PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC ÎN ÎNVAȚAMÂNTUL PREUNIVERSITAR [302541]

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” [anonimizat],

Conf. Dr. Naela COSTICĂ

CANDIDAT: [anonimizat]. Ana Murariu

LICEUL,, Stefan D.Luchian ’’Stefanesti

– 2020 –

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE BIOLOGIE

SPECIALIZAREA BIOLOGIE

ANALIZA FLOREI DIN REZERVAȚIA ȘI Situl de Importanță Comunitară ROSCI0234 "Stânca -Ștefănești" ȘI IMPLICAȚIILE TEMEI ÎN PROCESUL DIDACTIC

(derivare din tema 6)

[anonimizat]: [anonimizat]. Ana Murariu

LICEUL,, Stefan D.Luchian ’’Stefanesti

2020 –

PLANUL LUCRĂRII

Caracterizarea zonei

I Introducere

Importanța și scopul temei

Teritoriul județului Botoșani a dispus condiții a dispus de conditii favorabile de instalare și dezvoltare a [anonimizat].

Impactul antropic a dus la necesitatea conservării unor arii reprezentative ale cadrului natural din județul Botoșani.

Prin Decizia nr. 688 din 2 decembrie 1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Județean Botoșani, s-a stabilit regim de ocrotire pentru 10 [anonimizat].

Dintre aceste rezervații tin sa amintesc de:

[anonimizat], este așezată la cca 1[anonimizat], la capătul dealului Punari ( altitudine 107m ), care este înconjurat de un cot al Râului Prut; [anonimizat] „ Casa Doamnei „ se găsesc zăvoaie din fosta pădure de luncă „ La Cotu „ in parte defrișate și pe alocuri plantate cu plop canadian. Restul suprafeței de luncă sau pe deal este pășune sau teren la cultură.(Mititelu,1971).

[anonimizat], de o [anonimizat] o suprafață de 1ha cuprinzând floră și vegetația saxicolă si termofilă. [anonimizat],o raritate floristica . Sub aspect fitogeografic statiunea reprezintă limita vestică a arealului mondial de răspândire a speciei Schiwereckia podolica.(Mititelu,1971)

Rezervația forestieră Ciornohol aproximativ 77[anonimizat] 150 ha, [anonimizat], situată la o altitudine de peste 550m, prezintă specii de tisăe ( [anonimizat] ).[anonimizat] a fost declarata monument al naturii in Romania.

[anonimizat], pe o suprafață de aproximativ 60 ha.Este o [anonimizat],[anonimizat]-vestul satului Oroftiana.Este o zona de protectie pebtru specii arboricole de Fagus sylvatica cu varste seculare.

Arinișul de la Horlăceni ( rezervație forestieră ), [anonimizat] 5ha.

Rezervația floristică Bălțile Siretului se întinde pe o suprafață de aproximativ 12ha

Rezervația naturală „ Emil Racoviță ”, este localizată intre localitățile: Oroftenea ( Romania )- Criva ( Republica Moldova ) și Stânca ( Romania ), Costești ( Republica Moldova ), in lungul văii râului Prut. Zona ecologică are o suprafață de 1233,22km².

Prin prezenta lucrare incerc sa surprind importanța florei din rezervatia si situl de importanta comunitara Stanca- Ștefănești si implicatiile temei in procesul instructiv-educativ.

Zona de studiu a fost aleasă și din motive sensibil subiective, deoarece localitatea Ștefănești reprezintă leagănul copilăriei mele si in continuare locuiesc in aceasta localitate activand ca profesor de biologie din anul 2008,la liceul din localitate, ,,Stefan D Luchian”.

1.1.Așezare și limite

Situl de importanta comunitara Stanca-Stefanesti este situat în partea de est a judeului Botosani, în Câmpia Moldovei.

Teritoriul judetului Botosani ,este cuprins intre Siret si Prut,in extremitatea de N-E a Romaniei .Municipiiul Botosani este situat in nordul Podisului Moldovei,la o altitudine de aproximativ 130m. Este limitat de urmatoarele judete :Iasi la sud,Suceava la vest ,granitele cu Ucraina si Republica Moldova la E si N.Intre aceste limite ,judetul are o suprafata de 4986 km2,ce reprezinta 2,1% din teritoriul tarii.Populatia numara 412.626 de locuitori , după recensământul efectuat în anul 2011.Principalele orase ale judetului sunt:Botosani,Darabani,Dorohoi,Saveni.Resedinta de judet poarca acelasi nume ,avand in prezent 106.847 de locuitoriori si se afla la rangul de municipiului din data de 17.02.1968.

Figura 1: Sursa RAPORT FINAL – ”Cartare specii și habitate” – Executant: Stoleriu Cristian Constantin – PFA

Beneficiar: Fundația Corona – Iași

Asezarea geografica a localitatii Stefanesti

Localitatea Stefanesti se afla la o distanta de aproximativ 45 km fata de orasul resedinta de judet,pe terasa de 60 m altitudine in lunca Prutului.Teritoriul localitatii Stefanesti este asezat pe partea de E a judetului Botosani,in bazinul hidrografic al raului Prut.Din punct de vedere fizico-geografie teritoriul este situat in partrea de E-S-E a depresiunii Jijia-Baseu,subdiviziune a Campiei de Nord a Moldovei.Situata la intersectia coordonatelor geografice 47ș 47ʼ32’’ longitudine N si 27°11’16’’ se invecineaza cu comuna Ripiceni si comuna Mihalaseni la N,Republica Moldova la E, comuna Durnesti la V,comuna Romanesti la S. Ștefănești este așezat la 2-3Km de granița actuală cu Republica Moldova.

Figura 2: Sursa RAPORT FINAL – ”Cartare specii și habitate” – Executant: Stoleriu Cristian Constantin – PFA

Beneficiar: Fundația Corona – Iași

Ștefănești,precum si cea mai insemnata parte a teritoriului Bazinului Baseu apartine zonei de silvostepa,mai exact a provinciei pontico-sarmatice. Este o localitate veche localizată la Est de Carpați și in zona Estica a județului Botoșani, declarat oraș la 1 aprilie 2004 prin legea nr. 79/200.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ștefănești se ridică la 5.314 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din anul 2002, când se înregistraseră 5.628 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (85,94%), cu o minoritate de rromi (8,9%). Pentru 5,12% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Ștefănești are o suprafață de 96,7km² si are cu 4 localități in componență: Bobulești, Bădiuți la Sud-Est, Stanca la Nord aproape de extremitatea Nord-Est a Romaniei. Orașul Ștefănești format din localitățile componente: Bădiuți, Bobulesti, Stânca, Ștefănești ( reședința ) și Ștefănești-sat este situat in estul Câmpiei Jijiei superioare, in apropiere de confluența râului Bașeu cu Prutul, pe malul lacului de acumulare Stânca-Costești.

Stânca-Ștefănești este o arie protejată situata pe teritoriul administrativ al orașului Stefanesti, jud. Botoșani de aprox 1ha si reprezintă singurul loc din țară unde vegetează specia floristică foarte rara ,Schiverechia podolica. In cadrul județului situl este localizat in partea de est la 65Km de municipiul Botoșani. Situl este amplasat in partea de nord-est a României, pe teritoriul administrativ al orașului Ștefănești, la cca 1Km de satul Stânca, județul Botoșani. Situl se suprapune peste rezervația naturală Stânca-Ștefănești. Custodele acestui sit este Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate ( ANANP) .

Foto nr. 3: Fotografie personală

Din această stațiune sunt consemnate și unele endemisme sau rarități floristice cum ar fi : trânjoaica ( Ranunculus illyricus f. moldavicus ) urechelnița ( Sempervivum ruthenicum f. albidum), coșaciul ( Astragalus austriacus f. minutiilorus ), șopârlița ( Veronica incana ), ș.a. Menționăm și câteva briofite saxicole: Barbula fallax, Grimmia tergestina, G. pulvinata var. longipila, Orthotrichum anomalum var. sexatile, O. reupestre var. rupiculum.(Papp,1940)

Foto nr.4: Stâncărie, Rezervația Stânca-Ștefănești: Fotografie personală

Alte caracteristici ale sitului:

Calitate si importanta: Situl prezint un mare numar de specii continental- sud -estice (cont.+pont.+medit.-pont.+submedit.+balcano-dacice) care împreun cu speciile europene si eurasiatice dau un caracter ponto-sarmatic particular acestei regiuni, unica staiune în România cu Schiwerekia podolica ce intra aici într-o asociatie rupestra calcicola cu totul deosebita de cele montane. Schiwereckia podolica este o plantă rară, perenă, de o frumusețe aparte. (Sarbu,2007). Este dens stelată, tenebroasă, frunzele sale sunt în formă de rozetă, florile albe actinoforme, bisexuale.

Specialiștii descriu această plantă rară sarmatică „ Schiwereckia podolica „ de la Stânca-Ștefănești astefel: este o plantă cu stoloni orizontali, cu ramuri terminale în rozete sterile cespitoase. Din unele rozete ies tulpini fertile, înalte de 8-10cm, simple, rar cu 1-3 ramuri, rărit foliate, acoperite cu peri stelați. Frunzele rozetei sunt distanțate, alungit ovale, sau lanceolate, sesile, acuminat dințate, cu celule de mirozină în mezofil. Florile sunt mari, albe, dispuse în racem dens, alungite după înflorire. Sepalele sunt ovale, stelat păroase, longitudinal nervoase, alb membranos marginale, lungi de 2-2,5mm cele interne puțin dilatate, aaciform la bază. Petalele sunt alungit obovate, lungi de circa 5mm, la vârf retezate, alenuate brusc în unguitulă scurtă. Staminele concrescute cu apendice și terminale într-un dințișor. Cele scurte nu au apendice, dar la bază au câte o glandă nectariferă semilunară. Peduncul fructifer este patenterect, lung de 7-13mm, stelat păros. Silicura are formă ovală sau elipsoidală, ușor comprimată, lungă de 4-4,5mm, de culoare cenușie z acoperită de peri stelați. Stilul se termină cu un stigmat bilobat. Semințele sunt biseriate, câte 4-8 într-o lojă. Ele sunt ovate, turtite, brun roșietice, nearipate. Integumentul la umezire devine mucilaginos. Embrionul este pleuroriz. Perioada de înflorire este început lunii aprilie și se prelungește până la sfârșitul lunii mai.(Maftei,2015)

1.2.Geologice și geomorfologice

Zona studiata apartine Platformei Moldovenesti.Din punct de vedere geomorfoligic ,teritoriul studiat face parte din Campia Moldovei,mai précis Campia Baseului,care este o unitate bine diferentiata a Podisului Moldovenesc. Platforma Moldoveneasca este alcatuita din 2 etaje structurale: un etaj precambian format din roci unele dintre cele mai vechi depozite din tara noastra si al doilea etaj format din roci sedimentare acoperite cu formatiuni cuaternare.

Primul etaj este format din roci cristaline precombinate iar al doilea etaj este cretacic, eocen și neogen. În lungul Prutului, cretacicul este găsit prin calcarul cenușiu cu un conținut pregnant de silix. Formațiunile neogene și miocene le găsim împreună cu formațiunile sarmațiene.

Situat in Sud-Estul Depresiunii Jijia-Bașeu, in zona Câmpiei de N a Moldovei, relieful platformelor este întins vălurit, terasamentele fiind intensificate de procesele geomorfologice, Prutul având rol determinant pe toată lungimea sa.

Solurile sunt reprezentate de cernoziomuri si de solurile cenusii de padure.Ele s-au format pe argile,marne.Cernoziomurile au o mare extindere de-a lungul Prutului:de la N de Stefanesti pana la Mitoc,de o parte si de alte a Baseului, intre Stefanesti si Mihalaseni.

Foto nr. 5: Sursa RAPORT FINAL – ”Cartare specii și habitate” – Executant: Stoleriu Cristian Constantin – PFA

Beneficiar: Fundația Corona – Iași

Pe zona Ștefănești-Stânca și spre Nord găsim argile bentonice, calcare recifale, gresii calcaroase, pietriș, argila, pe alocuri marna, nisipuri cuarțoase și turbă spre Miorcani și Susca. Stâncaria principala este constituit din calcare recifale sarmatice, acoperite parial cu loess.Pantele sunt acoperite cu cernoziomuri de pant carbonatice si cu cernoziom levigat.

Relieful colinar, înălțimile variază între 210 și 230m, remarcându-se dealurile Horodiuca, Stânca, Captalan, Viilor, Botcilor fiind secondate la șes, in partea estica, de valea râului Prut, ce are afluent local pârâtul Bașeu ce la rândul său primește pârâul Popoaia.

In partea de Sud-Vest este pârâul Corogea și pârâul Botcilor ( Botua). Pe valea Prutului sunt pământuri de componență cernoziom, pe tot platoul inclusiv de-a lungul Bașeului cu intermitentele argiloase, soluri cenușii, brune podzolice și soluri aluvionare de lăcoviște.

Relieful, aflându-se în partea de Nord a Câmpiei Moldovei este unul vălătorit cu interfluvii cu depozite miocene, străpuns de Prut și Bașeu, cu versante înclinate in care predomină formațiuni argiloase și nisipoase, într-un climat temperat-continental.

Depozitele biologice sunt acoperite de un înveliș gros. Pe Valea Prutului avem solurile aluvionare, soluri de lăcoviște, iar spre Nord-Vest sunt soluri podzolice brune de pădure. Platformele de jos ale teritoriului se încadrează în Platforma Moldovei cu grosimi foarte mari de sute de metri adâncime, din roci integrate sedimentare de componență foarte diversă.( Secu,2003)

Situl ROSCIO243 Stânca-Ștefănești este reprezentat de un tip de habitat de interes comunitar prioritar 6110. Pajiști rupicole calcaroase sau bozofile cu Alysso-Sedion albi, in care vegetează o serie de specii importante de floră, unele endemice. Situl include rezervația naturală RONPA0243 Stânca-Ștefănești. In rezervație vegetează specia floristică Schiwereckia podolica, endemism national.Rezervatia geologica si floristica Stanca-Stefanesti este cantonată in subzona de silvostepă din unitatea geologică Câmpia Moldovei. Aici există un deal calcaros maiestuos cu orientare de la Nord-Est spre Sud-Vest, limitat spre Nord-Est de lunca Prutului. Partea calcaroasă dezvelită de sub depozitele de luturi loessoide cuaternare de terasă, lungă de 130m și lată până la 500m, atinge înălțimea maximă ( 101m ) in punctul din extremitatea Nord-estică, cunoscut sub numele “ Casa Doamnei “. Culmea dealului de la Stânca-Ștefănești cu versanți abrupți, stâncoși cu microrelief carstic pitoresc, una dintre cele mai reprezentative de acest fel, este constituită din calcare de natură recifală de vârstă bugloviană numite Toltry.(Papp C.,1940)

Habitatul 2110 Pajiști rupicole colcifile sau bozifile din Alysw-Sedion albi din situl ROSCIO234 Stânca-Costești, acoperă aproximativ 1% din suprafața sitului. In Romania habitatul este răspândit pe coline in Transilvania, Banat, Oltenia, pe suprafețe relativ restrânse de cca 1-3ha și pe dealul Punari, sat Stânca, loc. Ștefănești, jud. Botoșani, pe suprafața de 1ha. Un rol determinant pentru acest tip de habitat îl are substratul calcaros, depozitele de loess și stratul vegetal pe care este instalată vegetația pionieră xerofilă. Din analiza reprezentaților „ Studiului Științific de evaluare a stării de conservare a speciilor ” din cadrul ROSCIO234 Stânca-Ștefănești realizat in cadrul proiectului „ Management eficient in siturile Natura 2000 ” se poate concluziona că starea actuală de conservare a habitatului 6110 este favorabilă.(Catalogul habitatelor,speciilor si siturilor Natura 2000,2013).

Foto nr.6 Sursa RAPORT FINAL – ”Cartare specii și habitate” – Executant: Stoleriu Cristian Constantin – PFA

Beneficiar: Fundația Corona – Iași

Proiectul este implementat de Fundația Corona Iași cu in parteneriat cu Agenția pentru Protecția Mediului Botoșani, in perioada 01.08.2017-15.04.2020. Obiectivul general al proiectului este creșterea dragului de protecție și conservare a speciilor și habitatelor de interes interes conservative din 4 situri. Natura 2000 din județul Botoșani, printre care se numără și ROSCIO234 si rezervația Stânca-Ștefănești prin realizarea și aprobarea Planurilor de management pentru aceste situri.(Ghid de conservare a biodiversitatii in siturile Natura 2000,2019)

Foto nr.7 Sursa RAPORT FINAL – ”Cartare specii și habitate” – Executant: Stoleriu Cristian Constantin – PFA

Beneficiar: Fundația Corona – Iași

Foto nr. 8 Sursa RAPORT FINAL – ”Cartare specii și habitate” – Executant: Stoleriu Cristian Constantin – PFA

Beneficiar: Fundația Corona – Iași

1.3 Clima

Clima este temperat continental de tip est-european.

Ștefăneștiul datorită așezării in partea de Nord-Est a țării are influențe climatice continentale ale Europei estice, acest teritoriu poate fi încadrat într-o zonă temperat continentală. Vânturile au o frecvență nordica cu viteza de 5-8m/s, cele dinspre sud-est de cca 1,2-2,5m/s. Valorile sunt cauzate de ciclonii din oceanul Atlantic ce aduc o mare masa de aer umed, iar când stabilitatea lor este maximă, precipitațiile sunt abundente și însoțite de vânturi puternice. Temperatura medie anuala a aerului este de 9,6°C ( înregistrată la stația meteorologică Stânca, la altitudinea de 110m ) Vara căldurile ajung până la 38°C-39°C și iarna la -30°C.

Cele mai bogate precipitații se înregistrează în perioada mai-iulie, minimele înregistrare în timpul iernii. Precipitațiile medii anuale se încadrează în limitele 550-600mm. Vânturile au o viteză medie de 3,3m/s. Cea mai mare viteză medie a vânturilor s-a înregistrat pe direcțiile dominante ( Nord-Vest și Sud-Est ). Apele lacului de acumulare au ameliorat climatul zonei, prin moderarea regimului temperaturii și umezelii aerului, prin repartiția mai uniformă in timp a cantităților de precipitații, scăderea nivelului de condensare și frânarea proceselor convective, precum și prin instalarea unei circulații locale a aerului( Ghid de conservare a biodiversitatii in siturile Natura 2000,2019).

Foto nr. 9 Sursa RAPORT FINAL – ”Cartare specii și habitate” – Executant: Stoleriu Cristian Constantin – PFA

Beneficiar: Fundația Corona – Iași

Datorita reliefului cu altitudini joase ,in teritoriul studiat nu se gasesc obstacole care sa impieduce circulatia aerului ,totusi putinele dealuri joase modifica directia si intensitatea vanturilor,creendu-se coloane de scurgere sau incalzind mici depresiuni adapostite.Pe cursul Bserului si a Prutului se formeaza un culoar ingust prin care se scurg curentii reci dinspre N si N-V,rimave explica microclimatul mai rece rimavera si toamna.Precipitatiile nu prezinta o distributie uniforma si au valori medii anuale intre 460 -600 mm.(Horeanu,1983)

1.4 Hidrografie

Din punct de vedere hidrologic ,teritoriul luat in studiu,face parte din bazinul hidrologic al raului Prut,mai exact din versantul drept al vaii Prutului ,in cursul lui mijlociu.Teritoriul este brazdat de paraul Baseu si Popoaia,care au debite variabile cu viituri maxime primavera si in timpul ploilor torentiale ,producand inundatii ,mai ales paraul Baseu,al carui curs trece prin centrul zonei studiate.

Râurile, pâraiele și bălțile sunt puternic influențate de caracterul climei temperat continentale, având un volum mare și foarte mare primăvara ( la topirea zăpezilor ), ori vara și toamna in perioadele de ploi abundente.

Afluenții Prutului pe partea dreapta, cei mai importanți sunt:

• pârâul Ghireni: se varsă în Prut la sud de localitatea Mitoc

• parul Volovăț: afluenți: pârâul Novac, Hârtop, se varsă în Prut la Nord de localitatea Ripiceni

• pârâul Bașeu: cel mai important afluent al Prutului din zona studiată se varsă în Prut în aval de barajul de la Stânca: afluentul lui cel mai important este râul Popoaca.

Foto nr. 10 Sursa RAPORT FINAL – ”Cartare specii și habitate” – Executant: Stoleriu Cristian Constantin – PFA

Beneficiar: Fundația Corona – Iași

In zona localităților Stânca-Costești, a fost construit un important Nod Hidrotehnic, realizându-se una dintre cele mai mari acumulări din țară, cu un volum de 1,5m³ de apă, cu o suprafață de 7000ha și o lungime de 70km, care asigură apa necesară irigațiilor și alimentării așezărilor din zonă, având deosibită importanță pentru regularizarea debitului râului Prut in amonte și aval și reducerea riscului de inundații a mii de hectare de teren arabil. (Ghid de conservare a biodiversitatii in siturile Natura 2000,2019)

Lungimea totală a râurilor cadastrale pe teritoriul localității Ștefănești este de 7,99km.

Corpurile de apă de suprafață ( râuri ) de pe teritoriul localității sunt:

Râul Prut-confluența cu Bașeu

Râul Prut-confluența cu Corogea

Râul Bașeu-confluența Popoaia

Râul Bașeu-confluența cu Prut

Râul Corogea-confluența cu Ponoara ( Boul Roșu )

Râul Popoaia-confluența cu Corogea

Iazurile s-au construit pentru asigurarea apei in perioadele secretoase, pentru atenuarea viiturilor. Cele de pe cursul Bașeului, in apropiere de zona studiată sunt:

Hănești

Mihălășeni

Negreni

Iazuri de pe râul Podriga ( afluent al Bașeului ):

Mileanca

Iesanca

Există și iazuri mici, bălți permanente ce nu sunt localizate pe cursul unor ape.

Din mulțimea de iazuri, ce conferă o frumusețe aparte, putem aminti:

Dracșani-440ha pe valea Sitnei

Negreni- 304ha pe valea Bașeului

Cal Alb

Hănești

Mileanca

Havârna

Cursurile de apă au o direcție Nord-Vest, Sud-Est fiind formate din Prut la Est și Siret la Vest, Bașeu și Jijia in centru, cu afluenți importanți: Sirma, Miletin, Dresleuca ce formează culoare depresionare largi cu lunci extinse ce brăzdează județul și determină crearea artificială a peste 150 iazuri utilizate pentru echilibrarea debitelor, irigații, alimentarea cu apă, piscicultură.

Corpurile de apă de suprafață ( lacuri ) de pe teritoriul localității sunt:

Lacul Cucuteni-situat în bazinul Corogea; tip; lac de acumulare

Lacul Stânca-Costești situat la bazinul Prut; tip; lac de acumulare, este cel mai mare din zonă

Ape subterane sunt evidente în toată zona și în împrejurimi. Adâncimea pânzei de apă freatică variază foarte mult, astfel pe platformă se află 3-9m adâncime; la baza versanților intre 0-2m iar în luncă la o adâncime de 0-80cm.

La Nord Ștefănești ( comuna Ripiceni ) s-a evidențiat un strat acvifer ( 43m ) cu o cantitate de săruri de 3,6gr./litru și altul se 123,4m cu o cantitate de săruri de 2,92gr./ litru.

Apele libere se găsesc din belșug în zonele joase: șesul Prutului, Bașeului, Volovățului.

Localitatea Stefanesti se află deasupra corpurilor de apă subterană din lunca Prutului mediu și inferior.

Prutul are o lungime toată de 953 km.

In Romania are o lungime de 742Km din care 236Km in județul Botoșani. Râul izvorăște din Carpații Păduroși, aproape de muntele Haverla pe versantul Nord-Estic al Cernahorei din Ucraina. Se varsă în Dunăre la Reni in est de orașul Galați. Principalii afluenți sunt Ceremușul in Ucraina și Bașeu in Romania.

Foto nr.11. Foto personală, Râul Prut

Înainte de construirea Barajului Stânca-Costești, Prutul se revărsa peste culturile din jur, aducând aluviuni și formând bălți, mlaștini și mici lacuri. Barajul de la Stânca Costești, constituit pe râul Prut împreună cu fosta Republică Socialistă Moldovenească are ca scop limitarea inundațiilor, producerea energiei electrice, prin construirea centralei hidroelectrice.

La Stânca Ștefănești este o rezervație geologică de calcar ce are legătură cu epoca bugloviană numită Toltry, care este unica în țară, ea reprezentând latura vestică a arealului mondial de răspândire floristică a speciei Schivereckia podolica- aprox. 10.000m². Construirea barajului Stanca Costești a influențat negativ floristica pentru că s-a distrus stanca de calcar, suportul acestei specii rare. Din cauza acestui lucru s-a incercat transplantarea la Ripiceni Manoleasa.

Lacul de acumulare are 59,5Km² fiind cel mai mare din Romania. Are o suprafață de 59,50ha, cu bazinul ce are un debit de 81m³/sec, înălțimea de 43m, lungimea coronamentului de 300m, adâncimea de 35-40-100m volum de apa de 1400 mil m³.

Lacul Stanca Costești este o arie protejată instituită din Decretul 2151/30 noiembrie 2004 și se referă la teritoriul administral al orașului Stefanesti. Rezervația faunistică are o suprafață de 2950ha din lacul artificial.

Baseul are o lungime de 118Km in Romania și judetul Botoșani. Are izvoarele in Culmea Sarabonilor, de lângă Cristești și are o lungime de aproximativ 106Km, iar de-a lungul cursului se revărsa afluenții.

Podul Popii( 9Km ), Ursorii ( 10Km ), Pietrăria ( 13Km ), Balinți ( 10Km), Podriga ( 37Km ), Bocleasa ( 26Km ), Sarata ( 16Km ) și sunt formate numeroase iazuri, de exemplu Negreni ( 304ha ), Mileanca ( 150ha ), Hănești ( 236 ha ), Cal Alb ( 193ha ), Tătărușeni.

Afluenți ai Prutului sunt Ghirenii ( 21Km ) și Volovățul ( 45Km ). Cel din urmă urma izvorăște din zona Darabani și se varsă în dreptul Ripiceniului. Pâraiele in această zonă sunt: Corogla, Popoaia, Saha, Rângăuți.(Horeanu,1983)

1.5.Descrierea nodului hidrotehnic Stânca Costești

Nodul hidroenergetic Stanca-Costesti este exploatat in comun cu personalul de exploatare din Republica Moldova.Lucrarile aflate pe teritotiul Romaniei sunt in patrimoniul Administratiei Nationale ,,Apele Romane’’.-Exploatare Complexa Stanca-Costesti.

Amplasament

Nodul hidrotehnic Stanca Costești este amplasat pe cursul mijlociu al raului Prut și se desfașoara pe un sector limitat la cca. 100 km, între localitațile Radauți – Prut și Stanca pe teritoriul Romaniei, respectiv Șirouți și Costești pe teritoriul Republicii Moldova. Amplasamentul barajului Stanca – Costești este situat pe granița dintre Romania și Republica Moldova, la altitudinea medie de cca. 200 m, într-o zona în care lațimea albiei majore de cca. 3 – 4 km este ștrangulata și redusa la cca. 350 – 400 m prin recifuri calcaroase, care practic constituie un baraj natural, prezentand condiții naturale optime pentru crearea unei capacitați de retenție de cca. 1,0 – 1,5 miliarde m3 . În secțiunea frontului de retenție a Nodului Hidrotehnic Stanca Costești, raul Prut are o lungime de cca. 125 km, panta raului fiind în aceasta zona de cca. 3,2%. Cursul raului formeaza meandre largi pe zona lacului, în special aval de localitațile Miorcani (mal drept) – Pererița (mal stang), dubland lungimea liniara a cursului. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Centrala_hidroelectric%C4%83_de_la_St%C3%A2nca_-_Coste%C8%99ti#Amplasament)

Foto nr.12. Plan General de situatie, Nod hidrotehnic Stânca Costești.

Strategia hidrologică a României

De circa 50 de ani în Europa s-a impus tot mai mult ideea că gospodăria cantitativă și calitativă a apelor, managementul catastrofelor naturale generale de prezența în exces sau de lipsa apei, conservarea biodiversității mediului acvatic etc. Nu se pot realiza decât privind cu față viitorul, adică prin elaborarea unui plan director realizat la nivelul de bazin hidrografic.

Din acest punct de vedere România se numără printre primele țări în Europa care nu numai că a introdus administrarea apelor bazine hidrografice, încă din anul 1959, dar a realizat ( in intervalul 1959-1962) și primele planuri de amenajare a bazinelor hidrografice. In prezent zestrea amenajărilor hidrotehnice cuprinde peste 1200 de lacuri de acumulare, dintre care 400 au volume de peste 1 mlm.m³, 230 de mari baraje care figurează și în Registrul Mondial al Marilor Baraje, 9920km de diguri, 6300km de regularizări de albii, 2290 de derivații de debite etc. Amenajările hidrotehnice existente sunt realizate atât ca amenajări cu folosințe complexe, cât și ca amenajări de unică folosință, cum ar fi producerea de energie hidrometrică, alimentări cu apă, controlul viiturilor, piscicultură sau agrement.

În vederea prevenirii și reducerii consecințelor inundațiilor asupra activităților socio-economice, a vieții și sănătății oamenilor, a mediului în România s-au realizat numeroase structuri constând din diguri, deviații de ape mari, lacuri de acumulare nepermanente pentru atenuarea viiturilor, lacuri de acumulare permanente cu folosințe complexe în care sunt prevăzute și volume pentru atenuarea viiturilor.

In prezent Romania se află în primele locuri în ceea ce privește construcții de baraje, ocupând locul 19 din cele 89 de țări membre ale Comisiei Internaționale a Marilor Baraje și locul 9 in Europa. In Registrul Român al Marilor Baraje, barajul Stânca-Costești se afla pe locul 49 in ordinea înălțimii, din totalul de 247 de baraje, și le locul 2 după volumul util al lacului de acumulare ( 1290hm³, după Porțile de Fier I cu 2100hm³). Pe Prut, între Stânca( România ) și Costești ( Republica Moldova ), utilizarea energetică este realizată prin construirea de hidrocentrale pe malul drept și stâng al râului, la baza barajului, fiecare cu o putere instalată de 15MW.(Catalogul habitatelor,speciilor si siturilor,Natura 2000)

Foto nr. 13. Râul Prut, Imagine personală

Istoricul amenajării

In anul 1952 s-a încheiat o convenție intre guvernul României și guvernul URSS privind combaterea inundațiilor și regularizarea regimului de curgere a râului Prut, convenție care a dus la elaborarea “ Schemei măsurilor pentru combaterea inundațiilor și folosirea complexă a resurselor de apă a râului Prut in limetele zonei de frontieră” in anul 1958.

Schema a fost analizată de a V-a consfătuire a împuterniciților guvernelor celor două țări ( Kiev, 1958 ), completată la sfârșitul aceluiași an și aprobată definitiv în 1959. In schemă se analizează un complex de probleme privind: combaterea inundațiilor, dezvoltarea irigațiilor, alimentarea cu apă, producția de energie electrică, piscicultură și navigația pe râul Prut.

In urma analizelor efectuate s-a prevăzut execuția unei acumulări cu folosințe complexe pe cursul mijlociu al râului Prut. Alegerea amplasamentului de la Stânca-Costești s-a efectuat la a VII-a consfătuire ( Chișinău, 1960 ). Stabilirea componenței nodului hidrotehnic s-a înfăptuit la Chișinău în 1967 și 1968. Definitivarea sarcinii de proiectare s-a efectuat la Chișinău și Iași în 1969 și 1970.

Proiectarea a fost efectuată în comun de către GHIPROVODHOZ- Moscova din partea sovietică și de către ICPGA din partea română. Antreprenorii generali ai lucrărilor au fost: Trustul DNEPROSTROI pentru partea sovietică și TCH- Grupul de Șantiere Moldova pentru partea română.

Proiectul părții române pentru Centrala Hidro-Electrică a fost ISPH. La proiectare s-au folosit studii și cercetări efectuate la labiratiarele Institutului de Cercetări Hidrotehnice, Institutului de Studii și Cercetări pentru Îmbunătățiri funciare, Institutul politehnic Timișoara, precum și a unor instituții din URSS.

Echipamentul hidromecanic al părții române s-a proiectat de ICPEH Reșița. A fost executat de către ICM Bocșa și s-a montat de Trustul Energomontaj. Lucrările nodului hidrotehnic au fost executate în perioada 1973-1979. Punerea sub sarcină a barajului a început în decembrie 1977, de la cota 64,00m. In anul 1978 este atins un prim maxim la cota 86,00m, iar în primăvara 1979 se atinge și se depășește pentru prima oară nivelul normal de reținere.

Inaugurarea oficială a amenajării s-a efectuat la 4 noiembrie 1978, cu lacul parțial umplut și cu CHE la puterea instalată. In anul 1979, ca urmare a unor viituri în lanț cu durată de peste trei luni, se stinge nivelul maxim de 95,00m. La barajul din Vechea Carieră apar infiltrații pe taluzul aval și forjele piezometrice incep sa debuteze. Se constată asemenea pierderi locale ale stabilității taluzului aval. Ca urmare a acestor constatări partea moldovenească execută, de pe coronament, o serie de foraje de completare a voalului de etanșare și realizează la piciorul aval o banchetă din umpluturi de pământ. (Catalogul habitatelor,speciilor si siturilor,Natura 2000)

Barajul Stânca-Costești

Barajul fost construit la hotarul României cu Republica Moldova, in paralele cu construcția centralei hidroelectrice . Barajul construit pe râul Prut formează lacul de acumulare cu același nume si are o suprafață de 59 km² fiind este cel mai mare lac de acumulare din România. https://ro.wikipedia.org/wiki/Barajul_St%C3%A2nca_-_Coste%C8%99ti)

Necesitățile care au dus la construirea barajului ( lacului )

Teritoriul României și Moldovei din bazinul hidrografic Prut necesită o mare cantitate de apă, dar pe de altă parte, din cauza frecventelor reversări ale Prutului, constituirea acumulării Stânca-Costești era obligatorie. Astfel, pentru ca populația să poată practica agricultura prin irigație și aprovizionarea cu apă a localităților din vecinătate, pentru atenuarea undelor de viitură și evitarea riscului inundațiilor, dar și pentru obținerea energiei electrice, in anul 1973 s-au început lucrările pentru construirea barajului, care ulterior s-au numit Nodul Hidrotehnic Stanca-Costești.

Scopul pentru care a fost construit Nodul Hidrotehnic este acela de regularizare a râului Prut, pentru alimentări cu apă a centrelor populate și a industriei, irigații, atenuarea viiturilor, pentru combaterea inundațiilor și producerea de energie electrică. Nodul Hidroenergetic Stânca-Costești face parte din clasa I, fiind o construcție de importanță deosebită. (Catalogul habitatelor,speciilor si siturilor,Natura 2000).

Foto nr. 14. Baraj Stânca-Costești Imagine personală

Foto nr. 15. Baraj/ Lacul de acumulare Stânca-Costești, Imagine personală

Avantajele și dezavantajele construirii barajului ( lacului )

După constituirea lacului Stânca-Costești, inundațiile Prutului au fost semnificativ diminuate pe teritoriul României. Teritoriul Republicii Moldova este afectat deoarece malul sau este mai înalt. Prevederea in lacul de acumulare a unui volum de atenuare de 550mln.m³ permite atenuarea viiturii de 1% la la 2940 la 700m³/s, si împreună cu îndiguirile din aval de nodul hidrotehnic, scoate de sub inundație a cca 100000ha terenuri de luncă. Irigațiile au fost prevăzute pentru 140000ha ( 70000ha pentru fiecare parte ). Debitul pentru alimentări cu apă a fost stabilit de la 10-16m³/s. Hidroenergia este realizată prin cele hidrocentrale fiecare cu câte un agregat de 15MW ( debit Q=2x65m³/s; enegie E=2x65GWh/an). (Catalogul habitatelor,speciilor si siturilor,Natura 2000)

Stânca–Costești reprezinta un punct de trecere a frontierei între România și Republica Moldova.

La construcția barajului Stânca-Costești, au fost stramutate strămute șapte sate,in partea României iar partea Republicii Moldova a stramutat s11 sate.Inaugurarea barajul a fost în data de 16 august 1978.

Barajul de la Stanca-Costesti a fost edificat in perioada 1973-1978 in timpul regimului comunist condus de Nicolae Ceausescu . Este cel de-al doilea ca marime din tara raportat la dimensiunile frontului de barare, cat si ca suprafata a lacului de acumulare, dupa cel de la Portile de Fier .  Barajului de la Stanca-Costesti in ziua de astazi isi demonstreaza utilitatea deoarece de fiecare data cand Prutul ameninta cu inundatiile asupra miilor de hectare de culturi si asupra caselor din judetele Botosani si Iasi, asa cum facea pana in anul 1978, barajul opreste aceste dezastre natural.

Construirea barajului de la Stanca-Costesti nu putea fi posibila daca zidurile de beton nu puteau fi ancorate in stanca. In aceasta zona din Moldova, exista stanca muntoasa de granit care iese si la suprafata, deasupra solului, numai in doua locuri din judetul Botosani, in comuna Ripiceni si in localitatea Stanca de langa orasul Stefanesti. Barajul este administrat in cadrul unui parteneriat cu Republica Moldova. Inginerii romani nu iau nici o decizie cu privire la exploatarea barajului fara sa se consulte cu omologii moldoveni pe malul romanesc. ( https://www.bzi.ro/calatorie-prin-inima-uriasului-de-beton-video-foto-180504)

Centrala hidroelectrică de la Stânca-Costești

Amplasament

Amenajarea hidrotehnica Stanca – Costești, amplasata în extremitatea nord – estica a Romaniei pe cursul mijlociu al raului Prut, se desfașoara pe un sector limitat la cca. 100 km între localitațile Radauți – Prut și Stanca pe teritoriul Romaniei, respectiv Șirouți și Costești pe teritoriul Republicii Moldova. Aceast nod hidroenergetic reprezinta cea mai importanta lucrare existenta în cadrul bazinului hidrografic Prut.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Centrala_hidroelectric%C4%83_de_la_St%C3%A2nca_-_Coste%C8%99ti#Amplasament)

Scopul

Nodul hidrotehnic are ca scop combaterea inundațiilor, irigațiile, alimentările cu apă, hidroenergia si piscicultura.

Soluția de tehnică

Nodul hidrotehnic Stînca-Costești este constituit din principalele obiecte:

– frontul de retenție: barajul principal, deversorul de ape mari, baraje de închidere a versanților calcaroși, barajul de închidere a unei foste cariere de calcar de pe malul stâng, consolidarea umărului mal drept;

– nodul de presiune: canalul de aducțiune, priza de apă, galeriile de aducțiune a CHE și golirile de fund pentru devierea apelor și evacuarea debitelor mari, centralele hidroelectrice cu bazine de liniștire și deznisipatoare, lacul de compensare, stăvilarul lacului de compensare;

– lucrările de protecție, etanșare, drenaj și consolidare a frontului de retenție;

– consolidări de mal, lucrări anexe, amenajări.

Lucrările au început în anul 1973, au fost inaugurate oficial la 4 noiembrie 1978, iar recepția definitivă s-a făcut în 1979. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Centrala_hidroelectric%C4%83_de_la_St%C3%A2nca_-_Coste%C8%99ti)

Lacul Stanca-Costești ( Sit SPA )

Localizare

Situat pe malul drept al Prutului ,în extremitatea central-estică a judeșului Botoșani  în imediata apropiere a graniței cu Republica Moldova, pe teritoriul administrativ al orașului Ștefanești și pe cele ale comunelor Manoleasa și Ripiceni. Aria naturala este străbătută de drumul național DN29E care face legătura între localitatea Stanca și vama Stânca-Costești. ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_St%C3%A2nca_-_Coste%C8%99ti_(sit_SPA)

Descriere

„Lacul Stânca – Costești” are o suprafata de 2.950 ha si a fost declarată rezervație naturală prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151 din 30 noiembrie 2004. O suprafață importantă a acesteia a fost declarata  arie de protecție specială avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007.

Lacul de acumulare Stanca – Costești controleaza o suprafața de recepție totala de cca. 12000 km2 , situata pe teritoriul Romaniei, Republicii Moldova și Ucrainei. Din suprafața totala de 12000 ha, 9076 km2 revin stației hidrometrice Radauți – Prut situata la coada lacului, iar restul de 2924 km2 reprezinta cuveta lacului. Sectorul de pe malul drept al cuvetei lacului masoara cca. 620 km2 și se caracterizeaza printr – o hidrografie mai saraca cu caracter torențial. Afluenții de pe malul drept controleaza cca. 400 km2 , dintre care amintim: pr. Ghireni (66 km2 ), r. Volovaț (228 km2 ), pr. Badul, pr. Saraturii, pr. Fundoaia etc. Sectorul de pe malul stang al cuvetei lacului cu o suprafața de cca. 2304 km2 are o hidrografie mai bogata, cei mai importați afluenți fiind: raul Vilia (125 km2 ), Caldarușa (79,5 km2 ), Ciugur (168 km2 ). Lucrările proiectului vor fi amplasate la Nodul Hidrotehnic Stanca-Costesti, pe ampriza unor lucrari de constructii existente; ca urmare suprafața, care urmează a fi ocupată de lucrare, aparține domeniului public al statului, aflată în administrarea Exploatarii Complexe Stanca-Costesti.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_St%C3%A2nca_-_Coste%C8%99ti_(sit_SPA)

Foto nr. 16. Viziune Baraj/ Hidrocentrală( imagine personala)

Biodiversitate

Situl de importanta comunitara are in componenta sa trei clase de habitate de tip: ape dulci continentale (stătătoare, curgătoare); Culturi cerealiere extensive (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire) și Pajiști ameliorate ce adăpostesc și asigură condiții prielnice de cuibărire și hrană mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN.

(_https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_St%C3%A2nca_-_Coste%C8%99ti_(sit_SPA))

II.Analiza literaturii stiintifice

2.1 Istoricul cercetărilor floristice și fitosociologie

Istoricul cercetărilor în Moldova

Teritoriul Moldovei a atras atenția cercetătorilor de la noi din tară și de peste hotare înca din cele mai vechi timpuri. Astăzi, din totalul de specii de plante reprezentative pentru zona geografică a Moldovei 72٪ se regăsesc și în flora României.

Primele referiri asupra răspândirii unor formațiuni vegetale, indeosebi asupra pădurilor, sunt cunoscute citorilor din cartea lui Dimitrie Cantemir „Descriptio Moldaviae” (1716). Alte mențiuni, de data aceasta legate de floră, se referă la Carpații Orientali și aparțin lui Balthazar Haiequet (1790). Dar cele mai importante contribuții floristice sunt aduse totuși o data cu secolul al XIX – lea și se referă la Moldova în general, dar mai ales la Bucovina. Dintre cercetătorii botaniști, menționez pe: E. Wittman (1824), A. Zawadzki (1833), I. Czihak (1836), D. Brândză (1879 – 1883, 1903), A. Procopianu – Procopovici (1887 – 1890), Grecescu (1898), etc.

Studiile fitosociologice, pe lângă cele floristice, au luat amploare în a doua jumătate a secolului trecut prin activitatea consecventă a unor specialiști și a colectivelor conduse de aceștia. Menționez în sensul acesta următorii cercetători: I. Grințescu (1931), I. Prodan (1931), E. Țopa et al. (1939, 1972), C. Papp (1931, 1969), M. Răvăruț et al. (1936 – 1969), C. Burduja et al. (1948 – 1989), I. Morariu (1956 – 1984), E.Turenski et al. (1964 – 1984), D. Mititelu et al. (1965 – 1998), Gh. Mihai et al. (1967 – 1987), T. Chifu et al. (1971 – 2004), I. Sârbu et al. (1971 – 2004), V. Slonovski (1971 – 1998), Cl. Horeanu et al. (1973 -1989), N. Stefan et al. (1980 – 2004), Ad. Oprea et al. (1997 – 2004), O. Zamfirescu (1998 – 2005), C. Mânzu et al. (2000 – 2005).

Ca o consecință a variației ecosistemelor din Moldova, se poate remarca destul de ușor că inventarul floristic actual se reflectă pregnant și in cel fitocenologic, reprezentat printr-un număr ridicat de sintaxoni.

Primele contributii floristice din judetul Botosani le-a publicat D.Grecescusi apoi A.Procopianu Date floristice dar mai ales geobotanice au consemnat E.Topa ,M Ravarut si colaboratorii.Gh.Mihai singur sau in colaborare a publicat numeroase si consistente date floristice si de vegetatie elaborand si o teza de doctorat Bazinul Baseului.Cercetari asupra florei si vegetatiei a unor rezervatii a publicat Cl Horeanu.Studii geobotanice si floristice au mai publicat D.Mititelu si colaboratorii.Cercetari sporadice au mai facut S. Haja si M Cardas care a elaborat o teza de doctorat asupra buruienilor din culturi.

Cercetările botanice au debutat cu cele referitoare la floră, încă din secolul al XVIII-lea, concomitent cu cercetările din celelalte provincii istorice. Astfel, primele mențiuni floristice se referă la Carpații Orientali și aparțin lui B. Hacquet ( 1790 ). Contribuții floristice mai importante sunt aduse în secolul al XIX-lea și se referă atât la Moldova în general, cât mai ales în Bucovina.

Printre lucrările botaniștilor deveniți celebri se remarcă cele elaborate de: E. Wittmann ( 1824 ), A. Zawadzki ( 1833 ), Fr. Herbich ( 1859 ), J. Czihak ( 1836 ), J. Edel ( 1853 ), D. Brandză ( 1879-1883, 1903 ), Br. Blocki ( 1883, 1884 ), A. Procopianu-Procopovici ( 1887, 1890 ), J. Dörfler ( 1890 ), J. Römer ( 1896 ), D. Grecescu ( 1898 ) etc.

Cercetările floristice se intensifică la prima jumătate a secolului XX-lea, când se conturează, in linii generale, inventarul floristic Moldovei. In cea de a doua jumătate a secolului trecut au luat amploare și cercetările fitosociologice, le lângă cele floristice, la care și-au adus contribuții însemnate numeroși botaniști împreună cu colectivele conduse de aceștia.

Printre botaniști au merite importante următorii: F. Pax (1898 -1908), C. Hormuzachi (1901), Z. Panțu (1902, 1913), Gh. Grințescu (1902, 1913), I. Grințescu (19 10, 1931), I. Prodan (1930, 1931), E. Țopa et al. (1939, 1972), C. Papp (1931, 1969),M. Răvăruț et al. (1936 -1969), C. Georgescu et al. (1939-1967), C. Burduja et al. (1948-1989), I. Morariu (1956-1984), P. Raclaru et al. (1959-1980), E. Turenschi et al. (1964-1984), D. Mititelu et al. (1965-1998), Gh. Mihai et al. (1967-1987), Gh. Vițalariu et al. (1968-1989), T. Seghedin et al. (1968-1989), V. Zanoschi et al. (1969-1979), C. Bârcă et al. (1969-1987), T. Chifu et al. (1971- 2004), I. Sârbu et al. (1971 -2004), V. Slonovschi(1971-1998), Cl. Horeanu et al. (1973- 1989), N. Ștefan et al. (1980 -2004), Ad. Oprea etal. (1997-2004), O. Zamfirescu et al. (1998 – 2005) , C. Mânzu et al. (2000 – 2005).

Istoricul cercetărilor pe teritoriul județului Botosani și a localității Ștefănești

Primele mențiuni floristice referitoare la zona Stânca – Ștefănești aparțin lui A. Procopianu – Procopovici (1901 – 1902).

Note sporadice au mai fost făcute și de alți botaniști, însă referiri complete, floristice și de vegetație au fost făcute din 1940 de C. Papp.

Lui Procopianu – Procopovici îi revine meritul de a fi descoperit specia Schiwereckia podolica (familia Brassicaceae), specie cu o ecologie interesantă, legată de substratul calcaros costituit din calcare recifale. Planta există la limita vestică a arealului mondial de răspândire, și are o unică locație în țară unde ea vegetează, și anume la Ștefănești.

În 1956, Răvăruț și colaboratorii prezentau asociații vegetale particulare din „Depresiunea Jijiei superioare și a Bașeului“ din care 78 de specii erau identificate și in bazinul Bașeului. Importanța studiilor s-a detașat atunci din precizările aduse asupra compoziției floristice și din identificarea unor noi specii. În cele 13 volume din „Flora României “ sunt citate doar 8 specii de plante din zona la care ne referim.

Cel mai important studiu asupra vegetației bazinului Bașeu este reprezentat de lucrarea de doctorat a lui Gheorghe Mihai, publicată sub formă de articole științifice (1967 a, b; 1968, 1969 a, b, d, e; 1970 a, b, c, d; 1971 a, b, c, d, e, f; 1972 a, b;1978). Autorul a studiat vegetația în acest sens, timp de mai mulți ani, efectuând deplasări pe teren în toate sezoanele de vegetație ale anului.

Mititelu și colaboratorii, în 1971, abordau în sinteză flora și vegetația din arealul Stânca – Ștefănești, citând 416 specii de plante cormofite, 17 specii de briofite, iar 5 specii erau însemnate ca fiind dubioase pe acest teritoriu. Analizând spectrul floristic s-a constatat prezența unui număr mare de specii continental sud-estice (36,7 ٪), care împreună cu speciile europene (10,5٪) și eurasiatice (32,5٪) dau un caracter ponto – sarmatic particular acestei regiuni, ceea ce justifică ocrotirea ei (S=2,5 ha).

Referitor la „câteva aspecte privind flora și vegetația acvatică și palustră din bazinul inferior al Bașeului“, Gheorghe Mihai preciza în 1965 că până la data respectivă nu se efectuaseră cercetări, existând doar cazul unor semnalări izolate. Autorul evidentia faptul că răspândirea fitocenozelor acvatice și palustre în cursul Bașeului și ale pâraielor ce se varsă în el se remarcă îndeosebi acolo unde de o parte și de alta a malurilor există culturi agricole.

Din județul Botoșani, primele informații asupra vegetației forestiere erau menționate în 1880 Dimitrie Brândză cu ocazia discursului de primire în Academia Română. Prezentarea cuprindea și unele specii intâlnite în cadrul bazinului Bașeu. Ulterior, informații cu totul generale despre vegetația lemnoasa au fost date de P. Enculescu incă din 1924. Mai târziu, S. Pașcovski și N. Doniță în lucrarea „Vegetația lemnoasă din silvostepa României“, apărută în 1967 faceau unele precizari generale asupra silvostepei din nordul țării, în care cuprindeau și o parte din suprafața teritoriului ce ne interesează.

Asociații vegetale forestiere noi s-au identificat in bazinul superior al Bașeului, la Oroftiana – Suharău (Dryopterito carthsianae – Fagetum, Galio – Schultesii – Fagetum) odată cu cercetările din 1994 (T. Chifu și N. Ștefan) și din 1996 (T. Chifu și colaboratorii).

Zona Stânca Ștefănești , din anul 1957, a devenit rezervație naturală, fiind constituită în scopul protejării speciei de floră Schiwerekia podolica, specie de care aminteam anterior. De-a lungul anilor, in literatura de specialitate, cercetătorii au descris din această regiune mai multe tipuri de asociații vegetale, printre care și asociația Asplenio – Schiwereckietum, cea care denotă importanța științifică a zonei.

2.2. Date din literatură privind flora rezervației și sitului

Primele cercetări botanice științifice în valea Prutului se desfășoară o dată cu înființarea Societății Medicilor și Naturiștilor din Iași ( 1833 ), urmă de Societatea Naturiștilor din Chișinău ( 1904 ). La sfârșitul sec. XIX Dimitrie Brândză efectuează o serie de cercetări botanice, in care cuprinde și regiunea Prutului, și publicată în 1879 primul “ Prodrom al Florei române ”. Cercetările floristice și geobotanice in zona menționată sunt continuate de A. PROCOPIANU-PROCOPOVICI ( 1901-1902 ), N. OKINȘEVICI ( 1905-1907 ), J. PACZOSKI ( 1912-1914 ).

Studii complexe asupra florei și vegetației din valea Prutului se realizează în perioada interbelică. Se remarcă cercetările lui TR. SĂVULESCU și TSCHARNA RAYSS, publicate în 5 lucrări valoroase, dintre care menționăm cele 3 volume de “ Materiale pentru flora Basarabiei ”, in care sunt descrise cca 300 specii de plante vasculare din peste 20 de localități din Valea Prutului. Au urmat cercetările renumitului botanist AL. BORZA ( 1935-1937 ), C, PAPP și M. RĂVĂRUȚ ( 1938-1940 ), EM. ȚOPA ( 1937-1939 ).

După război publică lucrări cu referire la flora și vegetația din regiunea studiată C. BURDUJA, C. DOBRESCU, E. TURENSCHI, LIDIA NIKOLAEVA, A. TKACENKO, GH. MIHAI, GALINA ȘABANOVA, I. SÂRBU, D. MITITELU, S. HAJA, N. BARABOȘ, A. RĂILEAN, TATIANA GHEIDEMAN si colab., KSENIA VITKO, L. GARȘTEA, ANA MARCOCI, V. CHIRTOACĂ, ANCA ANTOHE, M. MÂRZA, POLINA VANINA, LUDMILA KUHARSKAIA, T. CHIFU, N. ȘTEFAN, D. DĂSCĂLESCU, TATIANA TOFAN-BURAC etc. Dintre acestea menționăm lucrarea lui D. MITITELU și N. BARABOȘ “ Vegetația din lunca Prutului ” ( 1975 ) și monografia “ Tipuri de păduri din lunca Prutului pe teritoriul R.S.S. Moldovenești ” ( 1979 ), autor A. TKACENKO.(Tofan-Burac,2002)

Menționăm, însă, că cercetările botanice postbelice s-au efectuat preponderent în zona teraselor și doar parțial în albia majoră, lunca propriu-zisă, din motive politice caracteristice perioadei respective. In special, in partea stângă a Prutului, accesul botaniștilor in lunca râului era foarte limitat. Astfel, cercetări complexe în această regiune au fost realizate abia după anul 1990, rezultatele fiind în mare parte publicate de TATIANA TOFAN-BURAC și înmănunchiate in teza de doctorat cu titlul “ Flora și vegetația din lunca Prutului- Republica Moldova ”.

In lucrarea “Flora și vegetația din Valea Prutului ” Tatiana Tofan-Burac, Teodor Chifu, autorii au oferit date despre flora și vegetația din Valea Prutului concluzionând că Valea Prutului cuprinde 1315 specii de plante vasculare. Noi completăm acest inventar floristic cu 70 toxoni noi, ridicându-l la 1385 taxoni, cu distribuție în circa 170 de localități ( din cele 206 existente în această regiune ). Totodată, pentru 1000 de taxoni am stabilit noi stațiuni și localizări.

Încă de la începutul secolului XX-lea, cercetările botanice întreprinse de A. Procopianu-Procopovici in anul 1902-1905 și C. Pap in 1940, au relevat bogatul inventar floristic, precum și importanța acestuia. In 1901 este descrisă Schiwereckia romanicaz specie ce s-a devenit a fi sinonimă cu Schiwereckia podolica, plantă care se afla in singura stațiune din Romania, la Ștefănești-Stânca. Pe acest teritoriu au fost descrise mai multe unități taxonomice noi pentru flora țării noastre: Ranunculus illyricus moldavicus, sempervivum ruthenicum, cât și o serie de specii briofite.

In lungul râului Prut de la Crasnaleuca până la Stânca-Ștefănești, sunt “ iviri “ stâncoase, calcaroase de natura recifală, alcătuite din schelete de Serpula, briozoare și cochilii de scoici de vârstă bugloviană, subetaj inferior al sarmațianului.

Existenta speciei Schiwereckia podolica, element sarmatic, in unica stațiune din țara noastră și interesantul inventar floristic, precum și alcătuirea geologică a substratului stâncos au fost elementele pentru care o suprafață de 2,5ha din stâncăriile de la Stânca-Ștefănești sunt ocrotite încă din anul 1957. Cele mai complete cercetări botanice au fost efectuate de D. Mititelu, Baraboș N., Haja S., in anul 1971, când s-au identificat un număr de 416 specii cormofile și 17 specii de briofile, precum și un număr de 11 asociații vegetale. Construcția Barajului hidroenergetic Stânca-Costești, ce s-a construit in zona calcaroasă a rezervației a impus efectuarea unor studii de salvare a speciei Schiwereckia podolica, ea fiind salvată decursul anilor 1972 și 1973 prin diverse procedee, într-o stațiune similară la Ripiceni, ce au asigurat supraviețuirea acestei plante rare. După terminarea Barajului lacului de acumulare, au mai rămas totuși mici suprafețe stâncoase care au fost mai puțin perturbate. Cercetările au condus existența în stâncăriile rămase a circa 100 de rozete ale plantei sarmatice, unica în Romania.(Mititelu,1971)

III.Metode de lucru

3.1. Metode de lucru pentru studiul florei

Lucrarea pe care am ales-o respectă planul clasic al crecetărilor, și anume: documentarea bibliografică, utilizarea metodei de lucru în teren, prelucrarea datelor și a materialului.

Toate aceste etape fac parte din metoda cercetării pe itinerar. Rezultatele finale ale studiului permit cunoașterea structurii, a răspândirii și a variabilității spațiale a fitocenozelor.

Documentarea bibliografică am realizat-o in scopul obținerii de informații privitoare la zona de interes, mai ales in privinta aspectelor legate de factorii pedo – edafo – climatici, factori cu influență majoră asupra vegetației.

Materialul ierbos, specific cercetării mele, a fost recoltat in anumite perioade ale anului, urmând apoi traseul prelucrării dupa niște reguli clar stabilite in cele 13 volume ale „Florei României

Conspectul și analiza florei vasculare din valea Prutului s-au realizat pe baza informațiilor cuprinse în bibliografia de specialitate, precum și din cercetările noastre de teren și materialul botanic recoltat in perioada 1988-1999. Datele obținute din aceste surse au fost valorificate prin cuprinderea lor într-un fișier sistematic, cu fișe pentru fiecare specie, grupate pe genuri și familii după actualul sistem filogenetic al plantelor.

Nomenclatura speciilor și a infrataxonilor corespunde celei din “ Flora Europaea ” corelate cu informațiile din “ Flora României ” determinatoarele lui AL. BELDIE și V. CIOCÂRLAN, precum și S. CEREPANOV si TATIANA GHEIDEMAN.

La fiecare specie se precizează denumirea populara carologia ( localitățile de răspândire ), cenologia ( preferințele cenotice ), forma biologică, elementul floristic, valori ale indicilor ecologici: umiditate, temperatură, reacția solului și, la cele mai multe specii a fost indicat și numărul de cromosomi. La prezentarea corologiei s-a luat în considerare primul autor care a desemnat specia localitatea respectivă. Valoare indicilor ecologici bioformele, geoelementele și numărul de cromosomi sunt date de lucrările elaborate de A. POPESCU și V. SANDA, AL BELDIE, V. CIOCÂRLAN, Z.V. BOLHOVSKIN și colab. Caracterizarea fitocenologică s-a făcut pe baza lucrărilor botaniștilor A. Popescu și V. Sanda, E. Oberdorfer, Mucina și Colab. La precizarea denumirilor populare am auzit datele cat și informațiile acumulate personal de la populația actuala.

In lucrare sunt utilizate următoarele abreviațiuni:

• Pentru bioforme:

H= hemicriptofit, HH= helohidatofit, Hd= hidrofit, T= terofit anual, TH= terofit bianual, G= geofit, Ch= camefit, MM= megafanerofit, M= mezofanerofit, N= nanofanerofit, Ep= epifit

• Pentru elementele floristice:

Cp= circumpolar, Bor= borel, Eua= euroasiatic, E= european, Ec= central-european, Alo= alpic

Atl= atlantic, Mont= montan, Med= mediteraneean, sMed= submediteranean, Cont= continental, Pt= pontic, Pn= panonic, Carp= carpatic, Cauza= caucazian, Anat= anatolic, End= endemic, B= balcanic, B= balcanic, Cosm= cosmopolit, Adv= adventiv.

• Pentru indici ecologici:

U( umiditate ): 1= xerofit, 2= xeromezofit, 3= mezofit, 4= mezohidrofit, 5= hidrofit, 6= ultrahidrofit, 0= amfitolerant ( eurihidre )

T ( temperatură ): 1= hechistoterme ( criofile ), 2= microterme, 3= mezoterme, 4= moderat termofile, 5= termofile, 0= amfitolerante ( euriterme )

R ( reacția solului ): 1= specii foarte acidofile, 2= acidofile, 3= acidoneutrofile, 4= slab acido-neutrofile, 5= neutro-bazifile, 0= pante amfitolerante ( euriionice ).

• Alte abrevieri: Car.= caracteristică, dif= diferențială, 2n= număr somatic de cromosomi, D= diploid, P= poliploid, D-P= diploid-poliploid, Rez. Rezervație naturală, lac= lacul .(Tofan-Burac,2002)

.

IV.Cnontributie la actualizarea descrierii florei rezervatiei si sitului

4.1 Conspectul taxonomic al cormofitelor

4.1.1 Analiza taxonomica

Conspectul floristic de pe teritoriul localității Ștefănești, mai exact din zona râului Bașeu, zona mea de studiu, cuprinde un numar de 545 de specii de plante care sunt incadrate in 71 de familii, majoritatea fiind reprezentate de :

Asteraceae(83 de specii),Poaceae (57 de specii) ,Lamiaceae (39 de specii), Fabaceae (35 de specii), Brassicaceae (28 de specii) , Rosaceae (21 de specii ), Scrophulariaceae (17 specii), Cyperaceae ( 17 specii) ,Polygonaceae (15 specii ) ,Apiaceae (14 specii), Ranunculaceae (13 specii), Boraginaceae ( 13 specii), Liliaceae (10 specii ).

1. Familia Aceraceae – 4 specii

2. Familia Alismaceae – 2 specii

3.Familia Alliaceae – 3 specii

4.Familia Amaranthaceae – 4 specii

5.Familia Amaryllidaceae – 1 specie

6.Familia Aristolochiaceae – 3 specii

7.Familia Araliaceae – 1 specie

8.Familia Apiaceae -14 specii

9.Familia Apocynaceae – 1 specie

10.Familia Asteraceae – 83 specii

11.Familia Boraginaceae – 13 specii

12.Familia Brassicaceae – 28 specii

13.Familia Berberidaceae – 1 specie

14.Familia Butomaceae – 1 specie

15.Familia Campanulaceae – 4 specii

16.Familia Canabaceae – 2 specii

17.Familia Caryophyllaceae – 7 specii

18.Familia Caprifoliaceae – 4 specii

19.Familia Chenopodiaceae – 5 specii

20.Familia Celastraceae – 2 specii

21.Familia Ceratophyllaceae – 1 specie

22.Familia Convolvulaceae – 2 specii

23.Familia Cornaceae – 3 specii

24.Familia Corylaceae – 1 specie

25.Familia Cyperaceae – 17 specii

26.Familia Crassulaceae – 2 specii

27.Familia Dipsacaceae – 8 specii

28. Familia Equisetaceae – 5 specii

29.Familia Euphorbiaceae – 5 specii

30.Familia Elaeagnaceae – 1 specie

31.Familia Fabaceae – 35 specii

32.Familia Fumariaceae – 3 specii

33.Familia Geraniaceae – 4 specii

34.Familia Gentianaceae – 1 specie

35. Familia Haloragaceae – 1 specie

36.Familia Hypericaceae – 1 specie

36.Familia Iridaceae – 4 specii

38.Familia Juncaceae – 6 specii

39.Familia Lamiaceae – 39 specii

40.Familia Lemnaceae – 2 specii

41.Familia Linaceae – 2 specii

42.Familia Liliaceae – 10 specii

43.Familia Lythraceae – 2 specii

44.Familia Malvaceae – 5 specii

45.Familia Najadaceae – 1 specie

46.Familia Oleaceae- 3 specii

47.Familia Orchidaceae – 1 specie

48.Familia Onagraceae – 4 specii

49.Familia Poaceae – 57 specii

50.Familia Papaveraceae – 4 specii

51.Familia Polygalaceae – 1 specie

52.Familia Polygonaceae – 15 specii

53.Familia Primulaceae – 2 specii

54.Familia Plantaginaceae – 3 specii

55.Familia Potamogetonaceae – 3 specii

56.Familia Ranunculaceae – 13 specii

57.Familia Resedaceae – 1 specie

58.Familia Rosaceae – 21 specii

59.Familia Rubiaceae – 14 specii

60.Familia Rhamnaceae – 1 specie

61.Familia Salicaceae – 9 specii

62.Familia Scrophulariaceae – 17 specii

63.Familia Solanaceae – 4 specii

64.Familia Sparganiaceae – 1 specie

65.Familia Typhaceae – 2 specii

66.Familia Tiliaceae – 3 specii

67.Familia Urticaceae- 1 specie

68.Familia Verbenaceae – 1 specie

69.Familia Valeriaceae – 1 specie

70.Familia Violaceae – 4 specii

71.Familia Zygophyllaceae – 1 specie

4.2 Analiza bioformelor si a elementelor floristice

FLORA REGIUNII

1.Scurtă caracterizare a florei regiunii

Localitatea Ștefănești precum și cea mai mare parte din teritoriul bazinului Bașeu aparține zonei de silvostepă, mai precis aparțin provinciei pontico-sarmatice. Elementele floristice se încadrează în mare parte în principalele categorii de elemente fitogeografice, unele dintre ele fiind biregionale iar altele pluriregionale. Așadar, în flora localității Ștefănești se întâlnesc: elemente fitogeografice europene, cu reprezentanți europeni, centrali europeni, circumboriali, eurasiatici; elemente fitogeografice continentale și estice cu reprezentanți sarmatici, pontico-mediteraneene, pontico-submediteraneene, pontico-sud sibrici, pontico-panonici; elemente fitogeografice arctice, subarctice, alpine și carpatice; elemente fitogeografice balcanice sau sud estice cu reprezentanți ilirici, dacoilirici, balcanici, daco-balcanici, caucazieni, etc. Întâlnim de asemenea elemente fitogeografice mediteraneene sau sudice, elemente atlantice, elemente cosmopolite, elemente endemice.

După Meusel și colaboratorii săi, teritoriul localității face parte din regiunea floristică Ponto-Sus Siberiană, mai precis din provincia Pontica.

După T. Săvulescu (1940), județul Botoșani și localitatea Ștefănești fac parte din provincia Sarmatică.

După A. Borza (1957), județul Botoșani face parte din provincia Baleano-moesică.

D. Mititelu și N. Barabaș fac referiri mult mai concrete la vegetația din Lunca Prutului și susțin că zona studiată ar aparține provinciei Pontico-sarmatice.

4.1.2. Analiza bioformelor si a elementelor floristice

Încrengătura Magnoliatae – Clasa Magnoliatae

Familia Aceraceae

Acer campestre L.,

MH-M, Eur; U2,5T3R3

Acer negundo L.,

America de Nord

Acer platanoides L.,

MM, Eur;U3T3R3

Acer tataricum L.,

M-MM, Eur(Cont); U2,5T3,5R4

Familia Alismaceae

Alisma lanceolatum With.,

HH, Eua; U6T0R4

Alisma plantago-aquatica L.,

H, Cosm; U6T0R0

Familia Alliaceae

Allium paniculatum L.,

G, Pont-Pan-Balc; U1,5T4R4

Allium rotundum L.,

G, Euc-Med; U2T4R4,5

Allium scorodoprazum L.,

G, Euc; U2T3R4

Familia Amaranthaceae

Amaranthus albus L.,

Th, Adv(America de Nord); U3T3R3

Amaranthus crispus Terracc.,

Th, Adv; U3T4R3

Amaranthus hybridus L.,

Th, Adv; cult. orn.

Amaranthus retroflexus L.,

Th, Adv; U3,5T4R4

Familia Amaryllidaceae

Galanthus nivalis L.,

G, Eur(Med); U3,5T3R4

Familia Apiaceae ( Umbeliferae)

Berula erecta Coville,

H(HH), Circ; U6T3,5R0

Carum carvi L.,

Th, Eua;

Chaerophyllum bulbosum L.,

TH-H, Eur(Cont); U4T3,5R4,5

Chaerophyllum hirsutum L.,

H, Euc (Mont)

Cicuta virosa L.,

TH-H, Eua(Med); U2,5T3R0

Conium maculatum L.,

Th-TH, Eua; U3T3R3

Daucus carota L.,

TH-H, Eua(Med); U2,5T3R0

Eryngium campestre L.,

H, Pont-Med; U1T5R4

Eryngium planum L.,

H, Eua; U2T3R4

Falcaria vulgaris Bernh,

Th-TH, Eua; U2T4R4

Oenanthe aquatica Poiret,

HH, Eua; U6T3R0

Pimpinella saxifraga L.,

H, Eua; U2,5T0R3

Torilis arvensis Link,

Th, Euc-Med; U2,5T3,5R4

Torilis japonica L.,

Th, Eua; U2T3,5R4,5

Familia Apocynaceae

Vinca herbacea Waldst. et Kit.,

H, Pont; U2T5R4

Familia Araliaceae

Hedera helix L.,

Atl-Med, M; U3T3R3

Familia Aristolochiaceae

Aristolochia clematidis L.,

(G) (Med); U2,5T3,5R5

Aristolochia durior Hill,

America de Nord

Asarum europaeum L.,

H, Eua; U3,5T3R4

Familia Asteraceae

Achillea collina J. Becker,

H, Eur(Cont); U2T3R3

Achillea distans Waldst ct Kit,

H, Alp-Carp-Balc; U2,5T3R4

Achillea pannonica Scheele,

H, Eur(Cont); U2T4R3,5

Anthemis tinctoria L.,

H, Eua(Cont); U1,5T3R3

Arctium lappa L.,

TH, Eua(Med); U3,5T3R4

Arctium minus Bernh,

TH, Eur; U3T3R4,5

Arctium tomentosum Miller,

TH, Eua; U3T0R5

Artemisia absinthium L.,

Ch-H, Eua(Med); U2T3R4

Artemisia annua L.,

Th, Eua(Cont); U3T4R4

Artemisia austriaca Jacq,

Ch, Eua(Cont); U4T4,5R4

Artemisia campestris L.,

Ch, Eua(Cont); U2T3,5R3

Artemisia santonica L.,

Ch-H, Eua(Cont); U2,5T4R0

Artemisia scoparia Walds et kit.,

TH, Eua U3T0

Artemisia vulgaris L.,

H, Circ; U2,5T3R4

Achillea millefolium L.

H, Eua; U3T0R0

Achillea setacea Wet ct Kit,

H, Eua(Cont); U2T3R0

Aster linosyris Bernh,

H, Eua(Cont); U2T3R4

Aster sedifolius L.,

H, Eua(Cont); U4T3R2

Aster tripolium ssp. pannonicus Soo

Pont-Pan, U5T0R5

Bidens tripartita L.,

Th, Eua; U4,5T3R0

Carduus acanthoides L.,

H, Eur(Med); U3T2R0

Carduus crispus L.,

Th, Eur; U4T3R0

Carduus nutans L.,

Th, Eua; U1,5T3R3

Carlina vulgaris L.,

TH-H, Eua(Med); U2,5T3,5R0

Centaurea biebersteinii DC,

TH-H, Pont-Pan-Balc; U1,5T4R4

Centaurea cyanus L.,

Th-TH, Med(azi Cosm); U3T4R0

Centaurea diffusa Lam.,

Th, Pont-Balc; U2T4R0

Centaurea jacea L.,

H, Eur; U3T0R0

Centaurea orientalis L.,

H,Pont; U2T4R4,5

Chondrilla juncea L.,

TH-H, Eua(Cont); U1,5T3,5R4

Chrysanthenum leucanthemum Lam.,

H, Eua; U3T0R0

Crysanthenum corymbosum

Cichorium intybus L.,

H-TH, Eua; U2,5T3,5R4,5

Cirsium arvense G.,

Eua(Med); U0T0R0

Cirsium vulgare L.,

Th, Eua; U3T3R0

Conyza canadensis Crong.,

Th, Adv(America de Nord); U2,5T0R0

Crepis foetida ssp rhoadifolia Celak,

Pont-Med; U2,5T3,5R3

Crepis setosa Haller fil.,

Th,Euc; U2T3R3

Erigeron acris L.,

Th, Circ; U2,5T3R0

Erigeron annuus, Pers,Batrinis annual

Th-TH,Adv; U4T0R4

Erigeron podolicus acris ssp macrophyllus Gutterm,

TH-H; U2,5T2,5R4,5

Filago arvensis L.,

Th, Eua(Med); U1T3R0

Galinsoga parviflora Cav.,

Th, Adv, în prezent Cosm; U3,5T0R3

Heracleum sphondylium L.,

H, Eua

Hieracium bauhinii Besser,

H, Eur; U1,5T3R3,5

Hieracium pilosella L.,

H, Eur(Med); U2,5T0R0

Hieracium pratense Tausch,

H, Eua; U3T3R3

Hieracium racemosum Waldst ct Kit.,

H, Euc; U2T3R4

Hieracium villosum Jacq,

H, Eur(Alp); U3T1,5R4,5

Inula britanica L.,

Th-H, Eua(Med); U3T3R0

Inula ensifolia L.,

H, Eur; U1,5T3,5R4

Inula helenium L.,

H, Adv; U4T3R3

Inula hirta L.,

H, Eua(Cont); U2T4R5

Iva xanthifolia Nutt,

Th, Adv(America de Nord); U2,5T0R4

Jurinea mollis Reichenb,

H, Pont-Balc; U1T4,5R4

Lactuca saligna L.,

Th-TH, Euc; U1,5T4R4

Lactuca serriola L.,

TH, Eua; U1,5T3,5R0

Lactuca virosa L.,

TH, Med; U2,5T3,5R4

Lapsana communis L.,

Th, Eua(Med); U2,5T3R3

Leontodon asper L.,

H, Carp-Balc-Cauc; U1T4R5

Leontodon hispidus L.,

H, Eua; U2,5T0R0

Matricaria chamomilla L.,

Th, Eua; U2,5T3,5R4

Matricaria discoidea DC.,

Th, Adv(Asia de NE, America de Nord)

Matricaria perforata Merat,

Th-TH, Eua; U0T0R3,5

Matricaria recutita L.,

Th, Eua; U2,5T3,5R5

Onopordum acanthium L.,

TH, Eua; U2,5T4R4

Podospermum laciniatum DC.,

TH-H, Euc(Med); U2T0R4

Pulicaria vulgaris Gaertn,

Th, Eua, Med; U4T3R3

Scorzonera cana Griseb.,

G, Pont-Med; U2T4R4,5

Senecio jacobea L.,

H, Eua; U2,5T3R3

Senecio ovatus B. Meyer et Schreb.,

H, Euc(Med); U3,5T2R3

Senecio vernalis Waldst et Kit.,

Th-TH, Eua(Cont); U2,5T4R0

Senecio vulgaris L.,

Th, Eua; U3T3R0

Sonchus arvensis L.,

G, Eua; U3T0R0

Sonchus asper Hill,

Th-TH, Cosm; U3T0R0

Tanacetum vulgare Wigg,

H, Eua; U3T3R0

Taraxacum bessarabicum Hand-Mazz.,

H, Eua(Cont); U4T3R4

Taraxacum officinale L.,

H, Eua-Cosm; U3T0R0

Taraxacum palustre Symons s.l.,

H, Eua; U4,5T0R4,5

Taraxacum serotinum Poiret,

H, Pont-Pan-Balc; U2T4R4,5

Xanthium spinosum L.,

Th, Adv-Cosm; U2,5T4R3

Xanthium strumarium L.,

Th, Eua, Cosm; U3,5T3,5R4

Xeranthenum annuum L.,

Th, Pont-Med; U2T4R3

Familia Berberidaceae

Berberis vulgaris L.,

M, Eur; U2T3R4

Familia Boranginaceae

Anchusa ochroleuca Bieb,

H, Pont-Cauc; U2T4R4

Cerinthe minor L.,

Th-TH, Pont-Med; U3T3R0

Cynoglossum officinale L.,

TH, Eua; U2T3R4

Echium rubrum Jacq,

TH, Pont-Pan; U2T4R4

Echium vulgare L.,

TH, Eua; U2T3R4

Lappula squarrosa Dumort.,

Th-TH, Eua; U1,5T3,5R4

Litospernum officinale L.,

H, Eua; U2T3,5R4

Lycopsis arvensis L.,

Th-TH, Eur; U3T3R3

Myosotis scorpioides L.,

U5T3R0

Myosotis arvensis Hill.,

TH, Eua; U3T3R0

Nonea atra Griseb.,

Balc-Anet; U2T4R3

Nonea pulla DC.,

TH-H, Eua; U2T4R3

Pulmonaria officinalis L.,

H, Eua; U4T3R0

Familia Brassicaceae(Cruciferae)

Aliaria petiollata Cavara A Grande,

TH-H, Eua; U3T3R4

Alyssum alyssoides L.,

Th-TH, Eua(Cont); U2T3R0

Barbarea vulgaris R.Br.,

TH-H, Eua(Med); U3,5T3R3

Berteroa incana DC.,

Th(TH), Eua(Cont); U2T3R4

Brassica nigra Koech,

Th, Eua(Med); U3T4R0

Brassica rapa L.,

Th, Cult. leg și furaj

Bunias orientalis L.,

TH(H),Eua(Cont); U3T3,5R3

Capsella bursa-pastoris Medicus,

Th, Cosm; U3T0R0

Diplotaxis muralis DC.,

Th-TH, Euc-Med; U2T3,5R4

Erysimum repandum L.,

TH, Eua(Cont); U2,5T4R4,5

Lepidium campestre R.Br.,

Th, Eur(Med); U2,5T3R0

Lepidium draba Desv.,

H, Eua(Med); U2T4R4

Lepidium latifolium L.,

H, Eua; U4,5T3R5

Lepidium perfoliatum L.,

Th(TH), Eua(Cont); U2T4R3

Lepidium ruderale L.,

Th, Eua; U2T3R0

Raphanus raphanistrum L.,

Th, Med-Cosm; U2,5T3R0

Rapistrum perenne All.,

TH(H), Pont-Med; U2T3,5R4

Rorripa amfibia Besser.,

HH, Eua; U6T3R4

Rorripa austriaca L.,

H-G, Pont; U4T3,5R4

Rorripa islandica Bess.,

Th(TH),Cosm; U5T3R4

Rorripa palustris Bess.,

Th(TH),Cosm; U5T3R4

Rorripa sylvestris ssp Kerneri Bes.,

H, Eua; U4T3R3

Schiwereckia podolica Andrz.,

H, Pont; U2T3R4,5

Sinapis arvensis L.,

Th, Eua; U3T3R3

Sisymbrion loeselii L.,

Th(TH),Eua(Cont); U2,5T4R3

Sisymbrium officinale Scop.,

Th,Eua(Med); U2,5T3R3

Sisymbrium sophia L.,

Th-TH, Eua; U2,5T4R4

Thlaspi arvense L.,

Th, Eua; U2T3R4

Familia Butomaceae

Butomus umbellatus L.,

HH, Eua; U6T3R0

Familia Campanulaceae

Campanula perscifolia L.,

H, Eua(Med); U3T3R0

Campanula sibirica L.,

H, Eua(Cont); U2,5T4R4

Campanula trachelium L.,

H, Eua(Med); U3T3R3

Campanula trachelium L.,

H, Eua(Med); U3T3R3

‚

Familia Canabaceae

Canabis sativa ssp spontanea Serebr.,

Th, Eua(Cont); U2,5T3R4

Humulus lupulus L.,

H, Eua; U3,5T3R4

Familia Caprifoliaceae

Sambucus ebulus L.,

H, Euc(Med); U3T3R4,5

Sambucus nigra L.,

MM-M, Eur; U3T3R3

Viburnum lantana L.,

M, Euc(Med); U2,5T3R4,5

Viburnum opulus L.,

M, Circ; U4T3R4

Familia Caryophyllaceae

Arenaria serpyllifolia Th,

Eua(Cont); U1,5T3R4

Cerastium dubium Gulpin.,

Th, Pont-Med; U3T3R0

Cerastium fumilum Curtis,

Th, Eur; U2T3R0

Dianthus carthusianorum L.H, Eur U2T5R4

Dianthus collinus Waldst. et Kit., H, Pan U2T4R4

Gypsophila paniculata L.,

Ch, Eua(Cont); U2T4R4,5

Gypsophila muralis L.,

Th, Eua(Cont); U2T3R2

Lychnis flos-cuculi L.,

H, Eua; U3,5T2,5R0

Saponaria officinalis L.,

H, Eua(Med); U3T3R0

Silene alba L.,

Th-TH, Eua; U3,5T2R3

Silene dioica Cairv.,

H,Eua; U3,5T0R4

Silene nemoralis Nyman,

TH, Euc

Spergularia media C. Presl,

H, Eua; U4T0R0

Spergularia salina L.,

Th(H), Cosm(Eua); U2T3R2

Stellaria graminea L.,

H, Eua; U2,5T3R4

Stellaria media Vill.,

Th-TH, Cosm; U3T0R0

Stellaria nemorum L.,

H, Eur; U3,5T3R3

Familia Celastraceae

Evonymus europaeus L.,

M, Eur; U3T3R3

Evonymus verrucosus Scop,

M, Eur; U2,5T3R4

Familia Ceratophyllaceae

Ceratophyllum demersum L.,

H, Cosm; U6T3R0

Familia Chenopodiaceae

Atriplex hortensis L.,

Th, Adv(Asia) cult. și subspontană

Atriplex oblongifolia Waldst et Kit,

Th, Eua(Cont); U2T3,5R4

Atriplex tatarica L.,

Th, Eua(Med); U2T4R\0

Chenopodium album L.,

Th, Cosm; U3T3R0

Chenopodium glaucum L.,

Th, Eua; U3,5T4R0

Familia Convolvulaceae

Calystegia sepium R.Br.,

G(H),Eua; U5T3R4

Convolvulus arvensis L.,

H-G, Cosm; U2,5T3,5R3,5

Familia Cornaceae

Cornus australis C.A. Meyer,

M, Dac-Balc-Pan; U3T3R4

Cornus mas L.,

H, Pont-Med(Euc); U2T3,5R4

Cornus sanguinea H.,

Euc; U3T3R4

Familia Corylaceae

Corylus avelana L.,

M,Eur; U3T3R3

Familia Crassulaceae

Sedum acre L.,

Ch, Eua; U1T3R0

Sempervivum ruthenicum Schnittspahn et C.B. Zehm,

Ch. Pont; U1,5T3,5R4,5

Familia Cyperaceae

Bolboschoenus maritimus Palla,

G(HH), Cosm; U4,5T3R5

Carex acutiformis Ehrh.,

G(HH), Eua; U6T3R4

Carex ovalis Good.,

H, Circ; U4T2,5R3

Carex distans L.,

H, Eua(Med); U4T3R4

Carex gracilis Curtis.,

G(HH), Circ; U5T3R0

Carex hirta L.,

G, Eua(Med); U0T3R0

Carex humilis Zeysser,

H, Eua(Cont); U2T3R4,5

Carex nutans Host,

G,Eua(Cont); U4T3R0

Carex praecox Jacq,

G, Eua(Med); U2T2,5R0

Carex remota L.,

H,Circ; U4,5T3R3

Carex riparia Curtis,

G(HH). Eua; U5T4R4

Carex tomentosa L.,

G, Eua; U3T3R0

Carex vulpina L.,

H,Eua; U4T3R4

Cyperus fuscus L.,

Th,Eua(Med); U6T3R4

Schoenoplectos lacustris Palla,

G(HH), Cosm; U6T3R4

Schoenoplectus carinatus Palla,

HH,Eur; U5,5T4R4

Scirpus sylvaticus L.,

HH-G, Circ; U4,5T3R0

Familia Dipsacaceae

Cephalaria laevigata Schrader,

H, Balc-Carp; U2T4R4

Dipsacus filosus L.,

TH HH-Med-Euc; U4T3,5R4

Dipsacus fullonum L.,

TH, Eua(Cont); U4,5T4R4

Dipsacus laciniatus L.,

TH(Eua)Cont; U4T3,5R4

Dipsacus silvestris L.,

TH Med; U3,5T3R3,5

Knautia arvensis Coult.,

H,Eur; U2,5T3R0

Knautia sylvatica Duby. nom. ambig.,

H, Euc; U3,5T2,5R0

Scabiosa ochroleuca L.,

H,Eua(Cont); U2T4R4

Familia Eleagnaceae

Eleagnus angustifolium L.,

MM-M, Asia Temp., cult. orn. și supsp.

Familia Equisetaceae

Equisetum arvense L.,

G, Cosm; U3T3R0

Equisetum palustre L.,

G,Circ; U5T2R0

Equisetum pratense Ehrh,

G,Circ; U3,5T2,5R4

Equisetum sylvaticum L.,

G, Circ; U3,5T2R0

Equisetum varieqatum Schleicherex Webet Mohr,

G,Circ; U4T2R4,5

Familia Euphorbiaceae

Euphorbia cyparissias L.,

H-G, Eua; U2T3R4

Euphorbia glareosa

Euphorbia platyphyllos L.,

Th,Med-Euc; U3T3R3

Euphorbia salicifolia Host,

H,Pont-Pan; U2T3,5R3

Euphorbia stepposa Zoz.,

H,Pont-Balc U1,5T5R5

Familia Fabaceae(Leguminoase)

Anthyllus vulneraria L.,

H,(Eur); U2T0R4

Astragalus asper Wulfen ex Jacq,

H,Pont-Pan; U2T4R4

Astragalus austriacus Jacq,

H,Eua; U1,5T3,5R4

Astragalus onobrychis L.,

H,Eua; U2T3R4

Coronilla varia L.,

H,Euc(Med); U4T3R0

Cytisus austriacus L.,

Ch-N; U2T3,5R4

Lathyrus tuberosus L.,

H(G), Eua(Med); U2T4R4

Lathyrus pratensis L.,

H,Eua; U3,5T3,5R4

Lathyrus sylvestris L.,

H,Eur(Med); U2,5T3R4

Lotus corniculatus L.,

H,Eua; U2,5T0R0

Lotus tenuis Waldst et Kit,

H,Eua(Med); U3,5T3R4

Medicago falcata L.,

H,Eua; U2T3R5

Medicago lupulina L.,

TH(H),Eua; U2,5T3R4

Medicago minima L.,

Th,Med; U1,5T4R4

Medicago sativa L.,

Ch-H,Eua(Cont); U2T3R5

Melilotus albus Medicus.,

Th(TH),Eua; U2,5T3R0

Melilotus officinalis Lam.,

Th,(TH)Eua; U2,5T3,5R0

Onobrychis viciifolia Scop.,

H,Eua; U2T4R4,5

Oxytropis filosa DC.,

H,Eua(Cont); U1T4R4

Robinia pseudocacia L.,

MM,Adv; U2,5T4R0

Trifolium arvense L.,

Th,Eua(Med); U1,5T3R4

Trifolium campestre Schreber,

Th(TH),Eur; U3T3R0

Trifolium Schreber,

Th(TH)Med; U3T4R4

Trifolium fragiferum L.,

H,Eua; U3T3R5

Trifolium hybridum L.,

H,Eur; U3,5T3R4

Trifolium pratense L.,

H-TH,Eua; U3T0R0

Trifolium repens L.,

H,Eua; U3T0R0

Trigonela caerulea Ser. in DC,

Th,Med. cultivată și subspontană

Vicia angustifolia L.,

Th,Eua; U0T3R0

Vicia craca L.,

H,Eua; U3T0R3

Vicia grandiflora Scop.,

Th,Pont-Cauc-Balc; U3T3R0

Vicia hirsute SF. Gray.,

Th,Eua; U2,5T3R0

Vicia sativa L.,

Th,Med; U0T3R0

Vicia sefium L.,

H,Eua; U3T3R3

Vicia tetrasperma Moench.,

Th,Eua(Med); U3,5T3R3

Familia Fagacea

Quercus robur L.,

MM,Eur; U3,5T3R0

Familia Fumariaceae

Corydalis pumila Reichchenb,

G,Euc; U3T3R4

Corydalis solida Clairv.,

G,Eur; U3T3R4

Fumaria officinalis L.,

Th,Eur; U3T0R3,5

Familia Gentianaceae

Centaurium pulchellum Druce.,

Th,Eua(Med); U3T3,5R4

Familia Geraniaceae

Erodium cicutarium L.,

Th,Cosm; U2,5T0R0

Geranium pusilum Burm, fil,

Th,Eur(Med); U2,5T3R0

Geranium phaeum L.,

H,Euc; U4T3R3

Geranium robertianum L.,

Th-TH, Cosm; U3,5T3R3

Familia Haloragaceae

Myriophyllum verticillatum L.,

HH,Circ; U6T3,5R3,5

Familia Hypericaceae

Hypericum perforatum L.,

H,Eua; U3T3R0

Familia Iridaceae

Iris graminea L.,

G,Euc(Med); U2T3,5R4

Iris hungarica Waldst et Kit,

G,Cont(Eur); U2T0R0

Iris pseudacorus L.,

G,Eur; U5,5T0R0

Iris pseudopumilacoides Prodan,

G,Dac-End; U1,5T4R4,5

Familia Juncaceae

Juncus articulates L.,

H,Circ; U5T2R0

Juncus compresus Jacq,

G,Eua; U4T3R4

Juncus conglomerates L.,

H,Cosm; U4T3R3

Juncus effusus L.,

H,Cosm; U4,5T3R3

Juncus gerardi Lois,

G,Circ; U4,5T3R4

Juncus inflexus Leers,

H,Eua(Med); U4T4R4

Familia Labiatae(Lamiaceae)

Ajuga chamaepytis Schreber,

Th,Euc-Med; U2,5T4R3

Ajuga genevensis L.,

H,Eua(Cont); U2T3R4

Ajuga reptans L.,

H,Eur; U2,5T3,5R0

Ajuga laxmannii Berntham,

H,Pont-Pan-Balc; U1T5R4

Ballota nigra L.,

H Med-Euc; U2T3,5R4

Calamintha vulgare L.,

H,Circ; U2,5T3R3

Galeopsis angustifolia Ehrh ex Hoffm,

Th,Eur; U2T0R4,5

Galeopsis landanum L.,

Th,Eua; U2T0R4,5

Glechoma hederacea L.,

H-CH,Euc; U3,5T3R0

Glechoma hirsute Wet Kit.,

H Ch Pont Med; U2,5T3R4

Lamium amplexicaule L.,

Th,Eua(Med); U2,5T3,5R0

Lamium maculatum L.,

H-Ch Eua; U3,5T0R4

Lamium purpureum L.,

Th,Eua; U3T0R0

Leonorus cardiaca L.,

H Eua; U3T4R4,5

Lycopus exoltatus L.,

H-HH,Eua(Cont); U5T3R0

Marrubrium vulgare L.,

H,Eua; U1T4R4

Melissa officinalis L.,

H,Med; U2T4R0

Mentha aquatica L.,

H-HH,Eur; U5T3R0

Mentha arvensis L.,

H-G,Circ; U3T3R0

Mentha longifolia Hudson,

H,Eua; U4,5T3R4

Mentha pulegium L.,

H,Eua(Med); U4,5T3R5

Origanum vulgare Auct.,

H,Eua; U2,5T3R3

Prunella laciniata L.,

H,Euc-Med

Prunella vulgaris L.,

H,Cosm; U3T3R0

Salvia austriaca Jacq.,

H,Pont-Pan; U2T3,5R4

Salvia nemorosa L.,

H,Eua; U2,5T4R3

Salvia pratensis L.,

H,Eur(Med); U2,5T3R4,5

Salvia verticillata L.,

H,Eua(Med); U2T4R0

Scutellaria galericulata L.,

H,Circ; U4T3R4

Siderites montana L.,

Th,Eua; U2T4R4

Stachys germanica L.,

H-TH,Pont-Med; U2T4R4

Stachys palustris L.,

H,Circ; U4T3R4

Stachys recta L.,

H Pont-Med; U2T4R4,5

Teucrium chamaedrys,

Ch Euc(Med); U2T3R4

Teucrium polium L.,

Ch,Med; U1,5T4R4,5

Thymus callieri Borbds ex Velen,

Ch,Balc; U1,5T4R0

Thymus marschalliamnus Willd.,

Ch,Balc; U1,5T4R4

Thymus pannonicus All.,

Ch,Pont-Pan; U1,5T3,5R4

Thymus pulegioides Fries.,

Ch Euc; U2,5T3R3

Familia Lemnaceae

Lemna minor L.,

HH,Cosm; U6T3R0

Lemna trisulca L.,

HH,Cosm; U6T3R4

Familia Liliaceae

Asparagus officinalis L.,

G,Eur(Med); U1,5T4,5R3

Asparagus tenuifolius Lam.,

G,Pont-Med; U2T5R3,5

Convallaria majalis L.,

G Eur, U2,5T3R3

Fritilaria meleagris L.,

G,Eur; U4T3,5R4

Gagea pratensis Dumort.,

G,Eur; U2T3R3

Muscari comosum Grec.,

G Med; U1,5T3,5R0

Muscari racemosum Mill.,

G Med-Euc; U1,5T4R5

Ornithogalum umbellatum L.,

G,Med-Euc; U0T3,5R4

Polygonatum officinale All.,

G,Eua(Med); U2T3R4

Scilla bifolia L.,

G,Eur; U3,5T3R4

Familia Linaceae

Linum austriacum L.,

H,Eua(Cont); U1,5T3,5R4

Linum hirsutum L.,

H,Pont-Pan-Balc; U1,5T3,5R4

Familia Lytraceae

Lythrum salicaria L.,

H-HH,Circ; U4T2,5R0

Lythrum virgatum L.,

H-HH,Eua(Cont); U4,5T3,5R4

Familia Malvaceae

Althea officinalis L.,

H,Eua(Cont); U3T4R4

Hibiscus trionum L.,

Th,Eua(Med); U2,5T4R4

Lavathera thuringiaca L.,

H,Eua(Cont); U2,5T3R0

Malva pusilla Sm.,

Th,Eua; U3,5T3R3

Malva sylvestris L.,

TH-TH,Eua-Cosm; U3T3R0

Familia Moraceae

Morus alba L.,

MM,Adv; U2T3,5R4

Familia Oleaceae

Fraxinus angustifolia L.,

M-M,Pont-Pan; U4,5T4R4,5

Fraxinus excelsior L.,

M-M,Eur; U3T3R4

Ligustrum vulgare l.,

M Eua(Med); U2,5T3R3

Familia Onagraceae(Oenotheraceae)

Epilobium hirsutum L.,

H-HH,Eua; U4T3R3

Epilobium palustre

Epilobium parviflorum Schreber,

H,Eua; U5T3R4,5

Oenothera biennis L.,

TH,Adv(America de Nord); U2T4R0

Familia Orchidaceae

Cyperidium calceolus L.,

G,Eua; U3T3R3

Familia Papaveraceae

Chelidonium majus L.,

H,Eua; U3T3R4

Papaver dubium L.,

Th,Med; U2T3,5R3

Papaver rhoeas L.,

Th,Cosm; U3T3,5R4

Papaver somiferum L.,

TH,Med, cult. orn.

Familia Plantaginaceae

Plantago lanceolata L.,

H,Eua; U3T0R0

Plantago media L.,

H,Eua; U2,5T0R4,5

Plantago schwarzenbergiana Schur,

H,Pan-Dac; U3,5T4R5

Familia Poaceae(Gramineae)

Agropyron cristatum Gaertner,

H(G),End; U1,5T4,5R4,5

Agropyron intermedium Bess.,

G,Eua; U2T4,5R4

Agropyron pectiniforme Roemer et Schultes

Agrostis stolonifera Host.,

H,Circ; U4T0R0

Alopecurus aequalis Sobol.,

H,Circ; U5T3R5

Alopecurus arundinaceus Poiret,

H,Eua; U5T4R0

Alopecurus pratensis L.,

H,Eua; U4T3R0

Apera spica-venti Beauv.,

Th,Eua; U3,5T0R2,5

Avena fatua L.,

Th-TH,Eua; U3T0R0

Beckmannia eruciformes Host,

H,Circ; U4,5T3R4

Botriochloa ischaemum Keng,

H,Eua(Med); U1,5T5R3

Brachypodium sylvaticum Beauv.,

H,Eua(Med); U3T3R4

Bromus arvensis L.,

Th-TH,Eua(Med); U2,5T3R0

Bromus commutatus Schrader,

Th-TH,Eua(Med); U0T3R0

Bromus erectus Hudson,

H,Euc-Med; U2T3R4,5

Bromus inermis Gaud.,

H,Eua; U2,5T4R4

Bromus mollis L.,

Th-TH,Eua(Med); U0T3R0

Bromus squarrosus L.,

Th-TH,Eua(Cont); U1,5T4R4

Bromus sterilis L.,

Th,Eua(Med); U2T4R4

Bromus tectorum L.,

Th,Eua(Cont); U1,5T3,5R0

Calamagrostis epigejos Roth,

H-G,Eua; U2T3R0

Calamagrostis pseudofragmites

Cynodon dactylon Pers.,

G,Cosm; U2T3,5R0

Dactylis glomerata L.,

H,Eua(Med); U3T0R6

Echinochloa crus-galli Beauv.,

Th,Cosm; U4T0R3

Elymus hispidus Melderis,

G,Eua(Cont); U2T4,5R4

Elymus repens Gould.,

G,Circ; U0T0R0

Festuca arudinaceae Schreb.,

H,Euc; U4T3R4

Festuca pratensis Huds.,

H,Eua; U3,5T0R0

Festuca pseudovina Hackel,

H,Eua(Cont); U2T4R4

Festuca rupicola Heuffel,

H,Eua(Cont); U1,5T4R4

Festuca valesiaca Schleich.,

H,Eua(Cont); U1,5T4R4

Gliceria maxima Holmbera.,

H(HH),Circ; U5T3R4

Hordeum murinum Hudson,

Th,Atl-Med; U2T4R3

Pihalaris arundinaceae L.,

HH,Circ; U5T3R0

Koeleria macrantha Schultes,

H,Circ; U2T4R5

Lolium perenne L.,

H,Cosm; U2,5T4R4,5

Melica ciliata L.,

H Euc(Balc); U1,5T4R0

Millium effusum L.,

H,Circ; U3,5T3R3

Phleum phleoides Karsten,

H,Eua(Cont-Med); U2T3R4

Phleum pratense L.,

H,Eua(Med); U3,5T0R0

Phragmites australis L.,

H Eua(Med); U3,5T0R0

Poa annua L.,

TH Cosm; U3,5T0R0

Poa bulbosa L.,

H,Eua; U1,5T3,5R4

Poa compressa L.,

H,Eua(Cont); U1,5T3R0

Poa media Schur,

H,Carp-Balc; U3T2R0

Poa palustris L.,

H,Carp-Balc; U3T2R0

Poa pratensis L.,

H Circ; U3T0R0

Puccinelia convoluta Hayek,

H,Pont; U0T4R5

Puccinelia distans ssp limosa Jav.,

H,Pont-Pan; U3,5T0R5

Sclerochloa dura Beauv.,

Th,Med; U2,5T3R3

Setaria pumila Schultes,

Th,Cosm; U2,5T4R0

Setaria verticillata P.Beauv,

Th Med; U3T4R0

Setaria viridis Beauv.,

Th,Cosm; U2T3,5R0

Stipa capillata L.,

H,Eua(Cont); U1T5R4

Stipa lessingiana Trin. et Rupr.,

H,Pont; U1T4,5R4,5

Stipa pulcherina C.Koch,

H,Euc-Med; U1T5R5

Familia Polygalaceae

Polygala vulgaris L.,

H(Ch),Eur(Med); U3T3R3

Familia Polygonaceae

Bildeldyckia dumetorum L.,

Th,Circ; U2,5T3R3

Bilderyckia convolvulus L.,

Th,Eua; U2,5T3R4

Polygonum amphibium ssp. terrestre l.,

HH,Cosm; U6T3R0

Polygonum aviculare L.,

Th,Cosm; U2,5T0R3

Polygonum convonvulus L.,

Th,Circ; U2,5T3R3

Polygonum hydropiper L.,

Th,Circ; U5T3R4

Polygonum lapathifolium L.,

Th,Cosm; U4T0R3

Polygonum mite Schrank,

Th,Eur(Med); U5T3R4

Rumex acetosa L.,

H,Cosm; U3T0R0

Rumex confertus Willd.,

H,Eua(Cont); U3,5T4R4

Rumex crispus L.,

H,Eua; U4T3R0

Rumex hydrolapathum Hudson,

HH,Eur; U6T4R4

Rumex limosus Sm.,

Th(Th),Eua; U5T3R4

Rumex obtusifolius L.,

H,Eur U4T0R3

Rumex stenophyllus Ledeb.,

H,Eua(Cont)

Familia Potamogetonaceae

Potamogeton crispus L.,

HH,Cosm; U6T3,5R4

Potamogeton natans l.,

HH,Circ; U6T2,5R4

Potamogeton pectinatus L.,

HH,Cosm; U6T3R4,5

Familia Primulaceae

Lysimachia vulgaris L.,

H-HH,Eua; U5T2R0

Primula officinalis Hill,

H,Eua; U3T2R5

Familia Ranunculaceae

Adonis vernalis L.,

H,Eua(Cont); U2T3,5R4

Caltha palustris L.,

H, Circ; U5T2R0

Clematis vitalba L.,

M,Euc(Med); U3T3R3

Consolida regalis S.F. Gray,

Th,Eua; U2T4R4

Delphinium consolida L.,

Th,Eua; U2T4R4

Ranunculus acris L.,

H,Eua(Med); U3,5T0R0

Ranunculus arvensis L.,

Th,Eua(Med); U3T3R0

Ranunculus cassubicus L.,

H,Eua(Cont); U3,5T3R0

Ranunculus repens L.,

H,Eua(Med); U4T0R0

Ranunculus sardous Crantz,

Th(TH,H),Eur; U3T3R4

Ranunculus sceleratus L.,

Th,Circ; U4,5T3R4

Talictrum aquilegifolium L.,

H,Eur; U2,5T2,5R4

Thalictrum lucidum L.,

H,Eur(Cont); U4,5T3R5

Familia Resedaceae

Resedea lutea L.,

TH-H, Eua; U2T3R0

Familia Rhamnaceae

Rhamnus catharticus L.,

M,Eua; U2T3R4

Familia Rosaceae

Agrimonia eupatoria L.,

H,Eua; U2,5T3R4

Amygdalus nana L.,

M,Eua-Cont; U2T4R4,5

Cerasus avium Moench,

M-MM,Euc(Med); U3T3R3

Crataegus monogina Jacq.,

M,Eua; U2,5T3,5R3

Filipendula vulgaris L.,

H,Eua

Fregaria vesca L.,

H,Eua; U3T2,5R0

Geum urbanum L.,

H,Med(Circ); U3T3R4

Pirus pyraster Burgsae.,

M-MM,Eur; U2T3R4

Potentilla anserina L.,

H,Cosm; U4T3R4

Potentilla argentea L.,

H,Eua; U2T4R2

Potentilla patula Wadsd et Kit.,

H,Pont-Pant; U2,5T3,5R3

Potentilla recta L.,

H,Eua(Cont); U1,5T3,5R4

Potentilla reptans L.,

H(Eua); U3,5T4R4

Prunus cerasifera Ehrh.,

M,Pont-Balc; U2T4R0

Prunus spinosa L.,

M,Eua; U2T3R4

Rosa canina L.,

Eur,M; U2T3R3

Rosa gallica L.N,

Pont-Med; U2T4R4

Rubus caesius L.,

Eua,M; U4T3R4

Rubus hirtus Waldst et Kit.,

N,Eur; U2T3,5R2

Sanquisorba minor Scop.,

H,Eua; U2T3,5R4

Spiraea vanhoultei Zabel.,

M,cult.orn.

Familia Rubiaceae

Asperula arvensis L.,

Th,Med; U2T4R3

Asperula cynonchica L.,

H,Euc-Med; U2T3R5

Asperula humifusum L.,

H,Eua; U3T3,5R0

Asperula odorata L.,

G,Eua; U3T3R0

Cruciata laevipes Opiz.,

H,Eua; U2,5T3R3

Galium aparine L.,

Th,Circ; U3T3R3

Galium flavescens Borbas,

H,Carp-Balc; U2T4R5

Galium glaucum L.,

H,Euc-Med; U2T4R4

Galium odoratum Scop.,

G,Eua; U3T3R0

Galium palustre L.,

H,Circ; U5T3R0

Galium rubioides L.,

H,Euc; U4T3R4

Galium schultesii Vest.,

G,Euc; U2,5T3R3

Galium verticilatum Danth. in Lam.,

Th,Pont-Med; U1T3,5R4,5

Galium verum L.,

H,Eua; U2,5T2,5R0

Familia Salicaceae

Populus alba L.,

MM,Eua; U3,5T3R3

Populus canadensis Moench,

cult. for. et orn.

Populus nigra L.,

MM,Eua; U4T3R4

Populus tremula,

MM,Eua; U3T2R2

Salix alba L.,

MM-M,Eua; U5T3R4

Salix cinerea L.,

MM,Eua; U5T3R3

Salix caprea L.,

M,Eua; U3T3R4

Salix fragilis L.,

M-MM,Eua; U5T3R4

Salix purpurea L.,

M,Eua; U5T3R4,5

Familia Scrophulariaceae

Digitalis grandiflora Lam.,

H,Eur; U3T3R3

Linaria genistrifolia Miller,

H,Eua(Cont); U1T3,5R5

Linaria vulgaris Mill.,

H,Eua; U2T3R4

Verbascum chaixii Vil.,

H,Eua; U2T3R4

Verbascum phoeniceum L.,

H,Eua(Cont); U2T4R4

Veronica anagallis-aquatica L.,

H(HH),Circ; U5T0R4

Veronica arvensis L.,

Th,Eua; U2,5T3R3

Veronica austriaca L.,

H,Pont-Med-Euc; U2T4R4

Veronica beccabunga L.,

H(HH),Eua; U5T3R4

Veronica chamaedrys L.,

H(Ch),Eua; U3T0R0

Veronica frositrata L.,

Ch,Eua(Cont); U2T4R3

Veronica incana L.,

H,Eua(Cont); U2T4R4

Veronica officinalis L.,

Ch,Eua; U2T2R2

Veronica persica Poiret,

Th,Adv(Asia de SV); U3T0R4

Veronica phlomoides L.,

TH,Eur; U2,5T3,5R4

Veronica spicata L.,

H,Eua; U1T4R4

Veronica teucrium L.,

H,Eua(Cont); U1,5T4R4,5

Familia Simaroubaceae

Ailanthus altissima Swingle,

MM,Adv; U0T0R0

Familia Solanaceae

Datura stramonium L.,

Th,Adv(America de Nord) în prezent Cosm; U3,5T4R4

Hyoscyamus niger L.,

Th,Eua(Med); U3T3R4

Solanum dulcamara L.,

Ch,Eua-Med; U4,5T3R4

Solanum nigrum L.,

Th,Cosm; U3T4R0

Familia Sparganiaceae

Sparganium erectum L.,

G(HH),Eua; U6T3R0

Familia Tiliaceae

Tilia argentea DC.,

MM,Balc-Pan; U2,5T3,5R3

Tilia cordata Mill.,

MM,Eur; U3T3R3

Tilia platyphyllos Scop,

MM,Euc; U2,5T3R4

Familia Typhaceae

Typha angustifolia L.,

G(HH),Circ; U6T4R0

Typha latifolia L.,

G-HH,Cosm; U6T3,5R0

Familia Ulmaceae

Ulmus minor Miller,

MM,Eur; U3T3R4

Familia Urticaceae

Urtica dioica L.,

H(G),Cosm; U3T3R4

Familia Valerianaceae

Valeriana officinalis L.,

H,Eua(Med); U4T3R4

Familia Verbenaceae

Verbena officinalis L.,

H,Cosm; U2,5T3R0

Familia Violaceae

Viola arvensis Murr.,

Th,Eua; U3T3R0

Viola hirta L.,

H,Eua; U2T3R4

Viola odorata L.,

H,Atl-Med; U2,5T3,5R4

Viola tricolor L.,

TH-Th-H,Eua; U3T2R0

Familia Zygophyllaceae

Tribulus terrestris L.,

Th,Med; U0T4R4

4.1.3. Posibilități de valorificare a florei spontane (naturale)

Plantele medicinale

Astăzi, în epoca rachetelor cosmice, a studierii infrastructurii materiei vii, a biologiei moleculare și a ingineriei genetice, se constată un reviriment al cercetărilor cu privire la aplicarea remediilor naturale în tratamentul celor mai diferite afecțiuni.

Perspectivele care se deschid în acest domeniu sunt cu adevărat impresionante. De la „fiertura” de plante sau de la „ceaiul medicinal al bunicii”, fitoterapia a înregistrat în ultimul timp progrese remarcabile. După o perioadă de intense și laborioase cercetări fitochimice pentru izolarea unor substanțe active din plantele inferioare și superioare, în prezent se cunoaște despre flori mult mai mult decât chiar în urmă cu un deceniu. Biosinteza, acest minunat proces complex care are loc în laboratorul celulei vegetale, s+a dovedit calea cea mai simplă de a se obține din resursele primare ale plantei tot ceea ce trebuie pentru ca omul să viețuiască.

Deoarece la baza eficienței terapeutice a florei medicinale stă relația dialectică substanței active-acțiune farmacodinamică, de primă importanță este calitatea materiei prime.

Alegerea momentului optim de recoltare este condiționat de stadiul de vegetație al plantelor și de anotimp. Tot în legătură cu acest factor, perioada din zi și condițiile meteorologice când se face recoltarea au deasemenea importanță. În general, florile medicinale se recoltează pe timp uscat, dimineața, după ce roua s-a evaporat sau după-amiază, până la apusul soarelui. Plantele care conțin ulciuri volatile se recoltează în special pe timp noros sau dimineața, înainte de răsăritul soarelui.

Pentru protecția florii medicinale perene, pentru asigurarea perpetuării speciei la recoltare, omul trebuie să țină seama de anumite reguli nelegiferate. În cazul recoltării organelor subterane sau a plantelor întregi, se vor lăsa în zona respectivă suficienți indivizi care să asigure materialul de înmulțire pentru anii viitori. În cazul în care recoltarea vizează florile sau părțile florale cu frunze, trebuie folosită foarfeca. Chiar și din fructe, trebuie lăsate unele cantități care să asigure refacerea plantelor. Ideal ar fi ca în zonele de unde s-au recoltat plante medicinale, să se însămânțeze terenul cu material de înmulțire din aceleași specii.

După recoltare, materiile prime vegetale trebuiesc uscate. Înainte de uscare, se va proceda la o condiționare a părților de plantă înțelegând prin aceasta îndepărtarea corpurilor străine, a părților din plantă care nu sunt indicate, părțile alterate sau atacate de insecte. Ambalarea trebuie făcută în pungi de hârtie, săculeți din pânză sau cutii de carton, în nici un caz în ambalaje din material plastic.

Pentru utilizarea florii medicinale ca atare sau sub formă de ceaiuri medicinale, tincturi, extracte, ele trebuie să aibă o puritate cât mai ridicată. Nu se vor folosi flori medicinale provenind din zone unde au fost combătuți dăunătorii cu miijloace chimice sau plantele recoltate din zone poluate. Înainte de utilizarea sub formă de infuzii, de cocturi, extracte sau alte forme farmaceutice destinate în special uzului intern, florile medicinale trebuie spălate cu apă rece, la fel cu fructele sau zarzavaturile.

Plantele medicinale conțin în diferitele lor organe(rădăcini, rizomi, bulbi, tuberculi, părțile aeriene – tulpini, muguri foliari, frunze, flori, fructe, semințe) în primul rând alcaloizi, glicozizi, hidrați de carbon, acizi organici, ulciuri eterice, taninuri, substanțe mucilaginoase unoliente, vitamine, fitoncide, precum și diverse alte principii active cu proprietăți terapeutice, frecventive sau curative, specifice. Dintre plantele medicinale pe care le-am remarcat pe malul Bașeului, în zona localității mele, menționez:

Achillea milefolium(coada șoricelului),

Artemisia absinthium(pelin alb),

Agropyron repens(pir),

Atropa belladona(mătrăguna),

Arctium lappa(brusture),

Artemisia vulgaris,

Artemisia annua,

Capsela bursa pastoris(traista ciobanului),

Carum cavi(chimen, secărică),

Cehelidonium majus(rostopască),

Cichorium intybus(cicoare),

Crataegus monogyna(păducel),

Equistetum arvense(coada calului),

Hypericum perforatum(sunătoare),

Brassica rapa,

Geum urbanum(cerențel),

Mentha longifolia(izmă bună),

Conium maculatum(aecută),

Convolvulus arvensis(volbura),

Daucus carota(morcovul),

Datura stramonium(ciumăfaia),

Galium verum(sânziene),

Lamium album(urzica moartă),

Matricaria chamomilla(mușețel, romaniță),

Melilotus officinalis(sulfina galbenă),

Pimpinella saxifraga(pătrunjel de câmp),

Plantago lanceolata(pătlăgina),

Primulla officinalis(ciuboțica cucului),

Prunus spinosa(porumbar),

Papaver somniferum(mac),

Potentilla anserina,

Polygonum aviculare(troscoct),

Sambucus nigra(soc negru),

Salix alba(salcie),

Salvia nemorosa,

Stellaria media,

Rosa canina(măceșel),

Ranunculus acris(piciorușul cocoșului),

Rubus idaeus(zmeur),

Taraxacum officinale(păpădia),

Lepidium draba,

Thymus pulegioides(cimbrișor),

Tanacetum vulgare,

Trifolium pratense(trifoi),

Urtica dioica(urzica),

Valeriana officinalis(valeriană),

Verbascum phlomoides(lumânărica),

Viburnum opulus(călin),

Achillea milefolium (coada șoricelului), fam. Astraceae

Principiile active pe care le conține:

-ulei volatil, acizi organici, principii amare, tanin, colină, vitamina C, ulei gras, rezine

mod de intrebuințare: infuzie pentru stimularea secretiilor gastrice, in antiinflamator, calmant,tonic.

Foto nr. 16. Sursa: https://www.crocus.co.uk/plants/_/achillea-millefolium/classid.2000007840

Agropyron repens(pir); fam. Rosaceae

Principiile active pe care le conține:

– inozitol,glicozide,ulei volatil,ulei gras, saponozide, săruri de K,

mucilagii, inulina, acid salicilic

mod de intrebuințare: – infuzie sau decoct cu proprietăți diuretice și diaforetigene(activează transpirația).

Foto nr. 17. Sursa: https://www.anpc.ab.ca/wiki/index.php/Agropyron_repens

Arctium lappa(brusture); fam. Asteraceae

Principiile active pe care le conține:

– substanțe minerale(K), inulină(40%), acid cafeic, vitaminele din complexul B, ulei volatil, săruri de K

mod de întrebuințare: proprietăți diuretice, diaforetice, antifurunculozice, antiseptice

Foto nr. 18. Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Brusture

Artemisia absinthum(pelin alb), fam. Aceraceae Foto nr 19 Sursa : https://divine-warrior-ninjutsu.myshopify.com/products/wormwood-artemisia-absinthium-0-05g-approx-575-850-seeds-0-25g-1g-5g-quantity-options-0-25g-2875-4250-seeds

Principiile active pe care le conține: – vitamine: B,C,H, ulei volatil, azulen, alcooli superiori, principii amare(absintina), flavonide, carotenoide, fitosteroili, vitamine (B6, C).

Mod de întrebuințare: infuzie cu acțiune vernifugă, stimulează pofta de mâncare

Atropa belladona(mătrăguna), fam. Solanaceae

principiile active pe care le conține:

-alcaloizi(hioscianină, atrofină, belaradină) numai în formula țigărilor antiasmatice PLAFAR.

Foto nr 20 https://ast.wikipedia.org/wiki/Atropa_belladonna

Țigările antiasmatice se folosesc în perioadele acute de dificultate respiratorie, mergând până la sufocare. Produc dilatare a bronhiilor, o liniștire a spasmelor, cresc ventilația pulmonară, uneori fiind suficiente doar câteva fumuri. Aceste țigări sunt preparate din diferite flori și frunze de plante medicinale(printre care și frunzele de mătrăgună).

Capsela bursa pastoris(traista ciobanului), fam. Brassicaceae

Foto nr 21 http://www.missouriplants.com/Whitealt/Capsella_bursa-pastoris_page.html Principiile active pe care le conține:- amine(colina, acetil colina), derivați fenolici, glicozide, tiranină, săruri de K.

Acțiune: – antihemoragică, ceaiul se folosește în combaterea durerilor de stomac.

Carum cavi(chimen, secărică), fam. Apiaceae

Foto nr 22 Sursa https://seedcorner.com/caraway-carum-carvi-seeds/ Principiile active pe care le contine: – ulei volatil cu conținut ridicat de carvonă și linonen

Acțiune:colici,imbunatatirea starii psihice.

Cehelidonium majus(rostopască), fam. Papaveraceae

Foto nr 23 Sursa: https://faunusplant.ro/blog/2016/09/22/cand-si-cum-poti-utiliza-rostopasca/

Principiile pe care le conține:alcaloizi, chelidonină, homochelidonină, sanguinarină, sparteină, protopină, acid chelidonic, substanțe minerale, ulei volatil, flavorizide, saponozide, vitamina C.

Acțiune: în tusea spastică, colici biliare, vindecarea negilor

Cichorium intybus (cicoare), fam. Asteraceae

Principiile pe care le conține:

– cichorină, inulină, principii amare (mai ales în rădăcini), colină, ulei volatil, rezine

Acțiune:diuretica,laxativa,eliminarea secretii biliare

Foto: nr.24 Sursa: https://www.click.ro/utile/sanatate/ceasca-de-sanatate-cicoarea-un-remediu-pentru-zeci-de-afectiuni