Patrimoniul cultural românesc deține o componentă multi-culturală deosebit de valoroasă. Pe lângă fondul cultural produs de populația românească… [302569]

6. Patrimoniul Săsesc

Patrimoniul cultural românesc deține o [anonimizat]. Pe lângă fondul cultural produs de populația românească există o [anonimizat]-ar putea vizita.

[anonimizat], această lucrare de licență are ca scop să prezinte bogata contribuție a [anonimizat]-[anonimizat].

Acestea, [anonimizat], [anonimizat]-le sub protecția legii. [anonimizat]. Altele, [anonimizat].

Transilvania, [anonimizat]-au pus amprenta pregnant de-a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]-lea, [anonimizat] a cultiva pământul și a [anonimizat], [anonimizat] 28 de sași care mai trăiesc acum la Viscri este foarte apropiat de limba vorbită în Luxemburg.

Astăzi, [anonimizat], [anonimizat] a satului, atrage turiști din toată lumea.

[anonimizat] 1990, [anonimizat]. Această situație este unică în Europa: un întreg grup social a părăsit meleagurile românești pe care a creat timp de secole o [anonimizat], în mai puțin de 20 de ani de la plecarea lui, s-au produs schimbări ireversibile ale patrimoniului lăsat în urmă.

Așezarea specifică a [anonimizat]. Casele sunt aliniate de-a [anonimizat]. [anonimizat]-o.

Frontoanele, [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], a [anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat], care au impus ordinea proprie și s-au opus folosirii materialelor inflamabile pentru a preveni propagarea incendiilor.

[anonimizat], [anonimizat], iar bisericile și cetățile din piatră și cărămidă. Influențele categorice (zidirea, porțile masive, străzile bine trasate) au venit dintre mediul urban, ceea ce este iarăși un aspect important. Casele care încă se păstrează impresionează prin structurile solide ale șarpantelor, demonstrând măiestria deosebită a dulgherilor sași. Șurele (din germanul ”schur”), și ele acoperite cu țiglă, deși sunt anexe, ating dimensiuni și deschideri impresionante, rămânând modele de inventivitate și cunoaștere a materialului.

Centrul comunității era constituit de cele câteva instituții importante (biserica, școala și primăria), dar la fel de bine a funcționat o instutuție internă, cea a ”vecinătății”, apărută în orașe și apoi preluată în mediul rural.

Prin aceasta, se definea apartenența la comunitate, fie că membrii ei foloseau apa de la aceeași fântână, locuiau pe aceeași stradă sau făceau de gardă împreună în timpul nopții. Ei își construiau împreună casele, își împărtășeau experiențele, aveau grijă de cei aflați în dificultate, se îmbrăcau similar și se diferențiau de alții. Este și secretul senzației de ordine, utilitate și grijă pentru comunitate pe care îl trăiești trecând pe o stradă săsească.

Case tradiționale săsești- Comuna Criț. Sursă: http://mapio.net/a/97986268/

Satele săsești din Județul Bașov reprezintă valori importante ale patrimoniului cultural național, alcătuind unul dintre cele mai remarcabile și bine conservate peisaje culturale istorice din România. Valoarea lor este recunoscută în lume prin înscrierea celor două ansambluri: Prejmer și Viscri, printre monumentele istorice și siturile naturale care fac parte din Patrimoniul Mondial.

6.1. Scurt istoric privind prezența sașilor pe teritoriul actual al județului Brașov

Sașii  sunt o populație de origine etnică germană, stabilită în sudul și în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea.

Colonizarea sașilor în Transilvania a fost inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esență, prin rațiuni de ordin economic și militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniștilor germani a fost apărarea graniței Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului următor.

Prima atestare documentară a districtului brașovean datează din anul 1331, iar din 1353 se menționează existența unei administrații săsești proprii, ce avea reședința la Brașov.

Regele Ludovic I a făcut în anul 1366 o reformă juridico-administrativă, care prevedea pentru orașul și Districtul Brașov o instanță de apel formată din cele „Șapte scaune” săsești cu sediul la Sibiu. Ca urmare, s-au restrâns atribuțiile comitelui brașovean de la întregul Comitat Brașov doar la zona districtului săsesc.

Districtul Brașov administra patru târguri: Codlea, Feldioara, Prejmer,Râșnov și sate libere săsești precum : Bod, Cristian, Ghimbav, Hălchiu, Hărman, Rotbav, Sânpetru, Vulcan.

Sașii au primit de la început privilegii semnificative, având astfel asigurate posibilitățile unei vieți economice înfloritoare încă de la începutul colonizării lor.

Pentru a fi stimulați să rămână pe loc și să dezvolte economic sudul Transilvaniei, sașii au primit privilegul de a stăpâni pământul regal, întărit prin „bula de aur a sașilor” din 1224. În baza acestor privilegii, coloniștii sași puteau folosi pământul fără restricții, fiind vorba atât de bogățiile solului cât și ale subsolului.

De asemenea, erau scutiți de taxe vamale pe întreg teritoriul regatului, puteau ține târguri fără să plătească vamă, aveau acces la exploatările de sare. Mai târziu, vor beneficia și de dreptul de aș crea monedă proprie, drept de depozit pentru comerțul cu Țara Românească, iar de la 1376 au primit dreptul de a organiza meșteșugurile în bresle.

Comunitățile săsești beneficiau și de privilegii administrative, judecătorești și religioase, în schimbul obligațiilor militare și fiscale față de coroana maghiară.

Satele săsești din județul Brașov stau și astăzi mărturie asupra existenței unei culturi agricole bogate și bine consolidate în Europa de Est. Așezarea specifică a caselor într-un sat săsesc demonstrează că ele jucau și rol de fortificație. Casele sunt aliniate de-a lungul străzii, având porți înalte dincolo de care nu se vede ograda. În spatele casei se găsesc grajdul și hambarul care închid curtea, protejând-o.

În secolul al 13-lea sașii s-au confruntat cu năvălirea tătarilor și aceste evenimente sângeroase i-au îndemnat să înființeze orașe-cetate cu o mare densitate de locuitori și să-și fortifice satele. Astfel și-au consolidat bisericile, în jurul cărora au construit ziduri și turnuri de apărare.

În vremuri de restriște oamenii se puteau adăposti în interiorul acestor adevărate cetăți țărănești unde aveau tot ce le trebuia pentru a supraviețui unui scurt asediu. Aveau sursă de apă și rezerve de mâncare de care se îngrijeau tot timpul anului.

Sașii au părăsit România în mai multe etape. Primii au plecat după primul război mondial când Transilvania a devenit parte a României.

Emigrația a atins însă cote cu adevărat înalte după al doilea război mondial, devenind o adevărată afacere a regimului Ceaușescu, care primea bani din partea Germaniei pentru a le permite sașilor să plece. Paradoxal, însă, plecarea în masă s-a petrecut după 1989 când ministrul de externe al Germaniei, Hans Dietrich Genscher, i-a invitat pe toți germanii de dincolo de graniță să se întoarcă „acasă” după reunificarea țării.

Se estimează că la ora actuală mai trăiesc în Transilvania circa 14.000 de sași, adică doar 10% din numărul lor inițial. Plecarea lor are consecințe dramatice asupra patrimoniului construit de ei. Multe case și, mai ales, biserici au fost abandonate. Ca urmare a început un proces accentuat de degradare a clădirilor: infiltrații de la apa de ploaie, geamuri sparte prin care intră animalele, clădiri vandalizate, etc.

Situația cea mai tragică se întâlnește în satele izolate unde în multe cazuri nu mai trăiește nici un saș.

Sursa datelor: http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/vol4/tabele/t1.pdf

Conform graficului prezentat mai sus evolția populației săsești pe actualul teritoriu al județului brașov a urmat cursul istoric general al etnicilor germani pe teritoriul întregii țări. Astfel, primele comunități săsești s-au stabilit în Țara Bârsei în secolul al XII-lea odată cu începera colonizării cu sași a Transilvaniei, colonizare inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei.

Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului următor. În această perioadă se apreciază că numai în zona Brașovului au venit aproximativ 300.000 de sași și secui. Datorită condițiilor favorabile din Țara Bârsei și a privilegiilor primite de-a lungul timpului, numărul acestora a crescut semnificativ.

Pentru prezenta lucrare însă, din motive de economie, prezintă importanță fluctuația numărului comunităților săsești în ultima sută de ani. Astfel, conform Forumului German din Brașov, în anul 1930, pe teritoriul județului locuiau 50.585 de sași. Acesta a fost și numărul maxim la care a ajuns populația pentru că ulterior, datorită celui de-al doi-lea Război Mondial și a deportărilor belice, urmate de perioada comunistă, numărul sașilor a scăzut constant, potrivit aceleaași surse: în anul 1956 in Județul Brașov locuiau 39. 546 de sași, în 1966-40.857 în 1977-38.623 În 1992-10.059 în 2002-4.418 în 2011-2.923.

Așa fiind, constatăm că evoluția demografică a sașilor este constant negativă după anul 1930, fiind foarte posibil ca în următorii 5-10 ani aceștea să dispară definitiv din compoziția etnică a Județului Brașov. Acest fapt are consecințe deosebite pe care le vom analiza în capitolul dedicat patrimoniului săsesc.

6.2. Obiective cultural-istorice săsești

Obiectivele cultural-istorice săsești din județul Brașov sunt reprezentate de biserici fortificate, cetăți și castele.

Biserica fortificată din Bunești

Biserica fortificată din Bunești a fost construita in secolul XIV si fortificata la inceputul secolul XVI și este fortificată print-un simplu zid de aparare circular, prevazut cu mai multe bastioane.

Nava bisericii are deasupra contrafortilor, arcade caracteristice pentru scopuri defensive, in timp ce corul dispune de orificii pentru turnat smoala situate pe doua nivele.

Aceasta este o bazilica in stilul de tranzitie de la romanic la gotic. Altarul este realizat din lemn, in stil clasicist sau neoclasic, dateaza din anul 1805 si este acoperit cu picturi murale in vopsea tempera, deasupra caruia este construita orga in stil rococo. In interiorul bisericii se pastreaza mobile din secolul XVII – galerii si balcoane.

Biserica arata destul de degradata la exterior, interiorul e bine conservat. Bancile sunt intacte, altarul si amvonul de asemenea. Ceea ce impresioneaza insa cu adevarat sunt galeriile pictate din lemn.Orga in schimb nu mai exista.

Altarul e si el simplu, avind in centru scena rastignirii. Pe pereti se mai pastreaza citeva fragmente de pictura murala si citeva inscriptii.

Satul se afla cam la 85 de kilometri de Brasov si cam la 35 de Sighisoara. Este traversat de drumul european E60.

http://bogdanbalaban.ro/?action=articole_full&id=237

Biserica fortificată din Cața

Biserica evanghelică fortificată din Cața, comuna Cața, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată și patru turnuri este monument istoric.

Biserica poartă hramul Sfântului Nicolae, ea fiind construită ca bazilică în stil romanic în secolul al XIII-lea. Ansamblul fortificat are prevăzute două incinte poligonale fortificate la o distanță de două secole. Cea interioară a fost datată în secolul al XV-lea și cealaltă în secolul al XVII-lea.

La sfârșitul secolului al XV-lea, biserica a fost reconstruită cu structuri fortificate de apărare. Turnul vestic s-a prăbușit în anul 1894, el nefiind reconstruit. Altarul a fost datat în 1894, mobila în secolul al XIX-lea, orga în 1803 și amvonul în 1864.

Astăzi mai există, în total, trei turnuri în interiorul zidului precum și un turn cu amprentă pentagonală aflat în exteriorul incintei.

Biserica fortificata din Cata (Katzendorf), Brasov

Biserica fortificată din Cristian

Biserica fortificată săsească care se află în centrul satului Cristian. Corpul bazilical inițial a fost ridicat în stil romanic având însă elemente sculpturale de factură goticădin care se mai păstrează: o rozasă integrală și trei chei de boltă decorate cu bustul lui Isus, un Agnus Dei și o floare de cireș.

Toate aceste elemente împing datarea bisericii vechi către prima jumătate a secolului al XIV-lea. În prima jumătate a secolului al XIX-lea biserica a fost reclădită în stil neoclasic (specific transilvănean) în urma dărâmării parțiale, dar și cu scopul lărgirii, în noua clădire fiind incorporat, pe lângă elementele decorative menționate mai sus, și portalul vestic în stil romanic cât și piatra de mormânt a preotesei Anna May (1631) salvate de la biserica inițială.

Fortificația ce împrejmuiește biserica a fost construită în prima jumătate a secolului al XV-lea sub forma unei incinte ovale cu opt turnuri și un bastion pe poartă (transformat în secolul al XIX-lea în casă parohială) dublată de un zid mai jos (zwinger)și de un șanț cu apă (astăzi acoperit). Pe latura estică a fortificației, în exterior, s-a construit cimitirul evanghelic (datat 1826).

În prezent tot ansamblul se află într-o bună stare de conservare.

http://bogdanbalaban.ro/?action=articole_full&id=155

Biserica fortificată din Felmer

Existența primei biserici din Felmer este menționată documentar din anul 1494, dar părți ale construcției de factură romanică datează din secolul al XIII-lea, construcția bisericii începând în 1250.

În sec. XV biserica este transformată în biserică fortificată (Kirchenkastell ), prin ridicarea unei incinte fortificate din ziduri de protecție, prevăzute cu două bastioane. Inițial, în bastioane se păstrau grânele satului.

Orga bisericii din Felmer a fost construită în anul 1780 de constructorul de orgi Johannes Prause, venit din Silezia și stabilit la Brașov. Este prima orgă construită de el în Transilvania. La momentul inaugurării orgii, organist era Joannes Figuli. În 1995, când parohia evanghelică din Felmer mai număra doar 16 enoriași, orga din Felmer a fost dusă la Făgăraș, unde trăiesc mulți enoriași plecați din Felmer.

Turla bisericii a fost terminată abia în anul 1795. Mai târziu, acolo s-a păstrat slănina locuitorilor satului.

În 1866 a fost renovată clopotnița. Ultima lucrare importantă de renovare a avut loc în 1909, când a fost ridicată și școala adiacentă incintei. Datorită molozului depozitat în jur, turnurile par, de atunci, mai mici. În jur s-a amenajat un șanț cu apă.  În clopotniță se află 3 clopote. Cel mare, datat 1614, cel mijlociu datat 1924, și cel mic, donat de asociația femeilor din Felmer, datat 1926.

http://www.medievale.ro/medievale.asp?cat=Felmer

Biserica fortificată din Ghimbav

Biserica fortificatǎ săsească cu hramul „Sf. Petru” este o bisericǎ evangelicǎ tipicǎ pentru regiunea Brașovului înconjuratǎ de ziduri masive.

Aceastǎ formǎ de bisericǎ a fost construitǎ pentru apǎrarea locuitorilor satului în caz de atac. Baza zidurilor dateazǎ din secolul al XV-lea.Fortificația a fost de formă circulară, înconjurată de un șanț cu apa care era alimentat de Ghimbășel. Accesul la Biserica fortificată era în sud-estul acesteia pe un pod mobil.

În anul 1876 în locul turnului cu intrarea în cetate a fost construită primăria Ghimbavului, și fortificația s-a ruinat în ultimii decennii.

https://benighegoiu.wordpress.com/tag/biserica-fortificata/

Biserica fortificată din Homorod

Biserica evanghelică fortificată din Homorod, comuna Homorod, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romanice datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, turn de poartă este monument istoric.

La sfârșitul secolului al XIII-lea localnicii au început construcția bisericii romanice de tip sală, o raritate față de planul cu trei nave al celor mai multe biserici săsești.

Arcul triumfal este înzidit, iar vechiul cor se află ascuns în parterul turnului de est. Pereții lui sunt împodobiți cu fresce care datează din trei perioade (secolele al XIII-lea, al XIV-lea și al XV-lea). Are o sală tăvănită cu cor pătrat, boltit în cruce pe ogive, absida semicirculară, turn-clopotniță cu tribuna pe vest. Odată cu construcția cetății țărănești, biserica a fost fortificată, corul și absida fiind cuprinse într-un puternic turn.

http://www.turculturalbrasov.ro/atractii/zona-rupea/biserici-fortificate/ansamblul-bisericii-evanghelice-fortificate-din-homorod.html

Biserica fortificată din Prejmer

Biserica evanghelică fortificată din Prejmer, comuna Prejmer fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, turn de poartă este monument istoric. Lăcașul de cult a fost construit în stilul gotic.

Ca și alte monumente din Transilvania, biserica fortificată de la Prejmer a suferit numeroase intervenții, dar în urma restaurării întreprinse de Direcția Monumentelor între 1960 și 1970 ea și-a căpătat forma inițială. Constituie cel mai bine păstrată și cea mai puternică biserică-cetate medievala din Estul Europei. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Dedicată hramului "Sfânta Cruce", biserica a fost ridicată pe un plan central, în cruce greacă, modificat prin intervențiile din secolul al XVI-lea. Initial, clădirea era compusă din patru brațe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braț era compus din câte două travee, una pătrată și alta poligonală, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare.

http://turistintaramea.blogspot.ro/2013/10/biserica-fortificata-prejmer.html

Biserica fortificată din Roadeș

Roadeș este un sat în comuna Bunești. Biserica fortificată, este protejată de un zid dublu prevăzut cu cinci turnuri de apărare. Biserica evanghelică a fost construită de sași în secolele XV-XVI în stil gotic purtând hramul Sf. Ioan. Construcția a fost terminată în 1526. Turnul bisericii este prevazut cu o galerie continuă.

În anul 2013 fundația cantautorului Peter Maffay a restaurat zidul de incintă al bisericii fortificate care se prăbușise în februarie 2012.

După ce în 2015, pe turnul bisericii a apărut o crăpătură de sus până jos, care s-a mărit de la o lună la alta, în februarie 2016, după o iarnă cu temperaturi schimbătoare, cu vânt și ploi abundente, clopotnița bisericii fortificate s-a prăbușit la pământ, lăsând în urmă un morman de bolovani.

http://transilvania-medievala.ro/ro/content/atractii/atractii/roadesradeln

Biserica fortificată din Rotbav

Biserica fortificată săsească din Rotbav este una dintre cele mai vechi construcții de acest tip din Țara Bârsei. Recent aceasta a împlinit 760 de ani de existență.

În jurul anului 1300 a fost ridicată și biserica (actual evanghelică), în stil romanic, fortificată în secolul XV și împrejmuită mai apoi de zidurile unei cetăți fortificate tipic săsească (a fost prima biserica fortificata din Tara Barsei). Este una dintre cetățile de acest fel care conservă în stare bună zidurile sale.

Fortificația oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, în care se afla și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. Aceasta poate fi văzută chiar și în zilele noastre. Pe la 1350 a fost terminată construcția bisericii. În acea vreme, în Rotbav trăiau aproximativ 70 de familii de sași.

În seara zilei de 19 februarie 2016, turnul bisericii s-a prăbușit

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=BisericiFortificate&gal=Rotbav

Biserica fortificată din Sanpetru

Localitatea este atestată documentar din 1240, tot din secolul al XIII-lea datează biserica în stil romanic de pe dealul Sânpetrului, dărâmată în mare parte în 1794. Urmele unei picturi pe unul dintre pereții cetății fortificate i-a determinat pe experți să presupună că, în acel loc, călugării cistercieni construiseră o mănăstire în jurul anului 1240.

În timpul năvălirii turcești din 1432, Sânpetrul a fost distrus parțial, în același secol fiind ridicate zidurile fortificației țărănești la înălțimea de opt metri. Într-o etapă ulterioară (1610), au fost construite și încăperi pe două etaje și cinci turnuri de apărare. Puternicul incendiu din 1625 a distrus arhiva satului. Cele mai vechi acte din arhivă datează din 1750. O nouă năvălire aturcilor în Țara Bârsei, în 1658, a stârnit în Sâmpetru un nou incendiu devastator și o serie de victime, omorâte și înmormântate chiar în biserică.

În 1713 s-a prăbușit turnul clopotniței, iar în 1760 un nou incendiu a distrus până la temelie casele a 30 de proprietari de pământuri, 48 rămânând fără hambare și grajduri. Anul 1769 este marcat și el de un incendiu devastator. Între 1778 și 1782 a fost construită noua clopotniță, care s-a prăbușit totuși, provocând mari pagube. La un an după dărâmarea parțială a bisericii vechi, în 1794, a început construcția celei noi și a clopotniței din partea de est. În 1825 a fost construită clădirea noii primării, lângă vechea poartă a cetății.

http://www.turculturalbrasov.ro/atractii/ bisericii-evanghelice-fortificate-din-sanpetru.html

Biserica fortificată din Ungra

Biserica Fortificată Evanghelică este situată p e o înălțime întinsă, lângă comuna Ungra, în stil romanic, fortificată cu ziduri de apărare împotriva năvălitorilor, datând din secolul al XIII-lea.

În portalul acestei biserici sunt zidite capete de leu care au provenit din ruinele castrului roman aflat pe râul Olt. Un astfel de cap de leu este păstrat la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Biserica este înconjurată de un zid circular și este înzestrată cu turnuri de apărare. După planul inițial este vorba de o bazilică romanică cu trei nave, cor dreptunghiular, absidă rotundă și un turn înspre vest cu un portal în stil romanic.

Colateralele au fost dărâmate probabil cu prilejul restaurării bisericii devastată de tătari în anul 1658. Turnul de vest a fost grav avariat de către cutremurele din anii 1802 și 1829. A fost dărâmat din nefericire în anul 1843. Incinta cu intrare fortificată și două turnuri de apărare a fost ridicată în secolul al XVI-lea. Turnul pentagonal din partea de nord-est datează probabil numai din secolul al XVII-lea.

http://www.fortificatii.ro/classifier/item.php?view=views/item.xsl&

In trei incaperi adosate turnului de poarta exista un muzeu de etnografie si istorie, in care vizitatorul poate admira costume populare sasesti, instrumente de uz gospodaresc, un razboi de tesut, mobilier traditional, unelte, obiecte din ceramica, mecanismul vechiului ceas din turnul bisericii, vesela, broderii, carti, fotografii.

Costume tradițional săsești- Muzeul de etnografie și istorie săsească.

Sursa: https://povestisasesti.com/2013/05/16/muzee-si-expozitii-ale-culturii-sasesti

Biserica fortificată din Viscri

Biserica evanghelică fortificată din Viscri, comuna Bunești, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea.

Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, turn de poartă este monument istoric.

Din anul 1999 biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Biserica-sala a fost construita de secui si ulterior a fost preluata de sași. Biserica a fost fortificata in secolul al XV-lea si transformata intr-o biserica fortificata cu turnuri, bastioane si doua ziduri de apărare

Viscri – Cetatea şi Biserica fortificată

Biserica fortificată din Hărman

Biserica evanghelică fortificată din Hărman, comuna Hărman, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric.

Prima atestare documentară a așezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii. Pe lângă fragmentele de pictură din interiorul bisericii sau din ambrazurile ferestrelor, un important ansamblu de pictură se găsește într-o capelă din turnul de est. Pictura de aici, realizată între anii 1460-1470 a fost acoperită cu var după Reformă și curățată în anii 1920.

Iconografia acestei picturi se evidențiază printr-o remarcabilă sinteză între pictura apuseană și cea bizantină. Tema dominantă a acestui ansamblu este Judecata de Apoi. Alte scene sunt inspirate din viața Fecioarei Maria, dar apar și figuri de sfinți apostoli, precum și scena Răstignirii lui Iisus. Portalul principal se află pe fațada vestică și este realizat în stil gotic târziu. Fortificația care înconjoară biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea.

Biserica de la Muntele Mierii

Cetatea Făgăraș

Construcția cetății a început în 1310,pe locul unei mai vechi fortificații de pământ și lemn din secolul al XII-lea. Scopul construirii cetății era eminamente strategic, mai precis pentru apărarea sud-estului Transilvaniei de incursiunile tătarilor și otomanilor.

În 1526, devenit voievod al Transilvaniei, Ștefan Mailat, fiu al unui boier din regiune, a intrat în posesia Făgărașului și a domeniilor din jur și a pornit lucrările de transformare a cetății într-o adevărată cetate întărită. Zidurile de apărare au fost dublate în grosime pornind din interior. Noi spații au fost amenajate în încăperi și săli boltite. În 1541, otomanii conduși de Mustafa Pașa au atacat fortăreața. Mailat a căzut în cursă și a fost ținut prizonier în închisoarea din Cetatea celor Șapte Turnuri (Edikule), la Constantinopol, unde a murit 10 ani mai târziu.

În 1617, au fost înălțate ultimele două nivele ale turnului de sud-vest (donjon), cunoscut și sub denumirea de Turnul Roșu, care are cinci nivele.

În 1630 șanțul de apărare care înconjoară cetatea a fost lărgit și legat printr-un canal secret de râul Olt. Un pod rabatabil a fost instalat la intrare. Mai târziu, pivnițele au fost reamenajate în temnițe unde erau închiși șerbii care se revoltau.

După trecerea Transilvaniei în stăpânirea habsburgică, în 1696, Cetatea Făgărașului a fost preluată de austrieci și a devenit cazarmă, începând din 1699, și închisoare militară.

În 1721, Făgărașul a devenit sediu al Episcopiei Române Unite cu Roma (greco-catolică), reședința episcopului fiind la etajul întâi al aripii de sud a castelului. Însă episcopul Ioan Giurgiu Patachi a preferat să locuiască la Castelul Brukenthal de la Sâmbăta de Jos, iar Inocențiu Micu-Klein și-a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, în 1737.

Între 1948 și 1960, cetatea a servit de închisoare pentru oponenții sistemului comunist din Țara Făgărașului, deținuți politici, Făgărașul devenind una din închisorile din sistemul Gulagului românesc. În anii care au urmat (1965-1977) au fost făcute lucrări de reparații, restaurare și conservare.

Cetatea Făgăraș-fotografie personală

Cetatea Râșnov

Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, fiind poziționată pe un deal stâncos, imprejmuit de pǎdure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptatã reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărǎrii dealului.

Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și de cetatea Râșnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor.

Înfatisarea cetății a cunoscut pânǎ în prezent numeroase modificǎri. Imaginea contemporanǎ totuși pǎstreazǎ elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusǎ. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafațǎ; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cǎrămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere si unul poligonal.

Cetatea are douǎ curți: exterioară si interioarǎ. In curtea exterioară (“curtea din fața cetății“ sau “grădina cetății”), situatǎ în partea esticǎ, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente, și o alta, pe sub turnul pǎtrat, pentru vite. În incinta cetății (curtea interioară) erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țǎrǎnești: "a școlii", "a preotului", etc.

Neajunsul principal al acestei așezări din cuprinsul cetății, l-a constituit multǎ vreme, lipsa unui izvor de alimentare cu apǎ. Când atacurile se prelungeau, iar rezervele de apǎ erau pe sfârșite, refugiații din cetate ieșeau noaptea pe poarta principală și aduceau apa de la un izvor știut numai de ei.

În anul 1718, un incendiu a distrus întregul oraș și a ajuns până la cetate, distrugând case din curtea interioarǎ si capela. Dupa reparare, cetatea a mai fost folositǎ în secolul al XVIII – lea, dar în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri.

În a doua jumatate a secolului al XIX – lea, cetatea a fost pǎrǎsită și a ajuns in paragină. În cetate era ținut doar un singur paznic care trebuia să anunțe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.

Cetatea Râșnov-fotografii personale

Cetatea Rupea

Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de așezări omenești datând din paleotic si neoliticul timpuriu (5.500-3.500 î.H.). Prima atestare documentară datează din anul 1324 când sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetății.

Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificație dar și refugiu pentru populația ce locuia dealurile și valea din împrejurimi, așezarea ei fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice.

Cetatea Rupea, ridicatǎ pe Dealul Cohalmului, dominând de sus orașul, a fost construitǎ și extinsǎ în secolele al XIV-lea– al XVII-lea, ca cetate și refugiu pentru satele din împrejurimi. În prezent este renovată după ce mai mult timp a fost în stadiu de ruinǎ. Curtinele formează 4 incinte, fiind întărite din loc în loc cu turnuri poligonale, circulația fiind controlatǎ de mai multe porți interioare care compartimenteazǎ ansamblul fortificat. Incinta centralǎ este prevăzută cu un reduit și cu o capelă.

Cercetările arheologice au scos la iveală diverse obiecte din aceasta epocă, mărturie a așezărilor în regiune: unelte din piatră, fragmente ceramice, urne funerare etc.. În vremea dacilor, pe aceste locuri a fost ridicată dava cunoscută sub numele de Rumidava sau Ramidava (după diversele izvoare istorice); cucerită de romani, cetatea Rumidava devine castrul roman Rupes ("stancă" sau "piatră"). Numele roman fiind cel mai probabil legat de faptul ca cetatea este construită pe un masiv de bazalt. Numele roman a dat și numele localității de astăzi, formată în jurul dealului: Rupea.

Mai târziu, pe vestigiile dacice se formează localitatea prefeudală: prin construirea cetății de sus, în secolul X-XIII, și cea medievală, ulterior, prin construirea cetății de mijloc și de jos, începând din secolul al XIV-lea. Între anii 1432 – 1437, cetatea a fost atacată și jefuită de către turci, pentru ca mai târziu, în anul 1643, să fie părăsită, după ce un incendiu devastator a transformat-o în ruine. La sfârșitul aceluiași secol, sașii revin în cetate, pentru a se refugia.

În 1716, zidurile cetății au folosit drept refugiu supraviețuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită în localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperișul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deși localitatea Rupea a devenit în perioada interbelică un puternic centru cultural săsesc.

În timpul regimului comunist, cetatea a rezistat la distrugerea ei completă de către autoritățile comuniste, care doreau reciclarea bazaltului pentru amenajarea localității Rupea. Ultima tentativă de restaurare a cetății datează din anul 1954. Ulterior acest important vestigiu din patrimoniul cultural și istoric al României a fost lăsat complet abandonului.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și Consiliul Local Rupea a semnat în anul 2009 un contract de finanțare, cu fonduri nerambursabile, a proiectului de reabilitare și extindere a infrastructurii turistice a orașului Rupea. Din acest proiect face parte și reabilitarea cetății abandonată de la Rupea. Din iunie 2013 Cetatea Rupea este restaurată în întregime. Cetatea este clasată în lista monumentelor istorice din județul Brașov.

Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente.

Cetate Rupea-fotografii personale

Cetatea Feldioara

Cetatea din Feldioara, comuna Feldioara, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII, cetatea de la Feldioara fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Cetatea este monument istoric.

Cetatea din Feldioara a fost practic distrusă, localnicii au reconstruit-o cu o incintă ovală, după forma platoului, făcându-i intrarea prin sud, ridicând turnuri de apărare, astăzi putând fi văzut doar cel vestic. Turnurile erau prevăzute cu niveluri separate prin platforme, ele comunicând prin intermediul scărilor din lemn. Turnul din est se presupune că era prevăzut și el cu platforme dar avea o boltă semicilindrică. Din turnul din sud se mai păstrează doar elementele de la bază. Curtina are o înălțime de 6 până la 7 metri, la jumătatea sa putându-se observa găurile în care se fixau bârnele consolelor care susțineau drumul de strajă. În partea de sud se mai observă mașiculiuri, iar în vestul curtinei exista o fântână cu adâncime de circa 70 de metri.

O refacere a fortificației este posibil să fi fost făcută după anul 1420, fapt determinat de existența unui document din 1439 care menționează că locuitorii Feldioarei au fortificat un "castrum" în vederea apărării bunurilor lor. Astfel, pe vremea lui Sigismund de Luxemburg, cetatea Feldioarei era una țărănească și localitatea primea dreptul, datorită ei, de a fi oraș.

O nouă refacere a cetăți a început în anul 2013 și a durat până anul acesta în 2016, când a fost reintrodusă în circuitul turistic.

http://www.brasovultau.ro/articol/stiri/cetatea-feldioarei-in-reabilitare-pana-in-2016.html

Castelul Bran

Castelul Bran este un monument istoric și arhitectonic situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Brașov.

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 17 noiembrie 1377 confirmă sașilor din Scaunul Brașovului dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran.

În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

În 1407, Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.

În anul 1427, castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a Coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În 1498, cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către Scaunul Brașovului.

În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul Reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. La moartea Reginei, în 1938, castelul a fost moștenit de către fiica sa preferată, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg.

După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987, a intrat în restaurare, lucrare finalizată în linii mari în 1993. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic.

La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor din familia de Habsburg. Cu toate acestea, statul român, prin Ministerul Culturii, îl va administra tranzitoriu și în următorii trei ani.

La data de 1 iunie 2009, castelul intră pe deplin în posesia moștenitorilor Principesei Ileana: Arhiducele Dominic de Habsburg, Arhiducesa Maria Magdalena Holzhausen și Arhiducesa Elisabeta Sandhofer.

Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.

În prezent, în muzeul de patru etaje sunt expuse colecții de mobilier, costume, arme și armuri, iar Domeniul Bran cuprinde, de asemenea, Parcul Regal cu cele două lacuri, Casa de ceai, Casa administratorului si Casa Principesa Ileana.

Castelul Bran-fotografii personale

Castelul Brancovenesc

Palatul se află la cca 20 km de orașul Făgăras, în localitatea Sâmbăta de Sus. La jumătatea secolului al XVII-lea vornicul Preda Brâncoveanu primește de la principele maghiar, Francisc Rakoczi, o moșie în Sâmbăta de Sus, drept garanție pentru o sumă de bani pe care i-o împrumutase.

Conacul lui Preda Brâncoveanu a fost transformat în palat domnesc iar în locul bisericii de lemn, Constantin Brâncoveanu a construit din piatră și cărămidă, o nouă biserică ce a devenit mânăstire. Din păcate, din vechiul palat al lui Constantin Brâncoveanu nu s-au mai păstrat decât o frumoasă poartă monumentală din piatră, câteva frânturi de ziduri și două pivnițe. Din acest motiv, nici nu se cunosc foarte multe date despre el.

La reforma agrară din 1922, domeniul a fost expropriat, iar Ministerul Domeniilor a trecut moșia din proprietatea Bisericii Greco-Catolice în proprietatea Mitropoliei din Sibiu. Palatul a fost renovat în întregime iar în 24 iunie 1925, a fost inaugurat aici un centru de recreere pentru artiști și scriitori.

După 1948, domeniul a fost naționalizat iar în anii ’70, palatul a intrat în proprietatea Întreprinderii Agricole de Stat, fiind transformat în depozit de fructe, destinație pe care a avut-o până în anii ’90, ajungând într-o stare avansată de degradare. Pentru moment clădirea nu se poate vizita.

http://www.mycountry.ro/galerie-foto/monumente-istorice/potlogi-palatul-brancovenesc

Castelul Bethlen

Castelul Bethlen, atestat din 163, este o construcție medievală aflată în Racoș, . Ansamblul castelului este clasat ca monument istoric.

În perioada comunismului castelul a fost, fiind folosit ca grajd și depozit de grâne și fiind parțial demolat pentru a permite accesul utilajelor. Deși din exterior starea de conservare pare bună, în interior castelul rămâne inutilizabil.

În prezent, accesul în interiorul edificiului se face pe scări de lemn, pe răspunderea vizitatorului. Clădirea este administrată de o familie din sat, iar vizitele pot fi efectuate apelând numărul de telefon afișat pe poarta castelului.

http://cristinaniculae.blogspot.ro/2013/08/conace-si-castele-transilvanene.html

6.3. Obiective culturale cu funcții turistice

Din punct de vedere turistic sunt amenajate urmatoarele monumente, bisericile fortificate săsești din: Viscri, Hărman și Prejmer, cetățile: Făgăraș și Râșnov, și Castelul Bran.

Biserica fortificată din Viscri

Biserica fortificată de la Viscri, construită în secolul XIII, face parte din patrimoniul mondial UNESCO fiind cea mai veche biserică evanghelică din Transilvania.

Biserica, zidurile fortificate, poarta de intrare, turnurile și bastioanele au fost consolidate de-a lungul timpului în secolul XVI, între anii 1970-1971, iar după 1990 a fost inclusă în lista patrimoniului Unesco.

Biserica este înconjurată de ziduri groase, în stânga și dreapta porții de intrare se află bastioanele, iar în partea din spate cele 2 turnuri, toate având rol de apărare în vremea asediilor. În biserica încă se mai țin slujbe, iar cei care doresc o privire de ansamblu asupra bisericii și locurilor din jur pot urca, pe scara din piatră, în turnul bisericii.

La parterul unuia dintre bastioane este amenajat un mic muzeu cu obiecte tradiționale, obiecte de port specifice locuitorilor acestor meleaguri.

Program vizitare: zilnic orele: 10:00-13:00 și 15:00-18:00

Tarif vizitare: 4 lei

Activități

– Tururi rurale: 
organizăm tururi locale care includ vizite la meșteșugari și în gospodării, dar și plimbari în vecinătatea satului;

– Excursii pe jos
plimbări de o zi, o jumătate de zi sau de numai câteva ore, vizitând satele apropiate (Mesendorf, Cloasterf, even Viscri or Saschiz);

– Să observăm albinele
vom face o vizită la apicultorul din sat, care ne va arăta viața din interiorul stupului;

– O zi pe bicicletă
avem trasee pentru cicliști experimentați și mai puțin experimentați; închiriem biciclete;

– O zi în căruță
o excursie peste deal, prin fânețe și pădure, până la unul din satele săsești din vecinătate, unde veți vizita vechea biserică fortificată. (se poate organiza și pentru o jumătate de zi).

Traseu: Iași-Biserica fortificată din Viscri. Sursa: https://www.google.ro/maps

Biserica fortificată din Hărman

Atractii principale:

biserica din 1240

turnul-capela de la 1300 cu picturile murale din secolul al XV-lea

colectia de covoare anatolice

fortificatia cu zidurile de aparare

turnul clopotnita

camarile

muzeul etnografic

Program de vizitare:

vara, intre 15 aprilie si 15 octombrie: de luni pana sambata intre orele   9 – 12 si 13 – 17, duminica intre orele 10 – 12 si 13 – 17

iarna,  intre 15 octombrie si 15 aprilie: zilnic, intre orele 10 – 16, cu pauza de masa intre 12 – 13

nu este permisa vizitarea in timpul slujbelor religioase sau cu ocazia unor evenimente

Tarife de vizitare:

10 Lei

intre 6 – 10 ani inclusiv:  3 Lei

sub 6 ani: gratuit

Facilitati:

toaleta in incinta cetatii

posibilitate de parcare gratuita, nepazita pentru autocare si autoturisme

ghid tiparit gratuit (se returneaza la iesire):

Servicii suplimentare oferite turistilor:

concerte de orga cu programare ( pret informativ: 150 Lei / 30 min. )

materiale informative in limbile romana, germana, engleza

souveniruri

Traseu: Iași-Biserica fortificată din Hărman. Sursa: https://www.google.ro/maps

Biserica fortificată din Prejmer

Principalul obiectiv turistic al localității este Biserica Evanghelică și Cetatea Țărănească, ansamblu arhitectural în patrimoniul UNESCO, amplasat în centrul așezării care particularizează puternic peisajul fiind o adevărată emblemă. Cavalerii teutoni au început construcția Bisericii în secolul al XIII-lea, iar zidurile Cetății au fost ridicate în secolul al XV-lea de către locuitorii germani.

Program de vizitare

1 Mai – 1 Noiembrie

MARȚI – VINERI  9.00 – 17.00

SÂMBĂTĂ – 9.00 – 15.00

DUMINICĂ și LUNI – ÎNCHIS

1 Noiembrie – 1 Mai

MARȚI – SÂMBĂTĂ  9.00 – 15.00

DUMINICĂ și LUNI – ÎNCHIS

Taxă de vizitare

8 lei – ADULȚI

4 lei – ELEVI/STUDENȚI

Păstrăvăriile din Prejmer sunt renumite prin calitatea păstrăvului crescut aici, ca un dar al izvoarelor curate din zonă. Restaurantul cu specific pescăresc oferă posibilitatea servirii sortimentelor de mâncăruri pe bază de păstrăv

Pensiunile agroturistice de 2-3 margarete completează potențialul turistic al localității și oferă posibilitatea petrecerii unor vacanțe de neuitat: meniuri tradiționale românești, săsești și secuiești, degustări de produse în gospodăriile agricultorilor, plimbări cu trăsuri și sănii trase de cai, plimbări cu biciclete, drumeții în aer liber, pescuit sportiv, pârtii pentru sănii, culesul fructelor de pădure și al ciupercilor.

Traseu Iași- Biserica fortificată din Prejmer. Sursa: https://www.google.ro/maps

Cetatea Făgăraș

Complexul feudal de la Fagaras, a carui constructie a inceput la sfarsitul secolului al XIV-lea si se continua, prin adaugari succesive, pana lamijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de-o fortificatie din lemn, inconjurata cu un sant si val de pamant, atestata arheologic pentru secolul al XII-lea.

Expozitii:

Artă și ceremonial la mesele regale-Expoziția temporară Artă și ceremonial la mesele regale.

Expoziție pictură

Mahrame: Portrete si Nume: (Rezistenta Armata in Munti.Ro)

Tabara de pictura Pro Boholt-Este a 3-a ediție a taberei de pictură de la Boholț.

Arsenalul si Camera de Arme a Sibiului

Colecția de Arme și armuri a Muzeului Național Brukenthal reprezintă una din cele mai importante

colecții publice de acest fel din România și cea mai mare din Transilvania.

Memoria comertului Fagarasean-Primele informații despre comerțul/negoțul făgărășean datează din

secolul al XVI-lea, când sunt consemnate în mai multe rânduri schimburi comerciale cu cei de peste Carpați.

Program de vizitare

Program de vară

1 Iunie – 30 Septembrie

Luni: Închis

Marți-Vineri: 08:00-19:00

Sâmbătă-Duminică: 10:00-18:00

Program de iarnă

1 Octombrie – 31 Mai

Luni: Închis

Marți-Vineri: 08:00-17:00

Sâmbătă-Duminică: 09:00-17:00

Ultima intrare se face cu o oră înainte de închiderea programului

TARIFE DE VIZITARE

Adulți – 15 RON

Elevi, studenți, pensionari – 7 RON

Gratuit – copiii sub 7 ani, persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora

Se asigură ghidaj gratuit pentru grupurile organizate de minim 15 persoane (marți-vineri); sâmbăta și duminica numai cu programare.

Incepand cu data de 27 Aprilie 2012, paza cetatii va fi asigurata de gardieni in costume medievale.Schimbarea garzii ar urma sa se faca in fiecare zi la ora 15.00. In acest fel se incearca crearea unei parti a atmosferei medievale a cetatii.

De asemenea pe lacul din jurul cetatii exista 5 barci de agrement, pentru distarctia turistilor. Imaginea este intregita de prezenta unor lebede. Aceasta imagine a cetatii a fost descrisa într-un document din secolul 17.

Traseu: Iași-Cetatea Făgăraș. Sursa: https://www.google.ro/maps

Cetatea Râșnov

Situata pe drumul Brasov – Rucar – Campulung, Cetatea Rasnov este una din cele mai bine pastrate cetati taranesti din Transilvania. Prima mentiune a Cetatii Rasnov dateaza din anul 1335, cu ocazia unei noi navaliri a tatarilor cand a fost pustiita din nou tara Barsei, in afara de cetatea de pe Tampa si Cetatea Rasnovului care nu au putut fi cucerite. Cetatea este alcatuita dintr-o incinta exterioara amplasata in fata zidului estic al cetatii, marginita de un zid fortificat si dotat cu un turn patrat, si dintr-o incinta interioara care este inconjurata de zidurile si turnurile cetatii.

In interiorul Cetatii Rasnov turistii pot vizita muzeul da arta feudal in care sunt expuse armuri , arme, galerii, mobilier de epoca, porturi specifice secolului dar si cateva obiecte mai neobisnuite pentru timpul nostru, dar comune in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, cum ar fi: o masca de tortura si un jug pentru transportarea prizonierilor. Iti poti incerca deasemenea priceperea in tirul cu arcul sau pe una din tintele din hartie. Localizare pe harta Cetatea Rasnov.

Se pot cumpara numeroase suveniruri, bijuterii din pietre semi-pretioase, obiecte de arta sau carti cu referire la istoria si traditiile locului. Turistii care vor sa ofere ceva Cetatii Rasnov pot planta într-un mic scuar din curtea interioara un fir de trandafir. In schimb, numele sau va ramane scris pe o placuta, alaturi de floarea sadita.
Amplasarea orasului Rasnov pe drumul comercial ce leaga Transilvania de tara Romaneasca i-a asigurat o dezvoltare economica timpurie. Asezarea a fost in primul rand un centru comercial de tranzit inca din 1427, cu drept de targ saptamanal acordat de regele Sigismund de Luxemburg si care si-a pastrat importanta vecinatatii Brasovului, cel mai mare centru comercial din sudul Transilvaniei in relatiile cu sud-estul Europei.

Legenda fantanii din curtea Cetatii Rasnovului. Lipsa apei ducea la limitarea posibilitatii de rezistenta pe timp indelungat, de aceea, in 1625 s-a luat decizia saparii unei fantani in stanca pe care este ridicata cetatea. Fantana din cetate, adanca de de 146 de metri, a fost sapata intre 1623-1640, in acest ultim an ridicandu-se in cetate si o bisericuta.

Obiective Turistice in zona Rasnov:
– Biserica Evanghelica se afla în centrul Rasnovului. A fost construita în secolul al XIII-lea, iar picturile murale dateaza din secolul al XVI-lea. 
– Castrul roman de la Cumidava: asezarea dacica este asezata pe teritoriul agricol al orasului Rasnov, la aproximativ 500 de metri de raul Barsa. Castrul roman descoperit aici a fost construit la începutul stapanirii romane, pentru a supraveghea caile de patrundere peste munti în tara Barsei. Cumidava este amintita între „orasele stralucite ale Daciei” de catre geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria. 
– Biserica Ortodoxa cu cimitirul eroilor: a fost construita în 1384 si gazduieste un mic muzeu. 
– Cheile Rasnoavei: aici puteti sa faceti bungee-jumping, coborari în rapel, sa conduceti un ATV sau sa va catarati.
– Case sasesti vechi: pe multe dintre strazile Rasnovului veti întalni case ce au o vechime de 100-200 de ani.

Evenimente: 
Festivalul Ecvestru si Zilele Rasnovului au loc la începutul verii si este organizat de Primaria Rasnovului, în colaborare cu Consiliul Judetean Brasov. Au loc defilari ale calusarilor, demonstratii cu trasuri si cai, dresaj, dansuri si cantece populare.

Acces Cetatea Rasnov: 
De la intrarea in orasul Rasnov, pe Bulevardul Unirii, se urca pe serpentine aproximativ 15 minute si se ajunge la portile Cetatii Rasnovului, unde se poate observa inca de la intrare sesul Barsei si creasta Muntilor Baiului si Bucegi. Drumul este practiabil cu masina, la baza cetatii existand o parcare cu plata. Coordonate GPS:  45.590551, 25.468742

Program de vizitare si taxe de intrare la Cetatea Rasnov: 
Zilnic intre orele 09:00 – 19:00 | Taxa fotografiat sau filmat: 5 lei 
Taxa intrare: 10 lei – adulti, 5 lei – copii/elevi (max.18 ani), grupuri scolare 3 lei
Fise pentru binoclu (dispus pe locul punctului de observatie al Cetatii): 2 lei

Pret bilete Dino Parc:

28 de lei pentru adulti, 22 lei pentru copii peste 3 ani si gratuit pentru copiii sub 3 ani

La fiecare grup de 10 copii, un bilet de adult gratuit

Orar/Program Dino Parc:

Luni – Joi 10:00 – 17:00

Vineri, Sambata, Duminica 10:00 – 18:30

Telefon:

0368.808.805, 0741.208.701, 0741.208.720.

Amenajat in padure de-a lungul drumului ce duce catre cetatea Rasnovului, Dino Parc contine peste 50 de dinozauri in marime naturala confectionati din fibra de sticla si asezati in ordine cronologica. Pititi printre copaci, te vor surprinde pe masura ce inaintezi pe traseu scotand sunete specifice. Tot aici gasiti si un cinematograf 9D, dino-restaurant, laser-shooting, cazare in casute in copaci la nivelul coroanei dar si un punct de interes stiintific paleontologic in care copii si adultii pot afla mai multe informatii despre dinozauri sau preistorie

Traseu: Iași-Cetatea Râșnov. Sursa: https://www.google.ro/maps

Castelul Bran

Motivul principal pentru care turiștii străini aleg să viziteze Castelul Bran  este reprezentat de legenda care s-a creat în jurul acestuia, legendă a lui Dracula sau a lui Vlad Țepeș.

Mitul Contelui Dracula are la bază romanul de ficțiune "Dracula",  apărut în Marea Britanie, în 1897, avându-l ca autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker. Personajele din romanul „Dracula” sunt rezultatul fanteziei autorului, dar faptele Contelui Dracul și sfârșitul acestuia au la bază credințele populare legate de existența unor forțe ale răului, precum vampirii sau strigoii.

Domnitorul Țării Românești, Vlad Țepeș, a fost asociat cu Dracula, deși datele istorice nu confirmă prezența îndelungată a acestuia la Castelul Bran.

Program:

01 mai – 30 septembrie

Luni: 12:00-18:00; Marti – Duminica: 9:00-18:00, Ultima intrare: 18:00

01 octombrie – 30 aprilie

Luni: 12:00-16:00; Marti – Duminica: 9:00-16:00; Ultima intrare: 16:00

Pret bilet intrare Castelul Bran:

adulti – 20 RON; adulti 65+ – 15 RON ( pe baza CI / ID ); studenti – 10 RON ( pe baza carnetului

legitimatiei ); elevi – 5 RON; taxa de filmare pentru amatori – 20 RON;

Traseu Iași-Bran. Sursa: https://www.google.ro/maps/