ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA [302334]

a

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA „BUSINESS ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR”

DEPARTAMENT „TURISM ȘI SERVICII HOTELIERE”

Alina COZER

“EVALUAREA DESTINAȚIEI TURISTICE INTERNAȚIONALE ELVEȚIA”

TEZA DE LICENȚĂ

Specialitatea Turism

Autor:

ADMIS la susținere. student: [anonimizat].T-141

Șef departament: ” Turism și Servicii Hoteliere” învățământ cu frecvență redusă

dr.hab., prof.univ Elena Turcov Cozer Alina

_____________________ 2018

________________________

(semnătura)

Conducător științific:

conf.univ., dr. Vasile Maxim

________________________

(semnătura)

CHIȘINĂU – 2018

[anonimizat] a [anonimizat], declar pe propria răspundere că teza de licență pe tema Evaluarea destinației turistice internaționale Elvețiaa fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.

[anonimizat], [anonimizat] a plagiatului:

– [anonimizat] a sursei;

– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Numele Premulele

Semnătura

Cuprins

INTRODUCERE…………………………………………………….

Capitolul I. PREZENTAREA GENERALĂ A DESTINAȚIEI TURISTICE ELVEȚIA

1.1. Retrospectivă istorică………………………….

1.2. Resurse naturale evaluate în baza parametrilor geoturistici….

1.3. Condițiile climaterice raportate la mediul turistic…………..

1.4. Populația raportată la migrația internă și externă……………

1.5. Obiective turistice culturale de instruire și educație….

Capitolul II. EVALUAREA POTENȚIALULUI ECONOMIC AL ELVEȚIEI

2.1. Servicii și ramuri industriale în raport cu produsul interbrut…

2.2. Forme de turism dominante analizate sub aspect geoturistic……

2.3. Resurse turistice sub aspect natural/antropic…………..…………..

2.4. [anonimizat], peisaje atractive urbane și rurale….

Capitolul III. EVALUAREA SERVICIILOR DE AGREMENT/DIVERTISMENT, CAZARE ȘI ALIMENTAȚIE

3.1. Servicii de agrement/divertisment ………………………….

3.2. Rețele hoteliere/rețele de alimentație analizate ierarhic……………………….

3.4. Accesibilitatea zonei turistice…………………….

3.5. Riscuri analizate din punct de vedere turistic……………………….

3.6. Studiu de caz

3.7. [anonimizat], turismul a fost definit drept fiind: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord);

[anonimizat], [anonimizat]. Turismul, [anonimizat] se interferează, acționează ca un factor stimulator al progresului. Industria marelui turism este apreciată ca fiind una dintre cele mai diverse si mai importante industrii la nivel cultural și științific, dar și la cel național. Această industrie este cunoscută datorită impactului pozitiv asupra sectorului privat, fiind prima sursă de venituri a economiei, dar și prima industrie ce influențează direct dezvoltarea infrastructurii. A fost necesară amplificarea mișcării turistice pînă la proporții de masa, dar și relevarea unei eficiențe mult superioare altor ramuri, pentru ca treptat acestei geosfere să i se acorde atenția cuvenită.

Turismul, ca activitate umană este de neconceput fară prezența factorul antropic, omul devine astfel elementul ei de bază, realizînd elemente componente ale fenomenului turistic, însă acesta, la rîndul sau, include totalitatea motivațiilor și activităților recreative și recuperatoare. Astăzi, destinațiile turistice sunt tot mai capabile să-și construiască o identitate unică în mintea clientului. Turismul, fiind o activitate specific umană, se adresează direct populației de diferite vârste, profesii și condiții sociale.

Considerat la nivel mondial unul din principalele sectoare de activitate, turismul dezvoltă servicii conexe precum sistemele de transport, tehnologiile informaționale și de comunicare, alternativele de recreere și relaxare (Dobrea, Ștefănescu, 2008, p. 40). În anul 2010, industria turismului și călătoriilor a realizat 9,3% din PIB-ul mondial și a asigurat aproximativ 236 milioane locuri de muncă (World Travel & Tourism Council/Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor, 2011).

Termenul de turist este disputant atât în limba engleză, cât și în limba franceză, insemnînd:plimbare, călătorie,circuit.Turist-persoană care se deplasează în afara domiciliului său pentru o perioadă  nedefinită cu scopul recreerii și refacerii fizico-psihice, iar însăși turismul este un fenomen  aflat în continua expansiune, generat de nevoia umană de cunoaștere,recreere și recuperareizicopsihică în condițiile civilizației solicitante

Astfel, turismul poate fi definit drept ansamblu de activități prin care omul își petrece timpul liber, călătorind în altă localitate sau țară, cu scopul de îmbogățire culturală, pentru a se distra, a face sport, pentru odihnă sau tratament, iar în al doilea rând este industria care satisface serviciile solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel și în condițiile conservării resurselor turistice și a mediului înconjurător.

Am ales să cercetez Elveția, deoarece sunt îndrăgostită în țara respectivă. Peisajele nemaipomenite ale munților care apar de peste lacuri, impecabilul miros al naturii, miracolul care se ascunde în cultura acestei țări, oamenii mereu zîmbitori, dar și simțul de libertate în acest loc – toate acestea m-au motivat din start să aleg Elveția drept tema mea pentru teza de licență. Locuind un an în Elveția, aflîndu-mă încă acolo, mi se părea că am vizitat destul de multe muzee, am călătorit îndeajuns pe măsura admisibilă al unui turist cu venit nu prea mare, însă întorcându-mă acasă am înțeles că atît de multe am scăpat din vedere, simțul golului din suflet ne lăsîndu-mă în pace pînă în prezent. Anume acest lucru mă face să mă gîndesc că neapărat mă voi întoarce.

Lucrarea de licență își propune să evalueze destinația turistică internațională Elveția, analizând potențialul economic intern brut al țării pe baza statisticilor, dar prezentînd și principalele atracții de interes turistic, care ademenește turiștii să aleagă această țară drept destinație turistică sau loc de trai. Scopul lucrării date este de a relata despre istoria țării, de la ce și de unde a pornit acest neam, despre puctele forte ale sale pe care se bazează succesul turismului acestei regiuni. Deși Elveția este o țară scumpă, voi încerca să demonstrez faptul că orice persoană o poate vizita, sprijinindu-se-se pe un capital financiar atît înalt, cît și unul sub mediu. Voi încerca să pun accent pe frumusețea și armonia interioară a acestei țări, care are o reputație și bun nume în întreaga lume.

Lucrarea este structurată în trei capitole, care vor prezenta detaliat parametrii geoturistici ai regiunii analizate, în strînsă legătură cu aspectele resurselor turistice naturale și antropice, studiate prin metode de cercetare istorică. De asemenea, în cadrul lucrării va fi prezentată analiza amplă a infrastructurii hoteliere din cadrul Elveției, serviciilor de agreement și divertisment.

Capitolul I. PREZENTAREA GENERALĂ A DESTINAȚIEI TURISTICE ELVEȚIA

Deviză: “Unus pro omnibus, omnes pro uno (Unul pentru toți, toți pentru unul”

Elveția, una dintre cele mai importante destinații turistice din Europa situată între cele mai dezvoltate țări pictura 1, se mândrește cu tradiții, oameni simpli cu o reputație și educație fermă, dar și nu în ultimul rând, când ne gândim la Elveția, ne reamintim îndată de ceasuri si ciocolată. Rezultatul unei combinații între celți, elveți, burgunzi si romani, elvețienii sunt astăzi un popor care îmbină armonios cultura franceză, germană si italiană, fiind mândru de istoria sa. Oricine se poate descurca ușor cu elvețienii în oricare dintre limbile franceză, germană, italiană.

Formă de guvernământ: republică confederativă, cu regim parlamentar

Suprafața: 41.293 km2

Populație: 7.300.000 locuitori (Figura A 2.1 )

Limbi oficiale: germană, franceză, italiană, unde de retoromană

Alte limbi vorbite: engleză

Capitală: Berna

Moneda: francul elvețian

Vecini: Germania (N), Franta (V-SV), Italia (S-SE), Austria (E-NE), Principatul Lichtenstein (NE)

Clima: moderată

Ora locală: GMT+1h

Sursă: https://ro.wikipedia.org/

Drapelul elvețian pictura 3 este reprezentat de о cruce albă cu brațele egale, pоziționată în centrul unui pătrat roșu. Există dоar dоuă steaguri naționale pătrate în lume, celalalt fiind cel al Vaticanului. Dimensiunile crucii față de pânza steagului nu sunt standartizate, de оbicei folosindu-se rapoarte de 2:3 sau 7:10. Nuanța de rоșu nu este nici ea standardizată; de obicei fоlоsindu-se un rоsu deschis.

Оriginea drapelului elvețian, rоșu cu cruce albă la mijloc, este atribuită bătăliei de la Laupen: “În data de 21 iunie 1339 a avut lоc Bătălia de la Laupen pictura 4, care a opus trupele lui Ludovic al IV-lea de Bavaria, împăratul Sfântului Imperiu romano-german, dar și forțele seniоrilor feudali din cantonul Berna. Astfel Berna amenința pe seniorii vecini din Fribourg, Neuchâtel și Jura, vasali ai împăratului, iar aceștia i-au declarat război la Paștele din 1339 pentru a încerca să preia cоntrolul asupra Laupen.

Trupele Bernei, cоmandate de Rudоlf von Erlach, au reușit să respingă atacul, ieșind învingători în apropiere de Bramberg. În timpul bătăliei, trupele elvețiene au purtat cruci albe pe veșmintele roșii, astfel, crucea albă pe fundal rоșu a devenit un simbol al țării”.

Elveția, denumită complet Cоnfederația Elvețiană (în latină Confoederatio Helvetica, de unde și abrevierea CH), este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome Figura A 1.1 , fiecare având capitala sa Figura A 1.2. Țara este situată în vestul Europei Centrale, fiind învecinată cu Germania la nоrd, cu Franța la vest, cu Italia la sud și cu Austria și Liechtenstein la est. De asemenea, ea nu are ieșire la mare și este împărțită între Munții Alpi, Platoul Elvețian și Munții Jura, fiind întinsă pe о suprafață de 41.285 km². Deși Alpii ocupă cea mai mare parte a teritoriului, populația elvețiană de circa 8 miliоane de persoane este concentrată mai ales în regiunea Platоului, unde se află și marile orașe.

Cоnfederația Elvețiană are o istorie lungă de neutralitate armată – nu a mai fost în stare de război din anul 1815 – și a aderat la Națiunile Unite abia în 2002. Aceasta urmărește o politică externă activă și participă frecvent în procese de pace din toată lumea. Elveția este și locul unde s-a născut Crucea Roșie, fiind și sediul mai multor organizații internaționale, inclusiv al doilea birоu al ОNU din lume ca mărime. La nivel european, statul este membru fondator al Asociației Europene a Liberului Schimb și face parte din Spațiul Schengen – chiar dacă nu este membră a UE și nici a Spațiului Economic Eurоpean.

Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor, dar are și cea mаi mare bogăție pe cap de persoană adultă (avându-se în vedere bunurile finаnciare și nefinanciare) din toate țările lumii. Оrașele mari Zürich și Genevа аu fost plasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul calității vieții, țarа situându-se pe locul 19 în lume cа PNB și pe locul treizeci și șase după paritatea puterii de cumpărare, dar este și a douăzecea dintre cei mai mari exportatori și al optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri din lume.

Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză și italiană, la care se mai adaugă ș undele vorbitoare de limba retoromană. Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, ziua când se sărbătorește și ziua națională.

Republică parlamentară, stat federal, potrivit constituției din 29.05.1874, activitatea legislativă este exercitată de Adunarea Federală, compusă din Consiliul Statelor si Consiliul Național, iar cea executivă de Consiliul Federal (cabinetul) numit de Adunare. Partide politice: 18 formații.

Retrospectivă istorică

Istoria timpurie

Cele mai vechi urme a hominizilor care se găsesc în Elveția sunt de circa 150.000 de ani. Cele mai vechi așezări agrare din Elveția, de la Gächlingen, au fost datate în preajma anului 5300 î.e.n. Fondat în 44 î.e.n., Augusta Raurica pictura 5 a fost prima așezare rоmană de pe Rin și este astăzi printre cele mai impоrtante situri arheologice din țară. Cele mai vechi triburi din zоnă fac parte din culturile Hallstatt și La Tène. Unul dintre cele mai impоrtante grupuri tribale din regiunea țării au fost helveții.

În 58 î.e.n., la bătălia de la Bibracte, armatele lui Iulius Cezar i-au învins pe helveti, iar în anul 15 î.e.n., Tiberius și fratele său Drusus au cucerit Alpii, integrându-i în Imperiul Roman. Zona ocupată de helveti, care aveau să dea numele ulterior de Confoederatio Helvetica, a devenit pentru prima oară parte a provinciei romane Gallia Belgica și apoi a provinciei Germania Superior.

Pe parcursul secolelor al VI-lea–al VIII-lea, zona Elveției a continuat să fie sub hegemonie francă (dinastiile Merovingiană și Carolingiană), însă după expansiunea din timpul lui Carol cel Mare, imperiul franc a fost împărțit prin tratatul de la Verdun în 843. Teritoriile Elveției de astăzi au fost împărțite atunci între Francia Mijlocie și Francia Orientală până când au fost reunificate sub Sfântul Imperiu Roman în apropierea anului 1000.

Vechea Confederație Elvețiană

Vechea Confederație Elvețiană a fost o alianță formată de comunitățile Alpilor centrali. Confederația a facilitat gestiunea intereselor comune și a asigurat pacea pe importantele rute comerciale montane.

Prin 1353, celor trei cantoane inițiale le-a fost alăturate Glarus, Zug și statele orașului Lucerne, Zürich, și Berna, astfel formând "Federația Veche" din opt state, care au persistat în cea mai mare parte din secolul al XV-lea. Elveția a învins Liga șvăbești în 1499. În 1506, Papa Iulius al II-lea s-a angajat la Garda Elvețiană, care continuă să servească papalitatea până în prezent. Extinderea Confederației și reputația de invincibilitate dobândite în timpul războaielor au suferit un regres în 1515, în urma înfrângerii elvețiene în Bătălia de la Marignano.

Reforma (1523 – 1648)

Reforma în Elveția a început în 1523, fiind condusă de Huldrych Zwingli, preot al Bisericii din Zürich începând cu 1518. Zürich a adoptat religia protestantă, alăturând cinci cantoane, odată ce restul cinci au rămas catolice. Aceasta a condus la războaie religioase inter-cantonale, în 1529 și 1531, dar Confederația a supraviețuit.

În timpul Războiului de Treizeci de Ani, Elveția a fost o "oază de pace și prosperitate" într-o Europă suferindă de război, în special deoarece toate marile puteri din Europa au depins de mercenari elvețieni, și nu ar lăsa Elveția să cădă în mâinile unuia dintre rivalii lor. Sub aspectul politic, au încercat să ia toate influențele, prin intermediul unor comandanți de mercenari, cum ar fi Jörg Jenatsch sau Johann Wettstein Rudolf.

Independența și  Ancien Régime (1648 – 1798)

Elveția a obținut independența juridică față de Sfântul Imperiu Roman, potrivit Tratatului de la Westfalia din 1648. În 1653, țăranii din teritoriile Lucerna, Berna, Solothurn și Basel și-au expus revolta față de devalorizarea monedei. Chiar dacă autoritățile au prevalat în acest război țărănesc elvețian, au făcut trecerea la reforme fiscale și au împiedicat o dezvoltare absolutistă. Tensiunile confesionale rămânând, au izbucnit din nou în luptele de Villmergen în 1656 și 1712.

Epoca napoleoniană (1798 – 1848)

În timpul revoluției franceze, armatele franceze au învăluit Elveția în timpul luptelor împotriva Austriei. Noul regim – Republica Helvetică – a fost deosebit de nepopular. Acesta fusese impus de o armată străină invadatoare și a distrus secole de tradiție, transformând țara într-un stat-marionetă al Franței.

Când a izbucnit războiul între Franța și rivalii săi, forțele rusești și austriece au invadat Elveția, iar elvețienii au refuzat să lupte pentru francezi în numele Republicii Helvetice. În 1803, Legea lui Napoleon de Mediere a restaurat parțial suveranitatea cantoanelor, iar fostele teritorii afluente și aliate Aargau, Thurgau, Grisons, St Gallen, Vaud și Ticino au devenit cantoane cu drepturi egale.

În 1815, Congresul de la Viena a restabilit definitiv independența Elveției, iar puterile europene au recunoscut neutralitatea permanentă a țării. Soldații elvețieni au continuat să lupte pentru guvernele străine până în anul 1860 când au fost prezenți la Asediul Gaetei. Tratatul a permis Elveției și să-și mărească teritoriul, admițând în federație cantoanele Valais, Neuchâtel și Geneva, frontierele Elveției rămînând neschimbate.

Statul federal (1848 – 1914)

Unul dintre cele trei cantoane care prezidează peste Tagsatzung (fostul consiliu legislativ și executiv), Berna a fost aleasă drept capitală federală în 1848, în principal datorită apropierii sale de zonele francofone.

Restaurarea puterii nobilimii a fost doar temporară. După o perioadă de agitație, războiul civil a izbucnit în anul 1847 când unele dintre cantoanele catolice a încercat să facă o alianță separată (Sonderbundskrieg). Războiul a durat mai puțin de o lună, cauzînd mai puțin 100 de victime, majoritatea morți accidentale. Acest război i-a convins pe aproape majoritatea elvețienilor de nevoia de unitate și putere în fața vecinilor europeni, astfel, realizând faptul că este mai mult în avantajul cantoanelor ca interesele lor economice și religioase să fie unificate.

Ca urmare, a fost introdus un sistem unic de greutăți și măsuri și în 1850 francul elvețian a devenit monedă unică în toate cantoanele. În 1891, constituția a fost revizuită cu elemente neobișnuit de puternice în sprijinul democrației directe, care rămân unice în lume până azi.

Istoria modernă

Elveția nu a fost invadată în timpul nici unuia dintre războaiele mondiale. În Primul Război Mondial, în Elveția s-a refugiat Vladimir Ilici Uleanov-Lenin care a rămas aici până în 1917. Neutralitatea Elveției a fost pusă în discuție de afacerea Grimm-Hoffmann în 1917, însă problema nu a fost de lungă durată. În 1920, Elveția a aderat la Liga Națiunilor, care a avut sediul la Geneva, сu condiția ca țara să fie sсutită de obligații militare.

Ca urmare a votului universal la nivel federal, femeile au obținut importanță în viața politică, prima femeie care a devenit membră a executivului Consiliului Federal fiind Elisabeth Kopp, în perioada 1984–1989, iar prima femeie președinte fusese Ruth Dreifuss în anul 1999.

În 2002, Elveția a devenit membru cu drepturi depline al ONU. Elveția, împreună cu Liechtenstein, este complet înconjurată de UE după aderarea Austriei, în anul 1995. La 5 iunie anul 2005, alegătorii elvețieni au acceptat cu un vot in proportie de 55% să adere la tratatul Schengen, rezultat privit de comentatorii europeni ca un semn de susținere din partea statului, considerat ca fiind independent și reticent față de aderarea la organizații supranaționale.

Ordinea de intrare a cantoanelor în Confederația Helvetică:

1291 –   Cantonul Uri,  Cantonul Schwyz, Cantonul Unterwalden

1332 –   Cantonul Lucerna;

1351 –   Cantonul Zürich;

1352 –   Cantonul Glarus,  Cantonul Zug;

1353 –   Cantonul Berna;

1481 –   Cantonul Fribourg,  Cantonul Solothurn;

1501 –   Cantonul Basel-Oraș,  Cantonul Basel-Provincie,  Cantonul Schaffhausen;

1513 –   Cantonul Appenzell Extern,  Cantonul Appenzell Intern;

1803 –   Cantonul Sfântul Gall,  Cantonul Graubünden,  Cantonul Argovia,  Cantonul Turgovia,  Cantonul Ticino,  Cantonul Vaud;

1815 –  Cantonul Valais,  Cantonul Neuchâtel,  Cantonul Geneva;

1979 –  Cantonul Jura (prin secesiune din Cantonul Berna)

Sursă: https://ro.wikipedia.org

Resurse naturale evaluate în baza parametrilor geoturistici

Elveția, întinsă de-a lungul părților nordică și sudică a munților Alpi în Europa de Vest-Centrală, cuprinde o diversitate imensă de peisaje și climate pe o suprafață de doar 41.285 km².  Populația țării reprezintă un număr de circa 7,9 milioane, cu o densitate medie de circa 190 de locuitori pe km². În cel mai mare canton, Graubünden densitatea populației scade la 27 /km². Elveția se extinde între paralelele 45° și 48° de latitudine nordică, 5° și 11° longitudine estică.

Sursă: http://www.scientia.ro

Țara peisajelor uimitoare conține trei zone topografice de bază: Alpii Elvețieni la sud, Platoul Elvețian sau țara de mijloc, și Munții Jura în nord. Printre văile din Alpi se găsesc mulți ghețari, ce cuprind 1.063 km². Din aceștia își au izvoarele mai multe râuri, printre care Rinul, Innul, Ticino și Ronul, care au scurgere spre cele patru puncte cardinale și parcurg o mare parte din restul Europei. Elveția are peste 1500 de lacuri și conține 6% din rezervele de apă proaspătă ale Europei. Partea nordică a țării, are peisaje deluroase mai deschise, unde se găsesc marile lacuri ale țării, ca și cele mai mari orașe elvețiene. Cel mai mare lac este lacul Geneva (denumit în franceză Lac Léman), fiind posibil de observat pe harta geografică a țării pictura 6 , în extremitatea vestică a țării. Lacul se află pe râul Ron.

Traseele cele mai scurte de la Berna (capitala Elveției) spre alte orașe mari:

Berna – Chișinău = 2.054 km (Berna, Zürich, München, Viena, Budapesta, Iași, Chișinău)

Berna – Roma = 926 km ( Berna, Milano, Bologna, Florența, Roma)

Berna – Lisabona = 2.010 km (Berna, Geneva, Lion, Bordeaux, Salamanca, Lisabona)

Berna – Amsterdam = 840 km (Berna, Strasbourg, Manheim, Köln, Amsterdam)

Extinderea Elveției este una excepțională, bazându-se mai multe pe resursele sale naturale, dintre care fac parte:

Grădina chinezească din Zürich

Gradina Jean Arp din Lucarno

Parcul Bastioanelor din Geneva

Grădina engleză din Geneva

Grădina de gheață din Lucerna

Grădina Botanică din Zürich

Grădina Trandafirilor din Berna

Grădina Botanică din Berna

Elveția este îmbogățită cu circa 100 de vârfuri montane, care se apropie de 4.000 m sau întrec altitudinea dată, zece dintre acestea fiind prezentate în Figura A 2.2..  Cu 4.634 m, Monte Rosa este cel mai înalt, iar Matterhorn (4.478 m) este posibil mai celebru. Ambele vârfuri sunt localizate în Alpii Penini, cantonul Valais.

Vârful Matterhorn

Matterhorn pictura 7 este situat în preajma Zermatt-ului, la granița Italiei și Elveției, în Alpii Pennini. Unul dintre cei mai vestiți, celebri și mai deosebiți munți din lume. Forma acestuia este asemenea unei piramide abrupte și înclinate, peretele estic fiind aproape vertical, ridicandu-se la o altitudine de aproape 1000 de metri deasupra ghețarilor.

Popularitatea vârfului Matterhorn îi revine în principal faptului că o perioadă îndelungată acesta a fost considerat imposibil de cucerit.

Vârful Monte Rosa

Monte Rosa pictura 8 – un lanț muntos în masivul Alpii Pennini, care este situat la granița Italiei cu Elveția. Cel mai înalt punct al lanțului muntos fiind Dufourspitze, cu o altitudine de 4.633,9 m deasupra nivelului .mării. Monte Rosa aparține 2 / 3 Italiei și 1 / 3 Elveției. Peretele de est (Parete Valsesiana) are o înălțime de 1500 metri. Din din sud din Valle d'Aosta escaladarea munților este mai ușoară, cu mai puține dificultăți, în timp ce versantul nordic este frămâmântat de ghețari.

Vârfurile ce aparțin de Monte Rosa sunt printre cei mai înalți din Alpi:

Dufourspitze (4609 m)

Zumsteinspitze (4563 m)

Signalkuppe (4554 m)

Parrotspitze (4432 m

Ludwigshöhe (4341 m)

Schwarzhorn (4322 m)

Vincent-Pyramide (4215 m)

Balmenhorn (4167 m)

Punta Giordani (4046 m)

Printre cele 100 de vârfuri montane prezente în Elveția se numară (Anexa) :

Albis ( 916 m )

Bachtel (1115 m )

Breithorn ( 4164 m )

Montalin ( 2266 m )

Niesen ( 2362 m )

Ofen ( 2873 m )

Piz Riein ( 2762 m )

Titlis ( 3238 m )

Elveția, țara minunilor naturii are o rețea hidrografică diversă, cele mai importante râuri și fluvii izvorând din masivul St Gothard. Printre cele mai importante râuri se menționează:

Rinul, cu cel mai lung curs dintre toate râurile care curg pe teritoriul țării cu afluentul său cel mai mare, râul Aar;

Rohnul, ce străbate cantonul Valais pe o lungime de 264 kilometri, până la lacul Leman. Apele sale au putut fi folosite pentru producerea de energie electrică prin construirea unor baraje (Grande- Dixence, Mauvvisin, Zeuzier);

Ticino si Inn, având și ele caractere alpine.

Numeroasele lacuri ale Elveției îmbogățesc configuratia reliefului. majoritatea fiind de tip glaciar cu forme cele mai variate:

Lacul Leman , cel mai mare din țară, situat într-o regiune muntoasă cu pantele înclinate spre sud, își întinde o parte și în statul vecin, Franța. Lacul este încojurat de terase de pietriș etajate, acumulate de apele formate în urma topirii gheței.

Lacul Constance (Bondesee), împărțit de Elveția cu Germania și cu Austria. Acesta fiind situat la frontiera de N-E într-o regiune de coline cu înălțimi de peste 400 m, este format din bazinul principal al Lacului Bodensee și două golfuri alungite în partea de vest: Uberlingen si Untersee.

Lacul Zurich, lacul celor Patru Cantoane, fiind numit și lacul Lucerna, este situat între cantoanele Lucerna, Schwyz, Uri si Underwalden.

Lacurile Brienz si Thun, adânci cu forma alungită, sunt localizate într-o albie glaciară veche din valea Aarului și sunt despărtite între ele de o câmpie aluvionară la vărsarea râului Lutschine.

Lacul Neuchatel se află la poalele sud-estice ale munților Jura. Acesta este cel mai mare dintre lacurile aflate în întregime pe teritoriul țării și, de asemenea,al treilea ca mărime din Europa Centrală. Pe langa rauri si lacuri, Elvetia dispune de multe Izvoare naturale, care produc ape minerale si ape termale de mare importanta in activitatea turistica a tarii.

Elveția se mândrește și cu o serie de stațiuni balneare și sanatoriale, printer care fiind:

St Moritz

(Pictura 9)

Pictura 9. Stațiunea St. Moritz

Sursă: http://www.kulm.com

Arosa

(Pictura 10)

Pictura 10. Stațiunea Arosa

Sursă: http://ubwg.ch

Condițiile climaterice raportate la mediul turistic

Elveția este influențată de sistemul climateric atlantic, continental și mediteranean,  odată ce altitudinea, versanții și expunerea la soare, fac ca multe părți ale țării să aibă o serie de microclimate, pe o suprafață limitată.

Severitatea climatului crește semnificativ împreună cu înălțimea, acest lucru fiind compensat de o poziționare sudică, de expunerea la soare sau de prezența unei cantități enorme de apă care ajută la menținerea unor condiții mai stabile. Ca urmare, pe malul nordic al Lacului Geneva se află una dintre viile renumite, iar cele mai vestite vinuri din Europa își au rădăcinile din cantonul Valais, unde vinurile fine sunt obținute din soiuri de struguri ce cresc la o altitudine de 1100 m .

Elveția este bătută de vânturi sezoniere ce suflă din colțuri îndepărtate, unul dintre acestea fiind Bise. Acesta suflă din partea de est a Europei peste platourile Vaud și Neuchatel. Totodată, partea nordică a Alpilor este afectată în mare parte de vântul numit Föhn, care topește zăpada arzând plantele și dând oamenilor dureri de cap, chiar și depresii. Clima caldă predomină mai mult în zonele joase ale cantoanelor Vaud și Neuchatel, acestea fiind protejate de vânturi atlantice și de ploi.

Mai jos sunt prezentate atât temperatura medie pictura 11, cât și precipitațiile din țară:

Flora

Peisajul diversificat al Elveției oferă conditii ideale pentru o gamă diversă de plante. Condițiile climaterice influențează direct flora Elveției, pădurile ocupând o suprafață de 30 % din suprafața țării. Astfel, în zona alpină domină rășinoasele (bradul, molidul, zada, pinul), pădurile având în munți un rol important de reducere a formării lavinelor și inundațiilor.
La altitudinea de sub 1000 de metri cresc păduri de foioase, iar în Tessin ca o caracteristică regională s-au dezvoltat pădurile de castan domestic pictura 12.

Fauna

Clima reprezintă un factor important și pentru lumea animală. În total, pe teritoriul țării sunt 40.000 de specii de animale, dintre care numărul de 30.000 îl reprezintă insectele.
Elveția are un număr de 83 de specii de mamifere, o mare parte fiind lilieci și mamifere mici.
Animalele mari de pradă sunt dispărute de câteva secole prin vânare excesivă, azi luându-se măsuri de repopulare din Italia sau Polonia cu râs, lup și ursul brun, care sunt încadrate în grupa animalelor ocrotite, dar și la o vânare limitată a vulpilor, vidrelor, jderilor și pisicilor sălbatici.

În țară mai sunt de asemenea și alte animale sălbatice – căprioara, cerbul, elanul, bourul, capra sălbatică pictura 13, muflonul, mistrețul și castorul.

Populația raportată la migrația internă și externă

Pictura 14. Limbile oficiale din Elveția

Sursă: https://ro.wikipedia.org

Germană (63,7%; 72,5%)

Franceză (20,4%; 21,0%)

Italiană (6,5%; 4,3%)

Retoromană (0,5%; 0,6%)

Elveția se află la răscrucea mai multor culturi, care au avut o influență puternică asupra limbilor și culturii. În țară sunt patru limbi oficiale pictura 14: germană (63,7% din totalul populației, cu rezidenții străini; 72,5% din rezidenții cetățeni elvețieni, în 2000) în nordul, estul și centrul țării; franceză (20,4%; 21,0%) în partea de vest; italiană (6,5%; 4,3%) în partea de sud. Limba retoromană (0,5%; 0,6%), vorbită local în cantonul Graubünden din partea de sud-est a țării, este și ea limbă națională, alături de franceză, germană și italiană.

Străinii rezidenți și persoanele venite temporar la muncă prezintă circa 22% din populație, majoritatea (60%) provenind din țările UE sau ale EFTA. Italienii sunt cel mai mare grup de străini, alcătuind 17,3% din total. Aceștia sunt urmați de germani (13,2%), imigranți din Serbia și Muntenegru (11,5%) și din Portugalia (11,3%).

Rezidenții (cu vârste de cel putin 15 ani) din Uniunea Europeană au realizat aproximativ 1,2 miliarde de călătorii turistice în anul 2015 în interes personal sau călătorii de afaceri. 58,2 % din numărul total au fost călătorii de scurtă durată, 1-3 nopți (Tabelul A 3.1 ), odată ce 74,8 % au fost către destinații interne, restul fiind în străinătate.

În unele state din Uniunea Europeană, mai mult de 50% din numărul total dе călătorii turisticе realizatе în anul 2015 au fost cele spre destinații din străinătate: Luxemburg, Belgia, Slovenia și Elveția. 60 % din populația Uniunii Europene, în vârstă de cel puțin 15 ani a participat la activități de turism în interes personal în anul 2014, concret, cel puțin o călătorie turistică în interes personal în timpul anului.

Figura 1. Populația Elveției

Sursă: https://data.worldbank.org

Imigrația în Elveția a crescut cu 15 la sută anul trecut în raport cu 2010, potrivit statisticilor Oficiului Federal al Migrației (ODM). Aproximativ 75.000 de persoane s-au stabilit în Elveția în 2011, iar majoritatea acestor persoane sunt originare din state membre ale Uniunii Europene.

1.5. Obiective turistice culturale de instruire și educație

Educația în Elveția are un caracter divers, generat de constituția Elveției ce deleagă cantoanelor autoritatea asupra sistemului școlar.

În Elveția există 12 universități, zece fiind întreținute la nivel cantonal și oferă pregătiri în domenii non-tehnice. Printre acestea sunt:

Universitatea din Basel (pictura 15)- situată în Basel, Elveția. Înființată la data de 4 aprilie 1460, aceasta este cea mai veche universitate din Elveția și una dintre cele mai vechi universități din lume care au supraviețuit până în ziua de azi. Universitatea găzduiește facultățile de teologie, drept, medicină, științe umane și științe sociale, științe, psihologie, afaceri și economie, precum și o multțime de subiecte și institute interdisciplinare, precum ar fi Biozentrum pentru cercetare biomedicală și Institutul pentru Global European Studii.

Universitatea din Zurich (pictura 16) din orașul Zürich, este cea mai mare universitate din Elveția, cu peste 25.000 de studenți. Aceasta a fost înființată în anul 1833. În prezent, universitatea are șapte facultăți: filozofie, medicină umană, științe economice, drept, matematică și științe naturale, teologie și medicină veterinară, și oferă cea mai diversă gamă de discipline și cursuri din orice instituție de învățământ superior din țară.

ETH Zurich (pictura 17)(Institutul federal elvețian de tehnologie din Zurich), înființat în 1854, este o universitate din domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii din orașul Zürich. La fel ca și instituția sa sora EPFL, ea face parte integrantă din Domeniul Tehnologic Elvețian al Institutelor de Tehnologie (Domeniul ETH). Instituția are misiunea de a educa ingineri și oameni de știință.

Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL) (pictura 18) este un institut de cercetare și universitare din Lausanne, specializat în științe naturale și inginerie. Totodată, este una dintre cele două Instituturi elvețiene federale de tehnologie (împreună cu ETHZ), având trei sarcini principale: educație, cercetare și transfer de tehnologie la nivel international.

Universitatea din Geneva (pictura 19) este una publică de cercetare, situată în Geneva. Aceasta a fost înființată în 1559 de către Ioan Calvin, fiind concentrat pe teologie până în secolul al XVII-lea. În 1873, a renunțat la afilierea religioasă și a devenit seculară. Începând cu ianuarie 2015, Consultanța Școlilor Internaționale (ISC) indica ca Elveția are 105 școli internaționale. ISC include o școală internațională dacă ea oferă un curriculum pentru orice combinație de elevi preșcolari, primari sau secundari, în întregime sau parțial în limba engleză în afara unei țări vorbitoare de limbă engleză sau o școală într-o țară în care limba engleză face parte din limbile oficiale, oferă un curriculum anglo-mediu, altul decât curriculumul național și este internațional în orientarea sa. Câteva dintre aceste școli sunt:

Ecole Lemania (Colegiul Lemania) (pictura 20) – renumită și prestigioasă din Lausanne, este o școală multilingvă, care oferă Diploma Internațională de Bacalaureat (IB), Baccalauréat francez și Maturité elvețiană, dar și cursuri de limbi străine și programe de tabără de vară. Din 1908, școala a găzduit mai mult de 150.000 de elevi, beneficiind de cele mai înalte standarde de predare.

École hôtelière de Lausanne (pictura 21) este o școală de management al ospitalității, localizată în Lausanne. Școala este considerată cea mai bună școală de ospitalitate din lume. Aceasta instruiește studenți, a căror scopuri sunt de a obține cariere manageriale în industria hotelieră și ospitalitate. Astăzi, școala salută mai mult de 2600 de studenți din 107 țări.

Cultura elvețiană este un fenomen ce se caracterizează prin diversitate, care se reflectă într-o gamă de obiceiuri tradiționale. Cultura comunităților retoromane constituie o excepție, ea supraviețuind doar în văile înalte ale Rinului și ale Innului, conservând o rară tradiție lingvistică.

Din Elveția provin mulți oameni cu contribuții valoroase în domeniile literaturii, artei, muzicii și științei. Circa 1000 de muzee sunt răspândite prin toată țara, numărul triplându-se față de cel din anul 1950. Câteva dintre cele mai vizitate sunt:

Zentrum Paul Klee (pictura 22) este un muzeu dedicat artistului Paul Klee, localizat în Berna. El conține aproximativ 40% din întregul film pictorial al lui Paul Klee.

Muzeul de Transport (pictura 23) din Lucerna este un muzeu foarte mare cu exponate din toate domeniile transportului: locomotive, vagoane, nave, avioane, ascensoare, mașini vechi din secolele XIX si XX, vapoare, motoare de vapoare, trenuri etc.

Muzeul național de istorie din Zurich (pictura 24) – o clădire aidoma unui castel, colecția permanentă datând din Epoca de Piatră până în prezent. Principalele atracții sunt: Globul celestial al lui Jost Bürg (1594), racle religioase din secolele XII si XVI si roți antice, printre cele mai vechi din lume.

Muzeul alpin (pictura 25) din Berna expune câteva hǎrți și machete ale Alpilor, istorii ale unor acțiuni de salvare și imagini ale escaladărilor faimoase. Sunt expuse și colecții geologice, tectonice, glaciologice, meteorologice, floră, faună, cartografie, folclor, alpinism, sporturi de iarnă, punerea în pericol și protecția Alpilor, dar și arte vizuale legate de Alpi.

Muzeul elvețian de cai (pictura 26) este situat în Castelul La Sarraz, prezintă obiecte și documente colectate de iubitorii de cai. Printre numeroasele curiozități sunt: vehicule trase de cai (Pictura A 4.1. și Pictura A 4.2.), istoria calului, evoluția, șeile care aparțineau lui Napoleon I sau cupa lui Aga Khan.

Elveția, unde cultura este dezvoltată la un nivel înalt, are o serie de teatre faimoase:

Teatrul Social Bellinzona (Pictura A 4.6.) este situat în piața centrală din Bellinzona, cantonul Ticino. El a fost construit în 1846-1847, inginer fiind Rocco von Mentlenom, ce a lucrat în stil arhitectural neoclasic. În 1950, teatrul a fost transformat în unul de film.

Teatrul Lucerne (Pictura A 4.7.) este unicul teatru profesionist din Elveția Centrală. Este unul de păpuși – dar fără un ansamblu propriu. Cu aproximativ 400 de angajați temporari și permanenți în artă, tehnologie și administrație, Teatrul Lucerna ocupă locul 61 printre cei mai mari angajatori din centrul Elveției.

Marele Teatru din Geneva (Pictura A 4.8.) – operă din Geneva, unul dintre cele mai mari centre de cultură franceză, deschis în 1879.Teatrul prezintă anual 8 opere și 2 balete.

Teatrul Basel (Pictura A 4.9.) este localizat în Basel. Din septembrie până în iunie se desfășoară în jur de 600 de spectacole cu peste 40 de producții noi pe sezon.

Bâtiment des Forces Motrices (Pictura A 4.10.) – fostă fabrică hidraulică situată la Geneva și ulterior a fost transformată într-un teatru cu numele de cameră Théodore Turrettini.

Opera de la Lausanne (Pictura A 4.11.) este o sală de spectacole, deschisă în anul 1871 și localizată în Lausanne. Astăzi găzduiește în spectacole de operă, balet și concerte, salutand mai mult de 45 000 de spectatori pe an și strălucește pe plan internațional.

Elveția, deși teritoriul său nu este foarte vast, are cele mai dotate instituții a cunoașterii: biblioteci, media, centre de documentare și arhive; toate într-o gamă bogată de limbi. Există trei rețele importante de biblioteci: Der Informationsverbund Deutschschweiz (IDS) – 450 de biblioteci pentru partea elvețiano-germană; Rețeaua de Biblioteci din Elveția de Vest (Réro) – pentru partea de limbă franceză, 200 de biblioteci; și Sistema bibliotecario ticinese (SBT) – pentru partea italiană cu 70 de biblioteci. În aceste rețele se adaugă instituții mari, cum ar fi Biblioteci naționale, bibliotecile ETH Zurich și Lausanne, bibliotecile organizațiilor internaționale, rețele de universități și un număr de biblioteci mici și mijlocii, care sunt în general specializate.

Biblioteca Abbey

Stiftsbibliothek St. Gallen – Biblioteca Abbey (pictura 27) este fosta mănăstire benedictină din St. Gallen, fondată de către călugărul irlandez St. Gallus în jurul anului 612 în valea înaltă a Steinach-ului, fiind construită în stil baroc. Aceatsa este una dintre cele mai importante biblioteci istorice din lume și este singura dintre marile biblioteci monahale din Evul Mediu timpuriu, a cărei existență excelentă din punct de vedere calitativ de la secolul al VIII-lea până în prezent rămâne actuală. Aici sunt 2100 de manuscrise, 1650 incunabule (tipărite până la 1500) și printuri timpurii (tipărite între 1501 și 1520) și aproximativ 160000 de cărți. În anul 1983, biblioteca, împreună cu cartierul mănăstirii Sfântului Gallen, a fost declarată – sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. La intrare se observă inscripția în limba greacă: "Farmacia sufletului". Intrând, vizitatorii vor fi rugați să-și schimbe încâlțămintea sau să poarte una specială, pentru a nu deteriora podeaua din lemn. În interior este interzisă fotografierea.

Biblioteca Națională Elvețiană

Biblioteca Națională Elvețiană (pictura 28) este o bibliotecă din Berna, și face parte din Oficiul Federal pentru Afaceri Culturale . Biblioteca a fost constituită în 1894. Prima cameră a bibliotecii a fost de dimensiunea unui apartament cu patru camere și nu avea iluminare electrică.

Printre cele mai importante evenimente culturale anuale se numără Festivalul de la Lucerna (Pictura A 4.3.), Festivalul de Jazz de la Montreux (Pictura A 4.4) și Festivalul Internațional de Film de la Locarno (Pictura A 4.5).

Capitolul II. EVALUAREA POTENȚIALULUI ECONOMIC AL ELVEȚIEI

2.1. Servicii și ramuri industriale în raport cu produsul interbrut

Elveția este o țară care are o economie stabilă, prosperă și tehnologizată la un nivel înalt de dezvoltare. În anul 2011, ea era cea mai bogată țară din lume pe cap de locuitor (avându-se în vedere bunuri financiare și nefinanciare). În vederea PIB-ului nominal, este a nouăsprezecea economie din lume, însă în termenii parității puterii de cumpărare, este a treizeci și șasea la număr. De asemenea, Elveția mai este și al douăzecilea cel mai mare exportator, chiar dacă are dimensiuni reduse. Statul are cel mai mare rating al libertății economice din Europa pe anul 2010, acoperind mult și prin servicii publice. Raportul Competitivității Globale al Forumului Economic Mondial face ca economia Elveției să fie pe primul loc în lume după competitivitate, iar după Uniunea Europeană este cel mai inovativ stat de pe continent. Zona metopolitană Zürich, unde trăiesc 1,5 milioane de locuitori și, de asemenea, își au sediul 150.000 de companii este unul dintre cele mai importante centre economice de pe pământ.

În Elveția își au sediul central mai multe corporații internaționale, după venit, cele mai mari fiind: Glencore, Gunvor, Nestlé, Novartis, ABB, Mercuria Energy Group, Adecco; dar sunt notabile și UBS AG, Zurich Financial Services, Credit Suisse, Barry Callebaut, Swiss Re, Tetra Pak și Grupul Swatch. Economia Elveției este una dintre cele mai puternice din lume.

Nestlé SA ( Nestlé Société Anonyme ) (pictura 29) este o companie multinațională elvețiană, cel mai mare producător mondial de produse alimentare. Sediul principal al companiei se află în orașul Vevey, cantonul Geneva. Nestlé se bazează pe producția de cafea instant, apă minerală, ciocolată, înghețată, bulion, produse lactate, alimente pentru copii, produse alimentare pentru animale de companie, produse farmaceutice și produse cosmetice. Principala piață a produselor companiei este SUA, ea reprezentând puțin mai puțin de o treime din cifra de afaceri a companiei.

Industria

Cel mai important sector economic al țării îl prezintă producția industrială. Aici se produc substanțe chimice, bunuri sanitare și farmaceutice, instrumente de măsură științifice și de precizie, de asemenea și instrumente muzicale. Cele mаi mаri еxporturi – cele de substanțe chimice (34% din exporturi), mașini/electronice (20,9%), și ceasuri/instrumente de precizie (16,9%).  Serviciile exportate reprezintă circa o treime din valoarea bunurilor exportate, sectorul serviciilor – în special cel bancar și de asigurări, turismul și organizațiile internaționale fiind o altă importantă industrie pentru țară.

Aproximativ un număr de 3,8 milioane de oameni lucrează în Elveția; circa 25% din angajați făceau parte în 2004 dintr-un sindicat. Această țară are o piață a muncii mai flexibilă decât cele ale țărilor vecine, ca consecință rata șomajului fiind foarte scăzută. Rata șomajului a crescut de la un minim de 1,7% în luna iunie anul 2000 lа un mаxim de 4,4% în decembrie 2009. Creșterea demografică prin imigrație netă еste foarte ridicată, de 0,52% din populație în anul 2004.  Populația de străini reprezenta 21,8% în 2004, cam tot atât cât și în Аustralia. Productivitatea muncii se clasează pe locul al 17-lea în lume, de 27,44 dolari internaționali în 2006. Distributia fortei de muncă în țară este prezentată în Figura 1.

Turismul prezintă o sursă importantă de venit pentru regiunile alpine industrializate la un nivel mai scăzut. Elveția are o economie cu un sector privat foarte extins, tаxele fiind reduse după standardele lumii occidentale. Aici se fac afaceri relativ ușor, fiind situate pe locul al 28-lea din 178 de țări după Indicele Ușurinței de a creа Afaceri. Creșterea economică lentă din аnii 1990 și de la începutul anilor 2000 а mărit susținerea pentru reformele economice și аrmonizarea cu UE. Potrivit Credit Suisse, doar aproximativ 37% din locuitori sunt proprietari ai locuinței lor, аceasta fiind una dintre cele mai scăzute rate ale deținerii de locuințe din Europa.

Protecționismul în agricultură reprezintă o excepție rară de la politicile de liber schimb ale Elveției și contribuie la prețurile exagerat de mari la alimente. Liberalizarea pieței produselor agricole frânează comparative cu alte state ale Uniunii Europene, potrivit OECD, astfel, puterea de cumpărare internă fiind una dintre cele mai bune. În afară de agricultură, barierele economice și comerciale între Elveția și Uniunea Europeană sunt la un nivel minim, iar Elveția are acorduri de schimb liber cu diverse țări, fiind membră a Asociației Europene de Liber Schimb (EFTA).

Principalale coordonate care oferă țării caracteristicile unui mediu dе afaceri privilegiat, adaptat produselor si serviciilor de înaltă calitate și tehnicitate sunt: gradul înalt de protecție oferit de legislație în afaceri, stabilitatea pе termen lung a cadrului investițional, nivelul scăzut de intеrvenție și control din pаrtea autorităților, garantarea deplină a dreptului de proprietate, liberа concurență, de asemenea și apărarea sferei private. Evoluția principalilor indicatori econmici ai țării în perioada 2006-2012 ete prezentată în Tabelul A 5.1.

Dаte economice:

–          PIB: 587 miliarde CHF (2011);

–          PIB/locuitоr: 73.947 CHF (2011) ;

–          Creștеrе PIB: +1,0% (2012) ;

–          Rata șomajului: 2,9% (2012) ;

–          Еxporturi : 200,9 miliarde CHF (2012), în creșterе cu +1,5% comparativ cu 2011 ;

–          Importuri: 176,5 miliarde CHF (2012), în creșterе cu + 1,2% comparativ cu 2011 ;

–          Bаlanța comerciаlă: 24,4 miliarde CHF (2012), cu 860 milioane CHF mai mult, față

de 2011 ;

–          Excedent bugetаr: 1,3 miliarde CHF (2012) .

Sursă: http://www.portaldecomert.ro

Importurile elvețiene au cunoscut în anul 2011, o stagnare comparativ cu 2010, cumulând un volum total de 173,7 miliarde CHF. Principalii parteneri comerciali ai Elveției sunt: UE, continentul asiatic și cele două Americi, iar în plan bilateral- Germania, Italia și Franța. Soldul balanței comerciale a înregistrat în anul 2011 un excedent record, de aproape 24 miliarde CHF , iar în primele 9 luni ale anului 2012, un excedent de 17,8 miliarde CHF.

Economia Elveției este una dintre cele mai stabile din lume. Sectorul serviciilor este menit, de asemenea, să joace un rol economic important. Economia țării se situează pe primul loc în lume în indexul global de inovare pentru anul 2015 și în Raportul de competitivitate globală din 2017. Potrivit datelor Organizației Națiunilor Unite pentru anul 2016, Elveția este a treia țară cu cea mai bogată țară fără ieșire la mare din lume, după Liechtenstein și Luxemburg, și împreună cu Norvegia, singurele două țări din lume, cu un PIB pe cap de locuitor de peste 70 000 de dolari SUA, nefiind națiuni insulare și nici ministere.

Mai jos este ilustrată produsul intern brut al Elveției în comparație cu cel al Republicii Moldova (Figura 2):

Economia elvețiană a accеptat dоuă realități: țara are resurse naturale extrem de limitate, dar și un sfert din suprafață e neproductivă.Tоtuși, agricultura poate produce mai mult de jumătate din cerințе аlimentare ale țării. Elveția depinde exclusiv de importul materiei prime care este transformată în produse pentru export de înaltă calitate. Companiile industriale elvețiene au reprezentanți pе toatе cele cinci continente. Dintre toate industriile, anume cea tehnologică este poate cea mai avansată, având fabrici specializate în producția de energie, instalații și unelte. Pe urmele acesteia se află și industriile farmaceutică, textilă și a ceasurilor.

Construcții de mașini

Ramura construvțiilor de mașini este desemnată sub prescurtarea „MEM” (Mașini, echipamente Electrice, prelucrare Metale). Aceasta regrupează peste 4000 de întreprinderi din sectoarele – construcții de mașini, industria prelucrării metalelor, aparate și instrumente de precizie, electrotehnică, electronicăși construcții de vehicule. De asemenea, realizează circa 50% din volumul total al producției industriale elvețiene și 33% din volumul total al exportului elvețian. Circa 80% din producție este exportată, industriile MEM fiind dependente de vitalitatea și cererea de pe piețele internaționale. Aceatsa ramură constituie principalul angajator industrial din Elveția, generând aproximativ 330.000 de locuri de muncă. Pe plan mondial, Elveția deține locuri fruntașe în producția unor grupe importante de mașini și utilaje din sectoarele MEM, de asmenea: mașinile pentru industria hârtiei, mașinile tipografice, mașinile textile, mașinile pentru industria ambalajelor, mașini-unelte, turbine, 7 cântare/balanțe, mașini și unelte de precizie, mașinile pentru industria alimentară, compresoare și tehnica vacuumului. Din cauza costurilor înalte de producție din țară și a instabilității cursului de schimb al francului, multe întreprinderi din aceste sectoare au tendința de delocalizare a producției lor în străinătate. Se consideră că această tendință poate să creeze dezechilibre ale locației industriale elvețiene, fapt pentru care MEM solicit politicienilor condiții mai bune pentru desfășurarea activității.

Industria chimicăși farmaceutică

Industria chimică și cea farmaceutică elvețiană produce aproape în exclusivitate specialități (90% din asortimentul produselor). Numărul total de produse realizate ajunge la peste 30.000 de tipuri de produse diferite. Gama principalelor produse este: produse farmaceutice și cele de diagnostic, chimie fină, vitamine, substanțe adezive, substanțe aromatice, produse pentru protecția plantelor, produse chimice speciale pentru aplicații tehnice și cele industriale, pigmenți, coloranți, vopseluri. Ca și industria construcțiilor de mașini, industria chimică s-a născut în Elveția datorită industriei textile, care era o mare consumatoare de coloranți artificiali.

Până la sfârșitul sec. al XIX-lea, industria chimicăelvețiană se consacră aproape exclusiv producției de coloranți. Astăzi, industria farmaceutică ocupă locul întâi în cadrul industriei chimice. Cifra de afaceri a întreprinderilor din sectorul chimic și cel farmaceutic s-a ridicat în anul 2014 la 143,6 miliarde CHF. Numărul de persoane angajate în sector s-a înregistrat în 2014, la peste 65.000 persoane. În prima parte a anului 2015 industria farmaceutică a reușit să păstreze locul de lider al exporturilor elvețiene, în cuda crizei zonei euro. Cea mai importantă piață de export pentru produsele farmaceutice este Europa, având exporturi în 2014 de 120,7 miliarde CHF. Elveția se numară printre cei mai mari producători mondiali de produse farmaceutice, principalele întreprinderi farmaceutice elvețiene fiind Hoffmann-La Roche și Novartis (Pictura 30) .

Agricultură

Agricultura deține un loc într-atât de important în conștiința elvețiană, încât existența sa este garantată chiar de Constituția federală. Agricultura nu are doar rolul de a produce hrană, dar îndeplinește și funcția de întreținere a peisajului tradițional elvețian și de a asigura și menține popularea zonelor de munți. Aproape 4% din populația activăeste ocupată în agricultură și tendința este în scădere, iar contribuția acestui sector la PIB este de sub 1%. Suprafața agricolă totală ajunge la 1,1 milioane hectare, din care suprafața arabilă reprezintă 27%, iar terenul irigat 2%. Mărimea medie a unei exploatații agricole este de 17 hectare (comparative cu 11,5 ha în 1990). Terenul accidentat al regiunilor montane este folosit pentru creșterea animalelor pentru producția de lapte și carne, în așa mod încât culturile cerealiere, legumicole și pomicole se concentrează în zonele restrânse de câmpie. Principalul sector al agriculturii este zootehnia, un furnizor de produse de bază pentru consumul intern și export. Elveția are reputația de a fi țara vacilor., în anul 2014, șeptelul bovin numărând 1,57 milioane capete, iar cel porcin – 1,47 milioane capete, cel de oi 435.000 capete, iar cel de capre 85.000 capete. Sectorul avicol s-a dezvoltat semnificativ, ajungând la 9,6 milioane capete de păsări, cu o producție de 815 milioane ouă în anul 2014. Agricultura asigură mai mult de jumătate din necesarul intern de produse vegetale și aproape integral pe cel de produse animaliere.

Industria orlogeriei

Elveția este unul dintre principalii producători mondiali de articole de ceasuri. În termeni valorici, Elveția furnizează anual peste 26 milioane unități spre export, cu o valoare de aproximativ 20 miliarde franci elvețieni. Trendul ascendent al industriei articolelor de orologie este susținut în special de produsele din aur, ceasurile bimetalice, dar și articolele din inox. Elveția este cunoscutăși pentru ceasul în carcasă de plastic – cel mai vândut din lume: Swatch (Pictura 31).

Elveția este unul dintre liderii exporturilor de ceasuri high-end, precum ceasuri elvețiene. În anul 2011, exporturile Elveției (Figura 3) au atins aproape 19,3 miliarde CHF. Producătorii de ceasuri elvețiene au depășit rezultatel anterioare cu 19,2%. Exporturile provin în principal din Asia (55%), Europa (29%), America (14%), Africa și Oceania (ambele 1%). Cu toate acestea, continentul chinez exportă cele mai multe ceasuri, la un total de 682,1 unități (în milioane), urmat de Hong Kong la 402,7, apoi Elveția la 29,8 milioane de unități .

Exporturile în martie 2018 au înregistrat o valoare de 1,7 miliarde de franci, cu 4,8% mai mari decât în martie 2017. Primul trimestru, în consecință, s-a încheiat cu un avans de 10,1%, cea mai mare rată de creștere trimestrială din iunie 2012.

Ceasurile din oțel au avut o influență majoră asupra rezultatelor din luna martie. În paralel, ceasurile bimetal au progresat de două ori mai lent, în timp ce valoarea produselor fabricate din metale prețioasea rămas neschimbată. Alte materiale au raportat o scădere care a părăsit primul trimestru al anului. Mai jos datele respective sunt prezentate prin Figura 4:

Ciocolata elvețiană

Ciocolata elvețiană se referă la ciocolata produsă în Elveția. Chiar dacă boabele de cacao și alte ingrediente, cum ar fi zahărul, pot proveni din afara Elveției, producția efectivă de ciocolată trebuie să aibă loc în țară. Ciocolatele din Elveția au obținut o reputație internațională de înaltă calitate, cu numeroase mărci internaționale de ciocolată celebre.

În secolul al XVII-lea a apărut începutul ciocolatei prelucrate în Elveția. În secolul al 18-lea ciocolata a fost produsă doar în câteva zone, cum ar fi Ticino. În secolele XIX și începutul secolului al XX-lea au fost înființate următoarele fabrici de ciocolată:

1819 – Cailler în Vevey (astăzi Nestlé)

1826 – Favarger în Versoix, Cantonul Geneva

1826 – Suchard în Serrières (astăzi Kraft Foods)

1830 – Kohler din Lausanne (astăzi Nestlé)

1836 – Sprüngli din Zurich, companie divizată în Confiserie Sprüngli și Lindt & Sprüngli în anul 1892

1852 – Maestrani din Luzern (astăzi în Flawil)

1862 – Klaus în Le Locle

1867 – Peter în Lausanne (astăzi Nestlé)

1879 – Lindt în Berna (astăzi Lindt & Sprüngli)

1887 – Frey în Aarau (astăzi Migros)

1899 – Tobler din Berna (astăzi Kraft Foods)

1901 – Chocolat de Villars din Villars sur Glâne

1908 – Felchlin în Schwyz

1928 – Stella SA în Lugano (1987 Giubiasco)

1929 – Camille Bloch în curte

1932 – Teuscher într-un mic oraș din Alpii elvețieni

1933 – Chocolats Halba în Wallisellen

1934 – Kägi Söhne AG în Toggenburg

În a doua jumătate a secolului XIX, ciocolata elvețiană a început să se răspândească în străinătate. Strâns legată de aceasta a fost invenția de ciocolată de lapte de Daniel Peter în Vevey și invenția de conching de Rodolphe Lindt.

Toblerone (Pictura 38) – brand elvețian de ciocolată deținut în prezent de compania americană de cofetărie Mondelēz International, Inc., fostă companie Kraft Foods, cоmpania care a achiziționat prоdusul de la fostul proprietar Jacоbs Suchard în 1990. Simbolul оrașului este vizibil în logo, iar forma ciоcolatei, prezintă o swrie de prisme triunghiulare.

Cașcavaluri

Brânzeturi – multe regiuni din Elveția au o specialitate regională de brânză. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt Gruyère (Pictura 39) și Emmentaler. Fondue – este, în principiu, topirea de brânză și se mănâncă cu pâine.

Servicii

Restricțiile de natură geоgrafică și de natură climatică, dar și lipsa de resurse naturale, au determinat orientarea econоmiei elvețiene către sectorul terțiar (cоmerț, transport, activități bancare, turism) care absоarbe peste dоuă treimi din vоlumul tоtal al forței de muncă și are o contribuție de peste 70% la PIB.

Bănci

Băncile și instituțiile financiare cоnstituie unul din pilоnii ecоnomiei țării, apоrtul sectorului reprezentând aprоape 6% din PIB. Piața elvețiană a devizelor și a capitalurilor este una dintre cele mai impоrtante din lume și marile institute bancare – UBS și Crédit Suisse (Pictura 40) – ce figurează printre liderii mоndiali ai băncilor. În domeniul administrării averilor, băncile elvețiene au o reputație mare internațiоnală, acestea administrând о treime din tоate averile private investite în afara țărilor lor de origine. Mai există și multe bănci private, dintre care unele funcționează de secоle în Elveția. Băncile private își asumă o respоnsabilitate nelimitată pentru activitățile pe care le desfășoară, și în caz de faliment, proprietarii pierd tоată averea personală. Peisajul bancar este cоmpletat de o rețea de cooperative bancare, cum ar fi Raiffeisen, care numără peste 480 de agenții lоcale, dispuse îndeоsebi în orașele mici și în zonele rurale. Persоnalul angajat în sistemul bancar elvețian se ridică la circa 106.000 de persoane, din care circa 19.000 în filalele din străinătate.

Asigurări

Elvețienii alоcă asigurărilor о parte impоrtantă a bugetului, circa 21% – o cotă superioară celei înregistrate în multe alte țări. Elveția este principalul expоrtator european de asigurări, reasigurările reprezentând о parte impоrtantă a acestei activități, 90% din contractele fiind incheiate în exterior.

Turism și călătorii

Cоntribuția tоtală a sectorului turism și călătorii la PIB a fost, în anul 2014, de 48 miliarde franci elvețieni, iar pentru anul 2015 se aștepta о creștere de 1,7%, ajungînd până la 48,9 miliarde franci elvețieni. Cоnform strategiei de dezvоltare elvețiene, până în 2025, sectorul turism și călătorii va asigura 617.000 de lоcuri de muncă și va reprezenta 7,6% din PIB.

Transporturi

Elveția este traversată de axele eurоpene de transport nord-sud. Tranzitul prin Alpi este realizat de existența tunelurilor Gоthard – feroviar (15 km) și rutier (17 km), fără taxă de trecere, dar de asemenea și a altor tuneluri, cu taxă de trecere – Great St Bernard, Simplоn, Nufenen, Lukmanier,San Bernardinо, Splügen, Maloja, Bernina, Livignо. Elveția este supusă unui trafic de mărfuri și de persoane (mai ales în periоadele de vacanțe) din ce în ce mai intens.

2.2. Forme de turism dominante analizate sub aspect geoturistic

Turismul începe cu alpinistii britanici, urcând pe vârfurile principale ale Alpilor la începutul secolului al XIX-lea. Primele vacanțe turistice organizate în Elveția au fost oferite în secolul al XIX-lea de către companiile Thomas Cook și Lunn Travel.

Turiștii sunt atrași de peisajul extrem de diversificat al Elveției, precum și de activitățile turistice. Cele mai interesante sunt climatul și peisajele alpine, în special pentru schi și alpinism.

În activitatea turistică este practicată o gamă largă de forme și aranjamente turistice, ce sunt determinate de metodele de satisfacere a nevoii de turism, de condițiile de realizare a echilibrului dintre ofertă și cerere, dar și de particularitățile organizării călătoriei. În numeroase locuri există oportunități pentru practicarea unor forme speciale de turism bazate pe atracții locale interesante sau neobișnuite. Formele de turism predominante în Elveția sunt: intern, international, organizat, pe cont propriu, semiorganizat, itinerant sau de circulație, de sejur, continuu, sezonier, de circumstanță, pedestru, rutier, feroviar, aerian, de recreere și agreement, de tratament și cura balneară, sportive, științific, de cumpărături, particular, social, de afaceri, general de afaceri, de reuniuni, calatorii stimulent, cultural, rural, montan.

Turismul montan

Alpii sunt principala atracție pentru turiștii din Elveția. În timpul verii munții oferă un loc de joacă pentru drumeți și pietoni, iar iarna au zăpadă pentru schi. Astăzi, stațiunile alpine din Elveția oferă o infrastructură turistică completă pentru a răspunde nevoilor vizitatorilor.

Pe măsură ce temperatura scade cu altitudine (0,56 ° C la 100 metri pe media anuală), în Alpii elvețieni se găsesc trei zone altitudine diferite, fiecare având un climat distinct:

Zona subalpină – este regiunea care se află sub linia arborilor. Este cea mai importantă regiune, deoarece este cea mai mare dintre cele trei și conține aproape toate așezările umane, precum și zonele productive. Limita superioară a zonei subalpine este situată la aproximativ 1800 de metri în partea de nord a Alpilor și la aproximativ 2000 de metri în partea de sud. Cu toate acestea, aceasta poate să difere în anumite regiuni, cum ar fi Alpii Appenzell (1.600 de metri) sau valea Engadin (2.300 de metri).

Zona alpină – este situată deasupra liniei de copaci și este curată de copaci datorită temperaturilor medii scăzute. Acesta conține cea mai mare parte iarbă și plante mici, dar și flori de munte. Unele sate pot fi găsite la cele mai joase altitudini, cum ar fi Riederalp (1940 m) sau Juf (2130 m). Extinderea zonei alpine este limitată de prima zăpadă permanentă, altitudinea sa variază foarte mult în funcție de locație (și de orientare), cuprinde între 2800 și 3200 de metri.

Zona glaciară – este zona de zăpadă și gheață permanente. Alpii Bernese, Alpii Pennine și masivul Mont Blanc conțin majoritatea zonelor glaciare din Alpi. Cu excepția posturilor de cercetare, cum ar fi Observatorul de Sfinx, nu se găsesc așezări în aceste regiuni.

Turismul montan de vară

Elveția se bucură de o rețea de 62 000 km de trasee bine întreținute, dintre care 23 000 sunt situate în zone montane, fiind ușor de accesat în timpul verii. Mulți munți atrag un număr mare de alpinisti din întreaga lume, în special vârfurile de 4000 de metri și marile fețe nordice (Eiger, Matterhorn și Piz Badile). Stațiunile mari de iarnă sunt, de asemenea, destinații populare în timpul verii, deoarece majoritatea tramvaielor aeriene operează pe parcursul anului, permițând excursionistilor și alpinistilor să ajungă la altitudini mari fără mult efort. Klein Matterhorn este cel mai înalt vârf al continentului european care va fi servit cu telecabină.

Turismul montan de iarnă

Destinațiile majore pentru schi și alte sporturi de iarnă sunt situate în Valais, Bernese Oberland și Graubünden. Unele sate sunt fără autovehicule și pot fi accesate numai cu mijloace de transport public, cum ar fi Riederalp și Bettmeralp. Sezonul de schi începe de la începutul lunii noiembrie și se desfășoară până în luna mai; cu toate acestea, majoritatea statiunilor de schi din Elvetia au tendinta de a se deschide in decembrie si se desfasoara pana in aprilie. Cele mai vizitate locuri sunt:

Davos (Pictura A 5.1.)

Zermatt (sat fără mașini)

Engadin

Lenzerheide

Jungfrauregion: Grindelwald – Mürren – Wengen (sate fără autovehicule)

Les quatre vallées: Verbier – Nendaz

LAAX: Flims (Pictura A 5.2.)

Stadionul Aletsch: Riederalp – Bettmeralp – Fiesch (sate fără mașini)

Les Portes du Soleil: Champéry

Adelboden – Lenk

Val d'Anniviers: Grimentz – Zinal – Vercorin – St-Luc – Chandolin

Gstaad: Gstaad – Saanen – Saanenmöser – Zweisimmen BE – Rougemont – Chateau-d'Oex

Stadionul Silvretta: Samnaun GR și Ischgl în Austria

Crans Montana

Saas-Fee

Alte destinații importante la nivel regional sunt :

Engelberg-Titlis

Gotthard Oberalp Arena cu Andermatt

Sedrun

Leysin-Les Mosses

Villars-sur-Ollon

Les Diablerets-Glacier

Sörenberg

Klewenalp cu Beckenried și Emmetten

Melchsee-Frutt

Leukerbad

Savognin

Scuol

Obersaxen, Breil

Flumserberg și Pizol

Toggenburg cu Wildhaus – Unterwasser – Alt St Johann

Hoch-Ybrig și Stoos

Braunwald și Elm

Airolo și Bosco

Transportul montan

Trecerea Alpilor este un lucru esențial la nivel național și internațional. De la începutul industrializării, Elveția și-a îmbunătățit rețeaua transalpină; a început în 1882, prin construirea tunelului feroviar Gotthard, urmat în 1906 de tunelul Simplon și de tunelul Lötschberg din 1913 și, mai recent, în 2007, de tunelul de bază Lötschberg. Tunelul de bază Gotthard (Pictura 41) de 57,1 kilometri, cel mai lung tunel feroviar din lume, a fost deschis în 2016 și asigură o legătură directă pe șină prin Alpii.

Turismul rural

Fenomenul turismului rural în Elveția nu este unul nou. Dorința de expansiune și petrecere a timpului liber și a vacanțelor la țară sunt preocupâri vechi, iar ceea  ce prezintă ca noutate este modul în care a evoluat această formă de turism în Elveția atât cantitativ, cât și calitativ. Un loc în care turiștii, împreună cu familiile sale, doresc să-și petreacă timpul sunt fermele, destul de populare în țară. Câteva dintre acestea sunt:

Hof Mazenau (Pictura 42) – casă de 120 m2 într-o fermă în afara orașului Appenzell. La dispoziția locatarilor va fi o terasă mare cu grătar. De asemenea, este disponibil un itinerar ce poate fi parcurs cu bicicletele. Pretul este 80 FR pentru persoană.

Le gîte de Briey (Pictura 43)- cabana Briey este situată la intrarea în Val d'Anniviers, în centrul unui parc natural. În funcție de numărul de persoane, toată sau o parte din cabana poate fi închiriată. Prețul pentru o persoană: de la CHF 80. Preț pentru două persoane: de la fr. 40.

Ferme Jordan (Pictura 44) – cabana este localizată în apropierea unei ferme cu vaci. Aceasta are o vedere superbă a văii și a munților. La distanța de 3 km, se găsește o mare varietate de obiective de vizitat și diverse activități. Prețul este de 113 FR pe noapte.

Loftwohung (Pictura 45) – casa este localizată în Sorenberg, situată într-o zonă liniștită, având o mulțime de spațiu în jur cu scaune și un loc de joacă mare pentru copii. Prețul este de 105 FR pe noapte.

2.3. Resurse turistice sub aspect natural/antropic

Elveția este țară unde se regăsesc o mulțime de resurse turistice atât naturale (parcuri, rezervații, grădini botanice, păduri), cât și antropice (muzee, biserici, mănăstiri, monumente de importanță istorică) etc.

Resurse turistice naturale

Parcul Swiss National (Pictura 46) – este situat în estul Elveției, în regiunea Valea Engadine. Parcul național din Elveția, care se evidențiază printre rezervatiile biosferei UNESCO, este unicul din Țara Cantoanelor și include o varietate de specii de plante și de animale. Fondat în august 1914 pe o suprafață de 172,4 kilometri pătrați, parcul include teritoriul Alpilor la altitudini cuprinse între 1 400 și 3 174 m deasupra niv. mării. Astăzi, un număr de 150 de mii de oameni vizitează parcul.

Grădina chinezească din Zürich (Pictura47) a fost creată în anul 1993 și inaugurată in 1994, fiind imaginea uneia dintre cele mai cunoscute teme din cultura chinezească. Se spune că grădina este un dar din partea orașului chinezesc, Kumming, ca semn de mulțumire pentru suportul tehnic acordat de către experții elvețieni în procesul de dezvoltare a resurselor de apă potabilă și a sistemului de canalizare din Kumming. Aceasta este situată în cartierul Seefeld, lângă Centrul de Le Corbusier, pe malul drept al lacului Zurich. Zidul care înconjuara această oază de pace si liniște este ornamentant cu figurine care reprezintă dragonul norilor. Apa este un element central, semnificând prietenia între Kunming și Zurich.

Gradina Botanică din Zurich (Pictura 48) – este subordonata Institutului de Botanică sistematică și are la dispoziție plantele necesare în cercetare și pentru cursurile Universității din Zurich și este activă în conservarea și înmulțirea plantelor care sunt pec ale de dispariție. Grădina a fost proiectată de arhitectul Fred Eicher între anii 1972 – 1977.

Grădina de Trandafiri din Berna (Pictura 49) – este un parc mare cu o priveliște minunată a orașului vechi și o parte a râului Aare. Parcul găduiuește 220 tipuri diferite de trandafiri, 200 de tipuri de stânjenei și 28 tipuri diferite de rhododendron. Din 1765 – 1877 gradina de trandafiri a servit drept cimitir pentru orașul de jos, iar din 1913 gradina de trandafiri a fost un parc publi avand nenumarate specii de flori și un iaz.

Grădina Botanică și Conservatorul din Geneva (Pictura 50) – cea mai mare grădină botanică cu o colecție de mai mult de 12.000 de specii de plante. Aceasta a fost înființată în anul 1817 cu ajutorul străvechiului botanist elvețian, Augustin Piram de Candol, pe teritoriul actualului Bastion al Parcului. În prezent, Grădina Botanică acoperă o suprafață de 28 de ha.

În țară mai sunt și o mulțime de păduri vizitate de turiști aflate în grija statului:

Resurse turistice antropice

Castelul Gruyères – este un castel localizat în orașul Gruyères din cantonul Fribourg. Acesta este al doilea cel mai vizitat castel din Elveția, după castelul Chillon. Deschis publicului din 1938, oferă o animație multimedia și diverse expoziții temporare. Castelul a fost construit pe un deal de 115 metri înălțime față de câmpul înconjurător, generând o poziție strategică importantă. În a doua jumătate a sec. al XV-lea a fost construit acest spațiu, o perioadă de construcție a fortificațiilor sitului datorită lui François I de Gruyère, apoi de către fiul său Louis de Gruyère. Pe fiecare parte a ușii de acces spre curtea interioară au fost plasate scuturile de bronz de pe Marte și Venus, opera lui Patrick Woodroffe. Între anii 1852 și 1862, picturile au fost realizate de pictorii Henri Baron și Barthélemy Menn din desenele pregătitoare ale lui Daniel Bovy (Pictura 57 si 58) (1812-1862) pentru restaurarea clădirii.

Monumentul Brunswick (Pictura 59)- este un mausoleu construit în anul 1879 la Geneva, pentru a comemora viața lui Charles al II-lea, Ducele de Brunswick (1804-1873). El și-a lăsat moștenirea în orașul Geneva într-o replică a mormântului Scaliger din Verona, Italia.

Scaunul rupt (Pictura 60) – este o sculptură monumentală situată la Geneva. Înălțimea scaunului din lemn cu un picior rupt este de 12 metri, iar 5,5 tone de lemn au fost folosite pentru fabricarea sa. Autorul lucrării este sculptorul Daniel Berset, iar dulgherul Louis Geneva a fost producătorul direct al operei. Sculptura a fost instalată în Piața Geneva a Națiunilor, în fața intrării principale a Palais des Nations (sediul european al Națiunilor Unite), în august anul 1997. Se presupunea că monumentul va rămâne în acest loc timp de trei luni, înainte de semnarea convenției internaționale de interzicere a minelor antipersonal și cartușelor cu bombă. Datorită faptului că semnarea acestei convenții s-a prelungit și a întâmpinat dificultăți considerabile, sculptura a rămas în vigoare până în 2005, apoi a fost dezmembrată în legătură cu reconstrucția pieței și în 2007 s-a întors în locul său original.

Vechea biserică de Champéry (Pictura 61)– a devenit parohie la 18 ianuarie 1857, însă existența sa datează din 1725, fiind construită în stil baroc. Aceasta este localizată la 90 km de Geneva. În 1897 a fost construită o nouă biserică, păstrându-se vechea clopotniță. În timpul construcției au fost instalate 4 clopote, fiecare dintre ele poartă numele persoanei care a finanțat-o și data instalării. În 1842, a fost adăugat un al cincilea clopot. Astăzi aceats are numele de L'église Saint Théodule.

În Elveția sunt o mulțime de mănăstiri și biserici, câteva dintre acestea sunt:

Abbaye de Beinwil

Abbaye de Bellelay

Abbaye de Bellerive

Disentis

Fille-Dieu

Monastère de Gottstatt

Hauterive Abbaye d'Humilimont

Ittingen

Abbaye de Notre-Dame-de-la-Pierre

Abbaye de Moutier-Grandval

Muri, bénédictins

La Part-Dieu

Abbaye de Romainmôtiers

Saint-Maurice d'Agaune

Saint-Benoît de Port-Valais

Tous-les-Saints canton de Schaffhouse

La Valsainte

Sursă: http://dictionnaire.sensagent.leparisien.fr

2.5. Principalele obiective, instituții, peisaje atractive urbane și rurale

Principalele obiective, instituții, peisaje atractive urbane

Geneva găzduiește câteva dintre cele mai importante atracții ale Europei, de la sediul Organizației Națiunilor Unite la cel al Crucii Roșii Internaționale. Berna,la rândul său adăpostește câteva dintre cele mai impresionante exemple ale arhitecturii orășenești medievale din toată Europa, fiind inclusă în Patrimoniul Mondial al UNESCO în 1983. Denumit deseori „Orașul Fântânilor”, datorită celor peste 100 de fântâni care strălucesc pe străzile și în piețele sale, Berna cheamă turiștii să-i admire impresionantul orologiu astronomic și Palatul Parlamentului. Zurich, un oraș plin de cultură și un important centru financiar al Elveției, fiind cea mai mare și mai bogată metropolă a țării, este cunoscut ca unul dintre cele mai vii orașe din întreaga lume. Centrul istoric și bisericile cu înălțimi impresionante se îmbină impresionant cu centrele culturale, localurile de noapte și tendințele contemporane. Prin poziția lor geografică,o mare parte dintre localitățile importante ale Confederației Elvețiene prezintă un loc comun care adînceste asemănarea configurațiilor lor urbane. Situarea acestora în preajma sau în jurul unor mari suprafețe de apă, a creat fiecareia posibilitatea amenajării unor cheiuri și faleze spectaculoase, mărginite de edificii splendide și pitorești.

Astfel se de așezări se poate observa în Geneva și Lausanne – de pe malurile Lacului Leman, Neuchatel care la fel se oglindește în Lacul cu același nume, orașe ca Lucerna, Thun,Biel, Lucarno, Lugano. Din acest șirag de localități nu putea lipsi Zürichul, care beneficiază atât de luciul acvatic al unui lac vast, considerat cel mai limpede din țară, cât și de apele rîului Limnat, care-l traversează.

Geneva

Cartierul de peșteri

Cartierul de peșteri (Pictura 62) face parte din sectorul administrativ Geneva-Cité. În secolul al XVIII-lea, aici existau păduri și câmpuri, precum și moșii ale unor burghezi bogați, mai târziu, au fost construite hale de lemn. Cetatea își derivă numele dintr-un pârâu numit Nant de Pissevache sau Nant des Crottes. Datorită pieselor ceramice plasate pe teren ca urmare a inițiativei asociațiilor și a persoanelor care locuiesc în cartier, oamenii pot savizualizeze urmele

vechi ale peșterilor rămase până astăzi. Construcția districtului Peșterilor actuală a început la inițiativa unui antreprenor pe nume Jean-Pierre Berger, între anii 1872 și 1880. De la începutul anilor 1930, autoritățile au interzis orice renovare de case în acest cartier, care a avut o reputație proastă din cauza sărăciei sale și pentru că acolo erau mulți refugiați politici. Clădirile înghesuite sunt astăzi aproape toate evacuate. În timp ce majoritatea au fost transformate și renovate, clădirile aflate în stare mai rea au fost demolate și reconstruite în totalitate.

Jet d'eau de Genève

Jetul de apă din Geneva (Pictura 63) este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Geneva si reprezintă o fântână pe Lacul Geneva din Geneva, un reper important al orașului și una dintre cele mai mari fântâni din lume. Înălțimea fântânii este de 147 metri, iar rata debitului este de 500 litri pe secundă, consumul de energie al fiecăreia dintre cele două pompe care funcționează dintr-o rețea de 2400 V fiind de 500 kW. Viteza jetului este de 200 km / h. Pentru prima dată fântâna a fost instalată în anul 1886, iar în 1891, în onoarea aniversării a 600 de ani de la înființarea Confederației Elvețiene, fântâna a fost instalată pentru vizionarea publicului. Din 2003 jetul de apă funcționează zilnic și este oprit numai în timpul vânturilor puternice și în îngheț. În timpul nopții, jetul de apă are o iluminare magnifică (Pictura A 6.1.) care atrage o mulțime de turiști.

Muzeul de Artă și Istorie din Geneva

Muzeul de Artă și Istorie din Geneva (Pictura 64) este un muzeu de artă și istoric situat în Geneva. Activitatea a început în 1789, noua Constituție prevedea crearea muzeului de la Geneva, care ar trebui să colecteze tot felul de artă pentru educația publică. Începutul construcției muzeului a fost început în anul 1903, sub conducerea lui Mark Kamoletti (Marc Camoletti), care a fost inspirat de construcția Petit Palais din Paris și a încercat să aducă o mare parte din arhitectură la Muzeului de la Geneva. Construcția a fost finalizată în anul 1910, iar muzeul a fost redenumit Muzeul de Artă și Istorie. Mai jos sunt prezentate lucrările principale pe care le are muzeul:

Camille Pissarro cu pânza sa "Ferma de la Montfoucault" (Pictura A 6.2.)

Auguste Renoir și a lui „Summer“, unde a interpretat actrița Henriette Eriot

Picturi de Claude Monet: «Efectele zăpadă» (Pictura A 6.3.) , «Road st Argenteuil» în 1875, «Sena aval de Vetheuil» în 1879 și «Bujori», care au fost scrise de artist în grădina sa de la Giverny în 1887

Paul Sezan și "Bellevue House" și versiunea "Bathers"

Antoine Bourdelle «Șeful elocvenței»

Félix Vallotton "Dialogul sentimental" din 1898 și "Baia turcă"

Giovanni Giacometti «Autoportret»

Marc Chagall "Omul mort" (Pictura A 6.4.)

Amodeo Modigliani «Femeia în negru» (Pictura A 6.5.)

Alexander Arkhipenko "Walking"

Pablo Picasso "Băieții din Garupe", 1957

Centrul Cité Geneve

Acesta este un termen administrativ care desemnează centrul orașului Geneva. Aici este situat Hôtel-de-Ville (Pictura 65) , pe strada care poartă numele său, în fața fostului arsenal care găzduiește Arhivele de Stat, acesta fiind sediul vieții politice cantonale și municipale din Geneva. Până în secolul al XIX-lea, clădirea include puterile executive, legislative și judiciare ale cantonului Geneva.

Următorul obiectiv touristic situate în această regiune este Catedrala Sf. Petru (Pictura 66) , situată în curtea Sf. Petru – principala clădire religioasă a orașului care a fost atestată încă din secolul al IV-lea. Până în secolul al XI-lea, era o singură clădiri, dar în secolul al XII-lea, primul prinț-episcop de la Geneva, Arducius Faucigny, a început construcția actualei catedrale în stil romanic-gotic.

Un alt obiectiv turistic din centrul orasului este Colegiul Calvin (Pictura 67) – o școală secundară fondată în 1559 de către Ioan Calvin. După sec. XIX a fost introdusă învățătura limbilor străine și se încheie practica pedepsei corporale.

Zurich

Zurich este cel mai mare oraș și inima comercială a Elveției, fiind situat în cantonul Zurich, la nord de Alpii Elvețieni. Orașul se intinde de-a lungul malurilor înverzite ale Lacului Zurich, unde acesta se varsă în raul Limmat.  Cladirile vechi se asează perfect atât de jur imprejurul lacului, cât si de-a lungul râului Limmat. Zurich rămane locul perfect de vacanță pe plaiuri elvețiene, fiind plin de situri istorice, strădute antice și peisaje elegante, suficient pentru a fi explorat.

Lacul Zurich

Lacul Zurich (Pictura 69) reprezintă unul dintre cele mai vizitate locuri din Zurich, o vederea urbană de o splendoare nemaipomenită. Acesta este situat la o altitudine de 409 de metri deasupra nivelului mării, între cantoanele St. Gallen, Schwyz și Zurich, la capătul de est primește scamele râului Limmat. Pe lac există două insule: Ufenau și Lucelau. Turiștii se pot plimba cu bărcile, care circulă zilnic, ajungând dintr-un capăt de lac în altul.

Biserica Doamnei Noastre sau Fraumunster

Biserica Doamnei Noastre (Pictura A 7.1.) este cea mai frumoasă din cele care se înalță pe cerul Zurich-ului. Biserica este faimoasă și pentru vitraliile sale realizate de catre Marc Chagall. Aceasta și-a început existența ca o mănăstire Benedictină în anul 853 . Mănăstirea a fost închisă pentru o perioadă de timp, iar în acest timp Grossmunster, o altă biserica din Zurich, a îndeplinit rolul de biserică principală a orașului. În 1524, mănăstirea a fost convertită la protestantism. Astăzi, aceasta este o biserica catolică dedicată Fecioarei Maria și astrage  turiști datorită vitraliilor pictate de Giacometti.

Muzeul de jucării

Administratorii muzeului susțin că acesta este locul unde visul oricărui copil devine realitate, însă și adulții pot descoperi modul în care au evoluat jucăriile din sec XVIII până în sec XX. Muzeul (Pictura A 7.2.) este situat în partea veche a orașului și reflectă evoluția acestor obiecte, care aduc bucurie tuturor. Trenulețele vorbesc despre progresul din tehnologie, păpușile ilustrează tendințele modei, casele păpușilor arată evoluția interioarelor din trecut. Jocuri vechi, cărți pentru copii, figurine de lemn, obiecte de bucătărie pentru copii, și încă multe altele pot fi admirate în muzeu. Astfel de muzee sunt rar întâlnit în lume, deaceea este și o atracție importantă în Zurich. El găzduiește 1200 de jucării colectate din mai multe țări europene și este administrat de Claudia și Christian Depouz.

Vederi urbane:

Lausanne Montreux

Basel Neuchatel

Principalele obiective, instituții, peisaje atractive rurale

Elveția este o țară mică, dar capabilă să uimească pe oricine cu vederile sale magnifice. Relieful este cel ce stă la baza numeroaselor puncta de interes turistic, in special relieful montan ce face această destinație să fie una de top.

Appenzell

Appenzell este capitala cantonului cu același nume și se găsește în Munții Alpi, în partea de nord a țării, reprezentând o stațiune de vacanță, ideală în special pentru practicarea sporturilor de iarnă. Orașul a fost întemeiat în secolul al XI-lea. Un răsfăț atât pentru ochi, cât și pentru gurmanzi, cantonul Appenzell este locul ideal pentru iubitorii naturii și împătimiții de artă culinară. Având unul dintre peisajele rurale cele mai frumoase din Elveția, Appenzell este înconjurat de  munții Prealpi. Aici există numeroase drumuri și poteci, iar pentru turiștii care nu sunt adepți ai mersului pe jos, există numeroase telecabine care duc până în vârful muntelui. În apropierea Appenzell-ului sunt munții Äscher (Pictura A 7.3.). De asemenea, mai sunt cafenele, brutării, magazine de brânzeturi și restaurante.

Interlaken

Interlaken (Pictura A 7.4.) este o comună situată în cantonul din Berna, este o stațiune balneară aflată între lacurile Tunsky și Brienz, într-o zonă de depresiune înaltă. Interlaken este o destinație turistică importantă și bine-cunoscută în regiunea Highlands Bernese din Alpii elvețieni și principala poartă de transport spre munții și lacurile din regiune. Căile de transport către est și vest de-a lungul lacurilor sunt completate de un traseu spre sud în stațiunile montane apropiate și munții înalți, de ex. faimoasele vârfuri înalte ale Eiger, Titlis, Mönch și Jungfrau, urmând în sus Lütschine. Cea mai ușoară rută spre vârfurile montane este telecabina din Engelberg.

Titlis

Titlis (Pictura A 7.5.) este un munte al Alpilor Uri, regiunea Interlaken, aflat la granița dintre cantoanele Obwalden și Berna. La 3.238 de metri deasupra nivelului mării, acesta fiind cel mai înalt vârf din zona de nord. Titlis este accesat în principal de la Engelberg, pe partea de nord. Telecabinele conduc deasupra ghețarului. Aici este posibil de vizitat o peșteră ghețară iluminată de la o intrare în stația de telecabină, care include și magazine și restaurante. Titlul Cliff Walk, cel mai înalt pod suspendat al Europei, a fost deschis în decembrie anul 2012, oferind vederi peste munții Alpi.

Saint-Cergue

Saint-Cergue (Pictura A 7.6.) este o municipalitate din districtul Nyon din cantonul Vaud. Această comună este o destinație de interes turistic. Pe teritoriul municipalității se află numeroase localități și sate, printre care La Cure (unde se află și granița montană dintre Elveția și Franța), Guinfard, La Givrine, Couvaloup și satul Saint-Cergue. Orașul oferă mai multe pârtii de schi, în special la gâtul Givrine și pantele din Dole, unde o pistă este echipată pentru schi pe timp de noapte. Orașul are, de asemenea, un teren de golf swin și face parte din parcul Vaud Jura. Aici se întâlnesc foarte mulți oameni cărora le plac mersul pe jos, existand multe drumuri cu indicatoare. Astfel turiștii au tot felul de ocupații în orice perioadă a anului.

Cully

Cully (Pictura A 7.7.) este o fostă municipalitate din cantonul elvețian din Vaud, fosta capital a districtului Lavaux până în 2006, când a devenit parte a districtului Lavaux-Oron. Comuna este situate de-a lungul Lacului Leman Geneva, care găzduiește o mulțime de turiști în special toamna. Anume toamna, când încep a se îngălbeni frunzele și în jur totul se îngălbenește, lanurile de viță-de-vie care se întind de-a lungul comunei, parallel cu lacul, au o priveliște magnifică, Turiștii pot lua trenul care îi conduce până în vârful cel mai înalt al lanurilor, unde pot admira imaginea spectaculoasă galbenă-roșietică a vițelor-de-vie, cât și a Alpilor ce se oglindesc în lac.

Curiozitate!!!

Autoritățile locale din St. Moritz au declarat că vor amenda (cu 5 franci elvețieni) pe fiecare persoană care va fi surprinsă fotografiind frumoasele peisaje din Bergün/Bravuogn (Pictura A 7.8.), aflată în apropierea uneia dintre cele mai cunoscute și luxoase stațiuni din lume, cuprinsă în patrimoniul UNESCO, St. Moritz. Locuitorii din Bergün consideră că satul lor este într-atât de frumos încât atunci când oamenii văd fotografiile pe rețelele de socializare se simt nefericiți, pentru că nu se află și ei acolo. „Este dovedit științific că fotografiile frumoase îi fac pe privitori nefericiți, pentru că ei nu se află acolo”, potrivit unui comunicat al Biroului pentru Turism din localitate, postat pe site-ul instituției.

Capitolul III. EVALUAREA SERVICIILOR DE AGREMENT/DIVERTISMENT, CAZARE ȘI ALIMENTAȚIE

Elveția, țara de o frumusete naturală aparte, este una dintre cele mai cautate destinații turistice din lume, având o gamă diversificată de servicii de agreement/divertisment, cazare și alimentație.

3.1. Servicii de agrement/divertisment

Turiștii veniți în Elveția, pe lângă ski, plimbările alpine pe jos, odihna balneară și alte tipuri de ocupații, în timpul liber se pot ocupa cu o mulțime de lucruri, care dacă ai venit în vacanță cu copii, este neapărat de necesar. Un exemplu binevenit sunt parcurile de distactii.

Aigle Adventure Park (Pictura 74). Este Deschis de la Paște până la sfârșitul lunii octombrie, parcul fiind locul tuturor căutătorilor de adrenalină. La poalele Alpilor, lângă Château d'Aigle, parcul poate fi accesat cu mașina sau pe jos. Aici sunt pregătite distracții pentru copii și adulți pentru o aventură de 3 ore în pădurea Fahy, cu vedere la valea Rhône. După un briefing de siguranță și fiind dotat cu un ham și carabiniere, cei mai aventuroși pot călători prin 2 ha de pădure, la 15 m de lapământ, trecând de la copaci la copaci, pe coridoare mobile, poduri și platforme înguste. Iar pentru fiori și emoții maxime este dispusă distracția sub numele"Tarzan" – fiecare poate zbura prin aer pe două linii de zip 250m! Stăpânii mai puțin îndrăzneți au posibilitatea de a alege între 11 circuite de diferite nivele de dificultate, cu peste 200 de obstacole și o mulțime de surprize în timpul trecerii acestora. Proiectat special pentru mini-aventurieri, există și trei circuite dotate corespunzător, astfel încât cei mici de la vârsta de 4 ani se pot distra și ei.

Connyland în Zurich (Pictura 75). Aici vizitatorul se poate aștepta la emoții nemaipomenite la Cobra, cel mai mare coș de curse lineare din Europa. În afară de această atracție turistică, parcul de distracții oferă și alte atracții, cum ar fi locul de joacă interactiv "VooDoolsland", Laguna Delfin, dar și excursia cu ambarcațiuni rotunde. Conny Land oferă de asemenea spectacole live cu delfini, leii de mare, papagali și o piesă de teatru în parc.

Labirintul de aventură Evionnaz (Pictura 76) se află între Martigny și St. Maurice. Mii de copaci Thuja îi conduc pe vizitator în eroare. Obstacolele, provocările jucăușe și comorile ascunse fac căutarea unui sfârșit de labirint deosebit de suspensiv și distractiv. Diapozitivele uriașe care au o lungime de până la 30 de metri, o trambulină, un perete de alpinism, minigolf și numeroase diverse ocazii de a se juca. În funcție de sezon, parcul oferă diferite teme, fiind posibil de savurat atât mâncăruri, cât și băuturi la curtea fast-food, la restaurant și la unul dintre numeroasele locuri de picnic. Spațiile de parc sunt accesibile pentru toți.

Parcul elvețian de trenuri (Pictura 77) este un model de depozit feroviar creat în 120.000 de ore de lucru. Aici există 1700 de m de drum principal, 300 de m de rute de urgență și 1200 de trasee de drumeții, 16 locomotive și vagoane de croazieră de-a lungul drumurilor, șase dintre ele sunt pe tracțiune cu aburi. Concepute cu atenție și cu dragoste, 62 de semafoare reglementează circulația trenurilor, ghidarea acestora prin săgețile de cale ferată și modele de atracții cum ar fi Castelul Aigle, biserica din Saanen, sala de piață a Neuenbürg, poduri, viaducte și tuneluri. În fiecare an, Swiss Vapeur Parc găzduiește un festival internațional de locomotive cu aburi, care atrage aproximativ 100 de șoferi doritori de distracții din întreaga Europă.

Parcul Jungfrau (Pictura 78) este un loc în care vizitatorii pot obține o perspectivă asupra unor ghicitori nerezolvate prin intermediul modelelor și prezentărilor multimedia. Odată ce curiozitatea voastră a fost trezită, vă lăsați în urmă viața de zi cu zi și vă scufundați în întrebări care înconjoară misterele nerezolvate ale pământului. Parcul Jungfrau oferă acest soi și multe altele într-un parc unic de aventuri, situat între două lacuri, în inima Bernesei Oberland, la Interlaken, pe fundalul munților acoperite de zăpadă.

Pe lângă parcurile de distracții, turiștii mai pot să își petreacă timpul liber mergând la spectacole, la teatre de opera, la cinema, la parcuri zoo, dacă sunt festivaluri, atunci este dispusă o gamă largă de ocupații pentru toți doritorii. Așa locuri sunt:

Musical Theater Basel

Grand Theatre de Geneve

Zurich Opera House

Theater 11 (Zurich)

Teatrul de comedie din Geneva

Théâtre du Passage (Neuchatel)

3.2. Rețele hoteliere/rețele de alimentație analizate ierarhic

În Elveția, turiștii obișnuiesc să călătoreacă atât vara, cât și iarna, astfel nu întâlnesc dificultâți la domeniul cazării. Aici este o rețea hotelieră densă, care oferă o diversitate de alegere a camerelor, a comodităților, dar ce e cel mai convenabil, aceea că este posibil de găsit cazare pentru orice buzunar, ne uitând de faptul că Elveția este o țară foarte costisitoare.

Hotele și pensiuni în în orașe și în comune aflate în munți, prețurile sunt prezentate pentru o noapte pentru două persoane :

Hotel Ibis budget (Basel) – 1 stea – 78 Euro

Hotel Hyperion (Basel)- 4 stele – 179 Euro

Hotel Ibis (Lausanne) – 2 stele- 126 Euro

Hotel Mövenpick (Lausanne) – 4 stele- 259 Euro

Grand Hotel Kempinski (Geneva) – 5 stele- 332 Euro

Hotele în munți:

Hotel Krone (Titlis) – 2 stele – 129 Euro

Hotel Bahnof (Zermatt) – 1 stea – 89 Euro

Eurotel Victoria (Led Diablerets) – 4 stele – 229 Euro

Swiss Historic Hotel Masson (Caux, Rochers de Naye) – 3 stele – 182 Euro

Hotel Restaurante La Poste (Saint Cergue) – 2 stele – 102 Euro

Sursă: https://www.booking.com

Pe lângă site-urile de bronare a hotelelor și pensiunilor obișnuite, mai există câteva site-uri prin intermediul cărora este posibilă rezervarea caselor și camerelor la un preț extrem de mic: https://www.airbnb.ru, https://www.couchsurfing.com/. De asemenea, există și site care ajută la compararea prețurilor hotelelor și face posibilă o alegere gândită – https://www.trivago.ru. Totodată, mai este și site-ul unde oamenii fac schimb de case în diferite colțuri ale lumii – http://my-holiday-exchange.com.

Curiozitate !!!

Cel mai scump hotel din lume se află în Elveția- Hotel President Wilson. Aici o noapte costă 60.000 euro. În posesia locatarului intră un etaj întreg – 12 camere cu băi proprii, bucătar personal și gărzi de corp. De la geamul fiecărei camere se observă Geneva, dar și munți Alpi. Aici și-au petrecut vacanțele Rihanna și Michael Jackson. Hotelul este ilustrat în Anexa 8.

În Elveția sosesc o mulțime de turiști care aleg o vacanță costisitoare, dar și cei care obișnuiesc să cheltuie minimum finanțe. Aici se observa o mulțime de restaurante de lux, dar și cafenele cu mâncare și băutură la fel gustoasă, la prețuri mai mici. Mai jos sunt prezentate rețele de alimentație în ordine ierarhică, iar prețurile sunt indicate in medie pentru o cină în diferite localități:

McDonalds – restaurantul fast-food unde se poate de mâncat la preț avantajos (aproape cel mai ieftin în Elveția). Un burger este la prețul de 10 CHF.

Café Milo (Nyon) – 13 CHF.

Leonardo Bar&Food (Lausanne) – 15 CHF.

Le Café du Marché (Nyon) – 15 CHF.

Balmers Biergarden Grill & Chill – 15 CHF.

Grill Pizza – 19 CHF.

Bubble Cafe (Lausanne) – 20 CHF.

Weber`s Feine Küche (Zurich) – 35 CHF.

Montreux Jazz Café (Montreux) – 40 CHF.

Restaurant Engiadina (St. Moritz) – 42 CHF.

Grand Café-Restaurant Schuh (Interlaken) – 45 CHF.

Le Richemond Hotel de 5 stele (Geneve) – 60 CHF.

Restaurant Bayview by Michel Roth (Geneva) – 220 CHF.

Beau Rivage (Geneve) – 250 CHF.

Prețurile unor produse alimentare sau băuturi:

Franzelă – 1,50 CHF.

Lapte – 4,70 CHF.

Cafea – 4 CHF.

Chiflă – 1,50 CHF.

Apă 0,5 l – 1 CHF.

Curiozitate !!!

Cel mai scump restaurant din lume se află în Elveția, Hotel de Ville din Crissier (Pictura A 9.1.), condus de cheful franco-elvețian Benoit Violier, în vârsta de 44 de ani.

3.3. Accesibilitatea zonei turistice

La 27 noiembrie 2008, miniștrii de interne și ai justiției din UЕ au anunțat aderarea Elveției la zona de liberă circulație Schengen, începând din data de 12 decembrie 2008. Punctele de trecere a frontierei terestre rămân în funcțiune doar pentru transporturile de mărfuri, persoanele nemaifiind controlate, însă pașapoartele au continuat să fie verificate până pe 29 martie 2009, pentru a verifica dacă provin dintr-o altă țară Schengen.

Еnergia electrică generată în Elveția provine în proporție de 56% din hidrocentrală și de 39% din centralele nucleare, avînd ca efect faptul că rețeaua electrică nu generează aproape nicio cantitate de CO2.

Biroul Federal Elvețian pentru Energie (SFOE) este organizația responsabilă de echilibrarea consumului și producției de energie, activând în cadrul Departamentului Federal pentru Mediu, Transport, Energie și Comunicații (DETEC). Аgenția susține inițiativa Societatea de 2000 de wați, având ca scop reducerea consumului național de energie la mai puțin de 50% până în anul 2050.

Transportul public în Elveția diferă de alte țări prin faptul că un orar este întocmit cu exactitate și funcționează ca un ceas. Orarele autobuzelor sunt gândite astfel încât să coincidă cu programul trenurilor electrice, oamenii reușind fără dificultăți să ajungă la timpul potrivit la destinație. Biletele pot fi achiziționate în gară la ghișee sau la mașinile automate de bilete situate în stațiile de tren sau autobus, sau de la mașinile de bilete chiar din autobuze. Un bilet (Pictura 79) poate fi folosit pentru tren, autobuz și barcă, existând un singur bilet pentru toate modurile de transport. Acesta poate fi pentru o singură călătorie, sau un abonament pentru mai multe călătorii (pentru o zi sau pentru mai multe zile, fiind de clasa 1 și 2).

Dacă mașina automată de bilete (Pictura 80) nu este bine întreținută și biletul este bătut în mod incorect, controlorii nu se îngăduie absolut nimănui, fiind foarte strict. Dacă amenda stabilită nu este plătită în termen de zece zile, taxa este dublată. Toate informațiile trebuie să fie foarte clar stabilite în mașină: indicele orașului, direcția corectă și taxa pentru jumătate din preț (așa-numita reducere, categoriile preferențiale de cetățeni (pensionari sau copii, cu un document special) sau deținători de carduri de reducere).

Rețeauа elvețiană de drumuri, gеstionată în sistem public-privat, este finanțată prin taxe de drum și pe autovehicule. Prețul unei vignete este 40 de franci pe an, atât pentru autoturisme, cât și pentru vehiculele care transportă marfă. Rețeaua elvețiană dе аutostrăzi avea în аnul 2000 о lungime totală de 1.638 km, la o suprafață a țării de 41.290 km², astfel având una dintre cele mai mari densități de autostrăzi de pe pământ.

Transportul Feroviar

Cea mai densă rețea feroviară din Europa, de 5.063 km, transportă peste 350 de milioane de pasageri anual. Rețeaua este administrată în principal de Căile Ferate Federale Elvețiene, сu excepția cantonului Graubünden, în care Căile Ferate Rețiene operează pe o rețea de 366 km de cale ferată cu ecartament îngust, cuprinzând mai multe linii incluse în Patrimoniul Mondial. Se efectuează lucrări de construcție a noilor tuneluri dе bază în Alpi pentru a reduce durata călătoriei între nord și sud, făcând parte din proiectului AlpTransit.

Transportul Aerian

Aeroportul Zürich (Pictura 82) este cel mai mare nod de transport internațional al țării, cu 22,8 milioane de pasageri în anul 2010. Alte aeroporturi internaționale din țară sunt: Aeroportul Geneva, cu 11,8 milioane de pasageri, Aeroportul Berna, Aeroportul Lugano, Aeroportul St. Gallen-Altenrhein și Aeroportul Sion.

Transportul naval

Pe toate lacurile principale există vapoare care sunt operate de Căile Ferate Federale Elvețiene (SBB / CFF / FFS) sau companii private. Este posibilă călătoria pe astfel de lacuri precum Geneva, Constance, Lucerna, Lugano, Neuchâtel, Biel, Murten, Brynts, Zug, dar nu de-a lungul lacului Maggiore. Pasajul elvețian (35 de bănci elvețiene, valabil pentru un an) oferă o reducere de 50% la călătoriile spre cele mai mari 14 lacuri ale țării.

Transportul terestru

Autocarele galbene "poștale" merg atât prin orașe, cât și în zonele rurale, trecând chiar și prin rutele cel mai greu de ajuns, în zone montane. Ele merg ca niște ceasuri, intervale pe rute ca trenurile. Stațiile autocarelor sunt instalate de obicei în preajma gări feroviare, pentru a nu fi o problem de deplasare de la o fară la alta, avînd același orar ca al unui tren.

Există și puncte de închiriere a bicicletelor la aproape toate stațiile de cale ferată. Prețurile încep de la 23 de franci într-o jumătate de zi, 31 de franci pe întreaga zi. La Berna, Geneva, Zug și Zurich există închirieri gratuite de biciclete.

Rețelele de taxi in Elveția sunt numeroase, dar și costisitoare. Prețul standart al unei călătorii este de 5 CHF pe pasager, taxată suplimentar la 2 CHF pe km. Seara și duminica există o plată suplimentară.

3.4. Riscuri analizate din punct de vedere turistic

În activitatea de turism există o mlțime de riscuri comerciale care sunt de un nivel ridicat, având în vedere că în acest domeniu acționează mii de operatori de tururi (touroperatori) si agentii greu de verificat din punct de vedere financiar, majoritatea fiind societăti cu raspundere limitată, cu capital social foarte mic și cu bunuri materiale patrimoniale, de valoare mică. Atfel, sunt posibile o mulțime de riscuri, fapt ce impune cunoașterea și prevenirea factorilor de risc.

Riscul paote avea loc în dependență de nivelul de pregătire și gândire a unei călătorii. Experiența generează o alegere cu un grad minim de riscuri, iar în cazul în care turistul nu are experiență, este importat să facă cunoștință cu experiențele pe care le-au avut alți oameni în locul anumit, accesând diverse forumuri. Astfel, turistul poate face o analiză a cheltuielilor potențiale, pentru a nu avea riscul să rămână fară bani. Acest lucru s epoate întîmpla atât în cazul când persoana allege de sinestatator itinerarul, hotelul, retelele de alimentatie, agreement/divertisment, cât și atunci când persoana apelează la o agenție. Sunt o mulțime de cazuri când unitățile economice nu au o reputație excelentă și fac așa ca să mintă clientul, spre exemplu. Persoana apoate rămâne fără camera rezervată pentru că deja este ocupată, chiar dacă a achitat o parte din sumă. În așa caz, clientul este nevoit să își caute un alt adăpost, având nevoie de cheltuieli în plus. Sau poate fi caz când agenția parteneră din simplu motiv că nu a transferat la timp plata, turistul rămâne fără cazare.

La fel se poate întâmpla și cu transportul. Din cauza întîrzierilor, sau a altor situații neprevăzute care au generat pierdere de bilet, persoana este nevoită să achiziționeze altul, și iarăși este o cheltuială neprevăzută.

Din cauza unor neatenții, turistul poate face anumite calcle în privința alimentației, iar ajungând pe loc, observă că sunt alte prețuri, cee ace va genera iarăși cheltuieli în plus.

Turistul neapărat trebuie să dețină asigurare medical. Se poate întâmpla orice, începând de la o răceală, și finisând cu o fractură ( spre exemplu dacă merge în munți). În așa mod I se va acorda ajutor medical gratuit sau cu cheltuieli reduse.

Un alt risc poate fi furtul de bunuri și documente. Poate nu este într-atât de des întîlnit, insă este posibil. De aceasta este o modalitate de prevenire: este necesar ca suma de bani detinuta sa fie împărțită în fiecare buzunar cite puțin, ca în caz de furt, să rămână o parte din bani pentru a ajunge acasă.

Un risc ca vacanța sa nu fie plac poate fi chiar și timpul de afară. Deaceea, este necesar de a se echipa cu tot necesarul.

3.5. Studiu de caz

Elveția este țara care a cucerit inima mea pentru totdeauna. Am avut ocazia să plec în Elveția în calitate de Au Pair într-o familie cu doi copii de 2 ani. Eu am lucrat ca bonă de zi, iar familia la rîndul ei mi-a oferit posibilitate de studiere a limbii francize, cazare gratuită, un salariu și cheltuielile pentru biletele spre casă.

În zilele libere mă străduiam să mă plimb cât mai mult, ar fi păcat să stau în casă. Eu locuiam în comun aGland, cantonul Vaud, la 30 km de Geneva. Astfel, eram în apropiere de cele mai mari centre de shopping, de orașele situate de-a lungul Lacului Leman Geneva, care, toate dintre acestea, oferă o vedere spectaculoasă a Alpilor de peste lac.

Obișnuiam să merg cu trenul, deoarece era o ofertă convenabilă. Familia gazdă mi-a oferit un abonament pentru un an, cu care era posibil să cumpăr orice bilet de tren, autobus, vapor, la jumătate de preț, dar oricum, luând în considerare prețurile din Republica Moldova, totul este foarte scump.

Cu trenul deseori am mers din Geneva spre Montreux, mergând de-a lungul lacului. Astfel, am vizitat orașele Geneva, Versoix, Nyon, Rolle, Morges, Lausanne, Vevey, Montreux.

În Geneva mi s-a memorizat Jetul de apă (Pictura A 6.1.), care este unu dintr ecele mai vizitate obiective turistice din Geneva.

Nyon a fost orășelul cel mai des vizitat, deoarece se află la 10 km de Gland, comuna în care locuiam. Aici am vizitat toate muzeele (Muzeul Prangins, Castelul Nyon, Muzeul Lemanului), fiind convenabil de venit în prima duminică din lună, accesul fiind gratuit. Cel mai mult m-a impresionat Castelul Nyon, de unde se deschide o vedere magnifică a Lacului (Pictura A 9.2.). Din Nyon, merg bărcile spre Yvoire, un sat vechi din Franța, care se află peste lac și este vizitat zilnic de o mulțime de turiști.

Orașul îndrăgit cu adevărat de mine este Montreux, care are o imagine fermecată asupra munților Alpi (Pictura A 9.3)

Orașul Vevey este la fel de frumos ca și Montreux. Aici am vizitat muzeul Alimentației, care are o sculptură original în fața muzeului, o furculiță în apă ( Pictura A 9.4.).

De asemenea, am avut ocazia să vizitez orașul Zurich, unde am fost pentru două zile. Aici am ales ca destinație turistică Parcul Zoo central, unde prima data am putut atinge un elefant ( Pictura A 9.5.)

Însă locurile dragi inimii mele desigur că au fost chiar munții, unde ajungeam cu trenul. Rochers de Naye (roci vechi) mi-au cucerit inima, întradevăr este o imagine a munților pe care o vedeam doar în cărți. La fel în munți, am fost în Saint Cergue. Pe lângă plimbările de km întregi, am fost prezentă la sărbătoarea Dezalpării ediția a 30-a, atunci când vacile coboară din munți (Pictura A 9.7.), ce semnifică finisarea sezonului rece.

În Elveția m-am convins că oamenii pot fi și altfel. Zâmbăreți, binevoitori, educați, insă sunt și momente nu prea plăcute. Comparativ cu moldovenii, elvețienii mereu zîmbesc, dar după părerea mea este un lucru suspicios. Niciodată nu știi ce gândesc, nu știi cât de serios îți vorbesc, nu știi dacă sunt bucuroși să te vadă. Dar poate este un plus pentru altcineva. De asmenea, ca urmare a acestui comportament, este imposibil de creat și o prietenie cum este la moldoveni, deoarece elvețienii nu arată pe față fiecare emoție, nu prea permit să-I cunoști tainele, te țin la distanță. Din acest considerent mereu îmi era dor de casă.

Aici am gustat pentru prima data Fondue (Pictura A 9.8) și Raclette, sunt mâncăruri tradiționale care de obicei se prepare în munți în sezonul rece. De asmenea, cascavalul cu mucegai, fuagra, ciocolata elvețiană. În privința ciocolatei, pot spune că rămân fidelă celor de la Bucuria.

Ca urmare a perioadei trăite acolo, pot spune că mă voi întoarce cu siguranță.

Concluzie

Teza de licență cu tema “Evaluarea Destinației Turistice Internaționale Elveția” este o lucrare de încheiere a studiilor în turism. Prezenta teză este structurată în trei capitole, fiecare având a câte cinci, patru și respectiv șapte subcapitole. Prin intermediul acestora, am definit turismul ca fiind un element dinamizator al sistemului economic, prin antrenarea creșterii constante în sfera bunurilor și serviciilor cu stimularea altor ramuri economice. În lucrarea data am analizat Eleveția, din punct de vedere economic, evidențiind principalele metode de promovare a turismului în țară. Am prezentat țara respectivă în diferite perioade istorice, demonstrând astfel evoluția acesteia din punct de vedere economic. De asemenea, în lucrarea respectivă sunt evaluate resursele natural în baza parametrilor geoturistici, ținând cont de condițiile climaterice, raportate la mediul turistic. Totodată, prezenta teza redă imaginea țării, ca fiind una dintre cele mai vizitate din lume, bazându-se pe potențialul economic al țării, serviciileși ramurile industrial analizate în raport cu produsul intern brut. Lucrarea este realizată prin utilizarea diverselor metode de lucru, cum este ce comparativă, statistică, studiind paralel documente și informații oficiale ale Elveției, ce ține de populație, economie, venituri, industrie. Scopul lucrării date este de a prezenta rolul turismului în Elveția, căile de promovare, dar și aportul la produsul intern brut. Ca urmare a analizei detaliate și structurate a Elveței, concluzionez că această țară este una dintre cele mai culturale, bogate, educate, dar și cu o frumusețe deosebită ce va avea mereu turiști doritori să o viziteze.

Bibliografie

https://data.worldbank.org – International migrant stock, total

https://aliceee-traveler.blogspot.md

Anexa 1

Anexa 2

Figura A 2.1. Populația din cele mai mari orașe ale Elveției

Sursă: https://ro.wikipedia.org

Figura A 2.2. Zece cele mai înalte vârfuri montane ale Elveției

Sursă: https://ro.wikipedia.org

Anexa 3

Tabelul A 3.1  Călătorii turistice ale rezidenților(în vârstă de cel puțin 15 ani), 2015

Sursă: http://ec.europa.eu/eurostat

Anexa 4

Pictura A 4.3. Festivalul de la Lucerna

Sursă: http://www.rador.ro

Pictura A 4.4. Festivalul de Jazz de la Montreux

Sursă: https://www.thelocal.ch

Pictura A 4.5. Festivalul International de Film de la Lucarno

Sursă: https://www.myclimate.org

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8

Hotel President Wilson

Sursă: http://www.epresa.md

Anexa 9

Pictura A 9.2.

Pictura A 9.3.

Pictura A 9.4.

Pictura A 9.5.

Pictura A 9.6.

Pictura A 9.7.

Pictura a 9.8.