Maladia Alzheimer am încercat să fac o comparație între datele pe care le-am obținut eu și cele din literatura de specialitate. Deși studiul meu a… [302407]

Asistență socială a [anonimizat]: [anonimizat]

2016

BAIA MARE

Asistență socială a vârstnicilor

și persoanelor cu dizabilități

Assitența socială a [anonimizat]: [anonimizat]

2016

BAIA MARE

CUPRINS

A. Partea teoretică și metodologică

Cap. 1. Noțiuni introductive . Definiție………………………….…5

Cap. 2. Istoric. Istoricul bolii in România…………………………..7

2.1. Statistica bolii……………………………………………7

Cap. 3. Factori de risc și cauze…………………………………..….8

Cap. 4. Simptomele și fazele bolii…………………………………11

4.1 Faza inițiala………………………………………………15

4.2 Faza intermediară………………………………………..16

4.3 Faza tardivă……………………………………………..17

Cap. 5. Diagnosticul……………………………………………….19

5.1 Teste de laborator……………………………………………20

5.2 Depistare precoce……………………………………….….22

Cap. 6. Mijloace de prevenire și tratament…………………….….23

6.1 Tratament inițial…………………………………….…..24

6.2 Tratament de întreținere……………………………..….25

6.3 Tratament în stadiile avansate……………………..……27

6.4 Tratament în stadiile terminale………………………….27

6.5 Tratament ambulator …………………………….……27

6.6 Tratament medicamentos…………………………..…..32

6.7 Terapii alternative…………………………………..….36

B . Partea aplicativă

Cap.7. Studii de caz………………………………………….…….38

7.1 Studiu de caz Nr. 1……………………………………….38

7.2 Studiu de caz Nr. 2……………………………………….44

7.3 Studiu de caz Nr. 3……………………………………….45

7.4 Studiu de caz Nr. 4……………………………………….46

7.5 Studiu de caz Nr. 5……………………………………….47

Comentarii………………………………………………………..48

Concluzie……………………………………………………….…50

Bibliografie……………………………………………………..…53

ANEXA…………………………………………………………….55

Declarație…………………………………………………………..68

A. Partea teoretică și metodologică

Motto: “[anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].”

William B. Danziel

Cap. 1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Definiție:

Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o [anonimizat] o deteriorare din ce în ce mai accentuată a [anonimizat] a valorii sociale a [anonimizat], ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență (din latină: demens).

Ce este demența?

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, demența se definește ca “o alterare progresivă a memoriei și a ideației, suficient de puternică pentru a [anonimizat] 6 luni și asociată cu o tulburare a cel puțin una din funcțiile următoare: limbajul, calculul, judecata, [anonimizat], gnozia sau personalitatea“.

Sunt utilizate diverse clasificări ale demențelor. [anonimizat] 60 [anonimizat] 60 de ani. [anonimizat] a [anonimizat]. Această abordare are inconvenientul de a [anonimizat]. O tipologie din ce în ce mai utilizată actualmente ia drept criteriu natura simptomelor. Se pot distinge astfel demențele reversibile și demențele ireversibile. Primele cedează la tratament în timp ce ultimele sunt în prezent incurabile. Boala Alzheimer făcând parte din categoria demențelor ireversibile și degenerative.

La 25 noiembrie 1901, psihiatrul german Alois Alzheimer examinează pentru prima dată o pacientă, Auguste D., în vârstă de 51 de ani, internată în "Spitalul pentru Bolnavi psihici și Epileptici" din Frankfurt pentru tulburări cognitive progresive, halucinații, idei delirante și degradare a personalității sociale. Alzheimer notează la început un diagnostic vag: "Boală a uitării" (Krankheit des Vergessens). Evoluția bolii este urmărită timp de cinci ani și, după moartea pacientei în urma unei infecții, creierul obținut în urma autopsiei este examinat cu amănunțime de Alzheimer, descoperind modificări caracteristice necunoscute până atunci. Cazul este prezentat pe 3 noiembrie 1906 la a 37-a Conferință a Psihiatrilor Germani din Sud-Vest ținută la Tübingen și publicat în revista de specialitate "Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie und Psychisch-Gerichtliche Medizin" (1907, vol. 64, pp. 146-48) sub titlul Eine eigenartige Erkrankung der Hirnrinde ("O îmbolnăvire particulară a scoarței creierului").

Cap. 2. Istoricul bolii in România

Recunoașterea oficială a bolii, odată cu înființarea în 1992 a Societății Române Alzheimer la București. Până atunci erau utilizați termeni ca "sindrom psiho-organic deteriorativ" sau "demență senilă". În 1998 prin filiala din Timișoara Societatea Română Alzheimer înființează Centrul de Zi pentru pacienții suferind de boala Alzheimer. În 2001 se înființează în cadrul Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie "Ana Aslan" prima "Unitate Alzheimer" din România ce funcționează până în 2003. Apar secții de specific în cadrul spitalelor "Prof. Al. Obregia" și "Elias". În 2008 se înființează Centrul Oxxygene – prima unitate privată cu paturi, dedicată exclusiv pacienților cu demență.

2.1 Statistica bolii

Peste 50% dintre demențe, sunt catalogate ca demență Alzheimer. Din 10 pacienți cu demență, 2 sunt diagnosticați, și doar unul tratat. Prevalența este de 1% din populație și de aproximativ 5% din populația de peste 65 de ani. Dintre persoanele ce depășesc 85 de ani 30% au o formă de demență.

Cap. 3. Factori de risc și cauze

Factori de risc

Vârsta înaintată este factorul de risc cel mai important. Alți factori de risc pentru dezvoltarea bolii Alzheimer sunt:

– istoricul familial de Alzheimer, în special dacă maladia a apărut la rudele de gradul I (mamă, tată, frați) și a apărut la mai mulți membrii ai familiei;

– prezența genei pentru apolipoproteina E-4, în special la persoanele din rasa albă sau asiatici, crește riscul de a dezvolta boala Alzeimer;

– Sindromul Down, o boala genetică ce determină retard mental;

– Diabetul, o boala ce se însoțeste de glicemie crescută;

– terapia hormonală de substituție. Un studiu recent a demonstrat că riscul de a dezvolta demență, inclusiv boala Alzheimer este crescut la femeile de peste 65 de ani care sunt sub terapie substitutivă cu estrogeni și progesteron.

Au mai fost formulate câteva teorii cu privire la creșterea riscului de a dezvolta boala Alzheimer. Aceste teorii includ următorii factori:

– fumatul. Unii cercetatori au sugerat că fumatul ar crește riscul de a dezvolta demența și boala Alzheimer, dar aceste presupuneri nu au fost confirmate;

– lovituri ale regiunii cefalice. Există probe care susțin că o lovitură in regiunea cefalică (la cap) urmată de pierderea conștinței, poate crește riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer mai târziu. Șansele de a dezvolta boala sunt crescute în cazul în care leziunea este severă și la pacienții cu istoric familial de boala Alzheimer.

– nivelul crescut în sânge de homocisteină. Homocisteina este un aminoacid prezent în mod obișnuit în cantitați mici in sânge. Nivelul crescut ale acestui aminoacid, însoțește riscul crescut de boală cardiacă. Unii cercetatori susțin că nivelul crescut de homocisteină s-ar asocia și cu un risc crescut de boala Alzheimer. Aceste nivele crecute de homocisteina sunt cauzate de nivelul scăzut în sânge al vitaminei B12 și al acidului folic.

Expunerea zilnică la aluminiu provenit din oale, căni de aluminiu, deodoranți cu aluminiu nu s-a demonstrat că ar crește riscul de a dezvolta boala Alzheimer.

Cauze :

Nu se cunoaște cu exactitate cauza ce provoacă boala Alzeimer, dar unii autori atrag atenția că ar putea exista mai multe cauze, cum ar fi: deteriorările produse la nivelul anumitor zone ale creierului care sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmițători) în principal acetilcolina, ce permit neuronilor să funcționeze normal.

Nu se știe sigur cauza acestor modificări, dar se fac cercetări pentru a determina această cauză. Deși majoritatea pacienților cu Alzeimer nu au în istoricul familial această boală, riscul de a face această maladie este mai mare în cazul persoanelor ce au un membru al familiei bolnav de Alzheimer.

Anumite studii au sugerat că zincul și aluminiul ar avea un rol în declanșarea bolii, dar acestea nu au fost susținute prin dovezi care să susțină respectivele teorii.

Cap. 4. Simptomele si fazele bolii

Simptome:

Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a boalii Alzheimer. Multe persoane în vârstă se îngrijorează atunci cănd apar pierderile de memorie. Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele în vârstă de 60-70 de ani este un lucru obișnuit, dar numai unii dintre aceștia cu pierderi ușoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer. În cazul în care apar pierderi de memorie este indicat consultul unui medic specialist.

Exemple de pierdere normală a memoriei includ uitarea:

– unor parți din anumite experiențe;

– locului unde este parcată mașina;

– evenimentelor din trecutul îndepărtat;

– numelui unei persoane, dar care revine în minte mai tarziu;

– locului unde s-au pus anumite obiecte, de exemplu cheile de la mașină.

Exemple ale pierderii memoriei cauzată de maladia Alzheimer includ uitarea:

– unei experiențe in totalitate;

– interpretării ceasului sau condusul mașinii;

– evenimentelor recente, de genul uitarea faptului că a lasat aragazul deschis;

– unei persoane în totalitate.

Boala Alzheimer se însoțește de asemenea, de modificări de comportament, de gândire sau tulburări de personalitate. În fazele incipiente ale bolii persoana se poate comporta normal în societate. Membrii familiei și prietenii apropiați observă primii manifestările bolii. Semnele de demență ca dificultățile de gândire sau amintire a anumitor lucruri sau probleme în activitățile cotidiene, trebuie să îndemne persoana spre consultul unui specialist. Simptomele variază pe măsura ce boală progresează.

Asociația pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer. Acestea sunt:

– pierderi de memorie, ca uitarea informațiilor memorate recent, nume sau numere de telefon;

– dificultăți în îndeplinirea îndatoririlor, ca prepararea unei mese;

– tulburări de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobișnuite;

– dezorientare temporo-spațială, uitarea adresei;

– tulburări de judecată, spre exemplu îmbracarea cu haine nepotrivite pentru vremea respective;

– probleme cu gandirea abstractă, spre exemplu imposibilitatea de interpretare a numerelor;

– punerea anumitor obiecte în locuri neobișnuite, de exemplu fierul de calcat în frigider sau ceasul în bolul de zahăr;

– tulburări ale dispoziției, modificări rapide ale stării de spirit de la calm la plâns și apoi la furie aparent fără motiv;

– modificări ale personalității, de la confuzie, suspiciune, teamă, la dependență de un membru al familiei;

– lipsa inițiativei manifestată prin somnolența continuă, vizionarea la televizor toată ziua și refuzarea efectuării activităților zilnice obișnuite.

Simptome ce pot fi prezente, dar nu sunt întotdeauna active:

– susținerea cu fermitate a unor credințe false, cum că cineva fură de la o persoană (deziluzii);

– senzații că aude sau vede lucruri care nu sunt reale (halucinații);

– lipsa de interes pentru activitățile înconjurătoare sau separarea de prieteni și familie;

– activitați repetate fără un scop anume, ca închisul sau deschisul unei poșete, împachetatul și despachetatul hainelor, repetarea unor întrebari;

– agresiune fizica sau verbală;

– imposibilitatea de a controla anumite impulsuri, ce pot duce la acțiuni nepotrivite;

– maladia Alzheimer de obicei nu afectează capacitatea motorie fină (de exemplu abilitatea de a închide și a deschide nasturii sau utilizarea ustensilelor) sau simțul tactil.

O persoană care are simptome motorii (slăbiciune musculară la nivelul mâinilor sau tremurături ale mâinilor) sau simptome senzoriale (senzație de amorțeală) probabil au altă afecțiune decat boala Alzheimer. Aceste persoane ar putea suferii de boala Parkinson. Maladia Parkinson sau scleroza în plăci se poate manifesta prin simptome motorii alături de demență.

Alte boli cu simptome asemănătoare bolii Alzheimer sunt:

– alte tipuri de demență, ca demența provocată de infarcte multiple;

– demența însoțită de malnutriție;

– boli ale glandei tiroide, ca hipertiroidia sau hipotiroidia;

– depresia;

– demență cauzată în urma unor substanțe (alcool, droguri, medicamente, intoxicații cu plumb, mercur);

– tulburările vizuale sau auditive.

Cercetătorii au descoperit câteva modificări ce au loc la nivelul creierului persoanelor cu Alzheimer. Acestea includ:

– nivelul scăzut de acetilcolină în anumite zone cerebrale;

– plăci senile, ce sunt formate din aglomerări de celule nervoase anormale ce înconjoară depozite de amiloid (proteine anormale) și noduri neurofibrilare, grămezi de material ce întrerup structura normală a celulei nervoase. Plăcile senile și aceste noduri neurofibrilare se observă de obicei la autopsie.

Aceste modificări de la nivelul creierului pot provoca pierderile de memorie și celelalte simptome ale bolii Alzheimer. Nu se cunoaște cauza pentru care aceste modificări apar la unele persoane și la altele nu apar.

Boala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea cu care progresează depinde de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii. Alte persoane pierd capacitatea de a efectua activitățile zilnice precoce în timpul bolii.

Simptomele se accentuează progresiv. La început boala se manifestă prin pierderi minore ale memoriei și progresează până la probleme mentale și funcționale severe și chiar moarte.

Simptomele sunt împarțite de obicei ca cele care apar în faza inițială, de mijloc sau tardivă. Este dificil de precizat cât dureaza fiecare fază.

O persoana traiește în medie 8-10 ani dupa apariția simptomelor.

4.1 Faza inițială

De obicei în faza inițială persoana cu Alzheimer:

– devine confuză asupra orientării și se pierde cu usurință;

– pierde abilitatea de a iniția anumite activități;

– evită situațiile noi și nefamiliare;

– are reacții întârziate și capacitate de memorare încetinită;

– vorbește mai rar decât în trecut;

– are dificultăți în manevrarea banilor și plătirea facturilor;

– are tulburări de judecată și ia decizii greșite;

– poate avea tulburări de dispoziție și devine deprimat, iritabil sau neliniștit.

Aceste simptome sunt mai evidente de cele mai multe ori atunci când persoana respectivă se află într-un loc sau o situație nouă, nefamiliară.

4.2 Faza intermediară

În faza intermediară a bolii Alzheimer bolnavul manifestă:

– probleme în recunoașterea familiei și prietenilor;

– neliniște în special după-amiază și seara;

– probleme de citire, scriere și interpretarea numerelor;

– probleme de gândire și de logică;

– imposibilitatea de a găsi anumite cuvinte sau inventează povești pentru a substitui ceea ce a uitat;

– greutați în a se îmbrăca singur;

– tulburări de dispozitie, se supără cu ușurință și devine ostil și nedispus la cooperare;

– credințe false (deziluzii), suspiciuni (paranoia) și agitație;

– necesită îngrijire permanent;

– pierde orientarea temporală.

4.3 Faza tardivă

În faza tardivă, avansată a bolii Alzheimer, pacienții:

– nu-și mai amintesc cum să se spele, să se îmbrace, să meargă la baie sau să mănânce fără ajutor. Aceste persoane pot fi nevoite să stea în pat sau în scaunul cu rotile din cauză că uită să meargă;

– pierd abilitatea de a mesteca sau înghiții;

– au probleme cu menținerea echilibrului sau cu mersul și din aceasta cauză cad frecvent;

– devin extrem de confuze seara și au insomnie;

– nu pot comunica prin cuvinte;

– pierd controlul vezicii urinare sau controlul intestinal (incontinență).

În timpul perioadei tardive a bolii Alzheimer, bolnavii devin mai predispuși la alte afecțiuni. În anumite cazuri pot aparea crize. Moartea apare ca o complicație a pneumoniei datorită imobilizării la pat.

Boala Alzheimer are tendința de a evolua lent. În cazul în care simptome precum confuzia sau alte modificări ale abilităților mentale se instalează brusc, în interval de zile sau ore, problema poate fi delirium tremens, o boală ce necesită tratament de urgență.

Este indicat consultul de urgență când:

– simptomele de genul scurtarea atenției, tulburările de memorie sau halucinațiile se instalează destul de rapid, în interval de ore sau zile;

– la un bonav cu Alzheimer apare o schimbare bruscă de comportament sau simptomele se înrautățesc brusc.

Se indică programarea pentru consult atunci când:

– simptomele de genul scurtarea perioadei de atenție, tulburările de memorie sau deziluziile se instaleaza treptat în decurs de cateva săptămâni sau luni;

– pierderea memoriei sau alte simptome încep să interfere cu munca sau viața socială a persoanei respective sau în cazul în care simptomele pot determina injurii ale persoanei respective.

Cap. 5. DIAGNOSTICUL

Diagnosticul de boală Alzheimer se pune după eliminarea altor posibile boli, sau mai precis după moarte. Medicul specialist va căuta alte cauze de demență, înainte de a pune diagnosticul de boala Alzheimer.

Este important să se elimine diagnosticul de delirium atunci când simptomele se instalează brusc, deoarece delirium tremens este o afecțiune ce necesită terapie de urgentă.

Simptomele de genul confuziei și pierderilor de memorie pot să apară și în sindromurile depresive. Depresia este relativ frecventă printre persoanele în vârstă, dar este destul de greu de recunoscut. Aceasta poate fi tratată cu succes medicamentos și prin terapie psihologică.

Boala Alzheimer este diagnosticată în urma istoricului medical și examenului fizic. Adițional se fac examinări ale statusului mental și evaluari ale stării de sănătate mentală. Aceste examinări presupun acțiuni simple pentru verificarea orientării. De obicei este indicat ca în timpul examinării să fie prezent și un membru al familiei sau o persoană apropiată pacientului. Membrul familiei poate da detalii asupra vieții de zi cu zi a pacientului, memoria acestuia și modificările de personalitate.

Investigații, ca tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN) sunt folosite pentru vizualizarea modificărilor de la nivelul creierului, ce pot fi legate de memorie și de instalarea maladiei Alzheimer. Alte două investigații imagistice, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și tomografia cu emisie de foton (SPECT) sunt utile în anumite cazuri, dar nu sunt efectuate de rutină.

5.1 Teste de laborator

La un număr mic de pacienți demența are alte cauze decat boala Alzeimer. Teste de laborator pot fi efectuate pentru a exclude alte cauze posibile pentru simptomele pacientului. Simptome asemănătoare cu cele din boala Alzheimer pot să apară în boli insoțite de dezechilibru mineral, boli hepatice, nivele anormale ale hormonilor tiroidieni, probleme de nutriție ca deficitele de folați și vitamina B12. Tratarea acestor boli poate produce o încetinire sau o reversibilitate a declinului mental.

Analizele de sânge utile pentru a diagnostica aceste afecțiuni sunt:

– hemoleucograma, care evidențiaza numărul și tipul celulelor din sânge și ajută la punerea diagnosticului;

– teste funcționale hepatice (ALT, AST, fosfataza alcalină, bilirubina) ce are ca diacnostic afecțiunile hepatice;

– dozarea acidului folic (folaților). Acidul folic este necesar în producerea atât a celulelor roșii cât și a celulelor albe din sânge;

– concentrația vitaminei B12 în sânge. Vitamina B12 este utilă în producția celulelor roșii din sânge și în menținerea sănătății sistemului nervos;

– dozarea electroliților și nivelul glicemiei (sodiu, potasiu, creatinină, glucoză, calciul). Electroliții sunt utili în menținerea balanței fluidelor în organism la un nivel optim și menținerea funcțiilor normale (de exemplu ritmul cardiac, contracțiile musculare și funcționarea neuronilor);

– teste funcționale tiroidiene. Nivele anormale ale hormonilor tiroidieni sunt o cauză comună de simptome ca pierderea memoriei, confuzie, letargie și alte simptome de demență la persoanele în vârstă. Terapia medicamentoasă amelioreaza simptomele la persoanele cu tulburări ale funcției tiroidiene;

– screeningul pentru sifilis. Demența apare în ultima fază a sifilisului (sifilisul terțiar). În cazul în care persoana a avut sifilis cu mult timp în urmă și acesta nu a fost tratat corespunzător, boala poate progresa pâna la afectarea comportamentală și pot apărea tulburări ale inteligenței. Deși sifilisul este o boală din ce în ce mai rară, se fac teste pentru determinarea lui, deoarece aceasta este o boală curabilă

– testul de detectare al virusului imunodeficienței umane (HIV). SIDA netratată poate cauza simptome ca tulburări de personalitate sau probleme de concentrare

Investigatii imagistice ca tomografia computerizată sau rezonanta magnetică nucleară sunt efectuate pentru a exclude alte cauze atunci cand diagnosticul este nesigur.

Se poate efectua o electroencefalograma (EEG) pentru a monitoriza activitatea electrică a creierului în cazul în care în istoricul pacientului sunt fenomene convulsivante.

În unele cazuri se efectuează autopsia cu examinarea creierului pentru a evidenția modificările produse la acest nivel ce pot indica boala Alzheimer. Deși autopsia este singurul mod de a pune cu certitudine diagnosticul de boală Alzheimer, în fazele inițiale ale bolii modificările pot să nu fie extrem de clare pentru a pune diagnosticul. Autopsia este rar necesară, dar poate fi facută atunci când familia dorește să știe cu siguranță dacă a fost sau nu Alzheimer.

5.2 Depistare precoce

În acest moment nu există screening pentru Alzheimer. Este dificil de diagnosticat această maladie în stadiile inițiale. Totuși simptomele de declin mental nu trebuiesc ignorate și puse pe seama îmbătrânirii. Testele genetice pentru detectarea genei pentru apolipoproteina E-4 pot deveni utile pe măsură ce se vor cunoaște mai multe lucruri despre cauzele genetice ale afecțiunii. Aceste teste nu sunt folosite la nivel larg în acest moment.

Cap. 6. Mijloace de prevenire și tratament

Mijloace de prevenire

Până în prezent nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a demenței de tip Alzheimer. Se studiază posibilitatea ca anumite măsuri să reducă riscul de apariție a bolii sau să întârzie dezvoltarea ei.

Se pare că menținerea unei activități intelectuale continue ar diminua riscul de îmbolnăvire, dar nu există dovezi sigure în această privință. Totuși, anumite activități ca cititul cu regularitate al unei cărți sau al ziarului și revistelor, rezolvarea rebusurilor, mersul la teatru sau concerte, participarea la diverse activități sociale sunt de recomandat persoanelor după ieșirea la pensie. Privirea îndelungată, pasivă, a emisiunilor de televiziune ar avea depotrivă efect dăunător.

Se recomandă suficientă mișcare, alimentație rațională cu o cantitate ridicată de legume și fructe bogate în vitamina C în combinație cu administrarea unor doze ridicate de vitamina E (cu efect antioxidant), grăsimi cu procentaj ridicat de acizi grași nesaturați, renunțare la fumat etc.

Anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroide (indometacina, ibuprofen, naproxen, aspirina) precum și medicamentele folosite pentru scăderea nivelului de colesterină serică (statine), ar scădea riscul de apariție al bolii Alzheimer, dar nu există încă studii răspândite care să demonstreze în mod peremptoriu aceste observații. Trebuie să se ia însă în considerație și posibilitatea efectelor adverse ale acestor preparate medicamentoase.

Până în prezent, doar menținerea presiunii arteriale la o valoare normală demonstrează – în urma unor studii efectuate după criterii științifice stricte (studiul SYST-EUR) – o semnificativă scădere (până la 50%) a riscului de îmbolnăvire.

Tratament

Deși nu există un tratament care să vindece boala Alzheimer, există multe mijloace de a menține calitatea vieții bolnavului și a menține starea de activitate a persoanei.

6.1 Tratament inițial

În prima fază, imediat după diagnosticarea bolii Alzheimer se administrează inhibitori de colinesterază. Aceste substanțe, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamină și rivastigmină, pot îmbunătăți temporar memoria și gândirea afectate de boală. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase și pot să nu îmbunătățească simptomele la unii pacienți. Deși inhibitorii de colinesterază scad intensitatea simptomelor, ei nu încetinesc progresia bolii. Cu toate acestea experții recomandă inhibitorii de colinesterază ca prima linie în tratament.

Un alt medicament, numit Memantin, poate fi folosit singur sau în asociere cu inhibitorii de colinesterază pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul acționeaza altfel decât inhibitorii de colinesterază, dar nici acest produs nu încetinește progresia bolii.

Alt aspect important al terapiei inițiale reprezintă detectarea și tratarea altor probleme medicale asociate bolii Alzheimer. De exemplu, depresia apare la aproximativ 50% din pacienții cu Alzheimer, în special în primele faze ale bolii atunci când aceștia sunt conștienți de diagnostic și de prognosticul prost. Depistarea și tratarea acestor condiții asociate ca depresia poate minimiza infirmitatea și maximiza abilitațile restante ale pacientului.

În faza tratamentului inițial trebuie clarificate anumite aspecte alaturi de familie:

– îngrijirea de care are nevoie pacientul;

– persoana sau persoanele care-l vor avea în grija și supraveghere pe pacient pe măsura ce boala va avansa;

– aspectele bolii pe măsura ce aceasta va avansa;

– planning-ul pentru terapia și ingrijirea bonavului.

Educarea familiei sau a persoanelor care au în grijă un bolnav cu Alzheimer este esențială pentru oferirea îngrijirii optime. Îngrijitorii trebuiesc educați cu privire la problemele ce pot apărea și la evoluția bolii.

6.2 Tratament de întreținere

Terapia cu inhibitorii de colinesterază se continuă până când nu mai este eficientă. Aceste medicamente sunt eficiente timp mai îndelungat la unele persoane decât la altele. Inhibitorii de colinesterază sunt întrerupti în momentul în care pacientul nu tolerează efectele adverse ale acestor medicamente.

Examinarea fizică periodică de către un medic specialist evaluează răspunsul pacientului la terapie, detectează problemele nou apărute, monitorizează simptomele și oferă educație continuă familiei sau persoanelor care se ocupă de îngrijirea bolnavului. Pe masură ce boala progresează se revizuiește tratamentul și se analizează tulburările de comportament sau alte probleme apărute. Ghidurile medicale indică consultul la 6 luni sau mai puțin în cazul în care apar probleme. Este importantă examinarea pentru detectarea altor boli.

Tulburările de vedere și de auz, artrită, afecțiuni ale glandei tiroide, bolile renale sunt probleme frecvent apărute la persoanele în vârstă și pot agrava simptomele date de boala Alzheimer. Artrita face dificilă deplasarea fără ajutor; tulburarile de vedere sau de auz pot determina agitație, anxietate sau imposibilitate de comunicare. Tratarea acestor afecțiuni crește calitatea vieții bolnavului și ușureaza sarcina îngrijitorului.

Majoritatea pacienților cu Alzheimer pot fi ingrijiți la domiciliu de un membru al familiei sau un prieten, cel puțin până când boala devine severă. Terapia de întreținere se bazează pe maximizarea abilităților persoanei pe măsură ce acestea se modifică și pe rezolvarea problemelor pe măsură ce acestea apar.

Sarcinile îngrijitorilor variază de la menținerea unui mediu înconjurător sigur și îmbrăcarea bolnavului în fiecare zi până la găsirea unor soluții de a rezolva sau minimiza tulburările de comportament, ca tulburările deviante și de somn. Nu există o terapie singulară care să fie utilă la toți bolnavii. Succesul îngrijirii depinde și de implicarea persoanei ce se ocupă de îngrijire în luarea de decizii cu privire la tratament. Aceste decizii îl vor afecta atât pe bolnav cât și pe îngrijitor.

6.3 Tratament in stadiile avansate

Pe măsură ce boala avansează, asigurarea îngrijirii devine din ce în ce mai dificilă. Asigurarea îngrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru dificil, indiferent de pregătire sau de devotament față de persoana bolnavă. Internarea bolnavului într-o instituție poate fi o decizie foarte dificil de luat, dar în unele cazuri instituțiile specializate în tratarea acestor bolnavi pot fi cea mai bună soluție.

6.4 Tratament în stadiile terminale

Deoarece boala Alzheimer evoluează și simptomele se înrăutățesc în timp unele persoane aleg să discute anumite probleme legate de îngrijirea pe care o vor și de problemele legale ce o sa apară. Aceste persoane aleg să-și scrie sau să-și spună dorințele atâta timp cât încă sunt în deplinătatea facultăților mintale.

Unii bolnavi doresc să încerce toate terapiile ce prelungesc viața, pe când alții preferă măsurile care mențin confortul fără a prelungi viața.

6.5 Tratament ambulator (la domiciliu)

Majoritatea persoanelor în momentul diagnosticării bolii Alzheimer trec prin stări de furie, spaimă, depresie, anxietate și îngrijorare în legătură cu viitorul.

Deși boala evoluează de-alungul timpului, anumite persoane sunt capabile să-și continue activitățile obișnuite timp de mai mulți ani, chiar dacă la un nivel redus.

Probleme frecvente cu care se confruntă persoanele cu Alzheimer și familia acestora sunt:

– dacă să mai conducă mașina sau nu. Persoanele în fazele precoce de boală trebuiesc investigate periodic pentru a se stabili dacă pot sau nu să conducă în siguranță. Membrii familiei pot detecta modificări în comportamentul la volan prin simpla calatorie în mașină;

– măsurile legale și financiare ce trebuiesc luate. În perioada următoare diagnosticării bolii este indicată scrierea unui testament și desemnarea unui avocat. Aceste măsuri sunt dovada că dorințele privind terapia sunt documentate.

În fazele inițiale ale demenței sunt utile următoarele sfaturi:

– realizarea sarcinilor în concordanță cu abilitățile. Efectuarea anumitor activitați poate dura mai mult timp decât în trecut, dar dacă persoana este hotărâtă să facă acea activitate este indicat să continue. Se recomandă anumite schimbări. De exemplu, în cazul în care gătitul devine o problemă, se recomandă alte activități care sunt realizabile, ca ajutorul la cumpărături, planificarea sau așezarea mesei sau realizarea de rețete mai ușoare;

– modificarea căminului în așa fel încât acesta să fie un loc sigur. De exemplu stabilizarea covoarelor cu ajutorul unor cuie, punerea de suprafețe nederapante în cadă, asigurarea aragazului cu stingător automat pentru flacără, în cazul în care există probleme de memorie. Evaluarea riscului de rănire în cazul în care se continuă gătitul;

– asigurarea unei alimentații sănătoase. Este important ca dieta zilnică a persoanei cu Alzheimer să conțină fructe, legume și cereale. În cazul în care greutatea este mică și nu se reușește creșterea ei se indică suplimentele nutritive. Unele persoane cu demență au tulburări de somn. Este indicat să se evite somnul din timpul zilei și să se facă exerciții fizice ziua, iar înainte de culcare să se bea un pahar cu lapte cald sau ceai fără cafeină;

– programarea activităților în momentele din zi în care capacitățile intelectuale sunt maxime. Poate fi indicată crearea unei rutine care să nu varieze mult de la o zi la alta. Persoana poate fi mai puțin frustrată dacă activitățile se efectuează după un anumit orar sau program zilnic;

– rezolvarea problemelor de memorie în mod creativ. Utilizarea de liste, etichete sau alte modalități care să ajute la amintirea anumitor lucruri. Notarea activităților zilnice pe un calendar sau o agendă și poziționarea acesteia într-un loc vizibil;

– înainte de a merge într-un loc este indicat să se noteze pe un biletel locul unde se intenționeaza să se meargă, adresa și modul de întoarcere acasă, chiar dacă au mai fost efectuate de mai multe ori în trecut aceste activităti. Este indicat ca ieșirile să se facă sub însoțire dacă este posibil;

– păstrarea activității, menținerea unei vieți active și implicarea în mai multe lucruri încetinește deteriorarea abilitaților mentale.

Informații pentru persoanele care îngrijesc bolnavii cu Alzheimer

Majoritatea pacienților cu Alzheimer sunt îngrijiți la domiciliu de membrii familiei sau de prieteni. Îngrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant atât din punct de vedere fizic cât și emoțional, dar există modalități de a face mai ușoară această perioadă de îngrijire.

Una dintre cheile către succes este reprezentată de educarea îngrijitorului. Pot fi luate măsuri pentru a maximiza abilitățile restante ale bolnavului, pentru a stăpânii problemele ce apar pe parcurs și a imbunătății calitatea vieții bolnavului cât și a îngrijitorului. Trebuie reținut că îngrijirea unei persoane poate fi o experiență pozitivă atât pentru îngrijitor cât și pentru bolnav.

În cazul îngrijirii unui bolnav cu Alzheimer, scopul este de a menține sănătatea și siguranța pacientului. Un mediu sigur, alimentație corespunzatoare, somn regulat, igiena corespunzatoare și rezolvarea promtă a altor afecțiuni medicale sunt importante pentru binele general al pacientului.

Realizarea unui mediu înconjurător sigur, prin ordonarea camerelor, utilizarea de încuietori la uși și la dulapuri.

Menținerea unei nutriții corespunzătoare se realizează prin transformarea mesei într-o experiență pozitivă. Poate fi necesar să se servească alimente ce pot fi mâncate cu mâna, ce pot fi mai ușor manevrate de persoana cu Alzheimer. Se indică acompanierea pe tot parcursul mesei și limitarea posibilitaților alimentare pentru a scădea confuzia.

Tulburările de somn se rezolvă prin descurajarea somnului în timpul zilei și administrarea unui pahar de lapte cald înainte de culcare.

Incontinența vezicală cât și cea fecală se rezolvă prin încurajarea mersului la toaletă de mai multe ori în timpul zilei și restricția lichidelor înainte de culcare.

Rezolvarea problemelor comportamentale și de pierdere a abilităților mentale reprezintă cea mai mare provocare pentru persoanele ce îngrijesc un bolnav cu Alzheimer. Strategiile pentru abordarea acestor probleme nu duc la eliminarea lor, dar le fac mai ușor de acceptat.

Maximizarea abilitaților restante. Persoana bolnavă trebuie lăsată să ia decizii atata timp cât încă mai poate face acest lucru.

Persoana trebuie ajutată să se descurce mai ușor în mediul înconjurător. Se pun etichete pe obiectele înconjuratoere și se înconjoara pacientul cu obiecte familiare de genul fotografiilor.

Întelegerea modificărilor comportamentale. Tulburările comportamentale pot apărea la pacienții cu Alzheimer. Trebuie reamintit trecutul persoanei și trebuie interpretat dacă nu cumva acele manifestări reprezintă modalitatea persoanei de a continua activitațile sau obiceiurile din trecut.

Abordarea agitației. Trebuie îndepartate elementele distractive și trebuie menținut un ton scăzut în discuțiile cu bolnavul.

Abordarea simptomelor de agitație și dezorientare apărute seara se realizează prin aprinderea luminilor în casa și prin impunerea unei activități pe care bolnavul să-și focalizeze energia.

Realizarea unei bune comunicări. De exemplu nu trebuiesc avute discuții în contradictoriu cu bolnavul. Trebuie oferite asigurări și trebuie canalizată atenția acestuia asupra altor activități. Se indică folosirea de cuvinte și propoziții simple, ușoare și familiale.

Este de asemenea foarte important ca sănătatea și abilitățile persoanei ce se ocupă de îngrijire să fie pe primul loc. Există anumite organizații care oferă suport persoanelor ce se ocupă de îngrijirea bolnavilor cu Alzheimer.

Plasarea în cămine

Îngrijirea la domiciliu a persoanelor cu Alzheimer nu este întotdeauna posibilă. Chiar și în cazul în care această îngrijire este posibilă în fazele inițiale, pe măsura ce boala progresează, devine dificil de realizat îngrijirea la domiciliu pe măsură ce se dezvoltă noi tulburări de comportament sau apar alte probleme de sănătate ce nu pot fi rezolvate acasă. De asemenea, persoana ce se ocupă de îngrijire poate dezvolta probleme de sănătate sau îngrijirea bolnavului poate deveni extrem de dificilă.

Există instituții ce pot fi luate în calcul la un anumit moment, deoarece bolnavii cu Alzheimer vor avea nevoie de îngrijire permanentă 24 de ore în fazele avansate. Luarea unei decizii cu privire la internarea într-un cămin sau instituție de îngrijire poate fi foarte greu de luat.

6.6 Tratament medicamentos

În prima fază, imediat după diagnosticarea bolii Alzheimer se administrează inhibitori de colinesterază. Aceste substanțe, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamină și rivastigmină, pot îmbunătății temporar memoria și gândirea afectate de boală. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase și pot să nu îmbunătățească simptomele la unii pacienți. Deși inhibitorii de colinesterază scad intensitatea simptomelor, ei nu încetinesc progresia bolii. Cu toate acestea experții recomandă inhibitorii de colinesterază ca primă linie în tratament.

Un alt medicament, numit Memantin, poate fi folosit singur sau în asociere cu inhibitorii de colinesterază pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de maladia Alzheimer. Memantinul acționează altfel decat inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu încetinește progresia bolii.

Decizia principală în cazul terapiei medicamentoase nu este dacât să folosească sau nu anumite medicamente pentru tratarea tulburărilor funcțiilor mentale, ci momentul în care tratamentul trebuie început și mai târziu momentul în care acesta trabuie încetat. Medicația trebuia începută din momentul diagnosticării bolii. Cu toate astea, simptomele pacientului pot să nu se amelioreze prin medicație, deoarece aceste terapii nu funcționează la toate persoanele. În cazul în care medicamentele sunt eficiente se va continua administrarea lor până în momenul în care efectele adverse sunt mai puternice decât beneficiile sau în momentul în care aceste medicamente nu mai au nici un efect.

Vitamina E este un antioxidant ce ajută la protecția nervilor împotriva deteriorarii și imbunătățeste funcționarea celulelor nervoase. Studii recente au sugerat ca vitamina E poate intârzia pierderea abilitaților de a realiza activități zilnice de genul îmbrăcatului sau spălatului, dar nu îmbunătățește memoria bolnavilor cu Alzheimer. În cazul în care administrarea se face în doze recomandate acest tratament este sigur, puțin costisitor și eficient la unele persoane.

Un alt medicament, numit Selegilina a fost folosit în tratamentul problemelor de gândire și de memorie din cadrul bolii Alzheimer. Acest medicament este folosit frecvent în tratamentul bolii Parkinson și nu este la fel de eficient în tratamentul bolii Alzheimer ca alte medicamente.

Tratamentul tulburărilor de comportament

În unele cazuri, anumite terapii medicamentoase pot rezolva tulburările de comportament sau simptomele ce cauzează disconfortul pacientului cu Alzheimer sau al îngrijitorului. Aceste medicamente se folosesc de obicei atunci când alte mijloace au dat greș. De exemplu în cazul insomniilor apărute chiar și după exerciții fizice și evitarea somnului din timpul zilei, poate fi necesar tratamentul medicamentos.

În cazul tulburărilor de comportament, după epuizarea altor mijloace se indică administarea de tranchilizante. Aceste medicamente sunt indicate atunci când:

– un anumit comportament este dăunator bolnavului sau persoanelor din jurul acestuia;

– eforturile prin care se abordează tulburările de comportament, de genul schimbărilor de mediu sau asigurarea unei rutine au eșuat;

– comportamentul este intolerabil pentru persoana care-l ingrijește pe bolnav;

– bolnavul are dificultăți în a face diferența între real și ireal (psihoză). Psihoza cauzează credințe false (deziluzii) sau halucinații.

Tratamentul demenței

Depresia apare la aproximativ 50% dintre bolnavii cu boala Alzheimer.

Este în general comună în fazele inițiale ale bolii. Antidepresivele diminuează simptomele depresiei și îmbunățățesc calitatea vieții, dar nu încetinesc progresia bolii Alzheimer.

Tratamentul altor cauze de demență

Anumite afecțiuni de genul hipertensiunii arteriale (ce determină demența vasculară), afecțiunilor tiroidiene sau boala Parkinson, contribuie la demența persoanelor în vârstă cu Alzheimer. Unele dintre aceste afecțiuni răspund la tratament medicamentos.

Inhibitorii de colinesterază pentru tratamentul declinului mental din maladia Alzheimer.

Memantin, un medicament nou introdus in tratamentul bolii Alzheimer, pentru tratarea pierderilor de memorie și confuziei moderate sau severe.

Tranchilizante pentru tratarea anxietații, agitației sau comportamentului ostil, tulburărilor de somn, deziluziilor, paranoiei și halucinațiilor.

Selegilina utilizată în tratarea tulburărilor de memorie și de gândire.

Tratament chirurgical

Nu există în mometul de față tratament chirurgical pentru boala Alzheimer.

6.7 Terapii alternative

Tratamentul cu anumite plante, de genul ginkgo-biloba sunt considerate experimentale.

Alte terapii de genul terapiei cu lumină, aromoterapia și exercițiile fizice, pot ajuta la diminuarea tulburărilor comportamentale de genul agitației, dar trebuiesc efectuate numai sub supraveghere.

Aromaterapia.

Un studiu efectuat pe un număr redus de pacienți a demonstrat că această terapie, atunci când este folosită sub forma unui loțiuni cu uleiuri esențiale, poate fi utilă în reducerea agitației la persoanele cu demență severă. Totuși pentru a i se dovedi eficacitatea sunt necesare mai multe studii.

Terapia cu lumină.

Acest tratament este folosit deseori pentru tratarea depresiei. Poate fi util în tratarea depresiei, agitației sau insomniilor asociate cu boala Alzheimer. Persoanele sunt expuse fie la lumina naturală fie la lumina artificială timp de câteva ore în fiecare dimineață sau seară pentru diminuarea depresiei.

Exercițiile fizice ușoare de genul, mersul pe jos sau înnotatul pot de asemenea diminua simptomele de depresie cauzate de boala Alzheimer.

O altă posibilitate de a reduce agitația este ascultarea unei muzici relaxante în timpul mesei sau a băii.

B . Partea aplicativă

Cap.7. STUDII DE CAZ

STUDIU DE CAZ NR. 1

Încadrarea în grad de handicap a unui bolnav cu demență Alzheimer.

Aceste activități se desfășoară, punându-se accent pe principiul confidențialității, informațiile referitoare la beneficiari, în general, fiind extrem de bine protejate, motivele sunt diverse, situându-se în plaja confortului psihic al familiei acestora și migrând către prevenirea marginalizării, apariția bârfelor sau alte efecte negative produse de o informație aflată în posesia unei persoane rău intenționate sau a uneia care nu știe să o utilizeze.

Empatia este o componentă esențială în activitatea ce vizează persoanele cu handicap, este un factor determinant în buna cooperare dintre asistentul social și beneficiar sau familia acestuia, după caz, conștientizarea situației și a trăirilor beneficiarului de către profesionist este vitală.

Comunicarea eficientă reprezintă liantul dintre cei doi „actori”, profesionistul și beneficiarul, aceasta desfășurându-se pe cele două dimensiuni ale sale: verbală și nonverbală, cu feed-back, absolut necesar în atare situație.

Consilierea socială, implică toate componentele sus enunțate dar și abilități psihologice și tact din partea asistentului social, pentru a nu afecta negativ beneficiarul, scopul fiind cel de a obține efecte pozitive la nivelul psihicului acestuia. În această relație extrem de complexă și cu o multitudine de implicații de ordin emoțional, dar și rațional, termeni precum status și rol social nu sunt doar niște sintagme lipsite de conținut ci sunt valori cu care se operează la modul faptic.

Menționam că profesez în domeniul asistenței sociale de aproximativ doisprezece ani, principala mea activitate, din anul 2006 și până în prezent, este cea care privește persoanele cu handicap, adulți și copii, motiv pentru care, acest studiu de caz dar și capitolul anterior, se impun a fi prezentate.

Datele personale ale bolnavului:

Nume și prenume: B. VASILE

Diagnosticul: „Demență Alzheimer cu debut tardiv”

Vârsta: 71 ani

Stare civilă: văduv

Profesia: ofițer

Ocupația: pensionar

La sediul Direcției de Asistență Socială Sighetu Marmației, biroul persoane cu handicap, s-a prezentat, la data de 27.03.2015 un bărbat cu un bilet de ieșire din spital de la secția psihiatrie bărbați, pentru bolnavul BĂLAN VASILE, în care acesta era diagnosticat cu: „Demență Alzheimer cu debut tardiv”, acesta fiind tatăl solicitantului.

După ce actele medicale au fost examinate de către subsemnatul, i s-au oferit fiului acestuia, informații suplimentare necesare întocmirii documentației în vederea încadrării în grad a bolnavului, în spiritul principiilor fundamentale care guvernează politicile privitoare la persoanele cu handicap, coroborat cu prevederile Ordinului nr. 707 din 13 mai 2014 privind modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului sănătății publice nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap. Tot cu această ocazie, solicitantul a primit:

opis cu actele necesare în vederea efectuării anchetei sociale;

opis cu actele necesare pentru încadrarea în grad de handicap, întocmit în baza prevederilor art. 6, alin. 4 și 5 din HG 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;

Cererea-tip de evaluare complexă în vederea încadrării în grad de handicap se întocmește potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 4 din HG 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;

Model de scrisoare medicală-tip de la medicul de familie, prevăzut în anexa nr. 5, numai în situația primei prezentări la serviciul de evaluare complex din HG 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;

Petentul a revenit după câteva zile, având asupra lui cererea de efectuare a anchetei sociale, însoțită de celelalte acte și dosarul de încadrare în grad al bolnavului BĂLAN VASILE, conform celor două opis-uri sus menționate. După ce am verificat actele, le-am preluat de la petent, iar secretara DAS Sighetu Marmației a înregistrat în registrul de intrare-ieșire cererea de efectuare a anchetei sociale.

În termenul prevăzut de legislația în vigoare, a fost efectuată ancheta socială la domiciliul bolnavului BĂLAN VASILE, în prezența acestuia, conform anexei nr. 6 din HG 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Ancheta socială a relevat următoarele: bolnavul este absolvent al Școlii de Ofițeri, fiind colonel în rezervă, la data efectuării acesteia. Este văduv, locuind singur într-un apartament de trei camere, utilat și mobilat corespunzător, dar necesitând supraveghere și ajutor în permanență, fiind imprevizibil în tot ceea ce întreprinde, manifestând o stare de agitație continuă.

Boala a debutat brusc, în luna ianuarie a anului curent și evoluează rapid. Subiectul trăiește în trecut, se crede ofițer activ și își cheamă militarul din subordine să îi lustruiască ținuta și încălțămintea militară. I se administrează, la recomandarea medicului psihiatru, inhibitori de colinesterază.

Dosarul cu șină a lui BĂLAN VASILE, a fost completat cu următoarele investigații medicale și nu numai, în conformitate cu prevederilor Ordinului nr. 707/2014, coroborat cu prevederile art. 6, alin. 4 și 5 din HG 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap:

Cererea-tip de evaluare complexă în vederea încadrării în grad de handicap se întocmește potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 4 din HG 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;

Copie act identitate bolnav;

Cupon de pensie în original;

Scrisoare medicală-tip de la medicul de familie, prevăzută în anexa nr. 5 din HG 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, având mențiunea că bolnavul este nedeplasabil;

Ancheta socială, redactată conform anexei nr. 6 din HG 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;

Computer Tomograf cerebral;

Referat medical, medic neurolog, cu scala de incapacitate Barthel, (cu valoare de 10) și scala ADL (cu valoare ADL=3), care relevă accidente vasculare cerebrale ischemice repetate;

Referat medical de la medicul psihiatru cu diagnosticul de demență Alzheimer cu debut tardiv, menționând dezorientarea spațio-temporală;

Raport de evaluare psihologică timbrat, cu scalele MMSE (valoare MMSE=4) și GAFS (valoare GAFS=7). În urma aplicării testelor, specialistul a elaborate documentul, menționând dificultăți severe de concentrare a atenției, dezorientare temporo-spațială severă, grave tulburări cognitive, stări confuzionale, amnezie de fixare și evocare, bradipsihie, incapacitatea de a conștientiza pericolele, halucinații și idei delirante. Același specialist menționează în documentul emis, afectarea severă a capacității de funcționare și calitatea vieții, incapacitatea de a efectua activitățile zilnice de bază, fiind dependent în totalitate de o altă persoană.

Referatele medicale și examenul psihologic, nu trebuie să aibă o vechime mai mare de 90 de zile, iar CT-ul, nu trebuie să fie mai vechi de un an.

După efectuarea și redactarea anchetei sociale, am depus dosarul bolnavului la sediul DAS Maramureș din Baia Mare, str. Victor Babeș nr. 54, Serviciul de Evaluare Complexă, demers inițiat în conformitate cu prevederile art. 6, alin. 6, lit. c din HG 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. Datorită diagnosticului și a stării de agitație permanentă, a lipsei de mobilitate, evaluarea complexă s-a realizat la domiciliul bolnavului, în baza art. 6, alin. 9 din HG 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Bolnavul a fost încadrat în gradul de handicap grav cu asistent personal, conform certificatului de încadrare în grad cu numărul 8121/21.04.2015, cu valabilitate permanent. Fiul acestuia a fost informat, aducându-i-se la cunoștință drepturile aferente gradului de handicap grav cu asistent personal. Familia a optat pentru indemnizația de însoțitor, conform prevederilor articolelor 42 și 43 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, depunând la sediul DAS Sighetu Marmației, un dosar în acest sens, cuantumul acesteia fiind de 724 lei lunar.

Fiul bolnavului a depus dosarul administrativ la sediul DAS Maramureș din municipiul Baia Mare, strada Victor Babeș nr. 54, Biroul Prestații Sociale, demers ce implică următoarele drepturi:

Indemnizație lunară de handicap grav, în cuantum lunar de 234 de lei;

Buget personal complementar lunar în cuantum de 106 lei;

Legitimație de călătorie gratuită cu mijloacele de transport în comun, valabilă pentru bolnav și însoțitorul acestuia;

Gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic.

Fiul bolnavului a depus documentele la camera nr. 10 din primăria municipiului, la Direcția Venituri pentru scutire de la plata impozitului pe apartamentul de domiciliu al tatălui său.

STUDIU DE CAZ NR. 2

Domnul L. C. în vârstă de 53 de ani cu domiciliul în mediul rural, căsătorit, cu 3 copii, absolvent al Facultății de Științe Economice, a lucrat ca economist 25 de ani. Are casă, proprietate personal, în care trăiește împreună cu familia și părinții. Are venituri familiale și condiții foarte bune de locuit, de administrarea veniturilor s-a ocupat personal.

Din punct de vedere al relațiilor intrafamiliale nu au fost probleme deosebite atât cu soția și copiii, cât și cu părinții până cu aproximativ 2 ani în urmă când comportamentul său s-a schimbat total. A devenit nervos, nemulțumit, neliniștit, avea pierderi de memorie din ce în ce mai frecvent, perioade de agitație și insomnie în cursul nopții. Dacă i se spunea ceva devenea agresiv. La început familia a considerat că aceste modificări de comportament sunt datorate oboselii, epuizării psihice motiv pentru care l-a forțat să își ia concediu de odihnă. A renunțat la cafea și tutun. Văzând că situația este aceeași familia a hotărât să îl interneze într-un spital de psihiatrie, unde după multe investigații i s-a pus diagnosticul de Demență Alzheimer. I s-a prescris tratament medicamentos de specialitate pentru încetinirea evoluției bolii. În prezent se află internat la Spitalul Municipal Sighetu Marmației, secția Psihiatrie, pentru o reevaluare medicală și s-a constatat că pacientul prezintă o ușoară disfuncție cognitivă, are un ritm ideativ mai lent, flux ideo-verbal continuu, în prezent în conținutul gândirii nu se evidențiază tulburări majore.

Mai prezintă ușoară instabilitate emoțională. Acasă, pacientul se descurcă încă bine chiar și cu administrarea veniturilor familiei. A fost și este foarte mult sprijinit de către familie. În prezent este pensionat medical de la serviciu dar și-a găsit alte preocupări la domiciliu, urmând în continuare un tratament medicamentos pe care nu l-a întrerupt de aproximativ 2 ani.

STUDIU DE CAZ NR. 3

Doamna S. E. în vârstă de 70 de ani cu domiciliul în mediul urban, căsătorită, 1 copil, absolventă de studii medii, a lucrat ca învățătoare 35 de ani. În prezent pensionară de aproximativ 10 ani. Locuiește la bloc împreună cu soțul. Are venituri familiale și condiții bune de locuit. Din punct de vedere al relațiilor intrafamiliale și cu vecinii nu au fost probleme deosebite. În urma pensionării femeia a avut un șoc psihic manifestat la început printr-o stare depresivă manifestată prin stare de plâns, insomnie, lipsa poftei de mâncare, iar mai apoi idei suicidale. A fost internată de urgență în spitalul de psihiatrie unde a urmat tratament medicamentos de specialitate, starea de sănătate psihică s-a ameliorat și a fost externată cu tratament medicamentos ambulatoriu de specialitate. După aproximativ 8 luni femeia a început să prezinte modificări de comportament manifestate prin: nervozitate, dezorientare temporo-spațială, hipomnezie de fixare a informațiilor și de evocare, ritm ideativ lent, inversarea ritmului de somn cu insomnie totală noaptea, agitație psiho-motorie, agresivitate fizică și verbală la cele mai mici nemulțumiri. A fost reinternată și diagnosticată cu boala Alzheimer. S-a instituit tratament medicamentos de specialitate. În prezent se află într-un studiu avansat al bolii iar familia a fost obligată de împrejurări să recurgă la instituționalizare deoarece nu are posibilitatea de a o menține la domiciliu. Necesită supraveghere permanentă.

STUDIU DE CAZ NR. 4

Doamna I.A., în vârstă de 83 ani, cu domiciliul în mediul urban, văduvă cu doi copii. A fost învățătoare 39 de ani, iar de aproximativ 25 de ani pensionară.

Momentan locuiește împreună cu cei doi fii și familiile acestora, fiind îngrijită foarte bine. În urmă cu aproximativ 8 ani a făcut un accident vascular major din cauza tensiunii arteriale foarte mare. A fost internată la neurologie 3 săptămâni, aflandu-se într-o stare destul de gravă. În urma tratamentului a reușit să se recupereze în timp foarte bine.

La 1 an după externare, a dat semne de epuizare psihică, iritare neliniște, pierderi de memorie, perioade de agitație și insomie. Este tratată de medicul specialist psihiatru de boala Alzeimer și demență. Necesită îngrijire și supraveghere permanentă, deoarece nu se poate descurca singură. Are deseori stări depresive manifestate prin stări de apatie, lipsa poftei de mâncare, lipsa comunicării cu celelalte peroane. Refuză să se deplaseze, să facă mișcare chiar și pentru cele mai mici lucruri. Este supravegheată de membrii familiei în permanență, în ceea ce privește tratamentul medicamentos și celelalte nevoi pe care le are.

STUDIU DE CAZ NR. 5

Doamna M. C. în vârstă de 75 de ani cu domiciliul în mediul rural, văduvă. Ca pregătire profesională – 4 clase, a lucrat la CAP. În prezent este pensionară. Are o fiică majoră prin adopție; locuiește împreună cu fiica care este căsătorită și are 2 copii. În antecedente a avut multiple internări în spitalul de psihiatrie, unde a adus-o fiica și apoi a uitat să o mai viziteze. Relațiile între fiica adoptată și mamă nu sunt dintre cele mai bune.

Din ancheta socială efectuată de către asistentul social la domiciliu împreună cu poliția locală reiese că mama este frecvent persecutată de către fiică și neîngrijită. Femeia a fost diagnosticată cu boala Alzheimer cu un an în urmă. A fost internată în spital unde a urmat tratament medicamentos de specialitate dar după externare fiica a refuzat continuarea tratamentului în ambulatoriu. Pe lângă afecțiunea psihică mai are și alte problem somatice cardiace de care fiica a refuzat să se intereseze. În prezent femeia se află internată în spital cu boala Alzheimer în stadiu foarte avansat, fiind aproape total imobilizată la pat, dezorientare totală în timp și spațiu dar și la propria persoană. Vorbește neinteligibil, se alimentează cu mare dificultate. Pe lângă afecțiunea psihică mai are și probleme cardiace grave. Necesită tratament medicamentos și supraveghere medical permanentă.

COMENTARII

Prin studiul efectuat în Lucrarea de față pe tema: Maladia Alzheimer am încercat să fac o comparație între datele pe care le-am obținut eu și cele din literatura de specialitate. Deși studiul meu a fost efectuat pe un număr de 5 de persoane ceea ce înseamnă un număr mic comparativ cu alte studii ale cercetătorilor din domeniu, am obținut date relative asemănătoare. Am constatat că boala este mai frecventă la femei decât la bărbați. În ceea ce privește vârsta cele mai multe cazuri le-am întâlnit la persoane cuprinse între 65 și 75 de ani, explicația fiind probabil aceea că majoritatea nu mai ajung la vârste foarte înaintate. Deși încă nu se cunoaște o cauză sigură a bolii Alzheimer, cercetătorii susțin că ar fi totuși câteva cauze favorizante. Astfel unii autori din literatura de specialitate spun că una din cauzele favorizante bolii ar fi lipsa solicitării intelectuale; totuși în studiul meu 60% dintre cei care au dezvoltat boala au fost cei cu studii și doar 40% au fost cu studii minime sau fără studii. Nu știu dacă mediul toxic ar fi sau nu o cauză favorizantă, dar în studiu eu am găsit că 30% au lucrat în mediu toxic poluat cu diverse substanțe. Și în acest caz ca și în cel de mai sus legat de studii este posibil ca să nu fi fost o simplă coincidență, ci să fie totuși factori favorizanți. La fel și ereditatea este o cauză sigură de transmitere a bolii mai ales la rudele de gradul I. Acest lucru este confirmat și de literatura de specialitate, mai ales la cei care au avut în familie rude apropiate cu Sindromul Down.

Șocul pensionării, ca și alte evenimente greu de suportat din viață precum decesul unei persoane dragi pot fi considerate cauze favorizante.

În cazul pensionării în studiul meu prevalența a fost crescută la bărbați cred că aceștia suportă mult mai greu pensionarea decât femeile. Întrucât știu că pentru această afecțiune nu s-a descoperit un tratament care să vindece boala, totuși există un tratament medicamentos cu rol de a încetini dezvoltarea și evoluția bolii. Am constatat din studiul meu că într-adevăr pacienții cărora li s-a instituit tratament medicamentos într-un stadiu incipient de boală, aceasta nu a mai avansat rapid.

De exemplu celor care li s-a descoperit boala cu 5-6 ani în urmă și au urmat tratament medicamentos continuu au avut o evoluție mai bună comparativ cu acelora a căror boală a fost descoperită cu 1-2 ani în urmă dar nu au urmat nici un tratament.

CONCLUZII

Ca și concluzii la lucrarea de față am constatat că se cunosc foarte puține lucruri despre această boală. Dacă s-ar cunoaște mai bine primele semne ale bolii, familiile pacienților afectați ar reacționa la primele manifestări ale bolii și efectul ar fi acela că s-ar prelungi durata de viață prin încetinirea evoluției. Din alt punct de vedere ar fi necesar să se cunoască evoluția acestei boli pentru a fi pregătiți să întâmpine toate etapele acesteia. Astfel ar fi ideal ca acești bolnavi să fie ținuți și îngrijiți la domiciliu până în stadii mai avansate ale bolii și doar atunci să fie instituționalizați, când familia nu mai poate face față singură îngrijirilor, deoarece în prezent nu există suficiente servicii de tip „instituție” care să acopere numărul solicitărilor.

Pentru o mai bună cunoaștere a acestei afecțiuni este foarte necesară informarea populației cu privire la debutul bolii, simptomele în fazele incipiente ale bolii, pentru ca rudele, prietenii, cunoscuții să observe aceste tulburări de memorie, modificări de personalitate sau alte dificultăți funcționale. Deoarece pacientul nu solicită singur ajutorul medical în cele mai multe cazuri, familia este cea care ar trebui să acționeze la primele manifestări ale bolii. Pentru aceasta este necesară creșterea receptivității opiniei publice prin intermediul mijloacelor media și trezirea sentimentului de responsabilitate socială și comunitară pentru suferinzii din această categorie, cu accent pe modificările receptării termenului de demență. Organizarea de seminarii și cursuri de specialitate în vederea informării cadrelor medii și de îngrijire privind patologia vârstei a III-a în general precum și privind boala Alzeheimer în special.

Ziua internațională a persoanelor care suferă de Boala Alzheimer – ziua de 2 septembrie– să fie mediatizată populației; să se organizeze seminarii, simpozioane pe această temă cu scopul cunoașterii cât mai bine a acestei boli, a cauzelor, precum și a mijloacelor de tratament.

Dezvoltarea de proiecte care să vizeze înființarea de centre de îngrijire specializate destinate cazurilor de maladie Alzheimer mai ales în stadii avansate și a afecțiunilor înrudite pentru a veni în sprijinul familiilor având ca obiective:

– împiedicarea degradării relațiilor intrafamiliale;

– scăderea riscului de îmbolnăvire a familiilor;

– oferirea unor pauze familiilor.

Îmbunătățirea nivelului de cunoștințe despre boală și îngrijiri se face în scopul menținerii autonomiei persoanelor cu maladie Alzheimer în fază incipientă și medie și prevenirea situațiilor de demență pe o perioadă cât mai îndelungată. Aceasta să se facă prin implicarea autorităților publice locale în gestionarea problemelor de Alzheimer prin organizarea de mese rotunde colaborând pentru a găsi soluții pe plan local (să înființeze, organizeze și finanțeze servicii de asistență socială).

Întrucât această perioadă nu totdeauna este așa cum am dori deoarece de multe ori pot să apară unele probleme am amintit efectele îmbătrânirii asupra sistemului nervos și nu în ultimul rând despre problemele de dependență ale persoanelor vârstnice. Aceste probleme pot fi de natură somatică, psihică sau combinată. Întrucât în aceste cazuri nu toate persoanele cu astfel de probleme pot fi menținute la domiciliu, am făcut referire și la instituționalizare, la indicațiile plasamentului instituțional, la serviciile specializate pentru persoanele vârstnice și nu în ultimul rând la politicile sociale de sprijin. Ca metodă de lucru am folosit chestionarul pe care l-am aplicat prin intervievarea directă a pacienților acolo unde s-a reușit sau a familiilor acestora.

Am mai obținut informații de la medicii curanți, asistentul social, psihologii spitalului care au lucrat cu pacienții, foile de observație ale acestora. Am făcut apoi o prelucrare primară a datelor pe care le-am obținut prin aplicarea chestionarului. Aceste date în etapa următoare le-am comparat cu literatura de specialitate și am constatat că au fost asemănătoare.

Ca și concluzii am constatat că în general se cunosc foarte puține lucruri despre această boală motiv pentru care familiile celor afectați nu sunt pregătite să întâmpine aceste probleme. În lucrare am amintit și câteva studii de caz.

Sugestiile și propunerile pentru viitor au fost legate tot de necesitatea informării populației cu privire la această boală și nu în ultimul rând înființarea de centre de îngrijire specializate destinate cazurilor de boală Alzheimer.

Bibliografie

Bogdan, Constantin, Curaj, Aurelia – Asistența socială a vârstnicilor, în suportul de curs,București, 2006-2007

Breakei, R. William – Servicii integrate de sănătate mintală, Psihiatrie Comunitară Modernă, Editura Fundația Pro, București, 2001

Chelcea, S., – Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative, Editura Economică, București, 2001

Dumitrașcu, Hanibal – Curs Dezvoltare Umană, București 2006-2007

Dumitru, Mircea – Geriatrie, Editura Medicală, București, 1982

Enăchescu, Constantin – Tratat de Psihologie, Editura Polirom, București, 2007

Fontaine, Roger – Psihologia îmbătrânirii,Editura Polirom, București, 2008

Larrousse – Dicționar dé Psihiatrie, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998

Neamțu, George – Tratat de Asistență Socială, Editura Polirom, București, 2003

Oancea, C – Nursing Psihiatric, Editura Vavila Edinf SRL, București, 2004

Pașa, Florin, Pașa, Mihaela-Luminița – Asistența socială din România, Editura Polirom, București, 2004

Sillamy, Norbert – Dicționar de Psihologie, Editura Univers Enciclopedic, București,2000

Titircă, Lucreția – Dicționar de termeni pentru Asistenți Medicali, Editura ViațaMedicală Românească, București, 2006

Dr. Tom, Smith – A trăi cu sindromul Alzheimer, Editura Antet, Prahova, 2005

Popescu, Adriana – Boala Alzheimer atinge proporții în România, Monitorul de Alba,15.11.2007

HG 430/2008 – pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap

ANEXE

ANEXA NR. 1

CHESTIONAR (ADAPTAT)

1. Vârsta pacientului

2. Sexul

3. Mediul de viață- condiții de locuit- mediul de locuit (rural, urban)

4. Familia- are sau nu familie, copii- probleme în familie – veniturile familiei (sărăcie, șomaj, lipsa celor necesare traiului)- relațiile din familie- relațiile cu vecinii, prietenii, rudele

5. Studii – superioare, medii, școală primară, fără studii

6. Consumă sau nu băuturi alcoolice, cafea

7. Ocupația – încadrat în câmpul muncii, pensionar, fără pensie

8. Dacă a lucrat – unde? – (mediu toxic)

9. Antecedente personale patologice- alte afecțiuni somatice cunoscute (se mobilizează sau nu)- alte probleme psihice în decursul vieții

10. Gradul de independență sau de dependență (se descurcă sau nu singur)

11. Familia de câtă vreme a observat modificări de comportament la pacient- în urma unui eveniment oarecare (pensionare, decesul unei persoane iubite)- a avut în familie rude apropiate cu o afecțiune asemănătoare.

12. Comportamentul pacientului- orientat temporo-spațial- dezorientat temporo-spațial și la propria persoană- agresivitate- halucinații

13. Educație în privința bolii – dacă familia are sau nu cunoștințe despre această boală

14. Tratament dacă pacientul a urmat tratament medicamentos specific pentru această afecțiune. (dacă da – de când?)

15. Instituționalizarea- dacă familia este de acord sau nu cu instituționalizarea – posibilități financiare- dacă au posibilitatea menținerii pacientului la domiciliu (ajutor din partea primăriei de la nivel comunitar prin centrul de asistență socială.

ANEXA NR.2

MODEL ANCHETĂ SOCIALĂ

Scopul efectuării anchetei sociale este stabilirea statutului și a contextului social în care persoana trăiește.

I. PERSOANA EVALUATĂ

Numele ………… prenumele …………

Adresa: str. …. nr. …, bl. , sc. ap. …, localitatea ., județul , sectorul ……., codul poștal ., telefon .., fax …….., e-mail ., profesia .., ocupația ….

Studii: [] fără; [] primare; [] gimnaziale; [] medii; [] superioare

C.N./C.P./B.I./C.I.: seria ….. nr. ……, eliberat de … la data …/../…, valabilitatea: ……. ,

CNP: |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|

S A A L L Z Z N N N N N C

Certificat de încadrare în grad de handicap (anterior) nr. ….. din …, gradul ……., codul handicapului ……, valabilitatea certificatului: data de revizuire ……………………………………………

Starea civilă: [] necăsătorit; [] căsătorit; [] văduv de la data ….; [] divorțat de la data …..; [] despărțit în fapt; altele: ……,

Copii: [] da /[] nu (dacă da, completați tabelul de mai jos):

┌──────────┬───────────┬───────────┬──────────┬───────────┐

│ Numele │ Prenumele │ CNP │ Adresa │Telefonul │

├──────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┤

├──────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┤

├──────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┤

└──────────┴───────────┴───────────┴──────────┴───────────┘

Medic familie/curant ……/…..,(numele și prenumele) adresa …………, telefonul ………………,

II. REPREZENTANT LEGAL

Numele ………………… prenumele ………………

Calitatea: [] soț/soție; [] fiu/fiică; [] rudă, relația de rudenie ……….; [] alte persoane ……………..

Locul și data nașterii ………../………., vârsta ………………

Adresa ………………………………………………………..

Telefon acasă ………, serviciu …….., fax ….., e-mail ……….

1. AUTONOMIA ȘI STATUTUL FUNCȚIONAL AL PERSOANEI

ACTIVITĂȚI ZILNICE

Igiena corporală: [] fără ajutor; [] necesită îngrijire/ajutor: [] inconti-

– [] parțial; nență

– [] integral. ocazio-

nală:

Îmbrăcat/Dezbrăcat: [] autonomă; [] dependentă de altă persoană:

– [] parțial;

– [] integral.

Servire și hrănire: [] singură; [] necesită ajutor:

– [] parțial;

– [] integral.

Mobilizarea: [] singură; [] necesită ajutor/îngrijire:

– [] parțial;

– [] permanent.

Dispozitive

utilizate la

deplasare: [] fără dispozitive: [] cu dispozitive:

– [] baston; – [] scaun rulant;

– [] cadru. – [] cadru;

– [] altele ……….

Deplasare în

interiorul

locuinței: [] singură;

[] necesită ajutor;

[] imobilizată la pat.

Deplasare în

exteriorul

locuinței: [] singură;

[] necesită ajutor parțial;

[] depinde de alții.

Utilizarea

mijloacelor de

comunicare: [] singură;

[] necesită ajutor;

[] depinde de alții (telefon/alarmă/sonerie).

ACTIVITĂȚI INSTRUMENTALE

Prepararea hranei/

Hrănirea: [] singură;

[] necesită ajutor;

[] depinde de alții:

– la [] preparare;

– la [] servire.

Activități

gospodărești: [] singură;

[] la activități ușoare se descurcă;

[] este incapabilă (curățenie cameră,

spălat haine, vase etc.):

– [] total;

– [] parțial.

Gestionarea

propriilor

venituri: [] știe;

[] necesită ajutor;

[] este incapabilă.

Efectuarea de

cumpărături: [] singură;

[] necesită ajutor;

[] depinde de alții.

Conformarea la

recomandările

medicale: [] singură;

[] necesită dozare și pregătire;

[] depinde de alții.

Utilizare

mijloace de

transport: [] singură;

[] numai însoțită.

Participarea la activități pe timp liber: (ascultă radio, vizionează TV,

citește etc.)

[] Activități realizate:

1. …………………………..

[] spontan

2. …………………………..

[] antrenat

3. …………………………..

[] Nu poate/Este indiferentă

4. …………………………..

Mod de realizare a instrucțiunilor:

[] își poate aduce aminte și poate îndeplini o secvență de instrucțiuni

(o listă de cumpărături etc.);

[] își poate aduce aminte instrucțiunile și le poate îndeplini mai târziu

(un mesaj de la locul de

[] poate urma o instrucțiune simplă care poate fi îndeplinită atunci și

în acel loc.

2. EVALUAREA STATUTULUI SENZORIAL ȘI PSIHOAFECTIV AL PERSOANEI

Acuitate vizuală: [] acuitate vizuală completă;

[] distinge fețe și obiecte de dimensiuni mari;

[] cecitate relativă (se poate orienta, evită

obstacole);

[] cecitate absolută (vede numai umbre și lumini).

Comunicarea:

[] vorbește bine și inteligibil, folosește un limbaj care poate fi înțeles;

capabil să ofere informații exacte;

[] unele dificultăți în vorbire; lipsa clarității și a fluenței (are

tendința de a se bâlbâi), dar folosește un limbaj care poate fi înțeles;

[] dificultăți în vorbire, este înțeles doar de cei care îl cunosc bine;

[] se folosește de gesturi atunci când vrea să comunice;

[] nu răspunde când i se vorbește, cu excepția propriului său nume.

Orientarea: [] fără probleme

[] dezorientare:

– [] în spațiu;

– [] în timp;

– [] față de alte persoane.

Memoria: [] păstrată; [] afectată parțial; [] afectată în totalitate.

Probleme comportamentale: [] persoana evaluată se rănește singură;

[] agresiune fizică față de alții;

[] acțiuni exagerate;

[] distruge obiecte;

[] are nevoie de multă atenție.

III. EVALUARE SOCIALĂ

A. Locuință: [] casă; [] apartament la bloc; [] alte situații.

Situația juridică a locuinței (proprietate personală etc.) …………..

Situată la: [] parter; [] etaj; [] acces lift.

Se compune din:

nr. camere ……….; [] bucătărie; [] baie; [] duș; [] wc: [] situat în interior/[] în exterior.

Încălzire: [] fără; [] centrală; [] cu lemne/cărbuni; [] gaze; [] cu combustibil lichid.

Apă curentă: [] da; [] rece/[] caldă; alte situații …………

Condiții de locuit: – luminozitate: [] adecvată; [] neadecvată;

– umiditate: [] adecvată; [] igrasie.

Igienă: [] adecvată; [] neadecvată.

Dotări: [] aragaz; [] mașină de gătit; [] frigider; [] mașină de spălat; [] radio; [] televizor; [] aspirator.

Concluzii privind riscul ambiental:

……………………………………………………………….

……………………………………………………………….

B. Rețea de familie: [] trăiește singur; [] cu soț/soție; [] cu copii; [] cu alte rude; [] cu alte persoane.

● una dintre persoanele cu care locuiește este:

[] bolnavă; [] cu dizabilități/handicap; [] dependentă de alcool;

● este ajutat de familie:

[] da; [] cu bani; [] cu mâncare; [] activități de menaj; [] nu;

● relațiile cu familia sunt: [] bune; [] cu probleme; [] fără relații;

● există risc de neglijare: [] da; [] nu

(dacă da, specificați) ………………..;

● există risc de abuzare: [] da; [] nu

(dacă da, specificați) ………………. .

[] Informații relevante despre persoanele care locuiesc cu persoana evaluată (numele și prenumele, gradul de rudenie, adresa, telefonul);

Atenție! Va/Vor fi menționată/menționate persoana/persoanele care asigură sprijinul și/sau îngrijirea persoanei evaluate.

[] PERSOANA DE CONTACT ÎN CAZ DE URGENȚĂ:

Numele ……… prenumele …………………………….

Calitatea: [] soț/soție; [] fiu/fiică; [] rudă, relația de rudenie ………….

[] alte persoane ………………………

Locul și data nașterii ………/…………., vârsta ……….,

Adresa ………………………………………………….

Telefon acasă …….. serviciu …….. fax …….., e-mail ………..

C. Rețea de prieteni, vecini:

● are relații cu prietenii, vecinii: [] da; [] nu; [] relații de întrajutorare;

● relațiile sunt: [] permanente; [] ocazionale;

● este ajutat de prieteni/vecini pentru: [] cumpărături; [] activități de menaj; [] deplasare în exterior;

● participă la: [] activități ale comunității; [] activități recreative;

● comunitatea îi oferă un anumit suport: [] da; [] nu

Dacă da, specificați: ………………………………………….

D. Evaluarea situației economice:

venit lunar propriu, reprezentat de (înscrieți sumele acolo unde este cazul, iar unde nu este cazul se trasează linie):

– pensie de asigurări sociale de stat …………………….

– pensie pentru agricultori ……………………………..

– pensie I.O.V.R. ………………………………………

– indemnizație pentru persoană cu handicap. ……………….

– pensie de urmaș ………………………………………

– alocație de stat pentru copii ………………………….

– alte venituri …………… sursa …………………….

Bunuri mobile și imobile aflate în posesie:

………………………………………………………

E. Rezultatele evaluării:

● Tratamentul și îngrijirea socio-medicală se pot realiza la domiciliul persoanei:

[] da; [] nu

Dacă nu, se vor preciza cauzele:

……………………………………………………….

● Nevoile identificate: 1. …………..;

2. …………..

● Oferta locală de servicii poate acoperi următoarele nevoi identificate:

1. …………..;

2. ………….. etc.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:

ANEXA NR. 3

ANEXA NR. 4

ANEXA NR. 5

ANEXA NR. 6

DECLARAȚIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE

PRIVIND AUTENTICITATEA LUCRĂRII DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

Subsemnata Rus Alina Alexandra legitimat cu CI seria MM nr. 746052, CNP 2900726244499, absolvent al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, Centrul Universitar din Baia Mare, Facultatea de Litere, programul de studii zi, promoția 2014-2016, în calitate de autor, declar pe propria răspundere că lucrarea de disertație, cu titlul “Asistența socială a persoanelor cu demența Alzheimer” este rezultatul propriei activități intelectuale, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate în textul lucrării și în bibliografie.

Declar că această lucrare nu conține porțiuni plagiate, iar sursele bibliografice au fost folosite cu respectarea legislației române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Declar, de asemenea, că această lucrare nu a mai fost prezentată în fața unei alte comisii de examen de disertație.

În cazul constatării ulterioare a unor declarații false, voi suporta sancțiunile administrative, respective anularea examenului de disertație.

Baia Mare Autor, (Prenume, Nume) Semnătura

Data: 24.06.2016 Alexandra Alina Rus