Importanța fluviului Dunărea pentru comuna Șimian [302415]
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………4
PARTEA I ASPECTE METODOLOGICE………………………………………………………………..6
Motivația alegerii temei……………………………………………………………………………………………6
Obiectivele lucrării………………………………………………………………………………………………….6
Metode de cercetare…………………………………………………………………………………………………7
Surse de informare………………………………………………………………………………………………….7
Istoricul cercetărilor………………………………………………………………………………………………..8
PARTEA A II-A ANALIZA ASPECTELOR GEOGRAFICE DIN ORIZONTUL LOCAL. STUDIU DE CAZ: COMUNA ȘIMIAN
1. [anonimizat]………………………………………………………………..10
1.1 [anonimizat]……………………………………………………..10
1.2 Relieful……………………………………………………………………………………………………………13
1.3 Clima………………………………………………………………………………………………………………17
1.4 Hidrografia………………………………………………………………………………………………………19
1.5 Vegetația și fauna……………………………………………………………………………………………..20
1.6 Solurile……………………………………………………………………………………………………………22
1.7 Riscuri naturale………………………………………………………………………..23
2. Analiza componentelor antropice ale sistemului teritorial……………………………..25
2.1. Componenta demografică……………………………………………………………………………….25
2.1.1 Istoricul locuirii……………………………………………………………………………………25
2.1.2 Evoluția populației……………………………………………………………………………….27
2.1.3 Dinamica populației……………………………………………………………………………..29
2.1.3.1 Dinamica naturală……………………………………………………………………..30
2.1.3.2 Dinamica migratorie…………………………………………………………………..33
2.1.3.3 Bilanțul demografic general………………………………………………………..34
2.1.4 Structura populației…………………………………………………………..36
2.1.4.1 Structura pe sexe și grupe de vârstă………………………………….36
2.1.4.2 Structura etnică………………………………………………………38
2.1.4.3 Structura confesională………………………………………………..39
2.1.4.4 Structura după nivelul de instruire……………………………………41
2.1.4.5 [anonimizat]……………………………………………41
2.2. Componenta de habitat………………………………………………………………42
2.2.1 Mărimea, structura și forma așezărilor……………………………………………………..42
2.2.2 Funcțiile asezărilor…………………………………………………………………………………45
2.3 Componenta economică…………………………………………………………………………………..45
2.3.1. Activitățile din sectorul primar……………………………………………………………….45
2.3.1.1. Modul de utilizare al terenurilor agricole……………………………………..45
2.3.1.2. Creșterea animalelor și cultura plantelor………………………………………47
2.3.2 Activitățile din sectorul secundar…………………………………………………………….49
2.3.3 Activitățile din sectorul terțiar…………………………………………………………………51
2.3.3.1 Comerțul și transporturile……………………………………………………………51
2.3.3.2 Turismul…………………………………………………………………………………..53
PARTEA A III-A METODE ACTIV-PARTICIPATIVE ȘI MIJLOACE DE ȊNVĂȚĂMÂNT UTILIZATE ÎN PREDAREA-ȊNVĂȚAREA ȘI VALORIFICAREA CUNOȘTINTELOR GEOGRAFICE DESPRE ORIZONTUL LOCAL
Rolul strategiilor didactice activ-participative în eficientizarea procesului didactic……..57
2. Metode activ-participative utilizate în predarea-învățarea cunoștințelor geografice despre orizontul local………………………………………………………………………………………………………………..61
2.1. Conceptul de metodă didactică………………………………………………………………………….61
2.2. Funcțiile și clasificarea metodelor didactice………………………………………………………..62
2.3. Exemple de metode activ-participative utilizate în predarea-învățarea aspectelor geografice ale comunei Șimian…………………………………………………………………………..64
2.3.1. Metoda Phillips 6/6………………………………………………………………………………..66
2.3.2. Metoda Cubului……………………………………………………………………………………..67
2.3.3. Metoda Pălăriilor Gânditoare…………………………………………………………………..68
2.3.4. Starbursting (Explozia stelară)…………………………………………………………………69
2.3.5. Metoda Bulgărelui de Zăpadă………………………………………………………………….71
2.3.6. Diagrama VENN……………………………………………………………………………………72
2.3.7. Chiorchinele……………………………………………………………………………………..73
2.3.8. Activitățile practice………………………………………………………………………………..74
3. Integrarea mijloacelor de învățământ în predarea-învățarea cunoștințelor geografice despre orizontul local……………………………………………………………………………………………………………80
3.1. Rolul și funcțiile mijloacelor de învățământ…………………………………………………………80
3.2. Clasificarea mijloacelor de învățământ………………………………………………………………..82
3.3. Exemple de mijloace de învățământ utilizate în predarea-învățarea aspectelor geografice ale comunei Șimian………………………………………………………………………………..82
4. Forme de organizare a activității didactice : activitățile extrașcolare și valențele lor instructiv-educative……………………………………………………………………………………………………88
5. Evaluarea performanțelor școlare…………………………………………………………………………………94
5.1. Funcțiile evaluării și formele de evaluare…………………………………………………………………….95
5.2. Metode alternative de evaluare a orizontului local……………………………………………………..96
5.2.1. Metoda R. A. I……………………………………………………………………………………….97
5.2.2. Portofoliul……………………………………………………………………………………………..98
5.2.3. Evaluarea prin joc didactic……………………………………………………………………………..99
5.2.3.1. Roza vânturilor………………………………………………………………………………….100
5.2.3.2. Pescuitul…………………………………………………………………………………………..101
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………..102
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………….104
WEBOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………106
INTRODUCERE
Geografia este una dintre disciplinele de bază în formarea culturii generale. Cu ajutorul Geografiei elevii reușesc să cunoască și să înțeleagă orizontul apropiat, de la locuri la oameni și fapte. Astfel, geografia sădește în inima copilului (viitorul adult) sentimente precum: respectul, atașamentul, iubirea, mândria, admirația, recunoștința. Este nevoie de acestea, deoarece educația formează nu numai aptitudini, ci și atitudini și valori umane.
Geografia are ca obiect de studiu interacțiunea dintre natură și societate și, în acest context, este disciplina principală care se ocupă de presiunea crescândă a omului asupra mediului și de impactul schimbărilor climatice asupra societății. De-a lungul timpului Geografia a fost privită în ansamblul curriculumului ca o disciplină a enciclopedismului și descriptivismului, ceea ce nu corespunde realității actuale, ea devenind unul dintre domeniile științifice cele mai dinamice, cu mare adaptabilitate la schimbările tot mai accentuate ce caracterizează lumea contemporană. Geografia implică o abordarea sistemică și transdisciplinară a mediului și a societății.
Demersul elaborării prezentei lucrări a apărut din dorința de a cunoaște cât mai bine localitatea în care timp de 3 ani am desfășurat activitatea didactică.
Lucrarea este structurată în trei părți: partea introductivă, partea științifico-geografică și partea didactică. Ȋn prima parte sunt prezentate aspectele metodologice folosite pentru realizarea lucrării.
Partea a doua „Analiza aspectelor de geografie din orizontul local: studiu de caz comuna Șimian” prezintă condițiile fizico-geografice, etapele de populare ale comunei, caracteristicile și evoluția în timp a populației și potențialul economic și activitățile economice desfașurate în comuna Șimian.
Partea a treia a lucrării „Metode activ-participative și mijloace de învățământ utilizate în predarea-învățarea și valorificarea cunoștințelor legate despre orizontul local” este formată din șase capitole și se referă la valențele metodice și aplicațiile practice ale studiului geografic din cea de-a doua parte.
Pentru întocmirea lucrării, un prețios ajutor l-am primit din partea doamnei profesor lector universitar doctor Ramona Ivan care m-a îndrumat și condus să-mi întocmesc lucrarea după cerințele unei cercetări metodico-științifice, fapt pentru care pe această cale îi aduc mulțumiri.
PARTEA I
ASPECTE METODOLOGICE
Motivația alegerii temei
Lucrarea „Metode activ-participative și mijloace de învățământ utilizate în predarea aspectelor de geografie din comuna Șimian” am realizat-o din dorința de a cunoaște mai bine localitatea în care am desfășurat activitatea didactică timp de 3 ani.
Ideea de bază ce m-a condus la abordarea prezentei teme, a fost aceea a necesității asigurării succesului școlar al tuturor elevilor, atât al celor care întâmpină dificultăți la învățătură, cât și obținerea de performanțe cu cei care dovedesc posibilități deosebite în cunoașterea elementelor de orizont local.
Prin cercetarea geografică în orizontul local, elevii dobândesc capacități sporite de a-și folosi cunoștințele în situații noi, de a stabili relatii cauzale și de a-și însuși un vocabular geografic legat de realitatea înconjurătoare.
Elevii își formează priceperi și deprinderi de a citi și interpreta materiale grafice și cartografice, de a utiliza mijloace moderne audio-vizuale, de a realiza observații și masurători cu ajutorul unor aparate și instrumente. Este foarte important ca profesorul de geografie să trezească interesul elevilor pentru cercetarea independentă a orizontului local, adică acea porțiune a spațiului de care sunt legați prin activitățile zilnice.
Obiectivele lucrării
Lucrarea de față are în vedere evidențierea aspectele pozitive ale aplicării metodelor activ-participative utilizate în studierea orizontului local. Lucrarea „Metode activ-participative și mijloace de învățământ utilizate în predarea aspectelor de geografie din comuna Șimian” are drept scop completarea și sistematizarea informaților privind cadrul natural, istoricul așezării, demografia și viața economică a comunei Șimian.
Am urmărit realizarea unui material de documentare pentru toți cei interesați de această zonă și de comună în mod special.
Lucrarea își propune cunoașterea fenomenelor fizico-geografice din spațiul comunei Șimian, particularitățile și modul de evoluție în timp și spațiu, influența acestora asupra dezvoltării societății omenești. Pe lângă scopul știintific, lucrarea urmărește și un scop practic legat de evidențierea unor probleme de natură umană. Aspectele metodice ale lucrării privesc inițierea elevilor în cercetarea geografică și câteva aplicații practice realizate cu elevii în orizontul comunei studiate.
Surse de informare
Pentru realizarea acestei lucrări am folosit un variat material bibliografic completat cu studiul pe teren. Am încercat să obțin informații cât mai diverse folosind variate surse de informare: date obținute de la primăria comunei Șimian, agenții economici, chestionarea populației, consultarea unei bibliografii locale și naționale, utilizarea datelor on-line puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică.
Metode de cercetare
Pentru atingerea scopului propus am pornit de la documentarea teoretică și de la studiul practic în teren pentru a aduna materialele care să susțină aserțiunile științifice și metodice.
Informațiile și datele obținute de la primăria comunei, agenții economici, chestionarea populației, consultarea unei bibliografii locale și naționale, le-am sistematizat fiind de un real sprijin pentru realizarea obiectivelor propuse.
După colectarea materialelor și efectuarea observațiilor în teren am interpretat și prelucrat informațiile în mod științific.
Cercetarea temei alese m-a ajutat să furnizez un bogat material faptic de un real folos în organizarea și desfășurarea activităților la clasă și în afara clasei. Participând cu elevii la cercetarea zonei respective, ei au cunoscut direct mediul în care trăiesc și învață, au luat cunoștință de caracteristicile lui.
Antrenarea elevilor în acțiuni de cunoaștere a orizontului local mi-a permis să acumulez un volum apreciabil de date care, prelucrate personal sau cu ajutorul elevilor, au dus la descoperirea anumitor trăsături specifice mediului geografic și umanizat din orizontul geografic al zonei studiate – comuna Șimian.
Abordarea analitică și sintetică a factorilor fizico-geografici a permis evidențierea particularităților acestora și modul în care s-au răsfrânt asupra dezvoltării așezărilor și economiei din comuna studiată.
Ȋn elaborarea acestei lucrări am folosit atât metode de cercetare inductivă cât și metode de cercetare deductivă: analiza, sinteza, expunerea logică, descrierea grafică și cartografică, comparația.
Istoricul cercetărilor
Comuna Șimian prin deschiderea sa la Dunăre, este situată într-o zonă puternic cercetată de-a lungul timpului. Primele preocupări aparțin perioadei antice, când Hecateu din Milet (546-472 î. Hr.) preciza că izvoarele fluviului Dunărea „se află departe în vest”, iar Herodot (484-423 î. Hr.) atrăgea atenția asupra faptului că fluviul este „cel mai mare și cel mai important”. Primele hărți asupra Dunării au fost realizate de Pliniu cel Bătrân, Ptolomeu, iar după plecarea romană s-au remarcat lucrările lui Iordanes (551) în care sunt prezentate aspecte legate de viața dacilor din această zonă.
Ȋn perioada medievală preocupările geografice sunt materializate în lucrări variate: Constantin Cantacuzino în 1700 prezenta localitățile Vodița, Topolnița și Cerneți; austriacul Specht, între anii 1787-1792, a realizat harta Țării Românești; generalul Bauer în anul 1778 amintește de așezările Cerneți și Câmpul Severinului (A. Bărăcilă,1933).
Ȋn urma reformelor din 1864, au apărut o serie de hărți întemeiate pe baza legii agrare urmate de cele din 1921 și 1945.
O importanță deosebită o prezintă lucrările geologice și fizico-geografice de sinteză realizate de: Gr. Ștefănescu (1880), Matei Drăghici (1885), Gr. Cobăcescu, Sabba Ștefănescu (1900). Lucrarea „La Valachie” scrisăde Emm. De Martonne (1902) aduce informații deosebit de utile asupra regiunii și implicit asupra comunei.
Seria lucrărilor geologice și geografice se continuă cu P. Coteț (1957), care pune în evidență aspecte legate de geneza reliefului din Câmpia Blahniței – Câmpia Română și D. Băluță (1964), care aduce informații asupra depozitelor aluvionare dunărene din aval de Drobeta Turnu Severin. La acestea se adaugă lucrări sintetice: „Limnologia sectorului românesc al Dunării” (1967) și „Geografia Văii Dunării Românești” (1969).
L. Badea, M. Dinu (1974) studiază depresiunile de contact din estul Podișului Mehedinți, iar V. Trufaș, M. Ciumpileac (1969) prezintă primul studiu asupra apelor freatice din Depresiunea Severinului și ale chimismului apelor Dunării.
Ȋn anii 2003 și 2011 au fost publicate două dicționare de mare importanță științifică pentru județ: „Dicționarul enciclopedic al județului Mehedinți” publicat de I. Roman și T. Rățoi (2003) și cel mai recent „Dicționar geografic al județului Mehedinți” publicat de R. Stroe și D. Peptenatu (2011).
PARTEA A II – A
ANALIZA ASPECTELOR GEOGRAFICE DIN ORIZONTUL LOCAL. STUDIU DE CAZ: COMUNA ȘIMIAN
ANALIZA COMPONENTELOR FIZICO-GEOGRAFICE
Așezare geografică, localizare și accesibilitate
Comuna Șimian este situată în partea centrală a județului Mehedinți, la intersecția următoarelor coordonate geografice: paralela de 44° 37’ latitudine nordică și meridianul de 22° 45’ longitudine estică (Fig. 1). Comuna Șimian se află la granița cu Serbia, pe malul stâng al Dunării în aval de confluența cu râul Topolnița, fiind străbătută de drumul european E70.
Fig. 1 Poziția comunei Șimian în cadrul județului Mehedinți
(www.cjmehedinti.ro)
Situarea comunei în imediata vecinătate a municipiului Drobeta Turnu Severin, aproximativ 5 km distanță între municipiu și reședința de comună Șimian, a făcut posibilă stabilirea unor relații speciale între cele două teritorii administrative.
Comuna Șimian se învecinează:
la nord cu comunele: Breznița Ocol, Izvoru-Bârzii și Malovăț
la est cu comunele: Husnicioara și Prunișor
la sud-est cu fluvial Dunărea și comuna Hinova
la vest cu municipiul Drobeta Turnu Severin (Fig. 2).
Fig. 2 Poziția comunei Șimian în raport cu unitățile administrativ- teritoriale vecine
(după I. Albulețu,1980)
Comuna Șimian are în componența sa opt sate: Șimian, Dedovița Nouă, Dedovița Veche, Cerneți, Dudașu, Erghevița, Poroina și Valea Copcii. Comunei Șimian îi aparține și Insula Șimian situată la limita șenalului navigabil, în sectorul românesc. Insula Șimian are o suprafață de 0,4 km2 și o lungime de 1,7 km, iar altitudinea absolută este de 40-50 m (Foto. 1).
Foto. 1 Insula Șimian (M. Drăgan, 2018)
Reședința de comună, localitatea Șimian, este situată în partea de sud a teritoriului la o distanță de aproximativ 2 km față de localitatea Cerneți, 4 km față de localitatea Dudașu, 1 km față de localitatea Dedovița Nouă, 4 km față de localitatea Dedovița Veche, 7 km față de localitatea Erghevița, 1 km față de localitatea Poroina și 3 km față de localitatea Valea Copcii.
Satul Cerneți este situat în estul Depresiunii Severinului, pe stânga văii Topolniței, în apropiere de vărsarea în Dunăre, la 60 m altitudine medie, iar pe malul drept al râului Topolnița se află satul Dudașu.
Satul Valea Copcii se află la limita de est a Depresiunii Severinului, la altitudinea de 165 m în sud-vestul Piemontului Coșuștei.
Satul Poroina este situat în sectorul superior al Văii Poroina la altitudinea medie de 140 m.
Satul Erghevița se află în extremitatea de nord-vest a Piemontului Bălăciței, în apropierea drumului european E70 și a magistralei feroviare. Se află în bazinul superior al Văii Erghevița, la altitudinea medie de 170 m.
Așezată în apropierea municipilui Drobeta Turnu Severin, comuna Șimian beneficiază de o infrastructură națională de transport rutieră, E70 și magistrala feroviară București-Timișoara. La acestea se adaugă: DN 56A, DJ 607A, DC 23 și DC21 (Fig.3).
Localitatea Șimian este amplasată la drumul național DN6 București – Timișoara, drum care se intersectează cu drumul național DN 56A Drobeta Turnu Severin – Calafat și drumul comunal DC21 Șimian – Valea Copcii.
Drumul comunal DC21 face legătura între localitățile Șimian și Valea Copcii și este modernizat.
Circulația rutieră dintre localitatea Șimian și localitățile din teritoriul administrativ se realizează prin cele trei drumuri: DN 6, DN56A și DC 21.
Localitatea Cerneți este amplasată la drumul județean DJ 607 A Drobeta Turnu Severin – Cerneți – Husnicioara, modernizat, drum care se intersectează cu drumul comunal DC 21, Cerneți – Cula lui Tudor.
Fig. 3 Axele de comunicație de pe teritoriul comunei Șimian
(https://mehedinti-county.map2web.eu)
Localitatea Șimian nu are port pentru acces la transportul naval de mărfuri și persoane. În perspectiva unei motivații industriale sau depozitare (ex. depozit Peco) situată pe faleza localității Șimian și pentru valorificarea turistică a insulei Șimian, devine necesară amenajarea unui port.
1.2 Relieful
Comuna Șimian este situată în zona de tranziție a Depresiunii Severin cu Piemontul Getic, pe cele 5 terase săpate de Dunăre la confluența cu râul Topolnița. Relieful comunei este în proporție de 65% de tip câmpie, partea vestică și central – sudică (terasele Dunării de 60 – 120 m și terasele Topolniței de 50 – 60 m).
Evoluția paleogeografică a zonei studiate corespunde depresiunii pericarpatice, ce are în fundament cristalinul autohtonului cu sedimentarul său paleo-mezozoic. Mai extins este miocenul care conține marne cu globigeriene, șisturi cu radiolari, iar sarmațanul este atestat prin gresiile oolitice. Peste depozitele pliocene s-a așternut formațiunea ponțiană (marne vinete) care se păstrează pe malul stâg al Topolniței, la Șimian (Roșu, 1980).
Teritoriul comunei Șimian aparține următoarelor trei unități de relief: Depresiunea Severinului în vest, Piemontul Coșuștei în nord-vest și Piemontul Bălăciței în est și sud-est (Fig. 4).
Fig. 4 Harta hipsometrică a părții vestice a Piemontului Getic
(Boengiu S. și al., 2007)
Depresiunea Severinului are o suprafață mai fragmentată în nord-vest, cu interfluvii alungite, terase întrerupte de văi cu aspect torențal și o zonă joasă, de acumulare, construită la confluența Topolniței cu Dunărea.
Depresiunea Severinului este considerată de P. Coteț o prelungire de tip „ golf ˮ a Câmpiei Olteniei. În depresiune se pun în evidență cinci terase.
Terasa 90 – 115 m prezintă o diferență altitudinală de la vest la est, fiind bine evidențiată pe Dealul Budilovăț la est de valea Topolniței în satul Cerneți, unde podul terasei este foarte extins. Spre Podișul Piemontan Getic, terasa vine în contact, parțial, cu terasa mai veche drenată de numeroși torenți, care au parazitat o parte din pod prin conuri de dejecție (Velcea, 1969).
Terasa 30 – 50 m este cea mai extinsă și apare ca treaptă morfologică de la Drobeta Turnu Severin până la Izvoarele. Altitudinea sa scade de la vest la est.
Terasa de 10 – 20 m altitudine relativă se prezintă ca o treaptă îngustă întreruptă frecvent de procesele de eroziune. Ea apare în estul Depresiunii Severinului și se continuă până la Hinova.
Terasa 6 – 8 m este remarcată de P. Coteț (1957) ca având o altitudine relativă de 5 – 12 m și absolută de 35 – 40 m.
Relieful deluros este prezent în partea de est. Dealurile au un grad mare de fragmentare, văile sunt adânci, cu versanții abrupți având orientarea spre sud și est.
Cuesta Malovăț – Stârmina domină cu 250 m planul inferior al Văii Dunării și este rezultatul activității sculpturale complexe a fluviului într-o structură monoclinală și al înălțării neotectonice. Altitudinile de până la 300 m apar pe muchia abruptului de eroziune de la est de satele Dedovița Veche, Poroina și Erghevița sub dealul Marmanului, Dealul Balota și Dealul Mare, ale căror culmi se află pe teritoriul comunelor limitrofe.
Pe raza satelor Cerneți și Șimian se dezvoltă podurile teraselor joase și medii ale Dunării din estul Depresiunii Severinului (Câmpul Cerneților și Băranu).
Satul Cerneți este așezat pe terasele Topolniței de 10 m și 30 – 40 m altitudine relativă. La est, podul terasei Dunării de 50 – 60 m altitudine relativă, care formează Câmpul Cerneților este fragmentat de ogașele Chioșmesei, Sec și Cerneților; toate străbat așezarea de la est la vest pentru a debușa în lunca Topolniței (Foto. 2).
Foto. 2 Câmpul Cerneților (M. Drăgan, 2018)
În sudul satului Cerneți, malul înalt al Topolniței atinge 91,4 m ( La Forturi) și este tăiat de o terasă comună Topolniței și Dunării, la 45 – 50 m altitudine relativă, numită de localnici Dealul Pec.
În nordul Văii Chioșmesei și la nord de Cula lui Tudor Vladimirescu apar primele pante ale dealurilor Piemontului Coșuștei: Dealul Curila și Dealul Gârdanului fiind ferăstruite de ogașe adânci.
Teritoriul comunei este străbătut de ogașe și văi seci cu profil transversal în „ U ˮ, cu direcție de dezvoltare est – vest și nord – sud, având obârșia în dealurile din est. Cele mai evoluate ogașe și văi sunt: Ogașul Sec, Ogașul Chioșmesei, Ogașul lui Purcel, Valea Băran și Valea Ergheviței.
Luncile reprezintă cea mai tânără treaptă morfogenetică. Ele s-au format în holocen, prin acțiunea combinată a eroziunii laterale și prin aluvionare (Velcea, 1969). Morfologia luncilor a suportat modificări deosebite în urma construirii celor două lacuri de acumulare constrite pe Dunăre.
În acest sector al comunei Șimian, lunca prezintă dezvoltări de câțiva zeci de metri la confluența cu Topolnița. Elementele geomorfologice predominante ale luncii sunt: ostroavele, meandrele părăsite și conurile de confluență. Cel mai important este Ostrovul Șimian, format din nisipurile fine cărate de Topolnița la vărsarea sa în Dunăre.
. Clima
Comuna Șimian este situată într-o zonă de climă temperată specifică zonei de deal, ansamblul fenomenelor atmosferice fiind specifice atât altitudinii cât și longitudinii. Caracterul continental este atenuat de influențele venite dinspre Marea Mediterană și de circulația predominant vestică a maselor de aer. Diversitatea reliefului, litologia și prezența Văii Dunării duc la nuanțări locale și la apariția unor topoclimate bine conturate.
Temperatura aerului
Ca urmare a influenței maselor de aer mediteranean și tropical, valorile temperaturii aerului sunt considerate ca unele din cele mai mari din țară. Temperatura medie anuală este de 11,7°C, media lunii ianuarie atinge – 0,9°C, iar media lunii iulie este de 23,1°C. Ȋn lunile februarie și martie se înregistrează creșteri ale temperaturii peste media obișuită, datorită foehnizării maselor de aer, ceea ce contribuie la topirea timpurie a zăpezii (Fig. 5).
Fig. 5 Variația temperaturilor medii lunare la stația meteorologică Drobeta Turnu Severin în anul 2011
Aspectul mai blând al climei este dovedit de durata mai mică a intervalului mediu cu îngheț la sol (140-150), în comparație cu partea nordică a țării (160-180). Durata medie a primului îngheț se înregistrează toamna (11 noiembrie), iar cel mai târziu îngheț se produce, în medie la 3 aprilie. Din martie până în octombrie, această zonă este cuprinsă în categoria lunilor temperate.
Primăvara poate fi considerată la data când tepmeratura medie zilnică are valori mai mari de 0°C, acest eveniment producându-se încă de la sfârșitul primei decade a lunii februarie.
Verile sunt în general călduroase, uneori cu temperaturi de peste 35°C, ca urmare a invaziei aerului tropical.
Iernile sunt mai blânde, cu precipitații sub formă de lapoviță și ninsoare. Înghețurile se produc mai rar și au o intensitate mai redusă.
Precipitațiile atmosferice
Regimul precipitațiilor este tot un rezultat al influenței climatului submediteranean. Precipitațiile cad în cea mai mare parte a anului sub formă lichidă. Precipitațiile medii anuale au valoarea de 661 mm.
Iarna se înregistrează în medie 20 de zile de ninsoare, iar stratul de zăpadă nu se menține mai mult de 10 zile. Sunt destul de frecvente cazurile când iarna precipitațiile atmosferice se înregistrează sub formă lichidă, iar valorile temperaturii oscilează în jurul valorii de 0°C, mărind numărul zilelor cu lapoviță la 8 – 10.
Primul maxim de precipitații se înregistrează în mai-iunie (71 mm – 79 mm), iar al doilea maxim se înregistrează în noiembrie-decembrie (68 mm – 71 mm). Precipitațiile atmosferice ating minimul anual de 37 mm în luna august (Fig. 6).
Fig. 6 Variația precipitațiilor medii lunare la stația meteorologică Drobeta Turnu Severin în anul 2011
Vânturile
Vânturile dominante bat dinspre nord-vest și sud-est, curenții de aer cald și umed fiind direct influențați de masa ciclonică mediteraneană.
Intensificarea circulaței vestice și sud-vestice în anotimpurile de tranziție, contribuie la foehnizarea maselor de aer după trecerea peste Munții Mehedinți. În aceste condiții, îndeosebi în lunile februarie și martie apar încălziri succesive cu creșteri ale temperaturii peste media obișuită, ceea ce contribuie la topirea timpurie a zăpezii. Topirile timpurii manifestate uneori într-un interval scurt de timp, asociate cu căderi abundente de precipitații lichide favorizează creșteri de debit ale Dunării și Topolniței (Ciplea, 1992).
Hidrografia
Apele de suprafață
Rețeaua hidrografică este reprezentată de fluviul Dunărea care scaldă localitatea Șimian pe circa 6 km și de râul Topolnița. Văile (Băran, Copcii, Ergheviței) și ogașele (Sec, Chioșmesei, Purcel) fiind în majoritatea timpului seci, dau un caracter deficitar hidrografiei.
Principala arteră hidrografică a comunei studiate este fluviul Dunărea (între km 922 și 928), care în prezent are caracter de lac datorită construcției sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier II. Dunărea prezintă variații zilnice ale nivelului apei și astfel au loc eroziuni ale malurilor (Foto. 3).
Foto. 3 Dunărea la Șimian (M. Drăgan, 2018)
Debitul Dunării suferă modificări puțin însemnate deoarece în acest sector are afluenți mai puțin importanți (debitul mediu anual este de 5 800 m3/s înregistrat la Porțile de Fier). Dunărea prezintă un debit anual de aluviuni în suspensie de 11,0 kg/m3 (Ciplea,1992).
Râul Topolnița, cu o lungime de 40 km și suprafața bazinului hidrografic de 341 km2, curge prin partea vestică a comunei. Topolnița izvorăște din Podișul Mehedinți. La intrarea în comuna Șimian valea Topolniței își schimbă înfățișarea, devine mai largă și dezvoltă mai multe terase (Foto. 4).
Foto. 4 Topolnița în perimetrul satului Cerneți (M. Drăgan, 2018)
Apele subterane
Zona de câmpie se caracterizează printr-un orizont freatic cu nivel liber situat la adâncimi de 22-26 m în localitatea Șimian, 35-42 m în Dedovița Nouă și Dudașu.
Pe terasa joasă a râului Topolnița care cuprinde o parte din localitățile Cerneți, apa freatică se găsește la adâncimea de 6-8 m. În zona de deal orizontul freatic este situat la adâncimi mari de 60-100 m.
Vegetația și fauna
Vegetația și fauna comunei Șimian fac parte integrantă din vegetația și fauna Depresiunii Severinului. Tranziția lentă de la zonalitatea latitudinală la cea altitudinală este marcată prin asocieri ale diverselor esențe forestiere dominante. Pe teritoriul comunei Șimian se întâlnesc urmăoarele zone de vegetație (Crașoveanu, 2008):
Vegetație de luncă – în valea Topolniței, cu diferite specii de salcie (Salix alb, Salix purpure), plop (Populous alba) și anin (Alnus gulinosa) cărora li se adaugă adesea socul (Sambucus nigra), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), murul (Rubus caesius)
Vegetație caracteristică dunelor de nisip – satul Cerneți – reprezentată de salcâm (Robinia pseudoacacia)
Vegetație de stepă – Câmpul Severinului – specii mezofile și xerofile: Festuca valesiaca, Ventenata dubia, Dasypyrum villosum, Poa bulbosa
Pădurea ocupă suprafețe reduse spre hotarele de nord-est și de est, pe Dealul Gârdanului și pe Dealul Orgutova. Se dezvoltă etajul cereto-gânițetelor, etajul gorunetelor, amestecuri complexe de gârniță (Quercus frainetto), cer (Quercus cerris) și gorun (Quercus petraea) sau alternanță de cerete cu gorunete.
Pădurile de cer, gârniță, gorun și salcâm au fost distruse în aproprierea așezărilor umane, iar în urma defrișării lor au apărut formațiuni secundare de pajiști (Foto. 5).
Foto. 5 Păduri de amestec și pajiști secundare (M. Drăgan, 2018)
Fondul faunistic al zonei studiate se caracterizează prin interferența speciilor de câmpie cu cele montane. Elementul tipic stepelor este popândăul (Citellus citellus). În regiunile mai înalte, împădurite, au fost observate elemente montane precum veverița (Sciurus vulgaris).
În anumite condiții cu umiditate accentuată și temperatură mai coborâtă, unele specii montane ca salamandra (Salamandra salamandra) ajung la altitudini foarte joase, cum este pădurea Balota.
Ihtiofauna cuprinde peștii specifici apelor dulci din zona de deal ș câmpie, din care elementele endemice cega (Accipenser ruthenus), păstruga (Accipenser stellatus), nisetrul (Accipenser gueldenstaedti) și morunul (Huso huso), au fost diminuate de izolarea coridoarelor de circulație prin construirea barajelor de la Porțile de Fier I și Ostrovul Mare. Alte specii de pești sunt numeroase și bine adaptate: somnul (Siluris glanis), crapul (Cyprinus carpio), plătica (Abramis brama), mreana (Barbus barbus) (Șchiopu, 1982).
Solurile
Condițiile podogenetice din cuprinsul zonei studiate sunt favorabile formării și dezvoltării solurilor argiloiluviale, solurilor brune luvice și solurilor luvice.
Alți factori pedogenetici, precum înfățișarea diferită a reliefului, vârsta și alcătuirea petrografică a stratelor superficiale pe care se formează solul, la care se adaugă influențe topoclimatice și de umezeală, fac ca pe o mare parte din cuprinsul comunei Șimian să se găsească soluri intrazonale, determinate de umezeală și de argilozitatea rocilor solificate.
Solurile dominante sunt cele din clasa argiluvisolurilor (soluri brun-roșcate și brun-roșcate luvice) în depresiune, cambisolurilor (soluri brune eu-mezobazice) în extremitatea nordică și solurilor neevoluate (erodisolurile și regosolurile) în aria piemontană (Stroe, 2011) (Foto 6).
Foto. 6 Argiluvisol pe teritoriul satului Cerneți (M. Drăgan, 2018)
În lunca Topolniței sunt soluri aluviale în diferite stadii de dezvoltare, de la aluviuni crude și protosoluri aluviale, care conțin în general și orizonturi solificate.
Riscuri naturale
Riscul constituie un pericol neașteptat de degradare a ecosistemelor umane, manifestat prin mișcări bruște sau cumulative ale raportului dintre componentele mediului. El se poate exprima prin producerea unui eveniment sau lanț de evenimente cu efecte parțial anticipate (Bălteanu, 1998).
Datorită naturii terenurilor (argile, nisipuri, pietrișuri) în urma acțiunii factorilor de eroziune climatici, au luat naștere o serie de râpe și ogașe însoțite de fenomenul de alunecare și prăbușire.
Pentru această regiune, riscurile cele mai mari le-a generat clima, prin perioade de secetă sau ploi torențiale în urma cărora râul Topolnița a înregistrat viituri (1999, 2005).
Procesele de pantă sunt specifice întregului areal, cu intensități diferite de manifestare în funcție de factorii potențali și declanșatori existenți în fiecare sector. Acestea sunt: descompunerea biochimică, dezagragarea rocilor, procesele de deplasare în masă, prăbușirile, alunecăile de teren care sunt favorizate de prezența argilelor, lipsa de vegetație matură, supra-umectare, zgomote, vibrații, afectarea unor strate freatice prin lucrări agricole, miniere sau sub acțiunea gravitaței.
Fenomenele de alunecare, ravenare eroziune în suprafață sunt procese predominante pentru bazinul Topolniței din Depresiunea Severinului. Au fost identificate câteva areale cu ravenare sau torențialitate ce implică probleme de degradare a mediului. Ele se concentrează pe stânga bazinului Topolnița.
La contactul cu Podișul Piemontan Getic, versanții au în general expunere vestică, cu înclinări de 30°, de aceea sunt cei mai afectați de fenomenele de ravenare cu evoluții până la văi cu caracter torențial: Valea Băranului (Foto 7).
Pe versanții abrupți dinspre Podișul Getic, pe fondul despăduririlor se produc alunecări active pe raza localităților Erghevița, Poroina și Valea Copcii (Foto. 8).
Structura geologică și natura litologică din zona de câmpie, încadrează terenurile din comuna Șimian în categoria bune de fundare (Stas 3300/2-85). Dezvoltarea construcțiilor și extinderea vetrei satelor se poate realiza fără restricții în zonele joase, dar zona de versanți nu este recomandată pentru construcții fără studii de specialitate.
Foto. 7 Fenomene de ravenare în Valea Băranului (M. Drăgan, 2018)
Foto. 8 Alunecare de teren în satul Poroina (M. Drăgan, 2018)
ANALIZA COMPONENTELOR ANTROPICE
ALE SISTEMULUI TERITORIAL
2.1. Componenta demografică
2.1.1 Istoricul locuirii
Comuna Șimian se află într-o veche vatră de locuire în care poporul român și-a înscris permanența și continuitatea având condiții favorabile vieții și activităților omenești. Mulțimea urmelor arheologice sunt dovezi certe ale populării teritoriului încă din paleolitic și neolitic, oamenii folosind din plin condițiile naturale prielnice (Albulețu, 1980).
Podișul Getic este accesibil și înconjuat de unități joase spre sud și cutate spre nord cu posibilităț de practicare a culturii plantelor și creșterii animalelor. Cea mai largă arie de distribuire a satelor din Depresiunea Severinului se desfășoară la o altitudine de aproximativ 80 m. Locuitorii s-au adaptat și au folosit cât mai bine detaliile de relief ce cuprind văi și culmi domoale, prelungi, mai largi sau mai înguste formând un complex de plaiuri (Cucu, 1980).
Un criteriu de ierarhizare al așezăilor îl constituie mărimea, importanța economică și administrativă. Mărimea demografică a satelor nu poate fi determinată pentru acele perioade sărace în surse documentare, dacât ca mărime medie. Importanța este ilustrată de prezența unor familii care au jucat un rol de frunte în viața spirituală a regiunii. Un alt criteriu îl constituie influențele sociologice, aici putem include organizarea socială pe diferite perioade istorice precum și influențele de ordin cultural și religios.
Lucrările și documentele vechi atestă faptul că în anii 1374, 1377 și 1404 așezările se concentrau pe văi (Vodiței, Jidoștiței, Bahnei), ca apoi, în secolul următor ele să coboare la nivelul Topolniței, când au înflorit satele incluse în comuna Șimian de azi: Cerneți, Șimian, Erghevița și Dedovița (Crașoveanu, 2008).
Ostrovul Șimian a fost locuit din neolitic (cultura Sălcuța), apoi în epoca bronzului timpuriu (cultura Coțofeni) și în secolele VIII – I î. Hr. (epoca fierului). Ȋn anul 1831 avea 8 case. Sătenii din Șimian au exploatat-o agricol până în anul 1948. Ȋn anul 1970 fosta cetate Ada Kaleh a fost reclădită parțial pe Insula Șimian în scop muzeal-turistic, dar proiectul a fost abandonat deoarece populația turcă a preferat să se mute la Constanța. Ȋn prezent, Insula Șimian nu este locuită.
Satul Cerneți a fost atestat documentar la 1590 ca aparținând Mănăstirii Cozia. Ȋn anul 1634, Matei Basarab dăruiește o parte din moșie Mănăstirii Govora. Ȋn anul 1683 moșia satului aparținea atât Mănăstirii Govora cât și Mănăstirii Tismana.
Ȋntre anii 1765 și 1863 moșia a fost împărțită între cele trei mănăstiri menționate anterior. Ȋn 1628 fusese declarat slobozie, iar la 1650 localitatea luase o anumită amploare, fiind numită de Paul de Alep – „Pazar”. Sub Radu al III-lea, în anii 1658-1659 a fost înființată aici o căpitănie de margine, pe care Constantin Brâncoveanu avea să o ridice la rangul de mare căpitănie. Vama domnească și mănăstirească din tâgul Cerneților este atestată între anii 1669-1765. La 1739 se instalează isprăvnicia care va funcționa până în anul 1830, când s-a instituit ocârmuirea de județ (Crașoveanu, 2008).
Cernețiul, ca târg și oraș, a fost reședința județului aproape două veacuri, de la 1658 până în 1840, când aceasta se va muta la Severin. Continuă să fie oraș până în 1864 când va deveni comună urbană, ulterior desființată, în 1885 devenind cartier al Severinului.
Cernețiul va decade de la statutul de oraș la cel de așezare rurală din cauze politico-militare și naturale, orașul fiind distrus după războiul ruso-turc și afectat de inundațiile produse de Topolnița, neavând resurse suficiente pentru refacere. Ȋn anul 1835, Cernețiul avea 587 de familii (aproximativ 3 000 de locuitori), în 1864 număra 660 de familii, iar în 1894 doar 60 de locuitori în urma strămutării majorității populaței sale în partea de est a noului oraș.
Între anii 1925-1968 Cerneți a fost comună, iar după 1968 satul a fost arondat comunei Șimian.
Nordul satului Cerneți poartă numele de Piatra Albă și s-a format pe moșia omonimă aparținând Mănăstirii Cozia. La 1864 satul Piatra Albă număra 68 de familii și intra în componența comunei Șimian, iar în 1925 va reveni noii comune Cerneți. Ȋn anul 1641 avea 604 locuitori și în 1945 este înglobat satului Cerneți.
Partea central-estică a satului Cerneți este numită Tunari și a început să se formeze în perioada interbelică, fiind între anii 1938-1950 sat separat în cadrul comunei Cerneți.
Satul Șimian este atestat documentar la 1639 și în 1771 – 1772 este recenzat ca satul Simeinești. Catagrafia de la 1819 îl amintește ca sat pe moșia Mănăstirii Govora. Ȋn 1835 avea 161 familii (Crașoveanu, 2008).
Posibilitatea facilă de navetă zilnică a făcut din Satul Șimian un rezervor de forță de muncă și a dus la sporirea continuă a populației, chiar și după 1989.
În satul Poroina s-a găsit un thyton (vas conic) cu caracter daco-scitic, din argint placat cu aur, datând din secolele II-I d. Hr., dovedind o locuire străveche. Satul Poroina este menționat de Fatino în anul 1819. Ȋn anul 1864 avea 36 de familii.
A avut denumiri diferite de-a lungul timpului: Poroina Mică (până în 1925), Poroinița (1930-1932), Poroina Ergheviței (până în 1952). A făcut parte din comuna Dedovița (între anii 1864-1932) și din comuna Erghevița (între anii 1932-1968). Devine sat al comunei Șimian în anul 1968 (Albulețu, 1980).
Satul Valea Copcii începe să se formeze după 1864, este atestat documentar în anul 1887 și este recunoscut oficial în 1892. Primele case au apărut pe vechiul drum al Cerneților la întâlnirea cu drumul ce venea dinspre Husnicioara. A aparținut comunei Dedovița între anii 1892-1938, apoi comunei Erghevița, iar în 1968 a fost arondat comunei Șimian.
Satul Erghevița a fost atestat documentar în anul 1543, iar în 1621 apare sub numele de Răghevița, ca sat pe moșie boierească. Ȋn anul 1625 o parte a moșiei este donată Mănăstirii Tismana. Ȋn anul 1864 avea 66 de familii. Ȋntre anii 1864-1931 a aparținut comunei Bistrița, iar între 1931-1932 de comuna Dedovița. Ȋn perioada 1932-1968 a fost sat de reședință al comunei omonime, iar de atunci aparține comunei Șimian (Crașoveanu, 2008).
2. 1.2. Evoluția populației
Evoluția numerică a populației constituie un indicator demografic important fiind rezultatul evoluției istorice a unei comunități. Ea este determinată de o serie de factori cum ar fi: sporul natural, sporul migratoriu, condițiile istorice și socio-economice.
Fenomenele demografice au cunoscut intensități diferite în timp, datorate schimbărilor intervenite în mișcarea migratorie și mișcarea naturală a populației, ca reflectare a mutațiilor petrecute în structura economică, socială și politică a regiunii.
Până la sfârșitul secolului XVI creșterea numerică a populației s-a produs lent, majoritatea locuitorilor fiind concentrați în lungul arterei hidrografice principale și a drumurilor. Ȋncepând cu secolul al XVII-lea, evoluția populației cunoaște o dinamică mult mai accentuată.
Odată cu creșterea numărului de locuitori, au avut loc și importante schimbări în repartiția teritorială a populației, reorientarea fluxurilor migratorii și conturarea unor areale de concentrare mai accentuată a populației.
Secolul al XX-lea se caracterizează prin mărirea treptată a ritmului de creștere a numărului de locuitori concomitent cu scăderea sporului migrator în special în satele mici ale comunei Șimian (Tab.1).
Tab. 1 Evoluția numerică a populației comunei Șimian, pe satele componente (1912-2011)
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Mehedinți
Pe sate, se observă o creștere a efectivului populației satelor din apropierea municipiului Drobeta Turnu Severin (Șimian, Cerneți și Dudașu) în timp ce în satele depărtate se înregistrează scăderi ale numărului de locuitori. Satele mici au fost depopulate din cauza închiderii expoatării miniere de la Pietrele Roșii, dar și din cauza procesului de îmbătrânire a populaței din zonele respective.
Deși este sat reședință de comună, populația Șimianului a fost mai redusă decât cea a Cernețiului, care a funcționat ca reședință și punct vamal. Evoluția populației a fost ușor constantă între 1912 și 1956, după care a crescut continuu depășind-o pe cea a satului Cerneți în 2002, ca urmare a stabilirii unor comunități de rromi și a populației cu venituri mari Drobeta Turnu Severin (Tab.1).
Fig. 7 Evoluția numerică a populației în perioada 1912-2017
Analizând evoluția numerică a populației comunei Șimian, în intervalul 1912-2017, sesizăm o creștere mai rapidă din anul 1912 până în anul 1941, perioadă în care populația s-a dublat (Fig. 7). Din anul 1941 până în anul 1977, se constată o creștere mai lentă a populației. Ȋntre recensămintele din anii 1977 și 1992 s-au înregistrat scăderi ale populației.
Evoluția demografică a comunei Șimian, este una pozitivă, în decursul ultimilor 25 de ani, spre deosebire de majoritatea localităților din țara noastră, unde evoluția populației este descrescătoare. Graficul ne relevă o creștere de la 7 714 persoane în anul 1992, la 10 318 persoane în anul 2017.
Se observă o creștere rapidă a populaței, în special din anul 1992 până în anul 2002, datorată stabilirii unor comunități de rromi și a populației cu venituri mari din municipiul Drobeta Turnu Severin.
2.1.3 Dinamica populației
Numărul total al unei populații dintr-o regiune este rezultatul a două componente: mișarea naturală și mișcarea migratorie.
2.1.3.1 Dinamica naturală
Evoluțiile natalității și mortalității sunt expresii demografice de bază ale dinamicii naturale a populaței, influențată de structura populaței pe grupe de vârstă și sexe, politica demografică, tradițiile și religia, gradul de civilizație, tendințele economice, calitatea informației și asistenței medicale, modul de hrănire a populației și, mai puțin recunoscută, calitatea mediului înconjurător (Ilinca, 1999).
Natalitatea
Natalitatea este un fenomen demografic ce exprimă intensitatea nașterilor în cadrul unei populații și se măsoară cu un indice care arată raportul dintre numărul născuților vii dintr-un an și populația medie a anului respectiv. Natalitatea rămâne cel mai important fenomen demografic și unul dintre factorii de bază ai creșterii populației.
Natalitatea depinde de factorii ei de influență: structura populației pe grupe de vârstă și sexe, politica demografică, tradițiile, fertilitatea feminină, gradul de educație și cultură, religia și asistența medicală (Vert, 2000).
Datorită tradițiilor rromilor, a populației tinere, natalitatea din comuna Șimian a înregistrat valori mai mari față de toate comunele vecine și chiar față de municipiul reședință al județului.
Din analiza datelor statistice, în intervalul 1995-2015, iese în evidență faptul că această comună a prezentat indici variabili ai natalității. Au existat oscilații relativ reduse de la o perioadă la alta. Maximul acestui indicator a fost de 14,02 ‰ (anul 2000). De atunci, a suferit o perioadă de scădere, minimul fiind atins în anul 2010 (8,7 ‰). Din anul 2010, natalitatea a crescut ajungând la valoarea de 9,65 ‰ în anul 2015 (Fig. 8).
Fig. 8 Evoluția natalității și mortalității în perioada 1995-2015
Mortalitatea
Mortalitatea exprimă totalitatea deceselor din cadrul unei populații, pe o perioadă determinată, ca indicator – rata mortalității este raportul dintre numărul total de decese și populația totală. Caracteristic pentru mortalitate este faptul că ea reprezintă un eveniment biologic și apoi unul social.
Mortalitatea este o expresie a standardului de viață, fiind strâns legată de serviciile sanitare, calitatea vieții, dar și de calitatea mediului.
Pe parcursul intervalului de timp luat în studiu (1995-2015) în comuna Șimian mortalitatea a scăzut continuu de la valoarea de 13,07 ‰, în anul 1995, până la valoarea de 10,61 ‰ în anul 2010. Din anul 2010 mortalitatea a scăzut ajungând la 9,26‰ în anul 2015 (Fig. 8). Aceste scăderi se datorează scăderii nivelului de poluanți proveniți din arealul industrial al orașului Drobeta Turnu Severin, dar și ponderii populației tinere din totalul populației.
Bilanțul demografic natural
Un indicator demografic de mare importanță, care definește dinamica unei populații într-un spațiu geografic și într-un interval de timp este bilanțul demografic natural. Analiza separată a natalității și a mortalității nu oferă posibilitatea înțelegerii complexității procesului de mișcare naturală a populației. Bilanțul natural reflectă diferența dintre numărul născuților vii și cel al totalului deceselor.
Bilanțul demografic natural se calculează conform formulei: Bdn=N-M (Vert, 2001).
Tab. 2 Dinamica naturală a populației în intervalul 1995-2015
(sursa: edemos.insse.ro)
Ca urmare a oscilațiilor natalității și mortalității în perioada 1995-2015, bilanțul demografic natural a înregistrat aceleași oscilații (Tab. 2). Ȋn 1995 bilanțul demografic natural, avea valori pozitive (0,83 ‰), a urmat o perioadă de creștere bruscă ajungând la valoarea de 3,38 ‰ în anul 2000. Ȋncepând cu anul 2000, bilanțul natural a suferit scădere majoră, devenind negativ, transformându-se în deficit demografic (-1,91 ‰) în 2010. De atunci a crescut treptat ajungând la valoarea de 0, 39 ‰ în anul 2015 (Fig. 9).
Fig. 9 Evoluția bilanțului demografic natural în perioada 1995-2015
2.1.3.2.Dinamica migratorie
Dinamica migratorie cuprinde totalitatea deplasărilor spațiale ale populației și se manifestă în cadrul populațiilor de tip deschis. Plecările (emigrările) reprezintă ieșirile, iar sosirile (imigrările) definesc intrările în sistem (Vert, 2001).
Deplasarea populației dintr-un loc în altul reprezintă o formă de adaptare la condițiile sociale, politice și economice.
Ȋn ultimii 20 de ani dinamica migratorie a comunei Șimian, se află într-un trend ascendent (Fig. 10). Au existat fluctuații în timp: din 1995 imigrația a cresut până în 2000, urmând o perioadă de scădere redusă în 2005, (menținându-se tot mai ridicată decât emigrația), apoi a fost înregistrat maximul de imigranți în anul 2010. Din 2010 până în 2015 se observă o reducere a numărului de persoane stabilite în comuna Șimian. Astfel, maximul de imigranți a fost de 364 persoane în anul 2010, iar minimul de persoane sosite a fost de 120 în anul 1995.
Fig. 10 Evoluția numărului de plecări și sosiri în comuna Șimian
în perioada 1995-2015
Bilanțul migratoriu reprezintă diferența dintre numărul celor care sosesc în localitate și numărul celor care pleacă din localitate. Bilanțul demografic migratoriu se calculează după formula: Bdm=I-E (Vert, 2001)
Ȋn această situație, comuna Șimian are un bilanț demografic migratoriu pozitiv (spor migratoriu), numărul emigranților, din perioada analizată, fiind de fiecare dată mai mic decât cel al imigranților.
Din analiza datelor statistice pentru intervalul 1995-2015, bilanțul migratoriu a cresut de la 3,80‰ în anul 1995 până la maximul de 9‰ în anul 2010. Din 2010 a urmat o perioadă de regres, însă bilanțul migratoriu rămas tot pozitiv (2,05‰) în anul 2015 (Tab.3).
Tab. 3 Bilanțul migratoriu în intervalul 1995-2015
(sursa: edemos.insse.ro)
Sporul migratoriu se datorează faptului că, această comună, este comună suburbană a municipiului Drobeta Turnu Severin iar populația cu posibilități financiare mai ridicate a preferat să se stabilească în comuna Șimian și să practice navetismul zilnic.
2.1.3.3. Bilanțul demografic general
Bilanțul demografic general reprezintă suma dintre bilanțul natural și bilanțul migratoriu.
Bilanțul demografic general este reprezentat astfel: Bdg=Bn+Bm (Vert, 2001)
Tab. 4 Valorile bilanțulului demografic general în intervalul 1995-2015
(sursa: edemos.insse.ro)
Ȋn cadrul comunei Șimian, pentru intervalul 1995-2015, valoarea bilanțului demografic general este pozitivă, în special datorită bilanțului migratoriu pozitiv din ultimii 10 ani. Valoarea maximă a fost de 11,31 ‰ în anul 2000, iar în anul 2015 s-a înregistrat minimul de 2,44‰ (Tab. 4, Fig. 11).
Fig. 11 Evoluția bilanțului demografic natural, bilanțului demografic migratoriu și bilanțului demografic general în perioada 1995-2015
2.1.4 Structura populației
2.1.4.1 Structura pe sexe și grupe de vârstă
Studierea populației după sexe și vârstă pune în evidență aspecte de mare însemnătate, atât sub aspect demografic cât și economic.
Comuna Șimian oferă o structură demografică elocventă pentru dezvoltarea economică puternic afectată de fluctuațiile în raporturile dintre activitățile agricole și neagricole, între mediul rural și urban.
Structura populației pe grupe de vârstă și sexe își găsește expresia grafică în piramida vârstelor, ceea ce reprezintă o histogramă cu valorile vârstei pe ordonată și efectivele populației de vârsta respectivă pe abscisă.
De-a lungul timpului, proporția masculin/feminin a suferit modificări în funcție de fenomenele social-economice, politice și istorice. La nivelul comunei, în anul 2017, se menține un ușor grad de masculinizare al populației, populația masculină fiind de 5 188 persoane, iar cea feminină de 5 130 persoane, comparativ cu anul 1992, când erau 4 108 bărbați și 4 088 femei.
Analizând piramida grupelor de vârstă din anul 1992 și piramida grupelor de vârstă din anul 2017, se observă un echilibru între populația feminină și cea masculină în special pe intervalul de vârsta 0-20 ani, apoi se observă o masculinizare a populației pe grupele de vârstă 25-29 ani și 50-54 ani. Populația vâstnică feminină are un procent mai mare decat populația masculină atât în anul 1992 cât și în anul2017. Bărbații au un procent mai mic în cadrul populației vârstnice din cauza condițiilor mai grele de muncă (Fig 12).
Din analiza celor două histograme (Fig. 12 și Fig. 13) se observă un proces de îmbătrânire al populației în anul 2017 comparativ cu anul 1992, atunci când predomina populația tânără.
Fig. 12 Piramida grupelor de vârstă în anul 2017
Fig. 13 Piramida grupelor de vârstă în anul 1992
Pe fondul apropierii de Drobeta Turnu Severin, analiza structurii pe grupe mari de vârstă, din anul 2017, definește greutatea specifică a populației active cu un procent de 74 %, populația tânără și cea vârstnică au procente egale de 13 % (Fig.14).
Fig.14 Structura populației pe grupe mari de vârstă în anul 2017
2.1.4.2. Structura etnică
Structura etnică este favorabilă populației de naționalitate română, care deține 90,87 % din totalul populației comunei Șimian în anul 2011, fiind urmată de populația de etnie rromă cu 9, 04 %, celelalte etnii (maghiară și sârbă) au un procentaj foarte mic (0,08 %) (Fig.15).
Fig.15 Structura etnică a populaței în anul 2011
Dacă facem o analiză a structurii etnice a populației din anii 2002 și 2011, se observă o scădere a ponderii populației de etnie română de la 92 %, în anul 2002, la 90,87 % în anul 2011. Ȋn aceeași perioadă, populația de etnie rromă a crescut de la 8 % (2002) până la 9,04 %. De asemena, a crescut număul persoanelor de etnie maghiară de la 2 (2002) la 5 (2011) și de etnie sâbă de la 1 (2002) la 3 (2011), iar persoanele de etnie germană și ucraineană nu se mai regasesc pe teritoriul comunei în anul 2011 (Tab. 5).
Tab. 5 Structura etnică a populației comunei Șimian în anii 2002 și 2011
(sursa : mehedinti.insse.ro)
2.1.4.3. Structura confesională
Comparând structura confesională a populației din anul 2002 cu cea din anul 2011, se observă modificări reduse în ceea ce privește numărul de practicanți ai deferitelor religii. Astfel, numărul protestanților a crescut ușor din 2002 până în 2011, dar ponderea protestanților a rămas aceeași. Ortodoxismul deține majoritatea, atât în anul 2002 cât și în 2011, cu o pondere de 98 % din totalul populației. Numărul protestanților este în strânsă legătură cu numărul locuitorilor de etnie rromă, ei practicând acest tip de religie, în special datorită beneficiilor materiale obținute.
Tab. 6 Structura confesională a populației în anii 2002 și 2011
(sursa mehedinti.insse.ro)
Din punct de vedere confesional, în cadrul comunei Șimian, populația de religie ortodoxă deține o pondere de 98,03 %, după care urmează, la distanțe mari, populația de religie penticostală (0,86 %), populația de religie greco-catolică și baptistă (Fig.16 ).
Fig. 16 Structura confesională a populaței în anul 2011
2.1.4.4. Structura după nivelul de instruire
Structura populației după nivelul de instruire are multiple implicații de ordin social și economic. Studiile privind teoria și modelele creșterii economice, au pus în evidență rolul nivelului de instruire al populației la creșterea venitului (Vert, 2000).
Fig. 17 Structura populatiei de peste 10 ani după nivelul de educație din anul 2011
La nivelul anului 2011, asupra nivelului de instruire al populației din comuna Șimian, se observă un procent ridicat al persoanelor cu studii liceale (33 %) și gimnaziale (26 %). Persoanele fără școală absolvită dețin un preocent redus, doar 6 %, la fel ca persoanele cu studii superioare (Fig. 17).
2.1.4.5. Structura socio-economică
Structura socio-economică a populației arată pe de o parte gradul de ocupare a populației și pe de alta, rolul acesteia în fenomenele de calitate sau stres din mediu.
Populația aptă de muncă era în anul 2011 era de 3203 persoane, din care cea ocupată era de 2493 persoane.
Ca pondere în populația totală se observă că populația activă reprezenta 40 %, din cauza reducerii locurilor de muncă din sectorul industrial în special la nivelul județului și închiderea minei Pietrele Roșii din apropiere. Ȋn 2011, populația activă este ocupată în sectorul primar în proporție de 36%, în sectorul secundar lucrează 37%, iar în sectorul secundar 27% (Fig. 18).
Fig. 18 Structura populației active pe sectoare de activitate în anul 2011
2.2. Componenta de habitat
2.2.1 Mărimea, structura și forma așezărilor
Clasificarea satelor din cadrul comunei Șimian a fost realizată din perspectiva geografiei umane contemporane precizând mărimea, forma, structura și textura lor, așa cum se prezintă ele astăzi, ca rezultat al complexului proces de interacțiune umană cu mediul înconjurător local.
Din punct de vedere al numărului de locuitori, în comuna Șimian, întâlnim sate care fac parte din următoarele categorii:
sate mici: Dedovița Nouă, Dedovița Veche, Erghevița, Poroina și Valea Copcii
sate mijlocii: Dudașu
sate mari: Șimian și Cerneți
Depresiunea Severinului nu favorizează o geometrie rigidă a formei vetrelor de sat. Aici predomină așezările de vale, iar cele mai răspândite sunt vetrele liniar alungite, dezvoltate în lungul drumurilor principale și a văii Topolniței.
Forma așezărilor este rezultatul evoluției teritoriale în funcție de condițiile naturale și social-economice.
Textura așezărilor reflectă dispoziția străzilor, planul stradal în funcție de forma și evoluția așezării. În general, așezările vechi, cu o dezvoltare haotică, au o textură neregulată, cu străzi întotrocheate, scurte și uneori înfundate.
Satele mai recente (Dedovița Nouă) au texture regulate cu străzi drepte ce se întretaie ca o rețea, dezvoltate după planuri impuse (Ilinca, 1999).
Structura așezărilor exprimă raportul dintre vatra și numărul gospodăriilor urmărind modul de grupare al gospodăriilor în interiorul vetrei.
Analizând structura vetrelor, în comuna Șimian, se constată: satul cu cea mai mare suprafață a vetrei (202,6 ha) și a zonei de locuit (162,5 ha) este Șimian, fiind urmat de Cerneți cu 115,96 ha suprafața vetrei și 72,42 ha zona de locuit. Cea mai mică suprafață o deține satul Poroina, vatra are 17,9 ha și zona de locuit 9,5 ha.
După structura și textura vetrelor așezările componente comunei Șimian se grupează în două tipuri:
Vetre de tip adunat – le găsim în zonele de luncă.
Principala caracteristică a satelor adunate o constituie concentrarea spațială accentuată a părții construite detașată net, de teritoriul destinat producției agricole. Așadar, ele au un contur bine delimitat. Vecinătatea strânsă a gospodăriilor face ca acestea să aibă puțină vegetație interioară, grădini nu prea extinse, casele fiind aliniate la stradă (Șimian și Cerneți) (fig 19).
Fig.19 Forma și structura stradală a satului Șimian (www.earth.google.com)
Alături de acestea se întâlnesc și sate cu contur geometric (Dudașu și Dedovița Nouă) (Fig. 20).
Fig. 20 Sat cu contur geometric (www.earth.google.com)
Vetrele de tip răsfirat sunt cele întâlnite în zonele colinare.
Acest tip de sat a deviat fie din satul risipit prin îndesirea gospodăriilor, fie prin prelungirea tentaculară a vetrei, pornind de la un nucleu inițial, mai mult sau mai puțin dens construit. Ȋmbinând ocupațiile de șes, cultura plantelor, cu cele de deal, creșterea animalelor, acest tip de sat se definește ca unul de tranziție între satul risipit și satul adunat (satul Poroina) (Foto. 9).
Foto. 9 Vatră de tip răsfirat – satul Poroina (M. Drăgan, 2018)
2.2.2 Funcțiile așezărilor
Activitatea de bază în teritoriul studiat, în funcție de resursele naturale și umane existente, de capacitățile productive și echiparea tehnică a teritoriului, este cea agricolă.
Satul Șimian, reședința comunei, are funcție agro-industrială, restul satelor componente comunei Șimian au funcție agricolă.
2.3. Componenta economică
2.3.1. Activitățile din sectorul primar
Activitățile județului Mehedinți din punct de vedere al importanței și gradului de dezvoltare au impus cinci zone economice: municipiul Drobeta Turnu Severin (I), zona de sud (II), zona de est (III), zona de vest (IV) și zona de nord (V).
Zonificarea a avut la bază mai multe elemente, resurse natural potențiale, factori de producție care valorifică resursele naturale, relații intersectoriale și teritoriale, infrastructură tehnică, solul și funcțiile localităților.
Comuna Șimian, din punct de vedere al zonificării, face parte din zona III – de est, cu profil predominant agrar-industrial, străbătută de axul rutier-feroviar de importanță europeană (Matei, 2004).
Strategiile agricole diferă în timp și spațiu, în funcție de politici, de standardul economic, dar și de condițiile geografice.
Comuna Șimian este amplasată într-o zonă cu profil dominant agro-industrial, însă agricultura este principala activitate a locuitorilor, echiparea și infrastructura teritoriului contribuind și în viitor la dezvoltarea acestei activități.
2.3.1.1. Modul de utilizare al terenurilor agricole
Pentru a scoate în evidență modificările realizate în structura categoriilor de folosință ale terenurilor, vom realiza o analiză comparativă între doi ani: 1995 și 2017 (Tab 7).
Ȋn aceste condiții, se observă o creștere a terenului agricol de la 3 176 ha, la nivelul anului 1995, până la 4 082 ha în anul 2017. S-au înregistrat creșteri în ceea ce privește suprafața ocupată de terenurile arabile, acestea ocupând 1 973 ha în anul 1995 și 2 649 ha în anul 2017. Pășunile, fânețele și livezile au ocupat suprafețe din ce în ce mai mari. Astfel, pășunile și fânețele au crescut de la 1 246 ha în anul 1995 până la 1 259 ha în anul 2017, iar livezile de la 2 ha în anul 1995 până la 22 ha în anul 2017. Doar terenurile ocupate cu vii au înregistrat descreșteri importante, de la 495 ha în anul 1995 la 152 ha în anul 2017.
Toate aceste transformări s-au realizat pe fondul apropierii comunei Șimian de municipiul Drobeta Turnu Severin, producătorii agricoli orientându-se în funcție de cerințele pieței.
Tab.7 Structura suprafețelor agricole
(sursa mehedinti.insse.ro)
Localitățile incluse în arealul comunei Șimian dețin o suprafață agricolă de 4 082 ha reprezentând 61,2 % din totalul comunei. Din această suprafață, cea mai mare pondere o are terenul arabil (64,89 %), fiind urmat de pășuni cu 30,84% și de vii cu 3,72 % (Fig.21).
Fig. 21 Structura terenurilor agricole în anul 2017
Exploatarea pământului se face de către proprietarii particulari cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului conform Legii 18/1991, ce viza restructurarea agriculturii prin constituirea proprietății private asupra pământului, abandonarea economiei socialiste planificate și trecerea la o agricultură diversificată cu expoatații competitive, adaptate la economia de piață.
Modificările structurale care au avut loc în agricultura spațiului analizat au avut drept efect trecerea în proprietate privată a terenurilor agricole. Aceste modificări au determinat formarea de expoatații mici și mijlocii.
Forța de muncă este îmbătrânită, iar producția agricolă de pe terenurile aflate în proprietatea țăranilor, nu acoperă, în multe situații, cheltuielile. Procesul de privatizare sau concesionare a terenurilor se practică pe suprafețe restrânse. Ȋn ultimii ani au venit mai mulți investitori atrași de fondurile europene pe care le pot accesa.
2.3.1.2. Creșterea animalelor și cultura plantelor
Resursele agricole sunt direct legate de condițiile pedo-climatice, nivelul tehnologic al civilizației umane, care prin lucrările de potențare pot ridica pretabilitatea natural la limite superioare agricole. Activitățile agricole, care au urmărit creșterea producției prin diferite metode au însemnat schimbarea calităților naturale ale mediului.
Activitatea agricolă, influențată și stimulată puternic de imediata apropiere a municipiului Drobeta Turnu Severin se bazează pe producții agricole, legumicole și pe creșterea animalelor în special în gospodăriile individuale și mai puțin în societăți cu profil zootehnic.
Activitatea predominantă a localnicilor din comuna Șimian este legumicultura, totuși există și tradiții locale pentru creșterea animalelor în special a păsărilor de curte și a porcinelor.
Fig. 22 Efectivele de animale din anul 2013 (data.gov.ro)
Analizând efectivele de animale din anul 2013, pe teritoriul comunei Șimian, se observă un numar ridicat al pasarilor (26 533 reprezentând 90 %) al porcinelor (1 604 reprezentând 5%), acestea sunt urmate de caprine. Cel mai redus număr îl dețin ovinele (Fig. 22).
Modificările structurale care au avut loc în agricultura spațiului analizat au avut drept efect trecerea în proprietate privată a terenurilor agricole. Aceste modificări au determinat formarea de exploatații mici și mijlocii.
Exploatațiile agricole, în special cele din sectorul vegetal, se confruntă cu dotare insuficientă (număr mic de tractoare, combine pentru recoltat, mașini și echipamente agricole).
Fig. 23 Ponderea suprafețelor cultivate cu principalele culturi (2010)
Ȋn anul 2010, din totalul suprafețelor cultivate, pe teritoriul comunei Șimian, cerealele dețineau majoritatea cu 90,61 %, ele fiind urmate de plantele industriale cu 7,2 % , în special rapiță și floarea soarelui (Fig. 23).
Fig. 24 Ponderea suprafețelor culrivate cu principalele cereale
Din totalul suprafeței ocupate de cereale (90,61%), principalele cereale cultivate pe teritoriul comunei Șimian în anul 2010 au fost: grâul cu 55 % și porumbul cu 39 %.(Fig. 24)
Din suprafețele cultivate, o pondere ridicată o au cerealele și plantele tehnice. Suprafețele viticole, cultivate cu soiuri nobile pe rod s-au diminuat, la fel și suprafețele cu livezi și pepiniere pomicole, ca urmare a defirșării și a calamităților naturale.
Efectivele de animale, în număr modest, sunt deținute de gospodăria particulară, complexele agrozootehnice de capacități mari, existente la nord de satul Șimian, fiind depopulate.
Pe teritoriul satului Șimian există o fermă avicolă Frau Ella Srl.
Față de posibilitățile reale ale terenurilor determinate de grupa de fertilitate (categoria I), de capacitățile de producție existente, de existența unor suprafețe amenajate ca sere legumicole, producțiile agricole sunt mici atât în sectorul vegetal cât și în cel animalier.
2.3.2 Activitățile din sectorul secundar
Pe raza comunei Șimian se află 523 agenți economici, reprezentând 2,91% din totalul agenților economici din județul Mehedinți.
Industria comunei Șimian este reprezentată de unități de prelucrare a materialelor de construcții, micro-întreprinderi de prelucrare și valorificare a produselor cerealiere și animaliere, microunități de produse betonate, unități de prelucrare a lemnului, depozite de stocare a materialului lemnos.
Activitățile de tip industrial, depozitare și construcții din localitatea Șimian, constau în special în prelucrarea și depozitarea produselor agricole, dar există și o serie de unități grupate în zona gării de mărfuri și a triajului Șimian (care deservește și municipiul Drobeta Turnu Severin) pentru depozitare produse petroliere, cereale, lemn, laminate, metal brut, mobilă.
Exploatarea minieră Husnicioara are implicații și în teritoriul comunei Șimian, în satul Valea Copcii fiind amplasată incinta centrală, depozitul de cărbuni și stația de utilaje.
De-a lungul timpului, s-au creat o serie de depozite specifice:
Mina II fiind amplasată în nord-estul comunei, ocupă o suprafață de 2,4 ha
Depozitul de carieră cu două platforme în nordul comunei
Depozitul principal de incintă de expediere a cărbunilor pe bandă spre Mina II
Depozitul de cărbune din gară
Ȋn prezent activitatea minieră se află în proces de restructurare, unele locații fiind dezafectate.
Tab. 8 Principalele firme din domeniul construcțiilor
(Sursa: topfirme.com)
Industria construcțiilor de clădiri rezidențiale și nerezidențiale se remarcă prin următoarele firme:, Up Construct Exim Srl, Cosminutza Deco Srl și Marstef Construct 2015 Srl, toate cu sediul pe raza satului Șimian (Tab. 8).
Industria construcțiilor de drumuri și autostrăzi este reprezentată de firmele Flor-Dur Construct Invest Srl și Via Vita Construcții Srl (Foto.10).
Foto. 10 Firma Via Vita Construcții Srl situată pe teritoriul satului Șimian (M. Drăgan, 2018)
Industria alimentară cuprinde abatorul fermei avicole Frau Ella (care comercializează o gamă largă de produse alimentare) și 17 societăți comerciale mai mici care efectuează comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun .
Industria panificației și a produselor de patiserie este reprezentată de firma Nana Dena Srl, cu 7 angajați în anul 2017.
2.3.3 Activitățile din sectorul terțiar
2.3.3.1 Comerțul și transporturile
Comerțul este o activitate economică tradițională de schimb al produselor excedentare între anumite comunități umane. Datorită circulației mărfurilor și serviciilor, comerțul ne arată care este nivelul de dezvoltare al unei societăți realizând legătura între producție și consum.
Pe teritoriul comunei Șimian, sunt atestate din cele mai vechi timpuri, strânse legături comerciale și o intensă circulație a mărfurilor. Pe acest fond se explică consemnarea satului Cerneți în anul 1650 „Pazar” (târg).
După 1990 au apărut schimbări majore datorită dezvoltării rețelei comerciale prin privatizare. Dezvoltarea micii industrii după anul 2000 a dus la dezvoltarea sectorului terțiar. Cele mai multe societăți comerciale de pe teritoriul comunei Șimian activează cu preponderență în comerțul cu amănuntul, servicii sociale și de transport.
Comerțul cu amănuntul (de détail) este activitatea desfășurată de comercianții care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora.
Tab. 9 Principalele firme care desfășoară activități în domeniul comerțului
(Sursa: topfirme.com)
Principalele societăți comerciale, de pe teritoriul comunei Șimian, care au ca domeniu de activitate comerțul cu amănuntul sunt: Gambinos Srl (comerțul cu amănuntul al textilelor, îmbrăcămintei și încălțămintei); Zilnic Farm Srl (comerțul cu amănuntul al produselor farmaceutice); Mob Bavaria Impex Srl (comerțul cu amănuntul al mobilei, articole de iluminat și al articolelor de uz casnic); Privileg Yag 2016 Srl, Marie-Jeane Srl, Frau Ella Impex Srl, Aryana Prod Com Srl, Centex Com Alim Srl, Emy Flor Srl, Cristal G&V Srl (comerțul cu amănuntul al produselor alimentare, băuturi și tutun); Arion Smart (comerțul cu amănuntul al cărților) (Tab. 9).
Comerțul cu ridicata (de gros) este activitatea desfășurată de comercianții care cumpără produse în cantități mari în scopul revânzării acestora în cantități mai mici altor comercianți sau utilizatori profesionali și colectivi.
Tab. 10 Principalele firme care desfășoară activități în domeniul comerțului cu ridicata
(Sursa: topfirme.com)
Comerțul cu ridicata este desfășat de următoarele societăți comerciale: Cos-Davi Pan Srl (comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor); Matel Severin Srl (comerțul cu ridicata al mașinilor și echipamentelor); Casa 9 Activ Construct 2014 Srl (comerțul cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții); Elvis-Roxana Metale Srl și Cemalin Metal (comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor); Fontegas Roccadaspide Italia Srl, Antogas Impex Srl și Eficient Gas (comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși) (Tab.10).
Serviciile sociale: „Centrul de îngrijire și asistență pentru tineri cu dizabilități Șimian” este un centru rezidențial care oferă cazare pe perioadă nedeterminată și se adresează persoanelor adulte cu dizabilități, cu domiciliul în județul Mehedinți, care datorită dizabilității nu pot fi îngrijiți în propria familie sau în comunitate.
Serviciile de transport
Pe teritoriul comunei Șimian nu există unități sau rețele de transport în comun, serviciile de transport fiind asigurate de firme specializate din Drobeta Turnu Severin.
Transportul de mărfuri se realizează pe infrastructura rutieră reprezentată de E70 și pe magistrala feroviară București-Timișoara.
Cea mai importantă firmă care prestează servicii de transport de marfă este Transport Prestari Servicii Utilaje Terasiere Mehedinți Sa cu 107 angajați.
Servicii de întreținere și reparare a autovehiculelor
Principalele firme care oferă servicii de întreținere și reparare a autovehiculelor sunt: Scandinavia Spediton Express Srl (25 angajați) și Quality Car Wash Srl (4 angajați).
Micro-întreprinderile existente în comuna Șimian nu acoperă totalitatea serviciilor care să vină în sprijinul populației pentru valorificarea produselor, aprovizionării populației cu produse neagricole, reparații diverse.
2.3.3.2 Turismul
Din punct de vedere turistic comuna Șimian este inclusă în arealul turistic Porțile de Fier, a arealului de deal (Platforma Strehaiei) fiind o prelungire a turismului cultural din municipiul Drobeta Turnu Severin.
Cel mai bine reprezentat este potențialul cultural-istoric prin:
a) Vestigii arheologice:
– vestigii geto-dacice: pe Ostrovul Șimian – vestigiile unei așezări din epoca neolitică și de bronz – cultura Coțofeni
– vestigii medievale: pe Ostrovul Șimian – complexul arhitectonic Ada Kaleh (sec. al XV-lea) (Foto. 11)
Foto. 11 Ruinele cetății Ada Kaleh pe Insula Șimian (revistasinteza.ro)
b) Monumente istorice și artă de factură religioasă: mănăstirea Cerneți (1663), biserici "Sf. Nicolae" (1746) și Biserica Domnească cu hramul "Sf. Treime" (1659-1660) din satul Cerneți
c) Monumente istorice și de artă, ansambluri arhitecturale civile: cula fortificată (1800) de Tudor Vladimidrescu în 1821 (Foto. 12) și cula "Nistor" (1812) din satul Cerneți
Foto. 12 Cula lui Tudor Vladimirescu (M. Drăgan, 2018)
d)Monumente de artă plastică și comemorative: Monumentul comemorativ al Revoluției de la 1821 din satul Cerneți
e) Muzee, case memoriale: Casa memorială "Tudor Vladimirescu" de la Cerneți (M. Crașoveanu).
Pe teritoriul satului Șimian un obiectiv deosebit este situat pe Insula Șimian, cetatea Ada Kaleh, tot aici se află cimitirul turcesc și cea mai veche așezare neolitică, din mileniul III î.Hr.
Ȋn anul 1970, fosta cetate Ada Kaleh a fost reclădită parțial pe Insula Șimian în scop muzeal-turistic, dar proiectul a fost abandonat deorece populația turcă a preferat să se mute la Constanța. Vizitarea Insulei Șimian este accesibilă în momentul de față numai pe apă și cu acordul poliției de frontieră.
Deși pe teritoriul comunei Șimian se găsesc obiective istorice deosebite din punct de vedere turistic, ele au fost ignorate în decursul timpului, motiv pentru care acum se găsesc într-o stare avansată de degradare.
Turismul reprezintă un sector cu potențial deosebit pentru creșterea economică a zonei studiate. Activitatea de turism este nesemnificativă în contrast cu potențialul turistic al zonei. Comuna Șimian deține un potențial ridicat în ceea ce privește practicarea activităților turistice, ce au drept bază drumeții și vizitarea obiectivelor cultural istorice.
Potențialul turistic este ridicat dar infrastructura turistică nu este suficient de dezvoltată. Se constată o serie de deficiențe: numărul redus de trasee turistice, de locuri de popas amenajate, de servicii turistice ce pot fi puse la dispoziția turiștilor.
Tipurile de turism practicate sunt: turismul de tranzit, turismul itinerant cu valențe culturale și agro-turismul. Turismul sportiv, de pescuit și cel nautic pot deveni, în urma unor dotări corespunzătoare, o cale de valorificare economică a potențialui și de ridicare a nivelului de trai.
Baza de cazare este asigurată de hotelul Eden (Foto.13) și de pensiuni: Dunărea, Cambera, Class (Foto. 14).
Foto. 13 Hotel Eden (M. Drăgan, 2018)
Foto. 14 Pensiunea Dunărea (M. Drăgan, 2018)
PARTEA A III-A
METODE ACTIV-PARTICIPATIVE ȘI MIJLOACE DE ȊNVĂȚĂMÂNT UTILIZATE ÎN PREDAREA-ȊNVĂȚAREA ȘI VALORIFICAREA CUNOȘTINTELOR GEOGRAFICE DESPRE ORIZONTUL LOCAL
ROLUL STRATEGIILOR DIDACTICE ACTIV-PARTICIPATIVE ȊN EFICIENTIZAREA PROCESULUI DIDACTIC
Strategia didactică reprezintă un „ansamblu de forme, metode, mijloace tehnice și principiile de organizare a lor cu ajutorul cărora se vehiculează conținuturi în vederea atingerii obiectivelor” (M. Ionescu, 1987, p. 214). Strategia didactică este considerată ca un cuplu dintre sarcina de învățare dată elevilor spre a o realiza prin acțiune obiectivul operațional urmărit și situața de învățare în care elevul trebuie pus pentru a putea rezolva respectiva sarcină cu economie de timp, efort și cu câștig în planul satisfacției învățării (Jinga, Negreț, 1994). Analizând aceste definiții putem face o echivalare a strategiei cu demersul de proiectare, organizare și realizare a unei înlănțiri de situații de predare, învățare sau evaluare care vizează atingerea unui obiectiv (Dulamă, 2000).
Calitatea în educație obligă la o reconsiderare a demersului educațional al profesorului, astfel încât strategiile didactice elaborate să fie centrate pe învățare și, respectiv, pe cel care învață.
Strategiile didactice interactive promovează o învățare activă, implică o colaborare susținută între elevi care, organizați în microgrupuri, lucrează împreună pentru realizarea unor obiective prestabilite. Cadrul didactic plasează accentul nu pe rolul de difuzor de mesaje informaționale, ci pe rolurile de organizator, facilitator și mediator al activităților de învățare.
Demersul didactic este conceput astfel încât nu îl mai are în centru pe profesor, ci pe elev. Rolul profesorului rămâne unul capital, însă, renunțând la vechile practici educaționale rigide și uniforme, el devine organizator al unui mediu de învățare adaptat particularităților și nevoilor beneficiarilor, facilitând procesul învățării și dezvoltarea competențelor.
Proiectând și realizând activități de predare-învățare-evaluare bazate pe strategii didactice interactive, cadrul didactic oferă elevilor multiple ocazii de a se implica în procesul propriei formări, de a-și exprima în mod liber ideile, opiniile și de a le confrunta cu cele ale colegilor, de a-și dezvolta competențele metacognitive. Pentru a asigura dezvoltarea și valorificarea resurselor lor cognitive, afective și acționale, pentru a-i pregăti în vederea adaptării și integrării optime în mediul socio-profesional, este esențială construirea unor strategii didactice bazate pe acțiune, aplicare,cercetare, experimentare. Astfel, li se va crea elevilor ocazia de a practica o învățare de calitate, de a realiza achiziții durabile, susceptibile de a fi utilizate și transferate în diverse contexte instrucționale și nu numai.
Beneficiind de o îndrumare competentă, având suportul unor profesori care îi respectă și sunt interesați continuu de ameliorarea nivelului lor de achiziții și competențe, elevii vor avea posibilitatea să realizeze obiectivele învățării și să finalizeze cu succes această activitate. În plus, și șansele lor de reușită socială vor spori considerabil. Percepția cadrului didactic asupra elevilor suportă deci transformări radicale: imaginea elevului – receptor pasiv de informații și de cunoștințe este înlocuită cu imaginea elevului activ, motivat să practice o învățare autentică, să-și formeze competențe specifice de procesare a informațiilor, de generare de noi cunoștințe, de aplicare a acestora în diferite contexte.(Cucoș 2006)
Ceea ce reprezenta un obiectiv fundamental al educației școlare – transmiterea, respectiv acumularea de cunoștințe – trece în plan secund atunci când se dorește promovarea, la acest nivel, a unei culturi a calității. Acum, accentul este plasat pe modul în care informațiile asimilate sunt prelucrate, structurate, interpretate și utilizate în situații variate. Astfel elevii dobândesc competențe solide, dar și încrederea că acestea se vor dovedi operaționale și le vor servi în mod autentic în diverse contexte de viață.
Strategiile didactice interactive au un rol determinant în activitatea instructiv-educativă, fiind prezente în toate etapele conceperii și realizării efective a acesteia (Jinga, Negreț, 1994) :
a) în faza proiectării, atunci când profesorul, raportându-se la celelalte componente ale procesului de învățământ (obiective, conținuturi, timp, forme de organizare), elaborează strategia didactică optimă;
b) în faza de desfășurare efectivă a activității – strategia didactică devine un instrument concret care permite realizarea obiectivelor propuse;
c) în faza (auto)evaluării, alături de alte componente ale procesului de învățământ, strategia didactică devine “obiect” al evaluării profesorului, apreciindu-se, în funcție de rezultatele obținute, calitatea acesteia și gradul de corespondență cu finalitățile, conținutul, formele de organizare a procesului de învățământ.
Metodele activ-participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că învățarea este o activitate personală, care nu poate fi înlocuită cu nimic, iar cel care învață este considerat managerul propriei învățări, al întregului proces de învățare. Aceasta devine o activitate unică și diferită de la o persoană la alta, fiind determinată de istoria personală a subiectului, de mediul din care provine dar și de relațiile sociale pe care acesta le dezvoltă.
Metodele activ-participative presupun activism, curiozitate intrinsecă, dorința de a observa, a explica, a explora, a descoperi. Sunt considerate activ-participative acele metode care mobilizează energiile elevului, care îl ajută să își concentreze atenția, să-i stârnească curiozitatea.
Metodele activ-participative pun accent pe cunoașterea operațională, pe învățarea prin acțiune, aduc elevii în contact nemijlocit cu situațiile de viață reală. Ele se centrează exclusiv pe elev și sunt decisive în formarea personalității acestuia. Privind elevul ca subiect al învățării, metodele activ-participative consideră că efectele instructive și cele formative ale învățământului sunt proporționale cu nivelul de angajare și participare ale acestuia în activitatea de învățare; că în situația de învățare el se implică făcând apel la aptitudinile intelectuale, care au la bază diferite capacități de învățare; că fiecare dintre aceste capacități poate fi analizată din punct de vedere al proceselor mintale pe care le implică.
Prin intermediul metodelor activ-participative profesorul trebuie să fie capabil să creeze situații în care elevii să fie obligați să utilizeze o gamă vastă de procese și operații mintale, astfel încât aceștia să aibă posibilitatea de a folosi materialul predat pentru rezolvarea sarcinilor date. Este vorba despre operații cum ar fi: observarea, identificarea, comparația, opunerea, clasificarea, categorizarea, organizarea, calcularea, analiza și sinteza, verificarea, explicarea cauzelor, sesizarea esențialului, corectarea, stabilirea de relații funcționale, abstractizarea și generalizarea, evaluarea, interpretarea, judecata critică, anticiparea, conturarea de imagini, formarea propriei opinii, extragerea de informații, comunicarea.
Învățarea activă angajează capacitățile productiv-creative, operațiile de gândire și imaginație, apelează la structurile mintale și la cele cognitive de care elevul dispune și de care se folosește în producerea noii învățări. Subiectul se implică activ și se angajează deplin în actul învățării, cu toate resursele posibile. În măsura în care metodele pe care ne bazăm reușesc să mobilizeze efortul psihic și fizic ce provine din interiorul celui care învață, interesele și dorințele de cunoaștere, inițiativă, motivația intrinsecă (reușita și depășirea dificultăților), atunci într-adevăr ele au dreptul să-și revendice apartenența la ceea ce fac, de obicei, purtând numele de metode activ-participative. Activ este elevul care gândește, care depune un efort de reflecție personală, interioară și abstractă, căruia i se oferă posibilitatea de a afla și singur cunoștințele înțelegându-le, stocându-le și aplicându-le în mod personal, care cercetează și redescoperă adevărurile și nu acela care reproduce mecanic materialul predat de cadrul didactic (Cucoș, 2006).
În lucrul cu metodele moderne, profesorul joacă un rol esențial. Acesta trebuie să-și pună în joc toate cunoștințele sale și întreaga lui pricepere, nu pentru a transmite pur și simplu cunoștințe care urmează a fi însușite mecanic, ci pentru a insufla elevilor săi dorința de a le dobândi, prin ei înșiși, printr-un studiu cât mai activ și mai intens.
Rolul profesorului este de a organiza învățarea, de a susține efortul elevilor și de a nu lua asupra lui, integral sau parțial, această strădanie. Se subînțelege că metodele activ-participative sunt mai dificil de aplicat în practică și din acest motiv necesită o muncă mai atentă și diferențiată. Astfel promovarea lor necesită o schimbare de atitudine din partea profesorului, și prin ea, o transformare a conduitei, la proprii săi elevi. Așadar, metodele activ-participative prin caracterul lor diferențiat și formativ, ajută la dezvoltarea potențialului intelectual al elevului, la intensificarea proceselor mintale, la ridicarea calității învățării. Sunt metode care țin seamă de elev așa cum este el, cu resursele lui intelectuale, fizice dar și afectiv-motivaționale, cu capacitățile și procesele mintale care îi aparțin. Aceste metode activ-participative țin seama de faptul că elevul se dezvoltă și se formează în timp ce învață, dar și asimilează.
2. METODE ACTIV-PARTICIPATIVE UTILIZATE ȊN PREDAREA-ȊNVĂȚAREA CUNOȘTINȚELOR GEOGRAFICE DESPRE ORIZONTUL LOCAL
2.1. Conceptul de metodă didactică
Etimologic cuvântul metodă vine din limba greacă unde methodos (odos – cale, drum; metha – spre, către), ceea ce înseamnă calea de urmat în scopul atingerii unui obiectiv sau un mod de urmărire, de căutare, de cercetare și aflare a adevărului.
Metoda desemnează calea pe care profesorul o urmează pentru a ajuta pe elevi să înțeleagă, să găsească, să afle noi adevăruri, consemnate în cunoștințe noi, în forme comportamentale. Altfel spus, metoda este o cale eficientă de organizare și dirijare a învățării. Prin metodă elevul este plasat într-o situație de învățare eficientă, care duce la aflarea adevărului. Metoda nu se identifică cu o acțiune de învățare (Cucoș, 2006).
Metodele reprezintă căile folosite în școală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viața, natura, lumea, lucrurile, știința. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează și se dezvoltă priceperile, deprinderile și capacitațile elevilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele cunoașterii transformând exteriorul în facilități interioare, formându-și caracterul și dezvoltându-și pesonalitatea.
Metoda reprezintă o cale pe care o urmează profesorul în scopul dirijării elevilor spre aflarea unor cunoștințe noi, prin procesul de învățare (instruire și autoinstruire). Metoda include în alcătuirea ei o serie de procedee. Procedeul reprezintă o componentă a metodei sau o modalitate de realizare practică a metodei. Procedeul didactic este o secvență a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acțiune, o componentă sau chiar o particularitate a metodei (Cucoș , 2006).
Metodele vizează cunoașterea (stăpânirea normelor de gândire), instruirea (asimilarea cunoștințelor, deprinderilor) și formarea trăsăturilor personalității.
Pentru profesor, metoda constituie o tehnică de predare, iar pentru elev metoda devine o tehnică de învățare.
Relația dintre metodă și procedeu este dinamică și anume: metoda poate deveni procedeu în contextul altei metode sau un procedeu poate fi ridicat la rang de metodă la un moment dat. Astfel, arată tot autorul citat, "metoda mai poate fi definită și ca un ansamblu organizat de procedee" (I. Cerghit, 2006, p.5).
Dimensiunea metodologică a strategiei pedagogice evidențiază capacitatea acesteia de integrare a unor metode-procedee-mijloace de instruire în structuri operaționale superioare, care asigură eficientizarea diferitelor activități de predare-învățare-evaluare proiectate la nivelul procesului de învățământ.
Metodologia procesului de învățământ este formată din ansamblul metodelor de predare și învățare utilizate și studiază natura, funcțiile, locul și clasificarea metodelor, principiilor și regulile ce stau la baza utilizării lor optimale. Caracterul dinamic al metodologiei se distinge prin flexibilitate și suplețe, deschidere și înnoire, preocupare de racordare la cerințele actuale ale învățământului.
Totuși, crearea situațiilor optime de învățare ridică problema alegerii, combinării, inventării unor metode și procedee ceea ce presupune cunoașterea metodelor, a eficacității fiecăruia în parte sau în combinații metodice în raport cu obiectivele operaționale urmărite (Dulamă, 2000).
2.2. Funcțiile și clasificarea metodelor didactice
Metodele au caracter polifuncțional, ele pot participa simultan ori succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv-educative. Opțiunea profesorului pentru o anumită metodă didactică reprezintă o decizie de mare complexitate. Alegera unei metode se face ținând cont de finalitățile educației, de conținutul procesului didactic, de particularitățile de vârstă și de cele individuale ale elevilor, de natura mijloacelor de învățământ, de psihosociologia grupurilor școlare, de experiența și competența didactică a profesorului.
Funcțiile metodelor pot fi generale și comune (particulare).
Dintre funcțiile cu caracter general pot fi amintite (Ilinca, 2002):
– funcția cognitivă, de organizare și divizare a cunoașterii, de elaborare a unor noi cunoștințe;
– funcția normativă în sensul că profesorul dirijează, corectează și reglează acțiunea continuu, arătând cum să se predea, cum să se învețe, încât să se obțină cele mai bune rezultate, în situații variate;
– funcția motivațională pornește de la faptul că metoda poate să stimuleze curiozitatea, să trezească interesul și dorința de cunoaștere și acțiune, de activizare a resurselor intelectuale ale elevilor;
– funcția instrumentală – ca intermediar între elev și unitățile de conținut ce se studiază, între obiective de îndeplinit și rezultate;
– funcția formativ-educativă, prin care metoda exersează și dezvoltă procesele psihice și motorii concomitent cu însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor, sentimentelor, calităților morale
Între metodele de predare-învățare a geografiei există o strânsă legătură, acestea alcătuind de fapt un sistem. Acest sistem metodologic vizează însușirea activă și conștientă a geografiei.
Criteriile de clasificare ale metodelor sunt foarte diferite deoarece în lucrările de specialitate există numeroase taxonomii.
Tipuri de clasificări ale metodelor didactice (Cucoș, 2006):
1. În funcție de izvorul principal al cunoașterii sau învățării școlare, care vizează experiența social-istorică, experiența dobândită prin acțiunea de intervenție activă metodele de instruire și autoinstruire pot fi ordonate în:
metode de transmitere și însușire a cunoștințelor:
metode de comunicare orală: expozitive (povestea, descrierea, explicarea, instructajul), conversative (conversația, conversația euristică, discuția colectivă, problematizarea);
metode de comunicare scrisă (de muncă cu manualul): lectura explicativă, lectura independentă;
metode de explorare și descoperire/ de învățare prin descoperire dirijată și nedirijată:
metode de explorare directă a obiectivelor și fenomenelor geografice (observația sistematică și independentă, efectuarea de experiențe, examinarea unor probe sau documente);
metode de explorare prin intermediul substitutelor realității: demonstrații cu ajutorul imaginilor graficelor;
instruirea programată;
metode bazate pe acțiune:
metode de învățare prin acțiune reală: exerciții, lucrări practice;
metode de învățare prin acțiune fictivă: jocuri didactice;
După criteriul registrului în care se operează, metodele pot fi incluse în:
registrul simbolic: instruire asistată de calculator, algoritmizarea, modelarea logico-matematică, exercițiul, statistica, analiza structurală;
registrul figural: descrierea, demonstrația, învățarea prin film;
registrul acțional: experimentarea, lecturarea, lucrul cu manualul școlar și cartea, investigarea documentelor, documentarea, informarea, lucrările în natură și pe terenul geografic, experimentul, ancheta, investigarea, referatul, studiul comparativ;
registrul verbal: prelegerea, conversația catehetică și euristică, dezbaterea, discuția liberă / dirijată, povestirea, descrierea, explicația, informare.
Maria Eliza Dulamă (2000) a separat metodele de instruire și autoinstruire având în vedere rolul elevului în activitatea de instruire astfel:
metode cu rol pasiv: povestirea, descrierea, explicația, prelegerea, învățarea prin film și înregistrările audio-video, lecturarea, instructajul;
metode cu rol semiactiv: conversația catehetică, observarea, conversația euristică, dezbaterea, prelegerea-dezbatere, problematizarea, discuția dirijată;
metode cu rol activ: asaltul de idei, proiectarea, studiul de caz, lucrările de laborator, lucrările pe terenul geografic și în natură, exercițiul, jocul didactic, modelarea, experimentarea, algoritmizarea, modelarea logico-matematică, dezbaterea, instruirea asistată de calculator, studierea comparativă, documentarea, ancheta, monografierea, rezumarea, informarea, referatul, comunicarea științifică, descoperirea, învățarea pe simulatoare.
2.3. Exemple de metode activ-participative utilizate în predarea-învățarea aspectelor geografice ale comunei Șimian
Orizontul local cuprinde unitatea teritorială din apropierea localității, unde elementele cadrului natural se îmbină cu componentele social-economice, respectiv omul și activitatea sa.
Orizontul local este un adevărat laborator geografic unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor și fenomenelor, însușindu-și fondul corect de reprezentări și noțiuni științifice despre lumea înconjurătoare. Este locul cel mai eficient pentru exemplificare și experimentare, pentru înțelegerea cauzalității fenomenelor și evoluția lor în timp. Aici se realizează stările afective, trăirile emoționale și sentimentul de atașament al copiilor față de locurile natale și implicit față de patrie.
Ținând cont de finalitățile educației, cadrul didactic poate opta pentru o anumită metodă, nu înainte de a ține cont de conținutul instructiv-educativ, de particularitățile de vârstă și de cele individuale ale elevilor, de psiho-sociologia grupurilor școlare și de natura mijloacelor de învățare (Cherghit, 1980).
Pentru o învățare eficientă, în lecție trebuie să fie adaptate experiențele proprii elevilor cu asimilarea noilor cunoștințe și cu observațiile personale. Să nu uităm că bombardarea din mass-media, Internet fac ca în mintea copilului să se nască multe semne de întrebare referitoare la mediul din jurul său.
Activizarea predării – învățării geografiei presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care îl implică pe elev în procesul de învățare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea intrersului pentru învățare, în sensul formării lui ca participant activ la învățare. Astfel elevul este ajutat să înțeleagă lumea în care trăiește.
Metodele actuale, folosite de obicei, cum ar fi discursul neîntrerupt al profesorului, îi pot plictisi pe elevi dacă durează prea mult; strategiile active actuale sunt cu atât mai folositoare. Ideal ar fi ca strategia de prezentare activă să includă o activitate de aplicare care să fie urmată de o strategie de recapitulare activă scurtă. Astfel, toate nevoile elevilor vor fi atinse într-un mod activ.
Necesitatea stimulării răspunsurilor și a multiplicării întrebărilor a făcut ca noua structură intitulată „activitate de învățare” să depășească dimensiunea clasică, tradițională a lecției, subliniind caracterul preponderent aplicativ al procesului instructiv – educativ în care rolul profesorului de facilitator se proiectează ca umbră pe fundalul ecranului ce reflectă statutul elevului de inițiator și participant activ.
Astfel, din perspectiva obiectivelor axate pe formare și schimbare comportamentală, s-a urmărit implicarea unui set de metode care răspund nevoilor imediate, oferă feed-back, oferă spațiu pentru aportul personal, dezvoltă creativitatea, au caracter activ – participativ, dezvoltă gândirea critică, complexă, independentă, stimulează cross-curricularitatea, stimulează comportamentul pro-social activ (Cucoș, 2006).
Am încercat să aplic la clasă diferite metode pedagogice pentru a nu plictisi elevii, pentru a le stârni imaginația, curiozitatea și dragostea pentru frumusețile orizontului local și modul de a ocroti mediul înconjurător.
Ȋn prezenta lucrare ne vom opri asupra acelor metode didactice care facilitează participarea conștientă și activă a elevului în învățare. Vom prezenta îndeosebi metode activ-participative destinate implicării directe a elevului în demersul didactic.
2.3.1. Metoda Phillips 6/6
Metoda Phillips 6/6 sau pm (6 persoane, timp de 6 minute) a fost elaborată de profesorul J. Donald Phillips de la Universitatea din Michigan. Metoda amintită face parte din categoria metodelor pentru învățarea activă care favorizează înțelegerea conceptelor și ideilor, valorifică experiența proprie a elevilor, dezvoltă competențe de comunicare și relaționare, de deliberare pe plan mental și vizează formarea unei atitudini pozitive (Dulamă, 2000).
Această metodă presupune fracționarea unui grup în subgrupuri eterogene, pentru obținerea unor soluții, sau pentru discutarea unui anumit subiect. Ȋn discuția generală, purtătorii de cuvânt ai subgrupurilor comunică succint opiniile sau propunerile acestora.
Etapele metodei Phillips 6/6 sunt următoarele:
-Constituirea grupelor și desemnarea unui conducător
-Anunțrea temei discuției și dezbaterea sa în grupe
-Prezentarea de către conducătorul fiecărei grupe a concluziilor sau soluților la care s-a ajuns
-Discutarea concluziilor și soluțiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de vedere
-Stabilirea de către cadrul didactic a soluției optime și argumentarea respingerii celorlalte variante.
Avantajele utilizării metodei Phillips 6/6 sunt: implică toți membrii colectivului în analizarea și soluționarea unei probleme, oferă fiecărui elev posibilitatea să-și valorifice experiența proprie, să prezinte și să argumenteze punctele de vedere și opiniile proprii.
Exemplu:
La clasa a VIII-a, la capitolul de turism: „Insula Șimian constituie un obiectiv turistic important al județului Mehedinți, dar turiștii lipsesc. De ce?”
Clasa a fost împărțită în grupuri de câte 6 elevi, care au avut la dispoziție 6 minute timp de lucru. Conducătorul fiecărei grupe a prezentat soluțiile la care s-a ajuns. S-au discuat apoi punctele de vedere ale grupelor, pentru a ajunge la idei comune. A fost argumentată respingerea variantelor nepotrivite, ajungând la concluziile finale.
Concluzii: Insula Șimian nu este vizitată de turiști pentru că:
-Nu este promovată ca obiectiv turistic
-Nu este asigurat transportul turiștilor pe insulă
-Nu este inclusă în traseele turistice
-Nu este amenajată corespunzător
2.3.2. Metoda Cubului
Această metodă are ca scop explorarea unui subiect nou sau îmbogățirea unui subiect cunoscut, urmând algoritmul în șase pași: descriere, comparare, analizare, asociere, aplicare și argumentare. Metoda cubului este folosită atunci când se dorește exploatarea uni subiect, a unei situații din mai multe perspective, oferind elevilor posibilitatea dezvoltării competențelor complexe și integratoare (Cowan, 1980).
Se construiește un cub acoperind cu hârtie o cutie. Pe fiecare latură a cubului sunt scrise diferite instrucțiuni pe care elevii trebuie să le urmeze în activitatea de gândire. Etapele aplicării metodei:
-realizarea unui cub care are pe fiecare fațetă diferite activități de lucru
-anunțarea subiectului care urmează să fie discutat
-Ȋmpărțrea clasei în 6 grupe care examinează tema din perspectiva cerinței de pe una din fațetele cubului (descrie,compară, asociază, analizează, aplică, argumentează)
Exemplu:
La clasa a V-a: Așezările umane
1. Descrie cum arată satul în care locuiești!
2. Compară satul Șimian cu satul Cerneți precizând două asemănări și două deosebiri!
3. Asociază fiecărui tip de așzare caracteristicile geografice corespunzătoare!
4. Analizează locuitorii satelor și ai orașelor!
5. Aplică cele învățate despre organizarea administrativ-teritorială!
6. Argumentează din ce cauză a scăzut populația României dupa anul 1990!
2.3.3 Metoda Pălăriilor Gânditoare
Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă, de stimulare a creativității, care permite exersarea gândirii prin preluarea anumitor perspective și exercitarea unor roluri în scopul rezolvării cooperative a unei probleme. Se folosesc șase pălării de culori diferite, fiecare culoare definind un rol. Fiecare dintre cele șase pălării este asociată cu un anumit tip de gâdire. Ȋnainte de aplicarea acestei metode, trebuie explicată elevilor, semnificația fiecărei pălării (Oprea, 2006).
Tab. 11 Semnificația pălăriilor gânditoare
(Oprea, 2006)
Colectivul de elevi este împărțit în 6 grupe a câte 4 elevi. Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor și se oferă cazul supus discuției pentru ca fiecare să-și pregătească ideile. Vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine. După discuțiile avute în grupe, liderul prezintă poziția grupului din care face parte. Rolurile se pot inversa, participanții fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.
Etapele aplicării metodei:
-pălăria poate fi purtată de un singur elev sau de un grup de elevi
-prezentarea problemei
-investigarea problemei pe baza caracteristicilor fiecărei „pălării”
-prezentarea argumentată a rezultatelor
Exemple:
La clasa a V-a: Vegetația, fauna și solurile
1. Pălăria albă – Informează: Enumeră cinci animale care trăiesc în pădurile de foioase.
2. Pălăria roșie – Spune ce simți!: Ce simți când vezi un animal rănit?
3. Pălăria neagră – Pericole, riscuri, aspecte negative: Ce ai face dacă ai vedea că un copil loveșe un animal?
4. Pălăria galbenă – Aspecte pozitive: Cum trebuie să îngrijim animalele?
5. Pălăria verde – Creativă: Ce s-ar întâpla dacă animalele n-ar primi hrană?
6. Pălăria albastră – Argumentează: De ce în zona de câmpie nu trăiește ursul?
La clasa a V-a: relieful orizontului local (comuna Șimian)
1. Pălăria albă – Prezentați cauzele producerii alunecărilor de teren.
2. Pălăria roșie – Ce credeți că simt locuitorii așzărilor umane, supuse riscului producerii unei alunecări de teren, atunci când aceasta se produce?
3. Pălăria neagră – Prezentați dezavantajele și aspectele negative producerii alunecărilor de teren.
4. Pălăria galbenă – Prezentați aspectele pozitive și avantajele împăduririi.
5. Pălăria verde – Propuneți alternative de soluționare a problemei producerii alunecărilor de teren din comuna Șimian.
6. Pălăria albastră – Ce ar trebui să facă autoritățile pentru a evita efectele alunecărilor din comuna Șimian?
2.3.4. Starbursting (Explozia stelară)
Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda) este o metodă nouă de dezvoltare a creativității, similară brainstormingului. Începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări, asemeni exploziei stelare. Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie și se înșiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?. Lista de întrebări inițiale poate genera altele, neașteptate, care cer și o mai mare concentrare (Drăghicescu, 2011).
Scopul metodei este de a obține cât mai multe întrebări și astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativității individuale și de grup.
Organizată în grup, metoda Exploziei Solare facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum brainstorming-ul dezvoltă construcția de idei pe idei.
Etapele aplicării metodei ( Drăghicescu, 2011):
-propunerea temei
-organizarea colectivului se poate face pe grupe preferențiale
-grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări și cât mai diverse
-comunicarea rezultatelor muncii de grup
-evidențerea celor mai interesante întrebări și aprecierea muncii în echipă
-facultativ, se poate proceda și la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări
Avantajele Exploziei Stelare :
-stimulează creativitatea participanților, gândirea colectivă și individuală
-dezvoltă capacitățile de comunicare, de respect pentru opinia celuilalt
-stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit și priceperea de a selecta esențialul
-dezvoltă capacitatea de exprimare, atenția, gândirea cu operațiile ei (analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea)
-ajută elevii în învățea metodelor și tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le pot folosi apoi și în mod independent.
Exemplu: Protecția mediului înconjurător în comuna Șimian
Fig. 25 Exemplu de utilizarea a metodei Explozia Stelară
2.3.5. Metoda Bulgărelui de Zăpadă
Metoda Bulgărelui de Zăpadă reprezintă împletirea activității individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ în cadrul grupelor. Această metodă presupune reducerea numărului de elemente, aspecte ale unei probleme pentru descoperirea elementelor esențiale (Drăghicescu, 2011).
Fazele de desfășurare:
-faza introductivă: expunerea problemei
-faza lucrului individual: elevii lucrează individual 5 minute, notează întrebările legate de subiect
-faza lucrului în perechi: discutarea rezultatelor la care a ajuns fiecare. Se solicită răspunsuri la întrebările individuale din partea colegilor
-faza reuniunii în grupe mai mari: se alcătuiesc grupe egale cu număr de participanți formate din grupele mai mici alcătuite anterior și se discută despre situația la care s-a ajuns
-faza raportării soluțiilor în colectiv: întreaga clasă reunită analizează și concluzionează asupra ideilor emise
-faza decizională: se alege situația finală și se stabilesc concluziile
Avantajele utilizării metodei Bulgărelui de Zăpadă sunt: motivează elevii să gâdească cu îndrăzneală fără să fie descurajați de păerile altora, dezvoltă motivația pentru învățare și elevii sunt încrezători în forțele proprii.
Exemplu:
La clasa a V-a: „Să salvăm pădurea!”
1. S-a citit textul „Să salvăm pădurea!”
2. Elevii au lucrat individual 5 minute, timp în care au notat întrebări de tipul : Ce se întâplă cu plantele dacă dispar pădurile ? Dar cu animalele ? De ce verile sunt foarte călduroase, iar iernile foarte friguroase ? Care sunt urmările tăierii necontrolate a pădurilor ?
3. Se lucrează apoi în perechi, discutându-se rezultatele la care au ajuns și se solicită răspunsuri la problemele pe care nu le-au putut explica.
4. Elevii se grupează prefernțial, în grupe aproximativ egale și discută rezultatele la care au ajuns. Se răspunde la întrebările rămase nesoluționate.
5. Elevii reuniți analizează și concluzionează rezultatele obținute.
6. Profesorul stabilește că tăierea abuzivă a pădurilor are ca efecte: disparița unor plante, dispariția unor animale, alunecări de teren, secete îndelungate și creșterea cantității de dioxid de carbon.
2.3.6. Diagrama VENN
Diagrama Venn este formată din două cercuri care se suprapun parțial. Ȋn zona în care se suprapun cercurile se grupează asemănările, iar în zonele rămase libere se notează deosebirile. Această metodă este foarte utilă atunci când se face referire la unitățile de relief, la climă sau la așezările umane. Elementele vor fi comparate din toate punctele de vedere. Metoda se potrivește în lecțiile de consolidare, activitatea se poate desfășura în grup, perechi sau individual. Diagrama Venn poate fi folosită ca metodă independentă sau poate fi doar un procedeu în cadrul unei strategii mai vaste (Dulamă, 2000).
Exemplu:
Comunicarea sarcinii de lucru: Desenați fiecare în caiet două cercuri parțial suprapuse. Între satul Șimian și orașul Drobeta Turnu Severin există asemănări și deosebiri. Într-un cerc scrieți elementele esențiale prin care se caracterizează orașul Drobeta Turnu Severin, iar în celălalt elementele specifice numai satului Șimian. În spațiul în care se suprapun cele două cercuri scrieți asemănările celor două așezări umane. Aveți la dispoziție 10 minute.
Fig. 26 Exemplu de Diagrama Venn
2.3.7. Chiorchinele
Ciorchinele este o tehnică de predare-învățare care încurajează elevii să gândească liber și deschis. Ciorchinele este un tip de "brainstorming" prin care se stimulează evidențierea conexiunilor dintre idei. Această metodă reprezintă o modalitate de a construi sau realiza asociații noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor (Steele, Meredith, Temple, 1998).
Etape de realizare:
-scrierea unui cuvânt sau a unei teme în mijlocul tablei, al unei hârtii de pe flipchart sau al unei pagini din caiet
-scrierea, de către elevi, unui șir de cuvinte sau sintagme care le vin în minte în legătură cu tema pusă în discuție (scrisă în mijloc)
-legarea cuvintelor sau a ideilor produse de cuvinte de tema inițială, stabilită ca punct de plecare, prin trasarea unor linii care evidențiază conexiunile dintre idei
-scrierea tuturor ideilor care le vin în minte în legătură cu tema propusă, până la expirarea timpului alocat acestei activități sau până la epuizarea ideilor referitoare la problema inițială
Ciorchinele este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual cât și ca activitate în grup. Când se aplică individual, tema pusă în discuție trebuie să fie familiară elevilor care nu mai pot culege informații și afla idei de la colegi.
Exemplu:
Comunicarea sarcinii de lucru: Scrieți în mijlocul unei foi goale comuna Șimian și încercuiți. Scrieți toate cuvintele care vă vin în minte despre comuna Șimian.
Activitate individuală: Lucrați timp de cinci minute.
Activitate în perechi: Prezentați colegului de bancă ciorchinele realizat și completați-l cu informațiile primate de la el.
Activitate frontală: Vom completa ciorchinele pe tablă.
Fig. 27 Exemplu de ciorchine
2.3.8. Activitățile practice
Metodele descrise și exemplificate anterior sunt metode activ-participative utilizate mai degrabă, într-un cadru organizat, în sala de clasă. Vom trece în revistă și activitățile practice desfășurate cu elevii în orizontul local, pe teren.
Activitățile desfășurate cu elevii în orizontul local le accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la gândirea generalizată și invers, de la cea generalizată la cea concretă. De aesemenea, aceste activități desfășurate în orizontul local, contribuie la îmbogățirea bagajului de cunoștințe dobândite în clasă, la însușirea unor cunoștințe noi, sporirea spiritului de observație, stimularea creativității și a inițiativei. Această cunoaștere răspunde dorinței de activitate a copiilor, contribuind totodată la formarea de percepții și deprinderi, la obișnuirea lor sa aplice în practică cunoștințele teoretice însușite.
Activitățile de cunoaștere al orizontului local cuprind un complex de operații prin intermediul cărora sunt puse în funcțiune toate însușirile și aptitudinilor în plină formare ale elevilor. Se fac obserații în mod comparativ pentru a scoate în evidență trăsăturile comune, dar și cele diferite care definesc elementele geografice. De exemplu: pentru formarea noțiunii de orizont, observațiile vor urmări linia orizontului într-un loc jos (cu o vizibilitate limitată) cât și într-un loc mai înalt, cu o deschidere largă (o movilă, un deal) pentru ca printr-un exercițiu comparativ, elevii, să definească noțiunea de orizont în mod corect.
Prin activitățile practice, propuse la fiecare temă, desfășurate în orizontul local, elevul va trece treptat de la intuiția empirică a lumii înconjurătoare, pe care o vede de la naștere, la cea științifică, pe care o observă.
Ȋn vederea sporirii caracterului aplicativ al cunoștințelor, a legării mai strânse a acestora de practică și a realizării unei învățări active și temeinice, este necesar să se acorde o pondere însemnată activităților practice din clasă sau din orizontul apropiat, temelor de activitate independentă sugerate elevilor și, în general, a tuturor sarcinilor didactice care stimulează motivația în învățare. Astfel, activitățile practice desfășurate în clasă (efectuarea de măsurători pe hartă, interpretarea graficelor, completarea sau construirea unor hărți, a unor diagrame), completate cu cele de pe teren (studierea reliefului, a degradărilor de teren, a ciecuitului apei, a gradului de poluare a mediului) pot conduce în final la întocmirea unor lucrări pe grupe sau individuale.
M-am deplasat împreună cu elevii pe teren, pe raza comunei Șimian, urmărind îndeaproape elementele naturale și cele antropice. Observația liberă am realizat-o individual, dar și în grup, pe aceasta din urmă axându-ne în observarea orizontului local, deorece potențează capacitatea de observare, de selecție și de ierarhizare a tuturor elementelor cadrului natural.
Ȋn teren, pe baza elementelor cartografice reliefate de hărți, am solicitat elevilor:
– Să stabilească poziția geografică a satului Șimian în raport cu satele învecinate, luând ca reper clar punctele cardinale
– Să stabilească componența administrativ teritorială a comunei, marcând și direcția punctului cardinal sau intercardinal care precizează poziția geografică exactă în raport cu coordonatele geografice ale comunei
– Să marcheze în raport cu traseul liniei de cale ferată București – Timișoara, care tranzitează teritoriul comunei, structura amplasamentului geografic al satului Șimian
Elevii trebuie să rezolve exercițiile pas cu pas, să exerseze operațiile conștient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoștințele și deprinderile însușite în situații noi, pentru a se evita o învățare mecanică.
Aplicațiile în orizontul local, și nu numai ele, dau prilejul unor multitudini de observații, documentări și cercetări cu elevii, implicându-i direct în acțiunile de cunoaștere ale caracteristicilor reliefului comunei Șimian.
Exemple:
– Observarea unei văi obsecvente: direcția de curgere contrară înclinării stratelor, simetria ei
– Relieful de cuestă: se prezintă ca un versant abrupt orientat contrar înclinării stratelor și un versant lin conform înclinării stratelor (Dealul Balota)
– Văile subsecvente care se extind la baza cuestelor paralele cu fruntea de cuestă, asimetria lor, cu un versant abrupt și unul lin, tipice pentru structura monoclinală
– Procesele de versant – alunecări în trepte și monticulare: râpa de desprindere, corpul și fruntea
– Observarea unor ravene, ogașe produse de precipitațiile atmosferice prin eroziune areolară (de suprafață) și liniară incipientă (de adâncime)
Pe baza observării vremii, elevii vor ajunge să înțeleagă noțiunea de climă și interdependența dintre elementele climatice (temperatura aerului, precipitații și vânturi).
Exercițiile de observare asupra diferitelor fenomene contribuie la noțunilor de vreme și climă. Cu elevii se pot face următoarele:
– exerciții de observare a strălucirii Soarelui, cel care oferă lumină și căldură, elevul poate ajunge la concluzia că Soarele determină temperatura aerului
– exerciții de observare asupra norilor, astfel elevii observă legătura dintre culoarea norilor și o anumită formă de precipitații: norii negri, vara dau ploi puternice și grindină, iar norii alburii, ploaie măruntă și sunt caracteristici toamnei și iernii
– exerciții de observare a formelor de precipitații: zăpada – iarna, ploile și caracterul lor în fiecare anotimp, bruma – toamana
– exerciții de observare a direcției vântului – se pot face cu ajutorul giruetei sau cu o panglică legată de vâful unui stâlp
Observarea fenomenelor meteorologice se face într-un timp mai îndelungat, elevii fiind instruiți să folosească instrumente și aparate simple, să noteze observațiile în caietul lor sau în calendarul naturii.
Pentru apele curgătoare, cele mai curente aplicații care se pot face cu elevii sunt:
– observarea unui izvor
– stabilirea malului drept și stâng
– măsurarea nivelului apei, executată în secțiunea transversală a albiei, folosindu-se pentru aceasta mira hidrometrică, acolo unde există, sau o sfoară de care se leagă la un capăt o greutate și se coboară în apă până atinge fundul apei și care, apoi, se rulează și se măsoară partea udă cu ajutorul unei rulete sau unui metru
– măsurarea lățimii albiei se face tot cu o sfoară mai lungă, în dreptul unui pod sau dacă adâcimea apei este mai mică, măsurarea se face traversând râul
– măsurarea podului de gheață peste râu se poate face în sezonul rece
– măsurarea direcței de scurgere a apei și a vitezei se pot face sub formă de joc didactic cu ajutorul mijloacelor simple: confecționarea de bărcuțe din hârtie, în loc de obiecte plutitoare (flotori), lansate de o echipă de elevi, dintr-un anumit punct din care se cronometrează timpul de pornire (de către o altă echipă), iar la distanța de 100 m pe mal, în aval, va fi cronometrat momentul sosirii. Astfel, cu ajutorul formulei V (m/s) = d/t, aflăm care este viteza de scurgere a râului Topolnița.
Este foarte bine de urmărit relația cauzală stabilită între toate componentele mediului geografic, deorece vom reuși, în felul acesta, să atingem o minimă performanță în înțelegerea logică a tuturor relațiilor de interdependență dintre componente și a efectelor cu care ne vom confrunta în timp. De pildă, va fi foarte ușor de prezentat elevului, pe teren, apariția unor intense procese de versant, explicația fiind mai mult decât ușoară și pertinentă, în momentul în care vom insista și vom arăta clar, la fața locului că, acolo unde în mod evident lipsește ceva, a fost înlăturată în mod voluntar vegetația, ajungându-se în ultimă instanță, la apariția proceselor de alunecare, surpare și ravenare (de exemplu Valea Băranului). Ȋn acest sens, copilul va reține foarte ușor relația nodală ce se va stabili între relief și vegetație, desigur cu efectele scontate în timp.
O altă relație nodală, elevii, o pot stabili între vegetație și faună, prin faptul că vegetația forestieră a fost supusă excesiv defrișării în vederea extinderii pășunilor, terenurilor agricole și vetrei satului. Acest lucru a avut consecințe asupra faunei de pe teritoriul comunei Șimian, unele specii retrăgându-se în pădurile de pe teritoriul comunei Prunișor, altele dispărâd (porcii mistreți).
O importanță deosebită o constituie și problema calității și protecției mediului, necesitatea conservării și utilizării cât mai eficiente a potențialului productiv al mediului. Ȋn acest sens se au în vedere două aspecte: cunoașterea științifică a fenomenelor, a cauzelor care le produc, a efectelor negative asupra mediului și prezentarea metodelor de studiere a acestora cu elevii. Se realizează astfel o aprofundare a noțiunilor obținute de elevi la diferite discipline: geografie, botanică, zoologie, matematică, fizică, chimie și se dezvoltă astfel spiritul de inițiativă și deprinderile de cercetare.
Elevii vor dobândi cunoștințe și deprinderi referitoare la: capacitatea de a stabili și reține unele relații cauză-efect existente în natură, înțelegerea importanței protejării și conservării mediului natural, formarea unor comportamente ecologice, ghidarea comportamentului cotidian, a vestimentației în funcție de vreme și schimbările previzibile.
Lipsa strategiilor de dezvoltare a turismului ecologic și științific, lipsa dotărilor adecvate pentru practicarea sporturilor de masă sau de performanță (săli și terenuri de sport, stadioane, bazine de înot), practicarea turismului neorganizat și neecologic în ariile protejate, ineficienta punere în valoare a potențialului turistic, toate acestea au un impact negativ asupra mediului.
Protecția mediului dă naștere unui turism civilizat, iar acesta, la rândul său, va duce la conservarea de lungă durată a naturii înconjurătoare.
Școala are menirea de a organiza și desfășura o amplă și susținută mișare de educație ecologică și protecție a mediului. Adevărata educație ecologică își va atinge scopul numai când se va reuși ca elevii (cetățenii de mâine) să fie convinși de necesiatea ocrotirii naturii și să devină factori activi în acțiunea de conciliere a omului cu natura.
Este importantă cunoașterea influenței factorilor de mediu asupra omului, dar în același timp este necesar să se asigure condiții de viață și activitate care să permită evoluția normală a acestuia. Aceste norme trebuie cunoscute de către cadrele didactice și transmise elevilor, pentru ca și ei să înțeleagă și să conștientizeze importanța protejării și conservării mediului în scopul asigurării sănătății proprii.
Ȋn esență, abordarea metodologică îmbracă, pe toate aceste paliere, aspecte suficient de intuitive, logice și cu putere mare de transmisibilitate în timp și spațiu, având ca finaliate înțelegerea tuturor fenomenelor geografice, de la nivelul încadrării microspațialității spre nivelele superioare.
3. INTEGRAREA MIJLOACELOR DE ȊNVĂȚĂMÂNT ȊN PREDAREA-ȊNVĂȚAREA CUNOȘTINȚELOR GEOGRAFICE DESPRE ORIZONTUL LOCAL
3.1. Rolul și funcțiile mijloacelor de învățământ
Ȋntr-o definiție primară, mijloacele didactice sunt considerate ansambluri de procedee mecanice, optice, electrice și electronice – de înregistrare, păstrare și transmitere a informației.
Mijloacele sunt unelte didactice. Materialul didactic reprezintă ansamblul de obiecte, produse, documente și instrumente naturale sau substituiente ale acestora, folosite în actul de predare-învățare.
Mijloacele de învățămant au rolul de a contribui la perfecționarea procesului de învățămant prin intermediul ilustrării și explicării intuitive și logico-matematice. Ȋn același timp, are loc și perfecționarea metodelor didactice prin intermediul implicării bazei materiale și a instrumentelor logico-matematice.
Mijloacele de învățămant reprezintă ansamblul de obiecte, instrumente, produse, aparate, echipamente și sisteme tehnice care susțin și facilitează transmiterea unor cunoștinte, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achiziții și realizarea unor aplicații în cadrul procesului didactic.
Eficiența mijloacelor depinde, în mare măsură, de pregătirea profesorului, de nivelul la care el stăpânește materialul ce urmează a fi utilizat, de măsura în care este familiarizat cu aparatele în același timp fiind necesară și pregătirea elevilor pentru a utiliza în activitatea lor, mijloacele didactice, indiferent de tipul lor.
Elevii nu posedă capacitatea de a ,,lectura" dintr-o simplă privire o imagine. Profesorul este acela care urmează să orienteze și să focalizeze atenția elevilor asupra aspectelor esențiale ale conținuturilor transmise, în funcție de scopul secvenței educative respective: identificarea anumitor elemente, descrierea componentelor prezentate, interpretarea unei diagrame. Lectura unei imagini, de către elevi, poate îmbrăca aspecte diverse, în funcție de raporturile dintre forma și conținuturile acesteia, de planul îndepartat sau apropiat de prezentare și de durata expunerii (Cucoș, 2006).
Indiferent de mijloacele tehnice utilizate, procesul instructiv-educativ presupune și momente de comunicare profesor-elevi și elevi-elevi, discutii de grup, jocuri de simulare, adică asigurarea unor condiții interactive între elevi, profesor și mijlocul tehnic folosit. Pentru ca strategia didactică bazată pe utilizarea unui mijloc tehnic de instruire să fie eficientă, este necesar ca informațiile transmise cu ajutorul mijloacelor tehnice să fie supuse unor prelucrari, interpretari, restructurari, să se realizeze verbalizari, conexiuni, iar noile cunoștințe să fie integrate în sistemul cogitiv al elevilor.
Selectarea și utilizarea corectă a mijloacelor de învățămant sunt condiționate de cunoașterea funcțiilor pedagogice: formativă, de motivare a învățării, de evaluare a randamentului elevilor, de substituție, ergonomică și demonstrativă (Cucoș, 2006).
Funcția formativă
Mijloacele de învățămant au valoare de instrumente pedagogice de comunicare rapidă și eficientă a informațiilor, instrumente ce se interpun între logica știintei și logica elevului și care optimizează comunicarea educatională profesor-elev. Prin sporirea capacității elevilor de a recepționa informații, mijloacele de învățămant le dezvoltă acestora capacitatea de a înțelege realitatea.
Prin organizarea experienței senzoriale a elevilor, mijloacele didactice contribuie la constituirea și consolidarea structurilor perceptive operatorii, ameliorând capacitatea elevului de a înregistra, prelucra și interpreta informațiile primite, operațiile perceptive de explorare, comparare, fixare, precum și caracterul rațional al acțiunilor perceptive.
Funcția de motivare a învățării este legată de încărcătura emoționala a imaginii audio-vizuale, care se adresează direct sensibilitatii elevului. Mesajele vizuale și auditive stimulează la elevi curiozitatea, interesul, dorința de cunoaștere și de acțiune și crează momente de bună dispoziție, toate acestea contribuind la mobilizarea efortului în procesul de învățare.
Funcția de evaluare a randamentului elevilor,constă în posibilitatea de măsurare a rezultatelor învățării și ale activității didactice.
Functia demonstrativa și funcția de substituție
Aceste funcții sunt valorificate în situațiile educative în care exista constrângeri legate de structurarea și transmiterea mesajului educational, datorate caracteristicilor obiectelor, proceselor și fenomenelor studiate: dimensiuni foarte mici sau foarte mari, ritm lent sau alert, dinamica. Aceste caracteristici fac imposibilă studierea lor nemijlocită, de aceea se recurge la substitute ale obiectelor, proceselor și fenomenele reale. Acestea din urma prezintă avantajul comprimarii sau decomprimarii ritmului de desfășurare a unui proces sau eveniment, permit vizualizarea unor procese și fenomene inaccesibile observației directe.
Funcția estetică
Comunicarea se caracterizează printr-o organizare cronospațiala impusă, care îl obligă pe profesor la un plus de rigurozitate în sistematizarea informației, cu efecte benefice asupra formării și dezvoltării structurilor cognitive ale elevilor.
Pe lângă valențele cognitive pe care le comportă, fotografia, diapozitivul, secvența de film, angajează elevii în acte de percepere și de evaluare a esteticului și le cultiva capacitatea de înțelegere și apreciere a frumosului (Cucoș, 2006).
3.2. Clasificarea mijloacelor de învățământ
Ȋn literatura de specialitate există numerose clasificări ale mijloacelor didactice în funcție de mai multe criterii.
N. Ilinca (2002) clasifică mijloacele de învățământ, după natura lor, asfel:
– Mijloace obiectuale – (tabla obișnuită, tabla magnetică, colecțiile de roci, insectare, instrumente, ierbare);
– Mijloace scrise și grafice – reprezintă informații gata elaborate prin intermediul unui cod scris sau a desenului (cărțile, manualele, planșele, hărțile, albumele, dicționarele, revistele);
– Mijloace audio-vizuale: cuprind ansamblul de materiale pe care s-a stocat informația și echipamentele tehnice care redau imagini și sunete (proiectorul cinematografic, calculatorul, videocasetofonul, televizorul);
– Mijloace tehnice vizuale pentru materiale cu suport opac (fotografii, scheme, desene) sau pentru cele cu suport transparent (retroproiectorul, diaproiectorul, aparatul de filmat);
– Mijloace tehnice auditive (magnetofon, casetofon, radio);
3.3. Exemple de mijloace de învățământ utilizate în predarea-învățarea aspectelor geografice ale comunei Șimian
Selecția, stabilirea și integrarea mijloacelor de învățămant în cadrul unei lectii se realizează prin racordarea permanentă a acestora la obiectivele instruirii, la conținuturile concrete ale unităților de învățare sau ale lecțiilor, la metodele și procedeele didactice.
Utilizarea unui singur mijloc de învățămant, indiferent din ce categorie face parte și indiferent cât de bine conceput și realizat ar fi el, nu poate da maximul de eficiență. Mijloacele de învățămant trebuie selectate, utilizate și îmbinate în funcție de contextul pedagogic concret, respectiv de celelalte elemente constitutive ale strategiilor didactice: sistemul de metode didactice, formele de organizare a activitatii didactice și de nivelul psihosomatic al elevilor. Un mijloc de învățămant nu este eficient în sine, ci numai ca element component al unui sistem de mijloace de învățămant , care se sprijină reciproc și care se integrează într-o strategie de instruire sau autoinstruire coerentă.
Asigurarea condițiilor interactive între profesor, elevi și mijloacele tehnice utilizate, vizează creșterea eficientei procesului de învățare prin:
– aprofundarea proceselor de analiză și sinteză
– clarificarea aspectelor insuficient sesizate prin lectura imaginii
– asigurarea pătrunderii prin gandire a celor receptate
– formarea la elevi a unei viziuni de ansamblu asupra elementelor studiate
– integrarea noilor cunoștinte în sistemul cognitiv propriu al elevilor.
Fiind o știință a spațiului, geografia studiază repartiția teritorială și conexiunile dintre obiecte, fenomene și fapte geografice. Pentru elevi ar fi foarte dificil sau aproape imposibil să perceapă aceste interdependențe fără utilizarea mijloacelor didactice intuitive: hărți, fotografii, schițe, grafice, planșe, fime didactice, texte, diagrame. Nu trebuie să uităm nici de mijloacele de învățământ tradiționale: tabla, manualul și caietul de notițe.
Harta este un instrument de obținere a informațiilor și permite analiza distribuției, evoluției, dinamicii și caracteristicilor pe care o au diferite forme geografice.
Elevi trebuie învățați să identifice tipurile de hărți după criteriile de clasificare,să
utilizeze scara de proporție, să descifreze legenda hărților să citească și să interpreteze harta și să întocmească hărți conform unor cerințe. De o importanță deosebită sunt citirea și interpretarea hărții, pentru înțelegerea de către elevi a fenomenelor geografice astfel:
a) citirea hărții – reprezintă descierea tuturor elementelor de pe o hartă (forme de relief, ape, orașe, căi de comunicație, bogății ale subsolului etc.)
b) interpretarea sau înțelegerea hărții solicită ca descrierea să fie însoțită de analiza legăturilor dintre obiectele și fenomenele geografice.
Elevii trebuie puși în situația de a interpreta, (a face legătura) relația existentă între diferitele elemente ale mediului înconjurător (relief, climă, vegetație, sol, etc.) sau dintre acestea și cele rezultate în urma activităților umane, care devin parte componentă a mediului îl influențează prin modificările pe care le produc diferitelor componente geografice.
De exemplu: utilizând harta fizico-geografică sau harta administrativă a comunei Șimian, elevii pot face măsuratori referitoare la lungimea râului Topolnița, pot afla altitudinea maximă din comuna Șimian, pot observa densitatea rețelei hidrografice, pot nota axele principale de comunicație care tranzitează comuna, pot stabili care sunt satele componente ale comunei și ce dispunere au în raport cu punctele cardinale, pot clasifica satele, componente ale comunei Șimian, după structură, pot stabili relații între elementele climatice și treptele de relief.
Utilizând mijloacele grafice elevii pot face diferite conexiuni între fenomene, procese și noțiuni pe care le pot asimila mai rapid.
Cele mai multe exerciții se pot aplica utilizând tabelele cu date climatice, numărul de locuitori, structura populației, diagramele climatice, graficele referitoare la raportul dintre suprafața construită și suprafața agricolă.
Exemple:
Se oferă un tabel cu satele componente comunei Șimian și numărul lor de locuitori. Aveți 5 minute la dispoziție pentru a clasifica satele în funcție de mărimea demografică.
Completați, în 2 minute, rata mortalității, utilizând datele din tabelul incomplet care face referire la sporul natural și la nataliatea din comuna Șimian (Tab. 12).
Tab. 12 Exemplu de tabel incomplet utilizat pentru a calcula mortalitatea
(sursa: edemos.insse.ro)
Utilizând tabelul incomplet, prin problematizare, elevii au de calculat sporul natural folosindu-se de rata natalității și de rata mortalității, pentru fiecare sat al comunei studiate (10 minute timp de lucru).
Calculați densitatea medie a populației, pentru fiecare sat component al comunei Șimian. Aveți la dispoziție tabelul cu suprafața satelor și numărul de locuitori din fiecare sat, timp de lucru 10 minute (Tab. 13).
Tab. 13 Exemplu de tabel incomplet utilizat pentru a calcula densitatea populației
Sursa: Direcția Județană de Statistică Mehedinți
Folosirea imaginilor: pentru o observa o alunecare de teren, elemente de torențialitate (Ogașul Băran) sau modul de dispunere al gospodăriilor.
De exemplu: li se oferă elevilor o imagine, iar ei trebuie sa descrie aspectele reliefului, tipul de vegetație, tipul de sol și apoi să spună dacă recunosc locul unde a fost fotografiată imaginea respectivă (Foto. 15).
Foto.15 Exemplu de imagine utilizată pentru a descrie aspectele cadrului natural (M.Drăgan, 2018)
Filmul didactic: elevii vizionează un film referitor la modul în care se redau circuitului agricol haldele de steril din exploatarea minieră de la Husnicioara sau despre fluviul Dunărea (Fig. 28).
Fig. 28 Film documentar despre Dunăre (https://www.youtube.com/watch?v=9qGFXqJxo6k)
Atunci când se alege un mijloc didactic sau o metodă didactică, trebuie să li se explice foarte clar elevilor ce au de făcut și cât timp au la dispoziție pentru realizarea sarcinii de lucru.
Mijloacele didactice pot fi utilizate în orice moment al lecției.
Exemplu de item de evaluare, folosind ca mijloc de evaluare un model grafic (diagrama climatică)(vezi Fig. 5, Fig. 6):
Analizați diagrama climatică de la stația meteorologică Drobeta Turnu Severin.
Precizați:- luna în care se înregistrează cea mai mică temperatură medie lunară
– luna în care se înregistrează cea mai mare cantitate de precipitații
– cantitate medie de precipitații din luna iunie
4. FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII DIDACTICE: ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE ȘI VALENȚELE LOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE
Activitățile extrașcolare se referă la acele activități extracurriculare realizate în afara mediului școlar, în afara instituției de învățămînt, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor instituții de învățământ. Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru elevi. Studiile susțin că ajută la formarea unei atitudini pozitive față de de învățat, elevii au performanțe academice mai ridicate, se formează abilități practice diversificate, dar și strategii bune de rezolvare de probleme. Activitățile extrașcolare actionează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire și autoeficacitate este mult mai ridicat.
Drumețiile, vizitele și excursiile sunt forme organizare ale procesului de învățământ în natură, la diferite instituții culturale sau economice, în vederea realizării unor scopuri instructiv educative. Observarea dirijată a obiectivelor și fenomenelor în condiții naturale sau în expoziții, muzee, grădini botanice sau zoologice, permit elevilor, formarea unor reprezentări bogate despre cele observate (Țîru, 2007).
Activitățile extrașcolare vizează de regulă acele activități cu rol complementar orelor clasice de predare-învățare. Acestea au un rol complementar rolului școlii, văzută ca sistem puternic formalizat de transmitere de cunoștințe și sunt venite din nevoia ca școlile să asigure experiențe care să susțină dezvoltarea în ansamblu a elevilor (Holland, Andre, 1987).
Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activitățile extrașcolare se desfășoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual (Țîru, 2007).
Exemple de activități extrașcolare
Plimbarea reprezintă deplasarea, pe jos a elevilor, în parc, grădini, zoologice, grădini botanice, orașe pentru a se recrea, a vedea, a descoperi și a cunoașe anumite aspecte naturale sau social-economice. Plimbarea nu depășește de obicei două ore. Pe teritoriul comunei Șimian se pot desfășura plimbări pe malul Dunării pentru a observa fenomenul de eroziune al malurilor, debitul fluviului.
Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală, procesul de producție în desfășurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, național, de viața și activitatea unor personalități de seamă ale științei și culturii universale și naționale, relațiile dintre oameni și rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învățare, întregesc și desăvârșesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecțiilor. Vizita este o deplasare cu durata de cel mult o zi.
De exemplu pe teritoriul comunei Șimian se pot vizita obiectivele turistice: Cula lui Tudor Vladimirescu, casa satului din Cerneți, monumentul comemorativ al revoluței din 1821, mănăstirea Cerneți (Foto.16).
Foto. 16 Monumentul comemorativ al revoluției de la 1821 (M. Drăgan, 2018)
Drumeția este o formă a activității practic-aplicative. Ea contribuie la dezvoltarea simțului de observație al elevilor, a interesului pentru geografie și a capacității de înțelegere a realității înconjurătoare. Acestea lărgesc orizontul geografic al elevilor și în același timp constituie o formă de realizare a legăturii dintre teorie și practică. Totodată, stimulează dorința de cunoaștere și înțelegere a fenomenelor din mediul înconjurător, dezvoltă sentimente de dragoste și respect față de natură și ajută la consolidarea cunoștințelor geografice predate în școală. Drumețiile contribuie la educarea și dezvoltarea simțului estetic, stimulează curiozitatea și spiritul de echipă al copiilor.
În funcție de sarcina didactică fundamentală, excursiile prezintă mai multe tipuri, după cum urmează (Nicola, 2000):
excursii și vizite introductive – organizate înaintea predării unui capitol / unei teme cu scopul de a-i sensibiliza pe copii / elevi și a valorifica rezultatele în cadrul lecției / lecțiilor viitoare;
excursii și vizite organizate în vederea comunicării de cunoștințe noi – se urmărește transmiterea de cunoștințe noi prevăzute în programa școlară;
excursii și vizite finale (de consolidare și fixare) – organizate după predarea unui capitol / unei teme în vederea concretizării cunoștințelor predate, de sistematizare și fixarea lor.
Excursiile și drumețiile tematice proiectate și organizate de instituțiile școlare au multiple valențe de informare și formare a elevilor, completând și aprofundând procesul de învățământ. Conținutul didactic al drumețiilor și excursiilor poate fi mult mai flexibil, mai variat și complex decât al lecțiilor organizate în clasă, având de asemena și un caracter mai atractiv, elevii participând într-o atmosferă de optimism și bună dispoziție la asemenea activități. Cadrele didactice după de discută cu elevii clasei stabilesc destinația, scopurile drumețiilor, obiectivele vizate, itinerariul și data de desfășurare. De asemenea, sunt prezentate principalele situații problematice care se vor fi urmărite pe parcursul excursiei sau drumeției.
În timpul desfășurării drumeției, cadrele didactice dirijează procesul de observare în mod sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant. Informațiile culese vor putea fi valorificate la disciplinele de învățământ la care se pretează, astfel fixându-se, aprofundându-se cunoștințele și îmbogățindu-se cultura generală. În valorificarea cunoștințelor dobândite în timpul excursiilor, elevii pot veni cu nuanțe originale de natură afectivă, prin care își exprimă propriile impresii și sentimente față de cele văzute.
O drumeție sau o excursie impun o mare responsabilitate din partea celui care o organizează. De aceea, conținutul trebuie ales cu grijă, bine corelat cu scopul și obiectivele, perioada să fie corespunzătoare unei bune desfășurări a activității. Pentru aceasta, excursia trebuie organizată după un plan bine stabilit, care trebuie să parcurgă mai multe etape.
Stabilirea atentă a obiectivelor este foarte importantă. Trebuie stimulate dorința și curiozitatea elevilor de a descoperi noi fenomene și elemente, dar și dorința de călătorie în scopul cunoașerii și, nu în ultimul rând, crearea unui suport informativ-educativ pe plan ecologic, pentru protecția mediului.
Prima etapă constă în pregătirea teoretică, documentarea, studierea traseului și orientarea. Este foarte important să se realizeze o bună documentație bibliografică, pentru că, indiferent că la fața locului este ghid sau nu, cadrul didactic este coordonatorul activității și trebuie să ofere explicația științifică. Se încearcă, pe cât posibil, alegerea celei mai reprezentative zone. Se specifică obiectivele principale, dar nu se ignoră nici un aspect care ar putea consolida cunoștințele dobândite anterior.
Pentru o drumeție se va stabili traseul și se va ține o evidență a numărului de participanți. Se stabilesc punctele de aplicație practică și activitățle specifice fiecărei opriri. După ce sunt clarificate datele, cadrul didactic prezintă oferta părinților. De asemenea, poate să repartizeze diverse sarcini elevilor, cât și părinților însoțitori. Se întocmește dosarul cu actele necesare aprobării, drumeția va avea nevoie de aprobarea directorului unității școlare.
Cea de-a doua etapă – desfășurarea propriu-zisă a drumeției, culegerea datelor și cercetarea la fața locului. A treia etapă constă în selecția, prelucrarea materialului cules și valorificarea rezultatelor.
Pe tot parcursul drumeției trebuie făcute popasuri de observație asupra unor lucrări de degradare a terenului sau de poluare. Prin observație, conversație și dezbatere în teren a mai multor probleme se vor consolida noțiuni și se vor face înțelese legăturile cauzale între componentele mediului și un complex teritorial din zonă. Materialul cules poate fi valorificat prin realizarea unor panouri informative sau panouri cu fotografii de grup ale elevilor.
Ȋn concluzie, putem afirma că, pe teren, în comparație cu sala de clasă, conținutul informativ al lecției are o arie mai vastă de cuprindere a elementelor adiacente care definesc categoria de noțiuni pusă în studiu.
De exemplu pe teritoriul comunei Șimian se poate organiza o drumeție până la Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneți. Ȋn continuare voi prezenta obiectivele acestei drumeții:
1. Obiective generale:
– recunoașterea directă a frumuseților și bogățiilor comunei Șmian
– recapitularea și recunoașterea pe teren a noțiunilor referitoare la formele de relief predate la clasă
– formarea deprinderilor de orientare geografică
– cultivarea dragostei pentru natură și ocrotirea ei
– stimularea interesului elevilor pentru cunoașterea de locuri noi
2. Obiective comportamentale:
– să manifeste, prin comportament, respect față de mediul înconjurător
– să-și dezvolte relațiile de cooperare și respect în grupul din care face parte într-o excursie
Obiective specifice:
La sfârșitul drumeției elevii vor fi capabili :
-să sesizeze și să noteze edificiile istorice și religioase întâlnite pe traseu
-să protejeze mediul înconjurător
-să aprecieze frumusețile faunei și florei (peisajele deosebite de pe traseu);
-să valorizeze intra și interdisciplinar informațiile geografice, istorice și religioase culese
Evaluarea drumeției desfășurate la Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneți va consta în:
– întocmirea unui “Album al clasei” cu fotografiile realizate
– realizarea unor compoziții plastice cu teme inspirate de pe traseul parcurs
– crearea de compuneri, texte înspirate din activitățile desfășurate
– inițierea de discuții și propuneri pentru alte drumeții sau excursii
– colectarea de material didactic informativ
După finalizarea drumeției informațiile se păstrează, se ordonează evenimentele, se sortează sarcinile de lucru, se compară enumite aspecte, se emit concluzii și se fac aprecieri.
Activitățile extrașcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Elevilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. Profesorul are, prin acest tip de activitate posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal – pregătirea copilului pentru viață. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de profesor, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităților și resurselor de care dispune clasa de elevi (Cernea, 2000).
5. EVALUAREA PERFORMANȚELOR ȘCOLARE
Evaluarea este parte componentă a procesului instructiv–educativ. Evaluarea reprezintă totalitatea activităților prin care se colectează, organizează și interpretează datele obținute în urma aplicarii unor tehnici, metode și instrumente de măsurare. Toate aceste elemente sunt elaborate în conformitate cu obiectivele și tipul evaluării, în funcție de conținutul și grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei judecăți de valoare pe care se bazează o anumita decizie în plan educational.
Prin evaluare în învățămant se înțelege actul didactic complex integrat întregului proces de învățămant, care asigură evidențierea cantității cunoștintelor dobândite și valoarea lor, nivelul performanțelor și eficiența acestora la un moment dat, oferind soluții de perfecționare a actului didactic.
Evaluarea are rolul de a măsura și aprecia, în funcție de obiective, eficiența procesului de predare–învățare, raportată la îndeplinirea funcțiilor ei, la cerințele economice și culturale ale societății.
Evaluarea rezultatelor muncii școlare evidențiază valoarea, nivelul, performanțele și eficiența eforturilor depuse de toți factorii educaționali și randamentul muncii de învățare. Randamentul muncii școlare este evidențiat de rezultatele calitative la învățare ale elevilor.
Evaluarea reprezintă actul didactic complex integrat întregului proces de predare–învățare, care asigură evidențierea cantității cunoștințelor dobândite și valoarea, nivelul, performanțele și eficiența acestora la un moment dat (în mod curent, periodic, final).
Evaluarea este actul didactic complex prin care se determină cantitatea de cunoștințe și abilități dobândite, valoarea lor la un anumit moment când se efectuează o prestație scrisă, orală sau practică (Cucoș, 2006).
Evaluarea implică trei elemente: verificarea, aprecierea și notarea.
Verificarea este actul didactic prin care profesorul constată volumul și calitatea cunoștințelor și abilităților practice pe care elevii le au la un moment dat.
Aprecierea este actul didactic prin care profesorul estimează valoarea, nivelul, performanța cunoștințelor și capacității elevilor la un moment dat la o anumită temă.
Notarea este actul didactic prin care profesorul măsoară și validează rezultatul pregătirii elevului, obținut prin verificare și apreciere, iar rezultatul este reprezentat de simboluri convenționale (note sau calificative).
5.1. Funcțiile evaluării și formele de evaluare
Există o multitudine de clasificări ale funcțiilor evaluării, dar indiferent de tipul clasificării, funcțiile acțiunii de evaluare didactică au o semnificație dublă: socială și pedagogică.
Cele mai importante funcții ale evaluarii sunt (Cucoș, 2006):
– de constatare: are capacitate de a constata dacă o activitate instructivă a avut loc în condiții optime, o cunoștință a fost încorporată, o deprindere a fost achiziționată;
– de informare a societății, privind stadiul și evoluția pregătirii populației școlare;
– de diagnosticare a cauzelor care au condus la o slabă pregatire și la o eficiență scăzută a acțiunilor educative;.
– de prognosticare a nevoilor și disponibilităților viitoare ale elevilor sau ale instituțiilor de învățământ;
– de decizie asupra poziției sau asupra integrării unui elev într-o ierarhie sau într-o forma ori un nivel al pregătirii sale;
– pedagogică, în perspectiva elevului (stimulativă, de întărire a rezultatelor, formarea de abilității, de conștientizare a posibilităților, de orientare școlară și profesională) și în perspectiva profesorului (pentru a ști ce a făcut și ce are de realizat în continuare).
După momentul în care se face, evaluarea poate fi:
a) evaluare inițială: are ca obiectiv diagnosticarea nivelului de pregătire al elevilor la începutul anului școlar;
b) evaluarea curentă: are ca obiectiv cunoașterea pregătirii zilnice, sistematice și continue a elevilor și oferă posibilitatea intervenției imediate a profesorului. Elevii au obligația de a învăța pentru fiecare lecție.
c) evaluarea periodică: are ca obiectiv verificarea și restructurarea cunoștințelor în vederea realizării unui sistem mai complex de informații;
d) evaluarea finală: are ca obiectiv verificarea cantitativă și calitativă a însușirii întregii materii de studiu
O altă clasificare a evaluării este cea după modul de efectuare:
a) evaluare orală: chestionarea, examinarea, ascultarea este o formă particulară a conversației prin care se verifică gradul de însușire cantitativă și calitativă a cunoștințelor și deprinderilor.
b) examinarea scrisă: se face prin lucrări de control sau extemporale neanunțate,prin lucrări scrise semestriale anunțate (teze), prin lucrări scrise la sfârșit de ciclu școlar
c) evaluarea practică: constă în utilizarea instrumentelor, orientarea în tren și pe hartă, confecționarea de modele obiectuale sau grafice, efectuarea de măsurători și de experimente. În acest fel se verifică priceperile și deprinderile formate în activitatea aplicativă (Cucoș, 2006).
5.2. Metode alternative de evaluare a orizontului local
Pe lânga metodele tradiționale de evaluare, în momentul în care se evaluează noțiunile dobândite despre orizontul local, cel mai bine se pretează metodele alternative de evaluare.
Metodele alternative de evaluare a orizontului local au un rol foarte important, ele contribuind la conturarea personalității elevului, formarea și dezvoltarea competențelor de geografie. Prin folosirea sistematică a metodelor interactive se va îmbunătăți astfel calitatea procesului instructiv – educațional.
Metodele alternative (moderne) permit:
însușirea unor cunoștințe și deprinderi necesare desfășurării orelor de geografie
promovarea unor activități didactice centrate atât pe grup cât și pe elevi;
implicarea activă și creativă a tuturor membrilor grupului în vederea stimulării gândirii;
formarea de deprinderi de a lucra în echipă și de a conștientiza rolul important pe care fiecare îl are în cadrul grupului din care face parte;
identificarea anumitor probleme comune și altor obiecte de studiu- regulile operațiilor, regulile așezării factorilor sau a elementelor unei împărțiri atunci când se calculează distante pe harta sau pe teren
promovarea autonomiei fiecărui elev
Metodele activ-participative pun accent pe învățarea prin cooperare, aflându-se în antiteză cu metodele tradiționale de învățare.
Am constatat că metodele moderne utilizate în studierea orizontului local: pun accent pe activitatea de învățare a elevului, vizează învățarea prin descoperire, încurajează învățarea prin cooperare și stimulează motivația intrinsecă.
Consider că, cele mai importante metode alternative de evaluare a orizontului local sunt: metoda R. A. I., portofoliul și evaluarea prin joc didactic (roza vânturilor și pescuitul).
5.2.1. Metoda R. A. I. ( RĂSPUNDE – ARUNCĂ – INTEROGHEAZĂ)
Această metodă se desfășoară în scopuri constatativ-ameliorative și nu în vederea sancționării prin notă sau calificativ. Exersează abilitățile de comunicare interpersonală, capacitățile de a formula întrebări și de a găsi cel mai potrivit răspuns. Antrenați în acest joc cu mingea, chiar și cei mai timizi elevi se simt încurajați, comunică cu ușurință și participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învățarea cât și evaluarea (Oprea, 2006).
Metoda R.A. I. se aplică astfel: se folosește o minge (sau un animal de pluș) pe care o are un elev, acesta formulează o întrebare pe care o adresează unui coleg. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe altui elev formulând la rândul lui o întrebare. Jocul continuă. Elevul care nu știe răspunsul solicitat este scos din joc, la fel ca și cel care este descoperit că nu știe răspunsul la propria întrebare. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiti
Avantajele metodei R.A.I.:
este, în același timp, o metodă eficientă de evaluare, dar și o metodă de învățare interactivă;
elementele de joc asociate acestei metode transformă demersul evaluativ într-o activitate plăcută, atractivă, stimulativă pentru elevi;
nu implică sancționarea prin notă a performanțelor elevilor, având rol constatativ-ameliorativ, ceea ce elimină stările emoționale intens negative;
promovează interevaluarea;
permite realizarea unui feedback operativ;
Dezavantajele metodei R.A.I.
timpul necesar din partea profesorului pentru pregătirea materialului preliminar;
timpul necesar activității elevilor;
elevii sunt tentați să-i scoată din „joc” pe unii colegi sau să se răzbune pe alții, adresându-le întrebări prea dificile pentru ei;
Se produce haos (Oprea, 2006)
Exemple de întrebări utilizate de metoda R. A. I:
Care sunt unitățile de relief care se află pe teritoriul comunei Șimian?
Cum poți calcula densitatea medie a populației din comuna Șiman?
Care consideri că sunt efectele expoatării miniere Husnicioara asupra mediului?
Cum argumentezi faptul că Insula Șimian nu este vizitată de turiști?
Care sunt principalele plante cultivate în comuna Șimian?
5.2.2. Portofoliul
Este „o metodă de evaluare complexă, longitudinală, proiectată într-o secvență mai lungă de timp, care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate” (Cucoș, 2006).
Raportul de evaluare (portofoliul), apreciază T. Radu (2000, p. 225), „constituie nu atât o metodă distinctă de evaluare, cât un mijloc de valorizare a datelor obținute prin evaluări realizate.”
Portofoliul reprezintă „un veritabil „portret pedagogic” al elevului, relevând: nivelul general de pregătire, rezultatele deosebite obținute în unele domenii, ca și rezultatele slabe în altele, interese și aptitudini demonstrate, capacități formate, atitudini, dificultăți în învățare întâmpinate” (Radu, 2000, p. 226).
Portofoliul poate conține următoarele elemente: fișe de informare și documentare independentă, referate, eseuri, creații literare proprii, rezumate, articole, pliante, prospecte, desene, colaje, postere, teme, probleme rezolvate, schițe, proiecte și experimente, date statistice, curiozități, elemente umoristice referitoare la tematica abordată, teste și lucrări semestriale, chestionare de atitudini, înregistrări audio/video, fotografii, fișe de observare, reflecții ale elevului pe diverse teme, decupaje din reviste, reproduceri de pe internet.
Avantajele utilizării portofoliului sunt:
permite aprecierea unor tipuri variate de rezultate școlare și a unor produse care, de regulă, nu fac obiectul niciunei evaluări;
evidențiază cu acuratețe progresul în învățare al elevilor, prin raportare la o perioadă mai lungă de timp;
facilitează exprimarea creativă și manifestarea originalității specifice fiecărui elev;
determină angajarea și implicarea efectivă a elevilor în demersul evaluativ;
permite identificarea punctelor forte ale activității fiecărui elev, dar și a aspectelor ce pot fi îmbunătățite;
constituie un reper relevant pentru demersurile de diferențiere și individualizare a instruirii;
cultivă responsabilitatea elevilor pentru propria învățare și pentru rezultatele obținute; nu induce stări emoționale negative, evaluarea având ca scop îmbunătățirea activității și a achizițiilor elevilor;
Dintre dezavantajele utilizării portofoliluli ca metodă de evaluare amintim:
nu poate fi repede și ușor de evaluat;
este greu de apreciat conform unui barem strict, deoarece reflectă creativitatea și originalitatea elevului.
dificultăți în identificarea unor criterii pertinente de evaluare holistică;
riscul preluării unor sarcini specifice elaborării portofoliului de către părinți (Cucoș, 2006)
Conținutul portofoliului, termenele de execuție, criteriile de evaluare și notare se comunică elevilor de la început. Nota finală este media aritmetică a notelor acordate fiecărei componente a portofoliului.
De exemplu un portofoliu la clasa a V-a poate conține:
Copac de idei pe tema: Importanța fluviului Dunărea pentru comuna Șimian
Poster: „Satul meu”
Studiu de caz: poluarea aerului în comuna Șimian
Prezentare Power Point: defrișarea pădurilor – efecte asupra cadrului natural al comunei Șimian
Proiect: evoluția așezărilor umane pe teritorul comunei Șimian
5.2.3. Evaluarea prin joc didactic
Jocul didactic este o metodă eficiență de activizare a întregului colectiv, dezvoltând spiritul de echipă și totodată se dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată. Un rol important pentru trezirea acestui interes îl are însă și eficiența metodelor integrate în tehnologia didactică. Reușita jocului, fie că se desfășoară individual, pe grupe sau echipe, presupune cunoașterea din timp de către elevi a temei, a bibliografiei, a regulamentului de desfășurare pentru a reactualiza cunoștințele însușite.
Jocul constituie o formă accesibilă și plăcută de învățare activ-participativă, stimulând în același timp, interesul pentru lărgirea culturii geografice, inițiativa, curiozitatea și creativitatea elevilor. Prin latura lor distractivă, jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv și creativ, al gândirii și imaginției. Ca metodă activă de însușire și consolidare a cunoștintelor, jocurile geografice prin conținutul lor, completează pregătirea elevilor și le sporește interesul pentru geografie, ajutând în același timp profesorul la cunoașterea capacității elevilor.
Dintre multitudinea de jocuri didactice, am ales să prezint două jocuri care se pot desfășura pe teren, în orizontul local, foarte apreciate de elevii Școlii Gimnaziale Șimian: roza vânturilor și pescuitul.
5.2.3.1. Roza vânturilor
Acest joc se pretează a fi practicat la clasele de gimnaziu pentru dezvoltarea aptitudinilor de orientare în spațiu.
Se trasează pe teren un cerc cu diametru de 5m. În afara cercului, punctele cardinale și intercardinale se reprezintă prin cercuri cu diametrul de 1 m, (în total 8 cercuri). Cercul care indică nordul se notează cu litera N. Celelalte cercuri rămân nenotate. Jucătorii se împart în grupe de căte 8 și participă la joc pe serii. Primii opt jucători care participă la joc intră în cercul mare stând cu fața spre centrul cercului. Profesorul (conducătorul jocului) împarte fiecăruia un bilețel care indică punctele cardinale ale rozei vânturilor. La comanda conducătorului fiecare citește bilețelul, și în cea mai mare viteză, se așează în cercul care reprezintă direcția indicată în bilețel, pe baza nordului fixat pe teren. Pentru fiecare așezare corectă se acordă un punctaj. Jocul continuă cu celelalte grupe (Dulamă, 2002).
Fig. 24 Desenul utilizat pentru Roza Vânturilor
5.2.3.2. Pescuitul
Începe cu pescuirea unui bilețel, de către elevi, dintr-un coșuleț. Elevii citesc conținutul bilețelului, cerințele. Fiecare elev redă conținutul științific impus de exercițiul menționat pe bilețel.
Exemple de itemi:
Enumeră satele componente comunei Șimian.
Compară satul Șimian cu satul Cerneți.
Descrie vegetația din Depresiunea Severinului.
Clasifică satele comunei Șimian conform mărimii demografice.
Explică importanța fluviului Dunărea pentru comuna Șimian.
Care este temperatura medie anuală înregistrată la stația meteorologică Drobeta Turnu Severin?
Descrie evoluția numerică a populației din comuna Șimian.
Măsurați, pe harta fizică a județului Mehedinți, lungime râului Topolnița. Calculați lungimea din teren, în km.
Sunt declarați câștigători elevii care dau mai multe răspunsuri corecte.
CONCLUZII
Lucrarea „Metode activ-participative și mijloace de învățământ utilizate în predarea aspectelor de geografie din comuna Șimian” vizează înțelegerea relațiilor de interdependență dintre om și mediul înconjurător, a impactului presiunii umane asupra mediului și a modificărilor intervenite în interiorul său.
Pe parcursul primelor două capitole ale lucrării, am încercat să prezint principalele caracteristici fizico-geografice, umane și economice ale comunei Șimian. În limitele cadrului spațial al comunei, așezările omenești sunt niște ecosisteme complexe. Pentru a surprinde starea de fapt a habitatului actual, a fost necesară realizarea unor interpretări între potențialul natural, social și economic al așezării, valorificarea și transformarea sa și consecințele rezultate.
În partea a treia „Metode activ-participative și mijloace de învățământ utilizate în predarea-învățarea și valorificarea cunoștințelor legate despre orizontul local” am încercat să subliniez rolul metodelor, strategiilor și tehnicilor utilizate în predarea și învățarea noțiunilor și conceptelor din geografia orizontului local și apropiat.
Prin cercetarea geografică în orizontul local, elevii dobândesc capacități sporite de a-și folosi cunoștințele în situații noi, de a stabili relatii cauzale și de a-și însuși un vocabular geografic legat de realitatea înconjurătoare.
Am constatat că metodele activ-participative utilizate în studierea orizontului local:
• pun accent pe activitatea de învățare a elevului
• vizează învățarea prin descoperire
• încurajează învățarea prin cooperare
• stimulează motivația intrinsecă
Metodele moderne (activ-participative) reprezintă legătura dintre învățarea individuală și cea colectivă. Aceasta din urmă generează o formă puternică de implicare și înțelegere deoarece soluțiile tuturor problemelor de rezolvat apar în urma împărtășirii experienței participanților.
Învățarea activă îi determină pe elevi să-și formeze propriul lor sistem de valori, propria lor modalitate de înțelegere a materialului și propria perspectivă de soluționare a eventualelor probleme apărute ulterior.
Ȋn urma aplicării la clasă a metodelor activ-participative în cadrul orelor de geografie am constatat:
– fiecare metodă își are propria specificitate și arie de extensie, trebuind să fie mai întâi bine cunoscută și apoi aplicată
– folosirea variată a metodelor duce la însușirea corectă, conștientă a unor cunoștințe
– într-o lecție nu poate fi folosită o singură metodă ci 2-3 metode
-organizând clasa pe grupe de lucru poate duce la dezordine dacă nu se respectă regulile jocului, dacă nu ascultă ceea ce spune liderul grupei
– în lecțiile în care sunt folosite metodele active timpul trebuie dozat bine
– spiritul de competiție este mult stimulat prin metodele activ-participative
– drumețiile în jurul satului i-au ajutat pe elevi să înțeleagă anumite noțiuni geografice, să înțeleagă cât de importantă este păstrarea curățeniei și ocrotirea naturii
– cunoștințele cu conținut geografic nu trebuie să vină doar în orele de geografie. In fiecare activitate trebuie implicate astfel de cunoștințe.
Geografia îi obișnuiește pe elevi cu exersarea gândirii logice de la simplu la complex, de la apropiat la departat, de la descriere la aplicare, de înțelegere a unor fenomene și procese geografice pe baza conexiunii și cauzalității acestora, a implicării genetice, științifice.
Înțelegerea orizontului local îi ajută pe elevi să se implice în realizarea unei activități elementare de cercetare a regiunii în care trăiesc.
Participarea elevilor la cercetarea mediului din orizontul local a permis o înțelegere mai bună a fenomenelor și a legăturilor dintre acestea, iar problematica om-natură a fost percepută ca având caracter de reciprocitate.
Învățarea geografiei locale trebuie să contribuie la exersarea și dezvoltarea spiritului de observație, a creativității și a imaginației creatoare. Personalitatea elevului nu se poate forma decât în armonie cu valorile pe care școala le promovează. Ca soluție metodică, se conturează necesitatea sporirii numărului de activități practice și de activități desfășurate în teren.
Bibliografie
Albulețu, I.și colab., (1980), Localitățile județului Mehedinți, Editura Comitetul Central Județean pentru Cultură, Oradea, 270 p.
Bărcăcilă, A., (1933), Trei veacuri de viață medievală, Editura Arhivele Olteniei, Craiova, 24 p.
Boengiu, S., (2008), Piemontul Bălăciței: studiu de geografie, Editura Universitaria, Craiova, 194 p.
Bobleanță, V., Olteanu Mădălina, (2004), Cerneți orașul Severinului, Editura Eubeea, Timișoara, 115 p.
Cerghit, I.,(1980), Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 315 p.
Ciplea, Al., (1992), Poluarea mediului ambiant, Editura Tehnică, București, 356 p.
Chivu, I., (2002), Itinerare Mehedințene, Editura Mirton, Timișoara, 64 p.
Crașoveanu, Mariana, (2008), Monografia comunei Cerneți, Editura Irco Script, Drobeta Turnu Severin, 83 p.
Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 464 p.
Cucu, V., (1980), Județul Mehedinți, Editura Academiei, București, 205p.
Cucu, V., (1995), România-Geografie umană, Editura Glasul Bucovinei, Iași
Dulamă, Maria-Eliza, (2000), Strategii didactice, Editura Clussium, Cluj-Napoca, 256 p.
Dulamă, Maria-Eliza, (2002), Modele, strategii și tehnici didactice activizante cu aplicații în geografie, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 302 p.
Dulamă, Maria-Eliza,(2008), Metodologie didactică-teorie și practică, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 406 p.
Dulamă, Maria-Eliza, (2010), Formarea competențelor elevilor prin studierea localității de domiciliu, teorie și aplicații, Editura Presa Universitară, Cluj-Napoca, 405 p.
Erdeli, G., (2001), Geografia populaței, Editura Corint, București, 287 p.
Ianoș, G., (1997), Solurile lumii, Editura Mirton, Timișoara
Ielenicz, M.,(1999), Dealurile și podișurile României, Editura Fundației „România de mâine”, București, 244 p.
Ielenicz, M.,(2007), România-Geografie fizică, Editura Universitară, București, 256 p.
Ielenicz, M., Comănescu, Laura,(2006), România-potențial turistic, Editura Universitară București, 464 p.
Ilinca, N., (2002), Didactica geografiei, Editura Corint, București,176 p.
Ionescu, M., Chiș, V., Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire și autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, 162 p.
Lungu I., Lungu Roxanda, (2008), Monografia comunei Șimian, Editura Ecko Print, Prunișor, 96 p.
Matei, Elena, (2004), Impactul activităților antropice asupra componentelor mediului în Culoarul Dunării între Orșova și Ostrovul Mare, Editura Universitară, București, 264 p.
Mărăcineanu, F., Constantin, Elena, Burducea, M., (2006), Dezvoltare durabilă în spațiul agricol din județul Mehedinți, Editura Alma, Craiova, 223 p.
Mândruț, O., Dan, Steluța,(2014), Didactica geografiei-o abordare actuală, Editura Corint, București, 366 p.
Oprea, Olga, (2006), Tehnologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 455 p.
Roman, Ileana, Rățoi T., (2003), Dicționarul enciclopedic al județlui Mehedinți, Editura Prier, Drobeta Turnu Severin, 479 p.
Stioca, M., (1992), Sinteze pedagogice și psihologie școlară, Editura Universitaria, Craiova, 136 p.
Stroe, R., Peptenatu, D., (2011), Dicționar geografic al județului Mehedinți, Editura Fundației „Scrisul Românesc”, Craiova, 397 p.
Șchiopu, Al., (1982), Dealurile piemontane ale Coșuștei, Editura Scrisul Românesc Craiova, 176 p.
Vert, C., (2000), Geografia populației și așezărilor umane, Editura Universitatea de Vest, Timișoara, 385 p.
***,(1982), Enciclopedia geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 547p.
***(1983), Geografia României, vol. I, Geografia fizică, Ed. Academiei, București;
***(1992), Geografia României, vol. IV, Regiunile pericarpatice, Ed. Academiei, București;
*** (1997), Plan de amenajare a teritoriului comunei Șimian, județul Mehedinți, Memoriu de sinteză, Primăria Șimian
***(2011),Strategia de dezvoltare durabilă a comunei Șimian, Primăria Șimian
Webografie
www.comuna.info accesat în 07.06.2018
www.comune.ro accesat în 08.06.2018
www.cjmehedinti.ro accesat în 15.07.2018
www.data.gov.ro accesat în 13.08.2018
www.didactic.ro accesat în 17.06.2018
www.edemosinsse.ro accesat în 20.07.2018
www.geografie.uvt.ro accesat în 21.07.2018
www.earth.google.com accesat în 30.06.2018
www.harta.ro accesat în 30.06.2018
www.listafirme.ro accesat în 08.07.2018
www.mehedinti-county.map2web.eu accesat în 07.07.2018
www.mehedinti.insse.ro accesat în 20.07.2018
www.meteo.romania.ro accesat în 24.02.2018
www.portal.edu.ro accesat în 28.06.2018
www.primariaonline.ro accesat în 30.05.2018
www.rasfoiesc.com accesat în 23.07.2018
www.satul.net accesat în 07.06.2018
www.scribd.com accesat în 12.03.2018
www.revistasinteza.ro accesat în 28.06.2018
www.tempoonline.ro accesat în 13.07.2018
www.topfirme.com accesat în 08.07.2018
www.unibuc.ro accesat în 27.05.2018
www.wikipedia.org accesat în 28.05.2018
www.youtube.com accesat în 30.06.2018
Declarație de autenticite
Subesmnata, BOBOC (DRĂGAN) I. MIHAELA ALISA, profesor la Școala Gimnazială Șimian, județul Mehedinți, declar pe propria răspundere că lucrarea „Metode activ-participative și mijloace de învățământ utilizate în predarea aspectelor de geografie din comuna Șimian”, a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime. De asemenea nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie;nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale candidatului; lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Data, Semnatura,
30.08.2018
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Importanța fluviului Dunărea pentru comuna Șimian [302415] (ID: 302415)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.