădușelilor și durerilor în piept (7).

Tot empiric este și rolul păpădiei în tratamentul tricofiției, afecțiune în care sunt folosite florile de păpădie, cu care se freacă leziunile (6).

Date botanice

Încadrare sistematică

Genul Taraxacum aparține următoarelor unități sistematice:

Încrengătura: Spermatophita (Angiospermatophita)

Subîncrengătură: Angiospermae

Clasa: Magnoliatae (Dicotyledonatae)

Subclasa: Asteridae (Sympetalae tetracylicae)

Ordinul: Asterales (Synandrales)

Familia: Asteraceae (Compozitae)

Subfamilia: Liguliflorae

Gen: Taraxacum

Specii:

Taraxacum bessarabicum

Taraxacum serotinum

Taraxacum erythrospermum

Taraxacum obliquum

Taraxacum palustre

Taraxacum hoppeanum

Taraxacum officinale

Taraxacum alpinum

Taraxacum nigricans

Taraxacum fontanum (8, 9)

Caractere morfologice ale genului Taraxacum

Genul Taraxacum aparține ordinului Asterales, în cadrul acestuia fiind întâlnită doar familia Asteraceae (8-10).

Din punct de vedere morfologic, Asteraceele sunt plante ierbacee, majoritatea, rareori pot fi și arbustive, arborescente sau în zonele tropicale, sunt liane cactoide (10).

Rădăcinile prezintă muguri adventivi, care pot fi tuberizați, prezentând tulpini subterane. Tulpinile aeriene pot fi atât simple, cât și ramificate (10).

Plantele din această familie au frunze alterne, simple sau sectate (8).

Florile prezintă o inflorescență condensată, numită calatidiu, sunt sesile, numeroase și dispuse pe un receptacul bombat sau lățit. Calatidiile se grupează în diferite tipuri de inflorescențe compuse, cum sunt racemele, sau pot fi de tip corimb, prezentă la Achillea millefolium (Coada șoricelului) sau de tip spic, la Cichorium intybus (cicoare), capitul, la Leontopodium alpinum (floarea de colț) (8).

La genul Taraxacum, receptaculul poate fi de mai multe tipuri:

Plan

Convex

Globulos

Compact

Gol

Oveolar

Toate aceste tipuri sunt protejate de bracteole care de cele mai multe ori persistă, existând si bracteole caduce, în cazuri rare (8, 10-12).

Caliciul este primul element al învelișului floral, fiind greu de distins, deoarece are formă de creastă și dimensiuni reduse, este prevăzut cu o membrană, care este transformată într-un număr mare de perișori, sau cinci dinți. Aceștia vor forma la maturitate, un papus în vârful fructului.

Papusul poate fi de mai multe tipuri:

Simplu

Sesil

Plumos

Susținut de un rostru (8)

Al doilea element al învelișului floral este corola, formate din cinci petale unite (8, 11, 12).

Corolele se clasifică după modul de unire al petalelor, astfel:

Labiată

Tubuloasă

Pâlniată

Ligulată(8, 11, 12)

La Asteraceae, antodiile sunt de mai multe tipuri, în funcție de subfamilia din care fac parte. De exemplu, din subfamilia Tubuliflorae fac parte flori cu corolă tubuloasă în centru, iar pe margini au flori ligulate, dispuse radiar. Subfamilia Liguliflorae conține flori ligulate. Există și calatidii care au doar flori cu corolă tubuloasă (8, 10, 12).

Androceul prezintă următoarele elemente:

5 stamine, cu filamente libere

Antere concrescute, întoarse, lungi

Anterele formează un tub în jurul stilului (8, 10, 12).

Gineceul poate conține un singur ovul răsturnat, mai rar poate avea doua ovule, sau poate fi bicarpelar. La Asteraceae, gineceul este inferior (8, 10).

Stilul lung prezintă peri colectori, fiind bifurcat în două stigmate (8).

Fructul este o achenă, cu embrion drept și cotiledon cu rol de depozitare a substanțelor de rezervă (8, 10-12).

Formula florală: K5-0[C(5)A5]G() (8)

Caractere macroscopice ale speciilor

Taraxacum officinale

Taraxacum oficinale, poartă denumirea populară de păpădie.Este o specie ierbacee, perenă, prezintă un rizom vertical ramificat, cărnos, de aproximativ 1-2 cm în continuarea căruia există o rădăcină pivotantă.Perizomexistă resturi lasate de frunzele din anii precedenți sau cicatricecirculare (5, 13-15).

Rădăcina are o grosime de până la 2 cm, de culoare negru-brună la exterior, iar la interior este pluristratificată și albă. Are suprafața relativ netedă (5) prevăzută cu muguri reparatorii, care ajută la refacerea plantei după tăiere (16).

Fig. 1. Rădăcină de Taraxacum officinale (Taraxaci radix) (17)

Frunzele sunt lanceolate, prezintă lobi inegali sectați, triunghiulari și din punct de vedere al așezării, formează o rozetă de frunze la baza tulpinii (15).

Fig. 2. Frunzele de Taraxacum officinale (Taraxaci folium) (17)

Tulpina, poartă numele de scap, este aeriană, de formă cilindrică, goală în interior. Nu prezintă noduri și se termină cu o inflorescență (15).

Inflorescența, de tip capitul, este formată din flori ligulate galbene, fertile, fiind cam 100-200 la număr și este protejată de foliole involucrale verzi, lanceolate și înguste. Corola este formată din cinci petale concrescute, iar ligula prezintă cinci dinți superiori. Inflorescența se deschide la soare, rămânând închisă când vremea este noroasă (13, 15, 16, 18).

Fig. 4. Florile speciei Taraxacum officinale (Taraxaci flos) (17)

Calatidiul este format din flori galben-aurii, excepție facând cele marginale, care sunt brun roșcate la interior. Diametrul antodiului deschis este de 4-7,5 cm (5, 8, 10, 12, 13, 18, 19).

Fig. 5. Calatidiu de Taraxacum officinale (20)

Androceul conține cinci stamine. Acestea cresc în canalele corolei, depășindu-le dimensiunea cu 2,5-5 mm.

Pistilul depășește și el lungimea anterelor cu 3-5 mm, este galben și format din două ramuri, care se rulează spre exterior, îndepărtându-se una de cealaltă cu 2 mm. Această adaptare are rolul de a permite polenizarea (16, 18).

Polenul este format din grăunțe galben-aurii, rotunde, puțin colțuroase. Au diametrul de aproximativ 35 microni, iar pe suprafața lor sunt prezenți peri foarte fini (10, 16, 19).

Fig. 6. Polen de păpădie (Taraxacum officinale) (21)

Fructele sunt achene. Sunt brăzdate la vârf, cu lungimea de 3-4 mm și colorate în brun. Sunt prevăzute cu un rostru, de 2-3 ori mai lung decât achene (10, 16, 19)

Fig. 8. Achena speciei Taraxacum officinale (22)

În timpul maturării fructelor se dezvoltă papusul, cu formă de umbrelă, cu radii simple și de culoare albă. Rolul papusului este de a favoriza răspândirea achenelor prin vânt (10, 16, 19).

Fig.10. Papus de Taraxacum officinale (23)

Perioada de înflorire pentru Taraxacum officinale este: aprilie-iunie, uneori august (16, 18, 19).

Întreaga plantă conține latex, un suc lăptos de culoare albă (13, 19).

Taraxacum bessarabicum

Este o specie perenă, înaltă de 5-15 cm (9).

Planta prezintă un rizom vertical, ramificat, de la care pornesc numeroase rădăcini adventive (9).

Frunzele acestei specii sunt groase, pieloase, obovat-lanceolate. Prezintă scap lânos, păienjeniu, terminat cu antodii de 3-4 cm diametru, iar antodiile au 4,5-6 mm (9).

Tulpina are forma rizomului vertical subteran, ramificat și din el pornește o tijă aeriană florală, care poartă denumirea de scap (9).

Frunzele sunt oblanceolate, glabre, puțin cărnoase, ușor atenuate în pețiol lung, zimțate dur, rareori întreg sau runcinat zimțate, cu lobi întregi, triunghiulari (9).

Fig. 11. Taraxacum bessarabicum (24)

Fig. 13. Taraxacum bessarabicum (25)

Taraxacum serotinum

Este o specie perenă, cu înălțimea de 5-25 cm. Se dezvoltă pe pajiști uscate. Planta poate să prezinte hipsofile involucrale externe cu margini albe, pronunțate, care sub vârf, pe o porțiune îngustă sunt corniculate. Un alt tip de hipsofile involucrale externe sunt cele fără margini albe distincte, sau la care marginile albe trec treptat în verde, la vârf fiind necorniculate (9).

La această specie, ligulele sunt plane, palid gălbui. Fructele sunt achene roșietice sau brun-roșietice (9).

Fig. 14. Taraxacum serotinum (26)

Fig. 15. Taraxacum serotinum (26)

Taraxacum palustre

Este o specie perenă, cu înălțimea de 5-20 cm. Se dezvoltă pe pajiști umede, înmlăștinite. Este întâlnită în Maramureș, Transilvania, Banat, Olt, Muntenia, Moldova și Eurasia (9).

Specia prezintă hipsofile involucrale externe cu margini înguste. Hipsofilele involucrale externe pot fi și ovate, scurte, cât 1/3 față de cele interne, alipite și externe. La această specie, pețiolul este aripat (9).

Fig. 16. Taraxacum palustre (27)

Fig.17. Taraxacum palustre (27)

Taraxacum hoppeanum

Este o specie perenă, de 5-15 cm înălțime,prevăzută cu hipsofile involucrale externe liniar-lanceolate, de 12-17 mm lungime, puțin mai scurte decât cele interne, patente pânăla recurbate (9).

Fructele sunt achene brune, cenușii sau brune-gălbui, dar nu sunt niciodată roșietice. Ca dimensiuni, acestea au 2,5-3,5 mm, cu conul de 0,2-0,7 mm și rostrul de 7-15 mm, acesta fiind de cel puțin 2 ori mai lung decât achena (9).

Specia este răspândită în Transilvania, Banat, Moldova, dar și în Alpi, Carpați și Balcani (9).

Fig. 18.Taraxacum hoppeanum Griseb. (28)

Fig. 19.Taraxacum hoppeanum Griseb. (28)

Caractere microscopice

Taraxacum officinale

Rădăcina, în secțiune transversală, prezintă scoarță cu vase ciuruite și laticifere dispuse concentric. Centrul acesteia este lemnos, puțin dezvoltat (13).

Fig. 20. Taraxacum officinale, secțiune transversală prin rădăcină (29)

In celulele parenchimatoase pot fi observate aglomerări amorfe, formate de inulină (13).

Frunza are structură heterogen-asimetrică în secțiune transversală. În zona nervurii mediene, se poate observa o lacună, înconjurată de fascicole libero-lemnoase colaterale, în număr mare. Trei dintre aceste fascicole ies în evidență prin anumite caracteristici, și anume: prezența unui periciclu pluristratificat, colenchimatos, care conține laticifere și prin faptul că sunt mai mari decât celelalte (13).

Epidermele sunt acoperite cu peri tectori, formați din celule scurte, care descresc în dimensiuni de la vârf spre bază. Sunt robuști, formați din 3-9 celule (13).

De-a lungul timpului, s-au realizat diferite studii, pentru a evidenția alcătuirea speciilor din genul Taraxacum.

Un studiu realizat pe specia Taraxacum officinale, a avut drept scop analiza comparativă, din punct de vedere microscopic a elementelor componente ale plantei: rădăcină, tulpină, frunze, flori (17).

La examinarea microscopică au fost identificate elementele specifice acestei specii (17):

Papus

Laticifere

Vase îngroșate, spiralate și inelate (asociate cu laticifere)

Papile

Boabe de polen

Stomate de tip anomocitic

Celule epidermice cu pereti îngroșați neregulat

De asemenea s-a evidențiat prezența inulinei ca substanță de rezervă (17).

Fig. 21. Elemente anatomice Taraxacum officinale, văzute la microscop: xylem din rădăcină (17)

Fig. 22. Elemente anatomice din Taraxacum officinale, văzute la microscop: papus (17)

Fig. 23. Elemente anatomice din Taraxacum officinale, văzute la microscop: xilem din frunză (17)

Fig. 24. Elemente anatomice din Taraxacum officinale, văzute la microscop: celule epidermice cu stomate din frunze (17)

{Popescu, 2010, Contributions to the pharmacognostical and phytobiological study on Taraxacum officinale (L.) Weber}

Taraxacum bessarabicum

În secțiune transversală, rădăcina are structură secundară și grosime de 1170 µm. Pe partea exterioară a rădăcinei, este suberul, gros de 27 µm. Este alcătuit din celule tabelare, dispuse ordonat în serii radial (30).

Felodermul este compus din celule cu pereți subțiri, dispuse neregulat și are o grosime de 36 µm (30).

Nu poate fi făcută o distincție între celulele din feloderm și cele din scoarța secundară (30).

Parenchimul cortical este compus din celule poligonale, cu spații foarte mici între ele (30).

În unele zone ale rădăcinii, pot fi observate fragmente de periciclu (30).

Felodermul primar este dispus ca fascicule vasculare izolate în parenchimul fundamental (30).

Felodermul secundar este mai puțin dezvoltat și este situat imediat peste xilemul secundar (30).

Xilemul secundar se află în zona centrală a rădăcinei (30).

Parenchimul medular nu poate fi observat în centrul rădăcinei (30).

În secțiune transversală, tulpina are structură primară, cu o grosime de 1350 µm. Lățimea acesteia de la epiderm până la lacună este 450 µm. Pe cealaltă parte a tijei există un epiderm unistratificat, cu grosimea de 9 µm, cu celule cu pereții externi convexi și cuticula de 1,35 µm (30).

Scoarța este diferențiată în scoarță externă unistratificată, cu pereți colenchimatizați și scoarța internă pluristratificată și formată din celule sferice sau ovale dispuse neregulat, cu spații intercelulare. Endodermul și periciclul nu sunt bine evidențiate (30).

În parenchimul fundamental, fasciculele vasculare feloderm-xilem de tip colateral deschis sunt dispuse pe un singur cerc. Se observă o alternanță între vasele mari și mici (30).

În secțiune transversală, frunza are mezofil omogen cu grosimea de 180 µm (30).

Fig. 26. Secțiune transversală prin frunza de

Taraxacum bessarabicum (30)

Epiderma superioară, în secțiune transversală, este unistratificată, are 11,25 µm grosime și la exterior are o cuticulă de 2,25 µm (30).

Epiderma inferioară este unistratificată, are 13,5 µm grosime și cuticula de 2,25 µm. Celulele epidermice au pereții în valuri, numeroase falduri și sunt dispuse dezordonat (30).

Fig. 27. Epiderma superioară a frunzei de

Taraxacum bessarabicum (30)

Răspândire

Taraxacum officinale

Taraxacum officinale este o specie larg răspândită, fiind întâlnită în toată emisfera boreală, crește atât în locuri cultivate sau necultivate, însorite. Se dezvoltă la marginile drumurilor, în livezi, în pășuni și fânețe, de la câmpie până în zona subalpină (13, 31). Deoarece este răspândită pe zone atât de vaste, poate fi întâlnită din Europa până în Scandinavia, în Orientul apropiat și îndepărtat, ajungând sa se dezvolte până în Africa de Nord-Vest.Taraxacum officinale a fost naturalizată în America de Nord și America de Sud, deși este originară din Europa (13, 32).

Pentru diferitele specii de plante, este importantă capacitatea de a germina în medii diferite, acesta fiind un parametru care determină stabilirea cu succes în noi habitate. O ipoteză care s-a testat este aceea că speciile invazive pot germina mai bine decât cele non-invazive, în condiții diverse. S-au folosit doua specii de Asteraceae, Taraxacum officinale, fiind invazivă și Taraxacum laevigatum, neinvazivă. Au mai fost testate modelele de germinare ale Taraxacum brevicorniculatum, un contaminant din semințele culturii Taraxacum kok-saghyz, pentru a determina potențialul lor invaziv. Semințele au fost germinate în gradiente de temperatură alternantă, la temperatură constantă, cu sau fără lumină, s-a urmărit potențialul apei și îmbătrânirea accelerată. La temperatură alternantă, Taraxacum officinale a avut germinație similară cu Taraxacum laevigatum sau superioară acesteia. Taraxacum laevigatum a prezentat capacitate de germinare mai mare decât Taraxacum officinale în medii de întuneric, potențial scăzut al apei sau după ce semințele au fost expuse unui proces de îmbătrânire. Rezultatele obținute sugerează un rol complicat al capacității de germinare în stabilirea cu succes a speciei Taraxacum officinale pe medii noi (33).

Nomenclatură

Denumire științifică: Taraxacum officinale (6)

Denumiri populare:

Flori galbene

Lilicea

Gușa găinii

Părăsita găinilor

Turci

Papa găinii

Păpădie

Buhă

Crestățea

Floarea găinii

Floarea turcului

Floarea sorului

Floarea broaștei

Floarea mălaiului

Gălbinele grase

Ochiul boului

Ouăle găinilor

Lăptucă

Pui de gâscă (6)

Tabel I. Denumiri în alte limbi ale speciei Taraxacum officinale (31)

Compoziție chimică:

Păpădia conține principii amare sesquiterpenice de tip:

Guaianolidic: taraxacina

Germacranic: acid taraxinic

Selinanic: taraxacolida (34)

Fig. 31. Taraxacina (35) Fig. 32. Acid taraxinic (36)

Frunzele conțin:

flavonoide, derivate de apigenină și luteolină:

cosmosiozida

cinarozida.

cumarine

cicorină

esculină

acizi grași de tip furan (17, 37)

Fig. 33. Cosmosiozida (38) Fig. 34. Cinarozida (39)

Cosmosiozida este 7-glucozida apigeninei și cinarozida este 7-glucozida luteolinei (37).

Rădăcinile conțin:

inulină (25 %)

mucilag (1%)

triterpene pentaciclice: taraxasterol, gama-taraxasterol, taraxerol

steroli (sitosterol, sigmasterol)

vitaminele B, C și D,

săruri minerale (37)

Fig. 35. Taraxasterol (40) Fig. 36. Taraxerol (41)

S-au analizat prin CSS compușii polifenolici. S-a observat prezența unor spoturi corespunzătoare unor compuși cu fluorescență galbenă sau galben-brună după revelare cu NEU / PEG, avand astfel comportament similar cu flavonoidele. Alte spoturi observate au fost cele cu comportament asemănător derivaților de acid hidroxicinamic și anume fluorescență albastră sau verde-albăstruie.În produsul vegetal analizat , au mai fost identificați și acidul cafeic și acidul clorogenic (17).

Hiperozida a fost identificată în rădăcini, frunze și flori, iar quercetina și rutozida a fost identificată doar în frunze și flori (17).

În produsul vegetal Taraxaci herba cum radicibus, au fost evidențiați acidul cafeic și clorogenic, iar Taraxaci herba conține apigenină, luteolină și quercetină (17).

Fig. 37. Cromatograma TLC a polifenolilor din extractul metanolic din Taraxacum officinale revelată cu lampa UV la 366 nm

Extract din (stem)

Extract din Frunze

Substanțe de referință: quercetină, acid cafeic, hiperozidă, acid clorogenic, rutină

Extract din floare

Extract din rădăcină (17)

Din rădăcinile speciei Taraxacum officinale au fost izolate trei noi triterpenoide de tip lupan, baueran și euphan.Structurile acestor compuși au fost elucidate prin spectrometrie de masă cu ionizare electronică și prin spectroscopie, utilizând spectre 1D și 2D-RMN (42).

Tot în rădăcinile acestei specii mai există încă șapte triterpenoide deja cunoscute: -18β,19β-epoxy-21β-hydroxylupan-3β-yl acetat (4), 21-oxolup-18-en-3β-yl acetat (5), botulină (6), officinatrionă (7), 11α-methoxyolean-12-en-3-onă (8), eupha-7,24-dien-3-onă (9), and 24-oxoeupha-7,24-dien-3β-yl acetat (10)-. Au fost evaluate efectele compușilor 1-10 asupra producerii oxidului de azot (NO) în macrofagele peritoneale de șoarece activate de lipopolizaharidă (42).

Compușii 4, 6 și 10 au prezentat activități similare de inhibare a NO la acetat de N (G) -monometil-l-arginină. Acești compuși nu au prezentat citotoxicitate la o concentrație eficientă. Rezultatele studiului prezent sugerează că compușii 4, 6 și 10 au potențial ca agenți antiinflamatori (42).

Acțiuni și utilizări

Generalități

Taraxacum officinale este o plantă sălbatică care a fost utilizată de secole pentru ameliorarea și tratamentul bolilor.

Pentru manifestarea acțiunii terapeutice, de la Taraxacum officinale se folosesc rădăcinile cu rizomi, părțile aeriene ale plantei și frunzele, produsele vegetale fiind denumite:Taraxaci herba cum radicibus,Taraxaci herba, Taraxaci folium (1, 18, 34, 43).

Datorită compoziției chimice, această plantă are proprietăți tonice amare, stimulente ale secreției pancreatice,laxative, colagog-coleretice (34). Produsul vegetal Taraxaci herba cum radicibus are și acțiune diuretică, diaforetică, ușor laxativă, hipocolesterolemiantă, hipoglicemiantă și contribuie la scăderea greutății corporale.

Datorită acestor acțiuni, produsul vegetal este utilizat în ateroscleroză, hipercolesterolemie, astenie generală, obezitate, celulită, litiază, în eczeme. Se folosește și în disfuncții hepatice și biliare, afecțiuni gastro-intestinale și renale. Păpădia poate fi folosită în curele de primăvară, în scop depurativ. Rădacinile torefiate se utilizează ca înlocuitor de cicoare (37).

Taraxaci radix sau Taraxaci folium-recoltate primăvara, înainte de înflorire, sau în septembrie octombrie se folosesc și în medicina veterinară (16).

Ameliorarea oboselii fizice

Acțiunea aceasta a fost observată la extractul de Taraxacum officinale, utilizat într-un studiu efectuat pe șoareci,care au fost supuși la testul înnotului forțat. Au fost testați patruzeci de șoareci masculi, din specia Kunming, cu greutăți asemănătoare. Au fost împărțiti în 4 grupuri, primul fiind grupul de control, care nu a fost tratat cu extract, iar celelalte trei grupuri au fost tratate cu câte 10, 30, 100 mg extract/kg, timp de 42 de zile. Grupul martor a fost tratat cu apă distilată sterilă, în volumul corespunzător. După 6 săptămâni, au fost măsurați parametri biochimici sanguini și capacitatea de înnot forțat.Rezultatele au evidențiat faptul că extractul de Taraxacum officinalea crescut capacitatea de înnot, a întârziat scăderea glicemiei și a prevenit creșterea concentrației de lactat și trigliceride, având astfel un efect favorabil împotriva oboselii fizice (44).

Efectul hepatoprotector

S-a folosit un extract preparat din planta întreagă, în apă fierbinte, efectul său fiind evidențiat pe leziunile hepatice induse de tetraclorura de carbon, la șobolanii din specia Sprague-Dawley. Aceștia au fost împărțiți în două grupuri, unul fiind folosit ca martor, astfel că grupului respectiv i s-a administrat doar tetraclorură de carbon, iar celalalt grup a primit atât tetraclorură de carbon cât și extractul de Taraxacum officinale (45).

S-a observat o scădere semnificativă a valorilor ASAT și ALAT (alanină serică), după administrarea extractului, concentrațiile de GSH-reductază, GSH-peroxidază și superoxid dismutază au crescut în funcție de doză. Nivelurile de ARNm și expresia proteinei citocromului P4502E1 au scăzut semnificativ la grupul căruia i s-a administrat extractul de păpădie (45).

Rezultatele obținute au indicat faptul că extractul de păpădie poate avea efect protector asupra leziunilor hepatice induse de tetraclorura de carbon la șobolani (45).

Acțiunea antiagregantă plachetară

Pentru studiul acesteia, a fost folosit un extract etanolic din rădăcina de Taraxacum officinale. S-a observat o reducere doză-dependentă a agregării plachetare indusă de ADP la oameni. Inhibitia maximă a fost de 85% și s-a observat la o concentrație corespunzătoare la 0.04 g rădăcină uscată/ml de plasmă umană bogată în plachete. Utilizarea extractului nu a afectat agregarea plachetară indusă de acidul arahidonic și colagen. Fracția cu greutate moleculară mare îmbogățită în polizaharide cu moleculă mică a suferit o inhibiție a agregării plachetare cu 91%, iar fracția din extract care conține triterpene și steroizi și are greutate moleculară mai mică a dus la inhibarea agregării plachetare cu doar 80 %, în concentrație echivalentă cu 0.04 material crud/ml plasmă umană bogată în plachete (45).

Acțiunea antibacteriană

S-a testat această acțiune a speciei Taraxacum officinale pe Pseudomonas aeruginosa, E coli., Staphylococus aureus, Bacillus subtilis, Micrococcus luteus. Pentru acest studiu s-au folosit extracte din frunze de păpădie în metanol, cloroform și apă distilată, iar metoda de lucru a fost cea difuzimetrică, în gel de agar. Ca și rezultate, extractele în metanol și cloroform s-au dovedit a fi eficiente împotriva bacteriilor testate, dar extractul preparat în apă distilată nu a avut efectul dorit (46).

Responsabili de antibiograma obtinută pot fi alcaloizii, taninurile și flavonoidele, care sunt metaboliți secundari.

Rezultatele obținute evidențiază faptul că extractele de Taraxacum officinale pot acționa împotriva tuturor tulpinilor patogene bacteriene (46).

Acțiunea antioxidantă

S-au folosit în studiu extracte apoase din rădăcină, tulpină și din florile de Taraxacum officinale. Pentru măsurarea capacității antioxidante, s-a folosit testul cu 1,1, difenil-2, picrilhidrazil (DPPH) și a fost comparată cu activitatea antioxidantă a fierului reducător și a acidului ascorbic (47).

S-au folosit două metode in vitro (47):

măsurarea directă a caracterului reducător

capacitatea de neutralizare a radicalilor liberi

Prin acest studiu s-a pus în evidență faptul că Taraxacum officinale are capacitate semnificativă de a neutraliza radicalii liberi (47).

Tot acțiunea antioxidantă s-a evidențiat și prin studiul a patru fracțiuni fenolice diferite, prezente in frunzele și petelele de Taraxacum officinale. Efectele antioxidante s-au studiat in vitro. S-a urmărit acțiunea fracțiunilor fenolice asupra producerii de substanțe reactive ale acidului tiobarbituric în plasma umană și acțiunea împotriva carbonilării proteinelor plasmatice umane și a oxidării tiolurilor proteice cu H2O2 (peroxid de hidrogen) sau cu H2O2 / Fe (48).

S-a pus în evidență faptul că fracțiunile fenolice studiate au capacitatea de a inhiba peroxidarea lipidelor plasmatice indusă de peroxidul de hidrogen sau de H2O2 / Fe, fără ca activitatea antioxidantă să fie dependentă de concentrație. Evidentă a fost și inhibiția carbonilării proteinelor plasmatice și oxidării grupelor tiol în proteinele plasmatice (48).

În urma rezultatelor obținute prin cele două metode de studiu, se poate spune că fracțiunile fenolice studiate pot fi sursă de compuși naturali antioxidanți. Fracțiunile fenolice din petale sunt o sursă mai bogată de flavonoide, compuși cu efect antioxidant cunoscut. Compușii antioxidanți au efecte benefice în bolile asociate cu stresul oxidativ și cu tulburările de hemostază (48).

Pentru acțiunile lor au fost studiate și alte specii ale genului Taraxacum.

Efecte inhibitorii asupra sintezei de melanină

S-a testat efectul inhibitor al speciei Taraxacum mongolicum asupra sintezei de melanină în celulele de melanom de șoarece (49).

Au fost analizate prin metoda Western Blot și prin reacția în lanț a revers-transcriptazei nivelele de ARNm de proteină legată de tirozinază (TRP) 1 și 2, nivelele de tirozinază, de protein kinază A (PKA), factorul de transcripție asociat cu microftalmia (MITF) și expresia genei kinazei reglată extracellular (ERK). Au fost evaluate efectele inhibitorii ale acestei specii și pe șoarecii fară păr, fără HRM-2 cu melanină. Taraxacum mongolicum a inhibat TRP-1 și TRP 2, tirozinaza, expresia genei MITF ARNm și a proteinei PKA în celulele de melanom de șoarece și a crescut expresia genei ERK ARNm (49).

Rezultatele obținute pun în evidență faptul că Taraxacum mongolicum are efecte inhibitorii asupra sintezei de melanină în celulele de melanom de șoarece (49).

Taraxacum officinale este o sursă bogată de fructan, astfel că s-a încercat utilizarea ei pentru obținerea de fructoză, cu ajutorul inulinazei bacteriene (50).

S-au folosit produse vegetale bogate în inulină, ca de exemplu: rădăcină pivotantă de păpădie, tuberculi de dalie și pulbere de rădăcină de sparanghel (50).

S-a recoltat planta întreagă de păpădie proaspătă și s-a separat rădăcina pivotantă. S-au amestecat 200 g de rădăcină proaspătă cu 1L de apă distilată. Inulina a fost extrasă prin tratament hidrotermal aplicat suspensiei formate. Din suspensie s-a obținut soluție limpede prin filtrarea acesteia prin pânză de muselină. În soluție inulina era prezentă în formă solubilă (50).

Conținutul total de inulină și carbohidrați a fost estimat prin analiză HPLC (50).

Aspergillus niger a fost cultivat în mediu care conținea extracte bogate în inulină. Filtratele de cultură au fost testate pentru activitatea inulinazei și invertazei (50).

S-a observat o creștere corespunzătoare a Aspergillus niger pe mediile de cultură utilizate, dar și faptul că Aspergillus niger a produs concentrații variate de inulinază. Cea mai mare producție de inulinază s-a observat pe mediul de cultură care conținea extract de rădăcină de păpădie, apoi cantitățile de inulinază au scăzut în funcție de mediul de cultură utilizat, astfel: extract de sparanghel, de usturoi, iar cantitatea minimă de inulinază a fost produsă pe extractul din tuberculi de dalie (50).

Efecte antiinflamatoare

Taraxacum officinale este o specie cu efecte antiinflamatoare confirmate atât prin studii in vitro, cât și pe model animal (51).

În studiu, s-au folosit extracte de Taraxacum officinale, sau componente unice ale acestora (51).

S-a dovedit că extractele de Taraxacum officinale în concentrații de 100 µg/ml și 1000 µg/ml, inhibă producerea de TNF-α indusă de LPS în astrocitele de șobolan prin inhibarea producției de IL-1. De asemenea, extractele de Taraxacum officinale pot induce citotoxicitate pe linia celulară de hepatom HepG2, deoarece cresc producția de TNF-α, prin acest mecanism ducând la apoptoză (51).

Capacitatea de extracțiea elementelor rare de pământ

Studiul a avut drept scop determinarea capacității de extracție a elementelor rare din rădăcini, frunze și din tulpină, de la mai multe specii de plante și anume: Achillea millefolium, Artemisia vulgaris, Papaver rhoeas, Taraxacum officinale șiTripleurospermum inodorum (52).

Elementele rare de pământ se pot clasifica în două grupe, astfel:

Elemente ușoare:

scandium (21Sc)

yttrium (39Y)

terbium (65Tb)

dysprosium (66Dy)

holmium (67Ho)

erbium (68Er)

thulium (69Tm)

ytterbium (70Yb)

lutetium (71Lu) (52)

Elemente grele:

lanthanum (57La)

cerium (58Ce)

praseodymium (59Pr)

neodymium (60Nd)

promethium (61Pm)

samarium (62Sm)

europium (63Eu)

gadolinium (64Gd) (52)

Elementele rare de pământ sunt toxice, de aceea fitoremedierea ar trebui să fie o metodă eficientă pentru a reduce transportul elementelor rare de pământ în mediul înconjurător și intrarea acestora în lanțul alimentar (52).

Plantele au fost recoltate din zone aflate în imediata apropiere a unui drum cu intensitate variată a traficului. S-a estimat chiar existența unei relații între concentrația elementelor rare de pământ în sol, traficul rutier și concentrația elementelor în organele plantelor (52).

S-a observant că Taraxacum officinale a acumulat elemente de pământ grele și ușoare în tulpină. Cea mai mare concentrație de elemente de pământ rare s-a observat în frunzele de Papaver rhoeas (52).

Taraxacum officinale este singura specie studiată la care s-a observat existența unei corelații între concentrația elementelor în sol și în plantă (52).

Speciile de plante studiate pot stoca eficient elemente rare de pământ în părțile aeriene, care pot fi îndepărtate usor din mediu, ajutând astfel la decontaminarea solului (52).

Taraxacum officinale conține un principiu activ numit taraxasterol, despre care s-a dovedit că are efecte antiinflamatoare in vitro (53).

Efectul antiinflamatorin vivo al taraxasterolului.

În scopul determinării acestui efect, s-a efectuat un studiu in care s-au folosit patru modele animale la care s-au provocat: edemul urechii de șoarece indus de dimetilbenzen, edemul labei de șobolan indus de caragenină, s-a folosit permeabilitatea vasculara a șoarecelui indusă de acid acetic și testele de granulom de șobolan indus de pelete de bumbac (53).

Rezultatele au demonstrat că taraxasterolul în functie de doza administrată a atenuat edemul urechii de soarece indus de dimetilbenzen si edemul labei de sobolan indus de caragenaan, de asemenea a scăzut permeabilitatea vasculară crescută indusă de acidul acetic și a inhibat formarea granulomului indus de bucățile de bumbac la sobolan (53).

S-a pus în evidență astfel faptul că taraxasterolul are efecte antiinflamatoare in vivo pe modelele animale folosite (53).

Prin acest studiu se vor putea furniza dovezi experimentale în favoarea utilizării speciei Taraxacum officinale și a taraxasterolului în bolile inflamatorii (53).

Efectele și mecanismele protectoare ale taraxasterolului

Pentru a investiga efectele protectoare ale taraxasterolului in vivo s-a folosit modelul de inflamație pulmonară indusă de fumul de țigară la șoarece.Mecanismul protector al taraxasterolului in vitro a fost investigat folosind celule epiteliale bronhiale umane (54).

Taraxasterolul a atenuat modificările patologice induse de fumul de țigară, infiltrarea celulelor inflamatorii și a scăzut producția citokinelor inflamatorii TNF-α, IL-6 și IL-1β. De asemenea, acest principiu activ crește producția de glutation. In vitro, taraxasterolul inhibă producția de specii reactive de oxigen indusă de fumul de țigară (54).

In vitro, taraxasterolul inhibă producția speciilor reactive de oxigen indusă de fumul de țigară și producția de IL-8 (54).

Conform rezultatelor obținute, taraxasterolul are efecte protectoare asupra inflamației pulmonare induse de fumul de țigară (54).

O altă maladie în care s-a încercat folosirea plantelor medicinale ca terapie complementară este cancerul de sân triplu negativ.

Activitatea anticanceroasă a speciei Taraxacum mongolicum

Această specie a fost utilizată încă din antichitate, în China, pentru tratamentul abcesului mamar și a hiperplaziei glandelor mamare, deși mecanismele de acțiune mai trebuie încă studiate (55).

Pentru a studia aceste mecanisme de acțiune și efectul terapeutic al speciei Taraxacum mongolicum în cancerul de sân triplu negativ, s-a preparat un extract din această plantă, care a fost purificat și căruia i s-a determinat compoziția chimică (55).

Acțiunea de stres a reticulului endoplasmatic corelată cu apoptoza celulară e responsabilă pentru acțiunea anticancerigenă a extractului și aceste descoperiri arată că extractul de Taraxacum mongolicum poate avea rol terapeutic în tratamentul cancerului de sân triplu negativ (55).

Rolul speciei Taraxacum officinale împotriva virusului hepatitei C (HCV)

Pentru a afla dacă întradevăr există un rol anti-HCV al păpădiei, s-a preparat un extract metanolic din frunzele de Taraxacum officinale. Acesta a fost analizat pentru a se evidenția activitatea citotoxică în hepatomul uman și liniile celulare CHO (56). Hepatocitele au fost trans-infectate cu vectorul clonat HCV conținând gena NS5B împreună cu extractul de Taraxacum officinale. Având în vedere că NS5B polimeraza este o țintă potențială pentru medicament, 12 fitochimicale din Taraxacum officinale au fost selectate ca linganzi pentru interacțiunea moleculară cu proteina NS5B (56).

Sofosbuvir (Sovaldi), un medicament nou aprobat pentru tratamentul HCV a fost folosit ca standard. NS5B polimeraza joacă un rol cheie in replicarea genomului viral (56).

Rezultatele studiului au arătat că extractul din frunzele de Taraxacum officinale a blocat replicarea virală și expresia genei NS5B fără a avea efecte toxice asupra celulelor normale fibroblastice din corp (56).

Acțiunea antihelmintică

În acest studiu s-a urmărit evidențierea acțiunii antihelmintice a anumitor specii de plante, printre care și Taraxacum officinale. Accentul a fost pus pe identificarea principiilor active responsabile de acțiunea antihelmintică. S-au folosit extracte metanolice din părțile aeriene de Taraxacum officinale, Argemone mexicana, Tagetes filifolia, Ruta chalepensis (57).

Capacitatea de deparazitare a extractelor a fost evaluată împotriva ouălor de Haemonchus contortus și a larvelor infecțioase (57).

Au fost efectuate probe in vitro pentru a determina activitatea antihelmintică prin prisma inhibării incubației ouălor și a mortalității larvelor (57).

Pentru fracționarea bio-ghidată a extractelor s-a folosit cromatografia pe coloană deschisă. Prin acest procedeu, s-a determinat o fracție activă, compusă din: quercetagitrină, clorogenat de metil și acid clorogenic. Dintre principiile active, acidul clorogenic a inhibat incubația în procent de 100%, fiind responsabil de activitatea ovicidă (57).

Suplimente alimentare cu Taraxacum officinale

Protector hepatic, ceai la plic (58)

Fig. 38. Protector hepatic, ceai la plic (58)

Produs de: Fares

Mod de prezentare: 20 plicuri cu snur a 1,5 g

Compoziție:

Frunze de boldo (Boldo folium)

Rădăcină de brusture (Bardanae radix)

Mentă (Menthae herba)

Fructe de fenicul (Foeniculi fructus)

Rădăcină de cicoare (Cichorii radix)

Cimbru (Thymi herba)

Flori de gălbenele (Calendulae flos)

Flori de mușețel (Chamomillae flos)

Păpădie (Taraxaci herba)

Ulei volatil de lămâie (Citri aetheroleum)

Acțiune:

Protejează ficatul de agenții hepatotoxici

Detoxifiant

Coleretic-colagog

Lipocatalitic

Recomandat în:

Cure de detoxifiere hepatică

Stimularea și îmbunătățirea funcției hepatice

Mod de preparare:

Peste un plic se toarnă 200 ml apă clocotităși se lasă 10-15 min

Mod de administrare:

Se beau 3-4 cani pe zi

În sarcinăși alăptare se pot bea 2-3 cani pe zi, timp de 2 săptămâni pe lună

Hepazen (59)

Fig. 39. Hepazen

Produs de: Aesculap

Mod de prezentare: Comprimate

Compoziție:

Extract de fructe de armurariu standardizat la 80% silimarină – 150 mg

Extract/fosfolipide esențiale din semințe de soia, standardizat la 40% fosfatidilcolină – 100 mg

Extract din rădăcină de păpădie – 25 mg

Extract din rădăcină de brusture – 50 mg

Extract din rădăcină de cicoare – 50 g

Extract din frunze de anghinare, standardizat la 5% cinarine

Acțiune:

Sprijină funcționarea normală a ficatului

Protejează celulele hepatice împotriva hepatotoxinelor

Susține procesul natural de regenerare a celulelor hepatice

Oferă protecție ficatului

Menține sănătatea sistemului hepato-biliar

Fosfolipidele contribuie la metabolismul normal al lipidelor și la menținerea funcției normale a ficatului

Silimarina împiedică acumularea toxinelor în ficat și favorizează regenerarea celulelor hepatice

Anghinarea stimulează formarea și eliminarea bilei, ajută digestia, acționează ca antioxidant natural și ajută la menținerea echilibrului lipidelor

Păpădia ajută la detoxifierea ficatului

Brusturele ajută la eliminarea rapidă a reziduurilor din organism și neutralizează radicalii liberi din sânge

Cicoarea îmbunătățește digestia, stimulează secreția de bilă și sucuri gastrice

Recomandări:

Persoanelor care lucrează în medii toxice, alcoolicilor, fumătorilor

În timpul și după tratamentul cu medicamente hepatotoxice: anticoncepționale, hipocolesterolemiante, antimicotice, antihelmintice, antitumorale

Mod de administrare:

1 comprimat pe zi cu o jumatate de oră înainte de masă

Hepatofit 1, D58,capsule (60)

Fig. 40. Hepatofit 1, D58, capsule (60)

Produs de: Fares

Mod de prezentare: 63 capsule a 480 mg

Compoziție:

Extract uscat de fructe de armurariu (Silybi mariani fructus) standardizat în min 85% silimarină 144 mg

Extract uscat de Schisandra chinensis standardizat în min 1% schisandrină 144 mg

Extract uscat de Frunze de anghinare (Cynarae folium) standardizat în min 2,5% cinarină 72 mg

Extract uscat de rostopască (Chelidonii herba) standardizat în min 2% chelidonină 72 mg

Extract uscat de rădăcină de păpădie (Taraxaci radix) standardizat în min 5% polifenoli 24 mg

Învelișul capsulei este pe bază de gelatină animal

Acțiune:

Protejează ficatul și susține funcția acestuia de eliminare a substanțelor toxice din corp

Susține buna funcționare a ficatului la persoanele care consumă alcool sau medicamente în cantități crescute, timp îndelungat

Contribuie la eliminarea acumulărilor de grăsimi la nivel hepatic

Contribuie la reducerea valorilor trigliceridelor și transaminazelor

Contribuie la funcționarea normală a vezicii biliare, prin stimularea producerii și eliminării bilei în intestine

Fructele de armurariu au acțiune hepatoprotectoare, antioxidantă, coleretic-colagogă, susțin perfuzarea normală cu sânge a ficatului

Silimarina inhibă intrarea toxinelor în celula hepatică și împiedică alterarea membranei hepatocitelor, asigurând astfel acțiunea hepatoprotectoare

Schisandra este un purificator sanguin și tonic hepatic, care îndepărtează radicalii liberi, reduce nivelul transaminazelor, are efect antioxidant prin potențarea acțiunii vitaminelor C si E, crește sinteza proteinelor și glicogenului hepatic

Anghinarea susține celulele hepatice, stimulează secreția biliară, crește apetitul, întărește funcția antitoxică a ficatului, ajută la metabolizarea grăsimilor și la eliminarea sărurilor și pigmenților biliari,contribuie la normalizarea culorii pielii, urinei, fecalelor

Rostopascaconține un complex alcaloidic cu efect hepatoprotector, coleretic, contribuie la optimizarea valorilor colesterolului și bilirubinei

Păpădia are efect drenor hepato-biliar, tonic amar, colagog, antioxidant, depurativ si efect diuretic important

Sulfina contribuie la regenerarea țesutului hepatic prin stimularea înnoirii țesuturilor

Contraindicații:

Nu se recomandă în obstrucția căilor biliare

Nu se recomandă în hipersensibilitate la ingrediente

Nu se recomandă copiilor sub 6 ani

Nu se recomandă femeilor însărcinate (stimulează contracțiile uterine)

Nu se recomandă în alăptare (substanțele trec în laptele matern și îi schimbă gustul)

Interactiuni:

Se poate utiliza concomitent cu medicamentele

Mod de administrare:

1 capsulă de 3 ori pe zi, înainte de masă

Până la 6 capsule pe zi

Durata curei: 3 luni

Ceaiul U – ceai pentru stomac, D42, ceai la pungă (61)

Produs de: Fares

Fig. 41. Ceaiul U – ceai pentru stomac, D42, ceai la pungă (61)

Mod de prezentare: cutie a 50g

Compoziție:

Flori de gălbenele (Calendulae flos)

Mentă (Menthae herba)

Flori de mușețel (Chamomillae flos)

Troscot (Polygonii herba)

Frunze de păpădie (Taraxaci folium)

Coada șoricelului (Millefolii herba)

Fructe de fenicul (Foeniculi fructus)

Frunze de roiniță (Melissae folium)

Acțiune:

Cicatrizantă, hemostatică, antiinflamatoare și antimicrobiană prin gălbenele, mușețel, troscot, coada șoricelului, mentă)

Gălbenelele și mușețelul sunt reepitelizante, ajută la refacerea țesuturilor în profunzime

Uleiurile volatile de mentă, mușețel, roinițăși fenicul au acțiune antiemetică, antispastică, de reglare a motilității gastro-intestinale, antialgică și calmantă

Păpădia și coada șoricelului au efecte stomahice si coleretic-colagoge.

Recomandari:

Ulcer gastro-duodenal

Gastrită hiperacidă

Reflux gastro-biliar

Hernie hiatală

Stomac spastic

Contraindicatii:

Nu se administrează copiilor sub 12 ani

Nu se administreazăfemeilor însărcinate

Nu se administrează femeilor care alăptează

Mod de preparare:

Peste 1-2 lingurițe de amestec de plante se toarnă o cană cu apă clocotită și se lasă 10-15 min acoperit, după care se strecoară.

Mod de administrare:

Se beau 3-4 cani pe zi, cu o jumatate de oră înainte de masă

Durata unei cure este de 6-8 săptămâni

Nutradose detox (62)

Fig. 42. Nutradose detox

Produs de: Aesculap

Mod de prezentare:7 fiole de 10 ml

Compoziție:

Extract de boabe prăjite de hrișcă (Fagopyrum esculentum) 1:10

Extract din frunze de păpădie (Taraxaci folium) 10:1

Extract din mere (Pumila Mill) 1:1

Extract din frunze de anghinare (Cynarae folium) 50:1

Pulbere de varză roșie (Brassica Oleracea L. var. rubra)

Extract din frunze de pătrunjel (Petroselinum crispum) 1:1

Extract din semințe de grapefruit (Citrus maxima) 50 %

Bioflavone

Clorura de crom III

Acțiune:

Elimină retenția de apă din organism

Stimulează digestia și tranzitul lent

Benefic în dietele de slăbit și de purificare a organismului

Benefic în vindecarea problemelor cutanate (acnee)

Mod de administrare:

1-2 fiole se diluează la o cană cu apă fierbinte sau rece

Se poate administra la micul dejun sau în timpul zilei

Se face o cura de 4 săptămâni

Se reia după o pauză de 2-3 săptămâni

Curățarea ficatului, D93, complex(63)

Produs de: Fares

Fig. 43. Curățarea ficatului, D93, complex (63)

Mod de prezentare: 300 g

Compoziție:

Fructe de armurariu (Silybi mariani fructus) 20%

Rădăcină de păpădie (Taraxaci radix)

Fructe de cătină (Hippophae fructus)

Fructe de schinduf (Trigonellae foenum-graeci semen)

Fructe de fenicul (Foeniculi fructus)

Sulfină (Meliloti herba)

Shiitake (Lentinus endodes) 7 %

Iasca (Fomes fomentarius)

Rădăcină de lemn dulce (Liquiritiae radix)

Fructe de măceș (Cynosbati fructus)

Ulei esențial de lămâie (Citri aetheroleum)

Acțiune:

Detoxificăși protejează ficatul

Ajuta regenerarea celulelor hepatice

Reduce încărcarea grasă a ficatului

Stimulează buna funcționare a vezicii biliare, favorizează digestia grăsimilor

Normalizează transaminazele

Conferă protecție împotriva substanțelor hepatotoxice (noxe, alcool, medicamente)

Stimulează secreția endogenă de interferon

Antioxidant

Contribuie la dispariția mirosului neplacut al gurii și a gustului amar, metalic

Elimină starea de oboseală, creste tonusul și energia

Contraindicații:

Nu se recomandă în sarcină și alăptare

Nu se recomandă copiilor sub 6 ani

În caz de obstructii și inflamații acute ale vezicii și căilor biliare

În caz de hipersensibilitate la ingredient

Mod de administrare:

Adulti: 1 lingură (4 g) de 2 ori pe zi.

Pentru un efect mai puternic: câte 2 linguri de 2 ori pe zi

Copii: 1 linguriță (2 g) de 2 ori pe zi

Se administrează cu apă, suc de fructe, miere, iaurt, cu jumatate de oră înainte de masă

Durata unei cure: 2-3 luni

Cura se repetă după o lună de pauză

Pentru detoxifiere: anual câte 2 cure de câte 2 luni

Atenționări

La inceputul curei pot apărea:

Greață

Dureri abdominale

Balonare

Diaree

Cura nu trebuie întreruptă

Neplacerile dispar după prima săptămână de cură

Dacă reacțiile sunt prea supărătoare se reduce doza la 1 linguriță de 2 ori pe zi, până la dispariția discomfortului

Doza se crește apoi treptat, pană la una confortabilă

În prima săptămână, urina si scaunul au miros mai puternic sau culoare mai închisă, iar transpirația este mai abundentă

Pe parcursul curei se consumă cel putin 2 litri de lichide zilnic

Păpădie, tinctură (64)

Produs de: Fares

Fig. 44.Păpădie, tinctură (64)

Mod de prezentare: sticluță a 30 ml

Compoziție:

Extract de păpădie (Taraxaci herba) 30 %

Alcool etilic min. 30% m/m

Principii active:

Principii amare: taraxacină

Steroli

Carotenoide

Flavonoide

Mucilagii

Acțiuni:

Stimulează secrețiile digestive la nivel gastric, intestinal, pancreatic, biliar, susține buna digestie a alimentelor

Stimulează funcția detoxifiantă a ficatului

Susține metabolizarea colesterolului prin transformarea lui în acizi biliari

Ajută funcționarea normală a vezicii biliare prin acțiunea coleretic-colagogă

Stimulează eliminarea toxinelor din corp prin acțiunea depurativă

Ajută la eliminarea apei în exces și a acidului uric prin efectul depurativ

Ajută la menținerea aspectului sănătos al pielii

Contraindicații:

În obstrucția căilor biliare

În hiperaciditate gastrică

În caz de hipersensibilitate la ingrediente

Sugarilor

Copiilor mici

Persoanelor cărora le este contraindicat consumul de alcool

Femeilor însărcinate

Mamelor care alăptează

Mod de administrare:

Copii peste 6 ani: 20-25 picături diluate în 150 ml apă sau ceai, de 3 ori pe zi, înainte de masă

Adulti: 30-40 picaturi diluate in 150 ml apă sau ceai, de 3 ori pe zi, înainte de masă

O cură poate dura 1-3 luni, cu o lună de pauză

Concluzii

Genul Taraxacum este unul vast, având peste 2500 de specii de plante medicinale.

Speciile cuprinse in flora României sunt: Taraxacum bessarabicum, Taraxacum serotinum, Taraxacum erythrospermum, Taraxacum obliquum, Taraxacum palustre, Taraxacum hoppeanum, Taraxacum officinale, Taraxacum alpinum, Taraxacum nigricansși Taraxacum fontanum.

Specia Taraxacum officinale este larg raspândită și foarte veche, deoarece s-a descoperit existența ei în Eurasia, cu treizeci de milioane de ani în urmă.

Păpădia a fost folosită prima dată în scop terapeutic în medicina arabă. în secolele X și XI.

Taraxacum oficinale este bogată în principii amare de tip sesquiterpenic,guaianolidic, de tip selinanic și germacranic.

Tipul de principii active diferă în funcție de părțile plantei, astfel: inulina, mucilagiile, taraxasterolul, gama-taraxasterolul, taraxerolul, sitosterolul și sigmasterolul, alături de vitaminele B, C, D și de săruri minerale au fost identificate în rădăcini. Frunzele conțin cosmosiozida și cinarozida, care fac parte din clasa flavonoidelor. Atât în frunze, cât și în flori există taninuri catehice și carotenoide, cumarine, cicorină si esculină, cantități importante de acizi grași de tip furan.

Produsele vegetale obținute de la Taraxacum officinale sunt: Taraxaci herba cum radicibus, Taraxaci herba, Taraxaci folium. Plantă are proprietăți tonice amare, stimulente ale secreției pancreatice, laxative, colagog-coleretice. Produsul vegetal Taraxaci herba cum radicibus are și acțiune diuretică, diaforetică, ușor laxativă, hipocolesterolemiantă, hipoglicemiantă și contribuie la scăderea greutății corporale.

Taraxaci herba cum radicibuseste utilizat în ateroscleroză, hipercolesterolemie, astenie generală, obezitate, celulită, litiază, în eczeme. Se folosește și în disfuncții hepatice și biliare, afecțiuni gastro-intestinale și renale.

Efectele speciilor din genul Taraxacum au fost evidențiate prin numeroase studii. S-a dovedit că Taraxacum officinale ameliorează oboseala fizică la șoarecii supuși la testul înnotului forțat, că are efect hepatoprotector pe leziunile hepatice induse șobolanilor de tetraclorura de carbon, acțiune antiagregantă plachetară la om. Important este și efectul antibacterian pe Pseudomonas aeruginosa, E. coli, Staphylococcus aureus și alte specii de bacterii, dar și capacitatea antioxidantă dovedită in vitro, dar și efectele antiinflamatoare, dovedite atât prin studii in vitro, cât și pe model animal.

Taraxacum mongolicum are acțiune anticanceroasă dovedită în cancerul de sân triplu negativ și efecte inhibitorii ale sintezei de melanină în celulele de melanom de șoarece.

Taraxacum officinale intră în compoziția unor suplimente alimentare, ca de exemplu: ceaiuri, tincturi, asociat in comprimate, capsule sau în fiole cu extracte.

Ca denumiri comerciale ale suplimentelor cu păpădie pot fi amintite: Hepazen, Nutradose detox, Hepatofit 1, D58, capsule, Ceaiul U – ceai pentru stomac.

Taraxacum officinale este cea mai cunoscută dintre speciile genului Taraxacum, avand cele mai multe utilizări, atât medicinale, cât și în alimentație.

In concluzie, speciile genului Taraxacum sunt plante în cercetarea cărora merită investit, deoarece au un însemnat potențial terapeutic, atât preventiv, cât și curativ, dar și beneficii dovedite prin studii in vitro sau pe animale de laborator.

Bibliografie

1. Martinez M, Poirrier P, Chamy R, Prüfer D, Schulze-Gronover C, Jorquera L, et al. Taraxacum officinale and related species—An ethnopharmacological review and its potential as a commercial medicinal plant. Journal of Ethnopharmacology. 2015;169:244-62.

2. Greive M-A. Modern Herbal. New York: Dover Publications, Inc.,; 1979.

3. Yarnell E, Abascal K. Dandelion (Taraxacum officinale and T. mongolicum). Integrative Medicine. 2009;8(2):35-8.

4. Tips for Growing Dandelion [Available from: http://www.globalhealingcenter.com/organic-herbs/growing-dandelion.

5. Ciulei I, Grigorescu E, Stănescu U. Index fitoterapeutic. București: Editura Medicală; 1986. 1 p.

6. Pârvu C. Universul plantelor. Ediția a IV-a ed. București: Editura ASAB; 2006.

7. Butură V. Enciclopedie de etnobotanică românească. Cluj-Napoca: Editura Știinșifică și enciclopedică; 1979. 1 p.

8. Hodișan I, Pop I. Botanică sistematică. București: Editura Didactică și pedagogică; 1976. 4 p.

9. Ciocârlan V. Flora ilustrată a României, Pteridophyta et Spermatophyta. București: Editura Ceres; 2009. 2 p.

10. Păun M, Truenschi E, Ifteni L, Ciocârlan V, Moldovan I, Grigore S, et al. Botanică. București: Editura Didactică si Pedagogică; 1980. 20 p.

11. Pop I, Lungu L, Hodișan I, Cristurean I, Mititelu D, Mihai G. Botanică sistematică. București: Editura Didactică și Pedagogică; 1983.

12. Andronescu E, Radu A. Vademecum fitoterapeutic. București: Editura Medicală; 1973.

13. Ciulei I, Grigorescu E, Stănescu U. Plante medicinale, fitochimie și fitoterapie, Tratat de farmacognozie. București: Editura Medicală; 1993.

14. Andronescu ER, A. Vademecum fitoterapeutic. București: Editura Medicală; 1984.

15. Tămaș M. Sistematică-Cormobionta. Botanică farmaceutică. III. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară "Iuliu-Hațieganu"; 1999.

16. Stănescu C. Botanică medicinală veterinară. București: Editura Ceres; 1989.

17. Popescu M-L, Dinu M, Ursache DD. Contributions to the pharmacognostical and phytobiological study on Taraxacum officinale (L.) Weber. Farmacia. 2010;58(5):646-53.

18. Constantinescu G, M. HE. Plante Medicinale. București: Editura Medicală; 1979.

19. Harnischfeger S. Brwahrte Plfanzendrogen in Wissenschaft und Medizin. Hamburg: Notaned Verlag, Bad; 1983.

20. Taraxacum officinale (Calatidiu) [Available from: https://www.google.ro/search?q=taraxacum+officinale+flori&tbm=isch&imgil=nFmc9ao6u48QGM%253A%253BBHP1Nztbcmu5dM%253Bhttps%25253A%25252F%25252Fdianthus2rt.wordpress.com%25252F2011%25252F04%25252F11%25252Fpapadia-taraxacum-officinale%25252F&source=iu&pf=m&fir=nFmc9ao6u48QGM%253A%252CBHP1Nztbcmu5dM%252C_&usg=__dSMgGhPRjBSti5tEK9-d9pTt22g%3D&biw=1102&bih=567&ved=0ahUKEwjviIuH8djTAhUCfxoKHSthA08QyjcIMw&ei=XIEMWe_qEoL-aavCjfgE#imgrc=xPJVT7PUK3EIGM:.

21. Dandelion pollen [Available from: http://www.psmicrographs.co.uk/dandelion-pollen–taraxacum-officinale-/science-image/80013729-dandelion-pollen-jpg.

22. Single DandyL ion Seed [Available from: http://www.pxleyes.com/photography-contest/14777/singles.html.

23. Taraxacum officinale – papus [Available from: https://ro.pinterest.com/pin/89157267596386864/.

24. Taraxacum bessarabicum (Hornem.) Hand.-Mazz [Available from: http://www.biolib.cz/en/taxonimage/id225565/?taxonid=41671&type=1.

25. Taraxacum bessarabicum (Hornem.) Hand.-Mazz. [Available from: http://www.biolib.cz/en/taxonimage/id225564/?taxonid=41671&type=1.

26. Taraxacum serotinum [Available from: http://www.biolib.cz/en/image/id69430/.

27. Taraxacum palustre [Available from: https://gobotany.newenglandwild.org/species/taraxacum/palustre/.

28. Taraxacum Hoppeanum Griseb. [Available from: http://www.floraofromania.transsilvanica.net/flora%20of%20romania/TUV/Copy%20(100)%20of%20species.htm.

29. Taraxacum officinale- secțiune transversală prin rădăcină [Available from: http://www.botanicalauthentication.org/images/archive/b/b8/20140114165033%21Dandelion_Root_Alkemist_Laboratories.jpg

30. SIMEANU C. Morpho-anatomical studies on Taraxacum bessarabicum (Hornem.) hand-mazz species Fam. Compositae, 2000-2001

31. Tămaș M, Benedec D, Oniga I, S. F. Ghid pentru recunoașterea și recoltarea plantelor medicinale: Dacia; 2005.

32. Wichtl M. Herbal drugs and Phytopharmaceuticals. Stuttgart: Medpharm,Scientific Publishers; 1994.

33. Luo J, Cardina J. Germination patterns and implications for invasiveness in three Taraxacum (Asteraceae) species. Weed research. 2012;52(2):112-21.

34. Oniga I. Farmacognozie.Compusi terpenici naturali. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară Iuliu-Hațieganu 2007.

35. Taraxacin [Available from: https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5241825#section=Top.

36. Taraxinic acid [Available from: https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/9921439.

37. Hanganu D. Farmacognozie Materii prime naturale cu compuși aromatici Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară "Iuliu-Hațieganu"; 2005.

38. Cosmosiozida (Cosmosiin) [Available from: https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5280704.

39. Cynaroside [Available from: https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5280637.

40. Taraxasterol [Available from: https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/115250#section=Top.

41. Taraxerol [Available from: https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/92097.

42. Kikuchi T, Tanaka A, Uriuda M, Yamada T, Tanaka R. Three Novel Triterpenoids from Taraxacum officinale Roots. Molecules. 2016;21(9):1121.

43. Popescu H. Resurse Medicinale în Flora României. cluj-Napoca: Editura Dacia

1984.

44. Jinchun Z, Jie C. The effects of Taraxacum officinale extracts (TOE) supplementation on physical fatigue in mice. African Journal of Traditional, Complementary and Alternative Medicines. 2011;8(2).

45. Assessment report on Taraxacum officinale Weber ex

Wigg., radix cum herba [Available from: http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/Herbal_-_HMPC_assessment_report/2011/03/WC500102972.pdf.

46. Iqbal Z, Afzal M, Afzal A, Rahman IU, Ahmed B, Anjum N, et al. In vitro antibacterial study of Taraxacum officinale leaves extracts against different bacterial pathogenic strains. Journal of Pharmacognosy and Phytochemistry. 2014;3(2).

47. Amin M, Sawhney S, Jassal M. Comparative antioxidant power determination of Taraxacum officinale by FRAP and DTPH method. Pharmaceut Anal Acta. 2013;4(221):2.

48. Jędrejek D, Kontek B, Lis B, Stochmal A, Olas B. Evaluation of antioxidant activity of phenolic fractions from the leaves and petals of dandelion in human plasma treated with H2O2 and H2O2/Fe. Chemico-Biological Interactions. 2017;262:29-37.

49. Jang M-H, Ahn T-W. Inhibitory effects of Taraxacum mongolicum with phreatic water on melanin synthesis. Integrative Medicine Research. 2015;4(2):76-93.

50. Rawat HK, Soni H, Kango N, Kumar CG. Continuous generation of fructose from Taraxacum officinale tap root extract and inulin by immobilized inulinase in a packed-bed reactor. Biocatalysis and Agricultural Biotechnology. 2017;9:134-40.

51. Hu G, Wang J, Hong D, Zhang T, Duan H, Mu X, et al. Effects of aqueous extracts of Taraxacum Officinale on expression of tumor necrosis factor-alpha and intracellular adhesion molecule 1 in LPS-stimulated RMMVECs. BMC Complementary and Alternative Medicine. 2017;17(1):38.

52. Mikołajczak P, Borowiak K, Niedzielski P. Phytoextraction of rare earth elements in herbaceous plant species growing close to roads. Environmental Science and Pollution Research. 2017:1-13.

53. Wang Y, Li G-H, Liu X-Y, Xu L, Wang S-S, Zhang X-M. In vivo anti-inflammatory effects of taraxasterol against animal models. African Journal of Traditional, Complementary and Alternative medicines (AJTCAM). 2016;14(1):43-51.

54. Xueshibojie L, Duo Y, Tiejun W. Taraxasterol inhibits cigarette smoke-induced lung inflammation by inhibiting reactive oxygen species-induced TLR4 trafficking to lipid rafts. European journal of pharmacology. 2016;789:301-7.

55. Li X-H, He X-R, Zhou Y-Y, Zhao H-Y, Zheng W-X, Jiang S-T, et al. Taraxacum mongolicum extract induced endoplasmic reticulum stress associated-apoptosis in triple-negative breast cancer cells. Journal of Ethnopharmacology. 2017.

56. Rehman S, Ijaz B, Fatima N, Muhammad SA, Riazuddin S. Therapeutic potential of Taraxacum officinale against HCV NS5B polymerase: In-vitro and In silico study. Biomedicine & Pharmacotherapy. 2016;83:881-91.

57. Jasso Díaz G, Hernández GT, Zamilpa A, Becerril Pérez CM, Ramírez Bribiesca JE, Hernández Mendo O, et al. In vitro assessment of Argemone mexicana, Taraxacum officinale, Ruta chalepensis and Tagetes filifolia against Haemonchus contortus nematode eggs and infective (L3) larvae. Microbial Pathogenesis. 2017;109:162-8.

58. Protector hepatic, ceai la plic [Available from: https://fares.ro/produs/protector-hepatic/.

59. Hepazen [Available from: http://www.farmaciile-ropharma.ro/suplimente-alimentare/559-hepazen.html.

60.   Hepatofit 1, D58, capsule [Available from: https://fares.ro/produs/hepatofit-1-d58-capsule/.

61. Ceaiul U – ceai pentru stomac, D42, ceai la

pungă [Available from: https://fares.ro/produs/ceaiul-u-stomac-d42/400/.

62. Nutradose detox [Available from: http://ropharma-healthcare.ro/produs/56/0.

63. Curatarea ficatului, D93, complex [Available from: https://fares.ro/produs/curarea-ficatului-d93/341/.

64. Papadie, tinctură [Available from: https://fares.ro/produs/papadie-tinctura/.