Areal de studiu [302359]

[anonimizat] a [anonimizat], la 45 [anonimizat] 16 km sud de Titu având o suprafața de 5199 ha.

Teritoriul comunei Potlogi are următorii vecini: [anonimizat], [anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat]- comuna Corbii Mari.

Localitatea Potlogi este traversată de drumul județean DJ 711 A , DJ 401 A , DJ 411D , de-a [anonimizat]. Localitatea Potlogi este legată printr-o [anonimizat]-Pitești, [anonimizat], București și Pitești.

[anonimizat] 5 sate: Potlogi, Pitaru (atestat documentar la 1471), Vlașceni (atestat documentar la 1733), Podu Cristinii (atestat documentar la 1596, Romanești (atestat documentar la 1480). [anonimizat] 49 km de municipiul Bucuresti.

Scurt istoric al comunei Potlogi

Comuna Potlogi își trage numele de la cuvântul „potlog” care înseamnă o [anonimizat]. În a [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat].

Comuna Potlogi a fost locuită din cele mai vechi timpuri și a cunoscut o [anonimizat], cel al județului Dâmbovița.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] 1580, semn că așezarea s-a [anonimizat].

Astfel, [anonimizat]-un document din 1468 ca fiind parte integrantă a satului Tătulești (Tătuleasca), [anonimizat]. Ulterior, [anonimizat] (1580, 1619, 1636), se mai menționează despre existența localității dar fiind înglobată în alte proprietăți ([anonimizat]), spre sfârșitul secolului XVII fiind cumpărată de viitorul domn Constantin Brâncoveanu. [anonimizat].

Brâncoveanu, [anonimizat] 1679. Ca o [anonimizat] „Floare Darurilor” următoarele: „satul care vine la capătul gardului copacilor înalți nu e [anonimizat], [anonimizat] (Pitaru)”. Aici ridică în 1683, alături de vechile case boierești existente, biserica cu hramul Sfântul Dumitru, devenită mai târziu paraclis, iar în 1698 construiește primul palat din seria celor patru dedicate fiilor săi. Odată construită curtea domnească, importanța satului a crescut, fiind unul dintre locurile privilegiate din itinerariul domnitorului Brâncoveanu. După masacrarea domnitorului și a celor patru fii, în 1791, stăpân peste întreaga moșie ajunge nepotul lui Constantin Brîncoveanu, Manolache Brâncoveanu. După stingerea acestora, familia Bibescu intră în posesia moșiei.

Poziția geografică constituie un factor de favorabilitate pentru dezvoltarea ulterioră a comunei, fiind situată pe drumul ce leagă fosta capitală a Țării Romanești – Târgoviște și actuala capitală – București, într-o zonă fertilă, parțial împădurită, udată de apele Argeșului și ale Sabarului, propice agriculturii, creșterii animalelor, dar și a comerțului și meșteșugurilor.

Odată construită curtea domnească, importanța satului a crescut, fiind unul dintre locurile privilegiate din itinerariul domnitorului. O evoluție economică, socială și culturală fără precedent, o afirmare a energiilor locale, sentimentul de cinstire pentru obârșia lor străbat anii.

Moșia brâncovenească devine spațiul dezvoltării plenare a relațiilor de afirmare economică, grânar al sudului, centru economic și cultural care propulsează localitatea la standardele europene ale epocii.

Trăsătura definitorie satelor înființate pe moșii sau prin aglutinarea unor vechi așezări umane este dată de întemeierea târgurilor, profilate inițial pe comerțul cu animale, indicii ale gradului de dezvoltare și intensificare a relațiilor de piață în zonă ce caracterizau sfârșitul sec.XIX și începutul sec.XX.

În 1678, intrând în proprietatea moșiei de la Potlogi, Brâncoveanu avea să găsească satele cu rumânii, moșiile, casele, viile și țiganii din stăpînirea sa: câteva case și bordeie pe malul Tudorelului în preajma vechiului conac (al postelnicului Dima), așezări de robi și țigani pe actuala „linia Ghineștilor”, multe locuri virane, câteva căsuțe la răspântia drumurilor ce duc la moșia din locul numit „Vatra rece” și așezări de ciobani pe malurile Argeșului, descrise într-un catastih din 1709.

După terminarea construirii palatului, în 1698, se înființează cu carte domnească târgul săptămânal de vite, amplasat în fața curții domnești, la intersecția drumurilor comerciale ce leagă Piteștiul de București, Brașov și Sibiu. De administrația acestui târg se va ocupa și vornicul Manolache Brâncoveanu, păstrând tradiția desfășurării lui în ziua de duminică. În 1699 se construiește prima moară, pe malul Tudorelului, „moara veche”, în spatele grădinii „la Heleșteu”, acționată manual sau prin forța animalelor, apoi se construiesc brutăria și cârciuma proprietății.

Ca preocupare veche a locuitorilor, morăritul era în strânsă legătură cu producția cerealieră specifică zonei, astfel în 1831 exista prima moară cu roată orizontală, Moara Cristescu, refăcută pe locul celei vechi iar în 1887 funcționa o moară cu aburi. În anul 1832 un număr de 43 de negustori cumpără terenuri aici, iar din 1835 înființează una dintre cele patru stăroșii ale negustorilor din județ, „tarlaua negustorilor”, pe care o lucrează până în 1864.

Tot în această perioadă funcționează o altă categorie socială, cea a embaticarilor, negustori neîmproprietăriți, având anumite obligații și condiționări față de moștenitorii Brâncovenilor, familia Bibescu – resticții urbanistice, locuințe de un anumit tip și limitarea producției unor anumite alimente.

Anul 1834 este hotărâtor în tendința de urbanizare a localității deoarece are loc o regrupare a caselor împrăștiate, în jurul târgului deja conturat și o divizare administrativă în Potlogii urbani și Potlogii rurali. Cele două localități se vor unifica abia în 1960 sub denumirea de Potlogi.

Tot atunci, după „așezarea pe linii” a satului se delimitează parcelele, se trasează principalele drumuri de acces și denumirea lor după apartenența locuitorilor: ulița Zăvoieni după populația adusă de pe malurile Argeșului, ulița Olteni după originea foștilor soldați din armata lui Tudor Vladimirescu stabiliți în localitate, ulița Vlăsceni după locuitorii aduși din Vlașca, ulița Croveni după cei din Crovu. Ca o primă încercare de reglementare urbană, planul acestei localități aduce o serie de influențe orășenești, aplicate și satelor învecinate cum ar fi: creerea unor drumuri importante în legătură cu curtea domnească, târgul și reperele comerciale ale zonei – o cale principală ce trecea prin fața curții palatului, paralelă cu oglinda de apă (pârâul Tudorel), pe care se instalau morile, vâltorile și ulița curții domnesti, cu profil comercial și în legătură cu târgul pe care se aflau casele negustorilor sau meșteșugarilor.

În anuarul „Socec” din anul 1912 Potlogiul aparținea de Plasa Ghergani și înregistra 4324 locuitori și următoarele meserii: băcani (7), brutari (2), cârciumari (7), cavafi (2), cismari (10), cojocari (3), croitori (4), fierari (2), lumânărari (1), manufacturi (4), arendași de moșie (2) și instituțiile: primărie, școală, parohia și o bancă populară. Treptat, după deschiderea în 1868 a noului drum național prin Titu și prin folosirea căii ferate București – Pitești, târgul de la Potlogi își pierde din importanța lui economică. La Potlogi se aplică pentru prima dată, în spațiul Munteniei, un program constructiv și peisagistic inspirat din școala italiană.

Cadrul natural

Relief

Relieful specific comunei Potlogi este cel de câmpie și se încadrează în câmpia de divagare Titu, subunitate a câmpiei Vlăsiei din cadrul câmpiei Române. Aceasta constituie o parte integrantă a câmpiei coliniare și piemontane înalte de la răsărit de râul Argeș, mărginită la nord de Subcarpați și se prezintă sub forma unui arc de cerc cu convexitate spre sud și un aspect de luncă cu lățimi mari, în general mai umede decât regiunile din jur.

Ca aspect, poate fi socotită ca o luncă cu interfluvii joase și netede, cu un caracter evident morfotectonic, nu numai fluviatil, la care râurile care o traversează au avut o contribuție importantă.

3.2. Climă

Comuna Potlogi și zona înconjurătoare sunt situate în plină zonă temperată și se înscriu în marea subdiviziune climatică a zonei semiumede corespunzătoare pădurilor de foioase. Clima se caracterizează prin amplitudini termice mari, determinate de răcirea puternică din timpul iernii, ca urmare a pătrunderii maselor de aer arctic, și de încălziri excesive din timpul verii, produse prin invazia maselor de aer cald.

Temperaturile aerului înregistrează o valoare medie anuală de 10,6°C, variațiile termice ale mediilor lunare sunt cuprinse între – 3,5°C în luna ianuarie și 22,7°C în luna iulie ceea ce indică ierni blânde și veri răcoroase.

Vânturile dominante bat dinspre est (crivățul) și dinspre vest (austrul), urmate de cele de la nord-est și sud. Precipitațiile atmosferice au o medie anuală de 530,6 mm, acestea indicând o regiune cu precipitați relativ suficiente, însă repartiția lor în timpul anului este neregulată, pe timpul verii existând ploi torențiale.

3.3. Hidrografie

Comuna Potlogi este drenată de afluenți direcți sau indirecți ai Argeșului, cea mai mare arteră hidrografică a județului Dâmbovița, deși nu-l străbate decât pe o lungime de 47 de km. Cei mai importanți afluenți ai râului Argeș sunt: Sabar, Șuța și Tudorel. Pânza de apă freatică se află la adâncimi diferite în depozite de pietrișuri și nisipuri cu permeabilitate bună.

3.4. Vegetație și faună

Comuna Potlogi se încadrează în zona fitogeografică din zona forestieră răspândită în strânsă legătură cu clima și solurile. În zonele în care se mai păstrează aceasta întâlnim specii caracteristice, precum: gorun, fag, ulm, tei și frasin iar dintre speciile faunistice se remarcă: iepurele, vulpea, veverița, șoarecele iar ca păsări fazani, potârniche, graurele, coțofana. În ceea ce privește fauna pișcicolă caracteristice sunt speciile de scobar, mreană, caras și clean.

Florile ocrotite în zonă sunt următoarele bujorul românesc cu flori mari, roșii-sângerii, ce se deschid în lunile mai-iunie, făcând din el o plantă atractivă, întâlnită prin poienile însorite de la marginea pădurilor; brândușa galbenă, plantă perenă cu flori de culoare galben–portocaliu, iar dintre arbori ocrotiți se remarcă delicatul mesteacăn prin care Nicolae Grigorescu „caută să arate gingășia arborilor”.

4. Populația

Populația comunei Potlogi este de 8989 de locuitori împărțiți în cinci sate Potlogi, Pitaru, Strâmbeanu, Vlășceni și Românești. În satul Românești trăiește o mare comunitate de romi cu tradiție în meserii de fierari, dulgheri. O mare parte a populației este îndreptată către activități din sfera agriculturii, serviciilor, învățământului, comerțului.

În cee ce privește structura etnică, majoritatea locuitorilor sunt români (61,83%), cu o minoritate de romi (32,58%). Pentru 5,55% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,09%), cu o minoritate de penticostali (2,49%). Pentru 5,59% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

În figura este reprezentată evoluția numărului de locuitori din comuna Potlogi în perioada 1992-2017. Începând cu anul 1992 cu o valoare de 8205 locuitori, populația se află în creștere de la an la an, atingând o valoare de 8989 de locuitori în anul 2017.

5. Economie

Comuna Potlogi, așezată într-o zonă fertilă a câmpiei Române a avut dintotdeauna o activitate economică intensă. În prezent, potențialul economic existent în industrie, comerț, agricultură, prestări servicii, împreună cu elemente și funcțiile sociale și culturale definesc localitatea Potlogi ca o localitate foarte puternică printre primele din județul Dâmbovița.

Datorită potențialul economic prezent atât în industrie, comerț, agricultură, cât și datorită prestărilor de servicii, și a altor elementele și funcții socio-culturale, comuna Potlogi se plasează în rândul celor mai mari și mai redutabile localități ale județului Dâmbovița.

Principale domenii de preocupare sunt agricultura, comerțul și industria. Industria este simbolizată într-o mare măsură de fabrica de mobilă SC Exploit SRL, care are o piață de desfacere atât în țară, cât și în străinătate, confecționând mobilier pentru casă și birouri, din materie primă românescă, dar cu tehnologie și  echipamente italiene.

De asemenea, industria mai este susținută și de o secție de confecții metalice, o fabrică de vopsele, o secție de extracție a petrolului și a gazelor naturale, o secție de tors lână, trei brutării, un laborator de patiserie, patru mori pentru cereale, două balastiere, o fabrică de șervețele umede și o societate de prestări servicii agricole.

Târgul săptămânal reprezintă locul principal unde comerțul se desfășoară într-o zonă amenajată special, pe o suprafață de aproximativ 10.000 mp. Localnicii având astfel ocazia, de a-și valorifica și comercializa produsele din gospodăriile proprii dar și animalele.

Totodată la nivelul comunei, sunt înregistrate, peste 20 de unități comerciale, sub formă de magazin mixt. De asemenea, există un număr aproximativ de 50 de meseriași calificați în practicarea meseriilor de: fierar, vopsitor fibre textile și de lână, sudor, vopsitor auto, constructor etc.

Pe raza comunei Potlogi, agricultura constituie o puternică sursă de venit, astfel fiind desfășurată de 3450 de proprietari de terenuri și animale, care lucrează aproximativ 6500 ha de teren cultivabil, cu ajutorul unui număr remacabil de tractoare și utilaje agricole.

Pe teritoriul comunei, se află de asemenea și un intens bazin legumicol, legumele cultivându-se atât în câmp deschis, cât și în sere și solarii. Datorită recoltelor bogate, și pentru a ajuta la economia comunei, producătorii, au teren de desfacere atât pe piețele capitalei cât pe cele ale orașelor Titu, Găești și Pitești.

2. Metode

Punctul de plecare în realizarea acestei lucrări l-a constituit consultarea bibliografiei de specialitate ce cuprinde o serie de lucrări mai simple sau mai elaborate științific în limba română sau engleză cu informații și abordări diferite referitoare la tema aleasă pentru lucrarea de studiu, care au necesitat o sinteză și selecție.

Turismul este analizat și urmărit în dinamică printr-un sistem de indicatori specifici, bazat pe o metodologie de calcul recunoscută și utilizată pe plan mondial (capacitatea de cazare, circulația turistică, cerere turistică, ofertă turistică, indici turistici (rata de ocupare , indicele duratei de sejur), etc.). Indicatorii turistici furnizează informații necesare adoptării unor acțiuni de management turistic, permițând și evaluarea efectelor resimțite în fenomenul turistic.

Identificarea resurselor turistice existente valorificate și valorificabile sunt necesare pentru a evidenția oferta actuală și de a prognoza evoluția viitoare a turismului din comună.

În acest sens a fost realizată inventarierea tuturor resurselor atractive din teritoriul supus analizei, prin prisma volumului, diversității și calității resurselor turistice naturale și antropice, a infrastructurii turistice și serviciilor pentru turism, fiind dublată totodată, în mod necesar și obiectiv de realizarea unei baze grafice și cartografice, cu ierarhizări riguroase a tuturor resurselor existente.

Utilizând metoda observației, directă și indirectă, metodă esențială în cercetarea

geografică, se poate realiza descoperirea elementelor și informațiilor „evitate” în timpul chestionării, selectarea informațiilor obținute din declarațiile obținute și interpretarea acestora.

Informațiile obținute prin intermediul observației, corelată cu ancheta de teren, sunt exprimate calitativ și cantitativ cu ajutorul graficelor și hărților grafice, pentru a exprima relevanța subiectului tratat.

Sursele cu baze de date oficiale de la nivel regional și național, prezintă fluctuații și neconcordanțe cu realitatea, fiind utilizate datele alături de informațiile obținute prin metoda Interviului și a anchetei de teren. Fiecare componentă din domeniul analizat necesită aplicarea unor metode specifice, singulare sau combinate, de informare și analiză.

Astfel pentru obținerea datelor legate de unitățile de cazare, numătul înnoptărilor și al sosirilor am consultat sursele de date puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică și de la Borg Design.

Datorită perioadei definite de timp atribuite cercetării temei, a suprafeței cercetate, dar mai ales a multitudinii de elemente definitorii pentru subiectul cercetării, datele obținute au suferit puține ajustări, iar ținând cont de rapiditatea evoluției (pozitive și negative) a fenomenului, acestea ar necesita modificări lunare.

Realizarea studiilor de caz sunt necesare pentru a evidenția dimesiunea fenomenului turistic, impactul acestuia, exemplificarea valorii potențialului natural și antropic și a valorificării acestuia, creând, poate, astfel tipologii de urmat.

Metodele statistice grafice sunt indispensabile în analiza și interpretarea datelor pentru subiectele de cercetare din domeniul turismului, fiind prezente și în cercetarea de față pentru a evidenția o serie de elemente. Utilizând date cantitative actuale au putut fi realizate clasificări, corelații, comparații și chiar prognoze cu privire la dimensiunea viitoare a fenomenului turistic în mediul rural din județ.

Analiza descriptivă are o importanță însemnată, însă dacă aceasta este însoțită și cu o corelare grafică sau cartografică, informația transmisă este asimilată de către cititor mult mai eficient.

Investigația pe teren, discuțiile cu localnicii, cu autoritățile locale (primari, cadre didactice) și numărul mare de fotografii m-au ajutat să cunosc situația reală a satului și să conturez concluziile și propunerile.

Hărțile create dețin informații indispensabile orientării în teritoriu și informații privind principalele obiective turistice ale zonei, unitățile de cazare și alimentație publică, putând fi utilizate cu ușurință și de turiști. Pentru realizarea hărților a fost utilizat programul Corel Draw și Arc Gis, având ca bază hărți topografice, dar mai ales informațiile colectate în urma analizei și cercetării de teren, a surselor bibliografice.

În cadrul analizei, cercetării și colectarea informațiilor necesare pentru tratarea

subiectului prezentei teze, au apărut, inevitabil, dificultăți și neconcordanțe în informațiile colectate.

Am întâmpinat dificultăți în realizarea prezentării generale a comunei Potlogi deoarece nu sunt foarte multe lucrări care abordează această temă iar cele existente sunt foarte vechi și în exemplar unic, motiv pentru care nu am avut acces la toate acestea.

Mai mult, din cauza lipsei datelor exacte de la unitățile de cazare și alimentație și de la unele obiective turistice am fost nevoită să aproximez datele pentru unele luni.