Îndrumător: dr. arh. Băncescu Irina CUPRINS: INTRODUCERE Argument Plan de idei Stadiul de zi – bibliografie – foarte pe scurt despre cele mai… [302608]

……………………………………………………………………………………………………………………….

Autor: Dordea Anca Andreea

Îndrumător: dr. arh. Băncescu Irina

CUPRINS:

[anonimizat] – [anonimizat] ( 3-4)

Cuvinte cheie

Metode de cercetare

Context (eventual)

CAPITOLUL I. LOCUIREA URBANĂ CONTEMPORANĂ

Definirea termenilor

Locuire vs. Locuință

Casă vs. Acasă

Tipologii de locuire

Locuințe colective

Locuirea urbană/densificarea centrului orașelor

Elemente de calitate ale locuirii

Concluzii ale cercetării

CAPITOLUL II. LOCUIREA URBANĂ ÎN BUCUREȘTI

Evoluția tipologiei locuirii urbane în București

Tipologii de locuire în București

Densificarea centrului orașului la nivelul Bucureștiului

3.1. ADNBA- Dragoș Voda 17/Sfinții Voievozi

3.2. SYAA- Badea Carțan

3.3. [anonimizat] (EVENTUAL)

INTRODUCERE

Argument

Modul apariției și evoluției locuințelor se află în strânsă legătură cu dezvoltarea societății de-a [anonimizat] a [anonimizat], necesități, dorințe, economie etc. Abordarea temei a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat] ([anonimizat]- [anonimizat]).

Pornim astfel de la un cartier ce a [anonimizat]-o comunitate precum cea a [anonimizat], un loc ce nu presupune teoretic la fel de mult efort precum o locuință unifamiliala construită pe cont propriu. Totuși, ce este pană la urma deosebit în asta?… [anonimizat], cu o aceeași curte și un același gard…oare așa sa ramana de-a lungul anilor? [anonimizat], [anonimizat] a-[anonimizat] o excepție. Deși perioada comunista a [anonimizat] a multiplicării unei ‘matrite’ [anonimizat]-[anonimizat], modul în care percep un spațiu prin diferite abordări.

Revenind, uneori cele 2 [anonimizat], la capete opuse ale tipului de reprezentare. [anonimizat] o [anonimizat]( [anonimizat], [anonimizat], etc.) precum și a reda amalgamul tipologiilor umane. [anonimizat] a fi exprimat. Se pune problema vreunei calități arhitecturale? Dar a unei legi nescrise de a [anonimizat]dential?

Pornind de aici, mi-am indreptat atentia catre una din cele mai vechi artere Bucurestene, artera pe care am ajuns să locuiesc odată cu admiterea la facultate. Calea Moșilor este una dintre cele mai importante artere ale capitalei, prima strada pavata, loc care a generat o istorie bogată legată de modul de viata a societatii Bucurestene. M-a intrigat contrastul dintre cele 2 jumătăți, cea veche și cea rezultată în urma sistematizarii ( unde locuiesc și eu), lucru ce m-a condus la a cauta identitatea acestui loc. Tema locuirii mi s-a părut potrivită în acest context, deoarece am observat ca într-o oarecare măsură, strada și-a păstrat caracterul- fie ca vorbim de prima jumătate, unde sunt în principal clădiri cu regim de înălțime mic si valoare arhitecturala- fie ca vorbim despre blocurile de 8-10 etaje specifice celei de-a doua parti- ramane aproape neschimbat modul în care funcționează, cel al locuirii la etajele superioare și a parterului comercial.

Situl mi-a atras atenția datorită pozitionarii acestuia centrale, reprezentand una dintre disfuncțiile orașului ce ar fi trebuit adresate mai timpuriu. Pe langa poziția favorabilă a acestuia, zona este profund în destructurata, au început sa dispara ușor spațiile comerciale de la parter, precum și locuirea ( rămânând mai mult cea abuzivă) , cele două biserici fiind cumva singurele lucruri care par ca țin laolaltă acest loc. Degradarea cladirilor este evidentă, iar lipsa de intervenție de orice fel se resimte și într-un sentiment de nesiguranță, a lipsei igienei corespunzătoare și a unei calități a vieții în declin.

Adresarea acestei teme în acest loc mi se pare important ca exemplu în modul de raportare și tratare cu spațiile centrelor istorice cu o istorie bogată pe atat de multe planuri. O astfel de intervenție ar putea da startul unei restructurări a zonei, declansand un mecanism complex de cicatrizare a unui spațiu care și-a pierdut identitatea.

Plan de idei

Introducerea studiului de față face o descriere de ansamblu a problematicii pe care o vom avea în vedere de-a lungul lucrării. Aici se stabilesc cuvintele cheie utilizate în continuare, metodologia și contextul la care se referă studiul. De asemenea, sunt stabiliți și termenii în jurul cărora se construiește cercetarea de față, respectiv ……………………………………………..

Lucrarea este structurată în două capitole principale, primul tratând aspecte teoretice ale locuirii urbane în contextul actual, iar cel de al doilea studiind aceste aspecte în cazul orașului București.

Astfel,

Capitolul 1.1 se referă la ……………………….

Capitolul 1.2 abordează problematica …………………………………….

Capitolul 1.3 dezvoltă tema ………………………………………….

Capitolul 1.4 studiază …………………………………………….

Capitolul 1.5 reprezintă …………………………………….

Capitolul 1.6 prezintă concluziile trase în urma acestui studiu, care se referă la …………………………………

În cea de a doua parte a studiului, capitolul 2.1. abordează tema…………….

Capitolul 2.2………..

Capitolul 2.3………..

Capitolul 2.4………..

Capitolul 2.5………..

Capitolul 2.6………..

Stadiul de zi – bibliografie

Bibliografia selectată pentru conturarea cercetării de față are ca bază lucrări ale unor specialiști provenind din domeniul arhitecturii, și totodată ale unor persoane din sfere conexe, precum sociologie, antropologie sau urbanism. Cea mai mare parte a lucrărilor reprezintă publicații care studiază contextul general în ceea ce privește locuirea în contextul contemporan. În acest sens, cursurile Anei- Maria Zahariade pe această temă, susținute la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Arhitectură, Locuire, Oraș, și Elemente de fundamentare a conceptului de habitat, au reprezentat o bună sursă de informații în domeniul studiat în cazul de față. Acestea cercetează locuirea în contextul orașului contemporan și identifică noile situații în care aceasta este pusă de împrejurările urbanismului modern.

De asemenea, lucrarea lui …………………….., reprezintă un punct de pornire, întrucât abordează o serie de teme actuale domeniul………………………………

Totodată, am considerat util un număr de articole și publicații prin care am studiat câteva cazuri particulare reprezentative pentru problematica pe care am dezvoltat-o în acest studiu, precum interviul pentru Bienala Beta de la Timișoara al antropologului Bogdan Iancu, volumele “Locuințe colective în România” și opiniile antropologului Vintilăă Mihăilescu.

Cuvinte cheie

Metode de cercetare

Pentru a stabili o temă în vederea proiectului pe care îl voi realiza în continuarea acestei lucrări, am considerat oportun un studiu bazat pe o abordare teoretică și studiu de exemple. O privire de ansamblu a acestora și considerarea lor în context sunt elemente esențiale ale înțelegerii corecte a fenomenului urban și a locuirii contemporane. (de reformulat)

Context (eventual)

CAPITOLUL 1. LOCUIREA URBANĂ CONTEMPORANĂ

Definirea termenilor

Locuire vs. Locuință

LOCUIRE= faptul de ‘a locui’ undeva, conform DEX 2009

A LOCUI-  faptul de a-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva, a sta, a ședea undeva, a domicilia undeva ( DEX)

In arhitectura, apare ca “ program de locuinta”.

1951- Darmstadt / simpozionul Omul și spațiul:*

Locuirea se poate defini, în sens larg, ca o activitate primordială a individului, prin care își asigura existența , prin crearea propriului spațiu ( locuința), adaptat modului său de viață .

“Locuirea este înțeleasă în sens larg, drept activitate primordială activă a individului, o situare a sa în lume în sensul existenței [1], prin care acesta își crează și recrează în mod continuu propriul spațiu – locuința.

Locuirea presupune existența unei serii de valori personale obiective , dar mai ales subiective, valori ce presupun acțiuni de preluare, conservare, dar mai ales de transformare, adaptare și transmitere a acestora

Martin Heidegger, CONSTRUIRE, LOCUIRE, GÂNDIRE (publicat în 1952).

„Natura umană rezidă în locuire, și anume în sensul sălășluirii muritorilor pe pământ. Dar pe pământ spune deja sub cer. Ambele implică rămânerea în fața Divinilor și includ faptul de a aparține comunității oamenilor. Cele patru direcții: pământul și cerul, divinii și muritorii formează un tot, plecând de la o unitate originară”.

LOCUINTA:

Locuința este acea unitate spațială care poate asigura individului atât protecția de care acesta are

nevoie în sensul dezvoltării, cât și deschiderea care facilitează legăturile și conexiunile cu întreaga societate [1]

[1] M. Caffe, Note de curs, extcurs din curs ALO, Ana Maria Zahariade.

“Acel organism arhitectural care asigura protectia si dezvoltarea individului la nivel familial/grup domestic si favorizeaza legaturile acestuia  cu ansamblul societatii umane”( M. Caffe, Note de curs)

“De aici rezulta ca locuinta trebuie vazuta nu ca o coaja, ci ca o membrana osmotica, ca acea ‘inchidere care se deschide’ “( C. Noica- Locuinte pentru om si izotopii lui)

Casă vs. Acasă

Casa= “ Clădire destinată pentru a servi de locuință omului.” (DEX). Casa este deci un obiect de arhitectura, ce indeplineste diferite roluri functionale, in acest caz studiat de locuinta.

“Casa a legat omul, totdeauna și pretutindeni, de spațiu, transformând locuința în locuire și casa în acasă – iar animalul în Om. Acasă nu este un spațiu exterior, ci o interioritate, o obiectualitate încorporată: spune-mi cum locuiești și-ți spun cine ești!”(Vintila Mihailescu- dilemaveche.ro).

“Acasă” reprezintă mai degrabă o noțiune de natura psihologică, un simbol ce însumează într-un cuvant niște calități ale spațiului în care omul se regăsește. Casa ce posedă capacitatea de a reda astfel sentimente de confort, de bunăstare și protecție în legătură directă cu timpul, devine acest “acasă”, transformându-se într-un fel de legătură emoțională  dintre om și spațiul în care acesta sălășluiește și unde acesta se simte cel mai comod.

“Acasă” nu reprezintă un obiect arhitectural palpabil, chiar dacă se poate suprapune peste locuința propriu-zisa, ci un concept ce aduna laolaltă emoții, imagini, amintiri, reprezintă rutina și obiceiurile unei persoane sau a unei familii pe o axa a trecutului și prezentului.

De multe ori “acasă” este privit drept un tărâm privat, dar acest “acasă” are și o față publică; un spațiu atât pentru sine cât și pentru a fi împărtășit. Casa este situată într-un context mai mare al cartierului și al comunității. Cât de importantă este casa în contextul mai larg al comunității? Căminul este descris ca un produs de context, atât material cât și social de Erhard An-He Kinzelbach de la KNOWSPACE. Erhard este inspirat să proiecteze ca răspuns imediat la condiții și materiale locale. Prin urmare, arhitectura sa este legată atât de individ, cât și de colectiv, locuința purtând atât un genotip, cât și un fenotip.

Există tendința de a conecta conceptul de casa cu un sentiment de permanență, atât din punct de vedere ​​spiritual, cât și în material. Totuși, cum poate arhitectura să rămână “permanentă” din moment ce lumea se schimbă în mod constant? Permanența poate fi sugerată dacă permitem arhitecturii să fie legată în mod direct de sit, variind totuși prin diferitele surse de lumină, texturi și materiale naturale permițând ca atmosfera și percepțiile locuitorilor să se schimbe în timp.

Tipologii de locuire

1.2.2

1.3. Locuințe colective

1.4. Locuirea urbană/densificarea centrului orașelor

Un subiect actual și important îl reprezintă densitatea rezidențială urbană și modificările din sânul acesteia, ce aduc consecințe pe mai multe planuri, precum: gestionarea și utilizarea terenurilor, conservarea ecosistemelor, calitatea aerului și respectiv preocupări de natura sănătății populației, precum și consecințele provocatoare ale planificării urbane și regionale.

Fenomenul declinului densităților rezidențiale a fost studiat mai consistent în Statele Unite ale Americii și în Europa Occidentală. Aceste studii oferă informații valoroase asupra proceselor de urbanizare, dar doar o parte din ele reflectă dinamica neuniformă a creșterii și a contracției urbane simultane. Relația dintre zonele construite ale zonelor urbane și populația concentrată în ele reprezintă problema comună  a conceptelor și discuțiilor despre dinamica și direcția urbanizării- precum creșterea și micșorarea- adică despre densitatea populației urbane în sens mai larg. În perioada recentă și foarte dinamică a ultimelor 2-3 decenii  putem vorbi despre o analiză contrastantă a evoluțiilor atât în ​​deconcentrare, cât și mai recente în re- concentrare (definită ca o scădere sau, respectiv, o creștere a densităților rezidențiale) a zonelor urbane din țările Europene, (în special Europa de Vest). Această densificare a zonelor urbane, prezentă încă dinaintea anilor 2000 și care a luat o amploare mai signifianta între 2000 și 2010, depășește cumva aceasta de- densificare observată anterior. Extinderea la extremitățile zonelor urbane și consumul neîncetat de teren trimiteau la un nucleu gol, unde densitatea se concentra spre exterior-  așa-numitele “ donut cities”. Contrar acestui tip de dezvoltare și extindere, se conturează o nouă tendință ce vizează centrele orașelor, ce determină un flux de (re)creștere și (re)densificare a zonei urbane centrale. Tendințele tip “ perforații urbane’ și “donut cities” sunt astfel surclasate, intervenind ce se poate cataloga drept o nouă “concentrare” în granițele orașului.

1.5. Elemente de calitate ale locuirii

Calitatea locuirii este determinată de o serie de factori economici, sociali, culturali, climatici, ecologici etc., care contribuie la încadrarea acesteia în anumite limite (standarde). Unele aspecte legate de locuire pot fi contabilizate (suprafața, amplasare etc.), în timp ce altele nu (de ex. dreptul la intimitate, o securitate satisfăcătoare, suficient de mare, luminoasă, călduroasă, aerisită și accesibilă etc.).

Din punct de vedere tehnic, o locuință trebuie să prezinte o structură stabilă și durabilă, să dețină acces la infrastructură tehnico-edilitară (apă, colectarea deșeurilor, canalizare), să fie plasată într-un mediu decent din punct de vedere ecologic și sanitar și să fie amplasată la o distanță rezonabilă de locul de muncă și serviciile de bază. În continuare, vor fi prezentați, în ordinea frecvenței lor, principalii factori care contribuie la afectarea calității locuirii.

Calitatea locuirii depinde și este conținută într-un/ provine dintr-un domeniu mult mai complex, anume calitatea vieții.

` 1.5.1.

1.5.2.

Concluzii ale cercetării

CAPITOLUL 2. LOCUIREA URBANĂ ÎN BUCUREȘTI

Evoluția tipologiei locuirii urbane în București (o alternativă de titlu)

Prima atestare documentară a orașului București este însemnată în anul 1459. Europa suferă modificări între 1840 și 1900, când numărul orașelor mari se triplează. Bucureștiul se extinde însemnat, înglobând multe suprafețe agricole și devine cel mai mare oraș al țării, menținând o diferență signifiantă din punct de vedere al numărului de locuitori.

2.1.1. Perioada premoderna

Bucurestiul era organizat pe cartiere, respectiv mahalale si parohii.

Mahalalele purtau nume de meserii, biserici sau boieri și reflectau din aspectele vieții. Se conturează de aici o organizare controlată, unde terenurile aparțin bisericilor și boierilor, deci aflându-se în proprietate semi- privată, caracter ce se va păstra (chiar dacă diminuat treptat) până în Interbelic. De aici se mai desprinde și rolul semnificativ bisericilor în organizarea socială, ajungând astfel la următoarea formă de organizare – parohiile.

PAROHIA= Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. (DEX)

Uneori mahalaua este aceeași cu parohia, sau o mahala conține mai multe parohii. În această perioadă se desprind trei tipuri de locuințe, fiecare caracteristică unei tipologii de locuire.

Locuințe individuale izolate

Locuințe meșteșugărești înșiruite

Apar într-un țesut mai dens, în special în zona comercială centrală (ex: zona Lipscani)

Hanurile

Aceasta reprezintă un tip de locuință de raport, echivalentul vremii respective pentru blocurile de locuințe actuale.

2.1.2. Perioada moderna

TEXT – despre perioada moderna – cand s-a desfasurat si cateva caracteristici

+tipologii locuire

………………………….

Densificarea centrului orașului la nivelul Bucureștiului

Fenomenul densificării centrului orașului se observă și în România, chiar dacă cu întârziere față de țările europene occidentale, respectiv la nivelul Bucureștiului în ultimii zece ani, reprezentând o politică a orașului justă, prin care sunt extinse sau construite loturi goale, loturile de dimensiuni mari sunt divizate, sau se intervine pe loturi ce reprezintă disfuncții, precum cele rămase în urma demolărilor din centrul istoric etc.

Exemple pozitive

TEXT

2.4.1. ADNBA- Dragos Voda 17 Sfinții Voievozi

Primul proiect studiat este amplasat într-un cartier restrâns, în imediata apropiere a Pieței Victoriei și Piața Romană, având astfel influența atât a țesutului istoric, cât și a caracterului industrial al vecinătății Gării de Nord. Parcela este amplasată pe strada Sfinții Voievozi între numerele 20-24, o stradă tipică pentru zona centrală a Bucureștiului, unde regăsim clădiri din perioada interbelică, inseții din anii '60-'70, case vagon și vile izolate.

“Precum în multe alte locuri din București, apare nevoia de a pune laolaltă piesele de puzzle amestecate ale cartierului, ce s-au suprapus de-a lungul timpului. Această nevoie este însoțită de o încercare de a recupera o parte din eleganța arhitecturii Bucureștene, folosind mijloace precum jocul de planuri ale fațadelor” .

Intervenția propune trei volume ce însumează 55 de apartamente, precum și spații pentru birouri și comerciale, cele din urmă fiind aflate la parterul înalt, ce ramane deschis spre stradă. “Ceea ce poate fi denumit tipic, este întâlnirea la întâmplare, pe un colț de stradă, intersecție, alee sau în curtea unei case luxoase, a unui magazin sau a unui mic bar de cartier”.

Ansamblul este descompus prin diferite mișcări și retrageri, care secventează percepția clădirii și nuanțează relația cu clădirile vecine și fragmentările împrejurimilor. Materialele și texturile folosite sunt de asemenea atent alese în context. Astfel se caută a se păstra, la scara locului, porozitatea și profunzimea terenurilor de acest tip, ce sunt adânci și înguste. Apartamentele sunt în general conformate diferit unele de celelalte, nu numai în privința dimensiunii, cât și a tipologiei, permițând astfel un grad mai mare de personalizare și respectiv succes în satisfacerea diferitelor nevoi și dorințe ale viitorilor utilizatori.

Proiectul propune un tip de intervenție rezidențială potrivită pentru centrul orașului contemporan: un loc în care spațiile relativ restrânse și densitatea semnificativă sunt compensate de diversitate, de spațiile comune, precum și crearea unui confort și intimitate a unei astfel de “micro- comunitate”.

2.4.2. SYAA/ Cumulus- Badea Cârțan

Proiectul este localizat în apropiere de zona Ștefan cel Mare, respectiv pe strada Badea Cârțan nr.13, cu acces către metrou Ștefan cel Mare și Obor. Situat în inima unuia dintre cartierele istorice ale orașului, este o zonă în care funcțiunea de locuire se împletea cu meșteșugurile, iar spațiile se deschideau către curți interioare comune. Cartierul avea, de asemenea, o zonă cu specific industrial, unde se regăseau mici fabrici de cărămidă. Una dintre ele, Tonola, se afla pe actualul sit al Parcul Circului, parc ce astăzi constituie un avantaj din punct de vedere al calității locuirii. Pe terenul vecin, pe strada Teilor (astăzi Vasile Lascăr), a funcționat din 1871 primul depozit pentru tramvaiele trase de cai din București.

Imaginată în relație cu două curți private, propunerea se desfășoară în jurul acestor spații majore, conectându-se omogen la clădirile vecine. Parterul conține spații pentru birouri de mica dimensiune, care pot servi și ca ateliere pentru artiști, iar etajele sunt în totalitate dedicate locuirii.

Apartamentele variază ca mărime și conformare – de la garsoniere la 4 camere, unde cele cu 3 camere pot fi apartamente de tip duplex, iar cele de la parter cu 4 camere beneficiază de grădină proprie sau de terase generoase la etajele superioare. Apartamentele au majoritatea dublă orientare, oferind lumină naturală din abundență, precum și ventilație optimă. Din punct de vedere al spațiilor interioare, livingul este aerisit și aflat în relație directă cu logii sau terase, precum și un loc de luat masa generos potrivit pentru adunări cu familia sau prietenii.

2.4.3. Silvia Costescu- Imobil de locuințe pe strada Căderea Bastiliei

Proiectul este situat între vecinătatea Pieței Romane și zona rezidențială din nordul capitalei, pe strada Căderea Bastiliei nr. 43. Zona are caracter unitar, chiar dacă aduce laolaltă clădiri diferite prin stilul arhitectural și aparținând diferitelor perioade. Fundalul format este unul compact, în imediata vecinătate a sitului existand alternări între clădiri medii și cele înalte, variind între P+4 și P+7. Terenul a fost o provocare destul de mare- atât datorată configurației acestuia, lățimea fiind de 8.4 m/ 52 m ce conține de asemenea și un calcan , iar pe de alta parte datorită temei de locuire. Astfel, au trebuit rezolvate probleme de configurare a partiului( prin respectarea anumitor proporții), a funcționalității întregului ansamblu și crearea unui spațiu potrivit cu ideea de locuiță, acasă și a spațiilor interstițiale.

Lățimea redusă a terenului a condus către un parter format din spații de parcare, unde subsolul este considerat spațiu tehnic, iar accesul se face prin zona de mijloc, pentru o repartizare eficientă a apartamentelor și a obține dubla orientare. La primele 4 etaje se afla cate 4 apartamente tip duplex- 2 spre fatada principala și 2 către curte, etajul 5 și 6 conținând fiecare cate un apartament. Toate apartamentele sunt diferite unele de celelalte și s-a încercat răspunderea atât la cerințe de tip funcțional, cât și a nevoilor viitorilor locatari, permițând astfel o schimbare perpetua pe masura ce dorințele și nevoile se schimbă și ele.

Exemplul re-interpretează elemente de limbaj arhitectural și se obțin astfel o volumetrie și niște fațade deosebite. Clădirea se evidențiază cu ajutorul materialelor folosite- lemnul, sticla și zugraveala- se îmbină armonios și dau senzația de căldură specifică a unei locuințe, precum și prin texturi, a cromaticii și folosirea ingenioasă a tehnologiilor constructive actuale.

Calea Moșilor – zona suport pentru studiul proiectului de diplomă

De-a lungul vremurilor, în actuala zonă Obor se organizau diverse targuri importante pentru populația bucureșteană. Unul dintre acestea avea numele de Târgul Moșilor, ce datează din anul 1632 și devine un eveniment anual. Un secol mai târziu, pe măsură ce Bucureștiul se extindea, Târgul de Vite- ce se desfășura în zona Batiștei, este mutat în afara orașului și ajunge să coincidă cu Târgul Moșilor. Drumul care lega acum centrul orașului de locația noului târg unificat se numea Ulița Târgului de Afară ( denumit astfel datorită poziționării sale în afara orașului). Cele două târguri, aflate la periferia Bucureștiului, au devenit un adevărat centru de comerț, un loc important pentru afaceri și pentru viața socială a capitalei. Astfel, unificarea celor două târguri a dus la transformarea acestei ulițe în prima artera comercială a vremii, crescându-i semnificativ statutul.

După anul 1814 devine obligatorie emiterea Autorizației de Construcție însoțită de un proiect tehnic. Tot acum apare rectificarea străzilor și caselor. Chiar dacă clădirile se aliniau acum la stradă, grădinilor li s-a acordat importanță sporită, fiind mutate în spatele parcelei iar accesul făcându-se printr-un gang.

La începutul anilor 1820, Podul Târgului de Afară devenea prima stradă pavată din București- fapt ce ușura considerabil transportul și igiena, iar în 1872 primul circuit tramcar va străbate întreaga stradă, urmând să fie înlocuit în 1935 de unul electric. În 1906 este considerată cea mai lungă arteră a capitalei, pornind de la Piața Sfântul Anton și îndreptându-se către Est, măsurând 2830 metri. Fiind printre cele mai importante străzi comerciale, artera crea legături cu alte provincii, precum drumul spre Moldova, deci un punct situat strategic și convenabil pentru transport și negoț, aflându-se nu la întâmplare pe traseul către reședința domnitorului Grigore Ghica, denumit Palatul din Tei.

Specificitatea zonei studiate constă în prezența hanurilor și a caselor de negustor, precum și case cu prăvălii la parter și locuință la etaj. Se remarcă până în prezent construcții de tip monobloc sau desfășurate în jurul unor curților interioare. Calea Moșilor și-a păstrat caracterul și pe parcursul secolului XX, când blockhaus-urile moderniste au fost construite, în mare parte, în armonie cu regimul de înălțime și linia străzii. În perioada comunistă, strada și-a păstrat caracterul comercial prin magazine și ateliere meșteșugărești, care funcționau la parterul imobilelor.

Tronsonul dintre Bd. Carol și Piața Obor a fost demolat după 1977, fiind cuprins în Planul de Sistematizare a Bucurestiului , frontul tradițional fiind înlocuit de blocuri care taie brusc legătura cu tesutul vechi. După 1989, Calea Moșilor a continuat să fie modificată în detrimentul caracterului său, prin construcții ce nu respectă regimul de înălțime și nu se încadrează stilistic în peisaj. Gradul mare de părăsire și dezafectare a cladirilor, precum și lipsa de îngrijire a dus la o

degradare accelerată.

Concluzii și premise pentru proiectul de diplomă

Locuirea ramane unul dintre subiectele centrale ale arhitecturii, situandu-se la limita dintre privat – a fiecaruia, cat și o chestiune publica – a tuturor. Deși unul dintre cele mai comune programe întâlnite în practica de arhitectura, calitatea multor intervenții actuale este contestabilă, simțindu-se lipsa constanta a unei sensibilități către existent și normele impuse.

2.6.1. Caracteristicile amplasamentului

Amplasamentul studiat se află în București, pe Calea Moșilor vechi, între numerele 76- 82, încadrată în Zona Protejată CP1a, parte a Zonei Centrale Sector 3.

Zona studiată face parte din centrul istoric, beneficiind astfel de poziție privilegiată , cu acces relativ facil către orice destinație. “Sectorul 3 se întinde din centrul Capitalei, din zona Pieței Universității, până la marginea estică a Bucureștiului și are o suprafață de 34 km², fiind cel mai populat dintre cele șase sectoare, cu o populație stabilă de 385.439 locuitori (conform Recensământului din 2011)- Conform “ Strategiei de dezvoltare durabilă a Sectorului 3- 2014-2020”. Deși este cel mai aglomerat sector, în zonă studiată se conturează lipsa unei densități mari a locuitorilor (<15.000) , ce reprezintă un factor favorabil, evitand aglomerarea cartierelor deja suprapopulate.

2.6.2. Tesutul construit si necesitatile zonei

În aceasta zona se regăsesc în prezent mai multe terenuri neconstruite. Noile inserții ce vor fi propuse trebuie raportate la acest țesut vechi și trebuie să țină cont de reglementările zonei, precum și de istoria bogată a Căii Moșilor și a specificului său. Degradarea clădirilor este evidentă iar lipsa de intervenție de orice fel se resimte și într-un sentiment de nesiguranță, a lipsei igienei corespunzătoare și a unei calități a vieții în declin. Fragmentarea sitului ales poate sa reprezinte un avantaj deoarece permite închegarea și revitalizarea unei zone mai vaste care funcționează pe bucăți, completarea desfasuratei stradale pe o porțiune mai lungă, crearea unui nou punct de interes benefic. O astfel de intervenție ar putea da startul unei restructurări a zonei, declanșând un mecanism complex de cicatrizare a unui spațiu care și-a pierdut identitatea.

Se poate observa densificarea construitului, precum si evolutia parcelelor si a cladirilor aflate pe acestea. Prezența celor 2 hanuri- Hanul Evreilor si Hanul Polonez apar inca din 1911 si se pastreaza si astăzi. Imobilul de locuințe la care se va lipi propunerea apare între anii 1984 si 1999. Frontul de vis-a-vis avea caracter continuu, aliniat strazii, cu biserica Razvan in planul 2, aliniament ce a fost descompletat intre 1943 si 1984. De asemenea, între 1911 și 1984 Calea Moșilor se lărgeste iar cladirile de pe frontul stâng al străzii sunt inlocuite in mare parte de alte imobile.

Se poate observa recurenta curtilor interioare deservite de ganguri, pe cand in zona studiata

acestea lipsesc cu desavarsire, fapt datorat demolarii unor constructii si a unei lipse de interventie de conservare a specificului strazii. De asemenea, degradarea constanta atata a constructiilor cat si pierderea traditiilor au facut ca unele ganguri sa devina spatii insalubre, care nu sunt folosite in scopul initial.

Se poate observa discontinuitatea fronturilor pe zona studiata, ce produce un efect vizual negativ, accentuala de situarea siturilor la intersectia strazilor Calea Mosilor, Lipscani si Cavafii Vechi

De asemenea, prezenta cladirilor monument este teoretic un punct forte, dar starea de degradare accelerata a acestora impune o interventie intr-un viitor apropiat, interventie ce va pastra caracteristicile fronturilor , aliniamentul fata de strada si limite si o tratare integrata a intregului ansamblu.

Zona are un potential foarte mare de dezvoltare si de integrare pe traseul turistic al Bucurestiului, reintregindu-se astfel nucleul central.

Acest potential poate fi atins doar prin stimularea unor interventii potrivite contextului, prin educarea populatiei si transformarea zonei intr-una salubra.

2.6….. Propunerea pentru proiectul de diploma

Pe situl aflat pe Calea Mosilor între numerele 76 si 82, in imediata apropiere a Pieței Sfantul Gheorghe, se va propune studiul in vederea realizarii unor propuneri de locuinte cu parter comercial. Se vor avea in vedere completarea frontului atat a parcelelor studiate, cat si a unei propuneri volumetrice si functionale pe zonele alaturate.

La nivelul parterului se vor prevedea spatii comerciale si functiuni integrate : birouri, ateliere, servicii, mestesugaresti etc. , pentru a se pastra unitar caracterul specific arterei studiate.

Volumetria va respecta inaltimile cladirilor adiacente precum si retragerile acestora sau alipirea la calcan. Se va avea in vedere tratarea unitară a fronturilor, cu materiale similare cu cele existente in sit sau usor integrabile.

BBIBLIOGRAFIE GENERALA

BIBLIOGRAFIE BUCURESTI

HARHOIU Dana, București, un oraș între orient și occident, Editura Simetria & Arcub, 1997

GHENCIULESCU, Ștefan, Orașul transparent: limite și locuire în București, Zeppelin, București

MACHEDON Luminița, SCHOFFHAM, Ernie, Romanian Modernism: The Architecture of Bucharest 1920-1940, MIT Press, 1999

MIHAILESCU Vintila- Etnografii urbane……………………

MIHAILESCU Vintila, NICOLAU Veronica, GHEORGHIU Mircea, OLARU Costel- Blocul între loc și locuire ……………..

MUCENIC, CEZARA, Un veac de arhitectură civilă (secolul XIX), Bucuresti………….

PAMFIL Francoise, IANCU Ioana, ZIPISI Manuela- Locuințe colective în România, IGLOO,

PANOIU Andrei- Evolutia orașului București, Editura Fundației Arhitext design, Bucuresti, 2011

POPESCU Cristian- Demolările anilor 80- stergeri,urme, reveniri- arhipelag, Editura Compania, București, 2009

ZAHARIADE, Ana Maria, De la înfundătură la intrare. Locuri ale Bucureștiului cotidian, Ed. Universitară Ion Mincu, București, 2017

ZAHARIADE Ana Maria, Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989, Ed. Simetria, București, 2011

ZAHARIADE, Ana Maria, Arhitectura perioadei moderne pe teritoriul României: Evoluție formală”, în Teme ale arhitecturii românești în secolul al XX-lea, Institutul Cultural Român, București, 2002

WEBOGRAFIE

http://sdtr.ro/upload/STUDII/18.%20Raport_Calitatea%20locuirii.pdf

https://issuu.com/urbanstrategiesinc/docs/citizens_guide_to_density_-_cmhc

https://aplust.net/pdf_libros/YeG7tIND_TiH_Movil_p.pdf

https://issuu.com/igloomedia/docs/locuinte_colective

https://issuu.com/igloomedia/docs/locuinte_colective

https://sita.uauim.ro/f/sita/art/05_Ghenciulescu.pdf

https://sita.uauim.ro/f/sita/art/04_Derer.pdf

https://www.boverket.se/globalassets/publikationer/dokument/2017/urban-density-done-right.pdf

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4540171/

http://pecaleamosilor.ro/2019/04/23/calea-mosilor-sau-podul-targului-de-afara-cum-era-cunoscuta-pe-la-1800-este-una-dintre-arterele-principale-ale-capitalei-legand-cei-aproape-3-km-din-centru-pana-la-actuala-piata-obor/

SURSELE IMAGINILOR

ANEXE (EVENTUAL)