PROGRAMUL DE STUDII: ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR [302308]

Anexa 8

[anonimizat]: ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL: C.I.F.

PROGRAMUL DE STUDII: [anonimizat]: (IF/FR/ID): [anonimizat]

2018

Calificativele pot fi: nesatisfăcător/satisfăcător/bine /foarte bine /excelent.

Comentarii privind calitatea proiectului/lucrării: ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

INTRODUCERE

Motivația de la care s-a [anonimizat], este în principal fascinația pe care am acumulat-o [anonimizat] a Dunării. Farmecul acesteia m-a captivat și m-a lăsat plăcut impresionat de tot ceea ce are în componență.

Un alt motiv bine întemeiat pentru care am ales Delta Dunării este și dorința mea arzătoare de a vizita și colinda acest mirific loc. [anonimizat], [anonimizat] o emană.

[anonimizat], numeroși turiști străini sunt fermecați de peisagistica zonei. [anonimizat] a cunoscut de-a lungul timpului o importantă dezvoltare economică datorită turismului și a [anonimizat] o lungă durată de ședere în această regiune.

Delta este un loc bun de relaxare și excelent pentru amatorii de diferite activități cum ar fi: pescuitul, [anonimizat], avionul. Ea ne rezervă surprize în orice perioadă a anului, [anonimizat] „moare” [anonimizat] o ușoară îmblânzire a vremii.

[anonimizat] a Deltei Dunării și este structurată pe 3 capitole:

Capitolul I. Prezentarea generală a zonei Delta Dunării;

Capitolul II. Zone turistice în Delta Dunării;

Capitolul III. Mediul de lucru pentru realizarea aplicației.

[anonimizat], [anonimizat]. Lucrarea de față încearcă să se constituie într-o provocare pentru toți cei care iubesc turismul și mai ales pentru cei care vor să-i dedice o perioada din viața și cariera lor. Totodată sunt șanse ca la nivel național turismul să fie unul din domeniile care ar putea relansa economia țării.

CAPITOLUL I – PREZENTAREA GENERALĂ A ZONEI DELTA DUNĂRII

1.1. PREZENTAREA GENERALĂ A [anonimizat], [anonimizat], la 920 m și Brege la 1.000 m altitudine ce se unesc lângă localitatea Donaueschingen. Dunarea are un bazin de recepție de 817.000 km², care este de 3, 4 ori mai mare decât suprafața României, reprezentând cam a 12- a parte din suprafața Europei (10.050 mii km²).

Cel mai tânăr pământ al țării, Delta Dunării, potrivit oamenilor de știință își are originile în urmă cu aproximativ 13.000 de ani. În formarea Deltei se conturează mai multe faze distincte:

Faza 1: Pe locul unde Delta este situată și prelungindu-se mult în amonte se afla originar, Golful Tulcea. Datorită unei cantități impresionante de aluviuni transportate de Dunăre și datorită unui flux și reflux foarte de mic (cca. 50 cm) în acest golf s-au creat condițiile formării unei delte.

Faza 2: În urmă cu aproximativ 12.000 de ani între insulele Caraorman și Letea s-a format un cordon litoral, care a închis Golful Tulcea transformându-l într-o lagună.

Faza 3: Colmatarea lagunei duce la formarea unei suprafețe mlăștinoase în care Dunărea își sapă unul din cele mai vechi brațe: Sfântul Gheorghe. În urmă cu aproximativ 9.000 de ani aluviunile transportate de brațul Sfântul Gheorghe fac ca Delta să avanseze în dreptul lui și în același timp închid Golful Babadag conturând viitorul complex Razim-Sinoe.

Faza 4: Un nou braț al Dunării străpunge "cordonul inițial" (în urmă cu 7.000 de ani, chiar în dreptul viitoarei localități Crișan) și va depozita aluviuni la capătul său. Acest braț, numit Sulina, va avea o avansare rapidă în mare care se datorează probabil unei colmatări a brațului Sfântul Gheorghe. De asemenea se conturează partea de nord a Deltei și brațul care îi va da naștere, brațul Chilia.

Faza 5: Colmatarea brațului Sulina obligă apele Dunării să caute altă ieșire la Marea Neagră, astfel „cordonul inițial” este străpuns din nou în partea de nord (în urmă cu 2.000 de ani, în dreptul localității Periprava), luând naștere brațul Chilia.

Primele mărturii despre Delta Dunării le avem de la: „părintele istoriei”, Herodot (484-425 î.Hr.), care scria despre existența a 5 brațe ale Dunării. Cea mai veche hartă este schița întocmită de Strabon (63 î.Hr. – 19 d.Hr.).

Este o deltă de tip clasic, bine individualizată, cu un contur clar deoarece debusează într-o mare închisă, lipsită de maree, unde vânturile au frecvență redusă și intensitate mica, favorabile apariției deltelor. Ca rezultat al interacțiunii dintre fluviu și mare, Delta Dunării se împarte în două sectoare: delta fluvială în vest și delta fluvio-marină în est, separate prin aliniamentul de grinduri Letea-Caraorman-Crasnicol.

Delta Dunării s-a format datorită acțiunii unui complex de factori, respectiv: „oscilațiile practic nule ale mareelor din bazinul Mării Negre, existența unei platforme continentale bine dezvoltată, cât și a adâncimilor mici în sectorul maritim din fața gurilor Dunării, debitul mare de aluviuni pe care Dunărea l-a depus și îl depune în zona sa de vărsare, existența în fața gurilor Dunării a unui curent maritim litoral de aluviuni, cu direcție generală NE-SV, predominantă vânturilor de nord- est.

Populația Deltei Dunării are în momentul de față 20.600 locuitori, având o densitate de 6,47 locuitori/km². Evoluția populației în ultimele decenii a fost în general lentă, numărul locuitorilor rămânând aproape constant. Evoluția numerică a populației din ultimele decenii nu reflectă natalitatea ridicată din această zonă și scăderea substanțială a mortalității, deoarece dezvoltarea social-economică a municipiului Tulcea, a altor orașe dobrogene și a localităților limitrofe deltei, precum și inundațiile din ultima perioadă au generat migrația populației din deltă.

De aceea s-au stabilit măsuri și au fost întreprinse acțiuni pentru dezvoltarea industriei, transporturilor și comerțului în orașul Sulina, a pisciculturii, agriculturii, stuficulturii, silviculturii, industriei extractive și prelucrătoare, inclusiv a celei turistice în toate celelalte localități ale deltei, ca una din căile principale de înlăturare a migrației, de stabilitate și creștere a populației din această zonă, precum și de ridicare continuă a nivelului ei de viață.

O atracție deosebită prin pitorescul ei o exercită înfățișarea, viața de zi cu zi a majorității locuitorilor deltei. Aceștia sunt renumiți pentru optimismul și ospitalitatea lor, prin spiritul gospodăresc și practic

1.2. AȘEZARE GEOGRAFICĂ

Delta Dunării, cea mai joasă și mai nouă regiune de câmpie, este situată în partea de est a României, între paralela de 45ș latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E, în zona de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Suprafața ei totală este de 5240 km², din care 4340 km² pe teritoriul României, incluzând și laguna Razim-Sinoie. A doua deltă ca mărime din Europa, după delta fluviului Volga (18.000km²). Dunărea se desparte în cele trei brațe principale la Vest de Tulcea (la Pătlăgeanca), desprinzându-se, spre nord, brațul Chilia. La est de Tulcea, cursul se bifurcă pentru a doua oară în brațele Sulina (direcția V-E) și Sfântul Gheorghe (direcția NV-SE).

Delta Dunării – Figura 1.

Brațul Chilia, în nord, are lungimea cea mai mare (120 km) și debitul cel mai ridicat (aproape de 55% din volumul fluviului). Pe brațul Chilia alternează sectoarele cu un singur curs (în dreptul grindurilor Stipoc, Chilia și Letea) cu sectoarele de bifurcare, între grinduri. Brațele secundare sunt: Tătaru, Cernavodă, Babina.

Brațul Sulina este cel mai scurt (64 km) braț, regularizat și canalizat, în urmă cu aproape un secol. Este cel mai navigat braț al Dunării, deoarece este aproape drept, asigurând astfel cel mai scurt drum spre mare.

Brațul Sfântul Gheorghe (108 km) are direcția dominantă spre SE și este foarte meandrat(cotit). În ultimii ani, meandrele au fost rectificate, lungimea traseului scurtându-se la doar 70 km. La vărsare, formează o acumulare de nisip sub forma unor insule (Sacalinul Mic și Sacalinul Mare). Altitudinea medie a reliefului deltei este de 0.5 m, iar altitudinea maximă de 13 m. Aproximativ 3/4 din suprafața deltei este situată la altitudini pozitive și 1/4 sub nivelul de zero metri.

Specificul peisajelor și al hidrografiei este dat de suprafețele lacustre, cele mai importante lacuri fiind Dranov (cel mai întins), Roșca, Merhei, Matița, Fortuna, Obretin, Gorgova, Bogdaproste, Isac, Puiu, Puiuleț și Roșu. În sudul Deltei se află situată laguna Razim-Sinoie, cel mai mare complex lacustru (700 km²), format din lacurile Razim (415 km²), Sinoe, Zmeica, Golovița. Este despărțit de mare prin grindurile Chituc și Perișor, are ape salmastre, adâncimi mici, două insule (Popina, mai înaltă, de 48 m, rezervație de faună și insula Grădiștea). În prezent laguna este domeniu de pescuit.

1.3. RELIEF ȘI CLIMĂ

Relieful Deltei Dunarii cuprinde două mari formațiuni: depresiunile deltaice, cu cote medii sub un metru, care ocupă cea mai mare suprafață din deltă și se află într-un continuu proces de colmatare, aluvionare sau organică și grindurile care au cote de 0,31 m față de nivelul Marii Negre.

Subunitățile geografice compunând delta sunt privite ca elemente morfo-hidrografice, fiind deopotrivă atât elemente geomorfologice (forme ale reliefului) datorită poziției lor în interiorul uscatului, cât și hidrologice (care aparțin diferitelor specii de ape), ca urmare a situației pe care o au în domeniul apelor.

În deltă sunt două categorii de elemente morfo-hidrogragice: pozitive, care au o înălțime mai mare decât nivelul mării, constituind suprafețe ale uscatului sau, cum li se spune, „uscăturile” deltei; și negative, care se găsesc sub nivelul mării, constituind deci locurile joase cu apă.

Elementele morfo-geografice pozitive sunt: resturile uscatului predeltaic, grindurile fluviatile și grindurile maritime care se întâlnesc pe marginea deltei, în lungul brațelor sau în aproprierea mării.

Din punct de vedere morfogenetic și după agenții predominanți care au contribuit la formarea ei, delta a fost separată în sens transversal, pe brațele fluviului în două părți distincte: delta fluvială, în suprafața de 2.118 km², adica partea în amonte în care fluviul a fost agentul dominant și delta maritimă în suprafața de 1.311 km², respectiv partea de aval în care marea a avut o influență importantă în cadrul interacțiunii sale cu fluviul. Linia de separație între cele două părți o constituie sistemul de cordoane Letea-Caraorman-Crasnicol-Petrișor

Resturile uscatului predeltaic sunt martorii reliefului anterior, erodat de ape, al deltei, dovezi ale structurii și înfățișării de altădată ale regiunii. Acum câteva zeci de mii de ani, prin aceste locuri, unde este astăzi delta, umblau mamuți, de altfel ca și în Câmpia Română sau în Podișul Moldovei.

În categoria uscatului predeltaic trebuie introduse în primul rând, grindurile continentale Chilia și Stipoc, aflate în nordul deltei. Tot în categoria uscatului predeltaic intră insulele Popina, Grădiște și Bisericuța din lacul Razim.

Grindurile fluviatile se înalță cu încetul din depunerea aluviunilor în lungul brațelor deltei, putând fi simple sau complexe. Dimensiunile lor sunt proporționale cu gradul de mărime a cursurilor de apă care le-au dat naștere, fie ele curgătoare sau chiar cel puțin temporar, aproape staționare.

Grindurile maritime, uneori numite grinduri fluvio-maritime, într-un mod mai evident decât cele fluviatile, se împart în două tipuri: simple și complexe. Cele simple sunt constituite de cordoanele litorale, numite perisipuri. Se găsesc în zona dinspre mare a deltei și în zona grupei de lacuri Razim-Sinoe.

Ele fiind rezultatul unei acumulări mai mult marine decât fluviatile în lungul țărmului mării, au o dispoziție transversală pe direcția brațelor principale de vărsare în mare ale Dunării. În interiorul deltei, asemenea grinduri se întâlnesc rar ca perisipuri sau cordoane izolate de nisip.

Clima deltei este temperat continentală, cu influențe marine, caracterizată printr-o temperatură medie anuală de 11șC, cu variații moderate, influențată favorabil de apele mării din vecinătate și de abundența lacurilor și a bălților din interior. Acțiunile turistice specifice deltei își găsesc condiții optime de practicare aproximativ „5 luni pe an, din luna mai până în luna octombrie, perioadă caracterizată printr-o temperatură medie de 19șC, prin cantitățile reduse de precipitații (sub 200 mm) prin numărul mic al zilelor ploioase, nebulozitate redusă, durata mare a strălucirii soarelui. Deci particularitățile climei influențează activitățile turistice precum și durata lor de desfășurare”.

Primăvara întârzie sub influența frigului pe care marea l-a acumulat în adâncurile apelor sale în timpul iernii.

Vara, pe linia hotarelor dinspre apă și uscat, adierea vântului, oricât ar fi de slabă, se simte în clipoceala apei pe lângă maluri, unde se produce un clăbuc gălbui. În lunile de vară, mediile lunare ale temperaturii aerului și cele ale temperaturii apei la orele 13 variază în modul următor: în luna iunie 22șC și respectiv 20,2șC; în luna iulie 24,4șC și respectiv 22,4șC, iar în luna august 25șC și respectiv 21,8șC.

În timpul verii, suprafețele mari de apă din deltă, situate în vecinătatea zonelor de stepă dinspre nord, având o temperatură mai constantă decât uscatul, determină apariția în straturile aerului a unor mișcări descendente. Norii se destramă, iar cantitatea de precipitații se micșorează.

Anual cad doar 300-400 mm de apă de ploaie și de zăpezi, cantitate caracteristică regiunilor secetoase de pe glob, cu vegetație de stepă. Ceața se formează relativ rar. Delta Dunării este considerată ca o regiune cu cer senin și nebulozitate scăzută. Prin comparație, verile sunt răcoroase.

Toamna, vremea se menține călduroasă mult timp. În luna septembrie, mediile lunare ale temperaturii aerului și cele ale temperaturii apei la orele 13 sunt de 21șC și respectiv 18șC. Numai către sfârșitul toamnei, vremea se răcește.

Iarna apar vânturile de nord, de nord-est și de nord-vest ca rezultat al anticiclonilor continentali. Un fenomen deosebit de important pentru viața fluviului și a deltei este înghețarea apelor. Vânturile dominante sunt cele din sectorul nordic, care sunt mai frecvente iarna, iar vânturile din sud suflă cu o frecvență sporită numai în interiorul deltei și predomină ușor vara..

Frecvența și intensitatea vântului cresc de la Tulcea spre Sulina, calmul eolian fiind de 34,4% la Tulcea și de numai 8,6% la Sulina. Între frecvența și intensitatea vântului există un oarecare paralelism, în sensul că regiunile mai expuse, de pildă litoralul, sunt și regiunile cu vânturile cele mai puternice.

Umiditatea atmosferică se caracterizează prin precipitații sărace,cu averse frecvente și lungi perioade de secetă, precum și printr-o umiditate relativ ridicată, datorată în parte și evapo-transpirației. Nebulozitatea înregistrează în deltă nivelul maxim în luna decembrie (cer noros) și nivelul minim în luna august (cer senin)

1.4. BIODIVERSITATE ÎN DELTA DUNĂRII

Unul din motivele pentru care Delta Dunării a devenit rezervație a biosferei este acela că, în comparație cu alte delte ale Europei și chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai ridicată, prin aceasta întelegându-se un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de unități sistematice. Mai mult decât atât, Delta Dunării frapează prin densitatea ridicată la multe specii, care sunt rare sau lipsesc din alte zone ale continentului, cu toate că din cauza efectelor activităților antropice din ultimile decenii și efectivele acestor specii ca și habitatele lor au fost grav afectate.

1.4.1. FLORĂ

Ocupă o suprafață de circa 3.000 km², aproximativ 68% din suprafața deltei; pădurile, 2%; pășunile naturale, circa 9% și stufăriile aproape 57%. Elementul dominant în vegetația deltei îl constituie stufăriile, în suprafața de 2 530 km², formate din stuf omogen și stuf în amestec cu alte plante de baltă cum ar fi: papura, feriga de baltă, rogozul etc.

În zona cuprinsă între brâul de stuf și părțile ferite de inundații cresc specii de rogoz, pipirig, coada calului, crini de baltă etc.

Împărăția apelor este în cea mai mare parte acoperită cu vegetație acvatică, diferențiată în funcție de nivelul apei, de sol etc. Vegetația submersă, care se dezvoltă în apele stătătoare, are, în cele mai multe cazuri, rădăcinile înfipte în mâl, suprafața apei fiind străbătută de organele florale.

Nuferii albi – Figura 2.

Mai aproape de mal se dezvoltă plantele cu frunze plutitoare, cu o structură a țesuturilor care le permite menținerea pe suprafața apei.Din prima grupă, nufărul alb și nufărul galben dau o notă deosebită gârlelor din deltă.

Când este în plină vegetație, delta apare ca o nesfârșită întindere verde alcătuită din stuf și trestie, întreruptă de nenumărate fâșii sau ochiuri de apă, mărginite de zăvoaie, cu plopi sau sălcii albe acoperite de covorul frunzelor plutitoare ale nuferilor, și altor plante acvatice, ale căror flori albe și galbene aduc în peisaj o notă de gingășie.

Grindurile aluvionare neinundate au părțile înalte ocupate de ierburi care alcătuiesc pășuni; pot apărea și specii rezistente la secetă: obsiga și zâzania. Restul uscatului este ocupat de salcie, răchită, zălog și cătină.

Pe grindurile fluvio-maritime, cu dune de nisip care ating înălțimile cele mai mari din deltă (circa 7 m) se găsesc unele suprafețe de teren lipsite de vegetație, iar altele oferă condiții de viață învelișului vegetal, fiind acoperite de stepe ierboase, zăvoaie și păduri, cu dezvoltare luxuriantă, cum sunt cele de pe grindurile Letea și Caraorman.

În apropierea mării, covorul vegetal este mai sărăcăcios, cu plante adaptate pe solurile nisipoase: pătlagina de nisip, trestia de câmpuri și varza de mare. Pădurea de stejar de pe grindul Letea are în amestec esențe și în special liane, viță sălbatică și plante mediteraneene.

Asemănătoare sunt și pădurile de pe grindurile maritime ale deltei, în acestea cresc plopul alb, plopul negru și plopul tremurător, stejarul, frasinul și vița sălbatică.

Grindul Caraorman – Figura 3.

1.4.2. FAUNĂ

Aceasta este alcătuită dintr-o mare varietate de specii. Astfel, întâlnim animale terestre care sunt legate de apă prin modul lor de viață, animale care își caută hrana în apă sau pe uscat, animale care sunt strâns legate de zona inundabilă, animale acvatice și altele. Dintre speciile de mamifere de uscat enumerăm: „cerbul, iepurele, vulpea, dihorul de stepă, dihorul pătat, bursucul, iar lista speciilor de mamifere de apă include printre altele: vidra, nurca, hermina, nevăstuica, mistrețul, pisica sălbatică și câinele enot, multe dintre ele fiind foarte importante din punct de vedere cinegetic’’. Există și specii care pot fi considerate rarități pentru Delta Dunării: nutria originară din America de Sud și crescută la noi fie numai în captivitate, fie lansată în libertate în zona localității Caraorman în anul 1971.

Adevărații stăpâni ai deltei sunt păsările. În stufărișuri, pe grinduri, în zăvoaie trăiește o populație înaripată formată din 327 specii, din care cuibăresc în deltă 218 specii și sunt în trecere spre alte ținuturi 109 specii. Originea diferită a păsărilor: de tip mediteranean, mongol, siberian, european, chinez, arctic, face ca Delta Dunării să fie considerată una dintre cele mai interesante delte ale lumii. De altfel, cele 327 de specii de pasari care cuibaresc sau trec in pasaj, reprezinta 80,5% din avifauna României care cuprinde un numar de 401 specii iar cele 141 de specii acvatice reprezintă 82% din avifauna acvatica europeana.

Din punct de vedere fenologic, speciile de păsări de importanță faunistică și cinegetică, se împart în următoarele categorii:

Specii sedentare, care fie că rămân în deltă, fie că părăsesc zona în anumite perioade, dar sunt înlocuite de populațiile aceleiași specii, originare din alte zone geografice. Din această categorie fac parte: rața mare, rața cap brun, gâsca de vară, codalbul, fazanul, guguștiucul, coțofana etc.

Specii migratoare care pot fi:

În deltă se întâlnesc două specii, respectiv: lebăda cucuiată (Cygnus olor) care este oaspete de vară, și lebăda cântătoare (Cygnus Cynus) care poposește în deltă pe timpul iernii(Fig.6). Protejarea acestor teritorii ale deltei, a unor specii de animale și păsări a făcut ca aici să se mențină în mare măsură echilibrul natural. Cu toate acestea, viața în rezervații este influențată de orice modificare importantă survenită în întregul sistem ecologic deltaic.

Oaspeți de vară, care se reproduc în zona deltei și migrează mai la sud pentru perioadele reci ale anului. Așa avem: pelicanul comun și creț (Fig.5), egreta mică și mare, stârcul purpuriu, galben și pitic, uliul de trestie, porumbelul de scorbură, prepelița, cucul, pupăza etc.

Oaspeți de iarnă, păsări originare din zonele nordice, care iernează în deltă: rața pitică, gâsca gât roșu, șoimulețul de iarnă, uliul de stepă, huhurez coadă lungă, căldărașul, pasărea omătului etc.

Pelicanul – Figura 5. Lebede sălbatice – Figura 6.

Specii de pasaj care iernează mai la nord de teritoriul țării noastre și cuibăresc, de asemenea, mai la nord, trecând prin deltă în timpul primăverii și toamnei. De exemplu: rața fluierătoare, rața sulițar, cocorul, sitarul de pădure, sturzul viilor etc.

Specii accidentale și de invazie. „Din această categorie fac parte păsările provenite din alte regiuni care apar la noi în mod accidental ca exemplare rătăcitoare.

De exemplu: corcodelul urecheat, stârcul de cireadă, flamingul, acvila de stepă, rața mandarin, rața neagră, fâsca gulerată, pescărușul răsăritean, fluturașul de stâncă etc. Specii de invazie, apărând în perioade neregulate, nu au o ciclitate bine determinată și în diferite anotimpuri după specie. De exemplu: găinușa de stepă, mătăsarul sau lăcustarul.”

Peștele constituie una din bogățiile deltei, cunoscută și valorificată din timpuri străvechi. În general peștii de aici sunt buni înotători, specii sedentare fiind puține: somnul, țiparul, zvârluga. Cei mai mulți dintre peștii deltei aparțin familiei Cyprinidae, cu foarte multe specii: crapul, roșioara, plătica și cosacul, babușca, cărăul, avatul etc.

O altă grupă cuprinde șalăul, specie foarte valoroasă, bibanul și ghiborțul. De asemenea o largă răspândire o are știuca, răpitor feroce, ea fiind supranumită adesea „rechinul bălților”.

În apele deltei, precum și în cele de litoral, apar specii salmastre. Sturionii constituie resturi din fauna vechiului lac pontic: nisetrul, păstruga, morunul și scrumbia de Dunăre. Altele de origine mediteraneană , sunt adaptate la condițiile din Marea Neagră: chefalii, stavridul ș.a.

Delta Dunării este locul cel mai propice pentru peștii care vin să depună icre, în principiu acei pești sunt sturionii, femelele depun icrele după care mor, lăsând în urma lor numeroși peștișori. În această perioadă sezonul de pescuit este strict interzis.

Păstruga – Figura 7. Crapul – Figura 8.

Șalăul – Figura 9. Știuca – Figura 10.

1.5. AGRICULTURA ȘI PESCUITUL

Cultivarea grindurilor, ostroavelor, luncilor

În deltă, suprafețele care ar putea servi exclusiv ca teren agricol, cum sunt cele ale grindurilor înalte și ale unor ostroave ridicate.

Terenurile care urmează să fie folosite pentru agricultură sunt apărate prin diguri submersibile ori insubmersibile. Aceste terenuri se îndiguiesc de regulă în sectorul din amonte al ostrovului precum și în locurile joase, pe unde s-ar putea ridica nivelul apei. Suprafețele sunt îndiguite sunt golite de apă, fie prin gravitație, când Dunărea are un nivel scăzut, fie prin pompare, când sunt revărsări. Sistemul îndiguirii insubmersibile se aplică numai în ostroavele în care se asigură în permanență o productivitate economică ridicată.

Grindurile se pot ușor amenaja pentru cultura cerealelor. Se cultivă îndeosebi porumb și mai puțin grâu și secară.

Ramurile zootehnice sunt bine reprezentate, în special avicultura, de exemplu creșterea rațelor și gâștelor. De asemenea, este extinsă creșterea oilor. Stuful tânăr este mâncat cu plăcere de către vite care umblă de-a lungul marginii grindurilor.

Piscicultura este și ea o ramură economică specială care, în deltă, se înțelege de la sine, găsește cele mai bune condiții de dezvoltare, prin amenajarea de noi crescatorii piscicole, in principal in regim furajat, dezvoltandu-se totodata pepinierele de puiet pentru popularea cu puiet de crap sau specii de fitofage si planctonofage produse in pepiniere proprii si crescute in regim furajat sau nefurajat.

Terenuri silvice, economie

Silvicultura se ocupă cu plantațiile de arbori, cum sunt variatele specii de salcie, plop și pin sau alte soiuri cărora le priesc condițiile mediului fizic al deltei și care ar fi rentabile în cazul în care ar fi cultivate. Folosinta silvică are în vedere suprafețele existente, precum și împadurirea unor noi suprafețe cu specii repede crescătoare (plop american și salcia selecționată), „impadurirea zonei dig-mal cu perdele forestiere de protectie a digurilor, in special cu salcie, crearea de perdele forestiere de protectie a culturilor in incintele amenajate agricol, precum si gospodarirea si protectia fondului cinegetic”. Silviculturii i se pot atribui 20 000 ha, care se repartizează pe marginile nu prea înalte ale grindurilor fluviatile din lungul brațelor fluviului și pe tot cursul grindurilor maritime.

Pe grindurile Letea și Sărăturile se experimentează înființarea unei plantații de pomi de pădure: coacăz negru, măceș și zmeur sub forma unor culturi forestiere, pentru a se obține de la ele fructele de pădure care ar putea servi ca materie primă în industria conservelor.

Pescuitul

Din cele mai vechi timpuri, pescuitul a constituit principala ocupație a locuitorilor din Delta Dunării. Deși astăzi resursa piscicolă a cunoscut un regres, pescuitul este în continuare principala preocupare. Localitățile unde pescuitul reprezintă principala activitate a locuitorilor sunt: Crișan, Mila 23, Gorgova și Sfântu Gheorghe. Cea de-a doua ocupație principală a locuitorilor Deltei o constituie creșterea animalelor, care dintr-o activitate temporară (transhumanța) a devenit o preocupare permanentă la sfârșitul secolului XIX. Localități cu tradiție în creșterea animalelor sunt: Letea, Periprava, C.A.Rosetti, Sfiștofca și Caraorman. Agricultura tradițională a fost practicată mai ales în zonele cu suprafețe mari de teren arabil: Chilia, Pardina, Plaur, Sălceni, Ceatalchioi și Pătlăgeanca, formate din soluri aluviale de pe grindurile fluviatile cu risc mic de inundare. Din cauza solurilor sărace (nisipoase), agricultura a cunoscut o mai mică dezvoltare pe grindurile marine Letea și Caraorman. După 1960, pescuitul și agricultura au cunoscut modificări prin intensificarea exploatării stufului (mai târziu abandonate), amenajări piscicole, mari incinte agricole și silvice.

În locurile de vărsare a fluviului și în apele maritime din fața gurilor Dunării sunt pescuiți sturionii, scrumbiile de Dunăre, unii pești cum sunt gingirica și aterina. Cega, viza și obletele mare, trăiesc permanent numai în apele tulburi ale brațelor fluviale. Morunul, nisetrul, păstruga, scrumbia de Dunăre își petrec viața în mare, dar intră pe brațele Dunării pentru reproducere, ceea ce înseamnă foarte mult pentru dezvoltarea lor.

CAPITOLUL II – ZONE TURISTICE ÎN DELTA DUNĂRII

2.1. CONCEPTUL DE TURISM

Originalitatea numelui

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “turism” provine din termenul englez “tour” care înseamnă călătorie sau “to tour” , “to make a tour” însemnând a călătorii, a face o călătorie, a colinda și a aparut în Anglia în jurul anului 1700, pentru a desemna acțiunea de a voiaja în Europa și în Franța în special. La rândul său, acest termen englez deriva din cuvântul francez „tour” însemnând călătorie, plimbare, mișcare în aer liber, drumeție, fiind preluat apoi de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement, de destindere, recreere și plăcere.

Termenul francez are însă rădăcini mult mai vechi. Derivă din cuvântul grec „tournos” și din cel latin „turnus” și înseamnă tot călătorie în circuit.

Prin termenul „turism” se înțelege în primul rând, o serie de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țara pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogății cunoștințele generale, pentru a se distra, pentru a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor și serviciilor solicitate de turiști întrun anumit loc al destinației.

2.2. COMPONENTE ALE PRODUSULUI TURISTIC

Cazare

Turismul de deltă nu a dispus de o capacitate de cazare sufiecientă fiind necesar construirea de hoteluri, cabane. Gradul de ocupare a capacităților de cazare existente în localitățile Deltei Dunării și limitrofe deltei este încă mic în comparație cu cererea turistică, îndeosebi în vârf de sezon. Ulterior capacitatea de cazare a început a crește prin construirea și darea în folosință a altor hoteluri, a unui complex turistic cu o capacitatea de 400 de locuri la Sfântul Gheorghe.

Componența principală a bazei tehnico-materiale a turismului o formează rețeaua de cazare, structurată în forme de bază sau principale și forme complementare.

Agrement-divertisment

Concomitent cu dezvoltarea economică dar și cea socială în Tulcea au crescut posibilitățile de sport, agrement și distracție pentru turismul de deltă. În afară de municipiul Tulcea, unde există muzeul „Delta Dunării”, Casa de cultură a sindicatelor, Casa științei și tehnicii tineretului, terenuri de sport etc. în celelalte localități din zonă existau, în anul 1980 existau patru case de cultură și toate cu dotări corespunzatoare. Totodată în deltă au fost organizate formele de agrement caracteristice zonei: puncte de închiriat bărci (Crișan și Maliuc), la Muringhiol șalupe și unelte de pescuit; s-au organizat pentru desfășurarea unor acțiuni specifice ca : focuri de tabără, întreceri sportive, a început dotarea bazelor de cazare cu jocuri etc.

Pentru ca sejurul unui turist să fie cât mai complet, pe lângă cazare și masă acesta mai are nevoie și de distracții, de divertisment la locul de petrecere a timpului liber. În centru atenției prestatorilor de servicii turistice agrementul și animația au un rol esențial în mărirea fortei de atracție a unei localități, stațiuni sau zone turistice, în diferențierea unui produs față de altul, în creșterea competitivității în conturarea produsului turistic. Agrementul închide totalitatea posibilităților și dotărilor menite să asigure cele mai variate gusturi în materie de distracție ale turiștilor, ajungând ca fantezia sa nu aibă limite, “constituie sarea și piperul activității dintr-o stațiune, zonă sau punct turistic”.

2.3. STIMULAREA CREȘTERII CIRCULAȚIEI TURISTICE

În măsurarea circulației turistice există de obicei o serie de dificultăți iar metodele de măsurare sunt imperfecte. În general, instrumentele statistice utilizate în măsurarea circulației turistice sunt recensământul și sondajele.

Potrivit metodologiei elaborate de INSSE și Ministerul Turismului circulația turistică este cuantificată prin unitățile de cazare, puncte de frontieră, agenții de turism prin metoda bugetelor de familie. Se culeg informațiile necesare pentru a fi posibilă calcularea principalilor indicatori ai circulației turistice (numărul persoanelor cazate, numărul înnoptărilor etc.)

Principalii indicatorii ai circulației turistice:

Numărul turiștilor (Nt) – un indicator de cuantificare a persoanelor care realizează activități turistice.

Numărul mediu zilnic de turiști (Nt=Nt/Nz) – deci este calculat ca un raport între numărul de turiști într-o perioadă dată și numărul de zile, exprimând intensitatea circulației turistice în anumite perioade.

Durata medie a sejurului (Ds=Nzt/Nt) – determinat de asemnea ca un raport între numărul de zile turist sau înnoptări și numărul de turiști. Este un indicator calitativ cu privire la amploarea activității turistice și diponibilitatea turiștilor de a rămâne o anumită perioadă într-o anumită zonă sau țară.

Densitatea circulației turistice (Dt=Nt/Np) – este un raport între numărul turiștilor și numărul populației rezidente sau între numărul de zile-turist și numărul populației rezidente (Nzt/Np), prin acet indicator se exprimă legătura dintre fluxul turiștilor și populația rezidentă a unei țări.

Preferința relativă a turistilor – acest indicator furnizează informații cu privire la orinentarea geografică a fluxurilor turistice, permițând delimitarea fluxurilor turistice și orinetarea politicii de dezvoltare a activității în conformitate cu cererea turistică.

Se poate calcula astfel:

a) numărul turiștilor din zona A sosiți în zona B

numărul populației rezidente a zonei A

b) numărul turiștilor din zona A sosiți în zona B

numărul turiștilor din zona A

Acțiunile de valorificare a stufului, de creștere a peștelui, de cultivare cu cereale și de împădurire cu arborii cei mai indicați a terenurilor de pe grinduri, precum și acțiunea de construire și de întreținere a căilor de navigație, au ca scop punerea în valoare a „tezaurului” deltei, fără a cauza modificări dăunătoare cadrului biologic.

O atenție specială trebuie dată organizării turismului în deltă, activitate ale cărei venituri pot fi cel puțin tot atât de importante ca și ale celorlalte industrii bazate pe variatele bogății ale deltei. Nu trebuie uitat însă că turismul în deltă implică tocmai respectarea cadrului natural și nu modificarea lui arbitrară. Creșterea mișcării turistice stă în legătură cu numeroși factori, cum sunt: posibilitatea de călătorie în condiții optime și siguranța pentru cei ce vizează delta că vor întâlni imaginile dorite de care să-și amintească mai târziu cu plăcere.

Din cauza bazei materiale, ca și a caracteristicilor geografice, delta nu poate fi sediul unei șederi îndelungate într-un singur loc, suprafața sa constituind prin excelență o zonă de circulație. Scopul vizitării deltei nu constă în executarea vreunui tratament, ca în stațiunile balneo-climatelice, ci în surprinderea peisajelor în al căror prim plan se află păsările specifice locurilor.

Din punct de vedere turistic, Delta Dunării este caracterizată de diferitele grinduri precum și de ghiolurile adânci și limpezi cu flora și fauna lor unice, la care se adaugă plaja marină dintre localitățile Sulina și Sfântul Gheorghe și apele calde ale mării din acest sector, bogate în pești valoroși.

În patrimoniul turistic al țării noastre, Delta Dunării, datorită caracteristicilor sale, ocupă unul dintre primele locuri preferate de turiști. Fiind una din regiunile cele mai neobișnuite, pretențiile turiștilor sunt cu totul speciale, generate de „sentimentul de venerare” și „impresia de grandoare”, care definesc acest „templu al naturii”.

În vederea creșterii mișcării turistice trebuie ca delta să-și recapete integral atributele unei autentice rezervații naturale. Delta în întregimea ei este un monument al naturii și, având caracteristicile unui muzeu în aer liber, se impune să aibă și regimul unui muzeu, cu interdicțiile și restricțiile respective.

2.4. FORMELE TURISMULUI DE DELTĂ

Farmecul turistic îl formează caracteristicile terenului: tărâmurile nou ieșite din apă, canalele șerpuitoare și lacurile sclipitoare populate în adâncul lor cu cele mai diferite soiuri de pești.

De-a lungul unui an înfățișarea deltei se schimbă după anotimp. Primăvara este o explozie de viață, tot ceea ce este viu reclamându-și dreptul de a trăi. După trecerea iernii, deșteptarea naturii răscolește o goană a vietăților, unele după altele, către adăpost și hrană.

Vara o vegetație luxuriantă se avântă din păienjenișul de canale spre lacurile cu apă adâncă și limpede. Oglinda apelor stătătoare se acoperă cu flori de nufăr.

Toamna ia naștere o adevărată simfonie a culorilor: frunzele capătă diferite nuanțe de roșu, portocaliu, galben și verde; lacurile completează paleta cu albastru, indigo și violet. Pe grinduri se coc gutui parfumate și dovleci gigantici.

Iarna e o îngrămădire de zăpadă și gheață de un alburiu cenușiu în care pâlcurile de sălcii desfrunzite se văd împrăștiate la depărtări în aparență mari. Mamiferele se retrag în scorburi și vizuini pentru odihna mai mult sau mai puțin profundă a hibernării, întreruptă numai când se îmblânzește vremea. Canalele și ghiolurile au valurile împietrite de stuful gerului.

În cadrul concepției de organizare a turismului de deltă și ținând seama de motivațiile turistice principale, de necesitatea creșterii eficienței economice a acestei activități și de păstrarea echilibrului ecologic, oferta turistică a acestei zone a fost orientată spre următoarele forme de turism:

Turismul de cunoaștere este forma particulară practicată și care va continua să dețină ponderea principală în fluxul turistic, vizitatorii căutând să cunoască într-un timp scurt frumusețile naturii deltei, locurile și oamenii, din această zonă, istoria și obiceiurile lor. În acest sens, sunt organizate excursii scurte pentru vizitarea deltei cu durata de una, două sau mai multe zile cu turiști români și străini la odihnă în stațiunile de pe litoral sau cu cei ce se deplasează la Tulcea cu diverse mijloace de transport, astfel:

Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de o zi cuprind la început vizitarea Muzeului „Delta Dunării” Tulcea și apoi cu vasul, vizitarea unor canale, lacuri și locuri pitorești ale deltei, pentru formarea unei imagini asupra acestui mediu de viață cu totul original. Excursiile cu hidrobuzele sunt foarte interesante pentru că au plecări și din satul Murighiol, întrucât din această localitate se pătrunde pe canalele, gârlele și pe lacurile deltei, pe trasee mult mai scurte, permițând vizitarea unui sector mult mai pitoresc decât cel prezentat în excursiile cu plecarea din Tulcea și fără a parcurge de două ori canalul Sulina.

Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de două zile care cuprind întâi vizitarea Muzeului „Delta Dunării” Tulcea și apoi vizitarea unor locuri pitorești din deltă, plimbări cu bărcile pe canalele și gârlele din jurul locurilor de cazare.

Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de mai multe zile permit cunoașterea mai intimă a acestei zone.

Turismul de odihnă, promovat în localitățile din Delta Dunării și de pe litoralul Mării Negre, este foarte mult preferat de turiști, în special de români, datorită condițiilor naturale pe care le oferă zona. Această formă de turism nu este coordonată de organizațiile de turism, din care cauză nu se poate face nici o înregistrare riguroasă a turiștilor. Cazarea se face în hoteluri, popasuri turistice, pensiuni și la localnici. Pentru accesul turiștilor în localitățile preferate se utilizează în special navele rapide, iar pentru navigația pe canale și lacuri se folosesc bărcile proprii ale localnicilor.

Localitățile de pe litoralul Mării Negre, în delta maritimă, oferă turiștilor atât posibilitatea unei cure heliomarine, cât și vizitarea mai lesnicioasă a deltei.

Turismul balneo-medical se realizează prin valorificarea însușirilor curative ale nămolurilor sapropelice de la Murighiol, indicate în special pentru reumatismele cronice.

Turismul sportiv este cel care conferă specificul activităților turistice în deltă, prin organizarea turismului nautic și a partidelor de vânătoare și pescuit sportiv.

Turismul nautic este o formă de turism deosebit de interesantă și instructivă, care dă posibilitatea unei mai bune cunoașteri a deltei, dar care cere turiștilor o mai bună pregătire sportivă pentru parcurgerea deltei cu ambarcațiuni mici.

Pescuitul sportiv este o formă de turism interesantă pentru turiștii români și străini, generată de bogăția piscicolă a deltei. În vederea practicării acestei forme de turism s-au folosit mijloacele de transport și bazele de cazare existente în deltă prin măsurile luate de îmbunătățirea condițiilor de confort ale acestora. O atracție deosebită a prezentat-o organizarea unor competiții internaționale, care s-au desfășurat și se desfășoară periodic în extrasezon, îmbunătățind astfel exploatarea bazei materiale a turismului de deltă în sfera sezonului turistic clasic.

Vânătoarea sportivă este o formă de turism care prezintă interes nu numai pentru turiștii români, ci și pentru străini și se organizează în conformitate cu prevederile legii privind economia vânatului pe fondurile de vânătoare Razim, Caraorman, Uzlina, Gorgova, Crișan, Sulina, Mila 23, unde se vânează primăvara, toamna și iarna păsări și animale sălbatice, ceea ce contribuie la folosirea mijloacelor de transport și a bazelor de cazare din deltă și în afara sezonului turistic de vară.

Turismul tehnico-științific de organizare ca urmare a cadrului natural al deltei și îndeosebi a rezervațiilor sale naturale, floristice și a monumentelor naturii.

Bineînțeles că în acest scop s-au dezvoltat și se dezvoltă bazele de cercetare și în același timp condițiile de desfășurare a unor manifestări științifice cu caracter național și internațional. Pentru cunoașterea și formarea unei imagini de ansamblu asupra deltei se pot organiza, pentru toate categoriile de turiști, zboruri de agrement deasupra deltei cu avioane și elicoptere.

2.5. REZERVAȚIILE TURISTICE DIN DELTA DUNĂRII

Rezervația Letea-Matița-Roșca, aflată în zona nordică a deltei maritime, care înglobează, atât o zonă de luciu de apă, cât și grindul Letea cu floră și faună specifică. Scopul acestei rezervații constă în a păstra, atât coloniile de pelicani din zonă(Roșca-Buhaiova), cât și flora și fauna pădurii Letea. In suprafata de 15.400 ha, aflata in nordul lacului Matita. Cuprinde lacurile Rosca-Buhaiova. Este inconjurata de o zona in care se inscrie lacul Babita (pe unele harti trecut Babina).Aici se afla biotopuri diferite (mlastini stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix).

Rezervația Perișor-Zătoane se află în delta maritimă, în partea estică a depresiunii Dranov, în zona Zătoanelor și a grindului Palade. Din rezervație face parte și Insula Sacalin, aflată la sud de localitatea Sfântul Gheorghe. Zona e străbătută de grinduri maritime tinere. Teritoriul rezervatiei este pe alocuri strabatut de dune de nisip, intre care se intalnesc lacuri de diferite, precum si de o retea de garle si canale mlastinoase invadate de vegetatie stuficola.

Avifauna zonei cuprinde colonii de stârci cenușii, cormorani mari și mici, lebăda de vară, pescăruși și sitari de mal. Toamna vin spre această zonă grupuri de cocori. Iarna întâlnim mii de gâște și rațe. Mai rar poate fi vazut piciorongul si ciocantorsul

Rezervația Periteașca-Leahova-Portița

Specificul acestei rezervații îl constituie zona litoralului marin, cu fauna ei specifică. Ornitofauna care vine să petreacă iarna pe malul mării cuprinde, între altele, și specia gâsca gulerată care clocește în Siberia și Groenlanda. De asemenea, tot aici poate fi văzută gâsca cu pieptul roșu, care vine din tundra siberiană. În deltă au fost delimitate două rezervații forestiere, respectiv pădurile Letea și Caraorman.

Rezervația Periteasca-Leahova-Portița – Figura 11.

Pădurea Letea se învecinează cu rezervația Roșca-Buhaiova-Hrecișca. Ea s-a dezvoltat pe dunele de nisip de pe grindul cu același nume și este alcătuită dintr-o vegetație lemnoasă care amintește de pădurile subtropicale. Acest aspect este datorat atât existenței arborilor falnici, dar mai ales existenței plantelor volubile(hameiul, vița de vie sălbatică).În coroana plopilor cuibărește codalbul, păsările răpitoare (gaia roșie, șerparul, ulii și ereții), iar bursucul și vulpea sunt locuitori frecvenți ai pădurii.

Pădurea Letea, un peisaj de poveste, o pădure ca în legendele cu zâne. Cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, formată pe grindul nisipos Letea din fâșii de pădure dezvoltate printre dunele de nisip. Mergând prin pădure treci printr-o uluitoare schimbare de peisaj, de la pădure subtropicala la deșert în numai 2-300 de metri. În Pădurea Letea se găsesc 500 de specii de plante și peste 3.000 de specii de animale, dintre care mai mult de 2.000 sunt insecte, adică peste 70% din speciile de animale din Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD).

Vegetația este formată din stejarul de luncă, stejarul brumariu, plopul alb, plopul negru, frasinul de luncâ, frasinul de baltă, părul, teiul alb, ulmul și foarte rar arinul negru. În covorul vegetal se întâlnesc și alte specii: volbura de nisip, brândușa de nisip și cârcelul.

Pădurea Caraorman are o suprafață de 3.000 ha și este un loc foarte bun pentru adăpostul avifaunei. Ea cuprinde alături de un variat arboret-șleau de luncă format din plop, frasin și stejar, subarboret de zălog și o vegetație ierbacee de nisipuri.

Avându-se în vedere raritatea unora dintre speciile de animale și păsări care trăiesc în deltă, precum și interesul lor științific, acestea au fost declarate monumente ale naturii sau ocrotite prin lege, printre ele numărându-se: lopătarul, egreta mare, pelicanul, cătăliga, dropia, lebăda etc.

2.6. OBIECTIVE TURISTICE DIN DELTA DUNĂRII

Chilia Veche cuprinde o serie de obiective turistice printre care se numără o unitate de exploatare piscicolă intensivă, în condiții de amenajare, grindul Chilia este folosit pentru agricultură și creșterea vitelor. Fauna sălbatică a zonei cuprinde: porcul mistreț, iepurele, vidra ș.a. Un alt obiectiv de vizitat este grindul Stipoc, care împreună cu grindul Chilia formează un unghi drept.

Periprava se află la 23 km depărtare de Chilia Veche și la 103 km de Tulcea, la limita nordică a grindului Letea. Spre deosebire de alte localități, cu excepția Chiliei Vechi, ale căror case și ulițe se aflau pe un singur rând, Periprava se întinde și în adâncime.

Trecutul așezării se leagă de prezența în aceste locuri a unei cetăți genoveze. În apropierea acestui loc se afla pe atunci gura de vărsare în Marea Neagră a brațului Chilia. Un loc de atracție îl constituie lacul Nebunu, care se află în partea de sud a localității, cu ape puțin sălcii. Săpături arheologice efectuate în partea de sud a lacului Nebunu au scos la iveală dovezi materiale ale unei așezări din perioada bizantină(sec.XIII-XIV). Periprava are o importanță turistică, putând fi folosită ca punct de plecare spre diferite locuri pitorești. De aici se poate vizita pădurea Letea, iar în drum spre aceasta se trece pe lângă Grădina lui Omer, unde apare caracterul luxuriant al vegetației. Farmecul pădurii Letea îl constituie nu numai arborii înalți , dar și a lianelor care caută să urce cât mai mult spre lumină și soare, pe trunchiurile copacilor, împreună cu curpenul de pădure, hameiul, care laolaltă cu trandafirii sălbatici împiedică uneori complet circulația prin pădure, oferind în schimb, prin coloritul florilor lor o imagine de un pitoresc rar întâlnit.

Letea, aflată la 4 km de comuna C.A. Rosetti este așezată pe un teren nisipos. Satul apare cu gospodării nu prea mari și este singura localitate care poartă denumirea celui mai mare grind din deltă. De la Letea se poate pleca într-o excursie cu barca cu motor pe lacul Merhei, iar de aici pe canalul Dovnica-Dunărea Veche spre Matița sau înspre sud, la Dunărea Veche. Drumul străbătut până acolo le oferă turiștilor un peisaj mirific, pe marginea stufăriilor se pot admira feriga de apă,vâscul de apă, coada calului, peștișoara ș.a. plante de apă care creează un cadru pitoresc aparte.

Tulcea are un excepțional potențial turistic înscriindu-se în circuitul turistic intern și internațional cu o ofertă remarcabilă care cuprinde atât elemente specifice ale cadrului general (natură, climă, monumente de artă și istorie), cât și o bază turistică capabilă să satisfacă exigențele celor care îl vizează. Acesta se înscrie în categoria celor mai vechi localități de tip urban din țară. Este așezată în formă de amfiteatru , cu deschidere spre Dunăre.

Așezarea inițială a localității în această regiune este legată de vecinătatea deltei cu pășunile ei bogate și resursele piscicole, de străvechiul drum al păsărilor, care realizau și pe aici transhumanța între Carpați și litoralul antic.

Comerțul reprezintă o componentă importantă a economiei municipiului, Tulcea fiind cunoscută din cele mai vechi timpuri ca un principal vad comercial în această parte a țării. O altă importanță deosebită, ca poziție, fiind poarta de acces dintre Delta Dunării a numeroșilor turiști din țară și de peste hotare, dornici să cunoască frumusețile și bogățiile acestui colț al patriei noastre.

Monumentul de la Tulcea, înălțat la partea superioară a stâncii

care se ridică aproape vertical din malul drept al brațului Tulcea – Figura 12.

Orașul prezintă el însuși obiective și locuri turistice interesante între care lacul Ciuperca situat în partea de vest a orașului care oferă vizitatorilor numeroase posibilități de agrement, plimbări cu barca, practicarea unor sporturi nautice.

Un interes deosebit îl are Muzeul Delta Dunării organizat pe trei secții: științele naturii, istorie-arheologie, artă plastică și etnografie.În Tulcea se găsesc câteva monumente de artă printre care: Monumentul Independenței de pe Colnicul Hora, ridicat în 1899 prin contribuția cetățenilor orașului, bustul lui Spiru C. Haret (fig.17), statuia ecvestră a domnitorului Mircea cel Bătrân situat în Piața Civică.

Peisajul urbanistic al Tulcei este întregit de numeroase obiective ale arhitecturii vechi și noi: biserica catedrală „Sfântul Nicolae”, biserica Sf. Gheorghe (biserica cu ceas), geamia catedrală „Azzizie”, sediul Institutului de cercetări și proiectări „Delta Dunării”, impunătoarea clădire a liceului „Spiru Haret”,clădirea liceului fiind constituita in stilul arhitecturii romanesti. „Liceul a pus bazele celei dintai biblioteci din oras care incearca sa raspunda setei de cunoastere a elevilor si populatiei”. Poartă a Deltei, orașul Tulcea constituie pentru tot mai mulți turiști din țară și străinătate un ultim punct de escală al itinerarului spre originalele peisaje deltaice.

Faleza portului Tulcea – Figura 14.

Sulina stârnește interesul vizitatorilor datorită plajei sale destul de întinse, cu nisip foarte fin, cât și faptul că este foarte accesibilă în lunile de vară. Totodată orașul oferă turiștilor numeroase obiective: vechiul și noul far, digul ce pătrunde adânc în mare, Palatul Administrației Fluviale a Dunării de Jos, portul de tranzit, frumosul chei încadrat de spații verzi, care constituie un agreabil loc de odihnă, Casa de Cultură etc.

Prin construirea de noi obiective industriale și portuare, Sulina îndeplineste o importanță funcțiune industrială, comercială și portuară. Prin instituirea regimului de port liber, în actuala delimitare teritorială a orașului Sulina se efectueaza activități cum sunt: manipularea, depozitarea, sortarea, condiționarea, ambalarea, fabricarea, prelucrarea, marcarea, expunerea, testarea, vânzarea, cumpărarea expertizarea și repararea de nave, operațiuni financiar-bancare, precum și alte operațiuni specifice porturilor și zonelor libere.

În împrejurimile Sulinei pot fi vizitate pădurea Letea și vecinătățile ei, rezervația naturală „Hașmacul Mare”, lacurile Roșu, Roșuleț, Puiu, Lumina, Puiuleț, iar de aici dunele de nisip, sărăturile și satul pescăresc Caraorman.

Zona Babadagului, cu întinsele sale păduri de stejar și tei, reprezintă o valoroasă regiune turistică, capabilă să ofere turiștilor priveliști încântătoare și să ia contacte cu numeroase monumente și locuri istorice. Situat la 37 km de Tulcea, orașul Babadag este mărginit la nord-est de lacul ce-i poartă numele, la est și sud-vest de colinele împădurite Koium-Baba (Tatăl oilor) și Carada, iar la nord-vest de depresiunea Nalbantului. Orașul oferă câteva interesante obiective turistice între care: muzeul de artă orientală, mausoleul lui Ail-Gaza-Pașa, campingul „Doi iepurași”.

Murighiol aflat la 45 km depărtare de Tulcea, comuna este situată în dreptul marelui cot al brațului Sf. Gheorghe, care începe în fața Mahmudiei. Trecutul localității este atestat de rezultatele cercetărilor mai vechi și mai noi. În partea de nord-vest a lacului Murighiol s-au descoperit urme hallstattiene și elenistice, iar la sud de lac și de localitate se află un cimitir geto-dac (inventarul mormintelor de aici este expus la secția arheologică a muzeului Deltei Dunării din Tulcea). Ceva mai la sud, în partea de stângă a șoselei Murighiol-Dunavăț întâlnim urmele unei cetăți romane.

Fragmente de ceramică prefeudală au fost descoperite în zona nord-vestică a lacului și localității Murighiol. Situat pe terasa Dunării, cuprinzând pe teritoriul său și satele Sarinasuf, Plopul, Dunavățul de Sus, Dunavățul de Jos, Colina și Uzlina, comuna Murighiol se deosebește de celelalte așezări din apropiere, prin așezarea acesteia într-o zonă bogată în lacuri, fiind înconjurată de acestea aproape din toate părțile.

Lacurile care înconjoară localitatea sunt Murighiol 1, pe al cărui mal se află campingul „Pelican”, cunoscut și frecventat de turiștii din țară și de peste hotare, acesta dispune de căsuțe, bungalouri, restaurant, grup sanitar și de un câmp vast pentru corturi, ca și de loc de parcare, acesta oferă posibilități de plajă, plimbări de agrement cu bărci conduse de localnici pe canalele din apropiere, ieșiri în brațul Sf. Gheorghe etc., Murighiol 2 ambele cu apă dulce, alimentate din brațul Sf. Gheorghe. La sud și la sud-vest de localitate este situat Lacul Sărat ș.a. Sărăturile de la Murighiol au fost declarate în mod special zonă ecologică pentru a cruța piciorongul, specie rară. Un alt lac mai mic din apropierea localității este folosit pentru tratamente, cu apă și nămol, în tratarea unor afecțiuni ginecologice și reumatice.

Complexul lagunar Razim-Sinoe este cel mai întins lac din România. Din acest complex fac parte lacul Razim, lacul Sinoie, lacul Zmeica, lacul Babadag și altele de mai mică întindere.

La aluvionarea și conturarea complexului Razim-Sinoie și-a adus contribuția brațul Sf. Gheorghe. Tot brațul Sf. Gheorghe a furnizat și parte a materialului aluvionar necesar construirii grindului marin Chituc, care a izolat golful de mare și a dat naștere la complex.

Lacul Razim-Sinoe – Figura 15.

2.7. VESTIGII ISTORICE ȘI RELIGIOASE

Fortificația Troesmis-(la 3 km de comuna Turcoaia), cetate traco-getică menționată în secolul III î. Hr. cu ocazia conflictului militar dintre Lysimach și Dromichete. În perioada romană a devenit un puternic centru militar, ridicată mai apoi la rangul de „municipium”. Cunoaște o mare înflorire după cum indică edificiile și monumentele publice.

Fortăreața Noviodunum-Isaccea, cetate romano-bizantină cu nume celtic, construită în 369 d. Hr. A avut un important rol strategic și comercial fiind ridicată la rangul de „municipium”. Cunoaște o mare înflorire după cum indică edificiile și monumentele publice.

Fortăreața Arrubium-Măcin, castru și așezare cu nume celtic, atestată documentar în 100 d. Hr., (în două diplome militare). A fost un important punct la granița imperiului în timpul stăpânirii romano-bizantine.

Cetatea Dinogeția-Garvăn, numele ei a fost menționat pentru prima dată de Ptolemeu în cunoscuta sa lucrare „Geographia”. Inițial așezarea geto-dacică și apoi romană, a fost ridicată în timpul împăratului Dioclețian, (284-305 d. Hr.). Distrusă în 559 d. Hr. de un trib huno-bulgar, a fost reconsolidată și amplificată în secolul X d. Hr.

Alte vestigii istorice: Cetatea antica, Chilia Veche ( a existat din antichitatea greceasca, apoi a fost stapanita de bizantini pana in sec. X); Cetatea bizantina Salsovia, Mahmudia (sec. III d.Hr.)

EDIFICII RELIGIOASE

Basilica-Niculițel (la 15 km de Isaccea), cea mai veche construcție de acest gen cunoscută până în prezent în țara noastră. Este un unicat arhitectonic în Europa. Basilica și cripta au fost construite în timpul împăratului Valens (după 370 d. Hr.).

Mănăstirea Cocoș la 8 km de Isaccea și la 9 km nord-est de satul Nifon, ridicată în 1835 în stil oriental (turcesc), dar cu puternice influențe din arhitectura românească. Deține un muzeu de artă medievală și modernă ce include și colecții de carte veche și icoane. Monument de arhitectură religioasă. Mânăstirea a fost înființată de călugării Visarion, Gherantie și Isaia. Cuprinde: – un zid de incintă fortificat; – Biserica Pogorârea Sf. Duh construită între 1910 – 1916 în locul bisericilor vechi datând de la 1833, respectiv 1853 demolate din cauza deteriorării avansate. Biserica actuală are plan treflat și este pictată în interior, în ulei, de pictorul italian F. D. Brasse din Milano. Este o pictură în stil realist, influențată de arta renașterii. – corp de chilii – construit în 1853, stil oriental turcesc; – Colecție muzeală – Profil: artă plastică, carte rară românească, artă decorativă, arheologie, numismatică; – Clopotnița construita in 1853.

Mănăstirea Celik Dere-satul Telița, comuna Frecăței, (la 22 km de Isaccea), construită între 1841-1844 de călugării români și ruși. Păstrează o colecție de artă medievală, Lângă mănăstire poate fi văzută o raritate în peisajul românesc: o moară de vânt. Obiectiv de arhitectură religioasă. Așezământ monahal înființat, de către călugării romani și rușii. Biserica Adormirea Maicii Domnului este o construcție nouă, realizată în stil românesc în mai multe etape: 1901-1902, 1910-1916 si 1928-1932, după proiectele arhitecților Toma Dobrescu și Dumitru Berechet. Colecția muzeală: artă plastică, carte românească, artă decorativă. Sunt expuse obiecte de cult, carte veche, covoare, textile, o icoană adusă de la Muntele Athos, considerată cea mai veche din țară. În biserică se află osemintele episcopului Atanasie, într-o raclă care imită mormântul lui Isus Hristos de la Ierusalim și care datează din 1845.

MOSCHEEA LUI ALI-GAZA PASA, BABADAG – (la 35 km sud de Tulcea) cel mai vechi monument de arhitectură musulmană din România (sec. xVII). Are un minaret de 23 m înălțime.

MUZEE, CASE MEMORIALE DELTA DUNĂRII

Muzeul Deltei Dunării, Tulcea cuprinde urmatoarele secții:

a) Științe naturale (înfățișează flora fauna Deltei; include un acvariu ce prezintă diferite specii de pești din Delta Dunării dar și exemplare exotice);

b) Istorie și arheologie (valoroase exponate privind trecutul zonei);

c) Etnografie și arta populară, arta plastică (include o colecție grafică modernă și contemporană).
Casa memorială "PANAIT CERNA", Cerna – aici s-a născut, a copilărit Panait Cerna, poet cu o rară sensibilitate, adâncă reflexie (1881-1913).

Alte muzee: Muzeul casei Lipovene, Jurilocva.

MONUMENTE DELTA DUNĂRII

Monumentul eroilor de pe colnicul Horei , Tulcea-înălțat în semn de omagiu eroilor căzuți în Războiul de Independență din 1877-1878.

Alte monumente: Monumentul de la Smardan (in memoria marinarilor care s-au jertfit pentru independența țării); Statuia lui Mircea cel Bătrân, Tulcea (închinată marelui voivod român, 1386-1418, care a luptat pentru eliberarea Dobrogei de sub dominația otomană; sculptor Ion Jalea).

CETĂȚI, SITURI ARHEOLOGICE

Fortăreața medievală de la Enisala

Ruinele fortăreței medievale se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal care domină zona lacurilor Razim și Babadag. Cetatea fost construită în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, în a doua jumatate a secolului al XIV-lea, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării. La sfârșitul secolului al XIV-lea în cetate exista o garnizoană instalată de domnitorul Țării Românești Mircea cel Mare care organizează apărarea Dobrogei până în anul 1417 când o parte din teritoriul acestei provincii împreună cu cetatea de la Enisala, va fi cucerită de Imperiul Otoman.

Fortăreața medievală de la Enisala – Figura 16.

Situl arheologic Orgame – Argamum

Orgame – Argamum se află pe malul lacului Razim, la 20 de km Sud Vest de brațul Sfântu Gheorghe și la aproximativ 40 km de Histria.Cetatea Orgame este menționată în izvoarele istorice de la începutul sec. al VI-lea și din sec. al V-lea i.e.n. Hecateu din Milet. Săpăturile arheologice începute în 1926-1932 și reluate în 1965 au confirmat existența unei așezări grecești, analoga cronologica cu Histria.

Cetatea Beroe – Ostrov

Cetatea Beroe se află pe malul Dunării, la 3 km sud de comuna Ostrov, pe o stânca înaltă de aproximativ 30 m. Cetatea este menționată în itinerarii antice Tabula Peutingeriana și Itinerarium Antonini. În timpul lui Constantin cel Mare, cetatea a fost reparată, ca apoi în timpul lui Justinus II să fie distrusă parțial de atacurile avaro-slave, totuși fiind locuită până la începutul sec. VII. În sec. XI – XII fortificația s-a suprapus cu o așezare medievală timpurie.

2.8. TRASEE TURISTICE

a) Trasee de vizitare pe căi navigabile:

Traseul 1: Tulcea – Gârla Șontea – Mila 23 – Crișan – Tulcea, acest traseu poate fi făcut și pe varianta: Tulcea – Gorgova – Mila 23 – Crișan – Tulcea

Traseul 2: Tulcea – Canalul Litcov – Crișan – Tulcea

Traseul 3: Tulcea – Canalul Stipoc – Chilia Veche – Tulcea

Traseul 4: Tulcea (Lacul Câșla) – Gârla Somova – Mănăstirea Saon (lacul Telincea) – Tulcea

Traseul 5: Murighiol – Canalul Dranov – Gura Portiței – Canalul Dunavăț – Murighiol

Traseul 6: Murighiol – Canalul Mustaca – Canalul de Centură – Canalul Dranov – Murighiol

Traseul 7: Murighiol – Uzlina – Lacul Uzlina – Lacul Isac – Gârla Perivolovca – Uzlina – Murighiol

Traseul 8: Murighiol – Uzlina – canalul Litcov – canalul Crișan – lacul Puiu – lacul Erenciuc – Murighiol

Traseul 9: Crișan – Lacul Roșu – Sulina – Crișan

Traseul 10: Crișan – Mila 23 – Lacul Trei Iezere – Crișan

Traseul 11: Crișan – canalul Magearu – Sulina – Crișan

Traseul 12: Chilia Veche – Canalul Sulimanca – Lacul Matița – Canalul Rădăcinoasele – Chilia Veche

Traseul 13: Sulina – canalul Cardon – Periprava – golful Musura – Sulina

Traseul 14: Sulina – canalul Busurca – lacul Roșu – lacul Erenciuc – Sf. Gheorghe – canalul Cordon Litoral – Sulina

b) Trasee terestre:

Traseul D1: Letea (Sfiștofca) – Lacul Nebunu – Letea

Traseul este propus pentru vizitarea Pădurii Letea – marginea acesteia – aflată în afara zonei de protecție integrală și a lacului Nebunu. Traseul este accesibil turiștilor care ajung în zona Letea ca parte a pachetelor turistice oferite de către agențiile de turism sau acelor turiști care au ales zona Letea și C.A.Rosetti ca loc de petrecere a sejurului.

Traseul D2: Caraorman – pădurea Caraorman

Traseul reprezintă o opțiune de vizitare a localității și pădurii Caraorman din apropierea localității omonime.

Traseul D3: Murighiol – lacul Sărături – Murighiol

Traseul este propus pentru turiștii care vizitează zona Murighiol precum și pentru cei cazați la complexul Murighiol, și se adresează în primul rând acelor turiști pasionați de observarea păsărilor, lacul Sărături constituind un habitat optim pentru diferite specii de păsări: 4 piciorongul, ciocântorsul, rața cu perucă, rața cu cap-castaniu, pescărușul râzător, chira de baltă sau corcodelul negru.

Traseul D4: Tulcea (Tudor Vladimirescu) – Gârla Sireasa – Tulcea

Traseul are ca punct de plecare localitatea Tudor Vladimirescu – unde se ajunge prin traversarea Dunării la Tulcea – și se continuă pe drumul ce duce către localitățile Ceatalchioi, Pardina, Chilia Veche. Pe partea dreaptă a drumului se întinde zona Sireasa, zonă recunoscută pentru frumusețea și sălbăticia ei.

Traseul D5: Nuntași – Cetatea Histria – Nuntași

Traseul este recomandat pentru vizitarea Cetății Histria și observarea păsărilor din zona Nuntași, Histria, lac Sinoie. Din punct de vedere al zonelor de observare a păsărilor, parcurgerea traseului are ca obiectiv principal zona Histria – până la cetate – unde poate fi observată o mare varietate de specii de păsări aproape pe tot parcursul anului.

Traseul D6: Sulina – Plaja Sulina

Traseul are ca obiectiv vizitarea părții de est a orașului Sulina care include vizitarea farului vechi, cimitirul orașului și plaja orașului.

Traseul D7: Sulina – Canalul Sondei

Traseul include vizitarea porțiunii de plajă sălbatică situată la sud de orașul Sulina zonă în care pot fi văzute habitate de interes comunitar specific zonei.

Traseul D8: Natura Trail (Sf. Gheorghe)

Traseul pornește din localitatea Sf. Gheorghe, punctul de debarcare nave și se continuă pe dig, malul stâng Brațul Sf. Gheorghe – drum plajă – dig – malul Mării Negre – retur.

Exemplu de traseu turistic:

Tulcea (port) – Brațul Sulina – Maliuc – Mila 14 – Canalul Crișan – Canalul Caraorman – Mila 14 – Dunărea Veche – Mila 23 – Canalul Olguța – Lacul Fortuna – Lacul ăaclanești – Canalul Șontea – Lacul Nebunu – Lacul Meșter – Lacul Lung – Canalul Mila 35 – Brațul Tulcea – Tulcea (port).

Acest traseu se efectuează numai pe apă, iar distanțele sunt strict orientative și este efectuat destul de frecvent deoarece include majoritatea categoriilor de atracții turistice.

De la Tulcea-port se trece, prin canale mai mici și lacuri, în brațul Sulina, care este parcurs prin Maliuc, Mila14 și până dincolo de Crișan, apoi urmează Canalul Caraorman unde vom întalni mai multe lacuri, se revine din nou la Mila 14 unde apoi, se intră pe Dunărea Veche atingând așezarea de la Mila 23. Urmează Canalul Olguța si Canalul Fortuna, urmate de alt rând de lacuri până la Mila 35, iar în sfârșit se ajunge în Brațul Tulcea-Tulcea port.

Durata excursiei se calculează din momentul plecării până în momentul sosirii la pensiune. Această excursie se desfășoară pe o durată de aproximativ 13 ore cu vaporașul. Pe intreg parcursul calatoriei, băuturile alcoolice și răcoritoare se vor găsi la bordul navei contra cost.

REALIZAREA TRASEULUI

Plecarea se va efectua la ora 07:00 din Tulcea, vechiul port dunărean, care este așezat ca un amfiteatru, înconjurat din trei părți de înălțimi ce coboară spre Dunăre.

Prima parte a acestui segment de traseu se defășoară pe brațul Sulina – oraș, principala localitate de la gurile Dunării, care în urma adânciri și corectări unor meandre, este folosit cu predilecție pentru navigație. În urma acestor lucrări care au avut loc între 1862 și 1902, lungimea brațului a scăzut de la 93 de km la 64 de km, iar volumul de apa scurs s-a dublat (18% în prezent), adâncimea minimă fiind de 7 de m, iar cea maximă de 18 de m, locuințele pescarilor se înșiruie pe o lungime de circa 7,5 km.

Maliuc, comună situată pe ostrovul cu același nume, pe malul stâng al Dunării, stațiune de cercetări stuficole, expoziție de știinte naturale, ș.a. Ostrovul are ca suprafață 600ha si cca.600 de locuitori. Pentru obținerea unor recolte sporite de stuf s-a pornit o amplă acțiune de fixare a nisipurilor pe grinduri, de ridicare a unor diguri, de amenajare a unor canale și platforme tehnologice, pe care, primăvara, stau la adăpost de invazia apelor revărsate, stocurile de stuf, înainte de a fi tăiate și transportate la Combinatul de Celuloza si Hârtie din Brăila.

Pe malul stâng al Milei 14 vedem un obelisc comemorativ care evocă anul inaugurării canalului (1859). Tot pe același mal se găsește și cabana pentru vânători și pescari Cherhana unde se face o oprire de circa 20 minute pentru vizitarea acesteia, taxă de intrare fiind de 10 lei. Apoi urmează restaurantul “Lebăda”, loc unde la fel se va face o pauza de o ora pentru a se servi tradiționalul "pește" al Deltei Dunării, meniul cuprinzand :avat, știucă, mamaliguță si branză, prețul acestuia din urma fiind de 35 lei.

Se continuă apoi drumul tot pe acest braț, unde întâlnim așezarea pescărească Crișan aflată la 22 km în amonte de Sulina si 48 de km de orașul Tulcea, numit si "poarta Deltei", pe brațul de mijloc al Dunării ce se desparte în trei cursuri, el fiind cel mai nou sat și punct de plecare spre Mila 23, Caraorman, Lacul Puiu, Lacul Roșu, pădurea Letea și a celor mai multe trasee din Delta Dunării. Aici puteți să vă întâlniți cu peștii, păsările, oamenii Deltei Dunării, apele sale limpezi și nesfârșite, stuf, ș.a. Locuitorii comunei sunt recunoscuți și apreciați pentru spiritul lor gospodăresc și, in același timp, pentru ospitalitatea lor.

Se ajunge apoi la canalul Caraorman care a fost finalizat la începutul anilor "80 și făcea parte dintr-un proiect foarte ambițios de transformare a Caraormanului într-un centru economic major pentru Deltă. Se dorea exploatarea pe scară largă a dunelor de nisip din apropierea satului. Pe un teren nisipos de origine marină s-a dezvoltat o pădure de stejari, al cărei nume Caraorman înseamnă în etimologia turcă Pădurea Neagră. Stejarii vechi, cu ramuri impunătoare și vegetația bogată fac o umbra atat de deasa încat există locuri foarte întunecoase, care au dat numele pădurii (pădurea neagră), unde se găsește cel mai mare stejar din Deltă și care are o vârstă de 400 de ani și o circumferința de 4.00 m.

Urmează apoi trecerea prin Canalul Litcov și canalul Iacob. Între intersecția dintre aceste două canale, malul stâng este mai înalt și fiind adăpostit de sălcii atrage mulți turiști care găsesc aici condiții bune pentru instalarea corturilor, pescuitul oferind aici o șansă destul de bună pentru obținerea unor capturi interesante de pește.

Unul din cele două canale, Crișan-Caraorman, duce spre cherhanaua Caraorman și în continuare în Lacul Puiu și Lacul Roșu, lacuri mari și adânci, cu un important potențial piscicol, iar canalul dintre ele, așezat paralel cu direcția de curgere a Dunării are un curent puternic, care oxigenează apa și atrage foarte mulți pești. Pe malul lui se găsește Satul de Vacanța Roșu, ajungându-se apoi din nou la Mila 14.

Se continuă apoi pe Dunărea Veche, aceasta din urmă fiind un braț care se desprinde dintr-un curs de apă principal și care se reunește cu acesta în aval.

Mila 23 – sat de lipoveni cu o bucătărie tradiționala specifică, sat intemeiat în dreptul milei turcești 23 pe cursul vechi al Dunării, unde in afară de pescuit se găsesc și locuri bune pentru vânat, în timpul pasajelor de toamnă și de primavară, prezentând interes giștele, rațele mari, mijlocii și mici, becaținele și lișițele. Tot aici s-a născut Ivan Patzaichin, multiplu campion mondial și olimpic.

Se trece apoi prin Canalul Olguța. Pe malul lui se observă o varitate de păsări: egrete, rațe, lișițe, stârci galbeni, lebede și țigănuși, chiar și stoluri de pelicani și lopătari. Vegetația abundă în nuferi albi și galbeni și minunate flori de "nu-mă-uita", loc unde se face o pauză de 20 minute pentru a se putea servi pe vaporas o mică gustare pusă la dispoziție de catre administratorul firmei, meniu alcătuit din: salată de crudităti si carne de rata salbatica, prețul fiind de 14 lei .

Apoi ne îndreptam spre sud pentru a putea intra în Canalul Fortuna, unde se află și Lacul Fortuna, unul din cele mai mari lacuri din Deltă, cu o formă aproape circulară, cu maluri încărcate de vegetație, lebede, corcodei, lișițe și pelicani.

Dupa terminarea acestui mare lac al Deltei Dunării întâlnim Lacul Băclanești care atrage cele mai mari colonii de pelicani din această zonă datorită bogăției lui în pește. Aici se pune la dispoziția pescarilor amatori, timp de 25 minute, ustensile de pescuit (normale) și vor avea ocazia cu puțin noroc să se delecteze de senzația firului întins pe canalele din imprejurimi. Ustensilele de pescuit și momeala/pers. costând 8 lei, iar captura prinsa se va taxa in funcție de cantitatea și specia peștelui.

Canalul Șontea este unul colector și, spre deosebire de majoritatea celorlalte gîrle și canale, are sens de scurgere dinspre est spre vest. Tot acest canal strabate o întinsa zonă stuficolă iar în lungul malurilor apa este acoperită de o bogată vegetație.

Lacul Nebunu ( 115 ha ): Lacul este situat in complexul de lacuri Sontea – Fortuna și este o zonă protejată de mică întindere. Motivul pentru care a fost pusă sub regim de protecție este acela că asigură condiții optime de reproducere pentru speciile de pești caracteristice pentru astfel de lacuri de mică întindere și cu adâncime redusă și de asemenea asigură conditii de cuibărit în lunile de vară pentru diferite specii de rațe sau de alte păsări de apă.

Întâlnim apoi Lacul Meșter și Lacul Nebunu unde aveți posibilitatea de a filma și fotografia diversitatea păsărilor, vestitelor lebede și a peisajelor din împrejurimile lacurilor.

Dupa traversarea lacurilor de mai sus menționate se ajunge la Mila 35. În amonte de acest punct se deschide Canalul mila 35, care unește brațele Tulcea și Chilia, iar pe acestea din urmă se ajunge la Chilia Veche. Apoi nu se mai face nici un fel de oprire pană la punctul de debarcare in Tulcea-port, trecându-se mai întai prin brațul Tulcea, braț care se desparte în alte două brațe, Sulina și Sfântul Gheorghe.

Sosirea are loc la ora 20:00.

2.9. STRUCTURI CU FUNCȚIUNI DE CAZARE ÎN DELTA DUNĂRII

a) Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri și categorii de confort în zona De confort, inclusiv orașul Tulcea, se vor detalia în tabelul 1.

Tabel 1. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare

b) Înnoptări în structuri de cazare turistică cu funcțiuni de cazare turistice după destinații turistice și tipuri de turiști:

Tabel 2. Numărul de înnoptări în structurile de cazare turistică

c) Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turisitcă cu cu funcțiuni de cazare turistice după destinații turistice și tipuri de turiști clasificată pe număr de persoane.

Tabel 3. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turisitcă

d) Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de cazare turistică, categorii de confort în zona Deltei Dunării, inclusiv orașul Tulcea clasificată pe loc/turist.

Tabel 3. Capacitatea de cazare turistică

CAPITOLUL III – MEDIUL DE LUCRU PENTRU REALIZAREA APLICAȚIEI

3.1. PREZENTAREA GENERALĂ A APLICAȚIEI „MOBIRISE”

Mobirise este o aplicație offline gratuită pentru Windows/Mac și este folosită pentru a crea cu ușurință site-uri mici/mijlocii, pagini de destinație, CV-uri și portofolii online, site-uri promoționale pentru aplicații, evenimente, servicii și produse. Aplicația este perfect pentru cei care nu sunt familiarizați cu complexitatea dezvoltării web și pentru designerii care preferă să lucreze cât mai vizual posibil, fără a lupta cu codul HTML.

3.2. PREZENTAREA INTERFAȚEI

Tabloul de bord este foarte simplu și conține editor vizual, meniu de setări și un panou pentru a adăuga toate tipurile de blocks. Chiar dacă nu ați folosit niciodată constructori de site-uri web, utilizarea Mobirise nu va fi o problemă. Interfața este funcțională și atrăgătoare. Bazat pe editorul care acceptă "drag-n-drop", permite utilizatorilor să creeze structura oricărui site web.

Platforma vă inițiază cu o pagină principală generică (Fig.17), cu un meniu de personalizare care poate fi activat printr-un buton portocaliu din partea dreaptă-jos a interfeței.

Pagina principală a platformei – Figura 17.

Pasul 1. Faceți click pe orice text pentru al edita sau al personaliza. Selectați textul pentru a insera un link. Faceți clic pe pictograma albastră "Gear" din colțul din dreapta sus pentru a ascunde / afișa butoanele, textul, titlul și pentru a modifica fundalul blocului.(Fig.18)

Pictograma albastră Block Parameters (Gear) – Figura 18.

Pasul 2. Faceți clic pe butonul roșu "+" din colțul din dreapta jos pentru a adăuga un nou block.(Fig.18). Opțiunile din meniul block cuprind: adăugare meniu, antet, slide-uri, media, inserare text(article), subsol.(Fig.19)

Adăugare conținut/blocks – Figura 19.

Pasul 3. Utilizați meniul din stânga sus pentru a crea noi pagini, site-uri și adăugați teme.(Fig.20)

Meniu – Figura 20.

Repetând pasul 3 de mai sus au fost realizate paginile site-ului adaugând antetul, conținutul și media.

Pasul 4. Pentru a crea legatura fizică cu paginile HTML din web-site realizate la pasul 3 a fost creat butonul dropdown “Delta Dunării” din colțul dreapta sus fiind adăugat un submeniu (Fig.21) cu același denumiri ca ale paginilor, acestora li s-au atribuit un link de legatură pentru fiecare pagină în parte.

Adăugare sub meniu – Figura 21.

De exemplu, a fost creată în secțiunea submeniu a butonului “Delta Dunării” o scurtătură către pagina „Așezare geografică” astfel:

a fost adăugată denumirea paginii existente deja;

a fost creat un link de legătură către aceasta (click pe denumirea paginii din submeniu, dăm click pe , alegem pagina, apoi insert link) ; (Fig.22)

Creare link de lagătură – Figura 22.

Ca în exemplul de mai sus vom proceda pentru toate paginile create adăugându-le scurtături.

Pasul 5. Pentru a publica tot ceea ce am creat până acum vom da click pe butonul Publish din colț dreapta sus, se va deschide o fereastră unde avem mai multe opțiuni (Fig.23)

Pentru a publica site-ul, va trebui să cumpărați planul de găzduire și să configurați ruta pentru încărcarea fișierelor de pe site, însă îl puteți salva pe computer și al vizualiza offline.

Metode de publicare site – Figura 23.

3.3. PREZENTAREA WEBSITE-ULUI

Pentru accesarea website-ului vom tasta numele domeniului www.vulpe-alin.tk. La deschiderea paginii vom fi întâmpinați de un cadru peisagistic din Delta Dunării, iar în centru este prezentă tema lucrării, precum și studentul. În colțul stânga sus este prezentat logo-ul “Deltei Dunării”. (Fig. 24)

Logo-ul site-ului este unul sugestiv, subliniind elementele de bază care carcaterizează delta: pelicanul, simbolul Deltei Dunării, deoarece aici se găsește cea mai mare colonie de pelicani din Europa ; stuful, resursa de bază al locuitorilor, ocupând circa 78% din vegetația deltei; soarele care încalzește și strălucește asupra deltei; și bineînțeles apa, care sugerează mulțimea de canale, mlaștini și lacuri care alcătuiesc delta. Toate aceste elmente sunt puse pe un fundal verde, care ar putea reprezenta așa numitele zăvoaie, paduri specifice deltei fluviatile, care, de asemenea dau nota carcteristică a peisajului.

Prin apăsarea pe logo-ul din figura 24, se va deschide o nouă pagină cu o scurtă introducere referitor la motivul temei lucrării alese de mine.

În colțul dreapta sus avem butonul “ACASĂ”, care a fost realizat pentru întoarcerea la meniul principal, atunci când selectăm orice opțiune din web-site, iar butonul “DELTA DUNĂRII”, care are un submeniu foarte aerat, ușor de folosit, cu trimitere la fiecare pagină in parte (așezare geografică, hidrografie, potențial turistic natural/antropic, etc.). (Fig. 25)

Pagina principală – Figura 25.

În josul paginii există o mini hartă pentru a identifica mai ușor atracțiile turistice din zona Deltei Dunării, ținând click stânga pe hartă putem naviga în împrejurimile acesteia, putând fi vizualizată și la versiune completă accesând “view large map”, această setare deschide o nouă fereastră de internet permițând căutarea de atracții cât si rutele pentru a ajunge la destinația propusă.(Fig. 26)

Mini hartă+contact – Figura 26.

În colțul dreapta jos sunt prezentate informațiile referitoare la adresă, numarul de contact, iar alături agenții de turism pe care le putem utiliza pentru o rezervare viitoare, în josul paginii avem butonul “back to top”, apăsând ne trimite la pagina de start fără a mai da scroll mouse-ului.(Fig. 26)

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Realizând o analiză aspura acestei lucrări putem spune că s-au prezentat toate aspectele referitoare la zona Deltei Dunării.

În cadrul realizării site-ului web s-a utilizat aplicația MOBIRISE, site-ul putând fi deschis în orice browser, fiind prezentate toate elementele precizate în partea teoretică.

Pornind de la primul capitol unde s-au trecut în revistă aspectele generale : zona Deltei Dunării, așezare georgrafică, relief, climă, biodiversitate și agricultura.

Vom continua în cel de-al doilea capitol cu prezentarea zonei turistice unde am scos în evidență conceptul de turism, componentele produsului turistic, procesul de stimulare al creșterii circulației turistice, formele turismului, rezervațiile turistice, obiectivele turistice, vestigii istorice și religioase, trasee turistice, structuri cu funcțiuni de cazare.

În ultimul capitol se găsesc detalii legate de creare și prezentare a aplicației MOBIRISE, cât și interfața utilizată în dezvoltarea site-ului web .

Avantajele utilizării aplicației MOBIRISE :

Este complet gratuită, putând fi descărcat de pe site-ul oficial al aplicației.

Este o aplicație ușor de folosit, interfața fiind foarte prietenoasă.

Conține un buton de previzulizare, așadar site-ul poate fi deschis oricând într-un browser.

Se pot insera foarte ușor imagini, videoclipuri

Prezintă un design atrăgător și profesional

Blocurile din pagini pot fi trase foarte ușor cu dragg-and-dropp, ajutând utilizatorul.

Aplicația poate fi folosită și de utilizatorii fără experiență

Dezavantaje:

Site-urile dezvoltate nu pot fi foarte complexe.

Aplicația nu dispune de un mobile editor, editarea site-ului fiind disponibilă doar pe un calculator.

Nu se pot stoca informații despre vizitatorii site-ului

Paginile pot reacționa uneori greu.

Ca o propunere pentru utilizarea mai eficientă a aplicației pot spune :

Necesitatea unei baze de date pentru a putea reține informații despre vizitatori astfel încat să se poată stabili cine este interesat în vizitarea zonei Deltei Dunării.

Aplicația trebuie dezvoltată astfel încât site-urile pot fi modificate și de pe un dispozitiv mobil, fiind mult mai ușor de folosit, pentru a putea actualiza informațiile în timp real.