PROGRAMUL DE STUDIU KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ [302425]

[anonimizat]. UNIV. DR. Marcu

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

[anonimizat]. UNIV. DR. Marcu

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

[anonimizat] ‘Care sunt cele mai frecvente traumatisme la jucatorii de volei?’, precum si la “Frecventa trauatismelor la acestia?”, [anonimizat]-[anonimizat] a [anonimizat]-[anonimizat].

Motivatia alegerii temei

Lucrarea de licenta intitulata “Studiu privind frecventa accidentarilor la jucatorii de volei” [anonimizat] , [anonimizat], dar si munca.

[anonimizat] 7 [anonimizat] “Liceul cu program sportiv Avram Iancu” [anonimizat]. In aceasta perioada am avut si unele probleme dobandite in urma practicarii acestui sport:

Intinderi musculare;

Entorse;

Luxatii;

Dureri datorate suprasolicitarii la nivelul membrelor superioare si inferioare.

Activând în acest domeniu am observant că există o [anonimizat], pentru a învăța care sunt riscurile la care se supun în urma acestui sport și bine înțeles metodele de recuperare dacă este cazul.

[anonimizat] o lucrare, [anonimizat].

Experiența proprie constituie baza de cunoștințe necesare pentru elaboarea acestei lucrări de licență.

Capitolul 1.

Fundamentarea teoretică a [anonimizat], [anonimizat], cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei loviri pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Un punct se câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu se respectă regula celor trei atingeri.

Istoria jocului de volei

William G. Morgan (1870-1942) a [anonimizat] a fost denumit „Mintonette”.

Figura nr.1 William G. Morgan

Tânărul Morgan și-a terminat studiile la Springfield College de la YMCA (Young Men’s [anonimizat]), unde l-a [anonimizat] 1891 inventase jocul de baschet. [anonimizat]-a petrecut primul an la YMCA Auburn (Maine), iar apoi în timpul verii din 1895 s-a mutat la YMCA Holyoke (Massachusetts), unde a devenit Director de Educație Fizică.

Venirea sa ca director a fost primită cu entuziasm și clasele sale au crescut ca număr.

Și-a dat seama că avea nevoie să creeze un anumit număr de jocuri recreative, pentru a avea un program variat. Baschetul care începuse să se dezvolte se pare că prinsese la cei tineri, dar era necesar să realizeze o alternativă mai puțin violentă pentru membrii care nu mai erau foarte tineri și ceruseră acest lucru.

La acea dată, Morgan nu cunoștea un joc similar cu voleiul, din care să se inspire. Descriind primele sale experimente el spunea: „ În căutarea unui joc adecvat, m-am orientat la început spre tenis, dar pentru acesta era nevoie de rachete, mingii, fileu și alte echipamente, așa că a fost eliminat, dar ideea fileului mi s-a părut una bună“. Astfel în 1985, el a ridicat fileul la o înălțime de 1,98 metri de la sol, chiar deasupra capului unui om de înălțime medie. Avea nevoie de o minge, și printre cele care au fost încercate a fost și una de baschet, dar aceasta era prea mare și prea grea. În final Morgan a cerut firmei A.G. Spalding & Bros să facă o minge, care a fost realizată în fabrica de lângă Chicopee, din Massachusetts. Rezultatul a fost chiar satisfăcător: mingea era acoperită cu piele, cu o cameră din cauciuc în interior; circumferința sa era între 63,5 și 68,6 cm și greutatea sa era între 252 și 336 grame.

Pentru comparație, regulamentar, în prezent înălțimea fileului este de 2,43 m pentru bărbați și 2,24 m pentru femei (înălțimea fileului diferă pentru veterani și pentru juniori), iar mingiile au circumferința de 65 – 67 cm și greutatea de 260 – 280 g.

Morgan a rugat pe doi dintre prietenii săi de la Holyoke, Dr. Frank Wood și John Lynch, să scrie (bazate pe sugestiile sale) conceptele de bază ale jocului și primele zece reguli.

La începutul anului 1896 a fost organizată o conferință la Colegiul YMCA în Springfield, la care au participat toți directorii de educație fizică. Dr. Luther Halsey Gulick, Director Executiv al Departamentului de Educație Fizică al Comitetului Internațional din cadrul YMCA, l-a invitat pe Morgan să facă o demonstrație a noului joc pe stadion. Morgan a luat două echipe, fiecare alcătuite din câte cinci bărbați și câțiva fani loiali și demonstrația a fost făcută în fața delegaților, care participau la conferință. Morgan a explicat că noul joc a fost gândit pentru sală, dar se poate juca și în aer liber. Poate să participe un număr nelimitat de jucători – obiectivul jocului fiind ținerea mingii în mișcare peste fileu, dintr-o parte în cealaltă a terenului.

După ce a văzut demonstrația și a ascultat explicațiile lui Morgan, Profesorul Alfred T. Halstead a fost atent la acțiune, la fazele jocului, la traiectoriile mingiei și a propus ca numele de „Mintonette” să fie înlocuit de „Volley Ball”. Acest nume a fost acceptat de Morgan și de întreaga conferință.

Morgan a explicat regulile și a dat o copie scrisă de mână conferinței ca un ghid pentru folosirea și dezvoltarea voleiului. Un comitet a fost desemnat pentru a studia regulile și pentru a propune sugestii pentru promovarea și învățarea noului joc.

Un scurt raport despre noul joc a fost publicat în ediția 1896 a „Physical Education”, iar regulile au fost incluse în ediția din 1897, care a constituit și primul manual oficial a North American YMCA Athletic League.

1.2. Caracteristicile jocului de volei

Voleiul este un joc sportiv în care cele două echipe au posibilitatea de a acționa cu mâna liberă asupra mingii, sub formă de lovire sau respingere, fără a fi împiedicați de către adversari în timpul desfășurării fazei. Voleiul este un joc sportiv practicat de mai mulți sportivi ( în număr de 6), reuniți într-o echipă, ceea ce-i conferăcaracterul de joc colectiv și care prin acțiuni individuale și colective urmăresc câștigarea punctului și a serviciului sau câștigarea punctului prin păstrarea serviciului.

Echipele sunt despărțite de fileu, iar în teren fiecare jucător, după terminarea unei faze de joc, schimbă zonele într-o rotație specifică (în sensul acelor de ceasornic) și strictă, impusă prin regulament, ceea ce a dus la formarea unor jucători compleți și complecși, cu o pregătire multilaterală specificăatacului și apărării.

Figura nr.2 Terenul de Volei

Plecând de la descrierea voleiului de la începuturile sale to volley the ball back and forth over the net, găsim o altăcaracteristică, respingerea mingii, neexistând momentul de ținere a mingii. Deci în volei timpul de reacție este scurt, la fel momentul de gândire și de răspuns. Acest lucru duce la o îndemânare deosebită, datorită faptului că jucătorii trebuie sătransmită mingea precis partenerului de joc. Toate acestea pe un suport de deprinderi motrice de bază, manifestate într-o combinație specifică, datorate faptului că deplasările sunt scurte, cu multe schimbări de direcție și efectuate într-un spațiu restrâns, fără a reține mingea și transmițând-o prin respingere. Manifestarea îndemânării în cadrul mijloacelor tehnico-tactice, trebuie să se facă cu o anumită viteză ce trebuie să aibăla bază forțăși rezistență.

O altă caracteristică a jocului de volei este faptul că în organizarea jocului într-un teren nu sunt permise mai mult de trei lovituri a mingii sau patru lovituri (când mingea atinge blocajul, jucătorii echipei respective mai au dreptul la încă trei lovituri), față de alte jocuri unde trecerea din atac în apărare este condiționată de timp.

Voleiul se joacă pe puncte și seturi, iar învingătoarea setului este aceea care a acumulat prima 25 de puncte sau diferență de 2 puncte ( 26-24 etc.) în primele IV seturi iar în setul V, 15 puncte sau diferență de 2 puncte și apoi câștigătoarea meciului este aceea care și-a trecut în cont trei seturi câștigate. Punctele se realizează în sistemul TIE-BREAK, fiecare acțiune câștigată constituie un punct. Astfel, durata unui joc variază între 50 – 120 min. Rezumând cele prezentate, principalele caracteristici generale al jocului de volei ar fi: 1.

Accesibilitatea este reprezentată prin număr redus de reguli, de elemente și procedee tehnice, tactice; se poate practica la orice vârstă; cere un echipament sumar și puțin costisitor; necesită instalații puține (2 stâlpi, un fileu ); o minge. 2. Variabilitatea la efort – jucătorii necesită o pregătire multilaterală datorită numărului mare sărituri, prin deplasări rapide și scurte, prin procedee acrobatice efectuate pentru recuperarea mingilor în apărare. 3.

Obligativitatea rotației. 4. Mingea nu trebuie să cadă în terenul propriu și trebuie trimisă peste fileu prin maxim trei lovituri sau patru în anumite condiții prevăzute de regulament.

Figura nr.3 Rotatiile jucatorilor

1.3. Biomecanica specifică jocului de volei

Mecanica este o ramură a fizicii care studiază acţiunea forţelor asupra particulelor şi sistemelor mecanice.

Biomecanicaeste aplicarea legilor mecanicii asupra studiului organismelor vii.

Factorii care pot crește riscul de leziuni în dans includ:

Pregătirea fizică- muschii slabi sunt mai susceptibili de a fi răniți când sunt solicitați sau întinși;

Postura slabă – mușchii slabi ai spatelui și ai abdomenului cresc riscul de rănire pentru toate zonele corpului, inclusiv a coloanei vertebrale și picioarelor;

Oboseala – un jucator de volei obosit tinde să își piardă condiția fizică. Căderile și leziunile cauzate de tehnica deficitară sunt mult mai problematice;

Mediul periculos – de exemplu suprafata de joc, pardoseală tare, podea neuniformă/invechta;

Suprasolicitarea – jocul de volei în exces poate duce la o gamă largă de leziuni suplimentare;

Sechelele și fracturile ale picioarelor si mainilor, sunt leziuni obișnuite legate de volei;

Recuperarea după leziuni sau traumatisme- revenirea joc înainte de vindecarea unei vătămări exterioare poate agrava situația.

Pentru reducerea riscului de accidentări în timpul jocului se recomandӑ urmӑtoarele:

Starea de sănătate: supraponderalitatea, vârsta (peste 30 de ani);

O problemă preexistentă sau un prejudiciu, în special la nivelul piciorului, gleznei,membrelor superioare sau spatelui, au nevoie de acordul medicului pentru a se putea practica în continuare;

Încălzirea înainte de a începe jocul și stretching. Acest lucru este important în pregătirea corpului pentru antrenanemtn sau jocul competitional;

Hidratarea înainte, în timpul și după;

Incaltamintea adecvata distribuie încărcătura, absorb impactul și sprijină piciorul;

Postura corectă și pe tehnica de joc. Modul în care un voleibalist conectează o mișcare la alta trebuie să fie corect din punct de vedere tehnic, pentru a nu răsuci corpul în mod incorect sau pentru a întinde un mușchi;

Odihna între sesiunile de antrenament sau competitie, mai ales pentru începători. Acest lucru ajuta la minimizarea durerii musculare sau a rigidității.

1.4. Factorilor de risc în traumatologia sportivă din volei

Toate traumatismele musculo-scheletale pot fi prevenite printr-un antrenament corect inițiat și condus, printr-o pregătre fizică adecvată.

Obtinerea performantelor sportive nu se mai poate realiza numai prin antrenament, ci ea include o alimentatie, medicatie, refacere fizica si psihica adecvata, prevenirea si recuperarea traumatismelor.Prevenirea accidentelor este posibilă numai dacă sunt cunoscute cauzele care le determină.

Leziunile traumatice survenite in cursul jocului de volei se datoreaza in special caderilor, contactului si loviturilor cu mingea desi, aparatul locomotor este solicitat in permanenta atat la nivelul trenului superior cat si al celui inferior, s-a constatat predominanta leziunile membrului superior care reprezinta mai mult de 50% din totalul leziunilor.

Cea mai mare rata a traumatismelor este asociata cu actiunea de blocaj urmata de lovitura de atac ambele necesitand din partea sportivului saritura.

Actiunea defensiva a fost asociata cu un numar mic de leziuni, in timp ce serviciul, preluarea si pasarea au fost responsabile de un numar minim al acestora. In general fiecare jucator executa in timpul jocului toate aceste procedee tehnice si de aceea jucatorii sunt expusi in mod egal la riscul de aparitie a leziunilor.

Traumatismele de suprasolicitare au o incidenta mai mare decat traumatismele accidentale in randul jucatorilor de volei, constituind aproximativ 50%-80% din totalul traumatismelor.

Patologia sportivă în volei include afectarea următoarelor regiuni:

– complex articular al umărului (impingement sindrom, instabilitate acută sau cronică, patologia coifului rotatorilor)

Figura nr.4 Complexul articular al umărului

– articulația genunchiului (entorse, luxații cu leziuni ale ligamentelor colaterale și ale meniscurilor)

Figura nr.5 Articulatia genunchiului

– articulația tibiotarsiană (entorse prin inversiune sau eversiune, luxații, instabilitate acută și cronică).

Figura nr.6 Luxatie

Capitolul 2

Cercetare personala

2.1. Ipoteza cercetarii

In urma practicarii sportului descries mai sus (capitolul 1) au loc diferie traumatisme si leziuni. Aceste afirmatii vor fi sustinute in continuare pe baza unui program de recuperare, a unor evaluari precum si pe baza rezultatelor acestora.

2.2.Obiectivele cercetarii

Prin acest studio, in primul rand, se va incerca identificarea principalelor zone suprasolicitate si dezechilibre musculare aparute in urma jocului de volei.

Realizarea unui studiu epidemiologic privind suprasolicitarea articulatiilor la volebalisti este principalul obiectil al acestei cercetari. Pentru acest lucru este necesara indeplinirea unui obiectiv specific si anume: Evaluarea posturala si o reeducare posturala a trei practicanti ai jocului de volei .

2.3. Metode si material

2.3.1. Prezentarea subiectilor si a desfasurarii cercetarii

Prezenta lucrare prezinta contributia personala fiind axata pe un studiu experimental realiat cu 2 practicanti si un fost practicant al acestui sport. Cei trei subiecti de gen feminine cu varsta medie ±21,33 ani,au fost selectati in grupul de studiu pe baza prezentei unor dezalinieri postural si/sau dureri la nivelul sitemlui musuclo-scheletal.

Lotul de studiu a urmat un program de corectare a posturii corporale timp de 2 luni (10 iulie 2019-10 septembrie 2019), de 3 ori pe saptamana, cate o ora, in sala de sport a” Liceului cu program sportiv Avram Iancu “ Zalau.

Tabelul nr.1 Lotul de lucru

*F-genul feminic IMC-indicele de masa corporal

2.3.2. Metode de evaluare

Metodele de evaluare folosite la intocmirea lucrarii de licenta au fost:

-Teste realizate cu ajutorul celor 3 subiecti;

-Teste pentru forta musculara;

-Teste pentru flexibilitate;

-Examen somatoscopic.

2.3.2.1. Evaluarea antropo-fiziometrică

Examenul antropometric constă in efectuarea de măsurători asupra corpului omenesc. Examenul antropometric s-a desfășurat în felul următor:

Subiectul a fost dezbrăcat, fără încălțăminte, după defecație și urinare;

Camera de examinare a fost luminoasă, iar temperatura ambiantă în jur de 25C;

Ora de examinare: dimineața, între orele 8 – 10, după un mic dejun nu foarte îmbelșugat;

Aparatura folosită a fost aceeași la examinarea inițială cât și la cea finală.

S-a completat o fișă de examinare care a cuprins:

data examinării;

numele și prenumele;

sexul;

vârsta;

vechimea practicarii jocului de volei.

Statura sau Talia (înalțimea) s-a măsurat cu taliometrul între vertex și planul plantelor.

Subiectul a fost în: ortostatism cu articulațiile membrelor infererioare extinse și coloana vertebrală dreaptă. Tija verticală a taliometrului atinge călcâiele lipite între ele, șanțul interfesier și coloana vertebrală în dreptul omoplaților. Capul nu se lipește de tija verticală și pentru ca vertexul să fie cel mai înalt punct de pe calota craniană, capul va fi ținut astfel încât linia imaginară care unește unghiul extern al ochiului cu marginea superioară a conductului auditiv extern să fie paralelă cu planul plantelor (planul orizontal).

Greutatea corporală s-a măsurat cu cântarul de persoane în kg și sute de grame. Monitorizare: cântărirea s-a efectuat în condiții standard, dimineața înainte de prima masă, după evacuarea tubului digestiv, subiectul fiind complet dezbrăcat.

Greutatea unui adult este măsurată cu o eroare de +/- 0,5 kg, deoarece este influențată de cantitatea de apă reținută de țesuturi în funcție de dieta sau de metabolismul subiectului, conținutul colonului, eroarea cântarului .

Metodă de apreciere a greutății corporale

Indicele de masă corporală (IMC) este cea mai răspândită metodă de apreciere a greutății corporale în funcție de vârstă, sex, talie, constituție osoasă după formula:

IMC =

Indicele de masă corporalsingur poate constitui un indicativ al greutății.

2.3.2.2. Evaluarea motrică

Motricitatea exprimă o caracteristică globală, cuprinzând ansamblul de procese și mecanisme prin care corpul uman sau segmentele sale se deplasează, detașându-se față de un substrat, prin contracții fazice sau dinamice sau își mențin o anumită postură prin contracții tonice sau statice.

A. Forța si rezistența musculară:

A membrelor inferioare:

squat mentinere

genoflexiuni;

A membrelor superioare:

plansa anterioara pe antebrate

flotari

Abdominală:

abdomene;

B. Flexibilitatea:

Mobilitatea umărului

Mobilitatea genunchiului

Testarea musculaturii rotatorilor umărului

Testarea mobilității coloanei vertebrale

2.3.3. Planul de kinetoterapie

Planul de kinetoterapie constă în exerciții pentru:

Dezvoltarea forței musculare (exercițiile 1-6);

Creșterea mobilității (exercițiile 7-10).

Astfel au fost propuse 10 exerciții. Aceste imagini sunt pentru a se observa executarea corecta a tuturor exercitiilor propuse în planul de kinetoterapie.

Exerciții pentru dezvoltarea forței musculare

Dicționarul Explicativ al Limbii Române (1996) definește forța ca fiind„ capacitatea pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor prin putere fizică, vigoare, tărie”.

Exercițiul nr.1

Obiectiv : tonifierea lantului triplei extensi ;

Dozaj : 3 serii, a cate 2 minute.

Figura nr.7 Wall sit

Exercițiul nr.2

Obiectiv :Tonifierea lantului triplei extensi ;

Dozaj : 3 serii a cate 20 de repetari.

Figura nr.8 Genuflexiune

Exercițiul nr.3

Obiectiv :Tonifierea musculaturii membrelor superioare : Biceps,triceps si pectoral

Dozaj : 3 serii a cate 10 repetari.

Figura nr.9 Flotare

Exercitiul nr.4 Flotari paralele “Coborare pentru triceps”

Obiectiv: Tonifierea tricepsului

Dozaj: 3 serii a cate 10 repetari.

Figura nr.10 Coborare pentru triceps

Exercițiul nr.5

Obiectiv :Tonifierea muschilor abdominali

Dozaj : 3 serii a cate 30 de repetari.

Figura nr.11 Abdomene

Exercitiul nr.6 Abdomene « briceag «

Obiectiv :Tonifierea musculaturii abdominale

Dozaj : 2 serii a cate 10 repetari.

Figura nr.12 Briceag

Exerciții pentru creșterea mobilității

Mobilitateasau suplețea coloanei vertebrale depinde de elasticitatea discurilor intervertebrale și de starea aparatului ei ligamentar. Ea este mai redusӑ la nivelul segmentului dorsal al coloanei vertebrale datoritӑ inserției coastelor care îi creeazӑ o rigiditate sporitӑși de ligamentele mai tari, cu o capacitate de întindere mai micӑ ce leagӑ apofizele superioare ale vertebrelor.

Exercițiul nr.7 Ridicarea trunchiului din orinzotal

Obiectiv : Relaxarea coloanei lombare

Dozaj : 5 serii cu mentinere 10 de secude.

Figura nr.13 Ridicarea trunchiului

Exercițiul nr.8 Intinderea bicepsului șoldurilor

Obiectiv: Cresterea mobilitatii coloanei vrtebrale

Dozaj: 5 serii cu mentinere 10 secunde.

Figura nr.14 Intinderea bicepsului șoldurilor

Exercițiul nr.9 Întinderi pentru mușchii laterali ai gâtului cu ajutorul mâinilor

Obiectiv: Cresterea mobilitatii

Dozaj: 4 serii a cate 5 secunde .

Figura nr.15 Întinderi pentru mușchii laterali

Exercițiul nr.10 ” Poziția copilului”

Obiectiv: relaxarea musculaturii saptelui

Dozaj: 5 serii a cate 20 de secunde.

Figura nr.16 Poziția copilului

2.4. Rezultate si discutii

Tabelul nr.2 Rezultatele evaluarii (partea 1)

I-Initial; F- Final; Dif: Diferenta dintre evaluarea initiala si cea finala.

Alb-Nume si prenume, varsta; Mov-teste de forta musucalra,Albastru-Teste mobilitate

Tabelul nr.3 Rezultatele evaluarii (partea 2)

a) b) a) b) a) b) a) b)

Vedere fata Vedere spate Vedere dreapta Vedere stanga

Figura nr.17 Imagini ale posturii subiectului B.A: a) inainte de programul de recuperare; b) dupa programul de recuparare

Vederea frontala, ne arata o pozitie relaxata, dar si sprijin pe piciorul stang. Putem observa un genum valgum ,dar si rotatia externa a tendonului ahilian.In vederile laterale putem observa o postura mai armonioasa in urma programului de recuperare, umerii avand o pozitie mai corecta si nu la fel de relaxata ca inaintea programului de recuperare.

La fel se observa trecerea de la un sprijin unipotal, inainte de programul de recuperare respectiv un sprijin bipodal in urma programului de recuperare.

Rezultatele evaluarilor motrice initiale si finale nu sunt unele remarcabile, diferentele dintre acestea fiind unele medii.Subiectul are cele mai bune rezultate la testele de mobilitate, avand cele mai slabe rezultate la testele de forta.

Cea mai mare evolutie a subiectului , se poate vedea la testele squat mentinere(Sec) respectiv plansa anterioara pe antebrate (sec) 20 de secunde.

Cea mai slaba evolutie, este observata la testul flortari (rep/min) evolutia fiind 0.

Subiectul nu mai practica acest sport, dar se simte mai bine in urma programului de recuperare, are o viata mai sanatoasa si o postura mai armonioasa.

Figura nr.18 Progresul subiectului B.A.

Figura nr.19 Progresul subiectului numarul 1

Figura nr.21 Progresul subiectului H.A.

Figura nr.22 Pogresul subiectului numarul 2

b) a) b) a) b) a) b)

Figura nr.23 Imagini ale posturii subiectului B.D.: a) inainte de programul de recuperare; b) dupa programul de recuparare

Figura nr.24 Progresul subiectului B.D.

Figura nr.25 Progresul subiectului B.D.

Subiectul numarul 3 prezinta o pozitie relaxata, gatul si umerii proiectate inspre inainte , lipsa curuburi toracale, un spirijin unipodal pe piciorul stang , toate acestea fiind vizibile in figura numarul 23 a) inaintea programului de recuperare, putem observa un corp mai tonifiat, dar si o postura mai armonioasa.

Evolutia subiectului numarul 3 este una mica la testele de mobilitate respective 0 cm la testul degete-sol si 2 cm la testl haluce la nas.

Cea mai mare evolutie a subiectului o putem sesiza la testele de forta, mai exact 6 repetari la testul de flotari, 5 repetari la testele squat mentinere si plansa anterioara pe antebrate.Nu in utlimul rand, subiectul are o evolutie de 2 repetari la testul de forta abdominala.

Acest subiect nu mai practica acest sport, spune ca se simte mai bine in urma programului de recuperare. Acesta nu a scazut in greutate, dar a acumulat masa musculara.

2.5 Concluzii

Prin acest stuidu am determinat partea deficitară din domeniul jocului de volei. În instituțiile specializare pentru volei se află mulți începători/amatori care nu știu cum pot acționa în caz de accidentare. Ei au nevoie de personal specializat în domeniul kinetoterapiei, personal care lipsește din instituțiile specializate voleiului.

În urma evaluării finale s-a constatat faptul că jucatorii de volei începători au o pregătire fizică slabă ceea ce reprezintă un dezavantaj pentru realizarea obiectivelor propuse în urma unui program kinetic.

Este de dorit ca jocul de volei propriu-zis să fie practicat timp de 2 ore pe săptămână, iar timpul alocat programului kinetic profilactic să fie cel puțin 3 ore pe săptămână , lucru care ar facilita dezvoltarea condiției fizice a dansatorilor.

Frecvența mare a traumatismelor la voleibalisti, se datorează lipsei antrenamentului de condiționare fizică mai ales la începători.

Pozitiile corporale deficitare, ale jucatorilor de volei sunt date de momentele cheie specifice voleiului si anume: serviciu, atac, preluarea mingii, dar si a plonjonului efectuate in mod repeta atat la antrenamente cat si in timpul competitiilor.

In cele ce urmeaza, doresc a prezenta in concluzia lucrarii de licenta intitulata “Studiu privind frecventa accidentarilor la jucatorii de volei” momentele cheie prezentate anterior.

Pozitie initiala b) Pozitie finala

Figura nr.26 Atacul in jocul de volei

In figura nr. 26 se poate observa hiper-lordoza suiectului, in momentul serviciului, acesta reprezentant prin moment in jocul de volei. Un alt element deficitar, se poate observa in figura nr. 26 a) si anume pozitia umarului, care se afla in extensie. Contactul dur si totodata brusc cu solul in momentul aterizarii, duce de nenumarate ori la entorse si luxatii de glezna.

Pozitia initiala b) Pozitia finala

Figura nr. 27 Faza initiala si finala a miscarii de preluare a mingii

In figura 27 putem observa zona toracala mai proeminenta, decat in mod normal. Aceasta miscare in jocul de volei este esentiala pentru a putea transmite mingea coechipierului.

Pozitia initiala b) pozitia intermediala c) pozitia finala

Figura nr. 28 Fazele plonjonului

In figura nr. 28 putem observa cele 3 etape ale plonjonului, care sunt urmate de “rostogolire”.Numarul mare de repetari are acesteia poate duce la numeroase entorse, luxatii dar si dizlocari de umar.

Bibliografie

Avramescu Elena Taina, I. Ilinca, M. Zăvăleanu. D.Enescu-Bieru Universitatea din Craiova, FEFS-kinetoterapie

Biomecanica-Ianc Dorina

Cojocaru Adin-Mmarian, Cojocaru Marinela(2012)- Volei ,Editura Fundatiei Romania De Maine București

http://www.scrigroup.com/sanatate/sport/SISTEMATIZARE-SI-ASPECTE-METOD13627.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Volei

https://ro.wikipedia.org/wiki/Volei

https://www.smartfloors.ro/blog/pardoseala-pentru-terenul-de-volei-n51

Mariana Cordun (2009) – Kinantropometrie, Editura CD PRESS, București

Nicolae Sotir- istoria-jocului-de-volei

Șerbescu, Carmen (2007) – Kinetoprofilaxie primară; Biologia condiției fizice, Editura Universității din Oradea, p. 119

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A

LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării Studiu privind frecvența accidentărilor la jucatorii de volei.

Autorul lucrării Nemes Szilvia

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea Geografie Turism și Sport din cadrul Universității din Oradea, sesiunea de vară (iulie) a anului universitar 2018-2019.

Prin prezenta, subsemnatul Nemes Szilvia 2970428314047,

declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea,

Data Semnătura

Nemes Szilvia