Inflența Etichetei Unesco Asupra Turismului Religios În Regiunea Bucovinei Disertație 23.06 [302314]

Coordonator, Absolventă,

C.S. III dr. [anonimizat]-Cătălina

IAȘI, 2018

Tabel figuri

Figură 1 Exterior Mănăstirea Bogdana 14

Figură 2 Exetriorul Mănăstiri Dragomirna Figură 3Frescă interioară a Mănăstirii Dragomirna 15

Figură 4 Detaliu pictură Mănăstirea Putna Figură 5 Exterior Mănăstirea Putna 16

Figură 6 Detaliu pictură interioară 17

Figură 7 [anonimizat] 17

Figură 8 Exeriorul Mănăstirii Slatina Figură 9 Detaliu pictură interioară Mănăstirea Slatina 18

Figură 10 Harta mănăstirilor din Moldova 19

Figură 11 Pictură exterioară Biserica Arbore 20

Figură 12 Pictură interioară Biserica Arbore 20

Figură 13 Pictură interioară Mănăstirea Humor 21

Figură 14 Pictură exterioară Mănăstirea Humor 21

Figură 15 Pictură exterioară Mănăstirea Moldovița 22

Figură 16 Pictură exterioară a Mănăstirii Voroneț 23

Figură 17 Frescă exterioară a Mănăstirii Voroneț 23

Figură 18 Pictură exterioară a Mănăstirii Pătrăuți 24

Figură 19 Frescă interioară a Mănăstirii Pătrăuți 24

Figură 20 Frescă interioară a Mănăstirii Probota 25

Figură 21Exteriorul Mănăstirii Probota 25

Figură 22 Pictură interioară Mănastirea Ioan cel Nou 26

Figură 23 Exteriorul Bisericii Ioan cel Nou 26

Figură 24 Fresca exteriară a Mănăstirii Sucevița 27

Figură 25 Numărul de sosiri în Bucovina în anii 2001-2010 29

Figură 26 Numărul de înnoptări în Bucovina în anii 2001-2010 30

Figură 27 Gradul de ocupare netă al unităților de cazare din Bucovina în anii 2001-2010 30

Figură 28 Numărul de sosiri ale turiștilor în anul 2016 31

Figură 29 Numărul sosirilor turiștilor în Suceava în anul 2017 32

Figură 30 [anonimizat]-august anii 2016-2017 33

[anonimizat]. Primindu-[anonimizat] 1775, Bucovina este se întinde astăzi pe teritoriul a două țări: România, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], Cozmeni, Zastavna, Văscăuți, Vijnița, Sadagura și Storojineț. În ultima vreme turismul în Bucovina a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat] a picturilor.

[anonimizat], în timpul domniei acestuia între anii 1457- 1504, însă munca acestuia a [anonimizat]-se prin faptul că el a fost primul care a ales să împodobească exteriorul mănăstirilor și ale bisericilor cu fresce ce ilustrează importante pasaje din Biblie. [anonimizat]: Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din satul Arbore, Biserica “Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Humor, Biserica “Buna-Vestire” a Mănăstirii Moldovița , Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți, Biserica “Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii “Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, Biserica “Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, Biserica “Învierea Domnului” a Mănăstirii Sucevița, Biserica “Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota , au fost alese pentru a face parte din Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.

Însă pe lângă mănăstirile care poartă eticheta UNESCO, în regiunea Bucovinei se găsesc multe alte lăcașuri de cult, ce au o istorie și o poveste unică în spate, însă din cauza faptului că acestea nu sunt incluse în tururile realizate și promovate de agențiile de turism, ele sunt mult mai puțin cunoscute .

Astfel principalul obiectiv al acestei lucrări este acela de a identifica și analiza care este influența etichetei UNESCO, asupra turismului religios din regiunea Bucovinei.

Lucrarea intitulată “ Influența etichetei UNESCO asupra turismului religios din Regiunea Bucovinei” constituie o cercetarea asupra mănăstirilor și bisericilor ce aparțin Patrimoniului UNESCO, în contrast cu alte situri construite în apropierea aceeleiași perioade și care au avut influențe ale arhitecturii și ale picturii asemănătoare. Lucrarea a fost structurată în trei capitole iar la final au fost prezentate concluziile studiului.

În Capitolul I intitulat “Generalități despre UNESCO” am abordat noțiuni teoretice referitoare la Organizația Națiunilor Unite pentru Educație , Știință și Cultură. Am pornit de la perioada în care a fost creată această organizație, care au fost țările fondatoare, scopul cu care a fost înființată și angajamentele pe care și le-a luat pentru realizarea scopurilor propuse. Subcapitolul apartenent Capitolului I vizează subiectul patrimoniului mondial UNESCO în România. Am prezentat aici motivele, locurile și obiectele pentru care a fost aleasă țara noastră, să facă parte din grupul statelor apartenente UNESCO.

În Capitolul II , am abordat aspectele caracteristice atât ale mănăstirilor ce fac parte din Patrimoniul UNESCO cât și ale altor mănăstiri și biserici din zonă. Am pus accent pe perioada din care datează, cine le-a ctitori, ce elemente de arhitectură și pictură le sunt caracteristice, iar în cazul celor ce poartă eticheta UNESCO, care sunt aspectele care au dus la includerea lor pe Lista Patrimoniului Mondial Cultural.

În capitolul III, am realizat o cercetare concretă cu privire la influența etichetei UNESCO în turismul religios din regiunea Bucovinei, zona mea de studiu. În acest sens am prezentat care sunt sosirile, plecările, înnoptările și durata sejurului mediu, în zonă, prin intermediul hărților și ale unor grafice .

Materiale și metode de cercetare

Pentru realizarea acestei cercetări

Capitolul I. Generalități despre UNESCO

UNESCO sau Organizația Națiunilor Unite pentru Educație , Știință și Cultură este una dintre cele șaisprezece agenții specializate, care fac parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite (ONU), fondată la data de 16 noiembrie 1945 de către un număr de 20 de state, printre acestea numărându-se: Marea Britanie, Noua Zeelandă, Arabia Saudită, Africa de Sud, Australia, India, Mexic, Franța, Republica Dominicană, Turcia, Egipt, Norvegia, Canada, China, Danemarca, Statele Unite ale Americii, Cehoslovacia, Brazilia, Liban și Grecia.

Scopul cu care a fost creată această organizație este acela de a contribui la pacea și securitatea lumii, pentru a reuși stabilirea unui respect universal față de justiție, a corectitudinii acesteia, pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, religie sau limbă vorbită, prin buna colaborare între națiuni în domeniul educației, științei, al culturii și al comunicațiilor, după Carta Națiunilor Unite.

Constituția adoptată în Conferința de la Londra din noiembrie 1945 și aplicată începând cu 4 noiembrie 1946, a fost adoptată de cele 20 de state fondatoare. România este membră a acestei organizații mondiale din 27 iulie 1956.

Pentru realizarea acestor scopuri, Organizația și-a luat angajamentul că:

a) va colabora pentru promovarea cunoașterii și înțelegerii reciproce între popoare, prin toate mijloacele de comunicare în masă și va recomanda în acest sens înțelegerile internaționale necesare pentru a promova exprimarea liberă a ideilor prin cuvinte și imagini;

b) va oferi un nou impuls educației oamenilor și promovării culturii:

– colaborând cu Membrii, la cererea lor, pentru dezvoltarea unor activități educaționale;

– instituind colaborarea între națiuni pentru a promova idealul egalității de șanse în educație, indiferent de rasă, sex sau alte diferențe, economice sau sociale;

– sugerând metodele educaționale cele mai potrivite pentru a pregăti copiii lumii pentru responsabilitățile libertății;

c) va menține, va spori și va difuza cunoașterea:

– asigurând conservarea și protejarea tezaurului mondial de cărți, opere de artă și monumente istorice și științifice și recomandându-le națiunilor implicate convențiile internaționale necesare;

– încurajând cooperarea între națiuni în toate ramurile activității intelectuale, inclusiv schimburile internaționale de persoane active în domeniile educației,

– științei și culturii și schimbul de publicații, obiecte de interes artistic și științific, precum și alte materiale informative;

– inițiind metode de cooperare internațională menite să le ofere oamenilor din toate țările acces la materiale tipărite și publicate în oricare dintre aceste state.

Una dintre misiunile principale ale UNESCO, prevede și subiectul aceste lucrări, și anume menținerea unor locuri din patrimoniul mondial, locuri importante din punct de vedere istoric sau natural, a căror conservare și salvare are o importanță aparte pentru comunitatea mondială. Această convenție ce vizează protecția patrimoniului mondial, cultural, dar și natural a fost adoptată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură în anul 1972 și adoptată de România 18 ani mai târziu. Primele situri au fost înscrise pe lista Patrimoniului Mondial în 1978. Ea stabilește reguli clare care se aplică anumitor bunuri din patrimoniul mondial, care prezintă o importanță excepțională ce necesită protejarea lor ca parte din patrimoniul mondial al întregii omeniri. Astăzi, Lista Patrimoniului Mondial, constituită odată cu adoptarea Convenției, conține un număr de 1052 de bunuri, dintre care 814 culturale, 203 naturale și 35 mixte, înscrise prin decizia Comitetului Patrimoniului Mondial.

I.1 Patrimoniul mondial UNESCO în România

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a propus un plan de protejare a bunurilor culturale și naturale din lume, prin Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, aprobată în 1972. În octombrie 2013 erau 981 de bunuri și locuri din 160 de țări pe listă.

România având șapte poziții și treizeci și unu de monumente istorice și naturale, dar și cincisprezece candidaturi pe Lista Patrimoniului Mondial, se plasează țara pe locul patruzeci și doi din totalul de o sută douăzeci și doi.

Țara noastră ascunde multe obiective , însă doar câteva au fost incluse până acum pe lista patrimoniului mondial UNESCO, o recunoaștere a caracterului aparte și a importanței acestora. Astfel cele șapte locuri sau monumente românești recunoscute de Organizația Națiunilor Unite Pentru Educație, Știință și Cultură sunt împărțite în funcție de anumite criterii și anume:

Situri culturale înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO

Biserici pictate din Moldova, dintre care: Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din satul Arbore, Biserica “Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Humor, Biserica “Buna-Vestire” a Mănăstirii Moldovița , Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți, Biserica “Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii “Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, Biserica “Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, Biserica “Învierea Domnului” a Mănăstirii Sucevița, Biserica “Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota.

Aceste biserici au fost înscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO începând din 1993.

Sate cu biserici fortificate din Transilvania și anume: Situl rural Câlnic, Situl rural Prejmer, Situl rural Viscri, Situl rural Dârjiu, Situl rural Saschiz, Situl rural Biertan, Situl rural Valea Viilor. Acestea au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO deoarece s-a considerat că oferă o imagine plină de viață a peisajului cultural din sudul Transilvaniei. Ele au fost incluse pe Lista Patrimoniului în anul 1993.

Cetățile dacice din Munții Orăștiei – Sarmizegetusa Regia – Grădiștea de Munte, Cetatea dacică de la Costești Cetățuia, Cetatea dacică de la Costești Blidaru, Cetatea dacică Luncani-Piatra Roșie, Cetatea dacică de la Bănița, dar și Cetatea dacică de la Căpâlna fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 1999, deoarece s-a remarcat că rămășițele lor au fost bine conservate și astfel ele pot prezenta o imagine de ansamblu, viguroasă și inovativă a Epocii Fierului.

Bisericile de lemn din Maramureș: Biserica Intrarea în Biserica Maicii Domnului (Bârsana), Biserica Sfântul Nicolae (Budești), Biserica Sfânta Paraschiva (Desești), Biserica Nașterea Maicii Domnului (Ieud-Deal), Biserica Sfântul Arhanghel (Plopiș), Biserica Sfânta Paraschiva (Poienile Izei), Biserica Sfântul Arhanghel (Rogoz), Biserica Sfântul Arhanghel (Surdești) au impresionat și impresionează încă prin monumentalitate și dimensiuni, reprezentând un ansamblu de biserici din perioade și zone diferite. Împreună ele redau expresia particularității locale a peisajului cultural din zona montană a Bucovinei, de aceea au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO în decembrie 1999.

Mănăstirea Horezu a devenit parte a Patrimoniului încă din anul 1993. Ctitoria cea mai de seamă a lui Constantin Brâncoveanu reprezintă o sinteză a artei românești din acea perioadă și a fost declarată monument istoric. Are un caracter mai special deoarece și ceramica tradițională de Horezu se află pe lista UNESCO încă din 2012, ca element de patrimoniu cultural imaterial al umanității.

Cetatea Sighișoara – Centrul istoric al orașului a fost inclus în Lista patrimoniului mondial în anul 1999, în cadrul celei de-a 23-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial pe baza a numeroase criterii: în primul rând, datorită faptului că este o mărturie remarcabilă a culturii sașilor transilvăneni, cultură ce se desăvârșește după 850 de ani de existență, perpetuându-se prin monumente arhitecturale și urbanistice , dar și pentru că este un exemplu remarcabil de mic oraș fortificat într-o zonă de frontieră între cultura latină a Europei centrale și cultura bizantină, ortodoxă, a Europei de Sud-Est.

Situri naturale înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO :

Delta Dunării – este considerată cea mai mare rezervație de ținuturi umede din Europa, acoperind o suprafață de 2.681 km2. Valoarea universală a rezervației a fost recunoscută prin includerea acesteia în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei în anul 1990, în cadrul Programului “ Omul și Biosfera”, lansat de UNESCO în 1970, deoarece Delta Dunării îndeplinește următoarele criterii: conservă exemple de ecosisteme caracteristice și zone strict protejate, zone de utilitate tradițională a resurselor, este un teritoriu în care oamenii reprezintă o componentă integrată, reprezintă un centru regional pentru cercetare, educare și instruire asupra ecosistemelor naturale și administrative, este un loc unde factorii de decizie guvernamentali, oamenii de știință, alți factori de decizie și populația locală cooperează în dezvoltarea unui program model pentru administrarea teritoriului și apei și, nu în ultimul rând, servește ca simbol al cooperării voluntare pentru conservarea și utilizarea resurselor pentru binele oamenilor de pretutindeni.

În România însă, există și obiecte incluse în Lista Patrimoniului Cultural, dar de această dată cel Imaterial al Umanității UNESCO. Această listă a fost alcătuită oficial în 2008, prin Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. Cuprinde opere din 76 de țări și se referă la tradiții, expresii orale, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri, evenimente festive, cunoștințe și practici cu privire la natură și univers și meșteșuguri tradiționale. Țara noastră este prezintă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO cu Ritualul Călușului (2005), Doina (2009), Ceramica de Horezu (2012), Colindatul în ceată bărbătească (2013), Dansul Fecioresc din Ardeal / Feciorescul de Ticuș (2015), Tradiția românească a țesutului covoarelor (scoarțelor) populare românești (2016) și Mărțișorul (2017). Ziua de 16 noiembrie este Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România, sărbătorită cu scopul de a promova elementele țării noastre, de patrimoniu mondial și de a sublinia și încuraja necesitatea protejării și conservării acestora. România are șapte situri, dintre care șase sunt culturale, ce sunt înscrise pe lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO și alte patru elemente înregistrate în Lista Patrimoniului Cultural al Umanității.

Capitolul II. Identificarea și localizarea lăcașurilor de cult din regiunea Bucovinei

Turismul religios constă în pelerinajele credincioșilor la lăcașurile de cult, considerate sfinte de către diferite religii. Însă, în aceeași măsură, marile sărbători de cult precum sunt Paștele sau Crăciunul, hramurile mănăstirilor și ale bisericilor, atrag în perioadele sărbătorilor religioase tradiționale, un număr impresionant de pelerini. Deși principalul scop al acestor pelerinaje ar trebui să fie manifestarea credinței, comportamentul pelerinilor, din punctul de vedere al solicitării serviciilor turistice, nu diferă foarte mult de solicitările cerute de către cei care participă la diferite alte forme de turism, cum este cel pentru cazare sau pentru alimentație. Fiind influențați de diferite idei și contexte, acești turiști au tendința de a cheltui sume considerabile pentru achiziționarea unor cadouri sau amintiri.

În ceea ce privește regiunea Bucovinei, aceasta este caracterizată, din punct de vedere religios, de o colecție impresionantă de mănăstiri, datând din secolul al XV-lea, multe dintre ele cu pereții pictați, atât în interior cât și în exterior, plasându-se astfel printre cele mai fascinante monumente artistice din Europa. Bine conservate, unicitatea și valoarea frescelor interioare și exterioare ce datează din perioada medievală au avut drept consecință adăugarea lor în Lista cu Moșteniri Culturale Internaționale a UNESCO încă din 1993.

Numărul impresionant al bisericilor din Bucovina, cu caracteristicile fresce interioare și exterioare , a reușit să se păstreze încă din timpurile medievale.

În cele mai multe dintre cazuri, bisericile au fost întemeiate ca loc al familiilor nobile, destinate îngropării. Fiecare pictor a interpretat scenele în manieră proprie, folosind culori ca “Albastru de Voroneț”, “Roșu de Humor”, “Verde de Arbore” sau “ Galben de Pătrăuți” și a narat povești biblice, despre începuturile omenirii și viața de după moarte, cu scop atât religios, dar și didactic: de a promova ortodoxismul și pentru a educa oamenii de rând.

Prezența celor opt mănăstiri și biserici incluse pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO: Moldovița, Sucevița, Voroneț, Humor, Probota, Arbore, Pătrăuți, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, împreună cu celelalte lăcașe de cult, precum Putna, Dragomirna, Slatina, Râșca, Bogdana, Bălinești, Baia, determină manifestarea turismului religios sub două forme: vizite la lăcașurile sfinte și pelerinaje religioase cu ocazia unor sărbători de cult, a hramurilor mănăstirilor și bisericilor.

Mănăstirea Bogdana

Aflată în orașul Rădăuți, mănăstirea fost construită în jurul anului 1360 și reprezintă prima construcție religioasă de piatră din Moldova, care s-a păstrat în forma ei incipientă și a cărei construcție s-a dovedit a fi un moment important în dezvoltarea arhitecturii specifice moldovenești. Ctitorită de Bogdan I, aceasta îi este închinată Sfântului Ierarh Nicolae . La fel ca și alte mănăstiri din Bucovina, Biserica Sfântul Nicolae, din punct de vedere arhitectural reprezintă o sinteză artistică între arhitectura romanică, gotică și cea bizantină.

Se consemnează în istoricul aflat în biserică, faptul că primul strat de pictură ar fi fost realizat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, adică în primele decenii ale secolului al XIV-lea. Fiindcă cele mai multe dintre mănăstiri au fost construite de către familiile nobile pentru a servi ca loc de odihnă, pentru acestea, mănăstirea Bogdana poartă aceeași istorie, adăpostind domnitorii Moldovei împreună cu rudele famiilor domnitoare, până în timpul domnitorului Alexandru cel Bun. De asemenea în pronaosul bisericii se află și moaștele Sfântului Ierarh Leotie de la Rădăuți.

Pentru calitățile artistice, arhitecturale dar și decorative, pentru buna conservare a aspectului exterior și al celui interior, Mănăstirea Bogdana este considerată un monument reprezentativ al patrimoniului cultural și artistic al României.

Figură Exterior Mănăstirea Bogdana

Sursa: https://www.crestinortodox.ro

Mănăstirea Dragomirna

Aflată la 12 km de Cetatea de Scaun a Sucevei, Mănăstirea Dragomirna a fosti ctitorită în primele decenii ale secolului XVII, de către Anastasie Crimca și logofătul Luca Stoici. construită dn piatră șlefuită brută, biserica atrage atenția prin măreție fiind cea mai înaltă din Moldova, dar și prin faptul că este îngustă. Și acestui sit îi este caracteristică fresca interioară, realizată de meșterii Crăciun, Metieș, Ignat și Grigorie care au împodobit cu medalioane lăcașul reușind să creeeze un ansambu unitar și armonios cu elementele mediului înconjurător.

Se disting două stiluri: unul monumental, cu un desen elegant și unul mai apropiat de miniatură, ușor de sesizat în portret. Pictura are caracter narativ, dat de descompunerea pe secvențe, care pot fi citite întocmai unei istorii în imagini.

Muzeul acestei mănăstiri a adunat de-a lungul timpului numeroase obiecte de patrimoniu, cum ar fi crucea sculptată în abanos, acoperăminte de vase liturgice sau broderii cu fir de aur și argint, însă zestrea cea mai de preț a muzeului sunt manuscrisele faurite de mâna artiștilor caligrafi. Prin valoarea picturilor exterioare și prin obiectele de patrimoniu deținute mănăstirea se numără printre monumentele istorice și religioase ce evocă o pagină din trecutul Moldovei.

Figură 2 Exetriorul Mănăstiri Dragomirna Figură 3Frescă interioară a Mănăstirii Dragomirna

Sursa: http://manastireadragomirna.ro Sursa: http://manastireadragomirna.ro

Mănăstirea Putna

Reprezintă prima și poate cea mai importantă ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare și se află la o distanță de 72 de km de Cetatea de Scaun a Sucevei. Lucrarile de construcție au început în anul 1466, după cucerirea cetății Chilia, fiind terminate trei ani mai târziu, în 1469. Arhitectura acestei biserici cuprinde toate caracteristicile epocii, dar și elemente speciale, așa cum este pridvorul închis care apare aici pentru prima dată în Moldova. Ca și celelalte mănăstiri importande din Bucovina, Mănăstirea Putna deține obiecte de patrimoniu, colecția de broderii existentă aici, fiind considerată una dintre cele mai valoroase din Orientul creștin, iar manuscrisele, tetraevanghelul de la Humor, ferecăturile de argint ale manuscriselor, cădelnița decorată cu stema Moldovei împreună cu potire, icoane, cruci sau piese sculptate în lemn întregind valoarea patrimoniului deținut de aceasta. O altă piesă caracteristică vremii, recunoscută drept cea mai veche , este portretul brodat ce înfățișează Acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, pictură ce datează din anul 1477.

Pictura interioară a bisericii este una caracteristică stilului bizantin și a fost realizată în perioada 1979-1983, însă doar câteva eșantioane s-au păstrat din pictura veche, cele mai multe fiind restructurate de-a lungul timpului. Din fortificația construită în vremea lui Ștefan cel Mare, astăzi se mai păstrează doar Turnul Tezaurului.(Balș,1926, p208). Această mănăstire pe lângă arhitectură și pictură atrage atenția și prin seria de morminte voevodale, de la cel al lui Ștefan cel Mare , Bogdan al III-lea, Ștefăniță Vodă până la a doua soție a lui Petru Rareș, doamna Maria.

Figură 4 Detaliu pictură Mănăstirea Putna Figură 5 Exterior Mănăstirea Putna

Sursa: https://ro.wikipedia.org Sursa: aparam-ortodoxia.ro

Mănăstirea Râșca

Veche mănăstire ortodoxă, aflată în comuna Râșca, județul Suceava, mănăstirea cu nume omonim comunei în care se află, reprezintă un adevărat stâlp al arhitecturii și picturii din zona Bucovinei. Construită de Petru Rareș în 1542, aceasta nu are dimensiuni impresionante la fel ca celelalte situri religioase din zonă, ci din potrivă, are un plan simplu în formă de cruce, fără pridvor și făra camera mormintelor. Începuturile construcției acestei mănăstiri datează încă de pe vremea domnitorului Bogdan I, iar timp de aproape două veacuri, în semn de mulțumire, aceasta a purtat numele de Bogdănești. Arhitectura Mănăstirii Râșca este una caracteristică stilului modovenesc, cu bolta specifică și cu o turlă înaltă.

Pictura datează încă de la mijlocul veacului XV și a reprezentat un punct important în evoluția esteticii moldovenești din secolul XVI. Una dintre picturile ce înfățișează viața Sf.Antoine atrage atenția împreună cu imaginea unei corăbii tipic mediteraneene aflându-se astfel în contrast cu picturile convenționale ale corăbiilor, de la Mănăstirea Voroneț sau Bălinești. Se conturează influența stilului artistic grecesc, postbizantin prin grecitatea stilului, severitatea picturilor murale . Din prezența tabloului votiv al lui Ștefan Rareș se extrage informația că zugrăvirea bisericii a început efectiv în vremea domniei acestuia, în perioada 1551-1552. Unele scene pictate în exteriorul mănăstirii au avut drept scop obținerea schimbării de conținut într-un sens determinat, iar aici atreg atenția pictura ce ilustrează râul de foc și grupurile de damnați. Deși a suferit numeroase transformări odată cu trecerea vremii, în pictura interioară se pot descifra încă scene din viața Sfintei Fecioară Maria,Împărtășirea Apostolilor dar și reprezentări din Viața și Patimile Mântuitorului.

Figură 6 Detaliu pictură interioară

Sursa: http://www.manastirearasca.ro Figură Detaliu din fresca exterioară-Râul de foc

Sursa: http://www.manastirearasca.ro

Mănăstirea Slatina

A fost ctitorită de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu între anii 1554-1561. Deși a avut drept model arhitectura Mănăstirii Probota, planul lăcașului de cult din Slatina a suferit unele modificări, mai ales prin mărirea dimensiunilor, fiind astfel considerată până la sfârșitul secolului XVIII cea mai mare biserică din Moldova. Aflată la aproape 30 de km nord-vest de municipiul Fălticeni, mănăstirea a trecut prin multe evenimente nefericite în urma cărora au avut de suferit atât arhitectura cât și pictura mănăstirii, ulterior fiind folosite ca modele inscripțiile de la Mănăstirile Probota și Putna. Biserica impresionează prin dimensiunile și prin zidurile groase de piatră de care este împrejmuită. Și aici sunt prezente tablourile votive, ce îl înfățișează pe ctitorul mănăstirii. Arhitectura este caracteristică stilului moldovenesc, păstrând elementele specifice. Există și influențe ale stilului gotic, ce se remarcă la ferestre și la ușa de intrare.

Atrage atenția în mod deosebit catapeteasma, sculptată în întregime din lemn de stejar dar și pictura bisericii care a fost realizată în secolul XVI, însă din cauza incendiilor ce au avut loc, ambele au necesitat restaurarea în anul 1828. În gropniță se află, frumos ornamentate și inscripționate, lespezile funerare ale mormintelor domnitorului Alexandru Lăpușneanu împreună cu familia domnească. Palatul Domnesc, construit după anul 1558, este un exemplar de arhitectură laică cu influențe puternice din perioada Renașterii transilvănene. În anul 2004, mănăstirea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, fiind formată din șapte obiective: Biserica Schimbarea la Față, Trapeza, Paraclisul Sf.Nicolae, Paraclisul Trei Ierarhi, Turnurile, cișmeaua și Zidul de incintă.

Figură Exeriorul Mănăstirii Slatina Figură Detaliu pictură interioară Mănăstirea Slatina

Sursa: https://www.crestinortodox.ro Sursa: https://www.crestinortodox.ro

II.1 Identificarea și localizarea obiectivelor religioase din Patrimoniul UNESCO

Mănăstirile care se găsesc în regiunea Bucovinei sunt unice în lume atât prin originalitatea temelor abordate, prin specificitatea și rafinamentul cromatic, dar și prin valoarea lor artistică și arhitecturală. Aceste mănăstiri sunt dovezile clare ale unei epoci strălucitoare ale domnilor moldoveni, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu, urmați de Movilești. Aceștia au lăsat moștenire biserici și mănăstiri monumentale, fortificate, construcții ale secolelor XV și XVI, care au rămas înscrise în rândul marilor capodopere ale lumii prin „veșmintele” lor de frescă exterioară. Aici este vorba de mănăstirile și bisericile incluse în Patrimoniul UNESCO precum “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din satul Arbore, “Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Humor, “Buna-Vestire” a Mănăstirii Moldovița, “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți, “Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii “Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, “Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, “Învierea Domnului” a Mănăstirii Sucevița și “Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota.Figura de mai jos prezintă imaginea clară a tuturor mănăstirilor din Bucovina ce aparțin Patrimoniului Mondial UNESCO.

Figură Harta mănăstirilor din Moldova

Sursa: http://www.i-tour.ro

Biserica Arbore

Prima biserică căreia îi vom acorda atenție este Biserica “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, situată în comuna cu același nume – Arbore, pe valea râului Solca, putându-se ajunge acolo pe DJ 209F. Acest sit monumental a fost zidit de Luca Arbore, în anul 1503, din întreg ansamblul de clădiri construite de Luca Arbore, astăzi păstrându-se doar biserica. Curtea boierească a celor din familia Arbore a fost distrusă de un incendiu, iar rămășițele s-au degradat în timp (Caproșu, 1974, p 137). Biserica “Tăierea Capului Sf.Ioan Botezătorul ” este renumită pentru pictura murală în frescă, cu o însemnătate artistică remarcabilă, care împodobește și înfrumusețează atât interiorul cât și exteriorul.

Pictura interioară îl înfățișează pe ctitor și pe familia sa și a fost realizată imediat după finalizarea construcției, adică între anii 1503-1504,iar pictura exterioară a fost realizată de pictorul moldovean Dragoș Coman, un exponent al lumii laice, în anul 1541, odată cu refacerea parțială a picturii interioare (Caproșu, 1974, p 141-142) ce a suferit deteriorări majore în urma unei campanii a sultanului Soliman Magnificul, în Moldova. Temele prezente în fresca exterioară „ Moartea dreptului”, „Moartea păcătosului”, „Legenda fiului risipitor”, „Imnul acatist”, „ Asediul Constantinopolului” sau „ Judecata de apoi” au o importanță deosebită prin aspectul lor inovativ, dar și prin faptul că reușesc, prin îmbinarea unor elemente orientale și accidentale, să se integreze în tradiție. În pictura acestui lăcaș, culoarea predominantă este verdele, un verde luminos, bogat în nuanțe, furat parcă pădurilor și colinelor ce împrejmuiesc biserica. Astfel, echilibrul proporțiilor construcției, pictura exterioară și cea interioară conferă Bisericii Arbore o importanță aparte, alăturând-o importantelor biserici ale plaiurilor moldovene înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Mănăstirea Humor

Aflată la 6 km de orașul Gura Humorului, această mănăstire se regăsește în salba locașurilor cu fațade pictate, din regiunea Bucovinei. Fresca exterioară este cea mai veche de acest fel din țară, fiind realizată în anul 1535 de către o echipă formată din patru meșteri zugravi, în frunte cu Toma din Suceava, care se intitula „zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voivodul Moldovei”. Această echipă a reușit să realizeze unul dintre cele mai impresionante ansambluri monumentale ale epocii. (Iacobescu, 1979, p 136).

Fresca exterioară impresionează și atrage în mod deosebit atenția prin temele iconografice reprezentate, precum: Acatistul Bunei Vestiri pe fațada sudică, Arborele lui Iesei aflat pe fațada nordică, Judecata de Apoi pe fațada vestică și Cinul care cuprinde o procesiune a sfinților îngeri, profeți, apostoli, ierarhi, martiri și cuvioși, rugăciune a tuturor sfinților, proprie numai picturilor exterioare din Bucovina. Elementul distinctiv al mănăstirii Humor față de celelalte mănăstiri pictate din regiunea Bucovinei este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare ce conferă specificitate acestei mănăstiri. Intemperiile au făcut însă ca pictura exterioară a bisericii să fie în mare parte ștearsă, cel mai afectat fiind peretele nordic.

De asemenea, pictura interioară continuă tradițiile picturilor murale din vremea lui Ștefan cel Mare, punându-se, de această dată, un accent mai mare pe caracterul narativ al prezentării, acest lucru având drept consecință înmulțirea scenelor și registrelor. Popular în arta bizantină, caracteristică și mănăstirii Humor, este tabloul votiv, care conferă o particularitate aparte mănăstirii. Pe lângă prezența picturilor interioare și exterioare, la lista obiectelor de patrimoniu care au făcut ca mănăstirea Humor să fie adăugată în Patrimoniul UNESCO se mai adaugă o catapeteasmă sculptată artistic și aurită, un jilț domnesc din lemn din secolul al XVI-lea, o cruce mică din lemn, cu o inscripție care dovedește că a fost confecționată în anul 1623, dar și 6 icoane de dimensiuni mari, pictate între secolele XV-XVI, ce îi înfățișează pe Mântuitorul Hristos, Maica Domnului, Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Arhanghel Mihail. (Porcescu, 1974, p 173). Ceea ce impresionează și îndeamnă la contemplare este pictura monumentului sacru de la Humor, care înfățișează scene din istoria mântuirii, prilejuind întâlnirea dintre divin și uman.

Mănăstirea Moldovița

Ctitorită în 1532, mănăstire cu un important trecut, Moldovița este situată în comuna Vatra Moldoviței din județul Suceava, la o distanță de circa 15 km de comuna Vama. Acest sit a fost inclus pe Lista Patrimoniului UNESCO în anul 1993, făcând parte din grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei. Arhitectura bisericii de la Mănăstirea Moldovița, îmbină elemente de artă bizantină și gotică, continuând stilul mănăstirilor moldovenești din vremea lui Ștefan cel Mare. Această ctitorie aduce în plus față de celelalte biserici din zonă, incluse sau nu în Patrimoniul UNESCO, dimensiuni mai mari, având o tendință de înălțare. Pictura bisericii a fost realizată la cinci ani după ridicarea bisericii adică în 1537 și reprezintă un document artistic din vremea domniilor lui Petru Rareș. Tendința de umanizare a figurilor divine și prezența simțămintelor profund omenești în multe din scenele ciclului evanghelic, sunt trăsături caracteristice și specifice frescelor Mănăstirii Moldovița, care au reușit să-și păstreze aproape nealterate strălucirea culorilor și prospețimea.

Figură Pictură exterioară Mănăstirea Moldovița

https://www.crestinortodox.ro

( Severin, București, 2003) .

Unul dintre punctele de atracție ale Mănăstirii Moldovița este pictura exterioară, în special cea de pe peretele exterior sudic, al bisericii, care a reușit să se păstreze în condiții bune. Se remarcă aici temele iconografice Arborele lui Iesei și Imnul Acatist iar în interior, peretele din dreapta naosului înfățișează tabloul votiv al lui Petru Rareș și al familiei acestuia. Față de celelalte mănăstiri pictate din nordul Moldovei, Moldovița are un stil al frescelor post-bizantin, cu influențe din gotic sau chiar din Renaștere. Pe departe cel mai important element al picturii interioare este Răstignirea, înfățișată în naos și considerată cea mai valoroasă realizare de acest gen din toate bisericile edificate în Bucovina.

Mănăstirea Voroneț

Supranumită „Capela Sixtină a Estului” ea reprezintă un complex medieval, aflat în satul Voroneț, localitate componentă a orașului Gura Humorului. A fost construită în trei luni și trei săptămâni în anul 1488, și este o sinteză de elemente bizantine și gotice, realizate în manieră proprie, într-un stil nou cu o originalitate aparte, caracteristică stilului arhitectonic moldovenesc. Pictura interioară este caracterizată de un stil sobru, concentrat, plin de măreție ce reduce la esență imaginile și expresiile. Pictura exterioară a fost realizată de Grigorie Roșca și prezintă o valoare artistică inegalabilă. Scenele realizate cuprind elemente originale reprezentate de instrumente tradiționale moldovenești precum buciumul sau cobza, peisaje locale, veșminte populare, ștergare, toate redate pe un fond albastru. Frescele se disting prin coloritul viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene.

Așadar culoarea caracteristică frescelor de la Voroneț este albastru, fiind special prin nuanțele lui nemaiîntâlnite, sintagma „ albastru de Voroneț” făcând înconjurul lumii și reușind să definească o culoare specific românească.

Figură Pictură exterioară a Mănăstirii Voroneț

https://ro.wikipedia.org/

În interiorul bisericii atrag atenția jilțurile, adevărate capodopere a sculpturii în lemn, stranele din secolul al XVI-lea și mormântul lui Grigore Roșca și al lui Daniil Sihastrul.

Picturile murale exterioare acoperă toate fațadele. Iar acesta este clasificat de UNESCO ca fiind un fenomen artistic unic și omogen, având ca sursă de inspirație directă arta bizantină. Cromatismul desăvârșit , eleganța figurilor, prezentarea ciclurilor de evenimente preluate din Biblie și din Sfânta Scriptură au fost elementele specifice și suficiente pentru ca, în anul 1993 Voroneț să fie inclusă pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial, de către UNESCO.

Mănăstirea Pătrăuți

Ctitorită în anul 1487 de către Ștefan cel Mare, în satul Pătrăuți din județul Suceava, biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” este considerată cea mai veche biserică ce se mai păstrează astăzi, ctitorită în stil moldovenesc de . ( Caproșu , 1974, p 47). Împreună celelalte șapte biserici din nordul Moldovei, Biserica din Pătrăuți a fost inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Mondial al UNESCO, în anul 1993.

Stilul moldovenesc apare în arhitectură și se caracterizează printr-o armonioasă împletire a elementelor bizantine, precum compartimentarea bisericii în trei camere- pronaos, naos și altar, cu cele gotice caracterizate de prezența pietrei sculptate aflate la portalul ușilor, al ferestrelor dar și la acoperișul bisericii, cele latine observabile în planul bisericii construită în formă de cruce și cele moldovenești ce surprind prin prezența turlei deasupra naosului. Construirea bisericii a fost influențată de necesitatea ridicării unul loc, destinat în special îngrijirii răniților proveniți după luptele purtate în preajma Cetății de Scaun al Sucevei.

Ca și în cazul celorlalte mănăstiri, este caracteristică prezența frescelor interioare și exterioare. S-a determinat că pictura exterioară datează din secolul XV, acesta fiind motivul pentru care este considerată cea mai veche pictură bisericească exterioară din Moldova ( Humoreanu, 2010, p.120).

În ceea ce privește fresca murală din interior, aceasta a fost de-a lungul timpul deteriorată și afumată de lumânări, fiind restaurată ulterior între anii 2003-2010, sub stratul de fum negru fiind descoperite picturi de pe vremea lui Ștefan cel Mare, iar fresc ce arfe ca temă “Învierea” este considerată una dintre cele mai vechi picturi murale din România. Culoarea caracteristică picturii acestei biserici este ocru auriu, cunoscut sub numele de “galben de Pătrăuți”.

Mănăstirea Probota

Denumită în trecut Mănăstirea Pobrata, acest sit a fost construit în 1530, în satul Probota din orașul Dolhasca, județul Suceava, de către Petru Rareș.
În anul 1993 a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO iar din 2015 a începus să facă parte din Lista patrimoniului monumentelor istorice din județul Suceava .

Din punct de vedere iconografic această biserică se bucură de existența frescelor în stil bizantin, atât în interior cât și în exterior, picturi ce datează din vremea domniei lui Petru Rareș.

Figură Frescă interioară a Mănăstirii Probota

Sursa: https://ro.wikipedia.org

Valoarea artistică a picturilor de la mănăstirea Probota a fost recunoscută de numeroși specialiști, care sunt de părere că "dacă arta în sine a zugravului e departe de a egala pe aceea a florentinului, nu știu dacă nu îl trece prin puterea sentimentului religios".( Buzatu- 1974, p.180).

În plus această mănăstire este menționată și în literatura română, de la Letopisețul lui Grigore Ureche , unde se prezintă faptul că Petru Rareș începe construirea mănătirii Probota în 1528, până la romanul Nocoară Potcoavă al lui Mihail Sadoveanu.

Mănăstirea “Sfântul Ioan cel Nou”

A fost construită în perioada 1514-1522 în orașul Suceava. Între anii 1522-1677 a îndeplinit rolul de reședință mitropolitană a Moldovei, începând cu 1991 fiind reședință a arhiepiscopilor Sucevei și Rădăuților și până în prezent. Aici se găsesc Moaștele Sf.Ioan cel Nou, aduce în 1589 de la Biserica Mirăuți.

În 2015 este inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, cu 5 obiective : Biserica „Sf. Gheorghe” – datând din 1514-1522, Clisiarnița – paraclis – construită în 1629, Stăreția – datând din secolul al XIX-lea, Corpul de chilii și Turnul clopotniță. pentru a întregi imaginea de monumentalitate, biserica mănăstirii a fost inclusă în 1993 pe Lista Patrimoniului Cultural mondial.

Pictura realizată în interiorul și exteriorul acestei biserici este apartenentă stilului bizantin și datează din vremea domniei lui Ștefăniță Vodă (1517-1527 ). Însă din cauza vechimii, multe dintre picturi au fost înecate în fum, ceea ce atras atenția asupra unei restaurări.

Figură Pictură interioară Mănastirea Ioan cel Nou

Sursa: https://ro.wikipedia.org

Fresca exterioară datează de pe vremea lui Petru Rareș, 1534, asemănându-se cu cele de la Humor și Moldovița.

Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou a adunat de-a lungul timpului multe oiecte cu înemnată valoare artistică și documentară, printre acestea : Argintăria de la racla Sf.Ioan cel Nou, Cruce cu mâner din 1550, xilografuri datând din 1630, o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos și o alta a Maicii Domului.

Figură Exteriorul Bisericii Ioan cel Nou

Sursa: https://ro.wikipedia.org

Mănăstirea Sucevița

A fost construită între anii 1583-1586 și este situată în satul Sucevița, la o distanță de 18 km de municipiul Rădăuți. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură a inclus Biserica „Învierea Domnului” din cadrul Mănăstirii Sucevița pe lista patrimoniului cultural mondial. Din punct de vedere arhitectural monumentul este construit în stilul arhitecturii moldovenești, îmbinând elemente de artă bizantină și gotică cu cele specifice vechilor biserici de lemn din Moldova. Păstrează stilul caracteristic din epoca lui Ștefan cel Mare, însă elementul aparte este reprezentat de cele două pridvoare deschise, de dimensiuni mici plasate pe laturile de sud și de nord.

Pictura murală exterioară și interioară prezintă o mare valoare artistică, deoarece reprezintă o amplă narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament. O trăsătură caracteristică picturii de la Sucevița este înclinația spere narațiune, pezentând cicluri complete ale vieților unor sfinți cel mai probabil cu scop educativ. Biserica monahală din Sucevița nu a suferit nici o modificare semnificativă pe parcursul istoriei sale. Păstrează cu integritate totală structura arhitecturală din secolul al XV-lea și setul său de picturi murale, interne și externe. Mănăstirea care o înconjoară și-a conservat aspectul inițial și, în special, incinta sa istorică. Țara rurală, rurală și împădurită, a suferit puține transformări și schimbări până în prezent.

Mănăstirea Sucevița este ultima biserică modavă zugravită în exterior, și totuși tradiția și minovația se împletesc original și pitoresc într-o desfășurare impresionantă dominată de culoarea verde crud.

Figură Fresca exteriară a Mănăstirii Sucevița

Sursa: https://www.crestinortodox.ro

Capitolul III. Importanța turistică a edificiilor din regiunea Bucovinei care fac parte din patrimoniul UNESCO

Turismul religios reprezintă o gormă aparte de turism, ce se caracterizează prin setea de cunoaștere a indivizilor, prin dorința de a se informa, de a se educa, regăsi sau desăvârși. Pentru practicarea turismului religios turiștii se deplasează spre locuri sfinte, morminte, moaște sfinte, biserici și mănăstiri cu speranța de a se regăsi pe sine. Această întoarcere și căutarea a divinității se realizează prin intermediul pelerinajelor organizate în grupuri sau prin deplasări individuale, turismul religios fiind specific unui anumit segment de piață, deoarece motivația turistică este strict spirituală și personală.

Creșterea nivelului de trai a unor categorii sociale a intensificat circulația turistică, iar motivația de bază, cultural religioasă a adus în Bucovina, în anul 1991, peste 200.000 de turiști, din toată lumea, dornici să vadă mănăstirile cu pictură exterioară, unice în lume și având o vechime de peste cinci veacuri. În urma unor statistici realizate în Franța, s-a ajuns la concluzia că Bucovina se situează pe locul cinci în lume ca număr de vizitatori, înaintea altor obiective turistice celebre precum : Piramidele din Egipt, Luvru, Brandenburg, Turnul din Pisa, etc.

În Bucovina există cea mai mare densitate de obiective turistice cultural religioase din țară, aceste elemente determinând valorificarea turismului cultural religios, astfel încât să devină o destinație preferată atât pentru turiștii interni cât și pentru cei din afara țării. Astfel concentrarea fluxului de turiști spre această zonă presupune ținerea în atenție a atracției turistice respective și a zonei, prin intermediul publicității, a îmbinării dintre tradiție și modern, ajutând și faptul că mănăstirile se află într-un cadru natural pitoresc, care face turiștii să revină în această zonă și chiar să recomande și altor persoane vizitarea acestor obiective cultural religioase. Zonele receptoare de turiști obțin în urma fluxului continuu , beneficii importante precum : crearea unor noi locuri de muncă și implicit creșterea nivelului de trai a populației din zonă.

Puternice nuclee de cultură și creație artistică încă de la începuturile existenței lor, lăcașurile Bucovinei își continuă menirea prin grija pentru restaurare. Acesta este unul dintre motivele, pentru care frescele exterioare ale bisericilor Pătrăuți (1487),Sf. Ioan cel Nou(1514), Probota(1530), Humor(1535), Moldovița(1537), Arbore(1541), Voroneț(1547), Sucevița (1596), arhitectura și pictura mănăstirilor Putna, Dragomirna, Râșca, Slatina, Bogdana, bogate muzee de artă medievală, au concurat pentru decernarea premiului Mărul de aur, Bucovinei de către Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de turism și a determinat înscrierea tezaurului bucovinean în patrimoniul UNESCO.

III.1 Importanța turistică a siturilor din regiune Bucovinei

În cadrul turismului românesc, turismul sucevean ocupă un loc aparte, ținând cont că județul Suceava disune de un potențial complex și variat, cuprinzând în alcătuirea sa componente naturale și cultural istorice de mare varietate și atractivitate turistică. Județul concentrează importante obiecte de patrimoniu cultural care determină numeroși turiști să viziteze aceste meleaguri.

Așa se explică și graficul următor, care prezintă numărul de sosiri din Bucovina între anii 2001-2010.

Figură Numărul de sosiri în Bucovina în anii 2001-2010

Sursa: http://www.turism-suceava.ro/

Acest indicator prezintă raportul dintre turiștii autohtoni care vizitează zona și cei străini. Astfel după cum se remarcă numărul turiștilor străini care vizitează Bucovina este mult mai mic decât cel al românilor. Această situație poate fi explicată prin faptul că ofertele turistice din Bucovina sunt slab promovate în afara țării, iat tour-operatoii care oferă tururi în România, se desfășoară pe parcursul unei zile, perioadă insuficientă pentru vizitatarea acestei zone comprimate și pline de inedit. De asemenea lipsa serviciilor adiacente celor de cazare și alimentație este redusă, în Bucovina oferindu-se cazare și servicii alimentare pentru toate buzunarele însă lipsa serviciilor suplimentare cum ar fi excursiile, ghidajele sau activitățile recreative controlate, își pun amprenta în mod vizibil asupra turismului cultural religios practicat în zonă de către străini.

Turismul cultural religios se adresează unei anumite categorii sociale, cu venituri medii și mai ridicate, cu un anumit grad de educație și cultură iar asta în contrast cu situația sosirilor turiștilor străini în Bucovina, duce la o concluzie clară : fluxul turiștilor din afara țării noastre nu este foarte mare, însă cei care vizitează țara noastră, au optat însă pentru un tur al regiunii unde eticheta UNESCO își pune amprenta, deoarece siturile care fac parte din Lista Patrimoniului Cultural Mondial sunt preferate de tour-operatori în detrimentul celorlalte lăcașuri de cult, deși fiecare mănăstire și biserică are elemente specifice, atractive ce poartă cu sine o istorie și un trecut aparte.

Figură Numărul de înnoptări în Bucovina în anii 2001-2010

Sursa: http://www.turism-suceava.ro/

Și cel de-al doilea grafic subliniază aceeași idee. După cum se observă străinii înnoptează în Bucovina foarte puține nopți, ceea ce confirmă că sejururile străinilor în această regiune sunt de scurtă durată, și că de fapt cei ajunși aici participă la un tur al țării, în care poposesc câte puțin în fiecare regiune, din cele propuse spre vizitare. În urma unui calcul al raportului dintre numărului de sosiri și cel al înnoptărilor în funcție de tipul de turist, fie el român sau străin, se observă că numărul nopților petrecute de turiștii străini în regiune, în perioada anilor 2001-2010 a crescut , cu toate acestea media de înnoptare a ajuns la valoarea de 1,85 nopți, o valoare foarte mică. În cazul turiștilor români media de înnoptare a scăzut la 2,44 nopți, cea mai bună explicație pentru această schimbare fiind tendința de creștere în rândul turiștilor a preferinței pentru turismul de weekend, ce implică doar 1-2 nopți de cazare.

Figură Gradul de ocupare netă al unităților de cazare din Bucovina în anii 2001-2010

Sursa : http://www.turism-suceava.ro/

În graficul de mai sus este prezentată situația oficială al gradului de ocupare al unităților de cazare. Se observă faptul că acesta are o valoare mică, ce a scăzut de-a lungul anilor. Scăderea gradului de ocupare al unităților de cazare după anul 2008 poate fi pus pe seama crizei economice, însă aici sunt prezentate rezultatele oficiale, dar luând în considerare că în regioune își desfășoară activitatea numeroase pensiuni, care fac anumite excepții închiriind camere și fără forme legale, aceste date nu pot fi luate în considerare în totalitate.

Figură Numărul de sosiri ale turiștilor în anul 2016

Sursa: http://statistici.insse.ro

Graficul de mai sus prezintă situația sosirilor turiștilor în anul 2016, pe întreg teritoriul județului Suceava. Ceea ce se observă este faptul că Suceava, ca și municiupiu, prezintă cele mai mari valori, înregistrând în luna august a anului 2016 o valoare de 10686 de sosiri ale turiștilor, însă aceste date nu pot fi luate în întregime în calcul, deoarece nu se știe câți dintre acești turiști au ales să viziteze Suceava, doar pentru practicarea turismului religios cultural. Se observă o creștere a valorilor în lunile de vară, respectiv iunie,iulie, august, atât în cazul municipiului Suceava cât și al orașului Gura Humorului. După cum se știe turismul religios cuprinde alte două ramuri, cea a turismului manifestată prin vizite la lăcașurile sfinte dar și prin pelerinaje religioase cu ocazia unor sărbători de cult, a hramurilor mănăstirilor și bisericilor. Cea mai bună explicație pentru creșterea valorilor în lunile de vară, este aceea că în această perioadă își au hramurile cele mai multe dintre mănăstirile din Regiunea Bucovinei, și anume : Sf. Ioan cel Nou (2 iunie), Bogdana (1 iulie), Humor (15 august), Arbore (29 august), Slatina (6 august), Putna ( 15august), un aspect foarte important ce determină creșterea valorilor sosirilor turiștilor, pentru acea categorie care urmărește în practicarea turismului cultural religios mai ales vizita la lăcașurile de cult mai alez cu ocazia marilor sărbărători de cult (Paștele, Crăciunul), dar mai ales a hramurilor mănăstirilor și bisericilor.

Fiind luată separat de municipiul Suceava, Sucevița prezintă o situație oarecum constantă, deoarece are valori apropiate cam pe toată durata anului, excepție făcând lunile august și septembrie, când se înregistează valori de peste 2300 de sosiri ale turiștilor, și în cazul acesta creșterea valorilor poate fi pusă pe seama vizitelor turiștilor cu ocazia hramului, deoarece Sucevița își are hramul la începutul lunii august. Se organizează în această perioadă la Sucevița numeroase pelerinaje, atât pentru români cât și pentru străini dar și alte evenimente de ordin cultural cum ar fi „Târgul Meșterilor Populari”, organizat la Satul Muzeului Bucovinean, la începutul aceleiași luni.

Figură Numărul sosirilor turiștilor în Suceava în anul 2017

Sursa: http://statistici.insse.ro

Acest grafic prezintă același indicator, al sositilor turiștilor, însă pe anul 2017. Municipiul Suceava își păstrează poziția fruntașă, explicația fiind redată și la graficul anterior. O creștere vizibilă se observă în cazul comunei Vatra Moldoviței, în lunile iulie-august, când valorile sunt de 412-584, duble față de luna iunie a aceluiași an iar prezența sitului UNESCO – Mănăstirea Moldovița în această regiune explică aceste cifre. Nu este cazul aici al turismului religios practicat prin vizita la lăcaș în perioada hramului, deoarece Moldovița îl sărbătorește în luna martie, lună în care sosirile înregistrate ale turiștilor au valoarea de 45.

Sucevița de asemenea prezintă o creștere în lunile iunie, iulie, august și chiar septembrie, provocată cel mai probabil de pelerinajele realizate și de sărbătorirea hramului bisericii, în perioada respectivă. Astfel se observă faptul că Sucevița își menține poziția pe parcursul a doi ani, înregistrând creșteri ale sosirilor doar în lunile de vară. În anul 2016 prezintă valori de -1427, 1915 și 2328 pentru lunile iunie, iulie și august, iar în 2017 pentru aceleași luni se înregistrează 1743,2186, 2973 de sosiri ale turiștilor. Un aspect mai puțin pozitiv se poate extrage din situația lunilor mai și septembrie ale ambilor ani analizați. Dacă în 2016 în luna mai și septembrie aveam valori oarecum apropiate de cele ale lunilor de vară, respectiv 1675-2328, în 2017 numărul sosirilor în aceleași luni scade destul de mult ajungând la 762 pentru luna mai, respectiv 1580 pentru septembrie, numărul scăzând cu aproximativ 1000 de sosiri pentru fiecare dintre luni.

Ideea că eticheta UNESCO, contează și atrage turiști străini și români este subliniată prin comparația dintre Mănăstirea Sucevița și Putna sau Pătrăuți. Deși datează din aceeași perioadă, prezintă elemente arhitecturale și de pictură asemănătoare, fiecare având un cadru natural atractiv , Mănăstirea Sucevița se detașează de Putna și Pătrăuți cu valori mult mai ridicate. Dacă analizăm lunile de vară când se înregistrează valori mai ridicate la aproximativ toate mănăstirile, situația se prezintă astfel :

Figură Numărul sosirilor turiștilor în lunile iunie-iulie-august anii 2016-2017

Sursa: http://statistici.insse.ro

Sosirile turiștilor sunt mult mai numeroase la mănăstirea Sucevița, decât la Putna sau Pătrăuți. Dacă luăm drept exemplu luna august a anului 2017 valorile dintre cele trei mănăstiri sunt foarte clare: Sucevița înregistrează 2973 de sosiri, Putna 718, iar Pătrăuți 77, chiar dacă pentru tustrei mănăstirile atunci sunt înregistrate valorile cele mai mari. Mănăstirea Pătrăuți își menține aproximativ aceleași valori, pe parcursul celor doi ani, neavând fluctuații prea mari, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că cei care vizitează această mănăstire sunt cei care au mai fost aici, și revin cu drag pe meleagurile respective. În cazul mănăstirii Putna cele mai mari valori sunt observabile în lunile august, iar asta putem pune pe baza faptului că în acea perioadă își are hramul.

Concluzii

Bibliografie

Ion Caproșu- “Biserica Tăierea Capului Sf.Ioan Botezătorul din Arbore”, Iași, 1974, p 137

Ibidem – p 137, p141-142

Mihai Iacobescu – “ Suceava. Ghid turistic al județului ” București, 1979, p 136

Pr.Scarlat Porcescu – “Biserica Humor”, Iași, 1974, p 173.

Constantin Severin, Imperiul Sacru.Mănăstiri și Biserici din nordul Moldovei, București, 2003

Ioan Caproșu- "Biserica Sfînta Cruce din Pătrăuți", Iași, 1974, p 47

Dana Humoreanu- “Frescă de valoare inestimabilă, descoperită la biserica UNESCO Sfânta Cruce din Pătrăuți”, 2010

Gheorghe Balș- “Bisericile lui Ștefan cel Mare”, Ed.Cartea Românească, București, 1926