TEHNICI DE RECUPERARE A SECHELELOR POST-ACCIDENT VASULAR LA COPII Student: Alexandra-Nicoleta CRĂCIUN Conducător Științific: Ș.l Dr. Ing. Doina BUCUR… [302413]

PROIECT DE DIPLOMĂ

TEHNICI DE RECUPERARE A [anonimizat]: [anonimizat]-Nicoleta CRĂCIUN

Conducător Științific: Ș.l Dr. Ing. Doina BUCUR

BUCUREȘTI

IULIE 2018

CUPRINS

NECESITATEA ȘI OPORTUNITATEA TEMEI

CAPITOLUL 1. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A CERCETĂRII

1.1 Anatomia și Fiziologia emisferelor cerebrale. Vascularizația creierului

1.2 Prezentarea generală a accidentului vascular cerebral ischemic

1.2.1 [anonimizat]

1.2.2 Accident vascular ischemic în copilărie

1.2.3 Clasificarea paraliziei cerebrale

1.2.4 Sechelele/simptomele accidentului vascular cerebral ischemic

1.2.5 Cauzele accidentului vascular cerebral ischemic

1.2.6 Șansele de recuperare în urmă AVC

1.3 Prezentarea generală a accidentului vascular cerebral hemoragic

1.3.1 Cauzele accidentului vascular cerebral hemoragic

1.3.2 Simptomele accidentului vascular cerebral hemoragic

1.3.3 Factori de risc

1.4 Metode de tratament

1.4.1 Tratamentul inițial al accidentului vascular cerebral

1.4.2 Tratament de întreținere

1.4.3 Tratament ambulator (la domiciliu)

CAPITOLUL 2. STADIUL ACTUAL ÎN DOMENIUL RECUPERĂRII LA COPII CU AVC

2.1 Metode clasice

2.1.1 Kinetoterapia

2.1.2 Fizioterapia

2.1.3 Masajul terapeutic

2.1.4 Intervenții chirurgicale

2.2 Metode moderne

CAPITOLUL 3. PREZENTAREA STUDIULUI EXPERIMENTAL

3.1 Pacienții studiați

3.2 Echipament utilizat

3.3 Protocol de măsurare

3.4 [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].

Accidentul vascular cerebral(AVC) este o afecțiune pe care o considerăm a adulților, [anonimizat] a calității vieții lui. Accidentul vascular cerebral poate fi clasificat în două categorii majore și anume AVC ischemic și AVC hemoragic. [anonimizat] a unei structure vasculare anormale. Aproximativ 87% [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], emoțional sau printr-o combinație a celor trei și diferă în funcție de dimensiunea și localizarea leziunii. Metodele de reabilitare în urma unui accident vascular cerebral diferă de la o [anonimizat]: [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat] a ajuns în spital, a fost diagnosticat și a început un tratament.

[anonimizat] a leziunilor cerebrale ireversibile datorită fenomenului de neuroplasticitate (capacitatea creierului de schimbare a structurii și funcției prin realizarea de noi conexiuni). Aceste aptitudini includ limbajul și funcția motorie. Aproape jumătate dintre pacienții care au suferit un atac vascular-cerebral (AVC) se confruntă cu spasticitate de membru superior, o condiție cronică asociată cu simptome precum contracturi musculare, slăbiciune musculară, deficit senzorial și coordonare deficitară.

Metodele clasice care ajută la reabilitarea persoanelor în urma unui accident vascular cerebral sunt: prin învățarea motorie care se bazează pe recuperarea limbajului scris sau vorbit, prin efectuarea kinetoterapiei pasive adică mișcările se vor realiza cu ajutorul terapeutului și terapia activă în care mișcările sunt efectuate doar de pacient, prin terapia ocupațională(ergoterapia) care are ca obiectiv recâștigarea independenței și reinserția socială, prin mijloace recreative cum ar fi picture, muzica, jocuri distractive.

Metodele terapeutice au o eficiență destul de ridicată pentru recuperarea persoanelor care au suferit în urma unui accident vascular cerebral, atât cu ajutorul aparaturii de kinetoterapie cât și a aparaturii de fizioterapie.

Într-un plan terapeutic de succes, fiecare procedură de tratament are un rol bine stabilit, pe care l-am întâlnit și la Centrul de Recuperare Neuropsihomotorie Copii Dr. Nicolae Robănescu, unde am avut parte să lucrez pe aparatura de noua generație pentru recuperarea copiilor cu diverse probleme. Centrul este dotat cu aparatura de recuperare kinetică, aparatură pentru investigații medicale, laborator de analize, grădinița, farmacie cu circuit închis, săli de tratament, 28 de saloane, compartiment terapie intensivă și ortoprotezare.

Motivul pentru care am ales această temă ca fiind obiectivul meu de studiu este datorat faptului că locul unde am ales să fac practică de vară și anume în Centru Robănescu, veneau destule cazuri de copii cu AVC. Acest fapt mi-a stârnit curiozitatea și mai mult decât atât am vrut să învăț cum se recuperează acești copii, de câtă perseverență, dedicare și răbdare este nevoie să obții rezultate pozitive în urma programului recuperator aplicat.

Această experiență a fost un prim punct de plecare în această meserie, care mi-a adus multe beneficii pe plan social, intelectual cât și profesional.

CAPITOLUL 1. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A CERCETĂRII

1.1 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA EMISFERELOR CEREBRALE. VASCULARIZAȚIA CREIERULUI.

Creierul sau encefalul este unitatea care dă sens lumii în care trăim, controlându-ne acțiunile, gândurile și emoțiile. Creierul funcționează ca un sistem centralizat complex, ce coordonează organismul în funcție de informațiile primite.

Fig.1.1 Emisferele cerebrale

Creierul este format din 2 emisfere cerebrale: emisfera dreaptă și emisfera stângă.

Partea de sus a emisferei drepte controlează următoarele funcții: mișcările voluntare, sensibilitatea, personalitatea, dispoziția și comportamentul, iar partea de jos: memoria vizuală, auzul și dispoziția.

Partea de sus a emisferei stângi controlează: mișcările voluntare, vezică urinară, sensibilitatea, comportamentul și limbajul, scrisul și cititul, personalitatea și dispoziția. Partea de jos a acestei emisfere determină următoarele funcții: înțelegerea limbajului vorbit, dispoziția (agresivitatea) și auzul.

În funcție de localizarea și extinderea leziunilor provocate de un AVC vor fi afectate una sau mai multe funcții dintre cele prezentate mai sus. Astfel, un AVC poate afecta: capacitatea de mișcare, sensibilitatea, vorbirea și înțelegerea cuvintelor, comportamentul, gândirea, memoria și emoțiile. De cele mai multe ori, un accident vascular cerebral determină hemipareză sau hemiparalizie (pe o jumătate de corp: dreapta sau stânga). Acestea se pot ameliora în timp, mergând chiar până la vindecare completă, cu ajutorul terapiei de recuperare. Acest tip particular de afectare a unei jumătăți de corp apare datorită faptului că fiecare jumătate de creier controlează jumătatea opusă a corpului.

Astfel, este important care jumătate a creierului este afectată de AVC. Dacă accidentul vascular se produce în jumătatea dreaptă a creierului, va fi afectată jumătatea stângă a corpului, și invers.

1.2 PREZENTAREA GENERALĂ A ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL

Accidentul vascular cerebral este o afecțiune foarte frecventă la adulți și vârstnici, fiind a doua cauză de deces în România.

Fig.1.2 Accident vascular cerebral ischemic

Accidentul vascular cerebral (AVC) este o boală cerebrovasculară, care afectează creierul, și în consecință restul organismului, din cauza întreruperii bruște a fluxului sangvin cerebral. În creier se găsesc arii bine delimitate care controlează fiecare regiune a organismului, iar în funcție de localizarea și suprafața afectată poate apărea imposibilitatea mișcării diferitelor segmenete ale corpului (paralizii), afectarea vorbirii, tulburări de vedere sau alte afecțiuni.

In funcție de mecanismul de producere, există două tipuri de AVC:

AVC ischemic

AVC hemoragic

1.2.1 ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC LA NOU-NASCUȚI.

AVC ischemic este un tip de accident vascular cerebral, care apare atunci când un vas sangvin din creier care transportă oxigen și substanțe nutritive, este blocat de un cheag de sânge. Astfel, porțiunea din creier care ar fi trebuit să primească sângele transportat de artera blocat, rămâne neoxigenată și fără hrană, iar în foarte scurt timp (câteva minute) începe să moară.

Fig.1.3 Accidentului vascular cerebral ischemic

Accident ischemic perinatal, este estimat ca apare la 1 din 2500 de nașteri și este definit ca o probă patologică sau radiologică a infarctului arterial sau venos focal care apare sau se presupune că a apărut între 20 de săptămâni de gestație și vârsta de 28 de zile.

PREZENTARE

Accidentul vascular cerebral perinatal poate fi diagnosticat în perioada imediată a nou-născutului, cel mai adesea atunci când un copil cu un accident vascular cerebral arterial mijlociu dezvoltă crize recurente, de obicei focale, în primele câteva zile de viață. (Ferriero DM :1985–1995) Alți sugari sunt diagnosticați cu accident ischemic perinatal în primul an de viață, când dezvoltă hemiplegie, întârzieri de dezvoltare sau epilepsie.

Fig.1.4 Producerea AVC ischemic

Acești copii prezintă de obicei vârsta de 4 până la 6 luni, când hemipareză sau întârzierea de dezvoltare devine evidentă, dar poate apărea mai devreme cu encefalopatie sau epilepsie. Un procent mic de copii cu accident ischemic perinatal prezintă accident vascular cerebral acut dincolo de perioada imediată a nou-născutului, dar în primele 28 de zile de viață. Acești sugari pot avea un accident vascular cerebral ischemic foarte timpuriu în copilărie, mai degrabă decât un accident vascular cerebral ischemic neonatal târziu, din punct de vedere al factorilor de risc, al riscului de recurență și al strategiilor secundare de prevenire a accidentului vascular cerebral.

Distribuția vasculară a accident ischemic perinatal poate fi arterială sau venoasă. (Kirton A, 2010) Distribuția arterială este mai frecventă la sugari iar infarcturile cauzate de distribuția venoasă care implică prezența acesteia în regiunea periventriculară, pot apărea mai devreme în uter decât atacurile arteriale și sunt mult mai comune la copii născuți prematur.( Kirton A,2008).

ETIOLOGIE

Studiile de identificare a factorilor de risc pentru accident ischemic perinatal s-au axat de-a lungul istoriei pe accidentul arterial perinatal, în special pe cei care prezintă simptome acute în perioada post naștere. Concluziile sunt limitate deoarece datele din studii sunt adesea inconsistente, asociațiile sunt adesea slabe, iar cele cauzale sunt dificil de demonstrat.( Mineyko A,2011; Fernández-López D,2014)

DIAGNOSTIC

Ecografia craniană este modalitatea de alegere pentru infarctul hemoragic periventricular prematur, ultrasunetele craniene au o sensibilitate scăzută la accident ischemic perinatal. Capul CT este mai sensibil decât ultrasunetele craniene, dar necesită radiații și ar trebui folosit numai dacă nu sunt disponibile alte modalități.

RMN-ul cerebral, include imagistica ponderată prin difuziune (DWI) și este testul cel mai sensibil pentru confirmarea atacului arterial perinatal, care trebuie obținut imediat ce copilul este stabil. Nou-născuții care sunt hrăniți și înfășați pot adesea tolera RMN-ul capului fără sedare, în special dacă se utilizează protocoale rapide care limitează timpul de scanare.

INVESTIGAȚII

Există dezbateri cu privire la momentul și durata optimă a procesului de trombofilare la pacienții cu accident vascular cerebral arterial perinatal. Testarea trombofiliei de rutină în accidentul arterial perinatal este puțin probabil să schimbe managementul.( Curtis C,2017)

Pierderea de sânge datorată recoltării de sânge la nou-născuți trebuie minimalizată. Se urmărește istoricul matern al tulburării autoimune, tromboza sau pierderea recidivantă a sarcinii. O ecocardiogramă este indicată dacă există îngrijorare în cazul bolii cardiace congenitale sau al trombului cardiac.

REZULTAT

Sugarii cu accident vascular perinatal sunt expuși riscului de epilepsie, incluzând epilepsie și spasme infantile. Studiile raportează rate variabile de epilepsie după accident vascular ischemic, care variază de la mai puțin de un sfert la jumătate dintre copii, (Kirton A,2013) reflectând probabil diferența de constatare și urmărire a pacientului.

Fig.1.5 Accident vascular cerebral ischemic la nou-nascuți

Majoritatea sugarilor cu AVC perinatal vor avea sechele neurocognitive. , (Kirton A,2013) Se observă frecvent IQ normal, în special la copii fără alți factori de risc pentru sechelele de dezvoltare.( Trauner DA,1993) Rezultatul neuro-motor și hemiplegia depind în mare măsură de zona infarctului: implicarea ganglionilor bazali, a talamusului, sau membrele posterioare ale capsulei interne sunt asociate cu necoordonarea motorului sau cu hemiplegia.( De Vries LS,2005; Mercuri E,2004)

1.1.2 ACCIDENT VASCULAR ISCHEMIC ÎN COPILĂRIE

Incidența adevărată a accidentului vascular cerebral ischemic din copilărie nu este cunoscută, dar este estimată la 100.000 de copii anual. În urma accidentului vascular ischemic, 6% până la 10% dintre copii mor, 20% au recidivat accident vascular cerebral și mai mult de 75% au rămas cu deficiențe neurologice pe termen lung.( Ganesan V, 2000; deVeber GA, 2000; Fullerton HJ, 2007; Lynch JK,2002; Fullerton HJ, 2002; Giroud M,1997).

Accident vascular ischemic arterial diferă semnificativ la copii față de adulți; diferențele includ semnele și simptomele prezente, diagnosticul diferențial, factorii de risc, hemostaza dezvoltării (modificări legate de vârstă în hemostază în timpul copilăriei) și lipsa datelor privind rezultatele specifice fiecărui pacient. În consecință, recomandările de îngrijire se bazează în primul rând pe extrapolarea din experiența tratării pacienților adulți și pe consensul expertului.

PREZENTARE

Majoritatea copiilor cu accident vascular ischemic acut vor avea deficit de probleme neurologice focale, deși recunoașterea unor astfel de deficiențe poate fi dificilă pentru copilul bolnav sau foarte bolnav. Diagnosticul accidentului vascular ischemic este adesea întârziat datorită frecvenței de accident vascular cerebral la copii față de adulți și ale imitărilor cum ar fi convulsii, migrene, encefalită, tulburări neurologice demielinizante și tulburări funcționale.( Shellhaas RA, 2006; Rivkin MJ.2015).

Recunoașterea precoce a accidentului ischemic arterial în copilărie poate fi facilitată prin utilizarea protocoalelor de screening similare cu cele utilizate pentru accident vascular cerebral de detectare la adulți,( Yock-Corrales A, 2011). Cele mai frecvente cause de accident vascular cerebral în copilărie sunt convulsii, migrene, prezentări psihogenice, leziuni în masă, infecții, toxicitate cu metotrexat, sindrom reversibil de encefalopatie posterioară (PRES) și accident vascular cerebral metabolic. ( Shellhaas RA, 2006; Rivkin MJ.2015).

Fig.1.6 Accident vascular cerebral ischemic.

Cea mai frecventă cauză a deficitelor focale neurologice bruște la adulți este accident vascular cerebral acut și tratamentul pentru accident vascular ischemic presupus la adulți se poate baza pe imagistică CT a capului, care exclude prezența hemoragiei intracraniene și evaluează semnele ischemice timpurii. În schimb, din cauza frecvenței ridicate a imitației accident vascular în copilărie, neuroimagistică este necesară nu numai pentru a exclude un accident vascular hemoragic (reprezentând jumătate din toate accidente vasculare cerebrale în copilărie), dar și pentru a confirma prezența unui accident vascular ischemic înainte de începerea tratamentului. Arteriopatia cerebrală este un risc comun factorul de accident vascular ischemic din copilărie.( Wintermark M, 2014) Arteriopatia cerebrală asociată cu accident vascular cerebral este adesea precedată de atacuri ischemice tranzitorii de deficit neurologic focal ( Lehman LL, 2016) și deficit neurologic tranzitoriu ceea ce reprezintă un indiciu pentru imagistică de urgență a arterelor cerebrale ca tratament și poate preveni leziuni ischemice permanente.

ETIOLOGIE

Aritmiile ischemice arteriale pot rezulta dintr-un embol de arteră, cum ar fi inima sau artera mare, sau de la tromboză în situ, frecvent în stabilirea arteriopatiei. Bolile cardiace congenitale dobândite reprezintă aproximativ 30% din cazurile de accident vascular ischemic din copilărie, probabil datorate evenimentelor cardioembolice.( Mackay MT,,2011) .

Fig.1.7 Aritmie ischemică arterială

Copiii care au necesitat intervenții chirurgicale cardiace prezintă cel mai mare risc pentru accident vascular cerebral, nu numai în perioada perioperatorie, ci și câțiva ani după operație. Într-adevăr, cele mai multe accidente vasculare cerebrale asociate cu afecțiuni cardiace congenitale apar în afara spitalului ( Fox CK, Sidney S,2014).

Factorii de risc pentru accidentul vascular ischemic din copilărie includ infecție, tulburări acute ale capului și gâtului, afecțiuni sistemice acute și cronice și stări protrombotice. O jumătate dintre copiii cu accident vascular ischemic acut vor avea mai mult de un factor de risc identificat, în timp ce la numai 9% dintre aceștia nu se vor identifica factori de risc. ( Mackay MT,,2011) În ciuda importanței arteriopatiei cerebrale la pacienții cu AVC, diagnosticul este dificil, iar nomenclatorul continuă să evolueze.

DIAGNOSTIC

Datorită incidenței ridicate a mișcărilor de accident vascular cerebral în copilărie, diagnosticul necesită neuroimagistica de confirmare. Imagistica urgentă este indicată pentru a răspunde eventualelor necesități de intervenție imediată, inclusiv infarct malign și luarea în considerare a strategiilor de reperfuzie acută și pentru stările asociate cu un risc crescut de accident vascular cerebral recurent sau progresiv fără tratament, inclusiv disecția arterei craniocervicale și trombii cardiace.

Atunci când este posibil, RMN este studiul optim pentru diagnosticul de accident vascular cerebral ischemic acut în copilărie. Difuzia cu imagistică ponderată (DWI), care este foarte sensibilă pentru ischemie, poate fi efectuată la începutul studiului pentru a informa secvențele ulterioare de studiu. Un protocol MRI pentru accidentul vascular cerebral poate fi efectuat în aproximativ 20 de minute și este util pentru copiii care necesită sedare pentru un studiu mai lung sau dacă resursele imagistice sunt limitate. Chiar dacă DWI nu prezintă ischemie, MRA este indicată la copiii care prezintă un deficit tranzitoriu în ceea ce privește atacul ischemic tranzitoriu care poate avea o arteropatie cerebrală subiacentă.

Capul CT poate exclude hemoragia intracraniană, dar este insensibilă pentru accidentul ischemic acut timpuriu. Deși angiografia CT a capului și gâtului poate detecta anomalii arteriale, inclusiv stenoza și ocluzia, necesită radiații și contrast semnificativ și adesea nu adaugă în mod semnificativ la cap de MRA. Cap CT poate fi indicat la un copil care nu poate avea un RMN (de exemplu, un copil cu stimulator cardiac). Angiografia cateterului cerebral este cea mai sensibilă metodă de imagistică luminală pentru arteropatia cerebrală, incluzând stenoza și ocluzia. Este invazivă și necesită radiații semnificative, precum și sedare; cu toate acestea, complicațiile sunt rare în mâinile angiografilor experimentați

INVESTIGAȚII

Investigațiile privind etiologia accidentului vascular cerebral din copilărie vor fi ghidate de antecedentele medicale anterioare, de prezentarea clinică și neuroimagistică, inclusiv imagistica neurovasculară.

REZULTAT

În urma accidentului vascular ischemic din copilărie, între 6-10% dintre copii mor, unii de la accident vascular cerebral și alții din condiții comorbide și mai mult de 75% dintre aceștia vor avea deficiențe neurologice pe termen lung. Este important faptul că până la 20% va avea un alt accident vascular cerebral.

Factorii de risc pentru accident vascular cerebral recurent includ arteriopatia cerebrală, boala cardiacă, anemia celulelor seceră și lipoproteinele crescute. Metodele de prevenire a accidentului vascular cerebral includ evitarea deshidratării și a altor stări trombofilice, evitarea tratamentul cu vasoconstricție, menținerea greutății normale și a tensiunii arteriale și evitarea activităților în care este posibilă o traumă de cap sau o mișcare rapidă a capului sau gâtului.

1.2.3 CLASIFICAREA PARALIZIEI CEREBRALE

Clasificarea paraliziei cerebrale se bazează pe caracterul dereglărilor locomotorii și răspandirii lor. Se disting cinci tipuri de dereglări locomotorii:

Spasticitate

Atetoza

Rigidiatate

Ataxie

Tremurul

Fig.1.8 Manifestările paraliziei cerebrale

Spasticitate – creșterea tonusului muscular, a cărui intensitate se reduce la mișcări repetate;

Spasticitatea este cel mai frecvent tip de paralizie cerebrală totală, care apare în peste 70% din toate cazurile. Persoanele cu acest tip de paralizie sunt hipertonice și au ceea ce este în esență o tulburare de mobilitate neuromusculară (mai degrabă decât hipotonie sau paralizie) care rezultă dintr-o leziune a neuronului motor superior în creier, precum și din tractul corticospinal sau cortexul motor. Această afecțiune afectează capacitatea unor receptori nervoși din coloana vertebrală de a primi corect acidul gama-aminobutiric, ceea ce duce la hipertonia musculară semnalată de acei nervi deteriorați.

În comparație cu alte tipuri de paralizii și mai ales în comparație cu dizabilitățile de mobilitate hipotonică sau paralitică, paraliziile spastice sunt în mod obișnuit mai ușor de gestionat fata de persoana afectată și tratamentul poate fi urmărit pe o multitudine de fronturi ortopedice și neurologice de-a lungul vieții.

Spasticitatea poate duce la apariția foarte rapidă a simptomelor de stres muscular, cum ar fi artrita și tendinita, în special la persoanele ambulatorii la mijlocul anilor 20 și începutul anilor 30. Terapiile ocupaționale și regimurile fizice de întindere asistată, întărire, sarcini funcționale sau activități fizice și exerciții fizice vizate sunt, de obicei, principalele modalități de a menține paralizia spastica.

Dacă spasticitatea este prea mare pentru persoana în cauză, pot fi luate în considerare și alte remedii, cum ar fi medicamentele antispastice, toxina botulinică, baclofenul sau chiar o neurochirurgie cunoscută sub numele de rhizotomie dorsală selectivă (care elimină spasticitatea prin reducerea răspunsului neuritar excitant în nervii care o provoacă)

Atetoză – mișcări involuntare permanente;

Paralizia cerebrală athetoidă este asociată în primul rând cu deteriorarea ganglionilor bazali sub formă de leziuni care apar în timpul dezvoltării creierului datorită encefalopatiei bilirubinei și a leziunii cerebrale hipoxico-ischemice. Se caracterizează prin hipertonie și hipotonie, datorită incapacității individului afectat de a controla tonusul muscular.

Diagnosticul clinic al atetozei apare în mod obișnuit în decurs de 18 luni de la naștere și se bazează în primul rând pe funcțiile motorii și tehnicile neuroimagistice. Paralizia cerebrală dischinetică athetoidă este o formă non-spastică, extrapiramidală a paraliziei cerebrale. Paralizia cerebrală dischinetică poate fi împărțită în două grupuri diferite; choro-ethetoid și distonic. Este caracterizat prin mișcări involuntare cel mai predominant găsite în față și extremități. ADCP dystonic este caracterizat prin contracții lente, puternice, care pot apărea pe plan local sau cuprind întregul corp

Rigiditate – mușchi denși, încordați, ce opun rezistență permanent mișcărilor pasive ;

Ataxie – dereglarea echilibrului, cu căderi frecvente ;

Paralizia cerebrală ataxică este observată în aproximativ 5-10% din toate cazurile de paralizie cerebrală, ceea ce o face ca fiind cea mai puțin frecventă formă de paralizie cerebrală. Paralizia cerebrală ataxică este cauzată de deteriorarea structurilor cerebrale.

Din cauza deteriorării cerebelului, care este esențială pentru coordonarea mișcărilor musculare și a echilibrului, pacienții cu paralizie cerebrală ataxică se confruntă cu probleme în coordonare, în special în brațele, picioarele și trunchiul lor. Este cunoscut faptul că paralizia cerebrală ataxică scade tonusul muscular.

Cea mai obișnuită manifestare a paraliziei cerebrale ataxice este tremurul intenționat, care este evident mai ales atunci când se efectuează mișcări precise, cum ar fi legarea pantofilor sau scrierea cu un creion. Acest simptom devine progresiv pe măsură ce mișcarea persistă, determinând mâna să se agite. Pe măsură ce mâna se apropie de îndeplinirea sarcinii intenționate, tremurul se intensifică, ceea ce face și mai dificilă finalizarea

Tremurul (tremurarea) membrelor.

Aproximativ în 85% cazuri se observă tipul dereglărilor spastice și atetoide. După localizarea simptomaticii se disting patru forme: monoplegică, hemiplegică, diplegică, cvadriplegică.

Fig.1.9 Afectarea corpului in urma unui AVC

Monoplegică (cu implicarea unui membru)

Hemiplegică (cu implicarea parțială sau totală a ambelor member dintr-o singură parte a corpului)

Diplegică (cu implicarea ambelor membre superioare, sau ambelor membre inferioare)

Cvadriplegică (cu implicarea parțială sau totală a celor patru membre).

1.2.4 SECHELELE ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC

Modul în care un AVC afectează o persoană depinde de tipul acestuia, de aria lezată din creier și de extensia leziunii. Un AVC poate afecta sensibilitatea, capacitatea de mișcare, vorbire și înțelegere a unei personae. De asemenea, poate afecta tiparele de comportament și de gândire, memoria și emoțiile. Adesea, pacientul prezintă pareze sau paralizii unilaterale (pe o jumătate a corpului). Majoritatea acestor problem se pot ameliora în timp, iar în unele cazuri dispar complet.

Prezența de simptome ale accidentului vascular cerebral impune un consult medical de urgență. Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:

stării de amorțeală, slăbiciune sau paralizie a feței, brațului sau piciorului, de obicei pe o parte a corpului

tulburări de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclară, încețoșată, cu pete, vedere dublă sau pierderea vederii

confuzie, tulburări de vorbire sau de înțelegere a cuvintelor celorlalți

tulburări de mers, amețeala, pierderea echilibrului sau a coordonării

dureri de cap severe

simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic diferă de cele ale celui hemoragic.

Fig.1.10 Manifestările accidentului vascular cerebral asupra organismului.

Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei și de extinderea regiunii afectate:

simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de obicei în jumătatea corpului de partea opusă zonei din creier în care este cheagul. De exemplu, un AVC în partea dreaptă a creierului dă simptome în partea stângă a corpului.

simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sângerare în creier) pot fi similare celor produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescută în creier, cum ar fi dureri de cap severe, grețuri și vărsături, "înțepenirea" gâtului, amețeli, convulsii, iritabilitate, confuzie și posibil inconștientă

simptomele unui AVC pot progresa în curs de câteva minute, ore sau zile, adesea în mod treptat. De exemplu, slăbiciunea ușoară poate evolua spre o incapacitate de a mișca brațul și piciorul de pe o parte a corpului.

În cazul în care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sânge mare (ischemic), simptomele apar brusc, în decurs de câteva secunde. În cazul în care o arteră care este îngustată deja de ateroscleroză este blocată, de obicei simptomele se dezvoltă gradat, în curs de câteva minute sau ore, sau mai rar, în câteva zile.

Dacă în cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, persoana respectivă poate prezenta o modificare treptată a gândirii, comportamentului, echilibrului sau a mișcării.

Nu sunt întotdeauna ușor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi atribuite greșit vârstei mai înaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte afecțiuni și care pot fi asemănătoare.

http://www.sfatulmedicului.ro/Accidentul-vascular-cerebral/accidentul-vascular-cerebral-avc_314

1.2.5 CAUZELE ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC

Între cauzele care stau la baza apariției unui accident vascular ischemic, se enumeră:

ateroscleroză, care este defapt principala cauză a obstrucției și stenozării vaselor cerebrale.

Ateroscleroza afectează de obicei originea arterei carotide interne și originea ramurilor arteriale majore ale creierului.

Plăcile aterosclerotice determină stenoza arterială și obstrucția hemodinamică a fluxului

embolia vasculară

Emboliile apar atunci când placa aterosclerotică se rupe, iar materialul necrotic (cum ar fi crista-lele de colesterol și resturile de țesut conjunctiv) este eliberat în circulație și înfundă vasele sangvine.

artițele;

infarctul miocardic;

aritmiile cardiace;

prolapsul de vâlvă mitrală;

compresiunile vaselor;

traumatismele directe ale vaselor cervicale;

tulburările de coagulare a sângelui;

chiar si unele intervenții chirurgicale ce pot favoriza formarea unui cheag de sange, cheag ce poate migra și provoca un accident vascular cerebral ischemic.

Brosura_kinetikmed_accident_vascular.pdf

1.2.6 ȘANSELE DE RECUPERARE ÎN URMA UNUI AVC

Statistic, 15­30% dintre pacienții care au suferit un accident vascular cerebral rămân cu cel puțin o dizabilitate pentru tot restul vieții, însă peste 40% dintre bolnavi reușesc să se recupereze în totalitate. De asemenea trebuie menționat că majoritatea dizabilităților se recuperează în câteva luni, iar altele au nevoie de un timp mai îndelungat de recuperare sau pot persista toată viața.

Șansele de recuperare în urma unui accident vascular cerebral sunt variabile, în funcție de: zona afectată a creierului, extinderea leziunilor precum și capacitatea creierului sănătos de a prelua funcțiile zonei moarte și de bolile asociate ale pacientului. În unele cazuri, când leziunile cerebrale sunt foarte extinse sau hemoragia pătrunde în sistemul ventricular a creierului, accidentul vas-cular cerebral este mortal.

Șansele de recuperare depind de asemenea de starea emoțională a pacientului. Cu cât starea sa psihică este mai bună, cu atât recuperarea va fi mai rapidă și șansele de recuperare mai mari. Perioada de recuperare este diferită, în funcție de fiecare pacient. O influență mare are și familia prin susținerea morală a pacientului. În recuperarea post­accident vascular cerebral este nevoie de răbdare și perseverență.

Pentru ca șansele de recuperare să fie maxime, recuperea medicală (prin kinetoterapie, fizioterapie, masaj) trebuie inițiată cât mai devreme, chiar din fază acută, dacă starea de sănătate generală a pacientului permite acest lucru.

În creșterea șanselor de recuperare un rol important îl are familia bolnavului. Îngrijirea unei persoane care a suferit un AVC poate crea stres în cadrul familiei, poate schimba modul în care membri familiei interacționează și schimbă chiar programul de rutină al acestora. Într­o primă fază, membri familiei pot fi speriați de boală și pot chiar să nu se simtă confortabili în preajma bolnavului, deoarece uneori sechelele unui AVC sunt atât de grave, încât pacientul nu se poate alimenta singur, nu poate să se deplaseze,nu poate vorbi sau nu înțelege sensul cuvintelor. În acest sens, poate fi utilă o întâlnire de familie, incluzându­l și pe bolnavul în cauză, în care să se discute deschis despre boala pacientului și să se stabilească rolurile fiecăruia pe perioada de recuperare a bolnavului. În unele cazuri se poate apela și la psiholog sau psihiatru.

1.3 ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL HEMORAGIC

AVC hemoragic apare atunci când un vas de sange din creier se rupe, determinând o   hemoragie intracraniană. Doar 10­15% dintre  AVC sunt de tip hemoragic, iar cauza principală   este hipertensiunea arterială. În momentul în care un vas de sange se rupe, sangele se acumulează și realizează compresia țesutului cerebral din jur.

Fig.1.11 Accident vascular cerebral hemoragic

Privește în primul rând vârsta tânără, și anume, persoanele cu vârsta cuprinsă între 40­45 de ani, în urma unor perioade de stres, a unui stres major, persoanele ce suferă de oboseală, HTA (hipertensiune arterială), (DZ) diabet zaharat, afecțiuni cardiace și vasculare periferice, hiperlipidemie, obezitate etc. Nu sunt ocolite de această afecțiune persoanele ce au un stil de viață nesănătos, constituit prin fumat, consum excesiv de alcool sau cele care își administrează contraceptive steroide. Spre deosebire de accidentul vascular ischemic, cel hemoragic este mult mai rar întâlnit, incidență fiind de aproximativ 10­20 % dintre cazurile de AVC.

Un accident vascular hemoragic, apare de regulă brusc, însă în 30 % din cazuri sunt și semne premonitorii (prodromale), dintre care se enumera cefaleea intensă, tulburările de vedere sub forma unor obnubilări pasagere ale vederii, dizartrie, vărsături, amețeli intermitente. Semnele premonitorii preced cu câteva ore, până la 1­3 zile instalarea atacului cerebral propriu­zis. Pacientul cade și frecvent intră în stare de comă. Odată ce bolnavul iese din comă, prezintă hemiplegie, tulburări de limbaj de tip afazic, dacă hemoragia cerebrală este localizată în emisferul dominant stâng. Dacă spre exemplu, hemoragia are localizare în emisferul drept nedominant, acesta prezintă apraxie, agnozie, crize epileptice, hemiplegie.

1.3.1 CAUZELE ACCIDENTULUI VASCUALR CEREBRAL HEMORAGIC

Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sângerare în interiorul creierului (numita hemoragie întracerebrală) sau în ruptura anevrism, spațiul din jurul creierului (numită hemoragie subarahnoidiană).

La baza instalării unui accident vascular hemoragic, stau următoarele cauze:

HTA (hipertensiunea arterială);

anevrismul cerebral, existând oricând riscul ca vasul de sânge dilatat să se rupă;

inflamația vaselor sanguine;

tulburările de coagulare;

traumatismele craniene;

diversele malformații vasculare;

sau cancerele cu localizare la nivelul capului, din cauza cărora se produce iradierea sângelui

Fig.1.12 AVC hemoragic

Asa cum am vazut mai sus, AVC este o afecțiune foarte frecventă si foarte gravă, de  aceea  este necesar sa se cunoscă cauzele, metodele de prevenire și factorii de risc, iar  pentru cei care au suferit deja un AVC este important sa cunoască faptul că exista  tratament și sanse de   recuperare.

1.3.2 FACTORI DE RISC

Factorii de risc în cazul accidentului vascular cerebral ischemic sunt:

hipertensiunea arterială

vârsta

sexul

consumarea de cocaină și alte droguri

consumul de alcool

administrarea cronică de anticoagulante

alterarea toleranței la glucoza

fumatul, obezitatea

inactivitatea fizică

mortalitatea familială prin AVC

1.3.3 SIMPTOMELE AVC HEMORAGIC

Simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sângerare în creier) pot fi similare celor produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescută în creier, cum ar fi dureri de cap severe, grețuri și vărsături, 'înțepenirea' gâtului, amețeli, convulsii, iritabilitate, confuzie și posibil inconștientă.

Simptomele unui AVC pot progresa în curs de câteva minute, ore sau zile, adesea în mod treptat. De exemplu, slăbiciunea ușoară poate evolua spre o incapacitate de a mișca brațul și piciorul de pe o parte a corpului.

Fig.1.13 Producerea accidentului vascular cerebral ischemic

În cazul în care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sânge mare (ischemic), simptomele apar brusc, în decurs de câteva secunde.

În cazul în care o arteră care este îngustată deja de ateroscleroză este blocată, de obicei simptomele se dezvoltă gradat, în curs de câteva minute sau ore, sau mai rar, în câteva zile. Dacă în cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, persoana respectivă poate prezenta o modificare treptată a gândirii, comportamentului, echilibrului sau a mișcării (demență multi-infarct).

1.4 TRATAMENT – GENERALITĂȚI

Tratamentul prompt al accidentului vascular cerebral și al problemelor medicale asociate cu acesta, cum ar fi tensiunea arterială crescută și presiunea intracraniană crescută, poate minimaliza lezarea creierului și poate îmbunătăți șansele de supraviețuire. Începerea unui program de reabilitare cât mai curând posibil după un AVC crește șansele de recuperare a unora din abilitățile care au fost pierdute.

Diagnosticul de AVC este pus de către medicul specialist în urma unei examinări a pacientului în care se vor verifica starea de conștiență, semnele și simptomele prezente, examinarea fizică a pacientului în care se vor verifica valorile tensiunii arteriale, pulsul, inimaplămânii, reflexele, componenta musculară și nervoasă și istoricul medical al pacientului. În cazul în care pacientul este inconștient, medicul va obține aceste detalii despre patologiile asociate de la aparținători, dacă acest lucru este posibil.

Diagnosticul final va fi pus în urma efectuării unor teste clinice ca CT (tomografie computerizată) sau RMN (rezonanța magnetică nucleară) care vor arăta perimetrul afectat și pentru a putea fi confirmat sau infirmat diagnosticul de AVC.

1.4.1 TRATAMENTUL INIȚIAL AL ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL

Tratamentul inițial al unui accident vascular cerebral este diferit, depinde de cauză – dacă a fost provocat de un cheag sanguin (ischemic) sau de o sângerare în creier (hemoragic). Înainte de începerea tratamentului, se recomandă efectuarea unei tomografii computerizate (TC) craniene sau, dacă este posibil, o rezonanță magnetică nucleară (RMN) pentru a se vedea tipul de AVC. Alte teste pot fi efectuate în continuare pentru a se determina localizarea cheagului sau a hemoragiei și pentru evaluarea extinderii leziunii creierului. În timp ce se determina opțiunile de tratament, se vor monitoriza cu atenție tensiunea arterială și capacitatea respiratorie și poate fi necesară administrarea de oxigen.

Tratamentul inițial este centrat pe restabilirea circulației sanguine (în AVC ischemic) sau pe controlarea hemoragiei (în AVC hemoragic). Ca și în cazul infarctului miocardic, lezarea permanentă datorată unui accident vascular cerebral se dezvoltă adesea în primele câteva ore. Cu cât se administrează mai repede un tratament, cu atât lezarea este mai mică.

Tratamentul de urgență în cazul unui accident vascular cerebral ischemic depinde de localizarea și de cauza formării cheagului. Se vor lua măsuri pentru stabilizarea semnelor vitale, folosindu-se inclusiv medicamente.Dacă AVC este diagnosticat în primele 3 ore de la debutul simptomelor, se administrează medicamente pentru dizolvarea chegurilor, numite activator tisular de plasminogen (t-PA), care ar putea crește șansele de supraviețuire și de recuperare. Totuși, t-PA nu se poate administrata în siguranță la orice pacient. În cazul în care accidentul vascular cerebral este hemoragic, utilizarea de t-PA este periculoasă. Alegerea opțiunii de a utiliza sau nu t-PA trebuie evaluată rapid în camera de gardă.

Fig.1.14 Examenul Doppler transcranian

1.4.2 TRATAMENT DE ÎNTREȚINERE

După ce s-a administrat tratamentul de urgență și după ce starea generală a pacientului s-a stabilizat, tratamentul are ca scop recuperarea și prevenirea apariției unui alt accident vascular cerebral. Este importantă controlarea factorilor de risc pentru AVC precum tensiunea arterială crescută, fibrilația atrială, nivelul crescut al colesterolului sau diabetul.

Se poate recomanda administrarea de aspirină sau alt medicament antiagregant plachetar. În cazul unui accident vascular cerebral ischemic (cauzat de un cheag sanguin), poate fi nevoie de anticoagulante pentru a se preveni un alt AVC. Poate fi nevoie de asemenea de medicamente precum statine, pentru scăderea colesterolului său de medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale.

Reabilitarea precoce poate permite recuperarea parțială a funcționării normale. Reabilitarea se va centra pe abilitățile fizice care au fost pierdute, bazându-se pe starea generală de sănătate de dinainte de accidentul vascular cerebral și pe capacitatea pacientului de a îndeplini sarcinile. Reabilitarea începe cu planificarea activității cotidiene, precum mesele, dușurile și îmbrăcarea.

Modificarea stilului de viață poate fi de asemenea o parte importantă a tratamentului de întreținere, având ca scop reducerea riscului de apariție a unui nou accident vascular cerebral. Este importantă efectuarea de exerciții fizice atât cât este posibil, respectarea unei diete echilibrate, renunțarea la fumat. Se poate recomanda o dietă specială care să ajute la scăderea tensiunii arteriale sau la scăderea colesterolului. Aceste diete recomandă consumarea alimentelor cu conținut scăzut în grăsimi (mai ales grăsimi saturate) și conțin mai multe cereale, fructe, legume și produse lactate sărace în grăsimi.

1.4.3 TRATAMENT AMBULATOR (LA DOMICILIU)

După un accident vascular cerebral, tratamentul la domiciliu este o parte importantă a procesului de reabilitare.

Poate fi nevoie de dispozitive care să ușureze activitatea cotidiană:

alimentarea: dacă mâna este slăbită, se pot folosi dispozitive de agățat, din metal prin a căror manevrare cu ușurință, se pot apuca și utiliza obiectele în cazul persoanelor slabinte

îmbrăcarea: dispozitive denumite 'reachers' pot ajuta la punerea șosetelor sau a ciorapilor dacă mâna sau brațul este slăbit

mersul, plimbarea: pot fi folosite cârje pentru a se preveni căderile.

CAPITOLUL 2. STADIUL ACTUAL ÎN DOMENIUL RECUPERĂRII LA COPII CU AVC

2.1 METODE CLASICE DE RECUPERARE

Terapia de recuperare urmărește refacerea totală sau parțială a funcțiilor motorii sau senzitive afectate, cu scopul dobândirii autonomiei funcționale a pacientului, adică acesta să nu mai fie dependent de ajutor pentru activitățile de îngrijire zilnică. Acest tratament vizează și susținerea psiho-emoțională a pacientului, pentru că mulți sechelari AVC suferă de anxietate sau depresie și, în ultimă instanță, integrarea socio-profesională a lor.

Recuperarea poate dura de la câteva luni până la întreaga viață, dar câștigurile motorii majore se obțin în primele 12 luni de la AVC. Unii pacienți recuperează practic integral deficitul, însă majoritatea rămân cu sechele motorii, senzitive sau cognitive toată viața, în funcție de severitatea leziunilor suferite. Terapia de recuperare valorifică capacitatea de adaptare funcțională și de regenerare a creierului, numită neuroplasticitate, în sensul că unele funcții pierdute ale unor regiuni corticale pot fi preluate de alte regiuni, îndemne, în urma unui tratament de specialitate, susținut.

2.1.1 KINETOTERAPIA

Procedurile recomandate de către kinetoterapeut diferă în funcție de etapele recuperării. Câteva dintre obiectivele kinetoterapiei în ceea ce privește recuperarea accidentului vascular cerebral,sunt:păstrarea amplitudinilor articulare, îmbunătățirea tonusului muscular, creșterea forței musculare, refacerea schemelor motrice, îmbunătățirea echilibrului, reeducarea mersului, recuperarea brațului afectat, stimularea neuromusculară, reintegrarea socială, reintegrarea profesională.

RECUPERARAREA ÎN FAZA ACUTĂ

Presupune proceduri pasive (mișcările sunt efectuate de către kinetoterapeut) de poziționare, de menținere a gradului de mișcare, elongații. Acestea sunt utile pentru prevenirea contracturilor. Se urmărește tratarea disfagiei (dificultatea la înghițire) dacă aceasta este prezenta precum și tratarea tulburărilor sfincteriene. Tot în această fază se poziționează și se asistă pacientul la mișcările de întoarcere și așezare la marginea patului. Se urmărește poziționarea cât mai rapidă în șezut pentru a se evita formarea trombilor și a embolilor și a leziunilor de decubit.

RECUPERAREA ÎN FAZA POSTACUTĂ

Odată cu redobândirea tonusului muscular pacientul este capabil să efectueze proceduri active. Astfel, în această fază se urmărește: controlul satisfăcător al tulburărilor sfincteriene, de deglutiție, capacitatea de realizare și menținere a poziției așezat, menținererea echilibrului în timpul efectuării unor activități (alimentație, prehensiune), realizarea unor activități cotidiene (participarea la îmbrăcat, transferul pe scaunul cu roțile), creșterea forței musculare și poziționarea corectă a articulațiilor.

Fig.2.1 Realizarea mișcărilor active ale pacientului

Kinetoterapeutul recomanada pacientului în această fază exerciții de contracție excentrică dacă forța musculară nu este suficientă pentru contracții concentrice, exerciții pentru echilibru în poziția așezat: mișcări ale capului și trunchiului, mișcări de întindere pentru luarea unui obiect situat la distanță, luarea unor obiecte de pe sol.

RECUPERAREA ÎN FAZA CRONICĂ PRECOCE

Cuprinde cele mai multe momente decisive ale tratamentului: redobândirea capacității de a sta în picioare, a mersului,a mișcărilor precise ale membrului superior, rezolvarea tulburărilor de comunicare sau a necesităților zilnice. Ridicarea în picioare se începe cu partea superioară a trunchiului verticală și picioarle,plasate puțin posterior. Pacientul înclină anterior partea superioară a corpului, din șolduri, și se ridică. Aproximativ 60­70% dintre pacienții cu AVC redobândesc capacitatea de mers.

2.1.2 FIZIOTERAPIA

Tratamentul în AVC cu ajutorul electroterapiei mărește rata îmbunătatrii condiției fizice , efectele lor fiind orientate atât spre decontracturarea musculaturii membrelor cât și pe reducerea durerilor pe articulațiile afectate. Toate aceste efecte facilitează rezultatele kinetoteapiei, deoarece sistemul osteo­muscular e pregătit pentru mișcările din programul terapeutic.

Fig.2.2 Echipament pentru realizarea fizioterapiei

2.1.3 MASAJUL TERAPUETIC

De multe ori consecința unui accident vascular cerebral este hemiplegia, adica paralizia   unei jumatati (dreaptă sau stângă) a corpului.

Hemiplegia are doua stadii in care se manifestă

cel initial fiind unul flasc in care muschii sunt lipsiti de tonus, slabiti, moi, iar aproximativ dupa o luna  apare stadiul spastic, cand muschii sunt rigizi.

Fig.2.3 Masaj terapeutic

În funcție de stadiul în care se află hemiplegia obiectievele urmărite prin masaj diferă, astfel pentru perioada flască manevrele utilizate vor avea ca scop tonifierea musculaturii și creșterea troficității musculare și vasculare, iar pentru perioada spastică manevrele vor urmării relaxarea musculaturii, combaterea dezaxărilor prin masajul sistemului nervos periferic, masaj Cyriax, elongații, tracțiuni ale coloanei vrtebrale și ale membrelor, combaterea complicațiilor: a durerilor prin masaj antalgic, a dezaxărilor prin mișcări postmasaj, a edemelor prin masaj de drenare limfatică, a depresiei prin masaj sedativ.

Masajul se poate începe la câteva zile după accidentul vascular. Inițial durata masajului este de 10 minute și se crește progresiv la 20 de minute. Se fac 30­40 de ședințe de masaj.

2.1.4 INTERVENȚII CHIRURGICALE

Endarterectomia carotidiană se efectuează la pacienții care au suferit un AVC ischemic. Prin această intervenție se îndepărtează placa de aterom depusă pe pereții arterelor carotide, în cazul în care îngustarea lumenului arterelor este medie sau severă.

Astfel se mărește diametrul vasului și un flux mai mare de sânge iriga creierului, prevenindu­se prin această metodă un nou AVC ischemic. Endarterectomia carotidiană este contraindicată la persoanele la care îngustarea arterelor carotide este minimă (sub 50% din diametrul vasului) deoarecere riscurile intrevenției chirurgicale depășesc beneficiile.

Fig.2.4 Endarterectomia carotidiană

Angioplastia percutanată transluminală cerebrală Reprezintă procedura chirurgiacala aplicabila tot dupa un AVC ischemic.Intervenția presupune  inserția unui tub metalic numit stent  impreună cu un balon dezumflat în interiorul arterei caro-tide.

Fig.2.5 Realizarea angioplastiei

Când stentul ajunge la nivelul obstrucției (determinate de plăcile de aterom) se umflă balonul care va mări diametrul stentului și implicit al vasului îngustat. Ulterior balonul se retrage, stentul rămâne pe loc menținând lumenul vasului deschis. Montarea de stenturi este la fel de eficiență ca și endarterectomia carotidiană.

În cazul unui AVC hemoragic când sângele a ieșit din vas, acumulându­se la nivelul creierului, se poate realiza drenarea sau îndepărtarea sa chirurgical.

2.2.1 METODE MODERNE

În accidentul vascular cerebral (AVC), există două mize

timpul – care înseamnă, la propriu, mai mult creier salvat!

accesul la un serviciu de urgență performant.

Este esențial să știm cum se manifestă un accident vascular cerebral și să reacționăm în cel mai scurt timp cu putință, și să putem ajunge într-o unitate medicală în care să fi m tratați conform ultimelor standarde instituite în ghidurile internaționale de practică medicala. Randamentul terapeutic depinde într­o mare masură de aparatura folosită.

Ne referim aici atât la  aparatură de kinetoterapie cat și la aparatură de fizioterapie. Acesta este unul dintre motivele pentru care tratamentele oferite au o eficientă atât de ridicată.

Aparatura de recuperare medicală este alcatuită din aparate pentru:

recuperarea posturii  corporale

aparate pentru  recuperarea stabilității

aparate pentru  recuperarea forței musculare

aparate pentru recuperarea mobilității articulare

aparate pentru  recuperarea coordonării.

Inițierea precoce a programelor de recuperare și conceperea unor programe personalizate de recuperare medicală pot cuprinde tehnici special de kinetoterapie, terapia mecanică robotizată, antrenament pe diferite aparate cu sistem integrat de monitorizare a controlului simetriei, cu feedback biologic. Noua directive este metoda de reconstrucție a mersului prin aplicarea aparatelor robotizate, cu posibilitatea de modelare a gradului de participare al pacientului în timp real. Metoda de vibrostimulare selectivă, în condiții de absență sau limitare a mersului este utilizată eficient chiar din perioada acută a accidentului vascular cerebral.

Telereabilitarea care se referă la furnizarea de servicii de recuperare medicală la distanță prin intermediul noilor tehnologii de comunicare și informație, ca de exemplu videotelefoane, videoconferințe, realitate virtuală, aplicații bazate pe tehnologia web și internet, PDA-uri, chiar unele tipuri de roboți, se încearcă și în recuperarea după un accident vascular cerebral.

http://revistamedicalmarket.ro/articol/recuperarea-medical-n-accidentul-vascular-cerebral

Fig.2.6 Terapia virtuală

Terapia virtuală a fost concepută pentru a îmbunătății calitatea vieții pacienților suferind de boli neurodegenerative, tulburări nerumusculare, tulburări neurvasculare și chiar să îmbunătățească mobilitatea vârstnicilor.

Exercițiile au fost concepute pentru a garanta un nivel corect al efortului făcut de pacient, corelat cu nivelul său de deficient sis a asigure recuperarea optimă a echilibrului, coordonării și rezistenței la efort.

Terapiile robotizate pot fi combinate cu realitatea virtuală (jocuri adaptate pacientului), pentru a asigura un program funcțional specific (anumite cerințe), dar și stimularea participării active și motivarea pacientului. Procesul de recuperare poate fi de lungă durată, componenta psihologică, implicarea pacientului în procesul de recuperare având un rol esențial în atingerea obiectivelor propuse.

Avantajele terapiei moderne sunt:

posibilitatea unui antrenament precoce, bine tolerat de către pacient, intensiv și de lungă durată,

pacienții primesc feed-back în timp real referitor la performanța lor,

terapeutul este eliberat de munca mecanică-fizică și poate urmări activitatea în ansamblu a pacientului, poate și interveni când este cazul, iar pacientul realizează un tipar de mers mai apropiat de cel fiziologic

Această terapie este adaptată capacității funcționale a pacientului, se poate modifica intensitatea în funcție de evoluția pacientului, pentru a crește performanța acestuia.

De asemenea, este foarte facilă cuantificarea rezultatelor, fiind posibilă înregistrarea în dinamică a mai multor parametri, ceea ce poate aduce un beneficiu atât științific, cât și motivațional.

http://transilvaniareporter.ro/sanatate/performanta-in-reabilitarea-post-avc-cu-ajutorul-recuperarii-robotizate/

CAPITOLUL 3. PREZENTAREA STUDIULUI EXPERIMENTAL

Acest studiu experimental a fost desfășurat în cadrul Centrului de recuperare și reabilitare pentru copii, Dr. Nicolae Robănescu din București, sub supravegherea kinetoterapetului.

Studiul experimental a început în perioada de după alegerea temei și a continuat până în momentul în care am elaborat proiectul de diplomă.

3.1 PACIENȚII STUDIAȚI

În realizarea părții practice a proiectului de diplomă, am ales un eșantion de 2 subiecți, cu scopul de a evidenția eficiența programului de recuperare Armeo Spring Pediatric.

În acest studiu am luat în considerare: tipul AVC-ului, gravitatea acestuia, stadiul în care se află pacientul, gradul spasticității, capacitatea de comunicare și relaționare.

De asemenea, am aplicat programul kinetoterapeutic propriu-zis, cu adaptarea acestuia în funcție de evaluarea și testarea funcțională efectuată și determinată periodic.

Tabel.3.1 Date personale ale pacienților

Tabel.3.2 Evaluarea pacientului

3.2 ECHIPAMENT UTILIZAT

Echipamentul utilizat în proiectul de diplomă se numește ArmeoSpring Pediatric și este potrivit pentru pacienții care încep să recâștige mișcarea activă a brațului și a mâinii, dovedindu-se a fi de succes în multe clinici din întreaga lume.

Fig.3.1 Aparatul ArmeoSpring Pediatric

REZULTATE ȘTIINȚIFICE

Acesta devine alegerea terapeutică preferată a pacienților care recuperează, bazându-se pe cercetări și dezvoltări desfășurate de prof. D. Reinkensmeyer la Universitatea din California, Irvine (UCI) și la Institutul de Reabilitare din Chicago (RIC).

Evaluarea clinică a terapiei care utilizează ArmeoSpring a fost efectuată la Institutul de Reabilitare din Chicago. Studiul controlat randomizat a comparat tratamentul cu Armeo cu terapia convențională, pe 28 de pacienți cu accident vascular cerebral cronic și au fost raportate următoarele rezultate:

• Rezultate mai bune pe termen lung

• Rezultate semnificativ mai bune ale capacității motorii la 6 luni de urmărire

• Creșterea motivației

• Pacienții au fost în mod clar în favoarea terapiei cu Armeo comparativ cu terapia convențională. A fost descrisă ca fiind "mai benefică" și "mai puțin plictisitoare" decât terapia clasică.

COMPONENTELE APARATULUI ARMEO SPRING PEDIATRIC

Aparatul este montat pe un cărucior pentru poziționarea rapidă și ușoară, oferind diferite terapii repetitive inițiate de sine pentru a spori gama de mișcare și control selectiv al pacientului. Exercițiile auto-direcționate motivează pacientul să exercite niveluri intense de concentrare și de coordonare. Suportul pentru braț ergonomic și reglabil este un exoschelet cu arcuri integrate. Acesta cuprinde întregul braț, de la umăr la mână, contrabalansează greutatea brațului pacientului, îmbunătățind orice funcție reziduală și controlul neuromuscular și ajutând mișcarea activă într-un spațiu de lucru 3D.

Tabel 3.3 Date tehnice ale aparatului

MIȘCĂRILE ARTICULAȚIILOR MEMBRULUI SUPERIOR REALIZATE CU APARATUL ARMEO SPRING PEDIATRIC

Membrul superior este compus din trei segmente: brațul superior, antebrațul și mâna. Aceste trei segmente sunt legate prin trei articulații: umărul, cotul și încheietura mâinii.

Figura 3.2 ilustrează mișcările articulațiilor mebrului superior, pe care le antrenăm cu Armeo Spring Pediatric.

.

Fig.3.2 Coordonarea mișcărilor membrului superior

Aparatul Armeo Spring Pediatric antreneaza urmatoarele miscari:

-la nivelul umarului: circumductia, flexia/extensia si abductia/adductia

-la nivelul cotului: flexia/extensia

-la nivelul inchieieturii mainii: abductia/adductia si flexia/extensia

-la nivelul mainii: prehensiunea

-la nivelul antebratului: supinatie/pronatie

FEEDBACK ÎMBUNĂTĂȚIT DE PERFORMANȚĂ

Software-ul Armeo conține o extinse bibliotecă de exerciții de mișcare asemănătoare jocului, susținută de un mediu de instruire în realitate virtuală, motivant și informativ, afișând în mod clar sarcina funcțională împreună cu feedback-ul imediat al performanței.

Fig. 3.3 Jocul Pirates

Exercițiile motivante si auto-inițiate includ componente proximale și distale, legate de:

abductie/adductie

supinație/pronatie

flexia / extensia

prehensiunea

funcția de recuperare

Echipamentul detectează chiar și urme de mișcare și facilitează accesul intens și exercițiile de apucare într-un stadiu incipient al terapiei.

SENZORII APARATULUI ARMEO SPRING

Fig.3.4 Senzorii încorporați ai aparatului

Aparatul Armeo Spring Pediatric are 7 senzori de unghi pentru a măsura poziția articulațiilor și un senzor de presiune pentru a măsura forța de prindere la mână. Senzorii încorporați înregistrează mișcarea activă a brațelor la fiecare articulație în timpul tuturor sesiunilor de terapie, iar datele despre performanță sunt stocate în computer, unde pot fi utilizate pentru a evalua și documenta progresul pacientului, pentru a promova terapia și cele mai bune rezultate posibile.

BENEFICII CLINICE

• Pacienții cu deficiență moderată până la severă pot practica independent și pot beneficia de o terapie de mișcare foarte intensivă, repetată și inițiată de către ei

• Spațiul de lucru este reglabil în funcție de capacitățile pacienților

• Integrarea optimă a brațului, a mâinii și a încheieturii mâinii aduce întregul lanț de mișcare în terapie

• Ca o platformă universală, ArmeoSpring Pediatric oferă o interfață pentru modulele de mână pentru pacienții cu funcționalitate mai mică sau mai mare.

• Lungimea ortezei și cantitatea de suport pentru Greutate Armă poate fi ajustată la copiii din grupa de vârstă de aproximativ 4-12 ani.

Persoanele care pot beneficia de tratament cu Spring Armeo® sunt:

persoane care au suferit un accident vascular cerebral cu grad diferit de hemipareză.

supraviețuitori ai vătămării creierului sau a măduvei spinării cu funcție redusă a brațului sau a mâinii.

persoanele care au suferit paralizie cerebrală sau alte tulburări neurologice.

3.3 PROTOCOL DE MASURARE

Protocolul de măsurare se realizarea prin efectuarea următorilor pași:

Informarea pacientului (să se observe evoluția recuperării)

Așezarea pacientului într-o poziție confortabilă ce permite relaxarea membrului și așezarea acestuia în brațul aparatului Armeo Spring Pediatric.

Brațul aparatului se fixează în funcție de mărimea membrului pacientului și de stabilitatea acestuia.

În prima figură este componentă pentru reglarea forței antebratului pacientului, adică cât de ușor să se miște scheletul robotului pe o scară de la 1 la 12, iar în a doua figură este componentă pentru reglarea forței brațului pacientului și o putem adapta de la nivel ușor (A) până la nivel greu (I).

Fig.3.5 Componetele de reglare ale aparatului

REALIZAREA TESTELOR DE EVAULARE :

Testul de mișcare-realizează miscările de flexie-extensie, pronație-supinație, abducția/adducția și măsoară amplitudinea maximă la care pacientul poate să ajungă.

Fig. 3.6 Mișcările mâinii

Fig. 3.7 Testul de mișcare înregistrat cu aparatul Armeo Spring

Evaluarea in 3 planuri( sagital, frontal, transversal)

Există trei planuri ale corpului în care poate fi definită mișcarea fiecărei articulații. Acestea sunt: (1) plan transversal sau orizontal care împarte corpul în părțile superioare și inferioare (2) planul frontal sau coronal care împarte corpul in părțile anterioare și posterioare si (3) planul sagital sau lateral care împarte corpul în partea dreaptă și stângă.

Fig. 3.8 Planurile corpului Fig. 3.9 Planurile înregistrate de Armeo

În acest test de evalaure, pacientul trebuie să picteze pereții camerei pentru a determina amplitudinea maximă a mișcărilor în cele 3 planuri.

Fig.3.10 Testul de evaluare in cele 3 planuri

Testul pentru coordonare și precizie presupune stabilirea cursorului în căsuța, timp de câteva secunde, iar apoi mutarea acestuia în țintă. Aceaste mișcări se repeta de 4 ori pentru a trece testul.

Fig.3.11 Rezultatul testului de coordonare și precizie

Fig.3.12 Testul de coordonare și precizie

După realizarea evaluării, ne alegem jocul corespunzător articulației pe care vrem să o antrenăm. Aparatul ArmeoSpring Pediatric are în componența sa 21 de jocuri și anume: jocuri cognitive, de strângere a pumnului, în plan 1D, în plan 2 sau 3 D și jocuri de coordonare.

La aceste jocuri putem selecta timpul cât vrem să lucreze pacientul, cât de dificil să fie și câte detalii vizuale să se afle pe ecran (acestea se pot scoate apăsând click pe ele).

De obicei pacienții au la dispoziție 30 min/zi.

După terminarea programului de lucru, rezultatele se vor memora sub forma Tabelului 3.4, unde se poate observa evoluția pacientului.

Tabel.3.4 Rezultatele exercițiilor în baza de date a aparatului

3.4 MĂSURATORI ȘI REZULTATE

Măsurătorile s-au realizat în cadrul centrului de recuperare și reabilitare pentru copii Dr. Nicolae Robănescu, cu ajutorul aparatului de terapie robotizată ArmeoSpring Pediatric. Programul de recuperare oferă rezultate semnificative, iar pacienții au început să redobândească independența funcțională.

Pentru realizarea corectă a măsurătorilor este necesar să se respecte pașii descriși în schema de mai jos:

Fig.3.13 Pașii pentru realizarea recuperării

Acești pași ajută la realizarea corectă a măsurătorilor, determinând grafice în care se poate observa evoluția pacientului. Este important ca pacientul să aibă o poziție cât mai confortabilă, deoarece membrul superior trebuie să fie relaxat astfel încât mișcările să se desfășoare la o amplitudine maximă.

JOCURILE APARATULUI ARMEO SPRING PEDIATRIC

Pentru a înțelege modul de lucru al exericțiilor conform articulației pe care trebuie să o antrenăm, am ales să vorbesc despre 6 jocuri pe care le-am detaliat mai jos.

Jocurile încorporate în baza de date a aparatului ArmeoSpring Pediatric sunt jocuri cognitive, de strângere a pumnului(prehensiunea), în plan 1D, 2D sau 3D și jocuri de coordonare și precizie.

Acestea sunt alese în funcție de articulația care trebuie antrenată fiecărui pacient.

Jocurile au 3 nivele de dificultate:

Ușor: în acest nivel, pacientul nu depune foarte mult efort, deoarece detaliile vizuale lipsesc, iar mișcările se pot realiza pe întregul ecran.

Mediu: nivelul se îngreunează cu apariția unor obiecte și presupune atât un grad mai ridicat de concentrare, cât și realizarea unor mișcări delimitate.

Greu: nivelul este amplu datorită detaliilor vizuale intense.

Ballons: in acest joc se masoara amplitudinea articulara la nivelul umarului prin miscarile de flexie/extensie, abductie/adductie si circumductie.

Fig.3.14 Jocul Ballons

În acest joc, se exercită mișcările corespunzătoare articulației umărului prin colectarea de baloane, însă pacientul trebuie să se ferească de bombe și păsări.

Cu cât pacientul obține un scor cât mai mare cu atât antrenează mai bine articulația umărului.

2. Treasure Island: jocul presupune coordonarea, precizia și îndemânarea pacientului la toate cele 3 nivele. Scopul acestui joc este de a măsura amplitudinea atât la nivelul umărului prin mișcările de flexie/extensie, abducție/adductie, cât și la nivelul cotului prin mișcările de flexie/extensie.

Fig.3.15 Jocul Treasure Island

În acest joc, se exercită mișcările corespunzătoare articulației umărului și cotului prin îndemânarea pacientului de a deschide cufărul.

Cu cât pacientul trece mai multe nivele, cu atât se recuperează mai repede articulația umărului și cotului.

Pirates: jocul este realizat pentru antrenarea prehensiunii, preciziei și se realizează mișcările de flexie/extensie ale cotului și antebrațului. Acesta accentuează musculatura pumnului și a brațului.

Fig.3.16 Jocul Pirates

În jocul Pirates, se exercită mișcarea de prehensiune(adică de strângere a pumnului) și mișcările de flexie/extensie ale antebrătului și cotului. Pentru a trece nivelul, pacientul trebuie să împuște toți intrușii de pe corabie prin strângerea modulului de prindere Manovo Spring.

4. Cleanup: în acest joc se realizează mișcarea de prehensiune(strângere a pumnului).

Fig.3.17 Jocul Cleanup

Cleanup este un joc realizat pentru antrenarea prehensiunii, în care pacientul trebuie sa pună toate obiectele la locul lor pentru a elimina dezordinea.

5. High fleyer: presupune miscarile de flexie/ extensie ale cotului in fata/spate.

Fig.3.18 Jocul High Fleyer

Jocul presupune mișcarea sus-jos a robotului pentru a colecta banuții, însă pacientul trebuie sa se ferească de bombe și păsări pentru a obține un scor mai bun.

Goul keeper: mișcările realizate în acest joc sunt pronația/supinația antebrațului.

Fig.3.19 Jocul Goul Keeper

Goul keeper ajută la antrenarea mișcărilor antebratului prin mutarea robotului în stânga și în dreapta a porții de fotbal, pentru a prinde mingea, însă nu și alte obiecte deoarece se depunctează.

PACIENȚII STUDIAȚI

Pentru a observa rezultatele semnificative obținute cu aparatul ArmeoSpring Pediatric, am ales 2 pacienți care au suferit în urma unui accident vascular cerebral. Accidentul vascular cerebral poate afecta diferite segmente ale corpului, astfel încât apar imposibilități de mișcare.

În proiectul de diplomă, am ales să vorbesc despre pacienții care au afectate membrele superioare, deoarece acesta au o importanță deosebită atâta pentru realizarea activităților zilnice, cât și în viața de zi cu zi.

Pacientul 1- S. D

Diagnostic: Hemipareză dreaptă prin AVC ischemic în teritoriul ACM stânga.

Din cauza traumatismului, pacienta are membru superior drept semiflectat, redoare de cot(cot înțepenit în semiflexie).Flexia activă a cotului este de 160-170 de grade, dar dacă o ajută cineva să miște cotul, îl duce până aproape de maxim (180 de grade). Pacienta nu își poate folosi mâna la prehensiune în activitățile zilnice.

Fig.3.20 Pacienta S.D

REZULTATELE ÎNREGISTRATE DE APARATUL ARMEO SPRING PEDIATRIC.

A-ROM: măsoară domeniul activ al mișcărilor articulațiilor membrului superior.

Testul de mișcare-realizeaza mișcările de flexie-extensie, pronație-supinație, abducția/adducția și măsoară amplitudinea maximă la care pacientul poate să ajungă.

Fig.3.20 Rezultatele testului de mișcare înregistrate de aparatul ArmeoSpring Pediatric

În data de 20.02.2018, pacienta a avut prima ședință de terapie cu aparatul ArmeoSpring Pediatric, revenind după 3 luni pentru a vedea evoluția membrului superior.

În vederea realizării testului de mișcare corespunzător graficelor de mai sus, putem observa evoluția dintre prima și a doua ședință.

După cum putem observa, pacienta S.D a realizat 2 teste de mișcare, în prima ședință suportul greutății brațului are un grad de dificultate mediu și anume 40%, iar în a doua ședință suportul greutății brațului are un grad de dificultate greu de aproximativ 80%.

Suportul greutății brațului variază crescător, ceea ce înseamnă că articulațiile membrului superior și-au recăpătat flexibilitatea naturală.

A-MOVE: măsoară gama activă de mișcare a pacientului într-un spațiu de lucru 3D.

Fig.3.21 Rezultatele testului de evaluare în 3 planuri înregistrat de aparatul ArmeSpring Pediatric

În figura de mai sus este evidențiată evoluția mobiliații active a pacientului într-un spațiu de lucru 3D.

La prima ședință, pacientul a realizat o gamă mai restrânsă de mișcări, iar după 3 luni se poate observa evoluția mișcărilor în spațiul de lucru 3D.

A-GOAL: măsoară domeniul activ de mișcare a coordonării și preciziei.

Fig.3.22 Realizarea testului de coordonare și precizie

În graficul de mai sus sunt evidențiate mișcările de coordonare și precizie ale pacientei.

Pacienta S. D a avut în prima ședință un grad de dificultate mediu al exoscheletului ceea ce determină o precizie relative ușoară. În a doua ședință a fost setat un grad de dificultate greu al exoscheletului astfel încât pacienta trebuia să exericte mișcări ample pentru a obține rezultate favorabile.

REZULTATUL EXERCIȚIILOR

Pacienta S. D a efectuat exerciții pentru antrenarea articulațiilor cotului și de realizare a prehensiunii potrivit diagnosticului.

Jocurile corespunzatoare antrenării acestor articulații sunt:

-Pirates

-Treasure island

-Cleanup

Jocul Pirates

– În prima sedință pacienta a avut setat un grad de dificultate ușor al antebrațului aparatului, în care a finalizat jocul în proporție de 70%.

– În a doua sedință se observă o progresie a pacientei, datorită gradului de dificultate >60%.

Fig.3.23 Rezultatele jocului Pirates

Jocul Treasure Island

În prima sedință, pacienta s-a menținut la nivelul usor cu un grad de dificultate >60%.

În ultimele 2 dăți, s-a crescut gradul de dificultate la un nivel mediu, pentru a se observa dacă a evoluat, însă mai e nevoie de antrenament pentru a depăși acest prag.

Fig.3.24 Rezultatele jocului Treasure Island

Jocul Cleanup

În prima sedință, pacienta are un exercițiu cu un nivel ușor iar gradul de dificultate fiind minim, deoarece S.D nu poate să își folosească pumnul, iar acest joc este pentru antrenarea prehensiunii.

Dupa 3 luni de exercițiu, se observă un progres al pacientei.

Fig.3.26 Rezultatele jocului Cleanup

Pacientul 2- S.M.E

Diagnostic: Hemipareză stânga prin AVC ischemic în teritoriul ACM dreaptă.

Atacul cerebral s-a produs din cauza unui accident la vârsta de 11 ani.

În iulie 2017, pacienta nu mobiliza activ membrul superior stâng și putea să facă doar flexia degetelor.

În octombrie 2017, membrul superior stâng al pacientei este în flexum de cot(nu poate să îndrepte mâna de la cot) + pronația antebrățului.

În ianuarie 2018, membrul superior stâng al pacientei este în flexum de cot+flexia umărului.

În martie 2018, membrul superior stâng îl balansează pe lângă corp, începând să și recapete funcțiile mâinii.

În mai 2018, membrul superior stâng începe să aibă forța musculară și să se ajute de el.

Fig.3.27 Pacienta S.M.E

REZULTATELE ÎNREGISTRATE DE APARATUL ARMEO SPRING PEDIATRIC

A-ROM: măsoară domeniul activ al mișcărilor articulațiilor membrului superior.

Testul de mișcare-realizează mișcările de flexie-extensie, pronație-supinație, abducția/adducția și masorară amplitudinea maximă la care pacientul poate să ajungă.

Fig.3.28 Rezultatele testului de mișcare înregistrate de aparatul ArmeoSpring Pediatric

În cele 6 teste de mișcare se poate observa evoluția mobilității active a pacientului.

Pacienta a avut prima ședință de terapie cu ArmeoSpring în data de 03/07/17 și a continuat până în data de 28/05/18 pentru recâștigarea funcțiilor membrului superior.

Pacienta S.M.E a realizat 5 ședințe, iar suportul pentru greutatea brațului a fost setat conform tabelului de mai jos:

Tabel.3.5 Setarea suportului greutății brațului.

Suportul greutății brațului variază crescător, ceea ce înseamnă că articulațiile membrului superior și-au recăpătat flexibilitatea naturală.

La pacienta S.M.E se observă o evoluție în toate cele 6 teste de mișcare, iar articulațiile membrului fiind recuperate total.

A-MOVE: masoara gama activa de miscare a pacientului intr-un spatiu de lucru 3D.

Fig.3.29 Rezultatele testului de evaluare în 3 planuri înregistrat de aparatul ArmeSpring Pediatric

În figura de mai sus este evidențiată evoluția mobiliații active a pacientului într-un spațiu de lucru 3D. Pacienta a efectuat 5 teste de evaluare în cele 3 planuri și se poate observa din figura de mai sus că mișcarea conform culorii galben reprezintă primul test realizat de paciență, deoarece mișcarea este mai delimitate, iar cu roșu este ultimul test de evaluare unde se pot observa mișcări ample.

A-GOAL: măsoară domeniul activ de mișcare a coordonării și preciziei.

Fig.3.30 Realizarea testului de coordonare și precizie

În graficul de mai sus sunt evidențiate mișcările de coordonare și precizie ale pacientei.

Se poate observa că la primul test, Ș.M.E a avut un exericițiu cu un grad de dificultate ușor și a evoluat astfel încât la efectuarea ultimului test de coordonare și precizie să atingă gradul de dificultate cel mai greu.

REZULTATUL EXERCIȚIILOR

Pacienta S.M.E a efectuat exerciții pentru antrenarea articulațiilor cotului, pronația antebrațului și flexia umărului conform diagnosticului.

Jocurile corespunzatoare antrenării acestor articulații sunt: Ballons, Goul Keeper și High Fleyer.

Ballons

– Pacientul are o creștere succesivă a rezultatelor.

– În primele 3 ședințe a efectuat un nivel ușor, dar gradul de dificultate a fost peste 60%, ceea ce a determinat kinetoterapeutul să îi ofere un nivel mediu pentru a observa evoluția.

– La ultima ședință se observă recuperarea completă a membrului, iar pacientul poate să-și utilizeze membrul în activitățile zilnice.

Fig.3.31 Rezultatele jocului Ballons

High Fleyer

– În graficul alăturat se poate observa evoluția flexiei/extensiei a cotului.

– Exercițiile au avut rezultate semnificative, iar articulația cotului recuperându-se complet.

Fig.3.32 Rezultatele jocului High Fleyer

Goul Keeper

– Dintre cele 3 jocuri pe care pacienta le-a efectuat, Goul Keeper are cea mai bună evoluție deoarece trecerea de la nivelul ușor la nivelul mediu se face după prima ședință.

– Mișcarea de pronație/supinație a antebrațului s-a recuperat datorită exercițiilor cu rezultate semnificative.

Fig.3.33 Rezultatele jocului Goul Keeper

CONCLUZII

Accidentul vascular cerebral(AVC) este o afecțiune pe care o considerăm a adulților, iar la copii reprezintă un impact dramatic atât asupra activităților zilnice, cât și a calității vieții lui.

Statistic, 15­30% dintre pacienții care au suferit un accident vascular cerebral rămân cu cel puțin o dizabilitate pentru tot restul vieții, însă peste 40% dintre bolnavi reușesc să se recupereze în totalitate.

Rezultatele obținute în urma aplicării programului kinetoterapeutic au următoarele concluzii:

Abordarea și acordarea serviciilor medicale de către o echipă complete(medic specialist, kinetoterapeut, psiholog) reprezintă o condiție esențială în recuperarea pacienților cu hemipareză.

Cu ajutorul aparatului ArmeoSpring Pediatric, pacientul a început să redobândească independența funcțională.

Confirmarea ipotezei conform căreia aplicarea precoce a programului de recuperare și adaptarea permanentă a acestuia pe baza evaluărilor sunt condiții indispensabile în obținerea autonomiei pacientului în evidență și tratament.

BIBLIOGRAFIE