Abrevieri utilizate pe parcursul lucrării [302585]

CUPRINS

Introducere

Prezentul caiet de lucrări practice s-a elaborat cu scopul de a fi un îndreptar destinat studenților în medicină veterinară pentru aprofundarea noțiunilor anatomice.

[anonimizat] a fi un ghid destinat medicului veterinar pentru facilitarea investigării clinice a animalului, dacă acesta este apt pentru abatorizare. [anonimizat], [anonimizat].

Prezența unui număr mare de secțiuni topografice inserate în lucrare s-a făcut cu intenția de a facilita identificarea elementelor de reper pentru realizarea unor manopere. Ele vin să orienteze medicul veterinar cu privire la morfotopografia formațiunilor anatomice de la suprafață spre profunzime. [anonimizat] o imagine integrativă cu privire la dispunerea morfotopografică a formațiunilor anatomice pe specii și regiuni corporale.

Abrevieri utilizate pe parcursul lucrării

A. sau a. = arteră

Aa. sau aa. = artere

A.V.N. = arteră, venă, nerv ([anonimizat])

Lc. = limfocentru

Ln. = limfonod

Lnn. = limfonoduri

M. sau m./Mm. sau mm. = mușchi

N. sau n. = nerv

Nn. sau nn. = nervi

R. sau r. = regiune

Rr. sau rr. = regiuni

V. sau v. = venă

Aspecte generale privind topografia regiunilor corporale la animalele destinate abatorizării

Regiunile capului

Regiunile capului se împart în două grupe: unele care corespund craniului și celelalte care formează fața. splahnocraniul are o [anonimizat]. Punctul cel mai înalt aparține occipitalului; la taurine acest punct este situat în teritoriul frontalului.

Regiunile craniului

Acestea sunt cuprinse între o linie transversală ce unește comisurile mediale ale pleoapelor și o alta tangentă caudal la baza urechilor. Ultima linie reprezintă și limita dorsală între gât și cap. [anonimizat], parotidiană.

R. [anonimizat]. La ecvine este proeminentă și la acest nivel se inseră un smoc de peri ce acoperă parțial fața dorsală a craniului (moțul). [anonimizat], occipitalul rămânând în profunzimea regiunii cefei. [anonimizat].

R. [anonimizat], [anonimizat] o parte și de alta a planului median și anterior. [anonimizat] (parietalul este deplasat pe fața nucală a craniului), nu este vizibilă.

R. temporală se delimitează de regiunea parietală printr-o [anonimizat] a bazei urechii. Linita inferioară se trasează printr-o linie convexă dorsal de la comisura laterală palpebrală până în porțiunea laterală a bazei urechii. Această regiune corespunde pe capul osos cu fosa temporală. La ecvine în jumătatea ei anterioară se află o depresiune (solniță). La rumegătoarele mari este foarte îngustă.

R. [anonimizat], ce variază ca aspect în funcție de specie. Porțiunea caudală a [anonimizat].

R. [anonimizat]-o linie transversală ce unește comisurile mediale palpebrale, lateral se învecinează cu regiunea temporală și orbitală, iar posterior cu regiunea parietală. La ecvine este largă și aplatizată, la suine este mai alungită și concavă. La taurine este foarte largă, înălțimea maximă a regiunii fiind la nivelul frontalului. Regiunea cornuală este considerat cornul.

Regiunile feței

R. nazală ca și bază anatomică sunt oasele nazale. Această regiune corespunde nasului, continuând anterior regiunea frontală, se învecinează rostal cu regiunea buzei superioare. Regiunea nasului se delimitează printr-o linie ce unește narinele cu comisurile mediale ale pleoapelor. Regiunea dorsală a nasului este o zonă îngustă mediană, flancată de câte o suprafață oblică, reprezintă regiunea laterală a nasului. Narinele reprezintă regiunea nării. Această regiune încadrează vârful nasului, mai vizibil la ecvine. Regiunile botului sunt reprezentate de regiunea gurii, narinelor și mentonieră. La ovine, ecvine, leporide, vârful nasului prezintă peri, la rumegătoarele mari, zona epidermică se unește cu buza superioară (zona epidermică a botului). La suine delimitează zona râtului cu aspect circular, pe care apar cele două narine.

R. gurii este delimitată de buza superioară și inferioară, unită la nivelul regiunii comisurii labiale. Baza anatomică a regiunii buzelor este mușchiul orbicular al buzelor. La suine fanta bucală este alungită.

R. bărbiei (mentonieră) prezintă ca bază anatomică extremitățile rostrale sudate (ecvine, suine) sau articulate între ele ale mandibulelor, la restul mamiferelor. La ecvine există un nucleu grăsos (moțul bărbiei). La caprine se detașează un smoc de peri lungi și aspri (barbișon).

R. orbitală este delimitată de pleoapa superioară și inferioară reunită la nivelul comisurilor palpebrale (regiunea pleoapei superioare, regiunea pleoapei inferioare).

R. zigomatică corespunde arcadei zigomatice, este plasată posterior față de regiunea orbitală ajungând până la baza urechii. Apare alungită învecinându-se dorsal cu regiunea temporală. La ecvine se poate delimita anterior urechii, regiunea articulației temporo-mandibulare.

R. infraorbitală este delimitată de un plan transversal, de la marginea anterioară a mușchiului maseter spre regiunea nazală. În această regiune la ovine apare sinusul infraorbital.

R. maseterină are ca bază anatomică mușchiul maseter. Marginea posterioară a regiunii apare convexă.

R. bucală este delimitată dorsal și ventral de două linii paralele cu distanță între ele în funcție de specie. Prezintă ca bază anatomică porțiunea bucală a mușchiului buccinator și formează cu regiunea maseterină obrazul.

R. maxilară se află dorsal de regiunea bucală, ajungând până în regiunea laterală a nasului, în continuitate cu regiunea infraorbitală.

R. mandibulară are ca bază anatomică corpul mandibulei și limitează inferior regiunea bucală.

R. intermandibulară este cuprinsă între corpurile mandibulei și are aspectul unei depresiuni.

R. subhioidiană are ca bază anatomică bazihioid și este dispusă în continuarea posterioară a regiunii intermandibulare.

Regiunile gâtului

Gâtul la mamiferele domestice este aplatizat în sens transversal. Gradul cel mai mare de aplatizare se întâlnește la ecvidee, pentru ca la suine gâtul să fie aproape cilindric. În imediata vecinătate a capului se deosebesc următoarele regiuni:

R. cefei, a cărei bază anatomică o formează inserția porțiunii funiculare a ligamentului cervical pe occipital (ecvine și rumegătoare) și/sau articulația occipito-atloidiană (toate mamiferele domestice). Ea este impară și se prezintă ca o fâșie îngustă de câțiva centimetri, caudal față de regiunea occipitală. Lateral, în dreptul limitei inferioare a bazei urechii, regiunea cefei se continuă cu regiunea parotidiană.

R. parotidiană, situată pe laturile gâtului și având p lățime variabilă cu specia, urmează conturul regiunii maseterice cu care se învecinează cranial. Baza anatomică o formează glanda omonimă. În general, această regiune este denivelată față de regiunea maseterică, astfel că înapoia ramurii mandibulei se formează o fosă retromandibulară.

R. laringiană, impară, este situată în partea ventrală, înapoia regiunii subhioidiene. Baza anatomică este formată de laringe. Această regiune constituie gâtlejul și are o întindere variabilă la speciile domestice; la porc este alungită, ajungând mult caudal pe fața ventrală a gâtului, la rumegătoare laringele este limitat numai în apropierea joncțiunii cu capul, pentru ca la ecvidee, laringele să fie cuprins între ramurile mandibulelor. La capră, părțile laterale ale regiunii laringiene prezintă câte un ciucure cutanat.

În continuarea acestor regiuni, gâtul mai prezintă:

Marginea dorsală a gâtului, situată în continuarea regiunii cefei, se întinde până la regiunea grebănului, care aparține de trunchi. La ecvidee și rumegătoare are ca bază anatomică coarda ligamentului cervical. Această regiune este mult îngroșată la suine, iar la restul mamiferelor domestice este îngustă. La cal, în special, această margine este foarte mult subțiată și pe toată lungimea ei se prinde coama.

Fig. 1: Regiunile cervicale (după Predoi 2012)

1 – r. retrocefalică (cefei); 2 – r. cervicală dorsală; 3 – r. mijlocie; 4 – r. cervicală ventrală; 5 – locul de elecție pentru formațiunile vasculo-nervoase din jgheabul jugular; 6 – r. parotidiană.

R. brahiocefalică corespunde șirului de procese transverse ale vertebrelor cervicale, începând de la atlas până în dreptul articulației scapulo-humerale, fiind din această cauză mai proeminentă. Ea este limitată ventral de către jgheabul jugular, depresiune alungită care adăpostește vena jugulară (Fig. 1). Acest jgheab este vizibil în special la mamiferele cu gâtul lung (cal, bou). Regiunea brahiocefalică este limitată dorsal printr-o linie convențională, paralelă cu jgheabul jugular și situată la câțiva centimetri de aceasta, lățimea ei variind cu specia.

R. laterală a gâtului este cuprinsă între regiunea precedentă și marginea dorsală a gâtului. Ea este îngustă cranial, pentru a se lăți treptat către joncțiunea gâtului cu trunchiul.

R. ventrală a gâtului este cuprinsă între cele două jgheaburi jugulare, situate de o parte și de alta a gâtului. Lateral, dedesubtul jgheabului jugular, se află regiunea sternocefalică, a cărei bază anatomică o constituie mușchiul cu același nume. Corespunzătoare marginii ventrale a gâtului se găsește regiunea traheală, sub forma unei șuvițe înguste și impare. Cranial aceasta ajunge până la regiunea laringiană, cuprinzând în zona limitrofă o redusă regiune tiroidiană, corespunzătoare glandei tiroide; caudal regiunea traheală ține până la regiunea presternală. La taurine, marginea ventrală a gâtului se caracterizează prin prezența unei cute alungite a pielii, foarte dezvoltată și ondulată, numită salbă.

R. prescapulară se găsește la baza gâtului, în locul unde se face trecerea spre trunchi. Ea este reprezentată printr-o zonă îngustă, situată înaintea scapulei.

Regiunile trunchiului

Trunchiul cuprinde două cavități, separate prin mușchiul diafragm, care adăpostesc toate viscerele: cea situată cranial constituie cavitatea toracică, iar cealaltă, dispusă caudal față de diafragm, este cavitatea abdominală; aceasta din urmă prezintă un compartiment caudal, cu care comunică larg: cavitatea pelvină. Cavitățile enunțate corespund subdiviziunilor mari ale trunchiului: toracele, abdomenul și bazinul. Toracele și abdomenul au o regiune comună situată dorsal, care constituie spinarea sau spatele, iar bazinul se continuă cu coada. Regiunile trunchiului vor fi studiate la fiecare din aceste subdiviziuni.

Regiunile toracelui

Toracele are ca bază anatomică cușca toracică. Acesteia i se adaugă în jumătatea cranială centura scapulară care, cu toate că aparține membrelor toracice, este intim solidarizată cu pereții laterali ai cuștii formând un tot unitar. Ca întregul trunchi, toracele este aplatizat în sens transversal, cel mai mare grad de aplatizare întâlnindu-se la ecvine (Fig. 2). Exceptând spatele, ale cărui regiuni vor fi descrise separat, la nivelul toracelui se deosebesc următoarele regiuni:

R. presternală se află cuprinsă între regiunile umerilor și are ca bază anatomică manubriul sternal și mușchii pectorali descendenți. Acești mușchi se evidențiază sub forma a două proeminențe simetrie, convexe și alungite, care converg dorsal către manubriul sternal și sunt separate printr-un șanț median, numit șanțul interpectoral. Lateral, regiunea este despărțită în fiecare parte de regiunile umărului și antebrațului prin câte o depresiune alungită, care formează șanțul delto-pectoral. La taurine, salba ajunge până în regiunea presternală, mascând șanțul interpectoral.

R. sternală se află în fața ventrală a toracelui, mărginindu-se cranial cu regiunea precedentă. Baza anatomică o formează corpul sternului, cu musculatura pectorală corespunzătoare. La mamiferele domestice, datorită aplatizării transversale a toracelui și poziției verticale a membrelor, solidarizate în partea lor proximală cu trunchiul, această regiune este foarte îngustă. La scroafă, cățea, pisică și iepuroaică, în părțile laterale ale regiunii se află mamelele toarcice, care determină în fiecare parte o regiune mamară toracică.

Regiunile presternală și sternală, considerate împreună, alcătuiesc pieptul.

Fig. 2: Regiunile trunchiului (după Predoi, 2012)

1 – r. grebănului; 2 – r. dorsocostală; 3 – r. dorsolombară; 4 – r. gluteenă; 5 – r. costală; 6 – r. hipocondrului; 7 – r. flancului.

R. scapulară are ca bază anatomică spata, continuată dorsal la ungulate și leporide cu cartilajul suprascapular. Cranial vine în contact cu regiunea prescapulară, care formează baza gâtului, dorsal cu regiunea grebănului, caudal cu regiunea tricipitală, iar ventral cu regiunile umărului și brațului, ultimele trei regiuni aparținând membrului toracic. Regiunea scapulară prezintă reper osos important, dispus oblic ventro-cranial, reprezentat prin spina scapulară împreună cu tuberozitatea ei. Aceasta împarte regiunea într-o regiune supraspinoasă, situată cranial, o regiune infraspinoasă, dispusă caudal, și o regiune acromială, situată spre extremitatea ventrală a spinei, corespunzătoare acromionului. Cartilajul suprascapular determină regiunea cu același nume.

R. costală ocupă cea mai mare parte a feței laterale a toracelui și are ca bază anatomică coastele osoase, exceptând primele 4-6 perechi, care sunt acoperite de scapulă și musculatura brațului. Limita dorsală este formată de linia spinării (linie convențională ce unește tuberozitatea spinei scapulare cu șoldul) , care o desparte de spate sau spinare. Caudal se învecinează cu regiunea flancului, ventro-caudal cu regiune hipocondrică, iar cranial cu regiunea tricipitală. Limita față de ultima regiune este marcată prin linia anconee. Convexitatea regiunii costale crește către abdomen. În partea stângă, aria de proiecție a cordului determină o regiune cardiacă situată la locul de întâlnire a regiunilor sternală, brahială și costală, a cărei întindere variază cu specia.

Regiunile spinării și ale spatelui

R. interscapulară, cunoscută la ungulatele de talie mare sub denumirea de grebăn, se prezintă ca o fâșie cu lățimea variabilă în funcție de specie, cuprinsă între cele două regiuni scapulare. Ea se continuă cranial cu marginea dorsală a gâtului, iar caudal cu regiunea dorso-costală. La mamiferele domestice de talie mare, această regiune este foarte proeminentă, datorită lungimii proceselor spinoase ale vertebrelor toracale II-X la cal și II-VII la bou, procese care constituie baza anatomică a regiunii.

R. dorso-costală se întinde între regiunea interscapulară și regiunea lombară, fiind delimitată lateral de linia spinării. Ea este formată din două planuri laterale, ușor înclinate, unite de-a lungul unei creste mediane puțin evidente. Baza anatomică este reprezentată prin vertebrele toracale, care nu participă la formarea regiunii interscapulare, împreună cu extremitățile dorsale ale coastelor de același rang și musculatura situată în șanțul vertebro-costal.

R. șalelor sau lombară continuă regiunea dorso-costală în sens caudal, ajungând până la regiunile bazinului. Lateral, linia spinării o separă în fiecare parte de regiunea flancului. Baza anatomică a acestei regiuni este formată de către vertebrele lombare și musculatura cunoscută sub numele de masa comună.

Regiunile abdomenului

Abdomenul este foarte întins și mai dificil de delimitat exterior. El poate fi împărțit în trei regiuni mari:

R. cranială a abdomenului este situată la limita cu toracele, Ea este alcătuită din regiunea xifoidiană, impară, situată median, și din cele două regiuni hipocondrice, dispuse lateral:

R. hipocondrică corespunde cu cartilajele coastelor asternale și cu articulațiile condro-costale ale acestora. Forma regiunii este prelungă și arcuită. Ambele regiuni hipocondrice converg medial spre regiunea xifoidiană.

R. xifoidiană se află la extremitatea caudală a regiunii sternale, având ca bază anatomică cartilajul xifoid. Ea este marcată adesea printr-o depresiune numită fosa epigastrică.

R. mijlocie a abdomenului este formată din regiunea omblicală, impară, situată median, și din cele două regiuni laterale ale abdomenului. Acestea din urmă corespund în fiecare parte cu flancul:

R. flancului este cuprinsă între regiunea hipocondrică situată cranial, regiunea lombară în partea dorsală și regiunea coapsei cu șoldul, dispuse caudal. Ea este foarte îngustă la ecvine și largă la rumegătoare. Flancul poate fi subîmpărțit în trei porțiuni distincte, în special la ungulatele de talie mare:coarda flancului, golul flancului și panta flancului.

R. ombilicală se află cuprinsă între cele două regiuni ale flancului, în jurul cicatricei ombilicale. Baza anatomică este reprezentată prin câte o porțiune a mm. recti abdominis împreună cu aponevrozele întrețesute ale celorlalți mușchi abdominali inferiori.

La scroafă, cățea, pisică și iepuroaică, în această regiune se găsesc mamelele abdominale, dispuse pe două rânduri paramediane și despărțite printr-o depresiune alungită situată median, șanțul intermamar. Fiecare mamelă prezintă în partea cea mai proeminentă câte un mamelon. Această particularitate determină la femelele citate o regiune a mamelelor abdominale.

Regiunea caudală a abdomenului este în general ascunsă, la mamiferele domestice, între coapse. Ea este formată din cele două regiuni inghinale, care flanchează regiunea pubiană.

R. inghinală se găsește la limita abdomenului cu fața medială a coapsei și are ca bază anatomică inelul inghinal superficial.

R. pubiană, situată median, corespunde tendonului prepubian și locului de inserție al acestuia pe pubis.

La mascul aici se găsește prepuțul, formațiune cutanată care adăpostește extremitatea liberă a penisului. În acest caz se poate vorbi de o regiune prepuțială, care avansează la ungulate până în apropierea cicatricei omblilicale.

La femelă, în această regiune se găsesc mamelele inghinale, care ocupă și partea caudală a regiunilor inghinale. Femelele ecvideelor și ale rumegătorelor prezintă numai mamele inghinale, unite într-o masă voluminoasă, care constituie ugerul.

Regiunile bazinului

Bazinul situat în continuarea abdomenului și a spinării, prezintă următoarele regiuni :

R. sacrală are ca bază anatomică osul sacru. Afectând o formă de trapez alungit, baza mare o separă de regiunea lombară, iar baza mică o desparte de rădăcina cozii. Limitele laterale sunt convenționale.

R. gluteană corespunde musculaturii fesiere, care acoperă cea mai mare parte a coxalului. Regiunea nu are o limită precisă cu regiunea sacrală, la ungulatele de talie mare ambele fiind considerate împreună sub denumirea de crupă. Regiunea gluteană este omologă cu fesa de la om, însă la mamiferele domestice mușchii fesieri nu îi conferă același aspect bombat, din care cauză ea este mai greu de delimitat.

R. șoldului circumscrie la exterior unghiul șoldului, proeminență osoasă ce aparține de ilium. șoldul proemină caudal față de golul flancului și limitează cranial fesa.

R. punctului fesei are ca bază anatomică tuberozitatea ischiatică. Această regiune delimitează caudal regiunea gluteenă și reprezintă zona cea mai proeminentă din această parte a trunchiului.

R. coccigiană se află în prelungirea regiunii sacrale ea este formată de către coadă, a cărei lungiume, conformație și aspect variază cu specia. Baza anatomică o formează regiunea terminală a rahisului. Coada are o porțiune fixă sau rădăcina cozii, prin care se atașează la regiunea sacrală, și o porțiune mobilă, care determină regiunea bazei sau a rădăcinii cozii. Porțiunea liberă este prevăzută cu peri și are aspect variabil în funcție de specie, rasă sau individ.

Regiunea anală se află situată între punctele fesei, ventral față de rădăcina cozii, prezentându-se ca o regiune îngustă și alungită în sens vertical. Imediat ventral față de anus se află perineul.

R. perineală este cuprinsă între cele două coapse și ține de la anus până la regiunea urogenitală.

Perineul este diferit la cele două sexe. La femelă este redus și separă anusul de comisura dorsală a vulvei, iar la mascul este mult mai lung, având ca bază anatomică o parte din porțiunea fixă a penisului, și ajunge până la scrot.

R. urogenitală este diferită la femelă față de mascul. La femelă această regiune este reprezentată de vulvă.

La mascul din această regiune fac parte scrotul și porțiunea fixă a penisului, care se angajează printre cele două testicule. Testiculele împreună cu învelitorile lor formează baza anatomică a regiunii scrotale. Aceasta apare ca o masă voluminoasă, rotunjită și bilobată, fiind în general asimetrică. Volumul, orientarea și poziția testiculelor variază la speciile de animale domestice: la suine ele sunt plasate imediat dedesubtul anusului, regiunea perineală fiind în consecință redusă; la ecvine și rumegătoare, testiculele au o poziție subingvinală, scrotumul fiind foarte mult alungit la ultimul grup de animale.

R. supramamară este specifică femelelor, fiind cuprinsă între cele două coapse și ține de la comisura ventrală a vulvei pînă la mamelele ingvinale sau uger. Înaite această regiune era asimilată regiunii perineale, fapt care crea confuzii în anatomia comparată.

Regiunile membrului toracic

La mamiferele domestice, membrele toracice sunt înglobate trunghiului, prin centura scapulară, care le atașează pereților laterali ai toracelui. Aceasta face ca examinarea liberă propriu zisă a membrului să înceapă cu antebrațul. Numai la leporide regiunea cotului este independentă față de trunchi, făcând și ea parte din extremitatea liberă.

Exceptând regiunea scapulară, descrisă odată cu trunchiul, la membrul toracic se deosebesc următaorele regiuni (Fig. 3):

R. umărului are ca bază anatomică articulația scapulo-humerală. Regiunea are un aspect bombat și se continuă caudal cu regiunea brațului. Ea delimitează lateral regiunea presternală.

R. axilară este ștearsă la mamiferele domestice comparativ cu omul, la care această regiune formează o fosă profundă. Această dispoziție de la speciile domestice se datorește înglobării brațului în peretele lateral al toracelui. Regiunea axilară reprezintă o zonă îngustă care desparte regiunea sternală de regiunea antebrațului.

R. brațului apare puțin distinctă la mamiferele domestice datorită aplatizării în sens transversal și alipirii sale la torace. Baza anatomică o constituie osul humerus. Datorită dezvoltării mari a masei extensoare a antebrațului, în special la ungulatele mari, musculatura reprezentată prin mușchiul triceps brahial, în partea caudală a regiunilor scapulară și brahială se poate delimita regiunea tricipitală. Limita caudală a acesteia este marcată prin linia anconee, dispusă vertical și rezultată din diferența de nivel dintre regiunile tricipitală și costală, prima fiind mai reliefată.

R. cotului reprezintă zona de trecere dintre braț și antebraț. Ea are ca bază anatomică articulația humero-radio-ulnară. La ungulatele de talie mare, în această regiune se observă o depresiune alungită în sens transversal față de axul longitudinal al membrului, care formează șanțul brahio-antebrahial. Caudal, o proeminență evidentă, situată la limita cu regiunea costală și corespunzătoare vârfului olecranului, constituie punctul cotului sau regiunea olecranului.

R. antebrațului are ca bază anatomică oasele radius și ulna. Ea este alungită și complet detașată de trunchi, fiind totodată aplatizată în sens transversal. I se pot descrie patru fețe: dorsală, caudală, laterală și medială, considerate adesea ca regiuni de sine stătătoare. Fețele dorsală și caudală sunt rotunjite. La evine în treime distală a feței mediale se află o formațiune proeminentă, cornificată, rugoasă și lipsită de peri: castana.

R. carpului are ca bază anatomică articulația antebrahio-carpo-metacarpiană. Această regiune mai este cunoscută și sub denumirea proprie de genunchi, atribuită în special ungulatelor. și în această regiune se pot descrie patru fețe: dorsală, palmară, laterală și medială. La suine, pe fața medială a regiunii se află un grup de pori aparținând unor glande specifice: glandele carpiene.

R. metacarpului are ca bază anatomică oasele metacarpiene. Suprafața sa poate fi împărțită în patru fețe: dorsală, palmară, laterală și medială. La ungulatele de talie mare se disting două regiuni: una dorsală, cu baza anatomică formată numai de metacarpiene, regiunea fluierului, și cealaltă, dispusă palmar și determinată de prezența puternicelor tendoane ale mușchilor flexor, regiunea tendoanelor.

R. metacarpofalangiană și R. degetelor sunt lipsite de mase musculare și ca și regiunile metacarpului nu fac parte din alcătuirea carcasei.

Fig. 3: Regiunile membrului toracic (după Predoi 2012)

1 – r. laterale ale spetei; 2 – r. articulației scapulohumerale; 3 – r. brahială laterală; 4. r. cotului; 5 – r. antebrahială laterală; 6 – r. carpiene; 7 – r. metacarpiene; 8 – r. buletului; 9 – r. chișiței; 10 – r. coroanei; 11 – r. copitei; 12 – r. grebănului; 13 – plexul intercostobrahial; 14 – n. cutanat cranial al antebrațului; 15 – n. cutanat lateral al antebrațului; 16 – n. dorsal al mâinii.

Regiunile membrului pelvin

Dintre segmentele membrului pelvin, numai centura sa face parte integrantă din trunchi, prin participarea ei la alcătuirea bazinului (Fig. 4).

R. articulației coxo-femurale are ca bază anatomică articulația coxo-femurală. Aceasta este situată în profunzime, fiind marcată la exterior printr-o proeminență rotunjită, determinată de trochanterul mare al femurului și musculatura care îl acoperă.

R. copasei prezintă ca bază anatomică femurul și este primul segment liber al membrului pelvin. Fețele sale, în număr de patru, pot fi considerate ca regiuni de sine stătătoare. Astfel, regiunea cranială a coapsei este alipită regiunii flancului pe aproape toată lungimea ei. Regiunea medială a coapsei, se învecinează cu abdomenul prin intermediul regiunii ingvinale. Regiunea caudală a coapsei începe proximal de la regiunea punctului fesei, pentru a se termina distal la regiunea poplitee. Pentru această regiune se folosește uneori și denumirea improprie de fesă. Regiunea laterală a coapsei este ușor convexă și despărțită de regiunea precedentă printr-o depresiune alungită, verticală și puțin arcuită, numită la ecvine “ linia de mizerie”.

R. genunchiului are ca bază anatomică articulația femuro-tibio-rotuliană. Este cunoscută la ungulatele de talie mare sub denumirea de graset. La mamiferele domestice această regiune este situată în imediata apropiere a peretelui abdominal și cu toată dificultatea unei delimitări riguroase, ea poate fi împărțită în patru regiuni: cranială, caudală, laterală și medială. Cranial se distinge proeminența rotulei, care determină o regiune rotuliană. De la aceasta, o cută a pielii face legătura cu peretele abdominal, formând o regiune de sine stătătoare: regiunea pliului grasetului. Caudal, o depresiune a conturului membrului pelvin marchează regiunea poplitee.

R. gambei este oblică în sens ventro-caudal și are ca bază anatomică oasele tibia și fibula. și această regiune prezintă patru fețe: cranială, caudală, laterală și medială, care pot fi considerate regiuni de sine stătătoare. Cranial, musculatura bombează această regiune, în special în partea proximală. Caudal, musculatura voluminoasă a gambei este acoperită în partea proximală de către musculatura caudo-laterală a coapsei, care formează pliul fesei. Din această cauză tendoanele unei părți a musculaturii proprii a acestei regiuni apar numai în treimile mijlocie și distală a gambei, formând împreună cu întăriturile provenite din musculatura coapsei, coarda jaretului. Această formațiune fibroasă, evidentă în partea caudală a gambei, determină regiunea corzii jaretului. Lateral, o musculatură mai puțin dezvoltată acoperă fibula, a cărei extremitate distală proemină și formează glezna sau maleola laterală. Medial se poate palpa tibia pe toată lungimea ei, pentru ca extremitatea distală să fie proeminentă sub forma gleznei sau maleolei mediale.

Regiunea tarsului corespunde articulațiilor tibio-tarso-metarasiene și este cunoscută la mamiferele domestice sub denumirea de jaret. Ca și la membrul anterior, regiunile metatarsiene și ale degetelor sunt lipsite de mase musculare și nu intră în alcătuirea carcasei.

Fig. 4: Regiunile și descoperirile membrului pelvin (după Predoi 2012)

1 – r. laterală a coapsei; 2 – r. patelară; 3 – r. laterale ale gambei; 4 – r. laterală a jaretului; 5 – r. metatarsiană laterală; 6 – r. buletului; 7 – r. chișiței; 8 – r. coroanei; 9 – r. copitei; 10 – lnn. subiliace; 11 – n. cutanat femural caudal; 12 – n. cutanat sural plantar; 13 – a. tibială cranială; 14 – a.v.n. plantar lateral; 15 – n. digital posterior; 16 – n. cutanat sural dorsal

Ecvine

Capul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice

Gâtul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din zona gâtului

Toracele

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din zona toracelui

Abdomenul și bazinul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din abdomen

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din bazin

Membrul toracic

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Membrul pelvin

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Bovine

Capul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din zona capului

Gâtul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din zona gâtului

Toracele

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din zona toracelui

Abdomenul și bazinul

Secțiuni topografice

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din abdomen

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din bazin

Membrul toracic

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Membrul pelvin

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Rumegătoare mici

Capul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice

Gâtul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din zona gâtului

Toracele

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din zona toracelui

Abdomenul și bazinul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din abdomen

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din bazin

Membrul toracic

Zone cutanate senzitive

Membrul pelvin

Zone cutanate senzitive și blocaje

Suine

Capul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive și blocaje

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din zona capului

Gâtul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senzitive

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din zona gâtului

Trunchiul

Secțiuni topografice

Zone cutanate senziltive din zona toracelui

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din zona toracelui

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice din abdomen

Membrul toracic

Musculatura și proiecție

Zone cutanate senzitive

Membrul pelvin

Secțiuni topografice

Leporide

Cap și gât

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice

Trunchiul

Proiecția și abordarea formațiunilor anatomice

Membrul toracic

Musculatura și proiecție

Membrul pelvin

Musculatura și proiecție

Păsări

Cap și gât

Secțiuni topografice

Formațiuni anatomice

Trunchiul

Secțiuni topografice

Formațiuni anatomice din regiunea trunchiului

Membrul toracic

Musculatura superficială

Membrul pelvin

Musculatura

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Adameșteanu, I., Poll E., Sasu V.: Patologia și clinica medicală veterinară, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1971

Amsel, Sheri. "Bird Anatomy Labeling Page" Exploring Nature Educational Resource ©2005-2018. May 20, 2018 <http://www.exploringnature.org/db/view/Bird-Anatomy-Labeling-Page>

Arnold, P., Sutter P.F., Hagen A.: New aspects of therapy in hypovolemic and septic shock in small animals, The European J. Of Companion Animal Practice 3(1): 49-53, 1997

Barone, R. et col.: Atlas d’anatomie du lapin. Ed. Masson, Paris, 1973.

Barone, R.: Anatomie comparée des mammifères domestiques – Tome 5 Angiologie. Ed. Vigot, Paris, 1996.

Bolte, S., Igna C.: Clinica și terapeutica chirurgicală veterinară, Partea I – Propedeutică și traumatologie generală. Ed. Mirton, Timișoara, 1994

Budras, K.-D., Habel R.E.: Bovine Anatomy – An Illustrated Text, Schlütersche GmbH & Co. KG, Verlag, Hannover, 2003.

Cernea, P.: Tratat de oftalmologie clinică, Ed. Medicală, București, 2000

Codreanu, M.: Diagnosticul ecografic la animalele de companie, Ed. Coral Sanivet, București, 2003.

Constantin N. (coordonator): Tratat de medicină veterinară, vol. V. Ed. Tehnică, București, 2009.

Constantinescu, Gh. M.: Curs de anatomie comparativă, Vol. I-IV. I.A., Timișoara, 1971, 1974.

Constantinescu, Gh. M., Radu, C., Palicica, R.: Anatomia topografică a mamiferelor domestice, Ed. Facla, Timișoara, 1982.

Coțofan, V.: Anatomia topografică a animalelor domestice, Vol. I-II. I.A. Iași, 1975.

Coțofan, V., Palicica, R., Valentina Hrițcu, Enciu, V.: Anatomia animalelor domestice, Vol. I., Ed. Orizonturi universitare, Timișoara, 1999.

Coțofan, V., Predoi G.: Anatomia topografică a animalelor domestice, Ed. ALL, București, 2003

Cristea I. : Bolile aparatului locomotor a animalelor de fermă, Ed. Ceres, București, 1983.

Valerica Dănacu, S. Raita, V. Dănacu and C. Ioniță: Morphological studies on visceral lymph nodes of the abdominal cavity in the rabbit. Proceedings of the XXXth Congress of the European Association of Veterinary Anatomists Cluj-Napoca, Romania July 23–26, 2014 Anatomia, Histologia. Embryologia © 2014 Blackwell Verlag GmbH. Anat. Histol. Embryol. 43 (Suppl. 1) (2014) 17-101.

Enache, T., Ghergariu S., Moise D.: Terapaia nespecifică în medicina veterinară, Ed. Apimondia, București, 1993.

Gallina A.M.,: Bone and Joint Pathology. Equine Med. And Surgery. Ed. Mansmann 980-981, 1992.

Gauthier Julie, Rob Ludlow: Chicken Health For Dummies, Ed. Wiley, 2013

Gheție, V., Paștea, E., Riga, I.: Atlas de anatomie comparată, Vol. I, Ed. Agrosilvică, București, 1953.

Gheție, V., Paștea, E., Riga, I.: Anatomia topografică a calului, Ed. Agrosilvică, București, 1955.

Gheție, V., Paștea, E.: Ghid de lucrări practice în anatomia comparativă, Vol. I-III., Lito. I.A.N.B., 1952.

Gheție, V., Paștea, E.: Atlas de anatomie comparată, Vol. II., Ed. Agrosilvică, București, 1958.

Gheție, V. ș.a.: Anatomia animalelor domestice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1967.

Gheție, V., Hillebrand, A.: Anatomia animalelor domestice. Aparatul locomotor, Ed. Academiei Române, București, 1971.

Gill Frank B.: Ornythology, Ed. W. H. Freeman, 2007

Hill’s Atlas of Veterinary Clinical Anatomy. Veterinary Medicine Publishing Company, Inc.USA, 2004.

https://carnationcarfinance.co.uk/uploads/22/appealing-bird-wing-muscle-anatomy-howstuffworks-drawing-of-style-and-concept.jpg

Ionașcu Iuliana, Miclăuș I.: Noțiuni de oftalmologie veterinară. Ed. Elisavaros, București, 2007.

Judy, C.E:, Chaffin M.K., Cohen N.D.: Empyema of the guttural pouch (auditory tube diverticulum) in horses: 91 cases (1797-1997). J. Am. Vet. Med. Assoc., 215 (11):1666, 1999.

König, H.E., Liebich H.-G.: Veterinay Anatomy of Domestic Mammals, Textbook and Colour Atlas, Schattauer GmbH Verlag, Stuttgart, 2004

Kudo, K., S. Nishimura, and S. Tabata: Distribution of taste buds in layer-type chickens: scanning electron microscopic observations. Animal Science Journal 79: 680-685, 2008.

Lesbre, F. X.: Précis d’Anatomie comparée des animaux domestiques, Tom I-II., J. B. Bailliere et fils, Paris, 1923.

Moroșanu, N., Burtan I., Cristea Elisabeta: Ortopedia animalelor de fermă. Ed. Ceres, București, 1983.

Nicolescu,V., Oprișescu, P., Bălănescu, FI., Truică Zamfira: Contribuții asupra delimitării topogralice a zonelor senzitive cutanate la oaie, Lucr. șt. seria C – XII, I.A.N.B., București, 1970.

Paștea, E.: Contributions a 1’étude macro-topographique des vaisseaux et nerfs circumhypophysaires chez le boeuf, Anatom. Anz., 123/1968.

Paștea, E. ș.a.: Les vaisseaux et les nerfs dela zonehypothalamique chez le boeuf. Arch, d’anatomie, Paris, 1967.

Paștea, E. ș.a.: Anatomia comparată a animalelor domestice, Vol. I-II, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1985.

Pentea, M.: Splachnologie veterinară. Ed. Mirton, Timișoara 2000.

Popesko P.: Atlas of Topographical Anatomy of Domestic Animals, Vol. 1-3, 4th edition, Vydavatelstvo Priroda, s.r.o. Slovakia, 2012

Predoi, G. ș.a.: Anatomia animalelor domestice, vol. I., Lito. USAMV București, 1997.

Predoi, G. ș.a.: Anatomia comparată și topografică a animalelor domestice (Angiologie, neurologie, organe de simț), Lito. AMC – USAMV, București, 1999.

Predoi, G., Belu C.: Anatomia animalelor domestice, Anatomie clinică, Ed. ALL, București, 2001

Predoi, G.: Anatomia comparată și topografică a animalelor domestice (Anatomia topografică), Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1999.

Sisson, S., Grossman, J.D.: The Anatomy of the Domestic Animals, Ed. Saunders Comp., Philadelphia – London, 1954.

Ulici-Petruț, I., Ulici-Petruț Vanda: Semiologie generală, radiodiagnostic și laborator clinic veterinar, Ed, Risoprint, Cluj-Napoca, 2001.

Vlăgioiu C., Tudor N.: Semiologie veterinară și tehnici de examinare, Ed. Sitech, Craiova, 2003.

Zusi R. L.: Muscles of the Neck, Trunk and Tail in the Noisy scrub-bird, Atrichornis clamosus, and Superb Lyrebird, Menura novaehollandiae (Passeriformes: Atrichornithidae and Menuridae), Records of the Australian Museum, 37 (229-242), 1985.

*** Nomina Anatomica Veterinaria, Ed. 5, 2012