Articole vestimentare. [302475]

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

DIN MUN. CHIȘINĂU

Facultatea „Arte Plastice și Design”

Catedra „Arte Decorative”

Specialitatea Design Vestimentar

Botnariuc Ecaterina

ELABORAREA UNEI CONFECȚII VESTIMENTARE

PENTRU BĂRBAȚI ÎN STIL ECLECTIC

Teză de licență

Conducător științific:

[anonimizat].

Chișinău – 2016

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………4

I. EVOLUȚIA STILULUI ECLECTIC ÎN SISTEMA MODEI……………………….9

1.1. Definirea și caracteristica stilului clasic în vestimentația pentru bărbați ……………..9

1.2. [anonimizat]………………………………………………………14

1.3.Tendințele modei în formarea echilibrului estetic al compoziției costumului …..17

II. [anonimizat] A UNUI MODEL DIN COLECȚIE…………………………………………..21

2.1. Metode de proiectare în designul vestimentar………………………………………………..21

2.2. Proiectarea tiparelor de bază cu modelarea constructivă a unui ansamblu vestimentar…………………………………………………………………………………………………….24

2.3. [anonimizat] a colecției „Sherlock Holmes”……………………………….35

CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………37

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………….38

ANEXE………………………………………………………………………………………………………..40

[anonimizat] a Facultății „Arte Plastice și Design” a Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” [anonimizat], declar pe propria răspundere că teza de licență cu tema „ELABORAREA UNEI CONFECȚII VESTIMENTARE PENTRU BĂRBAȚI ÎN STIL ECLECTIC” a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.

[anonimizat], [anonimizat] a plagiatului:

– [anonimizat] a sursei;

– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Numele, Prenumele Semnătura

INTRODUCERE

„ [anonimizat]”

Yves Saint Laurent

„Designul înseamnă provocarea constantă de a [anonimizat]”

Donna Karan

Actualitatea temei. [anonimizat]. Ca vorbitori ai unei limbi suntem în același timp „producători” și „consumatori” ai acesteia. Într-[anonimizat], „limbajul” vestimentației: [anonimizat]; percepem cum alții sunt îmbrăcați și astfel primim mesaje de la ei. Dar nu există nici o diferență: nu suntem noi cei care producem semnele.

Îmbrăcămintea este o alegere personală care definește personalitatea individului, comunicînd informația despre acesta. Îmbrăcămintea se poate folosi pentru a crea un rol, o ținută, o siluetă, o compoziție, o personalitate și o individualitate.

Factorii care definesc individualitatea unui bărbat sunt: dress-code-ul, accesoriile, stilul și culorile. Vestimentația este un criteriu de analiză a personalității și exprimă semnele statutului social.

Modul în care o persoană se îmbracă contribuie la ceea ce în psihosociologie se numește „efectul primei informații” (primacy effect). Acesta constă în influența exercitată preponderent de primele informații primite, comparativ cu cele ulterioare, datorită procesării mesajului în funcție de acestea.

Alegerea unei culori pentru vestimentația organizațională are la bază informația simbolică pe care o transmit culorile. Se poate adauga că semnificațiile transmise de culori sunt definite socio-cultural. Unii autori susțin că, spre exemplu, albastru sugerează demnitate sau roșu sugerează afecțiune, organizațiile optînd pentru anumite culori ale vestimentației angajaților, în funcție de semnificația socială a acestora: culoarea maro folosită la uniforme sugerează încredere. În mod similar, spitalele folosesc culoarea alb pentru a sugera puritate și curățenie, iar organizațiile polițiste utilizează culori închise pentru a sugera putere [1].

Studiile despre modă au reliefat faptul că aceasta este o oglindă a modului în care oamenii au trăit, au gândit, au fost influențați de mediul natural și de societate. Fiecare epocă a avut moda sa specifică, așa cum diversele grupuri sociale au avut îmbrăcămintea lor specifică. Trebuie specificat faptul că haina s-a dezvoltat corespunzător relațiilor sociale, iar moda a fost – până în secolul al XX-lea – apanajul exclusiv clasei dominante.

Primele forme ale îmbrăcămintei s-au caracterizat prin folosirea nemijlocită a materialelor în natură, fixate pe corp în modul cel mai simplu.

Formele de îmbrăcăminte uzuale s-au dezvoltat o dată cu apariția și perfecționarea tehnicilor de împletit, cusut și țesut. Formelor de bază inițiale: triunghiulare, dreptunghiulare sau cilindrice li s-au adăugat ulterior și cele decorative: gulere, cordoane, îmbrăcăminte pentru cap. Treptat, s-au format tipuri specifice de îmbrăcăminte pentru femei și bărbați. Îmbrăcămintea croită, adaptată corpului, a generat forme diverse.

Vestimentația a devenit un domeniu de creație în care s-a dezvoltat mult diferențierea prin formă, culoare, decorație și material. Astfel, bogăția de forme este derivată din specificul materialului textil dispus în diferite moduri de prindere.

Evoluția stilului vestimentației în decursul timpului este evidențiată de fiecare stil ce se caracterizează prin calitatea creației artistice. Unele stiluri, de o unitate aproape perfectă, au avut uneori o durată de câteva decenii sau mai puțin.

Stilurile contemporane pun accent, în primul rând, pe corelația dintre estetic și

funcțional.

Vestimentația, prin tot ceea ce reprezintă ea, intră în sfera de activitate a designerilor. A devenit un clișeu a spune că designerii creează moda. Este adevărat că multe dintre tendințele modei au fost introduse de designeri celebri: faimosul costum de damă în carouri alb/negru Chanel 1920, „noua imagine” a lui Dior în 1940 sau smokingul lui Yves St. Laurent.

Astăzi este din ce în ce mai puțin probabil ca un designer industrial să genereze o nouă modă. Jachetele militare ale anilor ’80, salopetele tip fermier sau practicii pantaloni Levi Strauss sunt doar câteva exemple de mare succes. Toate acestea arată, însă, că designerii sunt în fapt cei care combină materialele, culorile, stilurile și „look”-ul dorit și acceptat de un număr mare de clienți. Putem afirma, fără să greșim prea mult, că în ultimă instanță adevăratul creator al modei este clientul, designerul fiind cel care dă replica materială a dorințelor și necesităților acestuia. De multe ori, tonul în modă este dat de personalitățile cu înalt statut social și de evenimentele majore din lumea afacerilor, show-business-ului, sportului, politicii sau artei. În perioada anilor ’70-’80, popularitatea modei disco s-a datorat entuziasmului pentru discoteci; rock and roll-ul, dansatorii de aerobic sau superstarurile muzicii au un impact major în răspândirea valorilor modei.

Moda reflectă, de asemenea, răspunsul populației la modificările sociale și economice. Au apărut, de pildă, magazine specializate în îmbrăcăminte pentru femei aflate în faze diferite ale carierei lor profesionale. Similar, se poate vorbi despre anti-instituționala modă a anilor ’60-’70, așa numitul „hippie-look”, expresie a luptei tineretului împotriva instituțiilor și o reacție împotriva nepopularului război din Vietnam.

Noua dezvoltare tehnologică cauzează deseori o nouă modă. Multe articole își au originea în crearea de noi fibre sintetice, în utilizarea de noi procese tehnologice de producție a țesăturilor. Fibrele sintetice au dezvoltat o întreagă industrie a costumelor de baie, a ciorapilor de damă ș.a.m.d. Alte exemple abundă, precum popularitatea pieselor de îmbrăcăminte tip strench sau proliferarea graficii pe tricouri.

Se fac eforturi considerabile pentru dezvoltarea unor noi materiale, diferite sub aspect și proprietăți de cele tradiționale (fibre capabile să convertească energia solară în energie termică, destinate echipamentelor pentru alpiniști sau schiori; fibre capabile să absoarbă transpirația, având în același timp efecte dezodorizante sau chiar fibre impregnate cu parfum). Se caută, de asemenea, materiale sintetice cu aspectul celor naturale (lână, bumbac, mătase, piele), dar având calități îmbunătățite de rezistență, portabilitate și întreținere. Producătorii de confecții vestimentare au la dispoziție o gamă largă de materiale, caracterizate de structuri, culori și desene diferite; combinate sau nu, aceste materii prime dau posibilitatea realizării unor efecte estetice inedite.Această relație, diferită de cea anterioară, nu exclude ideea adaptării, chiar dacă sub o formă specială: adaptarea realului la imaginar, în cadrul universului individual.Chiar dacă fantezia îi îndeamnă pe creatori să se joace cu formele și culorile, să nu uităm că moda se adresează unor potențiali cumpărători, purtători ai respectivelor propuneri vestimentare, în împrejurări de viață concrete. Ceea ce conturează cel mai mult creația vestimentară este originalitatea propunerilor și funcționalitatea soluțiilor [3].

Cercetarea în cauză a rezultat din următoarele aspecte:

Tendințele modei 2016-2017;

Evoluția costumului bărbătesc în ultimii 100 de ani;

Cerințele pieții de textile din Republica Moldova și nu numai.

Gradul de investigație al problemei. Gradul de cercetare este valorificat în industria textilă de: Dana Budeanu, Adina Nanu, Unda Popp, Doina Lucanu, Ioana Sandu Avram, Liliana Țuroiu Udrea, Răzvan Vasilescu, etc.

Obiectul cercetării îl constituie procesul de elaborare și transpunere practică în material a unei colecții vestimentare pentru bărbați în stil eclectic.

Scopul cercetării este studierea și argumentarea teoretică a procesului de elaborare și realizare a unei colecții pentru bărbați.

Metodologia cercetării:

Analiza experienței contemporane în aplicarea stilurilor vestimentare.

Analiza stilurilor contemporane.

Analiza literaturii de specialitate ce vizează problema cercetată.

Studiu al surselor bibliografice‚ analize‚ șinteze‚ clașificări.

Analiza pieții de desfacere ( pentru bărbați).

Obiectivele cercetării:

Prezentarea tendințelor actuale în vestimentația pentru bărbați.

Prezentarea modelului pedagogic de elaborare și transpunere practică a unei colecții de cinci modele.

Elaborarea a trei variante a proiectului artistic a colecției „Sherlock Holmes”.

Ipoteza. Procesul de elaborare și transpunere în material a colecției „ Sherlock Holmes” va fi efectivă dacă:

Se va elabora proiectul artistic (concept) a colecției.

Colecția va fi îndeplinită conform modelului elaborat.

Se va baza pe tendințele actuale 2016-2017 și tehnologia modernă.

Termeni-chee: costum, modă, stil clasic, vestimentație masculină, ținută, dress-code, siluetă, etc.

Valoarea teoretică a cercetării: Acest studiu poate fi util profesorilor de educație tehnologică și conducătorilor de cercuri la realizarea diferitor lucrări artistice și la elaborarea materialelor didactice.

Valoarea practică a cercetării: partea practică a tezei o constituie 5 modele a cîte 3 confecții fiecare, în total 15 elemente. Această colecție oferă posibilitatea de a îmbogăți fondul metodic al facultați cu piese vestimentare pentru bărbați, participarea ulterioară la mai multe concursuri „Fashion Week” , spectacole, conferințe,etc. Înafara de aceasta mai este și un exemplu pentru studenți.

Structura lucrării: Cercetarea se constituie din preliminarii, 2 capitole, concluzii, bibliografie, anexe.

Sumarul compartimentelor tezei. În PRELIMINARII sunt argumentate actualitatea temei, este definit scopul cercetării, sunt prezente obiectivele, valoarea teoretică, cuprinsul compartimentelor tezei.

Capitolul 1 prezintă aspectele istorice ale apariției și evoluției stilului eclectic în modă și în special în vestimentația bărbătească. Tot aici sunt specificate principalele tendințe în moda masculină.

Capitolul 2 aparține părții constructiv-tehnologice a colecției, este prezent algoritmul de confecționare a unui model: alegerea metodei de proiectare, realizarea proiectării, modelarea constructive, efectuarea încadrărilor,caracteristica pînzelor,etc. Apoi urmează analiza generală a colecției, caracteristica fiecărui model, proiectului artistic, concluzii.

1. EVOLUȚIA STILULUI ECLECTIC ÎN SISTEMA MODEI

1.1. Definirea și caracteristica stilului clasic în vestimentația pentru bărbați

Astăzi, în lumea întreagă, moda este considerată o dovadă de civilizație și progres. Populația lumii diferă de la un continent la altul, de la o țară la alta, de la un grup la altul. Fiecare dintre noi avem valori diferite: unii suntem conservatori, alții futuriști, unii materialiști, alții nu. Oricare ar fi valorile noastre și stilul nostru de viață, îmbrăcămintea ne reflectă opțiunile. Se admite postulatul conform căruia creația de modă este relația stil vestimentar / stil de viață. Se constată că elemente ale stilului de viață cu influențe majore asupra stilului vestimentar reprezintă relații de adaptare a individului la univers. Există însă și situația în care stilul vestimentar nu decurge din stilul de viață, ci din aspirațiile individului către altceva, către ceea ce și-ar dori să pară.

Caracteristica de bază a stilului clasic este naturalețea. Laitmotivul întâlnit cel mai des este cămașa, jacheta sau sacoul și pantalonii. Adepții stilului clasic se vor axa întotdeauna pe calitate și simplitatea detaliilor cum ar fi pânza moale de înaltă calitate, pantofi care sunt în ansamblu cu vestimentația [2].

Primele jachete au fost găsite printre rămășițele triburilor din Epoca Bronzului, acestea aveau aspectul unui tricou cu mâneci. Din aceste constatări putem concluziona că funcționalitatea și utilitatea jachetei a fost testată în timp dea lungul secolelor.

Dar cei mai mulți istorici de modă tind de a corela apariția costumului masculin cu perioada cruciadelor. Revenind în Europa din țările de est, cruciații au început să poarte caftanul pe nasturi. Curând, acest articol a devenit un element obligatoriu al garderobei nobilimii europene.

În timpul lui Ludovic al XIV- lea costumul a câștigat deja un croi specific și o siluetă clară: nobilii purtau justacorp— jachete lungi ajustate pe corp, cu laturile de la spate până la podea și pantaloni lungi.

La mijlocul secolului al XVII justacorpul este înlocuit cu redingota (haină bărbătească de ceremonie, cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi.). Redingota se consideră haina exclusiv exterioară, chiar și cuvântul se traduce din limba franceză ca „peste tot”, „deasupra”. Evoluția redingotei a fost destul de lentă: pentru ca să treacă de la un singur rând de nasturi la două rânduri a fost nevoie de mai mult de o sută de ani.

În secolul al XVIII- lea a apărut fracul, mai întâi ca o variantă de costum masculin pentru solemnități, cusut numai din țesături de culoarea neagră, în timp ce paltoanele puteau fi gri și maro, albastru închis.

Purtatul fracului, astfel, s-a transformat într-o artă. Revoluția franceză a adus în moda fracului tip „incredible”, sub care se purta o cămașă cu guler ce ajunge la nivelul obrazului.

În 1840, în timp ce contextul și condițiile în care s-a dezvoltat stilul masculin s-au schimbat, forma de bază a costumului, a rămas aceeași. Nimeni nu a reușit până acum să inventeze un surogat acestei puternice piese vestimentare masculine.

În 1912 odată cu realismul, începe moda perioadei burgheze, a respectabilității afișate de către oamenii de afaceri, perioada formelor severe, austere, impunătoare. Acum va apărea costumul într-o formă mai apropiată de ceea ce știm noi, cu mânecile și pantalonii tubulari, în culoarea dominantă neagră.

În 1925 formele și structura costumului evoluează. Costumul devine mult mai lejer: ca și construcție, pantalonul se apropie foarte mult de forma actuală.

În 1930 se dezvoltă tipologii noi de costume, adaptate ocaziilor de purtare: smochingul, costumele de seară, costumele sport.

În 1940 liniile costumului sunt mai curate, țesăturile câștigă în finețe, întregul costum este mai puțin rigid. Cel mai popular costum era forma militară. Iar în comparație cu anii 30 s-a mărit borul la pălărie și lungimea gulerelor.

În 1950 costumul clasic cu toate canoanele lui de eleganță, este cel mai umanizat de până acum. Apar „iconurile” care vor influența puternic fashionul masculin. Exemplu: Gary Grant, Fred Astere, James Dean.

În 1980 și următorii ani, costumul își va regăsi forma clasică echilibrată. Costumul este lejer, depărtat de corp, iar pantalonul cu falduri.

Anii 1990 au adus croiul lejer german al costumului masculin, silueta lată în umeri, pantaloni de culori deschise în linii.

În 2000 costumul definește formele corpului, slim curat. Este un costum versatil, care deși nu respectă în toate cazurile canoanele eleganței, dă naștere la stiluri noi, inedite. Azi, un costum adevărat definește aceeași putere ca și acum un secol, el poate defini personalitatea celui care îl poartă.

Există câteva nivele de clasic:

Pentru oamenii de afaceri și foarte sobri, un astfel de costum poate fi alcătuit din două sau trei piese. Cămașa și cravata se aleg după culoare, cravata se face în nod simplu.

Costumul clasic, dar se pot face unele compromisuri, adică cravata poate fi ascunsă sub cămașă sau înlocuită cu o batistă.

Un costum simplu, el este mai puțin clasic. Aceste costume pot fi din țesătură diferită, croiala poate fi mai ajustată în talie, de asemenea, pantalonii și sacoul pot fi cusuți din diferite țesături.

Costumul este doar o piesă a stilului de afaceri, totul depinde de imaginația dvs.

Cele mai clasice culori sunt albastru, gri sau maro, precum și negru, dar negrul se îmbracă doar în cazuri speciale, țesătura pentru un astfel de costum poate fi cea mai diversă, monotonă sau în carouri. Costumul alb, de asemenea, este clasic, dar el se potrivește mai bine pentru sezonul de vară sau în calitate de costum de nuntă sau pentru un alt eveniment nu mai puțin solemn [4].

Fracul a devenit haină de gală, s-a strâmtat nemai închizându-se în nasturi

și lăsând să se vadă vesta. În picioare, se încalță în continuare ghete.

Relațiile sociale cereau respectarea unor convenții stricte. În Codul manierelor elegante din 1870 scria că pentru un bărbat „a se prezenta la un superior în redingotă, gheroc, jachetă ori pardesiu, și nu în frac, era o grosieră lipsă de politețe”. Pălăria tare, cilindrică era numită la noi „joben”, de la numele negustorului francez Jobin, de pe Calea Victoriei din București. Tunsoarea părului, bărbii și mustăților era revelatoare pentru alianțele politice: Alexandru Ioan Cuza ca și miniștrii săi, precum Kogălniceanu, purtau cărarea într-o parte, mustățile drepte și barbișonul în pensulă lansate de împăratul Napoleon al lll-lea, pe când Carol I de Hohenzollern și curtenii lui se pieptănau cu cărare la mijloc și-și potriveau favoriții pentru a încadra fața în formă pătrată, la fel ca împăratul Franz Ioseph sau cancelarul german Bismark. Un exemplu de manifestare spontană și exuberantă a fanteziei populare în creația vestimentară, adaptată funcțional unei activități moderne, a fost apariția portului surugiilor, campionii vitezei în circulația vremii, mânând caii trăsurilor de poștă cu pocnituri de bici și chiote sălbatice și atrăgând atenția, și vizual, prin broderiile multicolore cu care erau acoperite costumele lor strânse pe corp, pantalonii evazați, ca și mantalele cu glugă. Epoca lor de glorie a durat, de la instaurarea transportului în comun, cu cai, (din 1850) și până la înlocuirea acestuia cu drumul de fier, (în 1880). Aceste costume arătoase au mai împodobit apoi, o vreme, miliția rurală a dorobanților.

Uniformele militare erau de tip apusean. Costumele ofițerilor superiori mai păstrau ceva din eleganța ținutei curtene a deceniilor trecute: epoleții cu franjuri de fir. În toată Europa, ca și în România, coloritul era viu, dominat de roșu (roșiori) și albastru, pe lângă bleumarin, negru, cenușiu sau brun. Ținuta diferitelor ranguri militare corespundea claselor sociale: pe când ofițerii se recrutau din moșierimea și burghezia avută, soldații erau țărani. Între uniforma strânsă pe trup, croită impecabil, din stofă fină, plină de fireturi a generalului și mantaua aspră, sărăcăcioasă a infanteristului în opinci era prăpastia dintre două lumi diferite, cea a saloanelor sclipind de oglinzi și cea a cocioabei cu pământ pe jos. Din războiul de Independență al României din 1877, Nicolae Grigorescu a păstrat imaginea monumentală a gornistului cu cușma de miel cu panaș. Țăranul român descris de un călător străin în 1867 era „slab, palid, vlăguit, zdrențăros, îmbătrânit înainte de vreme”. Erau obișnuite pe străzile orașelor figuri cum era cea a sacagiului bucureștean, având pe el doar o cămașă de pânză groasă, pantalonii și picioarele goale.

La 1900, îmbrăcămintea semnala, de la distanță, rangul și averea, sexul, vârsta și neamul. Pălăriile înalte și împodobite ale protipendadei semănau cu foișoarele și cupolele care le încununau casele, ridicându-se deasupra celor din jur. Moda feminină venea de la Paris, cea masculină, de la Londra.

Sculptural, silueta bărbătească era cilindrică, țeapănă (de la joben la gulerul tare, la plastron și manșete), pictural domina negrul, luminat doar de albul cămășii, chiar pentru ținuta de dimineață, iar materialele erau sobre, mate, cu unele accente lucioase (reverele fracului, jobenul de mătase, lanțul de la ceas). Costumul complicat, inconfortabil, acoperind tot corpul, cu multe accesorii, era exteriorizarea prestigiului legat, în ochii clasei dominante, de bogăție și de putere.

Muncitorii purtau cămașă colorată și șapcă. În contrast cu silueta barocă a femeii, cea a bărbatului apare clasică, stabilă. Aparent mai ștearsă, ea va fi punctul de plecare al evoluției viitoare a vestimentației moderne. Uniforma civilă a orășenilor, ca și cea militară, răspundea nevoii de a masca și remodela trupul prin învelișuri rigide.

La începutul secolului se folosea încă un echipament complicat și fără suplețe. Pe cap, părul era tuns scurt, cu cărare la mijloc, apoi, după 1905, într-o parte, iar mustățile erau nelipsite, ca și barba după o anumită vârstă. (Francezii credeau că „un baiser sans moustache est comme un dîner sans fromage“). Pălăria, rigidă, era înaltă, denumită la noi joben. Aceasta putea fi și pliată (clac). Putea fi, de asemenea, joasă, semisferică (melon) sau plată, de pai (canotier). Pe trup se purta lenjerie multă, cămașă, flanelă de lână etc.

Cămașa putea fi cu plastron tare sau plisat, pentru dineu, din mătase sau din pânză vărgată, cu gulerul alb detașabil, scrobit, înalt, cu vârfuri îndoite, incomod. Cravata era albă pentru seară, neagră ziua. Vesta era scurtă, asortată cu haina, dar din material diferit – cașmir, pichet, mătase. Elegantă, putea avea nasturi din aur, pietre scumpe, jad, lapislazuli etc.

Jacheta depindea de ocazii: pentru dimineața la slujbă, iarna, era din tweed, vara din serj sau pânză (albastră la pantalon alb de flanelă), croită la două rânduri, cu guler și manșete de catifea, cu poale lungi, până la jumătatea coapsei; pentru recepții fracul era obligatoriu. Pardesiul avea diferite forme, de la cel de dimineață, scurt, cu mâneca raglan (Burberry), până la cel de seară, negru, cu pelerină. Paltonul era din stofă groasă sau din blană. În picioare se purtau ciorapi negri sau albi și botine montante cu butoni sau șireturi.

Accesoriile obișnuite erau monoclul, mănușile, bastonul de bambus sau umbrela neagră, mare, iar ca bijuterii erau acul de cravată, inelele, ceasul la brâu [5].

1.2. Stilul sport – terminologie și caracteristică

Stilul – ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor, unei colectivități sau unui individ;  Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; concepție și mod de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei școli artistice naționale etc;  Mod specific de exprimare și prezentare artistică a realității într-un anumit domeniu.

Ținută – Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate[23].

Stilul vestimentar este dictat de cele mai multe ori de personalitatea fiecăruia din noi, de preferințe și de confortul pe care îl oferă celui sau celei care poartă o anumită ținută vestimentară. Prin natura sa, omul își dorește să se simtă cât mai confortabil, cât mai bine, comod, în largul său, iar un singur stil vestimentar, confortabil și tineresc, întrunește aceste condiții, și anume stilul sport. Stilul sport nu se limitează, așa cum mulți dintre noi am crede, la trening și adidași. În niciun caz.

Stilul sport este special conceput pentru a ne pune în valoare și pentru a ne evidenția latura sportivă, atletică și pentru a ne face să ne simțim bine. Putem purta o ținută sport foarte lejeră, dar în același timp sofisticată.

Stilul sport se poartă cu foarte mare lejeritate, însă ocaziile cu care se poartă o ținută sport trebuie alese cu mare grijă. De asemenea și elementele ce intră în componența ținutei sport trebuie alese cu mare grijă. Chiar dacă nu sunteți o fire sportivă, un atlet, stilul sport vi se poate potrivi de minune datorită faptului că hainele sunt comode, tinerești. Vorbim de tenișii și de pantofii sport comozi, de hanoracele la modă, cool, de tricourile până în talie și de materialele impermeabile, amestecate cu tăieturile perfecte și cu un aer retro adus de piesele recondiționate. Stil vestimentar sport este foarte potrivit ieșirilor în aer liber, cu prietenii sau plimbărilor urbane, dar și partidelor de jogging de dimineață, sau plimbărilor la piață. Cine poate purta stilul sport? Oricine, atâta timp cât se simte comod și își dorește să fie cât mai lejeră ținuta. Croielile sport sunt deosebite în zilele noastre. Nu mai vorbim de simplele treninguri monocolore și anoste, ci de croieli extraordinare, alcătuite din linii drepte, largi, din cusături evidente, gulere polo, forme aerodinamice și alte detalii care uimesc prin modul în care se îmbină aerul sportiv cu cel feminin. De asemenea, un alt detaliu deosebit al ținutelor sport sunt șireturile ce pot fi asociate la pantalonii largi, la accesorii sau la topuri. Când vine vorba de imprimeuri, ținutele sport beneficiază de un design deosebit, precum carourile sau dungile negre pe fundal, iar hanoracele ușor largi, drepte, cu buzunare mari și glugă sunt din nou în trend. Cine nu își dorește să arate bine și să se simtă lejer? Ei bine, acum se poate cu ajutorul ținutei sport care dezvăluie feminitatea în mod timid, prin rochiile sport sau fustele largi. Materialele sport sunt din cele mai deosebite, precum bumbacul, lycra sau spandex.

Istoricul ținutelor sport. Stilul sport este un stil vestimentar mereu la modă, acesta fiind prezent în viețile noastre încă de la începutul secolului 19, atunci când sportul a început să prindă contur și să capete popularitate. Așadar, stilul sport este unul deosebit de relaxat, comod, care permite celui ce îl poartă să nu simtă niciun fel de restricții și să se simtă foarte lejer, iar în plus, să îl adapteze personalității și a stilului de viață personal. Croiala ținutelor sport a fost și va fi mereu lejeră, funcțională, care nu restricționează mișcările, iar hainele sunt confecționate cel mai adesea din fibre naturale. Detaliile au fost dintotdeauna punctul forte al ținutelor sport, așadar stilul acesta vestimentar este caracterizat de buline, dungi, logo-uri, șireturi, noduri, desene, etc. Stilul sport este purtat în general, încă de la apariția acestuia, cu un machiaj foarte discret, cu pantofi sport lejeri, fiind încă de la apariție unul din cele mai statornice stiluri.

Stilul sport poate fi ales de către oricine, atâta timp cât acest stil îl reprezintă și este în concordanță cu evenimentul la care trebuie să participe respectiva persoană. Stilul sport nu este unul ales la întâmplare, ci trebuie să fie un stil personal conturat pe cât posibil de original pentru a întruni cele trei condiții importante, și anume detașare, relaxare și lejeritate. Stilul sport se poate evidenția prin simplitate și vă poate pune în lumină personalitatea și stilul de viață, dar și starea de spirit. Stilul sport denotă astfel că dați dovadă de naturalețe, carismă, bun gust și că puteți purta haine simple, confortabile, dar de calitate. În cadrul stilului sport regăsim un număr mare de produse precum: pantalonii sport, medii sau lungi, fustele scurte sau medii, hanorace, tricouri, colanți, căciuli, șepci, trenciuri, teniși, adidași. De asemenea, există și alte ținute sport extrem de confortabile și extrem de atrăgătoare: pantaloni de jogging, rochii, tricouri din materiale fluide, delicate și încălțăminte sport în nuanțe neutre,topuri imprimate cu dungi, rochii de fâș, etc. Stilul sport este, așadar una din cele mai bune alegeri în ceea ce privește confortul ținutelor [6].

Tendințe: croieli sport— linii drepte, largi, cusături evidente, gulere polo, forme aerodinamice, toate aceste detalii atrag și totodată uimesc prin modul în care îmbină sportivitatea cu feminitatea. Croielile alese de designeri sunt inspirate din toate sporturile (mai ales cele care impun o vestimentație deosebită), de la motorcross, la golf, de la atletism la tenis.

Șireturi: vor fi întotdeauna asociate cu piesele vestimentare sport, iar in moda 2012 le regăsim mai ales la pantalonii ușor largi, inspirați de clasicele treninguri. Însă le regăsim și în zona accesoriilor sau a topurilor.

Imprimeuri sport: orice ținută sport profesionistă beneficiază de un design deosebit, mai ales când vorbim de imprimeuri. Unele imprimeuri au devenit clasice, precum dungile negre pe fundal alb, sau carourile – specifice mai ales sporturilor auto. Designerii au transformat, astfel, clasicul din sport în moda originală pe podiumuri.

Hanorace: cea mai purtabilă tendința sport din 2012 este reprezentată de hanorace, de acele cardigane ușor largi, drepte, cu gluga și buzunare. Unii designeri au preferat să păstreze croiala clasică, însa alții au optat pentru materiale neconvenționale sau culori intense.

Lejeritate maximă: și nu se termină aici, feminitatea stilului sport este dezvăluită timid, dar sigur, cu ajutorul hainelor largi. Această tendința se traduce prin rochii și fuste largi, croieli cât mai lejere, cu detalii sport, precum buzunarele, șireturile sau imprimeurile specifice.

Materiale sport: designerii au optat pentru utilizarea unor materiale specifice echipamentelor sportive precum lycra si spandex. Pentru un plus de feminitate stilistii iți recomandă să le asortezi cu piese smart-casual sau chiar elegante.

Stilul sport: mizează pe culoare: dacă vrei să abordezi o ținuta sport, însa nici să nu intri în sfera banalului, cea mai sigură și mai la îndemână soluție este să apelezi la forța culorilor. Poți achiziționa un hanorac în culoarea sezonului (portocaliu mandarină), sau poți alege pantaloni sau tricouri în diverse nuanțe de pastel sau neon [7].

Alege pantofi sport statement: pantofii sport care prezintă diverse imprimeuri, detalii nonconformiste sau culori intense reprezintă o tendință actuală. Dacă preferi design-ul clasic al pantofului sport, poți opta pentru o pereche cu șireturi colorate iar dacă ești mai nonconformist, poți alege pantofi sport cu platformă.

Pantalonii cu șiret nu trebuie să fie strâmți: sunt ușor de purtat și asortat, sunt comozi și ii gasești în magazine în toate culorile si croielile. Plus că sunt potriviți oricarei siluete.

Asortează topuri sport cu pantaloni skinny: bazându-ne pe una dintre cele mai înteresante reguli din modă: contrastul, te sfătuim ca topurile sport pe care vrei să le porți să le asortezi cu pantaloni skinny. În general tricourile oferă o notă de masculinitate unei ținute, pentru că, fiind drepte, nu evidențiează silueta. Așa că, alături de pantaloni skinny creează un contrast înteresant, și nu exclud feminitatea din ținuta ta [7].

1.3.Tendințele modei în formarea echilibrului estetic al compoziției costumului

Compoziție – Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire;  Totalitate a elementelor componente ale unui întreg; constituție; structură; factură; componență; Mod de aranjare a elementelor unei imagini.

Estetic -Știință care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creației artistice, la criteriile și genurile artei;

Costum – Îmbrăcăminte bărbătească compusă din haină și pantaloni (și din vestă); fel de îmbrăcăminte care se poartă în anumite ocazii; îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei epoci[23].

În formarea echilibrului estetic al compoziției costumului este nevoie de: accesorii, decor, cromatică, etc.

Accesoriile pot fi:

Cravata- un aceesoriu al îmbrăcămintei mai mult bărbătești, constând dintr-o fâșâie de țesături trecută în jurul gâtului, subgulerul unei cămăși și care se înnoadă în față [8]. Nodul cravatei ascunde nasturele gulerului cămășii, iar fâșia textilă atârnă liber peste bust. Țesătura cravatei poate fi într-o singură culoare sau pe ea pot figura diferite motive grafice și/sau culori. În antichitate, bărbații egipteni își legau în jurul gâtului bucăți dreptunghiulare de postav. Acest accesoriu era obligatoriu în complementarea ținutei oricărui egiptean pentru a-i sublinia statutul social. Operele de artă datând din perioada Imperiului Roman arată că și aici bărbații obișnuiau să poarte o legătură din pînză în jurul gâtului, considerată a fi unul dintre “strămoșii” cravatei moderne [9].

Papionul- accesoriu clasic, îl poți folosi acum în orice stil vestimentar, nu mai aparține doar ceremoniei.

Pantoful- numai din piele naturală și cu șireturi. Cu cât costumul este mai elegant cu atât talpa pantofului e mai subțire. Pantofii se aleg în ton cu costumul. Pe lângă clasicul bej, nature, maro, apare ăi albul, bleumarinul, roșul, etc. Foarte versatil, pantoful din piele întoarsă se poate purta cu brio la un jeans și sacou la o ținută de seară sau la un costum din timpul zilei sau combinat cu un palton de bumbac în weekend.

Batista- poate da originalitate oricărui bărbat. Nu trebuie să fie din același material cu cravata, doar din aceeași poveste.

Șosetele- trebuie să fie de culoare mai închisă ca pantalonii. Culorile perfecte- negru, albastru închis și maro închis. Pantalonii ar trebui să acopere șosetele, iar lungimea șosetelor ar trebui să permită ca persoana să se așeze, iar marginea șosetelor să nu fie vizibilă. Se prefer șosete subțiri din materiale naturale.

Cureaua- sau centura se alege după culoarea pantofilor și servietei. Catarama nu trebuie accentuată, așa că cel mai bine este să alegeți una mată. E de dorit ca cureaua de la ceas să corespundă cu centura de la talie, iar catarama cu cadranul de metal. Lățimea curelei la un costum clasic și o cravată ajunge în jurul 3-3,5 cm.

Ceasul- cel mai importat accesoriu a unui bărbat de afaceri, trebuie să fie scump și de prestigiu. Se alege un ceas mecanic, elegant, cu săgeți pe o curea din piele. Ceasurile cu cuarț sunt mai practice și ușor de manevrat, dar e mai prestigios ceasul mecanic.

Butonii pentru manșete- un element de prestigiu și stil, sunt purtați numai la cămeși cu manșete duble și cămeși albe pentru costume de seară. Butonii ar trebui să fie combinați cu cravata, ceasul, centura. În ceea ce privește forma și materialul, totul ar trebui să fie reținut și elegant.

Portofelul- trebuie să fie din cele mai bune tipuri de piele și să se combine cu alte detalii din garderobă.

Umbrela- ar trebui să fie în formă de toiag. Culoarea ideală- negru, se potrivește cu aproape orice îmbrăcăminte. Umbrela poate avea mâner din lemn sau piele.

Fularul- din lână sau chasemere (cele mai prețioase), tricotate sau țesute. Fularul poate fi pata de culoare a întregii ținute, este ca și cravata pentru costumul tern, de aceea puteți fi îndrăzneț în alegerea culorii.

Mănușa- obligatoriu din piele și este indicat și o pereche de mănuși pentru șofat.

După componență se preferă pânze din fibre naturale (lână, mătase, bumbac) și din fibre artificiale (vâscoza), sintetice (piliesterice, poliamidice).

Pentru confecționarea produselor clasa premium se utilizează pânza din lână.

După design se aleg țesături unitone și cu desen/ornament (în linii și carouri). Desenul poate fi accentuat (din contul aței contrastante în legătura țesutului), puțin conturat (optic- din contul legăturii combinate a firelor de aceeași culoare) și complex (prin combinarea desenului optic și firelor contrastante în legătura țesutului).

Gama coloristică a țesuturilor pentru costume clasice este standardă:

Sezonul toamnă – iarnă: negru, albastru închis, tonuri de gri, maro, verde închis.

Sezonul primăvară – vară: tonuri deschise de gri, bej, verzui.

2. ALGORITMUL ARTISTICO-TEHNOLOGIC DE TRANSPUNERE PRACTICĂ A UNUI MODEL DIN COLECȚIE

2.1. Metode de proiectare în designul vestimentar

Proiectarea oricărui tip de produs de îmbrăcăminte trebuie să se bazeze pe informații cu privire la:

• forma și dimensiunile corpului purtătorului căruia îi este destinat produsul;

• condițiile concrete de exploatare a produsului (destinație, domeniu de utilizare);

• particularitățile tipului de produs (poziție în raport cu corpul, formă, siluetă, croială, modalități de realizare a formei spațiale etc.);

• caracteristicile materialelor din care se va confecționa produsul (grosime, alungire, elasticitate, contracție la tratamente umido-termice etc.);

• particularitățile tehnologiei de execuție.

Metoda clasică are cea mai largă utilizare și are avantajul observației directe a particularităților de ținută, conformație și fizionomie a subiecților măsurați. Această metodă permite preluarea cu înaltă precizie a dimensiunilor curbilinii. Metoda clasică are un grad avansat de unificare la nivel mondial, fiind recomandată în toate standardele de măsurare a corpului.

Dezavantajele principale ale metodei clasice sunt: imobilizarea pe o durată relativ mare a subiectului și posibilitatea de apariție a erorilor subiective, durată și volum mare de muncă pentru desfășurarea unei anchete antropometrice, prezentarea datelor sub forma unei fișe antropometrice care nu oferă informații despre imaginea spațială a corpului, imposibilitatea corectații sau completării ulterioare a datelor primare.

Metodele fără contact direct, numite generic și metode fotogrametrice, se caracterizează, în esență, prin aceea că măsurarea nu se efectuează pe corpul subiectului, ci pe imaginea acestuia, preluată prin fotografiere, scanare etc. Aceste metode au avantajul că imobilizează pe o durată mică subiectul, permit obținerea unor imagini plane sau spațiale de pe care se pot prelua informații cu privire la ținuta și conformația corpului, iar la aceste imagini se poate reveni ulterior, pentru corectarea unor valori sau pentru preluarea suplimentară a unor mărimi. În funcție de suportul pe care se înregistrează imaginile subiectului de măsurat și de performanțele metodelor, datele pot fi integrate în sistemele CAD (de exemplu: mașina de identificare antropometrică MIDA) și pot fi valorificate în sistemele de proiectare și fabricație quik response, în care se combină avantajele proiectării la comandă cu cele ale fabricației industriale a produselor de îmbrăcăminte. Dezavantajele principale ale acestor metode sunt costurile ridicate ale aparaturii și echipamentelor necesare, precum și unele erori care se introduc la valorile mărimilor curbilinii. Sunt utilizate în special în activități de cercetare, care au ca obiective studiul evoluției sub raport antropomorfologic a popularilor, studiul particularităților de ținută a corpurilor, perfecționarea metodelor de construcție a tiparelor și dezvoltarea unor tehnologii neconvenționale de obținere a îmbrăcămintei.

Croiala este o caracteristică constructivă a unui tip de produs și este determinată de modul de divizare a suprafeței produsului, considerat înveliș al corpului în elementele lui principale, cu rol de îmbrăcare (acoperire protejare) a corpului. Aceste elemente principale sunt: fața, spatele și mâneca, la produse cu sprijin pe umeri și respectiv fața și spatele, la produse cu sprijin în talie.

Croiala clasică, este caracteristică produselor la care mâneca este croită separat, iar răscroiala mânecii (în care se va asambla mâneca cu corpul), trasată pe fața și spatele produsului, se dispune la granița naturală de îmbinare dintre trunchi și brațe. Datorită acestui mod de dispunere a liniei răscroielii mânecii, perimetrul capului mânecii este mai mare decât perimetrul răscroielii și acest fapt condiționează tehnologia de asamblare a mânecii cu corpul produsului. Forma spațială a mânecii se poate realiza dintr-un număr diferit de repere.

Croiala raglan este specifică produselor la care răscroiala pentru mânecă pornește din răscroiala gâtului (la raglanul clasic) și ajunge în zona axilelor, mâneca preluând parțial sau total zona superioară a produsului, îmbinarea dintre față și spate pe linia umerilor, specifică croielii clasice, este transferată elementului mânecă, constituit, și în cazul acestei croieli, dintr-un număr diferit de repere.

Croiala chimono este acea croială la care lipsește linia de răscroiala (de divizare dintre corp și mânecă), astfel că mâneca și fața, respectiv spatele produsului, sunt indivizibile.

Croiala combinată rezultă din asocierea a două dintre cele trei croieli de bază (clasică + raglan, clasică + chimono, raglan + chimono) în unul și același produs, caracterizat prin aceea că fața și spatele au croieli diferite.

Croiala modificată este o croială derivată de la croiala clasică, la care mâneca este croită separat, dar răscroiala în care se aplică este deplasată față de granița naturala trunchi-brațe (cel mai frecvent spre brațe, prin prelungirea liniei umerilor), răscroiala este mai adâncă, iar curbura conturului mai atenuată. Perimetrul capului mânecii este practic egal cu perimetrul răscroielii mânecii iar, pe măsură ce nivelul liniei de răscroială coboară (în raport cu nivelul axilelor pe corp), înălțimea capului mânecii se micșorează.

Croiala clasică – tipică – este specifică produselor la care fața și spatele se croiesc separat și se asamblează prin cusături laterale, la fustă, respectiv cusături exterioare și interioare, la pantaloni. La fustă, respectiv pantaloni, croiala modificată presupune absența cusăturii laterale, respectiv exterioare, deci fața și spatele sunt indivizibile. Croiala modelelor produsului fustă, respectiv pantaloni, se va diferenția mai departe prin modul de divizare longitudinală și sau transversală a feței, respectiv spatelui [10].

Procedeul constructiv de rezolvare a formei spațiale a produsului este impus de forma neregulată a corpului și de forma generală de prezentare a materialelor textile (formă plană cu dimensiuni geometric regulate). Produsul este divizat în componente, iar liniile lor de contur – linii de asamblare – vor permite rezolvarea formei spațiale. De asemenea, se pot utiliza pense, prin care se obține forma spațială a unor zone de produs. Avantajele soluțiilor constructive sunt: posibilitatea obținerii unor produse cu forme complexe din diferite tipuri de materiale (excluzându-se materialele cu deșirabilitate mare, sau cu structură instabilă), înalta precizie de rezolvare a formei de la un exemplar de produs la altul și fiabilitate mare în exploatare[25].

2.2. Proiectarea tiparului de sacou cu modelarea constructivă

Preluarea dimensiunilor după sistemul Müller and Sohn

Tiparul de bază a sacoului

Tiparul de bază a mânecii cu două cusături

Mersul proiectării

Procedeul tehnologic este aplicabil țesăturilor cu conținut mai mare de 50% lână, utilizează proprietățile plastice de formare a fibrelor de lână prin tratamente umido-termice de modelare spațială. Aplicarea procedeului este limitată de compoziția fibroasă a materialelor procedeul este mai costisitor decât cel precedent, iar stabilitatea formei spațiale obținute este mai puțin precisă. Procedeu combinat presupune utilizarea ambelor procedee prezentate în cadrul aceluiași produs și model.

În rezolvarea construcției unui tip de produs, cu o siluetă determinată, este necesar să se precizeze structura fizică a produsului. Prin aceasta se înțelege mulțimea componentelor care alcătuiesc produsul respectiv tipurile de materiale din care este constituit. Orice produs de îmbrăcăminte este structurat dintr-un număr determinat de elemente componente. Elementul de produs reprezintă o parte a produsului care îndeplinește o funcțiune proprie (de protejare, de îmbrăcare-dezbrăcare, de terminație a unei margini, de ornamentare etc.). El poate fi regăsit în totalitate, fără prelucrări suplimentare, pe alte modele ale aceluiași tip de produs (este interschimbabil). Un element de produs, la rândul său, poate fi constituit dintr-un număr diferit de părți, numite repere. Reperul este partea indivizibilă a unui produs de îmbrăcăminte, croită dintr-un anumit tip de material, un element putând fi realizat din unul sau mai multe repere. De asemenea, în funcție de particularitățile constructiv-decorative, anumite elemente de produs pot face corp comun (realizate dintr-un singur reper – de exemplu, mâneca din întreg cu fața, respectiv spatele la produsele de croială chimono. Mulțimea tipurilor de produse și, în cadrul unui tip de produs, modelele acestuia, se diferențiază constructiv și decorativ prin structura pe elemente, respectiv repere, din care este constituit. Cu cât numărul acestora este mai mare, cu atât crește complexitatea fizică și respectiv tehnologică a modelului respectiv.

Abordarea construcției tiparelor pentru un model dat va fi făcută prin prisma structurii fizice a acestuia. Pentru un tip de bază de produs este important să se caracterizeze croiala produsului.

Croiala este o caracteristică constructivă a unui tip de produs și este determinată de modul de divizare a suprafeței produsului, considerat înveliș al corpului în elementele lui principale, cu rol de îmbrăcare (acoperire protejare) a corpului. Aceste elemente principale sunt: fața, spatele și mâneca, la produse cu sprijin pe umeri și respectiv fața și spatele, la produse cu sprijin în talie. La produsele cu sprijin pe umeri, prin croială se înțelege, în primul rând, modul de divizare (respectiv asamblare) a mânecii (învelișul membrelor superioare), de fața și spatele produsului (care acoperă trunchiul). În funcție de prezența, modul de dispunere și forma liniei de asamblare dintre corpul produsului (fața și spatele) și mânecă, se deosebesc trei tipuri de croieli de bază: clasică, raglan și chimono și două tipuri de croieli derivate: croiala combinată și croiala modificată.

Croiala clasică, este caracteristică produselor la care mâneca este croită separat, iar răscroiala mânecii (în care se va asambla mâneca cu corpul), trasată pe fața și spatele produsului, se dispune la granița naturală de îmbinare dintre trunchi și brațe. Datorită acestui mod de dispunere a liniei răscroielii mânecii, perimetrul capului mânecii este mai mare decât perimetrul răscroielii și acest fapt condiționează tehnologia de asamblare a mânecii cu corpul produsului. Forma spațială a mânecii se poate realiza dintr-un număr diferit de repere.

Croiala raglan este specifică produselor la care răscroiala pentru mânecă pornește din răscroiala gâtului (la raglanul clasic) și ajunge în zona axilelor, mâneca preluând parțial sau total zona superioară a produsului, îmbinarea dintre față și spate pe linia umerilor, specifică croielii clasice, este transferată elementului mânecă, constituit, și în cazul acestei croieli, dintr-un număr diferit de repere.

Croiala chimono este acea croială la care lipsește linia de răscroiala (de divizare dintre corp și mânecă), astfel că mâneca și fața, respectiv spatele produsului, sunt indivizibile.

Croiala combinată rezultă din asocierea a două dintre cele trei croieli de bază (clasică + raglan, clasică + chimono, raglan + chimono) în unul și același produs, caracterizat prin aceea că fața și spatele au croieli diferite. Croiala modificată este o croială derivată de la croiala clasică, la care mâneca este croită separat, dar răscroiala în care se aplică este deplasată față de granița naturala trunchi-brațe (cel mai frecvent spre brațe, prin prelungirea liniei umerilor), răscroiala este mai adâncă, iar curbura conturului mai atenuată. Perimetrul capului mânecii este practic egal cu perimetrul răscroielii mânecii iar, pe măsură ce nivelul liniei de răscroială coboară (în raport cu nivelul axilelor pe corp), înălțimea capului mânecii se micșorează [24].

2.3. Analiza artistico-plastică a colecției „Sherlock Holmes”

Bărbatul joacă din ce în ce mai des roluri principale în teatrul modei contemporane nu mai este de mult un secret. Metrosexualul și hypsterul tind să iasă din scenă după performing-uri consistente, întinse pe câteva „stagiuni” jucate „cu casa închisă”, ce totuși nu au lăsat repere estetice comparabile cu cele ale mileniului trecut.

Faptul că designerii hainelor bărbătești trăiesc din readaptarea și reinventarea imaginilor trecutului, nu denotă neapărat o criză de inspirație, ci mai curând este rodul conservatorismului aparte, al consumatorului ce trădează rarele momente de relaxare drept urmări ale inovațiilor și progreselor tehnologice[25].

Prin acesta lucrare am incercat sa prezint ținuta masculină cit mai actuală modei contemporane. Am încercat să îmbin ceva estetic cu ceva practic combinînd mai multe stiluri și elemente constructiv-decorative, folosind o paleta pastelată și nuanțată cît de culori calde atit si de cîteva mai reci. Colecția poate fi cît ocazională atît și de zi cu zi pentru unele profesii actuale unde este un dress-code anumit. Lucrarea se referă la perioada anului primăvara-toamna și este formată din 5 modele bărbătești. Fiecare model constituie cite 3 piese vestimentare, în total reiese 15 articole vestimentare.

Modelul unu este format din jachetă, pantaloni și cămașă. Jacheta este semiajustată și cu 2 rînduri de nasturi, formată din 3 nuanțe unde predomina sur deschis și detalii de nuanțe de bej deschis și închis. Pantalonii sunt cafeniu-auriu deschis cu buzunare laterale. Și cămașă alba fiind numai manjetele și gulerul ștei de nuanță de bej deschis.

Modelul doi este format din jachetă, cămașă și pantaloni. Jacheta este asimetrică avind reliefe și platcă și fiind la două rînduri de nasturi, predominînd nuanța sură la fel ca și în modelul unu, precum și detaliile asemănătoare. Cămașa este asemenea primului model. Pantalonii sund de culoare sur închis, cu buzunare și reliefe laterale.

Modelul trei este format din vestă, cămașă și pantaloni. Vesta este la un rînd de nasturi cu un decolteu adîncit și buzunare cu un refleț, de nuanță cafeniu-carameziu, cusături decorative și umerași decorativi. Cămașa este clasica cu guler park-avenue din bumbac și trei nuanțe pastelate diferite (alb, bej deschis și în linii de diferite nuanțe). Pantalonii sunt cu buzunare și reliefe laterale de culoarea sur inchis și cafeniu-auriu deschis.

Modelul patru este format din vesta-frac , cămașă și pantaloni. Cămașa este asemenea modelului trei. Pantalonii sunt de o singură culoare sur inchis cu pliuri în regiunea mai sus de genunchi și șireturi la tiv,cu buzunare laterale. Vestă-frac predomină două nuanțe de bej și cafeniu deschis, are buzunare cu un refleț sur dechis și guler, se observă și căptușeala sură cu un print de forme geometrice mărunte.

Modelul cinci este format din pelerină, cămașă și pantaloni. Pelerina este asimetrică de culoare bej inchis și cu două rinduri de nasturi și guler. Cămașa este asemenea modelului trei și patru. Pantalonii sunt de nuanță cafeniu-auriu deschis cu buzunare laterale și la spate, avind pliuri decorativi în regiunea de la genunchi în jos.

Toate modele sunt individual gîndite insă apar ca un tot întreg, fiind o colecție propusă pentru bărbații de la vîrsta de 18 ani pină la 25 ani. Ținuta fiind în stil eclectic cei permite să fie purtată la mai multe evenimente, astfel îi putem spune, că este o colecție universală, ocazională și comodă.

Colecția implementează și îmbină aspectul funcțional cu cel decorativ și totodată propune o dezlegare artistică și creativă.

CONCLUZII

Evoluția costumului bărbătesc a avut o cale lungă și s-a dezvoltat concomintent cu progresele tehnologice și științifice. În creația vestimentației bărbătești creatorul s-a supus anumitor “canoane” care stau la baza croiului și sturcturei costumului bărbătesc. Unele din aceste canoane se păstreaza pînă în ziua de azi și costumul bărbătesc nu-și pierde din valoare fiind ca un etalon în vestimentație.

În această lucrare noi am studiat evoluția costumului bărbătesc și am făcut o sinteză cu costumul contemporan, studiind diferite tipuri de proiectări și alegind pe cea mai eficientă pentru crearea colecției „Sherlock Holmes” .

Scopul acestei teze a fost studierea și argumentarea teoretică a procesului deelaborare și realizare a unei colecții pentru bărbați. Considerăm că scopul a fost atins prin prezentarea tendințelor actuale în vestimentația pentru bărbați,prezentarea modelului pedagogic de elaborare și transpunere practică a unei colecții de cinci modele,elaborarea a trei variante a proiectului artistic a colecției „Sherlock Holmes”.

Astfel am creat o colecție modernă propusă pentru barbatul contemporan, pentru care look-ul are o importanță mare și face parte din modul de viață pe care îl duce. Ținuta are un scop de a vorbi lumii înconjuratoare ce reprezintă personalitatea dată și ce vrea să obțină.

BIBLIOGRAFIE (pentru trimiteri):

Limbajul vestimentar în afaceri, [online]. [accesat 2 februarie 2016]; available from: URL:http://www.slideshare.net/paulmarian75/limbajul-vestimentar-in-afaceri

Stilul tău,[online].[accesat 16 martie 2016]; available from: URL: http://al-tau-stil.blogspot.md/p/cele-mai-hot-8-stiluri-vestimentare.html

Estetica în moda vestimentară, [online].[accesat 16 martie 2016]; available from: URL: http://graduo.ro/referate/alte-domenii/estetica-in-moda-vestimentara-169387

Alex Mann, Cum să faci o alegere reșită a unui costum pentru bărbați,[online].[accesat pe 25 martie 2016]; available from: URL: http://totul.md/ro/lifestream/item/730.html

NANU, A.”Artă, stil, costum” ed.: Noi Media Print, 2007;

Stilul vestimentar sport, [online]. [accesat 2 februarie 2016]; Available from: URL: http://midoris.ro/site/fii-sexy/moda-si-frumusete/853-stilul-vestimentar-sport

Gabriela Paladi, Stilul sport in moda: tendinte si reguli de purtare,[online].[accesat 2 februarie 2016]; available from: URL: http://www.divahair.ro/tendinte/cum_sa_porti_tinute_sport_in_2012

Dicționar Enciclopedic, Vol.I. A-C, Ed.Enciclopedică, 1993, p. 474

Cravat, [online].[accesat 2 februarie 2016]; Aviable from: URL: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cravat%C4%83

Asociația generală a inginerilor din România, „Manualul inginerului textilist”, vol.II, Editura Agir, 2003.

Stela Balan, “Modelarea constructive a produselor vestimentare”,edit.”tehnica-info”, Chișinău 2001

Constantin Spânu, “Bazele modelării artistice”, edit.”tehnica-info”, Chișinău 2001

Winifred Aldrich, “Metric Pattern Cutting”, Blackwell Publishing, 2004

Dana Budeanu, “Manual de Stil”, Nemira

Unda Popp, Doina Lucanu, Ioana Sandala Avram, Liliana Țuroiu Udrea, Răzvan Vasilescu, Doina Berchină, „MODA Cercetare Artă Industrie”,EMI UNArte

BERCHINĂ, Provocările modei, Editura Nemira, București, 1998

CARAGEA, C., Istoria vestimentației europene, Editura Teora, București, 1999

CIONTAEA , Proiectarea îmbrăcămintei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993

DUMITRU, A., Capriciile modei și statornicia eleganței, Editura Ceres, București, 1969

NANU, A., Arta pe om, Look-ul și înțelesul semnelor vestimentare, Editura Compania, București, 2001

OROS, C., Pagini din istoria costumului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998

http://biblionline.md/uploads/acte_normative/Educatie%20tehnologica_Curriculum.pdf

Compoziție,estetic, costum, ținută,[online].[accesat 5 mai 2016]; aviable from: URL:http://dex.ro

Coordonator general: Cercet.șt.prof.ing. Aristide DODU “Manualul Inginerilor Textiliști”Editura Agir,București 2002.volumul VII,capitolul 5.

UNDA POPP, DOINA LUCANU,etc “Moda-studiu/experiment/creație”, editura Unarte, București 2012,

BIBLIOGRAFIE

Asociația generală a inginerilor din România, „Manualul inginerului textilist”, vol.II, Editura Agir, 2003.

BERCHINĂ, Provocările modei, Editura Nemira, București, 1998

CARAGEA, C., Istoria vestimentației europene, Editura Teora, București, 1999

CIONTAEA , Proiectarea îmbrăcămintei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993

Constantin Spânu, “Bazele modelării artistice”, edit.”tehnica-info”, Chișinău 2001

Dana Budeanu, “Manual de Stil”, Nemira

Dicționar Enciclopedic, Vol.I. A-C, Ed.Enciclopedică, 1993, p. 474

DUMITRU, A., Capriciile modei și statornicia eleganței, Editura Ceres, București, 1969

http://al-tau-stil.blogspot.md/p/cele-mai-hot-8-stiluri-vestimentare.html

http://biblionline.md/uploads/acte_normative/Educatie%20tehnologica_Curriculum.pdf

http://graduo.ro/referate/alte-domenii/estetica-in-moda-vestimentara-169387

http://minwat.com

http://totul.md/ro/lifestream/item/730.html

http://www.divahair.ro/tendinte/cum_sa_porti_tinute_sport_in_2012

http://www.slideshare.net/paulmarian75/limbajul-vestimentar-in-afaceri

https://ro.wikipedia.org/

NANU, A., Arta pe om, Look-ul și înțelesul semnelor vestimentare, Editura Compania, București, 2001

NANU, A.”Artă, stil, costum” ed.: Noi Media Print, 2007;

OROS, C., Pagini din istoria costumului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998

Stela Balan, “Modelarea constructive a produselor vestimentare”,edit.”tehnica-info”, Chișinău 2001

Stilul vestimentar sport, [online]. [accesat 2 februarie 2016]; Available from: URL: http://midoris.ro/site/fii-sexy/moda-si-frumusete/853-stilul-vestimentar-sport

Unda Popp, Doina Lucanu, Ioana Sandala Avram, Liliana Țuroiu Udrea, Răzvan Vasilescu, Doina Berchină, „MODA Cercetare Artă Industrie”,EMI UNArte

Winifred Aldrich, “Metric Pattern Cutting”, Blackwell Publishing, 2004

ANEXA NR. 1: Costume pentru bărbați în stil classic.

ANEXA 10: Proiect Didactic la Educația Tehnologică

Planul lecției:

Data:

Profesor: Botnariuc Ecaterina

Disciplina: Educația tehnologică

Clasa: IX-a A

Tema: Articole vestimentare.

Subiectul: Clasificarea stilurilor vestimentare.

Tipul de lecție: mixtă

Obiectivul fundamental:

Elaborarea și prezentarea schiței grafice a modelului selectat.

Obiective operaționale:

O1 să însușească noțiune de stil.

O2 să clasifice stilurile vestimentare.

O3 să execute o schiță grafică a modelului selectat.

O4 să cunoască proprietățile și funcțiile articolelor vestimentare.

O5 să consolideze cunoștințele formate anterior despre vestimentație și stil.

O6 să identifice ce fel de îmbrăcăminte poartă fiecare.

O7 să descrie elementele ce alcătuiesc stilul.

Metode si mijloace:

– explicația

– comunicarea

– povestirea

– demonstrația

– lucrul individual

– generalizarea

Materiale didactice: manual, caiet, pix, creion, foaie A4, portofoliu, imagini, schițe, ilustrații, etc.

Mersul lecției

Anexe la proiectul de lecție: