ROLUL ASISTENTULUI DE FARMACIE ÎN ELIBERAREA PRODUSELOR FARMACEUTICE DIN CADRUL SPITALULUI CLINIC CF CONSTANȚA COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: CONF.UNIV.DR…. [302515]

Avizat

Data

Semnătură coordonator

ROLUL ASISTENTULUI DE FARMACIE ÎN ELIBERAREA PRODUSELOR FARMACEUTICE DIN CADRUL SPITALULUI CLINIC CF CONSTANȚA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

CONF.UNIV.DR. STELIAN PARIS

ABSOLVENT: [anonimizat] 144/2008 [anonimizat]-sanitare de stat sau private ([anonimizat], drogherii, [anonimizat]) [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], colaborare, [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], conform legislației în vigoare și este organizată potrivit Legii Nr. 266/2008 republicată.

Caracteristic farmaciei de spital este faptul că medicamentele se eliberează pe baza condicilor: [anonimizat], [anonimizat]. Condicile de prescriptii medicale se completeaza cu medicația pentru fiecare bolnav: [anonimizat], în timpul vizitei medicale. Acestea sunt semnate de șeful clinicii. [anonimizat], rețete magistrale sau formule galenice. Separat, [anonimizat], pentru care se ține o [anonimizat], cu observația ca in registru este trecut și numele persoanei care administrează produsul din categoria stupefiante.

[anonimizat] (vată, tifon, feși, leucoplast, [anonimizat], [anonimizat].) [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat] a clinicii, [anonimizat]-o [anonimizat]. [anonimizat]ezentare și de ridicare a condicilor și a medicamentelor. Limitarea accesului personalului din spital la localul farmaciei are același scop de a preveni pătrundere flotei patogene de la bolnavi în locul unde se prepară medicamentele.

Oficina farmaciei de spital este organizată cu rafturi pentru medicamente și in unele unități poate conține mese de receptură , pe care se pot aranja specialitățile farmaceutice pentru condici, eliberînd pentru fiecare bolnav medicația prescrisă, sub formă de doze zilnice, în pungi de hîrtie, pe care se scrie numărul patului și denumirea medicamentului.

Caracteristic pentru administrarea medicației în spital este faptul ca între medic, farmacist si bolnav se interpune cadrul mediu (soră șefă , soră de salon), care are obligația efectuării tratamentelor ăi a ingrijirii bolnavilor. De aceea, în caietul cu evidență stupefiantelor din farmacia de spital, alături de celelalte rubrici, se înscrie și numele cadrului mediu care a efectuat tratamentul. Astfel, în spital, în afara erorilor de prescriere sau de posologie, se pot produce și erori de administrare (cele mai dramatice fiind cele în care este vorba de soluții injectabile, perfuzii, cand medicamentul ajunge rapid in fluxul sanguine).

Receptura farmaciei de spital este asemanătoare cu cea din farmacia publică, dar aici se pot amenaja recepturi specializate pe tipuri de medicatie, funcție de specificul spitalului (receptura de soluții interne, receptura de pulberi, receptura de supozitoare și ovule, receptura pentru unguente si soluții de uz extern). Caracteristic pentru farmacia de spital este faptul că se prepară cantități mari din anumite formule magistrale, preferate de medicii spitalului, care se eliberează în momentul prescrierii.

În laboratorul farmaciei de spital se prepară cantități mari de formule galenice, solicitate de secțiile spitalului.

Numeroase farmacii de spital, care au secții mari de chirurgie, au amenajat blocul cu soluții sterile, uneori integrat în localul farmaciei (așa cum este în proiectele noi) sau izolat de farmacie, în alta clădire (în spitalele mai vechi).

Blocul cu soluții sterile este justificat dacă cererea de solții perfuzabile este suficient de mare, pentru a explica aceasta investiție, costisitoare. Se pot asocia mai multe spitale, care își pot construe în comun un bloc pentru prepararea soluțiilor sterile.

Proiectul pentru blocul de sterile trebuie analizat și coordonat de către managerul farmaciei de spital, care trenuie să cunoască principiile teoretice si practice, care stau la baza unui astfel de proiect. Legislația sanitara prevede norme exacte în legătură cu respectarea condițiilor de preparare a soluțiilor perfuzabile, pentru a se preveni contaminarea acestora cu microoorganisme sau cu pirogeni, care prezintă un risc deosebit, deoarece aceste soluții injectabile se introduc direct in sange.

Principiul proiectarii blocului de sterile este acela ca nu trebuie să se producă intersecții ale parcursului flacoanelor septice aduse din clinică, cu parcursul flacoanelor preparate sterilizate. La intrarea în boxa de sterile, personalul își va schimba echipamentul de lucru, utilizînd îmbrăcăminte sterilizată, va purta mască si bonetă. Boxa în care se sterilizează preparatele perfuziilor se va curața atent, utilizandu-se substanțe dezinfectante dupa care, spațiul respectiv va fi sterilizat cu ajutorul lămpilor cu radiații ultraviolete.

Flacoanele sterilizate vor fi etichetate și depuse în spațiile de păstrare, pînă la eliberarea lor, conform comenziilor din partea spitalului (fie pentru secția de ATI, fie pentru tratamente pe cale intravenoasă, pentru bolnavii în stare grava).

Laboratorul de sterile va fi dotat cu o cameră sau o masă de analize, unde se va face verificarea calității soluțiilor preparate, prevăzute in Farmacopeea Romană, procedîndu-se periodic la controlul microbiologic al calității acestor preparate, ca și a mediului în care se lucrează, cercetîndu-se flora saprofită sau patogena din boxa de preparare.

La masa de analiză se va face de doua ori pe zi controlul calității apei distilate utilizată la preparare. Laboratorul va fi dotat cu 2-3 aparate de distilare a apei din sticlă termorezistentă. Periodic se va face controlul pirogenilor din apa distilată, precum și din perfuziile preparate.

Blocul de sterile va fi dotat cu un grup sanitar adecvat, pentru ca personalul să poata efectua un duș înainte de fiecare intrare în boxa de preparare, pentru a se elimina contaminarea soluțiilor perfuzabile de la preparator, precum și cu un filtru, în care se vor schimba hainele și se vor lua halate, bonete și papuci sterilizate.

Managerul farmaciei de spital trebuie să se asigure că întreaga organizare a fluxului activităților din această unitate nu are nici o fisura, deoarece aici ritmul și cerințele sunt mult mai mari, inclusiv pentru aceea ca farmacistul poate fi chemat să rezolve probleme de viața și de moarte pentru bolnavii internati. De obicei gravitatea cazurilor care solicită medicația farmaciei de spital este mai mare, în timp ce la farmacia publică se prezintă cazuri mult mai usoare la bolnavii ambulator.

Aprovizionarea farmaciei de spital trebuie să fie impecabilă, să nu lipsească nici un medicament, deoarece majoritatea bolnavilor internați își primesc tratamentul sub formă de produse farmaceutice, dintre care unele foarte active. De aceea, managerul farmaciei de spital face permanent eforturi pentru a se aproviziona, aducand zilnic medicamentele necesare în farmacie și fiind permanent în legătura cu cei mai importanți furnizori, pentru a-i contacta la apariția solicitării, din partea medicilor curanți din spitalul respectiv. Din acest punct de vedere, viața profesională a unui manager al farmaciei de spital este o muncă continuă, care cere o abnegatie nelimitată, in folosul bolnavului.

O alta problemă a managerului farmaciei de spital este încadrarea în fondurile alocate, pentru care el controlează zilnic, dupa centralizatoarele pe clinici, care este suma cheltuită și cît a mai ramas pentru luna respectivă pentru medicamente. Justificarea este foarte clară, intrucît pentru bolnavii spitalizați este nevoie urgentă de medicamente, care sunt foarte scumpe, fiind produse de înaltă puritate si cu un grad ridicat de elaborare. Nu este normal ca bolnavul internat sa își cumpere medicamentele de la farmacia pubica. Aceastea se întamplă intr-un sistem de asigurări de sănătate care nu este pus la punct. Bolnavul internat nu trebuie să aibe grija costului medicamentelor, el trebuie sa fie deja asigurat, în momentul prezentării la spital.

Managerul farmaciei are în general, aceleași activitati ca și cel de la farmacia publică, așa cum am mai spus, acestea fiind legate de administrarea fondurilor alocate farmaciei, coordonarea activitații personalului, grija pentru menținerea inventarului în limite convenabile, asigurarea riscului, etc. Dar el mai are si alte atribuții specifice, cum ar fi acelea de a menține leătura cu personalul medical al spitalului, legat de toate problemele de medicație, dar și de administrație, contribuind și la activitățile de asistare a distribuirii de ajutoare umanitare și multe altele.

Farmacistul manager trebuie să îndrume activitatea farmaciștilor specialiști în farmacia clinică și să le dea tot sprijinul pentru ca aceștia să-și îndeplinească obligațiile, în fiecare secție a spitalului.

Farmacistul manager participă la vizita medicală și la raportul de gardă, precum și la alte activități profesionale și administrative din spitalul respectiv. La ședințele de referate ținute de medici, farmaciștii din farmacia de spital pot contribui cu scurte prezentări ale unor noi medicamente.

În legătura cu funcția de personal, managerul farmaciei de spital este obligat sa se preocupe de toți cei care lucrează în farmacie, uneori și de studenții practicanți, supraveghind ca fiecare să își îndeplinească obligațiile care i-au fost stabilite. Acestă trebuie să se întalnească cel puțin săptamînal cu întreg personalul farmaciei, pentru a discuta deschis care sunt problemele de actualitate și ce obligații se mai prevăd pentru perioada urmatoare. Atmosfera acestor ședințe trebuie să fie deschisă, nu trebuie să se incurajeze jocul de culise, pentru că nu este eficient. Problemele se vor discuta deschis, se vor căuta soluții în colectiv, aducandu-se la cunostință tuturor celor hotărate.

Managerul care conduce echipa farmaciei de spital trebuie să reușească sa sudeze acest colectiv, cu care va lucra, deoarece aici cerințele de colaborare și cooperare sunt mai mari comparative cu farmacia publica.

Selecția personalului farmaciei de spital trebuie atent efectuată, deoarece în acestă activitate se cere devotement, în afara cunoștințelor profesionale, care trebuie să fie actualizate permanent, prin sistemul de pregătire continuă.

În farmacia de spital, în afara asistenței cu medicamente, personalul farmaciei oferă consultantă în probleme legate de produsele farmaceutice, răspunzand medicilor și personalului de îngrijire a bolnavilor la întrebări ca: se găsește în farmacie medicamentul X?; ce efecte secundare are?; cu ce poate fi înlocuit?; cît este de scump?; care este modul de administrare?; care este dozarea optimă? etc. Toate acestea și multe altele sunt întrebări care solicita informații de înaltă competența din domeniul farmaceutic, pentru care farmacistul poate da relații și trebuie să i se recunoască acest drept. Farmacistul și în special farmacistul clinician, este specialistul în domeniul medicamentului și poate fi consultat în această directie de către personalul medical din spital.

Activitatea serviciilor farmaceutice este strans legată de activitatea serviciilor medicale. Cele doua se condiționează reciproc, în farmacia de spital. Evaluarea serviciilor farmaceutice este strans legată de evaluarea serviciilor medicale, care se face în condiții deosebite.

CAPITOLUL II

MANAGEMENTUL FARMACIEI DE SPITAL

II.1. ORGANIZAREA FARMACIEI DE SPITAL

Managementul farmaciei de spital reprezintă în mare aceeași problematică ca la farmacia publică, adăugându-se și probleme specifice acestui tip de farmacie. Managerul farmaciei de spital face parte din cosiliul de conducere a unității sanitare, are obligații privind organizarea activității din farmacia pe care o conduce, pentru a realiza o buna asistență cu medicamente a spitalului.

Asigurarea localului farmaciei va respecta aceleași norme ca și farmacia publică, prevăzute detaliat în legislație. Fiecare încăpere va avea o destinație aparte, asigurându-se în același timp legăturile funcționale necesare bunei activități specifice unității.

La farmacia de circuit deschis se poate constata o mai mare specializare a activităților, adaptate specificului unității sanitare asistate cu medicamente. Astfel, întreaga organizare a farmaciei, precum și amplasarea localului acesteia, sunt adaptate nevoilor unității sanitare.

Un principiu important al funcționării farmaciei de circuit închis este evitarea intersescțiilor de parcursuri ale comenzilor de la clinici și cabinete, cu circuitul eliberării medicamentelor. Acest principiu este aplicat diferit în fiecare farmacie de circuit închis.

Receptura farmaciei de circuit închis este organizată la fel ca la farmacia publică, dar se pot amenaja recepturi diferite, după formele farmaceutice prescrise cel mai fregvent, după specificul unității sanitare.

De exemplu la farmacia spitalului de pediatrie se prescriu fregvent infuzii și pulberi, la farmacia spitalului de obstetrică și ginecologie sunt preparate frecvent ovule și supozitoare, la farmacia spitalului cu secție de chirurgie se prepară medicamente sterile injectabile (perfuzii), de obicei în cadrul unui laborator organizat în cadrul farmaciei și deservit de personalul acesteia.

Laboratorul farmaciei de circuit închis este asemănător cu cel al farmaciei publice, deosebirea fiind că la spital se solicită zilnic cantități mari de preparate galenice, aici lucrându-se ca într-un adevarat laborator de microproducție.

Depozitul farmaciei de circuit închis este compartimentat dupa specificul unității; aceasta poate conține unele încăperi aflate la alte nivele ale clădirii, în special pentru materiale sau ustensile tehnico-medicale.

În farmacia de spital organizarea spatiului intern se va face dupa nevoile specifice ale unității sanitare, funcție de tipul de spital.

Locul farmaciei în cladirea spitalului este hotărât de către consiliul de conducere al spitalului, care va decide amplasarea, care să asigure maximă accesibilitate la medicamente, precum și izolarea de secțiile septice.

Caracteristic farmaciei de spital este faptul că medicamantele se eliberează pe bază de condici: condici de prescripții medicale, condici de aparat, condici de antibiotice, condici de stupefiante. Condicile de prescripții medicale se completează cu medicația pentru fiecare bolnav în parte, în timpul vizitei medicale. Acestea sunt semnate de seful secției. Este specificat numele bolnavului sau numărul patului de spital, medicamentele prescrise sub formă de specialități farmaceutice tipizate, rețete magistrale, sau forme galenice.

Separat, pe condici speciale, se prescriu antibioticele și mai ales, stupefiantele, pentru care se ține o evidență specială în farmacie, asemănător farmaciei de circuit deschis, cu observația că în registru este trecut și numele persoanei care administrează produsul din categoria de stupefiante.

Condicile de aparat conțin necesarul de medicamente și materiale tehnico-medicale (vată, tifon, feși, leucoplast, seringi de unică folosință, halate de unică întrebuințare, măști de hârtie, etc) pentru secțiile de chirurgie sau pentru trusele de urgență ale cabinetelor medicale, din fiecare secție.

Responsabilitatea administrării medicației, deci și a procurării acesteia de la farmacie, aparține asistentei șefe a secției, care va prezenta cele patru tipuri de condici la farmacie, într-o încăpere speciala, unde se amenajează un raft pentru compartimentarea comenzilor de medicamente de la fiecare secție.

Personalul din spital nu are acces în farmacie decât prin acest filtru, prin această încapere de prezentare și de ridicare a condicilor și a medicamentelor. Limitarea accesului personalului din spital la localul farmaciei are acelaș scop de a preveni pătrunderea florei patogene de la bolnavi în locul unde se prepară medicamentele. Oficina farmaciei de spital este organizată cu rafturi pentru medicamente și unele unități pot conține mese de receptură, pe care se pot aranja specialitățile farmaceutice pentru condici, eliberând pentru fiecare bolnav medicația prescrisă, sub formă de doze zilnice, în pungi de hârtie, pe care se scrie numarul patului și denumirea medicamentului.

Caracteristic pentru administrarea medicației în spital este faptul că între medic, farmacist și bolnav, se interpune cadrul mediu (asistenta șefă, asistenta de salon), care are obligația efectuării tratamantelor și a îngrijirii bolnavilor. De aceea, în caietul cu evidența stupefiantelor din farmacia de spital, alături de celelalte rubrici, se înscrie și numele cadrului mediu care a efectuat tratamentul.

Astfel, în spital, în afara erorilor de prescriere sau de posologie, se pot produce și erori de administrare (cele mai dramatice fiind cele în care este vorba de soluții injectabile, perfuzii, moment în care medicamentul ajunge rapid în fluxul sanguin).

Receptura farmaciei de spital este asemănătoare cu cea din farmacia publică, dar aici se pot amenaja recepturi specializate pe tipuri de medicație, funcție de specificul spitalului (receptură de soluții interne, receptură de pulberi, receptură de supozitoare și ovule, receptură pentru unguente și soluții de uz extern).

Caracteristic pentru farmacia de spital este faptul că se prepară cantități mari din anumite formule magistrale, preferate de medicii spitalului, care se elibereaza în momentul prescrierii.

În laboratorul farmaciei de spital se prepară cantități mari de formule galenice, solicitate de secțiile spitalului.

Numeroase farmacii de spital, care au secții mari de chirurgie, au amenajat blocul de soluții sterile, uneori integrat în localul farmaciei (așa cum este la proiectele noi), sau izolat de farmacie, în altă clădire (în spitalele mai vechi).

Blocul de soluții sterile este justificat dacă cererea de soluții perfuzabile este suficient de mare, pentru a explica această investiție, costisitoare. Se pot asocia mai multe spitale, care își pot construi în comun un bloc pentru prepararea soluțiilor sterile.

Proiectul pentru blocul de strile trebuie analizat și coordonat de către managerul farmaciei de spital, care trebuie să cunoască principiile teoretice și practice, care stau la baza unui astfel de proiect. Legislația sanitară prevede norme exacte în legatură cu respectarea condițiilor de preparare a soluțiilor perfuzabile, pentru a preveni contaminarea acestora cu microorganisme sau cu pirogeni, care prezintă un risc deosebit, deoarece aceste soluții injectabile se introduc în vasele sanguine.

Principiul proiectării blocului de sterile este acela că nu trebuie să se producă intersecții ale parcursului flacoanelor septice aduse din secții cu parcursul flacoanelor preparate sterilizate. La intrarea în boxa de sterile, personalul își va schimba echipamentul de lucru, utilizând îmbrăcăminte sterilizată, va purta mască și bonetă.

Boxa în care se realizează prepararea perfuziilor se va curăța atent, utilizându-se substanțe dezinfectante după care, spațiul respectiv va fi sterilizat cu ajutoarul lămpilor cu radiații ultraviolete.

Flacoanele sterilizate vor fi etichetate și depuse în spațiile de păstrare, până la eliberarea lor, conform comenzilor din partea spitalului (fie pentru secția de ATI, fie pentru tratamente pe cale intravenoasă, pentru bolnavii în stare gravă).

Laboratorul de sterile va fi dotat cu o cameră sau o masă de analize, unde se va face verificarea calității soluțiilor preparate, prevăzute în Farmacopeea Română, procedându-se periodic la controlul microbiologic al calității acestor preparate, ca și a mediului în care se lucrează, cercetându-se flora saprofită sau patogenă din boxa de preparare.

La masa de analiză se va face de două ori pe zi controlul calității apei distilate utilizate la preparare. Laboratorul va fi dotat cu 2-3 aparate de distilare a apei din sticla termorezistentă. Periodic se va face controlul pirogenilor din apa distilată, precum și din perfuziile preparate.

Blocul de sterile va fi dotat cu un grup sanitar adecvat, pentru ca personalul să poată efectua un duș înnainte de fiecare intrare în boxa de preparare, pentru a se elimina contaminarea soluțiilor perfuzabile de la preparator, precum și cu un filtru, în care se vor schimba hainele și se vor lua halate, bonete și papuci sterilizate.

II.2. CONDUCEREA FARMACIEI DE SPITAL

Problemele managementului farmaciei de spital sunt cele ale farmaciei publice și unele în plus, specifice acestei activități

Mangerul farmaciei de spital trebuie să se asigure că întreaga organizare a fluxului activităților din această unitate nu are nici o fisură, deoarece aici ritmul și cerințele sunt cu mult mai mari, inclusiv pentru aceea că farmacistul poate fi chemat să rezolve probleme de viață și de moarte pentru bolnavii internați. De obicei gravitatea cazurilor care solicită medicația farmaciei de spital este mai mare, în timp ce la farmacia publică se prezintă cazuri mult mai ușoare la bolnavii ambulatoriu.

Aprovizionarea farmaciei de spital trebuie să fie impecabilă, să nu lipsească nici un medicament, deoarece majoritatea bolnavilor internați își primesc tratamentul sub formă de produse farmaceutice, dintre care unele foarte active. De aceea, managerul farmaciei de spital face permanent eforturi pentru a se aproviziona, aducând zilnic medicamentele necesare în farmacie și fiind permanent în legatură cu cei mai importanți furnizori, pentru a-i contacta la apariția solicitării, din partea medicilor curanți din spitalul respectiv. Din acest punct de vedere, viata profesională a unui manager al farmaciei de spital este o muncă continuă, care cere o abnegație nelimitată, în folosul bolnavului.

O alta problemă a managerului farmaciei de spital este încadrarea în fondurile alocate, pentru care el controlează zilnic, după centralizatoarele pe clinici care este suma cheltuită și care este valoarea fondurilor rămase pentru respectivele medicamente.

Justificarea este foarte clară, întrucat pentru bonavii spitalizați este nevoie urgentă de medicamente, care sunt foarte scumpe, fiind produse de înalta puritate și cu un grad ridicat de elaborare.

Nu este normal ca bolnavul internat să își cumpere medicamentele de la farmacia publică. Aceasta se intâmplă într-un sistem de asigurări de sănătate care nu este pus la punct.

Bolnavul internat nu trebuie să aibă grija costului medicamentelor, el trebuie să fie deja asigurat, în momentul prezentării la spital.

Managerul farmaciei are în general, aceleași atribuții ca și cel de la farmacia publică, așa cum am mai menționat, acestea fiind legate de administrarea fondurilor alocate farmaciei, coordonarea activității personalului, grija pentru mentinerea inventarului în limite convenabile, asigurarea riscului, etc.

Dar el mai are și alte atribuții specifice, cum ar fi acelea de a menține legatura cu personalul medical al spitalului, legat de toate problemele de medicație, dar și de administrație, contribuind și la activitățile de asistare a distribuirii de ajutoare umanitare și multe altele.

Farmacistul manager trebuie să indrume activitatea farmacistilor specialiști în farmacia clinică și să le dea tot sprijinul pentru ca aceștia să-și îndeplinească obligațiile, în fiecare secție a spitalului.

Farmacistul manager ar trebui să participe la vizita medicală și la raportul de gardă, precum și la alte activități profesionale și administrative din spitalul respectiv. La ședințele de referate ținute de medici, farmaciștii din farmacia de spital pot contribui cu scurte prezentări ale unor medicamente, produse farmaceutice.

În legătură cu funcția de personal, managerul farmaciei de spital este obligat să se preocupe de toți cei care lucrează în farmacie, uneori și de studenții practicanți, supraveghind ca fiecare să își îndeplinească obligațiile care i-au fost stabilite.

Aceasta trebuie să se îndeplinească cel putin săptămânal cu întreg personalul farmaciei, pentru a discuta deschis care sunt problemele de actualitate și ce obligații se mai prevăd pentru perioada următoare.

Atmosfera acestor sedințe trebuie să fie deschisă, nu trebuie să se încurajeze jocul de culise, pentru că nu este eficient. Problemele se vor discuta deschis, se vor cauta soluțiile în colectiv, aducându-se la cunoștință tuturor cele hotărâte.

Managerul care conduce echipa farmaciei de spital trebuie să reușească să sudeze acest colectiv, cu care va lucra, deoarece aici cerințele de colaborare și cooperare sunt mai mari, în comparație cu farmacia publică.

Selectarea personalului farmaciei de spital trebuie atent efectuată, deoarece în această activitate se cere devotement, în afara cunostințelor profesionale, care trebuie să fie actualizate permanent, prin sistemul de pregătire continuă

II.3. EVALUAREA ACTIVITĂȚII FARMACIEI DE SPITAL

În farmacia de spital, în afara asistenței cu medicamente, personalul farmaciei oferă consultanță în problemele legate de produsele farmaceutice, răspunzând medicilor și personalului de îngrijire a bolnavilor la întrebări ca: dacă se găsește în farmacie un anumit medicament ?; ce efecte secundare are ?; care este doza optimă? Etc. Toate acestea și multe altele sunt întrebări care solicită informații de înaltă competență din domeniul farmaceutic, pentru care farmacistul poate da relații și trebuie să i se recunoască acest drept.

Farmacistul și în special farmacistul clinician, este specialist în domeniul medicamentului și poate fi consultat în această direcție de către personalul medical din spital.

Activitatea serviciilor farmaceutice este strâns legată de activitatea serviciilor medicale. Cele doua se condiționează reciproc, în farmacia de spital. Evaluarea, serviciilor farmaceutice este strâns legată de evaluarea serviciilor medicale, care se face în condiții deosebite.

Calitatea serviciilor medicale a preocupat dintotdeauna, căci ea influențează direct starea de sănătate a populației, care se poate controla prin indici statistici specifici.

Evaluarea în domeniul sanitar se poate face asupra: resurselor, activităților de ingrijire medicale, rezultatelor, eficienței și eficacității. Unele determinări se pot aprecia atât cantitativ cât și calitativ, în timp ce pentru altele se poate face numai o evaluare calitativă. Evaluarea resurselor este o analiză complexă și ea cuprinde o analiză a resurselor organizaționale, instituționale, materiale, umane.

Pentru farmacie, analiza resurselor se referă la dotarea farmaciei cu aparatură, ustensile, aprovizionarea cu medicamente, efectuarea controlului substanțelor farmaceutice și al preparatelor la masa de analiză, etc.

Evaluarea proceselor (activităților) de ingrijire medicală se referă în general la asistența acordată de personalul medical, dar poate avea și unele componente despre farmacie, legat de raspunsul la solicitarea cu medicamente, pentru a se putea realiza îngrijirea medicală a bolnavilor (dacă farmacia a avut toate medicamentele necesare, dacă au fost preparate la timp toate medicamentele prescrise de medici, daca soluțiile perfuzabile au ajuns la timp la sala de operații s.a).

Evaluarea rezultatelor ingrijirilor medicale acordate pacienților se realizează prin indicatori generali și specifici.

Dintre indicatorii generali amintim: morbiditatea, mortalitatea (generală, infantilă), spranța de viață la naștere, iar dintre indicatorii specifici asistenței sanitare: complicații postoperatorii, recidive, durata recuperării, ameliorarea stării bolnavilor, numarul de bolnavi vindecați. În toți acești indicatori se poate recunoaște aportul consistent al serviciilor farmaceutice, atât prin asistența cu medicamente cât și prin consultanța către medic și consiliere către bolnav.

În ceea ce privește eficiența și eficacitatea, în domeniul sanitar se ajunge la evaluarea beneficiilor:

-reducerea morbidității;

-reducerea durerii (care este apreciată ca fiind handicapul principal pentru bolnav și familia sa);

-îmbunătățirea calității vieții;

-reduceri în viitoarele costuri pentru îngrijiri medicale sau alte servicii.

La acești indicatori contribuția asistenței farmaceutice este substanțială, fiind în continuă creștere prin perfecționarea serviciilor farmaceutice, ca și a tuturor indicatorilor de evaluare a activității sanitare.

II.4 ETICA ȘI DEONTOLOGIA ÎN MANAGEMENTUL FARMACEUTIC DIN CADRUL FARMACIEI DE SPITAL

Actul farmaceutic a ramas mult timp apanajul medicilor, care încredințau numai ajutoarelor (asistenților) lor anumite operații manuale de la prepararea remediilor. Abia dupa secolul al VI-lea este întalnit autorul Olimpiador, considerat strămoșul farmacistului de astăzi, care scrie: “medicul prescrie remediul, iar “pigmentarius” execută rețeta”.

Au trebuit să treacă secole până când să se definitiveze o profesiune distinctă, separată de profesiunea medicală. În secolul al XII-lea putem situa această separare, în momentul în care știința medicală intră în universitate. Astfel, pentru a fi admis la Universitate, în special la Paris, medicul trebuie să se angajeze că nu va afectua preparate manual, interzicându-i-se în special, utilizarea mojarului.

În 1258, Etienne Boileanu, în cartea sa despre meserii, citează “l’apothicaire”, care era un artisan, cu rolul de a prepara medicamentele prescrise de medic.

Pană în zilele noastre, farmacistul a rămas veriga de legătura între medic și pacient, iar relațiile sale cu fiecare în parte, au fost specificate atent, în toate codurile de etică de până în prezent.

O caracteristică a farmacistului, în special în farmacia de circuit deschis (publică), datorată specificului activității sale, este aceea că el trebuie să respecte în egală măsură, etica afacerilor și etica farmaceutică, care este specifică domeniului serviciilor de tip medical și farmaceutic.

Fără a supăra nici unul dintre cei care sunt sensibili la aluziile privind aspectele legate de circulația medicamentului și cele comerciale ale activității în farmacie, ne propunem să prezentăm ambele tipuri de etică, deoarece numai îmbinarea lor armonioasă poate conduce la excelența profesională, care constituie obiectivul managementului farmaceutic.

II.4.1 Etica profesională

Etica (lb. gr. “ethos” –morav) conform DEX “este știința care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile de dezvoltare istorică, cu continutul lor de clasă și cu rolul lor în viata socială”. Dicționarul Larousse definește etica “parte a filozofiei care studiază principiile moralei; ansamblul de reguli de conduită”. Pentru etica medicală este propus termenul de “bioetică”.

Conform acestor definiții, etica și deontologia farmaceutică se referă la totalitatea normelor morale și a obligațiilor farmacistului în exercitarea profesiunii sale, în cadrul relațiilor cu personalul de îngrijire medicală, cu bolnavul, cu colegii farmaciști. Etica profesională stabilește modul de comportare pe care pacienții îl asteaptă de la membrii profesiunii. Practica de farmacie clinică expune farmacistul la o abordare conjuncturală a eticii, prin accentuarea diferențelor individuale în raspunsul la regimul terapeutic. Asumându-și faptul ca rolul unui cod profesional de etica este acela de a stabili un model de comportament între membrii profesiunii, consistența comportamentului trebuie să devină evidentă față de clienții profesiunii. Odata ce clienții (pacienții) au deosebit un mod de comportament, ei așteptă ca acest model de comportament să ramână constant. Așteptările lor devin o parte a relației pe care ei o stabilesc cu profesioniștii. De exemplu, un pacient care are mai multe interacțiuni cu farmaciștii, poate observa confidențialitatea cu care sunt considerate rețetele. Pacientul așteaptă astfel același comportament din partea tuturor farmaciștilor.

În general, codul de etică profesională definește statutul profesiunii și relațiile cu alte profesiuni, precum și cu clienții, în cazul farmacistului, pacienții care solicită servicii farmaceutice și medicamente.

Din studiul documentelor istoriei farmaciei universale și a celor din țara noastră, rezultă că există tradiții vechi, în ceea ce privește adoptarea unui cod etic în breasla farmaciștilor, mai întâi petru a fi prevenite abuzurile.

La înființarea Facultății de Farmacie independente din București, în 1923, șeful disciplinei de deontologie, legislație și tehnică farmaceutică arată că “profesiunea noastră este umanistă” și că “noi, farmaciștii avem un rol social”, care trebuie exprimat și separat de “tendința de comercializare peste limitele îngăduite de practica profesională”.

II.4.2. Codul de etică și deontologie al farmaciștilor

Au existat mai multe formulări, ținându-se seamă de normativele existente pe plan internațional. De exemplu, forma precedentă a Codului a fost elaborată dupa modelul Codului Internațional de Deontologie Farmaceutică, FIP, Copenhaga, 1960.

Aceasta cuprinde un ansamblu de norme de etică profesională, care reglementează îndatoririle și comportamentul pesonalului sanitar față de bolnavi, precum și relațiile dintre medici, farmaciști și personalul ajutător, în exercitarea profesiunii medicale și farmaceutice, având următoarele capitole mari:

-îndatoriri comune ale medicului și farmacistului;

-îndatoriri generale ale farmacistului;

-îndatoriri ale farmacistului în relația cu bolnavul;

-aspecte privind secretul profesional.

Ca un exemplu de formulare concisă și concretă se poate lua Codul de etică al Asociației Americane de Farmacie :

-farmacistul promovează binele pentru fiecare pacient, în mod responsabil, întelegător, confidențial;

-farmacistul respectă autonomia și demnitatea fiecărui pacient;

-farmacistul acționează cu onestitate și integritate în relațiile profesionle;

-farmacistul își menține competența profesională;

-farmacistul respectă valorile și aptitudinile colegilor și a altor specialiști din asistența sanitară;

-farmacistul servește nevoile individuale, comunitare, sociale;

-farmacistul respectă justiția în distribuția resurselor de sănătate.

În toate aceste formulări se constată o angajare a farmacistului în mod individual, față de pacient și in mod colectiv, fată de societate.

În codul de deontologie medicală, farmacistul are responsabilități proprii, care nu derogă, în general de la principiile deontologiei medicale. Activitatea farmacistului are acelaș scop ca și activitatea medicului încât, deși principiile morale de lucru sunt comune ele se vor particulariza în raport cu profesiunea sa.

Astfel, farmacistul răspunde pentru calitatea preparării medicamentelor ca și pentru modul lor de eliberare ce trebuie să se facă întotdeauna pe bază de rețetă; răspunde pentru modul legal de eliberare al medicamentelor pe bază de rețetă cu timbru sec și are obligația de vigilență pentru a depista orice formulări greșite în rețete.

Orice greșeală de doză sau de substituire de medicamente trebuie rezolvată conform codului deontologic și anume prin luarea legăturii cu medicul iar dacă aceasta nu este posibilă și eliberarea medicamnetului nu comportă întârzieri prin efectuarea modificării necesare pe propria sa răspundere informând ulterior medicul.

Practica relevă situații de responsabilitate a farmacistului pentru prepararea de medicamente în doze greșite (azotat de argint, colchicină, etc), pentru substituirea medicamentelor sau eliberarea de medicamenete expirate, pentru neobservarea unei greșeli în rețetă, etc

La baza oricărui comportament etic stă principiul: “fă bine și evită să faci rău” ceea ce este valabil și pentru practica farmaceutică.

II.4.3. Codul de Etică și Deontologie al Farmaciștilor din România

Există un cod de Etică și Deontologie al Farmaciștilor din țara noastră care cuprinde norme de comportament ale farmaciștilor fată de bolnavi și aparținătorii acestora, față de colegi și colaboratori, față de membrii corpului sanitar, față de publicul interesat de serviciile de sănătate și față de reprezentanții instituțiilor cu profil sanitar.

Odata cu primirea în Colegiul Farmaciștilor, fiecare farmacist este obligat să cunoască și să respecte prevederile Codului cu observația că acest document trebuie să fie cunoscut în totalitate de orice farmacist.

Astfel, în articolul 21 se arată că “în exercițiul profesunii, farmacistul șef trebuie să definească în scris atribuțiile subordonaților săi.” Acest aspect este foarte important, deoarece se referă la organizarea activității în farmacie, la repartizarea sarcinilor personalului farmaciei, la delegarea de autoritate, toate acestea fiind valabile numai prin act scris.

În capitolul al VII-lea, la art. 43 sunt specificate relațiile între cei care alcatuiesc personalul farmaciei, domeniu în care atribuțiile manageriale sunt multiple și complexe:

“Farmaciștii trebuie să trateze colaboratorii cu bunăvoința și echitate. Farmaciștii șefi trebuie să îi trateze ca pe niste confrați pe farmaciștii plasați sub autoritaea lor; ei, în calitatea pe care o au, nu trebuie să atenteze la independența optiunilor profesionale ale confraților lor.”

De asemenea, la art. 58 din capitolul referitor la sancțiuni, sunt prevazute urmatoarele, care fac parte din categoria relațiilor dintre membrii personalului farmaciei:

-întreținerea unor relații tensionale la locul de muncă;

-ofensarea si discreditarea colegilor și colaboratorilor.

Prin rezolvarea optimă a acestor probleme, în orice colectiv, în special în farmacie, unde sunt rezolvate probleme privind sănătatea omului, este realizată armonizarea resurselor umane și eficiența muncii este ridicată.

Cel care este în masură să resolve acest tip de probleme este managerul farmaciei, care se ocupă de cea mai bună repartizare a resurselor umane, precum și statornicia unor relații corecte între colegi, în timpul activității din farmacie.

Managerul farmaciei trebuie să găsească soluții pentru aceste probleme, deoarece acestea influențează prestigiul farmaciei, al profesiunii de farmacist, putând avea consecințe și asupra calității serviciilor farmaceutice oferite bolnavului.

CAPITOLUL III

PARTEA PERSONALĂ

În cadrul pregătirii mele pentru viitoarea profesie de farmacist, un rol important au avut stagiile de practică efectuate în cadrul Farmaciei Spitalului Clinic CF Constanta în perioada anilor 2015-2016.

Populația Județului Constanța este de 756.053 mii locuitori din care 539.202 mii locuitori locuiesc in mediul urban, iar 216.151 mii locuitori locuiesc in mediul rural.
Repartiția pe sexe a populatiei Județului Constanța este următoarea: 368.576 mii locuitori reprezintă sexul masculuin, iar 387.477 mii locuitori reprezintă sexul feminine.

STRUCTURA SPITALULUI CLINIC CĂI FERATE CONSTANȚA

Spitalul Clinic Căi Ferate Constanța s-a inființat prin Ordinul Ministrului Transporturilor si Telecomunicațiilor nr.1044 din 05.08.1980. Necesitatea organizării și dezvoltării unei rețele sanitare proprii Ministerului Transporturilor, Construțiilor și Infrastructurii rezidă din domeniul de activitate al acestei instituții, respectiv transportul feroviar, auto si naval, domeniu de importanță națională maximă.

Ca urmare a adresei nr 6223 din 7 mai 1948, are loc transformarea Dispensarului D.P.M. de pe vremea aceea, in Spital, făcandu-se primele demersuri de amenajare și dotare corespunzătoare pentru noua destinatie a spatiului.

În 2007, s-a schimbat denumirea unitații din Spital Universitar în Spital Clinic C.F. HGR 367/2007.

Spitalul Clinic Cai Ferate Constanța are trei locații cu un număr total de 166 paturi, din care 145 pentru spitalizare continuă și 12 pentru spitalizarea de zi.

Spitalul Clinic C.F. Constanța asigură asistentă medicală de specialitate , în general , pentru populația din municipiul Constanța și Județele limitrofe și în special pentru salariații din Portul Constanța precum și navigatatorii străini.

PRIMA LOCAȚIE – sediul administrative este situată pe Bulevardul 1 MAI nr 3-5, aici regăsindu-se următoarele componnte :

– secția medicală neurologie cu 33 paturi pentru pacienții internați și 2 paturi pentru spitalizare de zi;

– secția clinică medicină internă II cu 35 de paturi din care 12 pentru compartimetul de Reumatologie și 5 pentru specializarea de zi;

-serviciul financiar-contabil;

-compartiment audit public intern;

-serviciul resurse umane și salarizare;

-compartiment juridic-contencios;

-serviciul tehnic reparații întreținere;

-compartimentul administrativ – achizții;

-compartimentul stratistică;

-compartimentul intern protecția mediului ,PSI, prevenirea și protecția muncii.

A DOUA LOCAȚIE – ambulatoriul de specialitate este situată pe Bulevardul I.C. Bratianu nr 35-37. Acesta cuprinde :

-medicina internă, chirurgie generală, ORL, oftalmologie, neurologie, psihiatrie, dermatovenerologie, obstretică ginecologie , recuperare medicină fizică și balneologie , cardiologie, medicina muncii, sterilizare , compartimentul evidentă medicală programare si informare;

-farmacie;

-laborator examinări psihologice pentru siguranța circulației și siguranța navală;

-laborator imagistică;

-laborator analize medicale.

Tot aici functionează și Comisia Teritoriala pentru Siguranța Circulației și a Navigației care dă avize medicale și psihologice pentru personalul din siguranța circulației și a navigației.

CEA DE-A TREIA LOCAȚIE – secția clinică chirurgie generală și secția anestezie terapie intensivă este situată în incinta port, Poarta 2 și are 46 de paturi din care 5 paturi în Compartimentul de Ginecologie si 4 paturi pentru spitalizare de zi și cuprinde:

-secția ATI cu 15 paturi;

-bloc operator;

-compartiment transport pacienți;

-serviciul de anatomie patogenică , compartimentul citologie , compartimentul histapatologie;

– secția medicină internă I cu 25 de paturi spitalizare continuă, din care 5 paturi pentru compartimentul și un pat pentru spitalizarea de zi.

Instituția mai are în component și administrarea:

– 2 cabinete medicale în teritoriu : Cabinet Medical Statie CF Tulcea , Cabinet Medical Port Constanța , Spitalului Clinic CF Constanța a deservit și deserveste cu prioritate problemele pacienților angajați în Portul Maritim Constanța dar și pentru populația din municipiul Constanța și imprejurimile ei.

Pentru care prezint cateva imagini de ansamblu din incinta portului Constanța

Oganizarea Farmaciei din cadrul Spitalului Clinic CF Constanța

Farmacia este situată la parterul Ambulatoriului de specialitate CFR-Port Constanța . Farmacia de circuit închis este unitatea sanitară, fără personalitate juridică, care face parte din structura spitalului, și care are ca obiect de activitate asigurarea asistenței cu medicamente de uz uman pentru bolnavii internați în secțiile spitalului precum și pentru ambulatoriu în cadrul programelor naționale de sănătate, conform legislației în vigoare și este organizată potrivit Legii Nr. 266/2008 republicată;

Fig.1. Spitalul clinic C.F. Constanta 2 – Bulevardul 1 Mai ( sediul administrativ , clinica medicală lI , clinica neurologie )

Fig.2. Clinica de Chirurgie –(aspect exterior – incinta Port)

Fig.3. Clinica Medicala I -intrare – incinta Port

Fig.4. Ambulatoriul de specialitate în care se află și Farmacia spitalului – situat în Bulevardul I.C. Brătianu numărul 35-37.

Fig.5. Farmacia spitalului

Fig.6. Aspect interior receptură

Fig.7. Aspect interior oficină

Fig.8. Aspecti interior oficină

Fig.9. Laborator farmacie

Fig.10. Depozitul farmaciei

Fig.11. Biroul farmacistului

Fig.12. Biroul farmacistului-(aspect interior )

Fig.13. Aparatură distilare

Fig.14. Aparat de distilare

Farmacia are autorizație de funcționare nr. 5170 DIN 07.10.2008;

Farmacia are autorizație de manipulare a produselor toxice nr. 24685/2002

Farmacia are autorizație de manipulare a produselor stupefiante nr. 184 – F/2003

In farmacie nu se află vectori animali ai bolilor infecțioase și plante cu potențial alergic.

Farmacia are program de lucru afișat vizibil și transmis secțiilor cu paturi spre știință;

Atât la intrare cât și în interiorul farmaciei nu există pericol de accidentare sau vătămare corporală.

Farmacia cu circuit închis deține și eliberează numai produse medicamentoase care au autorizație de punere pe piață și termen de valabilitate.

Farmacia deține literatură de specialitate care să asigure informarea personalului în legătură cu orice aspect legat de acțiunea și de administrarea medicamentului:

– Farmacopeea Română;

– Nomenclatorul de medicamente și produse farmaceutice;

– Legislația farmaceutică în vigoare.

Farmacia are program informatic necesar pentru a transmite datele solicitate

Farmacia trebuie să ia măsuri pentru protecția informației și a suportului acestuia împotriva pierderii sau degradării;

Farmacia este condusă de un farmacist șef ; ocuparea funcției de farmacist șef se face conform OMS 698/2001

Farmacistul și asistentul de farmacie au certificat de membru al Colegiului Farmaciștilor respectiv OAMMR valabile pe care le prezintă în copie Serviciului RUNOS;

Farmacistul și asistentul de farmacie au asigurare de răspundere civilă(malpraxis) valabilă pe care o prezintă în copie Serviciului RUNOS;

Personalul poartă în permanență halate albe și ecuson pe care sunt înscrise numele și calificarea respectivei persoane.

Atribuițile Farmaciei

Farmacia are în principal următoarele atribuții:

– păstrează, prepară și distribuie medicamentele de orice natură și sub orice formă potrivit prevederilor legale către secțiile din spital;

– depozitează produsele conform normelor în vigoare;

– organizează și efectuează controlul calității medicamentului prin:

– control preventiv

– verificarea organoleptică și fizică

– verificarea operațiunilor finale

– analiza calitativă a medicamentului la masa de analiză

– asigură informarea personalului medico – sanitar cu privire la medicamentele existente în farmacie;

– asigură evidența cantitativ – valorică a medicamentelor existente;

– asigură prepararea și eliberarea medicamentelor conform normelor stabilite de Ministerul Sănătății;

– asigură pentru personalul implicat în achizițiile publice cunoașterea și respectarea legislației specifice;

– stabilește necesarul de produse necesare unei funcționări normale a farmaciei, asigurând realizarea părții corespunzătoare a planului anual de achiziții;

– îndeplinește conform atribuțiilor ce-i revin, toate demersurile necesare privind achiziția produselor farmaceutice.

Atribuțiile Personalului

În exercitarea atribuțiilor sale, farmacistul șef are în principal următoarele atribuții:

– organizează spațiul de muncă, dând fiecărei încăperi destinația cea mai potrivită pentru realizarea unui flux tehnologic corespunzător desfășurării activității;

– întocmește necesarul de medicamente;

– repartizează sarcinile pe salariații din subordine, întocmind fișa postului;

– răspunde de obținerea autorizației de funcționare emisă de Ministerul Sănătății;

– organizează recepția calitativă și cantitativă a medicamentelor, precum și depozitarea acestora în condiții corespunzătoare;

– răspunde de organizarea și efectuarea corectă și la timp a tuturor lucrărilor de gestiune (cantitativ valoric);

– colaborează cu medicii șefi secție în vederea asigurării necesarului de medicamente și materiale sanitare;

– face parte din nucleul de farmacovigilență și consiliul medical al spitalului;

– participă la raportul de gardă pe secții în vederea îmbunătățirii permanente a actului terapeutic;

– face parte din comisia de evaluare a ofertelor pentru achiziționarea medicamentelor și din comisiile de recepție a materialelor procurate de spital.

Farmacistul din cadrul farmaciei de circuit închis are în principal următoarele atribuții:

– asigură conservarea și eliberarea medicamentelor precum și a celorlalte produse pe care farmacia le poate deține;

– efectuează recepția calitativă și cantitativă a produselor farmaceutice la primirea lor în farmacie;

– efectuează în conformitate cu prevederile Farmacopeei rămâne în vigoare, controlul de calitate a apei distilate;

– participă la activitatea de farmacovigilență;

– urmărește noutățile terapeutice pe plan național și internațional și cooperează cu medicii;

– este obligat să cunoască legislația farmaceutică și pe cea sanitară în vigoare;

– supraveghează activitatea asistentului de farmacie și cursanților școlilor sanitare postliceale aflați în practică;

– asigură și urmărește stagiile practice ale studenților facultății de Farmacie;

– în întreaga sa activitate, farmacistul va respecta principiile eticii și deontologiei profesionale;

– urmărește valabilitatea medicamentelor aflate pe secții în dulapurile de urgență

Asistentul de farmacie își desfășoară activitatea sub îndrumarea farmacistului, este personal de execuție și are în principal următoarele atribuții:

– participă la aprovizionarea, conservarea și eliberarea medicamentelor și a celorlalte produse farmaceutice;

– participă la recepția medicamentelor și a celorlalte produse;

– eliberează medicamentele conform condicilor de prescripție și condicilor de aparat cu excepția formulelor magistrale și a celor ce conțin toxice și stupefiante;

– efectuează lucrări scriptice de gestiune;

– participă la activitatea de farmacovigilență;

– cunoaște legislația farmaceutică și pe cea sanitară în vigoare.

Îngrijitoarea din farmacie are în principal următoarele atribuții:

– face curățenie în încăperile farmaciei;

– spală ustensilele, întreține în stare de curățenie aparatura și mobilierul din dotarea farmaciei;

– sesizează șeful farmaciei în legătură cu orice deteriorare a încăperilor și instalațiilor;

– primește și răspunde de inventarul necesar curățeniei;

– evacuează rezidurile și le depozitează în locurile special amenajat.

Farmacistul șef participă periodic la raportul de gardă ce se desfașoară cu medicii începând de la ora 8.00.

Aprovizionarea cu medicamente și materiale sanitare se face în sistem de licitație organizat de conducerea spitalului.

Doresc să menționez că una din funcțiile de bază ale farmaciei e și cea de învătământ – bază de învățământ – pe lângă funcțiile standard de producție și funcție economică.

Ca bază de învățământ, farmacia din cadrul Spitalului Clinic CF Constanta mi-a oferit posibilitatea, la solicitarea mea, să efectuez stagii de practică de câte o lună de zile în lunile iulie–august din anii 2010–2011, unde am avut posibilitatea să observ și să-mi însușesc:

-multe din activitățile specifice farmaciei de circuit închis;

-relațiile dintre personalul farmaciei;

-relațiile cu conducerea administrativă a spitalului;

-relațiile cu firmele de medicamente care sponsorizau farmacia;

-relațiile cu personalul medico-sanitar din cadrul secțiilor din spital;

-modul în care se efectuează eliberarea medicamentelor pe bază de condici – eliberare ce este specifică farmaciei de spital, neîntâlnindu-se această formă de eliberare a medicamentelor în cadrul farmaciei cu circuit deschis.

Doresc să menționez că eliberarea de medicamente pe bază de condici, activitate pe care mi-am însușit-o și eu, se face astfel:

-există condici de prescripții a medicamentelor uzuale;

-există condici de aparat ( aparat de medicamente pentru fiecare secție sau compartiment, pentru completarea aparatelor pentru fiecare cameră de gardă ;

-există condici pentru antipsihotice pentru fiecare secție sau compartiment al spitalului;

-condici pentru stupefiante.

Condicile de prescripții medicale se completează cu medicația pentru fiecare pacient în parte în timpul vizitei medicale a medicului șef de secție precum și al asistentei de salon; pe aceste condici este specificat numele pacientului cu numarul foii de observație, medicamentele prescrise sub formă de specialități farmaceutice tipizate, rețete magistrale sau formule galenice.

Oficina farmaciei de spital este dotată cu rafturi pentru medicamente, cu mese de receptură pe care se aranjează specialitățile farmaceutice pentru condici, aranjând și eliberând pentru fiecare pacient medicația prescrisă sub formă de doze zilnice în pungi de hârtie pe care se nota numarul pacientului și eliberarea medicației pacientului.

Separat pe condici speciale erau prescrise antibioticele și mai ales stupefiantele pentru care se ținea o evidență specială în farmacie, cu observația că în registrul farmaciei era trecut și numărul persoanei care administrează produsul din categoria medicamentelor stupefiante.

Aceste condici de medicamente erau prescrise într-o încăpere specială în care erau rafturi compartimentate pentru fiecare secție în parte; personalul din spital nu avea acces în farmacie decât prin această încăpere, ce reprezintă un adevărat filtru de prezentare și de eliberare a condicilor și a medicamentelor.

Limitarea accesului personalului de spital în localul farmaciei avea același scop de a preveni pătrunderea florei microbiene, protejând astfel locul unde sunt preparate medicamentele.

Receptura farmaciei din spital era amenajată pe recepturi specializate pe tipuri de medicație și anume: receptura de soluții interne, receptura de pulberi, receptura de supozitoare și ovule, receptura pentru unguente și soluții de uz extern.

În laboratorul farmaciei din cadrul spitalului se preparau zilnic cantități mari de formule galenice solicitate de secțiile spitalului și doresc să menționez că pentru secțiile cu profil chirurgical, secția de terapie intensivă și de urgențe se preparau soluții perfuzabile sterile într-o încăpere special amenajată numită blocul de solutii sterile, personalul își schimbă echipamentul de lucru, utilizând halate sterile și purtând mască și bonetă, pentru a preveni contaminarea soluțiilor perfuzabile cu microorganisme sau cu agenți pirogeni, care reprezintă un risc deosebit pentru aceste soluții și preparate care se introduce direct în sânge prin perfuzii venoase.

Am constatat în timpul stagiului că masa pe care se preparau soluțiile sterile era curațată atent cu substanțe antiseptice, dezinfectante, după care spațiul respectiv era sterilizat cu ajutorul lămpilor cu ultraviolete.

Periodic se făcea verificarea calității soluțiilor preparate din depozitul farmaciei, procedându-se la controlul microbiologic al calității acestor preparate ca și a mediului în care se lucra, cercetându-se flora saprofită și patogenă din baza de soluții sterile. Acest control se efectua către personalul specializat din cadrul Sanepidului.

Eliberarea medicamentelor și a produselor farmaceutice se face pe bază Condicilor de medicamente.

Exemple de Condici :

Fig.1. Condică de spital

Fig.2. Condică de antibiotice

Fig.3. Condică de stuperfiante

Fig.4. Condică de medicamente

În condicile de medicamente pentru Aparatele de urgență din fiecare secție și Aparat de urgență pentru Camera de primiri urgențe (U.P.U).

Exemple de Aparate :

Fig.1. Aparate de urgență pentru secția Clinică Chirurgie

Fig.2. Aparat de urgență pentru secția Terapie Intensivă

Fig.3. Aparat de urgență pentru primiri urgență

CONCLUZII

Farmacia de circuit închis este unitatea sanitară, fără personalitate juridică, care face parte din structura spitalului, și care are ca obiect de activitate asigurarea asistenței cu medicamente de uz uman pentru bolnavii internați în secțiile spitalului precum și pentru ambulatoriu în cadrul programelor naționale de sănătate, conform legislației în vigoare și este organizată potrivit Legii Nr. 266/2008 republicată.

Relația personal farmaceutic – personal medical din cadrul spitalului CF Constanta este o relație în interesul pacientului aceasta însemnând:

a) raportul personal farmaceutic – personal medical nu trebuie să fie de subordonare, ci de colaborare aservită unui singur scop și anume pacientului.

b) farmacistul șef are obligația de a asigura farmaciei spitalului toate formele de medicamente și produse farmaceutice, solicitate de medicii curanți pentru pacieții pe care îi au în ingrijire.

Astfel, aprovizionarea farmaciei de spital trebuie să fie impecabilă, să nu lipsească nici un medicament, deoarece majoritatea bolnavilor internați își primesc tratamentul sub formă de produse farmaceutice, dintre care unele foarte active.

Din acest punct de vedere managerul farmaciei de spital trebuie să facă permanent eforturi pentru a aproviziona farmacia fiind în permanentă legătură cu furnizorii de medicamente din acest punct de vedere, viața unui manager de farmacie de spital presupune o muncă continuă în folosul bolnavilor.

Din păcate managerul farmaciei are multe complicații în a se încadra în fondurile alocate de conducerea spitalului respectiv, a Casei de Asigurări de Sănătate și mai mult de atât când în continuare multe din medicamentele și materialele sanitare solicitate de medicii curanți din secția spitalului nu pot fi comandate – lipsesc din farmacie, iar pacienții sau aparținătorii acestora sunt puși în situația de a le procura contracost din farmaciile cu circuit deschis.

Nu este normal ca pacientul internat să își cumpere medicamente și/sau materiale sanitare (feși, tifon, romplast, sonde etc.) de la farmacia publică. Bolnavul internat nu trebuie să aibe grija costului medicamentelor, el trebuie să fie deja asigurat în momentul internării în spital.

c) managerul farmaciei face parte din Consiliul de Administrație al Spitalului luând parte la ședințele din cadrul acestui Consiliu fiind la curent cu fondurile alocate pentru aprovizionarea farmaciei, stabilind împreună cu conducerea unității, cu medicii șefi de secție prioritățile în aprovizionarea cu medicamente în conformitate cu Legislația în vigoare.

d) managerul farmaciei este la curent cu evaluarea rezultatelor îngrijirilor acordate pacienților, rezultate ce se realizează prin indicativi generali (morbiditatea, mortalitatea generală, infantilă, speranța de viață la naștere) și indicatori specifici asistenței medicale (complicații postoperatorii, durata recuperării, ameliorarea stării pacienților, numărul de bolnavi vindecați).

În toți acești indicatori se poate recunoaște efortul consistent al asistenței farmaceutice, atât în ceea ce privește asistența cu medicamente cât și prin consultația către medic și consiliere către pacient.

e) evaluarea rezultatelor în beneficiul pacientului și în urma colaborării personal farmaceutic – personal medical din cadrul spitalului Municipal Mangalia a dus la reducerea morbidității, a imbunătățirii calității vietii; contribuția asistenței farmaceutice din cadrul spitalului este substanțială, fiind în continuă creștere.

f) managerul farmaciei participă la Raportul de gardă al medicilor unde își aduce un aport deosebit prin a informa personalul medical în ceea ce privește prescrierea medicamentelor eficiente dar cu cost scăzut, utilizarea rațională a medicamentelor.

De asemenea, farmacistul manager poate să prezinte informații despre medicamentele noi apărute pe piața farmaceutică, precum și culegerea de date legate de reacțiile adverse deosebite ale unor medicamente prescrise de medicii curanți, pe care pacientul le aduce la cunoștință medicului sau cadrului mediu. Sunt frecvent întâlnite interacțiunile medicamentoase: între diferite medicamente, între medicament și aliment sau între medicamente și rezultatele listelor de laborator.

g) un rol important al managerului din farmacia spitalului este acela de:

-coordonare a activității personalului din cadrul farmaciei

-a menține inventarul

-a constata factorii de risc

-a urmări ca toți salariații farmaciei să-și îndeplinească corect atribuțiile, în așa fel încât întreg colectivul farmaciei să fie sudat, având în vedere că cerințele de colaborare și cooperare sunt mai mari, în comparație cu farmacia publică.

În cazuri urgente, farmacistul trebuie să acorde asistență pacienților dacă este solicitat și în afara programului farmaciei spitalului. Farmacistul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesionale, precum și pentru orice faptă săvârsită în legătura cu profesiunea sau în afara acesteia.

De aceea selecția personalului din farmacia spitalului a fost atent efectuată, având în vedere că în această activitate se cere devotement, în afara cunoștințelor profesionale, ce trebuiesc actualizate permanent; menționez că în perioada de practică efectuată la Farmacia spitalului Municipal Mangalia, am întâlnit un colectiv unit, respectos, informat profesional, cooperant cu personalul medico-sanitar din secția spitalului, cu reprezentanții firmelor de medicamente, totul fiind în cele din urmă în interesul pacientului.

BIBLIOGRAFIE

1.CARATA ANA – Management, marketing și legislația farmaceutică, Ed. Sirius, București 1994

2.CARATA ANA – Marketing, management farmaceutic, E.D.T. București, 2000

3.CARATA ANA – Mangement, marketing si legislatie farmaceutica, vol I., Ed. Didactica si pedagogica, R.A. Bucuresti, 2008

4.COLE G. A. – Managementul personalului, Ed. Codecs S.A., București, 2000

5.DRUGUS LIVIU – Managementul sanatatii, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2002

6.DUDA R. – Managementul sănătății, Ed. Madotip, Iași, 1996

7.HARBOUN CH. – Le marketing pharmaceutique, Ed. Eska, Paris, 1995

8.LUPULEASA D., ARDELEAN S. – Politici economice ale medicamentului, Lucrare comunicată la Congresul Național de Farmacie – Iași, 1998

9.MINCA G.D., MARCU G.M. – Sănătate publică și management sanitar, Ediția a 2-a revizuită, Ed. Universitară Carol Davila, București, 2005

10.NĂSTASE V. – Organizare și conducere farmaceutică, Litografia U.M.F., Iași, 1992

11.SCRIPCARU GH., CIORNEA T. – Deontologie medicală, Ed. Medicală, București, 1979

12.TERBANCEA M., SCRIPCARU GH. – Coordonate deontologice ale actului medical – Ed. Medicală, București, 1989

13.VLĂDESCU C. – Managementul serviciilor de sănătate, Ed. Expert, București, 2000

14.VOITCU M. – Managementul farmaciei de sănătate publică, Revista “Sănătatea stomatologică”, Iași, 2001

16.VOITCU M. – Elemente de management și marketing farmaceutic, Ed. Cerni, Iași, 1999

17.VOITCU M., CĂRĂUȘU E. M. – Managementul sanitar și farmaceutic – Ed. “Gv.T.POPA”, Universitatea de Medicină și Farmacie, Iași, 2003

18.Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope

19.Codul de etică și deontologie al farmaciștilor din România , Ed. a II-a, 1998

20.Gazeta farmaciștilor (colecția Uvista)

21.Lucrarea farmaceutică (colecția Uvista)

22.Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate

23.Legea nr. 86/2008 Legea farmaciei cu modificarile ulterioare

24. Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale

25. Legea nr. 178/2000 privind produsele cosmetic , modificate și completată prin Legea nr. 508/2002 și prin Legea nr. 264/2003

26.Legea nr. 266/2008 Farmacia , Republicat in M.O. Partea I nr.448 din 30-06(2000) a farmaciei

27.Legea nr.307 din 28-08-2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical și a profesiei de moașă precum și verificarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România , Publicat în M.O. Partea I nr.578 din 30-06-2004

28. Ordinul Ministrului Sănatății nr. 75/2010 pentru aprobarea Regulilor de liberă practică farmaceutică , publicat în M.O. Partea I nr.91 din 10-02-2010

29. Ordinul Ministrului Sănatății nr. 962/2008 pentru aprobarea Normelor pentru înființarea , organizarea de funcționare a farmaciștilor și a aprobărilor privind M.O. Partea I nr.538 din 03-08-2009.

30. BUCURESCU S.T. , CUPARENCEE B , PONORAM V. , – Marketing pentru industria farmaceutică , Ecliture Dacie – Cluj Napoca -1999