ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [302293]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

TEZĂ DE DOCTORAT

„ATITUDINI PUBLICE FAȚĂ DE UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL CRIZEI REFUGIAȚILOR”

Coordonator științific:

Prof.univ.dr. Alina Bârgăoanu

Doctorandă:

Alicia – Georgiana Zalupca

BUCUREȘTI, 2017

CUPRINS

Lista figurilor și tabelelor / 4

Argument / 10

Euroscepticismul: provocarea politică a Uniunii Europene / 16

Conceptul de „euroscepticism” / 17

Tipuri de „euroscepticism” / 20

Creșterea fenomenului eurosceptic în Uniunea Europeană / 26

Profilul partidelor eurosceptice din Uniunea Europeană / 34

1.4.1. Vechile state ale Uniunii Europene: Germania, Franța, [anonimizat], Olanda și Belgia / 36

1.4.2. Statele nordice din Uniunea Europeană: Danemarca, Suedia și Finlanda / 44

1.4.3. Statele debitoare din Uniunea Europeană: Italia, Spania și Grecia / 45

1.4.4. Statele din Europa Centrală și de Est din Uniunea Europeană: Polonia și Ungaria / 48

1.5. Evoluția gradului de încredere în Uniunea Europeană conform Eurobarometrelor Standard în intervalul 2007-2016 / 49

1.5.1. Metodologia cercetării / 49

1.5.2. Contextul realizării Eurobarometrelor Standard din perioada 2007-2016 / 54

1.5.3. Analiza și interpretarea datelor / 64

1.5.4. Considerații finale / 81

2. Criza refugiaților în Germania în perioada 2015-2016 / 87

Criza refugiaților în Uniunea Europeană / 91

Criza refugiaților în Germania / 98

Reacții politice în Germania la criza refugiaților / 108

AfD / 109

PEGIDA / 137

Mișcarea Identitară / 153

Scena politică germană: [anonimizat] / 157

Conceptul de „populism de dreapta” / 158

Conceptul de „extremism de dreapta” / 161

Diferențe între populismul de dreapta și extremismul de dreapta / 170

Conceptul de „multiculturalism” / 170

Considerații finale / 172

Mediatizarea subiectului crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online din România / 175

Introducere / 175

3.2. Stabilirea agendei publice (teoria agenda setting), încadrarea știrilor (teoria încadrării) și tonul știrilor. Aspecte teoretice / 176

3.3. Metodologia cercetării / 188

3.3.1. Scheme de categorii. Măsurători / 191

3.4. Analiza datelor / 193

3.4.1. Subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online din România / 193

3.4.1.1. Vizibilitatea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană / 193

3.4.1.2. Tematizarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană / 202

3.4.1.3. Proeminența știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană / 207

3.4.1.4. Tonul știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană / 213

3.4.2. Mediatizarea Germaniei în știrile despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online din România / 218

3.4.2.1. Vizibilitatea știrilor despre Germania / 218

3.4.2.2. Tematizarea știrilor despre Germania / 224

3.4.2.3. Proeminența știrilor despre Germania / 228

3.4.2.4. Tonul știrilor despre Germania / 234

3.5. Interpretarea rezultatelor / 237

3.6. Concluziile cercetării/ 246

Considerații finale / 250

Bibliografie / 255

Anexe / 283

6.1. Grila online / 283

6.2. Coding book online / 285

Lista figurilor și tabelelor

Figura 1: Postarea lui Geert Wilders / Sursa datelor: Twitter, 2017

Figura 2: Postarea lui Nigel Farage / Sursa datelor: Twitter, 2017

Figura 3: Postarea lui Geert Wilders / Sursa datelor: Twitter, 2017

Figura 4: Partidele politice eurosceptice pe harta politică a Uniunii Europene / Sursa datelor: ZDF, 2016

Figura 5: Estimarea regiunilor câștigate în turul al doilea electoral al alegerilor regionale din 2015 / Sursa datelor: Tagesschau, 2015

Figura 6: Postarea lui Nigel Farage / Sursa datelor: Twitter, 2016

Figura 7: Postarea lui Marine Le Pen / Sursa datelor: Twitter, 2016

Figura 8: Postarea lui GermanForeignOffice / Sursa datelor: Twitter, 2016

Figura 9: „Principalele probleme ale europenilor”: „Principalele probleme la nivel european: evoluții”, întrebarea QA5: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă Uniunea Europeană în acest moment?” / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 10: „Principalele probleme ale europenilor”: „Principalele probleme la nivel european: rezultate naționale”, întrebarea QA3a: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă țara dumneavoastră în acest moment?” – Media rezultatelor SMV / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 11: „Principalele probleme ale europenilor”: „Principalele probleme la nivel european: rezultate naționale”, întrebarea QA3a: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă țara dumneavoastră în acest moment?” – Media rezultatelor SMN / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 12: „Principalele probleme ale europenilor”: „Principalele probleme la nivel european: rezultate naționale”, întrebarea QA3a: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă țara dumneavoastră în acest moment?” – Media rezultatelor SMD / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 13: „Principalele probleme ale europenilor”: „Principalele probleme la nivel european: rezultate naționale”, întrebarea QA3a: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă țara dumneavoastră în acest moment?” – Media rezultatelor SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 14: „Europenii și instituțiile politice”: „Încrederea în Guvernele și Parlamentele naționale și în Uniunea Europeană: tendințe”, întrebarea QA8a: „Aș dori să vă întreb câtă încredere aveți în anumite instituții. Pentru următoarele instituții (Uniunea Europeană, Guvern, Parlament), vă rog să îmi spuneți dacă aveți sau nu aveți încredere.”- Încrederea în Uniunea Europeană / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 15: „Europenii și instituțiile politice”: „Încrederea în Guvernele și Parlamentele naționale și în Uniunea Europeană: rezultate naționale”, întrebarea QA8a: „Aș dori să vă întreb câtă încredere aveți în anumite instituții. Pentru următoarele instituții (Uniunea Europeană, Guvern, Parlament), vă rog să îmi spuneți dacă aveți sau nu aveți încredere.” – Media încrederii în Uniunea Europeană în SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 16: „Europenii și instituțiile politice”: „Încrederea în Guvernele și Parlamentele naționale și în Uniunea Europeană: rezultate naționale”, întrebarea QA8a: „Aș dori să vă întreb câtă încredere aveți în anumite instituții. Pentru următoarele instituții (Uniunea Europeană, Guvern, Parlament), vă rog să îmi spuneți dacă aveți sau nu aveți încredere.” – Media încrederii în Guvern și Parlament în SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 17: „Europenii și instituțiile politice”: „Viitorul Uniunii Europene: tendințe”, întrebarea QA20: „Sunteți foarte optimist, mai degrabă pesimist sau foarte pesimist în ceea ce privește viitorul Uniunii Europene?”/ Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 18: „Europenii și instituțiile politice”: „Viitorul Uniunii Europene: rezultate naționale”, întrebarea QA20: „Sunteți foarte optimist în ceea ce privește viitorul Uniunii Europene?” – Media încrederii în viitorul Uniunii Europene în SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 19: „Situația economică”: „Actuala situație a economiei la nivel național: rezultate naționale și evoluții”, întrebarea QA1a.1: „Cum ați judeca actuala situație în acest context: Situația economiei naționale (%)?”-Media în UE, SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 20: „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”: „Suport pentru euro”, întrebarea QA17.1: „Care este părerea dumneavoastră referitoare la oricare din aceste subiecte? Vă rog să îmi spuneți pentru fiecare subiect dacă sunteți pentru sau împotrivă. O uniune economică și monetară cu o singură monedă, euro (%). – Media în UE, SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 21: „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”: „Problemele migrației”, întrebarea QA17.6: „Care este părerea dumneavoastră referitoare la oricare din aceste subiecte? Vă rog să îmi spuneți pentru fiecare subiect dacă sunteți pentru sau împotrivă. O politică europeană comună a migrației (% – EU). – Media în UE, SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 22: „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”: „Problemele migrației”, întrebarea QA17.6: „Care este părerea dumneavoastră referitoare la oricare din aceste subiecte? Vă rog să îmi spuneți pentru fiecare subiect dacă sunteți pentru sau împotrivă. O politică europeană comună a migrației (% – EU). – Media în UE, SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 23: Detecțiile de treceri ilegale la granițe per naționalități 2015-2016 / Sursa datelor: Frontex, 2015-2016

Figura 24: „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”: „Problemele migrației”: întrebarea QB4.: „Vă rog să îmi spuneți care dintre aceste declarații dau naștere unui sentiment pozitiv sau negativ pentru dumneavoastră. (% – UE) – Imigrația persoanelor din alte state membre ale Uniunii Europene” / Sursa datelor. EB83-EB86

Figura 25: „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”: „Problemele migrației”: întrebarea QB4.: „Vă rog să îmi spuneți care dintre aceste declarații dau naștere unui sentiment pozitiv sau negativ pentru dumneavoastră. (% – UE) – Imigrația persoanelor din afara Uniunii Europene” / Sursa datelor. EB83-EB86

Figura 26: Cotă de alocare a solicitanților de azil pentru 2016 – Formula Königstein / Sursa datelor: Ministerul pentru Migrație și Refugiați german, 2016

Figura 27: Cifrele de azil: Bilanțul anului 2016 / Sursa datelor: Ministerul pentru Migrație și Refugiați german, 2017

Figura 28: Evoluția curentului eurosceptic în Germania / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 29: Numărul de persoane care apreciază pagina de Facebook a AfD / Sursa datelor: Facebook, 2017

Figura 30: Votul pentru AfD în statul Baden-Württemberg per oraș / Sursa datelor: Stat, oficiul de stat, 14 martie 2016

Figura 31: Votul pentru AfD în statul Saxonia per oraș / Sursa datelor: Stat, oficiul de stat, 14 martie 2016

Figura 32: Care este situația dumneavoastră financiară în prezent? / Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016, 1.026 de persoane

Figura 33: Sunteți de acord că cei din clasa politică au făcut oricum ce doresc?/ Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016, 1.026 de persoane

Figura 34: Cât de mulțumiți sunteți de politica de azil și refugiați a Angelei Merkel? / Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016, 1.026 de persoane

Figura 35: Germania a devenit mai liberală, prin emanciparea femeilor și prin egalitatea de gen. Credeți că se îndreaptă în direcția potrivită? / Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016, 1.026 de persoane

Figura 36: Vă puteți imagina că ați alege din principiu AfD / Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016,

1.026 de persoane

Figura 37: Considerați că alegătorii AfD sunt de extremă dreaptă? / Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016, 1.026 de persoane

Figura 38: Votul pentru AfD în statul Mecklenburg – Vorpommern / Sursa datelor: Der Postillon, 5 septembrie 2016

Figura 39: Mai devreme negru, azi albastru în orașul Rostock, statul Mecklenburg-Vorpommern / Sursa datelor: Oficiul de stat pentru administrație internă Mecklenburg-Vorpommern, 5 septembrie 2016

Figura 40: Votul în procente, statul Mecklenburg-Vorpommern / Sursa datelor: Oficiul de stat pentru administrație internă Mecklenburg-Vorpommern, 5 septembrie 2016

Figura 41: Câștigători și pierdanți, statul Mecklenburg-Vorpommern / Sursa datelor: Oficiul de stat pentru administrație internă Mecklenburg-Vorpommern, 5 septembrie 2016

Figura 42: Mesajul PEGIDA / Sursa datelor: Pegida, 2015

Figura 43: Numărul de persoane care apreciază pagina de Facebook a PEGIDA / Sursa datelor: Facebook, 2017

Figura 44: Numărul participanților la mitingurile PEGIDA din Dresda în intervalul 2014-2017 / Sursa datelor: Poliția din Dresda (Durchgezählt, 2017)

Figura 45: Numărul participanților la mitingurile împotriva PEGIDA din Dresda în intervalul 2014-2016 / Sursa datelor: Poliția din Dresda (Durchgezählt, 2017)

Figura 46: Numărul participanților la mitingurile penrtu și împotriva PEGIDA în afara Germaniei în intervalul 2015-2016 / Sursa datelor: Mattern, 2015, Kronen Zeitung, 2015, derStandard.at, 2015, Euronews, 2015, taz.de, 2015

Figura 47: Factorii care determină susținerea PEGIDA / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 48: Sprijin pentru obiectivele PEGIDA și islamofobie / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 49: Sprijin pentru obiectivele PEGIDA și pentru noțiunea de democrație / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 50: Sprijin pentru obiectivele PEGIDA și respingerea dictaturii / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 51: Sprijin pentru obiectivele PEGIDA și respingerea existenței unui singur partid puternic / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 52: Vârsta / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 53: Sexul / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 54: Situația familială / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 55: Cel mai înalt nivel de învățământ absolvit / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 56: Situația ocupării forței de muncă / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 57: Categoriile forței de muncă / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 58: Comparație între vârsta respondeților / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 59: Sunteți mulțumiți cu democrația? / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 60: Unde urmăriți activitățile PEGIDA? / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 61: De cât timp participați la activitățile PEGIDA? / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 62: Dacă astăzi ar avea loc alegeri parlamentare, cu cine ați vota? / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 63: Cu cine ați votat la ultimele alegeri parlamentare? / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 64: Harta structurii identitare germane / Sursa datelor: Identitäre Bewegung, 2016

Figura 65: Numărul de persoane care apreciază pagina de Facebook a Mișcării Identitare / Sursa datelor: Facebook

Figura 66: Valorile Mișcării Identitare / Sursa datelor: Facebook, 2016

Figura 67: Logo-ul Mișcării Identitare / Sursa datelor: Metapolitika – Diskurswerfer, 2016

Figura 68: Adolf Hitler – Volk braucht Dich / Sursa datelor: trutzgauer-bote.info, 2016

Figura 69: Sprijinul pentru o dictatură autoritară de dreapta / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 70: Xenofobia / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figira 71: Sprijinul pentru o dictatură autoritară de dreapta în intervalul 2002-2016 / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 72: Evoluția curentului xenofob în intervalul 2002-2016 / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 73: Evoluția extremei dreapta în Germania în intervalul 2002-2016 / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 74: „Sunteți de acord cu afirmația: „Republica Federală Germania se află în pericol datorită numărului mare de străini” și care sunt partidele dumneavoastră preferate” / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 75: „Sunteți de acord cu afirmația: „Din cauza prezenței atâtor musulmani aici, mă simt ca un străin țara mea” și care sunt partidele dumneavoastră preferate” / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 76: „Sunteți de acord cu afirmația: „Majoritatea solicitanților de azil nu se teme să fie persecutată cu adevărat în țara lor de origine” și care sunt partidele dumneavoastră preferate” / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 77: Ce aleg extremiștii de dreapta? / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 78: Modelul procesului de cercetare al încadrării / Sursa datelor: Scheufele, 1999

Figura 79: Vizibilitatea estimată a subiectului crizei refugiaților în Uniunea Europeană pentru fiecare site analizat / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 80: Distribuția știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe cele patru site-uri analizate, din totalul știrilor despre acest subiect / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 81: Evoluția vizibilității știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 82: Ponderea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în % din totalul de știri monitorizate pe zi pe cele patru site-uri analizate în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 83: Evoluția vizibilității știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe fiecare portal, în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 84: Ponderea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în % din totalul de știri monitorizate pe zi pe fiecare site analizat în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 85: Încadrarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în domeniile de știri ale fiecărui portal pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 86: Încadrarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în domeniile de știri ale portalurilor de știri pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 87: Încadrarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în domeniile de știri ale agențiilor de presă pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 88: Media numărului de cuvinte pe știre, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 89: Media numărului de vizualizări pe știre, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 90: Evoluția numărului de vizualizări ale știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe toate site-urile (total), în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 91: Media numărului de comentarii pe știre, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 92: Ponderea tonului știrilor față de refugiați pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Punctul 9, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 93: Ponderea tonului știrilor față de Uniunea Europeană pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Punctul 9, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 94: Vizibilitatea estimată a subiectului Germaniei pentru fiecare site analizat / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 95: Distribuția știrilor despre Germania pe cele patru site-uri analizate, din totalul știrilor despre acest subiect / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 96: Evoluția vizibilității știrilor despre Germania pe cele patru site-uri analizate în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 97: Figura 97: Ponderea știrilor despre Germania în % din totalul de știri despre criza refugiaților în Uniunea Europeană monitorizate pe zi pe cele patru site-uri analizate în perioada 1 – 30 septembrie 2015/ Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 98: Evoluția vizibilității știrilor despre Germania pe fiecare portal, în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 99: Ponderea știrilor despre Germania în % din totalul de știri despre criza refugiaților în Uniunea Europeană monitorizate pe zi pe fiecare site analizat în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 100: Încadrarea știrilor despre Germania în domeniile de știri ale fiecărui portal pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 101: Încadrarea știrilor despre Germania în domeniile de știri ale portalelor de știri pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 102: Încadrarea știrilor despre Germania în domeniile de știri ale agențiilor de presă pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 103: Media numărului de cuvinte pe știre despre Germania, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 104: Media numărului de vizualizări pe știre despre Germania, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 105: Evoluția numărului de vizualizări al știrilor despre Germania pe toate site-urile (total), în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 106: Media numărului de comentarii pe știre despre Germania, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 107: Ponderea tonului știrilor față de Germania pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Punctul 11, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 108: Ponderea tonului știrilor despre poziția Germaniei față de refugiați pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Punctul 12, Secțiunea A din grila de codare” / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Tabelul 1: Sprijin pentru Uniunea Europeană / Sursa datelor: Kopecky și Mudde, 2002

Tabelul 2: Tipologii de euroscepticism / Sursa datelor: Sørensen, 2008

Tabelul 3: Creșterea ratei produsului intern brut al Spaniei 1995-2015 / Sursa datelor: Tradingeconomics, 2015

Tabelul 4: Indicatori ai încrederii în Uniunea Europeană rezultați din Eurobarometrele Standard din intervalul 2007 (EB67) – 2016 (EB86)

Tabelul 5: Detecțiile de treceri ilegale la granițe per rute / Frontex, 2016

Tabelul 6: Tipologiile de euroscepticism german în relație cu Uniunea Europeană / Sursa datelor: Sørensen, 2008

Tabelul 7: Evoluția AfD la alegeri (2013-2016) / Sursa datelor: BPB – Bundeszentrale für politische Bildung, 18 septembrie 2016

Tabelul 8: Dictatura autoritară și xenofobia în estul și vestul Germaniei pe grupe de vârstă / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Tabelul 9: Evoluția atitudinii față de musulmani în intervalul 2012-2016 / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Tabelul 10: Evoluția atitudinii față de azilanți în intervalul 2012-2014 / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Tabelul 11: Încadrarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în subdomeniile de știri ale fiecărui site pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com Tabelul 13: Proeminența tonului știrilor/articolelor/editorialelor pe site-urile analizate / Punctul 9, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Tabelul 12: Proeminența știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe site-urile analizate / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Tabelul 13: Proeminența tonului știrilor/articolelor/editorialelor pe site-urile analizate / Punctul 10, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Tabelul 14: Încadrarea știrilor despre Germania în subdomeniile de știri ale fiecărui site pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Tabelul 15: Proeminența știrilor despre Germania pe site-urile analizate / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Tabelul 16: Proeminența tonului știrilor/articolelor/editorialelor pe site-urile analizate / Punctul 11, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Tabelul 17: Proeminența tonului știrilor/articolelor/editorialelor pe site-urile analizate / Punctul 12, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

ARGUMENT

Criza economică din zona euro din 2008, criza refugiaților din 2015-2016, atentatele teroriste din 2015-2017, precum și Brexit-ul din iunie 2016 și alegerea lui Donald Trump drept al 45-lea președinte american în noiembrie 2016 au pus Uniunea Europeană și Germania în fața unei noi provocări, și anume demonstrarea faptului că Uniunea Europeană poate să fie unită, este capabilă să apere valorile, suveranitatea statală, identitatea națională, cultura și civilizația fiecărui stat membru și poate să asigure sprijin financiar statelor membre neperformante și creștere economică astfel încât bătrânul continent să prospere.

Pericolul reprezentat de valul de imigranți de religie musulmană proveniți din Orientul Mijlociu constituie în momentul de față o provocare în primul rând pentru Germania. De ce Germania? Pentru că Germania a primit în acest interval peste un milion de refugiați din zonele de război din Orientul Mijlociu și este principala țară de destinație a acestora datorită ajutoarelor sociale foarte ridicate și a nivelului de trai crescut din această țară. Germania, prin cancelarul Angela Merkel, este motorul de funcționare al Uniunii Europene la nivel economic, politic și social, fiind țara care contribuie cel mai mult la bugetul Uniunii și care susține cu fermitate proiectul de Europă unită.

Tema tezei de doctorat, „Atitudini publice față de Uniunea Europeană în contextul crizei refugiaților”, s-a integrat domeniului „Științe ale comunicării”, curricula „Încadrarea mediatică a subiectelor europene” din programa de doctorat. Bazele teoretice ale acestei teze constau atât în cărțile de specialitate din domeniu, cât și în studiul multor articole despre fenomenul euroscepticismului și criza refugiaților în Uniunea Europeană, dar și despre reacțiile politice germane la criza refugiaților. Teza de doctorat a fost elaborată în perioada ianuarie 2015 – iulie 2017.

Teza de doctorat reprezintă o analiză a evoluției curentelor eurosceptice în Uniunea Europeană. În prezenta teză de doctorat ne-am propus să analizăm gradul de încredere în Uniunea Europeană și în instituțiile naționale, Guvern și Parlament, în moneda unică europeană, în economia națională, dar și identificarea valorii sentimentului de a fi cetățean european. De asemenea, urmărim să înțelegem de ce este importantă elaborarea unei politici de migrație unitare la nivelul Uniunii, în contextul în care statele cu tradiție și vechime la nivel european, dar și la nivelul comunicării politice cu Statele Unite ale Americii, și anume: Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia, Polonia și Ungaria se confruntă de ceva timp încoace cu aceleași probleme majore: număr mare de imigranți musulmani și presiune de la Bruxelles pentru revizuirea internă a politicii de migrație, dar și existența celor mai vocale și credibile partide eurosceptice din întreaga Uniune Europeană.

Nucleul acestei teze se bazează pe Germania, pe analiza gradului de euroscepticism al germanilor, pe ceea ce a însemnat pentru Germania conducerea, coordonarea și gestionarea crizei refugiaților de către cancelarul Angela Merkel în perioada 2015-2016 în cadrul Uniunii. Totodată, procesul de acceptare și integrare al refugiaților de religie musulmană în societatea germană a determinat apariția unor reacții politice, precum cea a partidului eurosceptic AfD, a organizației anti-Islam și anti-imigrație PEGIDA și a Mișcării Identitare pe scena politică germană.

Toate aceste trei organizații sunt încadrate similar din perspectivă politică și ideologică, având drept subiect comun posibila islamizare a Germaniei prin absorbția a peste un milion de cetățeni de religie musulmană într-o țară în proporție de peste 56% creștină (28.9% romano-catolică și 27.1% evanghelică), 4.4% musulmană, 3.6% de alte confesiuni religioase (ortodoxă, iudaică, hindusă, budistă și alte biserici libere) și 36% fără religie declarată conform celor mai recente date din 2015. (Forschungsgruppe Weltanschaungen in Deutschland, 20 decembrie 2016, https://fowid.de/meldung/religionszugehoerigkeiten-deutschland-2015)

Conotațiile termenului de euroscepticism s-au schimbat considerabil ca urmare a trecerii crizei economice și a izbucnirii crizei refugiaților. Europenii se simt, în momentul de față, amenințați de pericolul islamizării Europei prin permiterea accesului atâtor cetățeni de religie musulmană pe teritoriile țărilor membre ale Uniunii Europene, de pierdera identității culturale, a limbii naționale, a suveranității statale, a centralizării puterii executive de la nivelul conducerii statului către Bruxelles și a punerii în pericol a conservării valorilor naționale prin integrarea acelor imigranți în rândul populației indigene.

Drept urmare, acești factori au contribuit la accentuarea curentului eurosceptic în Germania, transformându-se dintr-o poziție anti-moneda unică europeană într-o poziție anti-Bruxelles, anti-imigrație și anti-islamizare. Asftel, pe acest teren fertil și stipulând greșelile politice întreprinse de partidele politice tradiționale germane, cum sunt CDU (germ.: Christlich Demokratische Union Deutschlands; rom.: Uniunea Democrat Creștină Germană), SPD (germ.: Sozial Demokreatischepartei Deutschlands; rom.: Partidul Social-Democrat German), FDP (germ.: Freie Demokratische Partei; rom.: Partidul Democrat Liber), Verzii (germ.: Die Grünen) și CSU (germ.: Christlich-Soziale Union; rom.: Uniunea Creștin-Socială), a luat naștere în 2013 partidul eurosceptic AfD (germ.: Alternative für Deutschland, rom.: Alternativă pentru Germania). Majoritatea cetățenilor germani se identifică și se simte reprezentată de către acest partid, fiind de acord cu programul politic al acestuia și cu pozițiile pe care acesta le ia în ceea ce privește deciziile guvernului CDU/CSU/SPD condus de cancelarul Angela Merkel.

Pe lângă AfD, și-au făcut loc și au câștigat mulți simpatizanți organizația populistă de dreapta PEGIDA (germ.: Patriotische Europäer gegen die Islamisierung des Abendlandes, rom.: Patrioții Europeni împotriva islamizării Vestului) și gruparea socio-politică pan-europeană Mișcarea Identitară (germ.: Identitäre Bewegung). În mobilizarea cetățenilor germani și în influențarea opiniilor acestora, un rol semnificativ îl joacă canalul de socializare Facebook pe care toate aceste trei organizații îl folosesc pentru a discuta teme comune, precum posibila islamizare a Germaniei, gestionarea defectuoasă de către Merkel a crizei refugiaților, acceptarea și integrarea cetățenilor de religie musulmană în societatea germană, ajutoarele pe care aceștia le primesc de la stat fără să muncească și să contribuie la fondurile de pensii, șomaj și sănătate, precum și pericolul pierderii identității culturale și a valorilor naționale. De asemenea, Facebook-ul a fost folosit pentru a organiza manifeste de protest pentru apărarea valorilor creștine germane și europene.

Similaritățile dintre cele trei grupări sunt extrem de importante, deoarece ne ajută să înțelegem de ce sentimentul naționalist german a renăscut, de ce germanii simt nevoia existenței unui lider adevărat și de ce țara lor trebuie să fie condusă cu mână de fier în interesul cetățenilor și pentru bunăstarea acestora. Extremismul de dreapta și populismul unesc doctrinar aceste organizații, având drept grijă primordială viitorul unității statului de drept, al conservării limbii naționale, a identității culturale, a valorilor și a civilizației seculare. De asemenea, multiculturalismul lui Merkel se bucură de succces doar la nivelul corporațiilor, dar nu pătrunde și în societatea germană de nivel mic și mijlociu. Noțiunea de multiculturalism este complet depășită și neaplicabilă, făcând loc discriminării și intoleranței în cadrul grupurilor și în societate.

Țara de proveniență a euroscepticismului, Marea Britanie, prin votul pozitiv înregistrat la Brexit în iunie 2016, a ales să își comtinue drumul de una singură în Europa fără a mai fi membră a Uniunii Europene. Britanicii s-au simțit nereprezentați și nesprijiniți de către Bruxelles, iar presiunea adoptării monedei unice europene, euro, în defavoarea lirei sterline, și impunerea de cote obligatorii de refugiați prin Regulamentul Dublin au reprezentat punctul culminant al deciziei favorabile pentru această ieșire.

Franța, marcată de atentatele teroriste de la Paris și Nisa din 2015 și 2016, dar și de o rată crescută a șomajului și de un număr extrem de mare de migranți musulmani, a devenit eurosceptică prin ascesiunea partidului Frontul Național. În condițiile actuale, datorită victoriei lui Macron la alegerile prezidențiale din mai 2017, s-a stopat temporar organizarea unui Frexit în Franța pentru ieșirea acesteia din Uniunea Europeană.

Austria a fost principala țară de tranzit a refugiaților către Germania, confruntându-se cu numeroase proteste de stradă și cu refuzul cetățenilor de a accepta acești refugiați. Partidul Libertății din Austria (germ.: Freiheitliche Partei Österreichs/FPÖ) a devenit principala forță politică a țării prin pozițiile sale anti-imigrație și anti-Islam. În contextul crizei refugiaților, în Austria au renăscut sentimentele naționaliste, situația țării fiind destul de fragilă în condițiile în care economia națională a cunoscut un declin considerabil în urma crizei economice din 2008.

Olanda a devenit foarte eurosceptică, deoarece țara nu beneficiază de fonduri suficiente de la Bruxelles, deși este o contribuitoare majoră la capitalul european. Partidul eurosceptic olandez, Partidul pentru Libertate (nl.: Partij voor de Vrijheid/PVV) condus de Geert Wilders pledează pentru ieșirea Olandei din Uniunea Europeană, adoptând un discurs politic similar cu cel al lui Farage, Petry și Le Pen, cu o retorică puternic naționalistă.

Belgia a fost, asemenea Franței, ținta unor atacuri teroriste violente pe 22 martie 2016 efectuate de către Statul Islamic la Bruxelles. Sentimentul de insecuritate al belgienilor produs de către existența unei minorități musulmane pe teritoriul belgian a ajutat la creșterea euroscepticismului.

Țările scandinave, Danemarca, Suedia și Finlanda, au fost intens solicitate pe timpul crizei economice să sprijine țările sudice profund afectate de criză. Iar o dată cu declanșarea crizei refugiaților în Europa s-au opus alocării de cote obligatorii și primirii de refugiați. Italia, Spania și Grecia sunt statele membre ale Uniunii Europene care au fost cel mai profund afectate de criza economică din 2008. Efectele crizei se fac prezente și astăzi în aceste țări, confruntându-se destul de des cu crize politice profunde. Partidele de extremă dreaptă sunt foarte îndrăgite de către cetățeni, iar promisiunile acestora că economiile vor produce locuri de muncă sunt percepute drept niște realități care se pot întâmpla numai dacă țările lor primesc mai mult ajutor de la Bruxelles și se pune capăt migrației.

Stabilitatea democratică a Centrului și Estului Europei este pusă la încercare de Polonia și Ungaria, care adoptă poziții de forță în ceea ce privește acceptarea monedei unice europene și a impunerii cotelor obigatorii de refugiați. Astfel, atât Polonia, cât și Ungaria, nu doresc moneda unică europeană și refuză alocarea de refugiați. Pe fondul acestor nemulțumiri, în fiecare din aceste țări a prins aripi câte un partid eurosceptic, deoarece oamenii s-au identificat cu politica respectivelor partide și s-au văzut reprezentați de către acestea conform așteptărilor lor.

Analiza Eurobarometrelor Standard (2007-2016) și a studiilor politice de profil ne oferă dovezi elocvente ale unei realități alarmante – europenii manifestă o încredere scăzută în proiectul Uniunii Europene, în instituțiile acesteia și sunt sceptici în ceea ce privește capacitatea Uniunii de a face față provocărilor politice, migraționiste, economice și demografice ale prezentului.

Tema cercetării este de actualitate, bazându-se pe analiza vizibilității și încadrării crizei refugiaților din Uniunea Europeană în perioada de vârf a manifestării acesteia, 1-30 septembrie 2015, în mediul online din România, dar și pe identificarea tonului știrilor (engl.: tone of the news) folosit de către portalele de știri românești, www.hotnews.ro și www.ziare.com și cele două agenții de presă naționale, www.mediafax.ro și www.agerpres.ro în relatarea acestui subiect.

Abordând criza refugiaților din Uniunea Europeană și din Germania în termeni comunicaționali, politici, sociali și religioși încercăm să găsim acele soluții care să ne scoată din criză. Care sunt alternativele pe care le au Germania și Uniunea Europeană pentru a scoate Europa din criză și a o apăra? Alegerile federale din anul electoral 2017 din Germania sunt decisive pentru creionarea viitorului Uniunii și pentru ce se va întâmpla cu toți acești refugiați în următorii ani. Va pune Germania refugiații pe primul loc în detrimentul propriilor cetățeni? Aceste efecte încep să fie evidente, iar societatea civilă contestă acest favoritism, existând pericolul declanșării unei crize identitare.

Pentru Uniunea Europeană și pentru Germania în mod deosebit, criza refugiaților este, în primul rând, o criză identitară și de valori și un pericol religios reprezentat de islamizarea țării. Uniunea Europeană trebuie să facă pasul către conștientizarea actualei situații și a pericolului pe care îl reprezintă acceptarea acestui val de imigranți musulmani în rândul europenilor. În condițiile în care toate previziunile experților în istoria religiilor opinează că Islamul va deveni în anul 2030 principala religie a continentului nostru european.

Având aceste informații la îndemână, politica migraționistă și de acordare a azilului politic trebuie să fie revizuită și ajustată corespunzător, astfel încât doar cazurilor justificate să le fie acordate permisiunea de ședere în Europa. Prin acceptarea fără justificare și fără raționament a unui număr atât de mare de refugiați, ne punem singuri secura deasupra capului și ne întrebăm dacă noi, europenii creștini, vom mai exista ca generații în secolele care vin, fiind în prezent martorii morții treptate a visului de Europă unită.

EUROSCEPTICISMUL: PROVOCAREA POLITICĂ A UNIUNII EUROPENE

De la înființarea sa în 1957 și până în prezent, Uniunea Europeană și-a extins influența și puterea economică, geopolitică, socială și culturală prin acceptarea de noi state de pe întreg continentul european. În acest context al extinderii, a crescut și interesul opiniei publice față de Uniunea Europeană și întregul proiect de integrare europeană. Elitele europene au susținut, la început, proiectul de integrare europeană și de extindere a granițelor Uniunii, bucurându-se de sprijinul opiniei publice de promovare a acestei noțiuni în rândul populației statelor membre. Opinia publică a contribuit semnificativ la influențarea alegerilor cetățenilor europeni în ceea ce privește viitorul Europei, dar nu a determinat evoluția unitară a proiectului european în toate statele membre.

Începând cu anii 1990 și până în momentul de față, euroscepticismul a devenit din ce în ce mai prezent în toate formele de discurs politic și pe agenda opiniei publice datorită crizei economice izbucnite în 2008 și a crizei refugiaților din 2015 în Europa. Pe fondul acestor două crize cu care s-a confruntat și încă se luptă Uniunea Europeană, curentul eurosceptic s-a accentuat. Fenomenul este marcat și de evoluția partidelor politice eurosceptice la nivel național și european, prin creșterea numărului de simpatizanți.

Se aduce din ce în ce mai des în discuție încrederea cetățenilor europeni în guvernele naționale și în instituțiile europene, pentru că politicile economice, de migrație și sociale influențează în mod direct atitudinile și opiniile europenilor. De aceea, este relevant să identificăm în ce măsură se păstrează și se cultivă identitățile naționale ale fiecărui stat membru al Uniunii, și se asimilează și integrează în societățile europene noi culturi, cum este cazul refugiaților din Orientul Mijlociu și Africa.

În următoarele subcapitole, vom prezenta literatura de specialitate care a stat la baza analizei curentului eurosceptic, natura și cauzele euroscepticismului, tipurile de euroscepticism, analiza Eurobarometrelor Standard cu privire la încrederea și neîncrederea cetățenilor europeni în instituțiile Uniunii Europene, precum și prezența euroscepticismului în Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia, Polonia și Ungaria.

1.1. Conceptul de „euroscepticism”

Uniunea Europeană are câștigătorii și perdanții ei. Întregul proces de acceptare de noi state, precum și continua lor integrare în Uniunea Europeană au presupus eforturi financiare considerabile din partea statelor cu tradiție, dar și multă răbdare, pentru că fiecare națiune are specificul ei și se comportă diferit, unele adaptându-se mai repede, altele mai încet. Pe lângă euforia caracteristică și bucuria de a fi cetățean european, europenizarea impune și multă reticență la ceea ce este nou și la schimbare. Pe acest fond, al trăirii unor traume și dezamăgiri ca urmare a statutului de stat membru al Uniunii Europene, a luat naștere curentul eurosceptic.

Euroscepticismul este perceput ca o acțiune de apărare care se opune proiectului național de identitate și democrație, care profită de pe urma conflictelor dintre instituțiile europene și instituțiile statelor membre sau de pe urma neînțelegerilor la nivel înalt. (Trenz, 2014) Referindu-ne numai la criza economică și la criza refugiaților din interiorul Uniunii Europene, ne putem da seama că Europa celor 28 de state membre nu a fost pregătită să facă față acestor crize, producând neliniște și alimentând sentimentul de teamă și de nesiguranță pe care cetățenii săi îl au în prezent în fața pericolului islamizării Europei, și a creșterii diferențelor între statele bogate și statele sărace ale Uniunii.

Euroscepticismul este privit mai degrabă ca un fenomen politic și social, care prinde contur în diferite momente cheie cu care se confruntă Uniunea Europeană. Astfel, conotațiile cuvântului se modelează în funcție de context și de actorii implicați. Termenul de euroscepticism își are originile la începuturile anilor 1980 în Marea Britanie, când era folosit mai ales în presa scrisă și era întâlnit sub denumirea de „anticomercial” (engl.: „anti-marketeer”) pe fondul definirii unei piețe unice europene și a unui întreg proces de schimbare și reinventare europeană. Această opoziție britanică rezidă în reticența participării la proiectul de integrare europeană demarat în anii 1960. Fenomenul de euroscepticism a explodat la propriu în anii 1990 în discursul public european și național.

Din punct de vedere semantic, se pare că există o corelație între cele două cuvinte care compun cuvântul „euroscepticism”. „Euro” se referă la Uniunea Europeană și precursorii ei, dar are și legătură cu anumite formulări specifice de cooperare propuse de Uniunea Europeană. „Sceptic” este interpretat ca „o atitudine de îndoială sau dispoziție de neîncredere”. (Hooghe, 2007, p. 119-127) Pe lângă această definiție semantică, există diferite definiții ale fenomenului, care fie critică anumite aspecte ale Uniunii Europene, dar empatizează cu totul cu ideea de integrare europeană, fie resping această idee. Euroscepticii sunt cetățeni sau politicieni care se prezintă ca fiind sceptici și critici la adresa Uniunii Europene și care afirmă că aceasta preia puterea de la guvernele naționale, reprezintând o amenințare la adresa suveranității statelor naționale.

Termenul de euroscepticism a suferit de-a lungul timpului mai multe conotații, poate și datorită contextelor diferite în care a fost folosit de mai mulți autori. Semnificația cuvântului se referă la o atitudine neutră sau negativă față de Europa – în acest caz, Uniunea Europeană. În interpretările diferitor autori, termenul devine din ce în ce mai precis și dobândește semnificații diferite. În lucrarea sa „A Touchstone of Dissent: Euroscepticism in Contemporary Western European Party System” din 1998, Taggart a identificat euroscepticismul ca fiind „o piatră de încercare de disidență” în Europa. (Taggart, 1998, pp. 363-388)

Foarte multe cărți au fost scrise pentru a risipi mitul ce a fost cultivat de-a lungul ultimilor treizeci de ani, cum că euroscepticii britanici sunt naționaliști și uneori xenofobi, aceștia fiind denumiți chiar „little Englanders“ (rom.: „micii englezi”) de către Anthony O’Hear în articolul „Civilized Euroscepticism” din 2000. (O’Hear, 2000) Desigur că există o serie de posibile atitudini și comportamente care pot fi etichetate drept eurosceptice, de la o atitudine moderată față de aderarea la Uniunea Europeană până la respingerea dreptului unui stat de a deveni membru al Uniunii. (Flood, 2002)

Taggart a fost primul care a definit conceptul de euroscepticism drept „ideea unei opoziții contingente și calificate, precum și incorporarea unei opoziții deschise și necalificate față de procesul de integrare europeană.” De asemenea, conform lui Taggart, euroscepticismul poate fi înțeles făcând referire la trei poziții diferite față de Uniunea Europeană:

– poziția anti-integrare europeană a acelora care se opun ideii de integrare europeană și, drept consecință, se opun Uniunii Europene;

– a doua poziție este adoptată de cei care nu sunt de acord cu integrarea europeană și cred că Uniunea acumulează mult prea multe interese și presiuni;

– cea de a treia poziție aparține celor care cred că Uniunea Europeană este exclusivistă din punct de vedere geografic și social. (Taggart, 1998, pp. 365-366)

Conform lui Kopecky și Mudde (2002, pp. 297-326), „euroscepticismul este un termen atribuit în mod eronat partidelor și ideologiilor care sunt, în esență, pro-europene, precum și celor care sunt în mod deschis anti-europene.” Astfel, cei doi propun o altă abordare a termenului de euroscepticism din perspectiva partidelor politice, cuprinzând patru tipuri ideale de poziții ale partidelor cu privire la Uniunea Europeană, și anume:

– euroentuziaștii, combină ajutorul ideologic eurofil pentru conceptul de Europă din persepctiva procesului de integrare cu acceptarea existenței Uniunii Europene;

– euroscepticii, sprijină ideea generală de integrare europeană, dar sunt pesimiști în ceea ce privește reflecția actuală sau viitoare a acestor planuri;

– europragmaticii, nu sprijină, dar nici nu se opun ideii de integrare europeană. Aceștia acceptă Uniunea Europeană ca un element necesar al acestui aranjament european, și îl consideră ca fiind favorabil din punct de vedere economic pentru țara lor;

– euronegativiștii, combină pozițiile eurofobe și pesimismul față de Uniunea Europeană, și nici nu se simt comfortabil cu ideea de integrare în Uniunea Europeană sau cu statutul Uniunii Europene. (Tabelul 1)

În cele ce urmează vom prezenta grafic tipologiile de euroscepticism ale lui Kopecky și Mudde (2002, pp. 297-326):

Tabelul 1: Sprijin pentru Uniunea Europeană / Sursa datelor: Kopecky și Mudde, 2002

Acest set de definiții prezintă marele avantaj că permite distingerea unei diversități de gândiri eurosceptice, europragmatice și euronegativiste. În timp ce acest cuvânt a câștigat teren în literatură, este și criticat în numeroase rânduri. Există, de asemenea, riscul să apară și reversul medaliei, și anume o atitudine pozitivă față de Uniunea Europeană, prin euroentuziaști, aceia care susțin proiectul european și sunt de acord cu toate deciziile luate de instituțiile Uniunii. Euroentuziaștii percep integrarea europeană ca un ideal către care foarte multe state non-membre aspiră și văd Uniunea Europeană ca un set de instituții care guvernează la buna gestionare a politicilor economice, sociale, culturale și de securitate ale statelor membre, asigurând suveranitatea europeană. (Taggart & Szczerbiak, 2002, pp. 4-6)

În accepțiunea lui Conti (2003, p. 16), euroscepticismul poate fi privit însă și ca parte a unui spectru european ce adoptă o atitudine sceptică și pune sub semnul întrebării toate convingerile acceptate. Drept urmare, astfel de forme de scepticism există în toate sferele politice. Xenofobia și eurofobia sunt considerate ca fiind cele mai extreme expresii ale euroscepticismului. Eurorealismul, populismul sau critica la adresa Uniunii sunt considerate ca fiind niște forme moderate. (Conti, 2003, p. 16)

În concepția lui Shermer, euroscepticismul este un proces al descoperirii adevărului și susține că existența euroscepticismului este benefică fiecărui stat în parte, fiind perceput nu numai ca un fenomen britanic, ci ca un curent care se răspândește cu repeziciune în Europa. (EURACTIV, 25 ianuarie 2013, http://www.euractiv.com/sections/eu-elections-2014/euroscepticism-more-british-phenomenon-286609) Abordarea lui Flood (2002, pp. 73-84) referitoare la euroscepticism este de „îndoială și neîncredere față de subiectul integrării europene”. Harmsen (2005, p. 2) este de părere că „euroscepticismul este doar o opoziție fundamentală față de Uniunea Europeană, care își are rădăcinile în Marea Britanie, fiind un fenomen intens, ce îmbracă alte forme față de manifestările de pe continent.”

În vorbirea curentă și în studiile de specialitate, termenul de euroscepticism este folosit cu larghețe pentru a defini, la modul general, opoziția față de integrarea europeană, față de funcționarea Uniunii Europene, față de anumite aspecte sau politici ale integrării, precum și față de o paletă largă de variații atitudinale și comportamentale. Unii cercetători în domeniu s-au delimitat de această confuzie terminologică și au operat distincții extrem de necesare pentru înțelegerea corectă a conceptului.

Sumarizând, euroscepticismul reprezintă dezaprobare și reținere care au un caracter durabil și se referă fie la întreaga Uniune Europeană, fie la domenii speciale de politici europene sau de dezvoltare. Dincolo de eforturile de a conceptualiza corect euroscepticismul, studiile de specialitate se concentrează asupra implicațiilor practice, care dau relevanță unui subiect altminteri pur academic.

1.2. Tipuri de „euroscepticism”

În literatura de specialitate s-au dezvoltat până în prezent câteva modele detaliate și concise ale euroscepticismului, pe care le vom descrie în cele ce urmează. Acestea ne vor ajuta să înțelegem de ce europenii s-au transformat din euroentuziaști în eurosceptici pe parcursul anilor.

Conform lui Paul Taggart și Aleks Szczerbiak (2002, pp. 7-8), există două forme de euroscepticism: hard și soft. Euroscepticismul hard reprezintă opoziția la statutul de membru și la existența Uniunii Europene. Euroscepticismul hard se opune integrării în Uniunea Europeană a unor noi state și poate fi regăsit în concepția acelor partide care consideră că țările lor ar trebui să se retragă din Uniune sau, pur și simplu, trebuie să se opună întregului plan de integrare europeană. În Parlamentul European, există grupul Libertății și Democrației Europei, care include Partidul Independent din Marea Britanie (engl.: United Kingdom Independence Party-UKIP) care face parte din curentul euroscepticismului hard. De asemenea, și Partidul pentru Libertate al lui Geert Wilders din Olanda și Frontul Național al lui Marine le Pen din Franța pot fi încadrate doctrinar în tipologia euroscepticismului hard, deoarece susțin ieșirile din Uniunea Europeană ale țărilor lor.

Euroscepticismul soft sau reformist sprijină existența Uniunii Europene și a statutului de membru al Uniunii, dar se opune politicilor viitoare de integrare în Uniunea Europeană și ideii unei Europe federale. Grupul european al Conservatorilor și Reformiștilor, incluzând partidul Britanic Conservator, Uniunea de Stânga-Nord a Alianței Verzilor, AfD și Fidesz pot fi descrise ca fiind de un euroscepticism soft. Din perspectiva încadrării în curentul eurosceptic, cele trei grupări germane, AfD, PEGIDA și Mișcarea Identitară fac parte din euroscepticismul soft, deoarece acestea nu au ca scop principal obiecția împotriva procesului de integrare europeană și nu contestă statutul de stat membru al Uniunii Europene, ci sunt focusate pe apărarea identității, limbii și culturii germane în cadrul granițelor Germaniei.

Conti (2003, p. 17) extinde analiza categoriilor lui Taggart și Szczerbiak într-o direcție pozitivă, și anume:

– „europenismul funcțional” în care suportul pentru integrarea europeană poate fi regândit drept o strategie, servind anumitor interese domestice sau scopurilor unui partid. Nu este niciun fel de angajament pentru o integrare viitoare, atâta timp cât nu se dovedește că va servi astfel de interese. În altă ordine de idei, angajamentul față o posibilă integrare europeană este perceput inițial cu precauție.

– „europenismul identitar” sprijină integrarea europeană și aderarea la Uniunea Europeană. Se consideră că se pot delega competențele de la nivel național la nivel supranațional, că se poate vorbi de o Europă federală și de cetățenia europeană. Viitoarea integrare este percepută ca un scop primordial al partidului.

Flood și Usherwood (2005) au propus spre dezbatere șase categorii care încearcă să diferențieze nuanțe ale euroscepticismului și euro-optimismului, având la bază doar termeni convenționali aplicați în științele politice, care încep cu Uniunea Europeană.

1. Maximalist: poziție în favoarea continuării cu procesele existente cât de repede se poate în scopul atingerii unor niveluri superioare de integrare (fie la nivelul întregii structuri, fie doar la nivelul unor politici specifice);

2. Reformist: poziție care acceptă integrarea în avans combinată cu o critică constructivă. Ajutorul pentru integrare este subiect pentru remedierea a ceea ce deja s-a realizat;

3. Gradualist: poziție care acceptă integrarea în avans (peste tot și specific) atâta timp cât este lentă și graduală.

4. Minimalist: poziție care acceptă status quo, dar respinge orice fel de înaintare în procesul de integrare;

5. Revizionist: poziția în favoarea reîntoarcerii la statutul anterior, de obicei la cel de dinaintea revizuirii unui tratat major (ex. Tratatul de la Maastricht din 1992, Tratatul de la Lisabona din 2007, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009);

6. Rejecționist: poziție de opoziție atât față de statutul de stat membru, cât și față de integrarea europeană propriu-zisă.

Această clasificare face distincția, în mod evident, între diferitele grade de ajutor pentru Uniunea Europeană și pentru proiectul de integrare europeană, acceptând un proces lent, dar sigur, în care partidele politice și oamenii nu reușesc să creioneze până în detaliu fiecare nevoie și aspirație necesare pentru a se simți incluși în procesul european.

Cercetătoarea daneză Catharina Sørensen (2008, p. 85) consideră că „sentimentele puternice și de lungă durată de dezaprobare față de Uniunea Europeană reprezintă cea mai des întâlnită problemă a procesului de integrare europeană, dând naștere astfel euroscepticismului contemporan.” Sørensen conceptualizează euroscepticismul contemporan corelând perspectivele teoretice cu indicatorii empirici ai opiniei publice. În tabelul de mai jos, sunt prezentate cele patru tipuri independente și coerente de euroscepticism:

– euroscepticismul economic;

– euroscepticismul suveran;

– euroscepticismul democratic;

– eurosceptiscimul social. (Sørensen, 2008, p. 86)

Aceste tipuri de euroscepticism sunt rezultatul revizuirii literaturii de specialitate despre opinia publică în Uniunea Europeană și legitimitatea Uniunii, în mod special. (Sørensen, 2008, p. 87) (Tabelul 2)

Tabelul 2: Tipologii de euroscepticism / Sursa datelor: Sørensen, 2008

După cum se poate observa, Sørensen preia clasificarea făcută de Taggart și Szczerbiak, și anume, de euroscepticism soft și hard, adăugând ramurile de analiză ale acestuia, economic, suveran, democratic și social. În concepția lui Sørensen, euroscepticismul soft este nesatisfăcut de profitul financiar al Uniunii Europene, nu acceptă ideea de aderare de noi state și este nemulțumit de actuala organizare a instituțiilor europene. Euroscepticismul hard este axat pe ideea de a părăsi Uniunea Europeană, deoarece integritatea națională este pusă în pericol de monopolul instituțiilor europene și relația dintre Uniunea Europeană și statele membre este distantă și nedemocratică.

Clasificarea este utilă, deoarece oferă informații directe cu referire la reacțiile opiniei publice cu privire la integrarea europeană, la integritatea națională și la implicațiile economice ale statutului de membru. De asemenea, se demonstrează că euroscepticismul este un fenomen uniform care poate fi comparat ca evoluție și manifestare în fiecare stat sau la fiecare nivel de categorie socială, în funcție de cum este perceput și interpretat la nivel de grup și/sau individual.

Gabel și Palmer (1998, pp. 336-337) au dezvoltat modelul utilitarist al suportului public pentru integrarea europeană din perspectivă eurosceptică. Euroscepticismul utilitarist pornește de la ideea că motivațiile utilitare stau la baza deciziilor și măsurilor întreprinse de Uniunea Europeană referitoare la situația economică și socială a cetățenilor săi. Acestea se află spre dezbatere pe agenda zilnică a opiniei publice cu precădere în preajma ratificării vreunui tratat european sau a campaniilor electorale pentru alegerile europarlamentare.

Utilitarismul reprezintă practic calculul previziunilor estimative ale câștigurilor și pierderilor economice oferite de statutul de stat membru al Uniunii. Uniunea Europeană are propria agendă economică, iar cetățenii europeni evaluează Uniunea Europeană în concordanță cu realizările economice. Cetățenii europeni sunt capabili să evalueaze singuri costurile și beneficiile statutului de membru al Uniunii Europene, fiind ulteriori factori decisivi în planurile de acțiune întreprinse de Uniune pentru schimbarea de strategie economică și socială. Cu alte cuvinte, vocea cetățenilor de mulțumire sau nemulțumire se face prezentă fie prin sondajele de opinie bianuale comandate de Comisia Europeană, Eurobarometrele Standard, fie prin rezultatele de la alegerile europarlamentare sau cele naționale.

În consecință, acei cetățeni care consideră că Uniunea Europeană le deservește interesele și le asigură stabilitatea nevoilor zilnice vor susține Uniunea Europeană. În același timp, indivizii care consideră că a fi cetățean european este un dezavantaj pentru propriile beneficii, vor dezaproba Uniunea Europeană. Gabel consideră că „liberalizarea pieței unice este principalul obiectiv al Uniunii Europene și oferă beneficii diferite pentru cetățenii europeni, în funcție de proximitatea fizică față de alte piețe europene și capitalul uman și financiar (venituri, educație, locuri de muncă etc.), iar acestea sunt asociate fie cu sprijin față de Uniune, fie cu atitudine sceptică față de integrarea europeană.” (Gabel & Palmer, 1998, pp. 336-337)

Utilitarismul poate fi, deci, un factor care poate să sprijine susținerea cetățenilor referitoare la statutul de membru al Uniunii, dar poate reprezenta și o atitudine sceptică față de integrarea europeană și măsurile economice și sociale întreprinse de aceasta. De asemenea, reprezintă și un răspuns la criza economică începută în 2008 și la problemele financiare cu care se confruntă statele din sudul Europei, precum Italia, Grecia, Spania și Portugalia.

Euroscepticismul politic are la bază „neîncrederea cetățenilor în sistemul instituțional supranațional și în delegarea de puteri către instituțiile Uniunii Europene.” (Bârgăoanu & Negrea, 2011, p. 175) Euroscepticismul politic este ilustrat cel mai bine de discursul fostului prim-ministru britanic, Margaret Thatcher. Thatcher a ținut un discurs, cunoscut sub titlul de „Discursul de la Bruges” (engl.: „The Bruges Speech”), pe 20 septembrie 1988 la Colegiul European din Bruges, Belgia, în care a fost dezbătută pentru prima dată tema identității europene:

„Destinul Marii Britanii este legat de Europa […] a colabora strâns nu presupune ca necesară centralizarea puterii la Bruxelles sau ca deciziile să fie luate de către o birocrație numită. […] Nu am restabilit cu succes granițele Marii Britanii doar pentru a le vedea redefinite la nivel european de un stat care exercită o noua dominație de la Bruxelles. […] Comunitatea Europeană este o manifestare a identității europene, dar nu este singura. Comunitatea Europeană aparține tuturor membrilor ei și trebuie să reflecte tradițiile și idealurile tuturor membrilor ei. ” (Thatcher, 1988)

Pornind de la discursul lui Thatcher din 1988, se observă că euroscepticismul politic era cuprins în atitudinea primului ministru al Marii Britanii cu mult timp înainte ca acest curent să devină atât de influent pe continentul european, să prindă contur și să fie popular o dată cu izbucnirea crizei economice în Uniunea Europeană în 2008. Ideea de stat suveran al Marii Britanii este menționată cât se poate de clar în aceste fragmente desprinse din discursul lui Thatcher. Ulterior, anul 2016, a fost decisiv pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană și alegerea Regatului Unit de a-și continua drumul în Europa fără a mai fii membru al Uniunii. Ceea ce Thatcher vedea ca o unitate în 1988, în 2016 este văzut de către britanici ca o posibilă destrămare a Marii Britanii, deoarece Scoția și Irlanda de Nord își solicită tot mai vocal autonomia și își doresc să facă parte în continuare din Uniunea Europeană.

Atitudinile ostile ale cetățenilor europeni față de proiectul de integrare europeană au la bază teama de a-și pierde identitatea națională și suveranitatea statală în favoarea unui mare stat european. În acest sens, sprijinul public al cetățenilor față de proiectul european și față de orice inițiativă a Bruxelles-ului este limitat. Prin studiul său din 2004, McLaren (2007, pp. 233-251) definește euroscepticismul identitar drept „opoziție față de proiectul european care are la bază mai degrabă teama legată de amenințările simbolice la adresa comunității naționale, decât o poziție ostilă față de instituțiile europene sau grijile privind pierderile personale, economice și financiare.” Din acest context, rezultă cât de important este pentru cetățenii europeni să se simtă că aparțin unui grup și sunt integrați și asimilați corespunzător, fără ca identitatea lor să se piardă. Acest aspect este de analizat din perspectiva crizei refugiaților din toamna lui 2015 în Europa.

Euroscepticismul cultural sau euroscepticismul anti-european își are originile, conform lui Leconte (2010, p. 61), în „scepticismul față de Europa ca civilizație și entitate istorică și culturală. Scepticismul Uniunii Europene este înrădăcinat în scepticismul cultural european.” Mergând mai departe, Leconte (2010, p. 61) identifică două variații ale formei de scepticism, și anume:

– prima variație conform căreia „Europa în sine nu există. Prin încercarea de a aduce împreună oameni care nu împart nicio istorie comună și nicio o cultură politică comună, nu se reușește să se realizeze o Europă unită. În absența unei identități etnice comune între popoarele europene, nu are sens să se vorbească de integrare la nivel economic.”

– cea de a doua variație „portretizează Europa sau, mai degrabă, continentul european ca o entitate cu valori, norme și preferințe omogene care sunt incompatibile cu preferințele naționale și tradițiile. Din această perspectivă, integrarea europeană este o expresie a procesului larg de europenizare/omogenizare/globalizare care va fi respins pentru că poate dăuna valorilor naționale.”

Deficitul democratic este o formă de euroscepticism și este definit de către McCormick (2005, p. 10, p. 135) drept „diferența dintre puterile instituțiilor europene și abilitatea cetățenilor europeni de a influența munca și deciziile lor”. În suportul afirmației lui McCormick, vine și Rohrschneider (2002, p. 463), care constată că „deficitul democratic influențează suportul public și scepticismul față de Uniunea Europeană. Percepția deficitului democratic se focusează pe cât de reprezentat se simte publicul de către Uniunea Europeană și cum acest aspect influențează ajutorul venit din partea acestora. Majoritatea cetățenilor Uniunii Europene nu se simte reprezentată de Uniunea Europeană.”

Euroscepticismul suveran se referă la scepticismul față de viitoarea integrare europeană și pesimismul față de reflecțiile viitoare ale Uniunii Europene. Tot McCormick (2005, p. 10, p. 135) afirmă că „dorința de a crește competențele europene conduce la o posibilă slăbire a suveranității naționale, și cu siguranță și a identității naționale”.

În urma analizei diferitelor tipuri de euroscepticism, se poate observa că cetățenii europeni adoptă atitudini și poziții sceptice față de instituțiile europene și întregul proiect european datorită temerilor existente referitoare la pericolul pierderii identității naționale, a amenințării suveranității naționale și a creșterii eforturilor financiare pe care statele europene dezvoltate trebuie să le depună pentru a sprijini statele afectate de criza economică. Mai mult decât atât, euroscepticismul îmbracă o nouă formă de teamă și de reținere față de proiectul european o dată cu valul de refugiați din toamna anului 2015 și a noii situații în care sunt puși cetățenii europeni de a accepta, fără a fi însă de acord în marea lor majoritate, acești refugiați în rândurile lor.

1.3. Creșterea fenomenului eurosceptic în Uniunea Europeană

În contextul actual al crizei refugiaților proveniți din Orientul Mijlociu și Africa, cu precădere din Irak și Siria, care a izbucnit în Europa în luna septembrie 2015 și pe fondul atentatelor teroriste din Franța (2015, 2016 și 2017), Belgia (2016 și 2017), Germania (2016), Turcia (2016 și 2017), Marea Britanie (2017), Rusia (2017) și Suedia (2017) revendicate de gruparea Statului Islamic – ISIS, curentul eurosceptic începe să prindă din ce în ce mai mult avânt printre cetățenii europeni și să îmbrace o nouă formă, adică trecerea de la contestarea monedei unice europene la apărarea valorilor identitare și naționale.

Criza refugiaților s-a agravat în fiecare lună de la izbucnirea acesteia și fiecare stat european a fost nevoit să adopte măsuri speciale de ajutoare sociale pentru aceștia, obligați fiind de normele și directivele Uniunii Europene, și să asigure, în același timp, coeziune socială în rândul cetățenilor proprii. În momentul de față se vorbește chiar de izbucnirea unei a doua crize a refugiaților în Uniunea Europeană, căci în 2017, Italia a devenit noua poartă de intrare a acestora în Europa, iar pe zi ce trece autoritățile italiene raportează cifre cât mai mari de refugiați, iar centrele de primire sunt pline peste capacitatea normală.

Anul 2016 a fost un an decisiv pentru stabilitatea Uniunii Europene și pentru menținerea acesteia în actuala formulă, de 28 de state membre. Criza refugiaților, obligativitatea fiecărui stat membru de a adopta și întreține financiar și social un anumit număr de refugiați, planificata trecere a Poloniei la moneda euro, poziția Ungariei de a stopa prin orice mijloace posibile valul de refugiați care traversează teritoriul ungar spre a ajunge în vestul Europei, cu precădere în Germania, dorința Turciei de a deveni membră a Uniunii Europene și negocierile dure pe care le conduce cu Uniunea Europeană privind aderarea, decizia Marii Britanii prin Brexit-ul din luna iunie de a părăsi Uniunea Europeană, situația economică firavă cu care se confruntă în continuare țări, precum Grecia, Portugalia, Spania, Italia, sunt factori care amenință unitatea Europei.

Începând cu 2017, Uniunea Europeană funcționează fără Marea Britanie, iar cele 27 state membre rămase vor fi puse din nou în fața situației de a găsi soluții propice la criza refugiaților, de a se asigura că băncile italiene nu vor intra în faliment pentru a preveni o nouă criză economică europeană și de a găsi un plan de conlucrare eficient cu Turcia, prevenind amenințările acesteia că va da drumul la cât mai mulți refugiați spre Europa. Ceea ce este evident este că sentimentul anti-Uniunea Europeană se dezvoltă în fiecare stat membru sub diferite forme. Statele din vestul Europei, precum Germania, Olanda și Franța, devin din ce în ce mai eurosceptice.

De asemenea, anul 2017 este decisiv pentru viitoarea politică a Uniunii Europene, deoarece în Germania vor avea loc alegeri federale în toamnă, iar Franța și-a ales în luna mai președintele în persoana lui Macron, optând pentru Uniunea Europeană. Rămâne de văzut dacă Angela Merkel va reuși să obțină un nou mandat de cancelar, în condițiile în care cetățenii apreciază ce a realizat Merkel din punct de vedere economic pentru Germania, dar sunt în dezacord cu acceptarea și integrarea refugiaților în societatea germană, deoarece presupune costuri suplimentare și un efort pentru bugetul de stat.

Partidele politice germane din opoziție, în special AfD, beneficiază de susținerea germanilor deoarecce sunt văzuți drept salvatorii țării, iar programul politic al acestui partid este construit pe realitățile existente în Germania anilor 2016-2017. În Franța, cele mai mari șanse de a deveni președinte le-a avut reprezentanta Frontului Național, partidul extremist francez, Marine Le Pen. Deși erau doar speculații, dacă Le Pen ar fi câștigat președenția Franței, era foarte probabil ca Uniunea Europeană să se mai despartă de un stat membru important. Dar aceasta a fost învinsă în turul al doilea de scrutin de reprezentatul mișcării En Marche, Emmanuel Macron.

Cum va arata și funcționa Uniunea Europeană după alegerile din Germania și Franța și fără Marea Britanie rămâne de văzut în anii ce urmează. Cum va funcționa partneriatul franco-german în favoarea evoluției Uniunii depinde de cine va conduce cancelaria de la Berlin începând cu septembrie 2017.

Este din ce în ce mai dificil să găsești un stat european care să fie 100% pro-Uniunea Europeană. Statele est-europene au fost, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană, principalele beneficiare ale fondurilor și programelor europene de dezvoltare, dar și ale dreptului la muncă în oricare stat al Uniunii. Acest ultim aspect care le facilitează dreptul la mobilitate pe piața muncii europene îi obligă, în prezent, să primească o cotă parte din totalul de refugiați proveniți din Orientul Mijlociu și Africa.

În inima Uniunii Europene, Germania și cancelarul Angela Merkel se confruntă cu creșterea popularității curentului eurosceptic și a influenței partidului AfD (germ.: Alternative für Deutschland, rom.: Alternativă pentru Germania) în rândul populației, în special în mediul academic și cel financiar. Acest partid performează la fiecare alegeri din ce în ce mai bine, deținând locuri în majoritatea parlamentelor federale.

Criza economică din cadrul Uniunii Europene a fost înlocuită cu criza politică și de legitimitate. Întreaga Europă se confruntă cu probleme de securitate ale spațiului Schengen și cu refugiații care au invadat pur și simplu statele vest-europene. Europa este acum ținta preferată a Statului Islamic – ISIS, având deja de-a face cu atacurile teroriste din Franța (2015, 2016 și 2017), Belgia (2016 și 2017), Germania (2016), Turcia (2016 și 2017), Marea Britanie (2017), Rusia (2017) și Suedia (2017).

Se naște o nouă provocare pentru Bruxelles, și anume elaborarea de planuri de adaptare și integrare la cultura și civilizația europeană a refugiaților, la stilul de viață liber al europenilor, ținând cont de barierele lingvistice, religiile diferite, Creștinism versus Islamism, identitățile și mentalitățile care trebuie păstrate totuși intacte, pentru că reprezintă amprenta fiecărui cetățean non-european.

Pe fondul tuturor acestor evenimente politice care au zdruncinat scena politică și socială europeană, prinde din ce în ce mai mult avânt curentul eurosceptic. Partidele eurosceptice europene au mulți simpatizanți și membri, obținând în urma alegerilor multe locuri în Parlamentul European, dar și în parlamentele propriilor țări. Europenii sunt reticenți la planurile Bruxelles-ului de integrare a refugiaților în societățile europene și își pun speranța în partidele eurosceptice care au devenit vocea lor în opinia publică europeană.

Se spune despre euroscepticism că s-a răspândit în întreaga Uniune ca un virus și că este o „creație” britanică. Însă, în prezent, încrederea în proiectul Uniunii Europene înregistrează o tendință descendentă negativă în fiecare stat membru. Situațiile cu care s-a confruntat Uniunea Europeană în 2008 – criza economică, în 2015 – criza refugiaților și atentatele teroriste de la Paris și în 2016 – atentatele teroriste de la Bruxelles, Nisa și Berlin și Brexit-ul trebuie să ne îngrijoreze, deoarece periclitează viitorul Uniunii Europene. Oare visul de Europă unită se va nărui? În anii ce vor veni, vom fi cu siguranță martorii unor schimbări majore pe scenele politice europene.

Euroscepticismul are la bază existența unui deficit democratic în Uniunea Europeană. Deciziile erau luate de către diferite instituții și nu de către guvernele naționale alese în mod democratic de către cetățeni. Criza care a zdruncinat Uniunea Europeană nu s-a născut însă dintr-un conflict între Bruxelles și statele membre ale Uniunii, ci dintr-un conflict al idealurilor democratice ale cetățenilor din nordul și sudul Europei. Se poate observa că statele care au fost cel mai puternic afectate de criza economică au fost statele din sudul Europei, și anume: Grecia, Spania, Portugalia, Italia. Statele care au înregistrat creșteri economice și au trecut cu bine de criza din zona euro au fost Germania, Franța, Marea Britanie și țările nordice. Ambele zone europene se folosesc de instituțiile Uniunii Europene pentru a-și scoate în evidență interesele proprii și pentru a putea supraviețui în actualul context european. Mai ales că această criză a refugiaților afectează toate statele membre ale Uniunii. De unde rezultă și dinamica evoluției Eurobarometrelor Standard din perspectiva situației economice a unor state și a valului de migrație care a invadat Uniunea Europeană.

Continentul european a avut, timp de mulți ani, drept temă a agendei publice criza economică din zona euro și non-euro. În acel moment, a prins aripi și curentul eurosceptic, răspândindu-se încet, dar sigur, în mai toate țările europene, membre ale Uniunii sau candidate la aderare la Uniunea Europeană.

Deciziile luate de către Banca Central – Europeană (engl.: European Central Bank – ECB) cu privire la reformele interne pe care trebuia să le adopte fiecare stat membru au avut drept scop menținerea sub control a ratei inflației la nivel european și elaborarea unui mecanism foarte bine pus la punct de gestionare a sistemului de pensii, de taxe și impozite, de salarizare, solicitând, acolo unde a fost cazul, măsuri de austeritate. Astfel, rata șomajului a putut fi controlată, evident existând iar diferențe între zonele de nord și cele de sud ale Europei. Nordul, având o economie robustă și în continuă dezvoltare, exportând mult către țările din Asia și BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) are o rată a șomajului scăzută și o piață a muncii bogată în oferte de locuri de muncă.

Sudul Europei are și în prezent o rată ridicată a șomajului, în special în rândul tinerilor. Această nevoie a condus și la liberalizarea pieței muncii la 1 ianuarie 2014, oferind astfel posibilitatea fiecărui cetățean european la mobilitate profesională. Totuși, euroscepticii din nordul Europei opinează că toată situația privind reformele în țările sudice europene a fost scăpată de sub control și a eșuat, ei fiind cei care trebuie să susțină financiar eșecurile politicilor economice aplicate greșit în aceste țări.

Politicul interferează puternic cu economicul, iar în aceste state deciziile au fost luate mai mult în interes politic, în scopul de a rămâne la guvernare, decât în scopul de a eficientiza economia, de a asigura progresul țării și bunăstarea cetățenilor. Oamenii simt nevoia ca ei să decidă pentru țara lor. Acest sentiment al cetățenilor europeni de a putea lua decizii în interesul propriilor lor țări a dispărut. O parte considerabilă a democrației a dispărut la nivel național și nu a fost recreată la nivel european, așa cum ar fi fost normal.

Într-un sistem politic ideal și funcțional, partidele politice ar putea fi capabile să expună temerile cetățenilor care i-au ales din diferite perspective pe agenda publică europeană. Dar exact acest lucru lipsește sistemului politic european și nu poate să genereze rezultate pe măsura așteptărilor cetățenilor. Cetățenii încă simt că nu există partide politice adevărate, că nu beneficiază de o guvernare eficientă, și că sfera publică a Uniunii Europene nu poate compensa eșecurile înregistrate de către democrațiile naționale. Eficient ar fi fost, ca pe scena politică europeană, să aibă loc o bătălie a ideilor care să pună pe primul loc interesele cetățeanului, ale alegătorului.

Pe acest fond, s-a conturat euroscepticismul, iar încrederea în Uniunea Europeană și în instituțiile acesteia a fost afectată. Entuziasmul față de Uniunea Europeană nu se va schimba decât dacă Uniunea decide să schimbe felul în care își gestionează relațiile cu statele membre și implicit cu cetățenii acestora.

2016 este anul în care curentul eurosceptic a prins aripi în Europa o dată cu votul britanicilor de a părăsi Uniunea Europeană prin Brexit și cu victoria lui Donald Trump la președenția Statelor Unite ale Americii. În 2017, în două state membre ale Uniunii Europene au avut loc alegeri, Olanda pe 15 martie pentru parlament și Franța pe 7 mai pentru președinte, iar șansele ca populiștii și euroscepticii să ajungă la putere au fost foarte ridicate. Astfel, sondajele de opinie preliminare i-au dau deja drept câștigători pe Geert Wilders în Olanda din partea Partidului pentru Libertate și pe Marine Le Pen în Franța din partea Frontului Național. Wilders a obținut în urma alegerilor 20 locuri în parlament, un rezultat foarte bun care a determinat ca partidul său să devină a doua forță politică a Olandei. Acest fapt a fost salutat pe Twitter de Wilders cu un mesaj de mulțumire către cei peste un milion de olandezi care au votat cu acest partid la doar 12 ani de la înființarea acestuia. (Twitter, 16 martie 2017, https://twitter.com/geertwilderspvv?ref_src=twsrc%5Etfw) (Figura 1)

Figura 1: Postarea lui Geert Wilders / Sursa datelor: Twitter, 2017

Francezii, asemenea olandezilor, au ales să își continue drumul în Uniunea Europeană prin victoria înregistrată de către candidatul organizației En Marche, Emmanuel Macron în turul al doilea de scrutin al alegerilor prezidențiale din Franța din 7 mai 2017 împortiva lui Le Pen și a Frontului Național. Macron a obținut 66.06% din voturi, în timp ce Le Pen a obținut 33.94%. (Peter & Spencer, 2017)

Pe Twitter, euroscepticii Nigel Farage (Twitter, 7 mai 2017, https://twitter.com/Nigel_Farage?ref_src=twsrc%5Etfw&ref_url=http%3A%2F%2Fwww.bbc.com%2Fnews%2Flive%2Fworld-europe-39823865) și Gert Wilders (Twitter, 7 mai 2017, https://twitter.com/geertwilderspvv?ref_src=twsrc%5Etfw&ref_url=http%3A%2F%2Fwww.bbc.com%2Fnews%2Flive%2Fworld-europe-39823865) au trimis mesaje de încurajare către Le Pen, susținând că aceasta va fi câștigătoarea următoarelor alegeri prezidențiale din Franța din 2022 când francezii se vor trezi la realitate și iși vor dea seama că Macron a fost o greșeală. (Figurile 2 și 3)

Figura 2: Postarea lui Nigel Farage / Sursa datelor: Twitter, 2017

Figura 3: Postarea lui Geert Wilders / Sursa datelor: Twitter, 2017

În pofida înfrângerii, Wilders și Le Pen încă nu au renunțat la ideea de a copia modelul britanic și intenționează să organizeze referendumuri pentru a decide ieșirea din Uniunea Europeană a Olandei și Franței. Cei doi politicieni au rămas la fel de vocali în discursurile anti-imigrație și anti-UE chiar și după înfrângere.

Germania, la rândul ei, va avea alegeri federale în urma cărora se va desemna și următorul cancelar al țării în septemmbrie 2017. Angela Merkel, cancelarul în funcție, și-a anunțat candidatura pentru un nou mandat, dar are o concurență serioasă din partea SPD, Martin Schulz și AfD, Frauke Petry.

În Polonia, partidul naționalist-conservativ de extremă dreaptă, Lege și Ordine (pol.: Prawo i Sprawiedliwość/PiS) a devenit cel mai mare partid din parlament, obținând la alegerile din 2016, 272 de locuri. De asemenea, președintele polonez în funcție, Andrzej Duda, a fost membru al aceluiași partid până la alegeri, astfel încât Polonia este în momentul de față o țară preponderent eurosceptică.

În decembrie 2016, Italia (Weaver, Phipps & Henleya, 2016) a ales prin referendum să fie împotriva modificării constituției pentru a permite luarea unor decizii economice care ar fi putut scoate țara din criza bancară cu care se confruntă în prezent. Demisia prim-ministrului Matteo Renzi înseamnă pentru partidele eurosceptice italiene o victorie foarte importantă, dar pentru Uniunea Europeană este un semnal de alarmă că un alt stat se îndreaptă cu pași mici către părăsirea Uniunii.

De aceea, este extrem de interesant de observat cum sunt împărțite partidele eurosceptice pe harta Uniunii Europene și ce procentaje au obținut acestea la alegerile pentru propriile parlamente pentru a putea obține o imagine de ansamblu a răspândirii acestui curent pe continentul european și a putea înțelege de ce aceste partide au devenit forțe politice reale și formatoare de opinie în țările lor.

Pornind de la harta realizată de jurnalista Antje Pieper (2016) de la postul național de televiziune german, ZDF, vom analiza în cele ce urmează care este situația în fiecare țară marcată de creșterea euroscepticismului și populismului, fiind extrem de relevant pentru a permite o vedere de ansamblu a stării actuale a Uniunii Europene. (Figura 4)

Figura 4: Partidele politice eurosceptice pe harta politică a Uniunii Europene / Sursa datelor: ZDF, 2016

Liderii europeni trebuie să gestioneze cu calm această situație, iar următorii ani vor fi decisivi pentru a stabili care este soarta Uniunii Europene. Rezultatele Eurobarometrelor Standard au arătat clar că europenii tind să devină din ce în ce mai eurosceptici și că partidele de extremă dreaptă din Europa sunt acum cele care influențează și decid politicile interne și externe ale țărilor lor.

Ziua pronunțării rezultatelor Brexit-ului reprezintă o zi neagră pentru Europa, iar viitorul Uniunii Europene este pus sub semnul întrebării. Astfel, ne este demonstrat că vocea poporului contează și deciziile nu trebuie luate numai la Bruxelles, ci mai întâi la nivel național și în consultare directă cu guvernele statelor membre, pentru a asigura stabilitate și coeziune politică și socială. Uniunea Europeană a pierdut singurul membru care deținea o prezență globală reală, din punct de vedere militar, diplomatic și economic și în relația cu Statele Unite și Rusia.

În cele ce urmează vom schița contextul fiecărui stat membru selectat – Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia, Polonia și Ungaria – și gradul de prezență al încrederii cetățenilor acestor țări în Uniunea Europeană. Toate aceste aspecte conduc la crearea unei imagini de ansamblu a ceea ce reprezintă euroscepticismul în acest moment în cele mai importante state din Uniunea Europeană.

1.4. Profilul partidelor eurosceptice din Uniunea Europeană

Popularitatea și influența partidelor eurosceptice este în continuă creștere la nivelul Uniunii Europene. Cum am mai menționat, criza economică din 2008 și perioada de recesiune sunt factorii declanșatori ai nașterii și creșterii acestor partide pe scenele politice europene. Criza refugiaților din 2015-2016 și atentatele teroriste din 2015 și 2016 au oferit o nouă perspectivă a euroscepticismului politic, trecând economicul pe planul secund. Politicul și socialul sunt acum factorii cei mai decisivi care influențează opțiunile politice ale cetățenilor din statele membre ale Uniunii Europene cele mai afectate de aceste evenimente.

Profilul partidelor eurosceptice din statele membre ale Uniunii Europene diferă de la țară la țară în funcție de factorii care au marcat și influențat cel mai mult țara respectivă. Aceste partide au mesaje politice diferite și sunt afiliate politic fie către dreapta, fie către stânga, adoptănd poziții moderate sau radicale în funcție de context. Influența lor directă după rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European din 2014 sau alegerile locale, respectiv parlamentare și prezidențiale din interiorul propriei țări și posibila lor influență prin stabilirea agendei setting a opiniei publice și a cetățenilor sunt foarte diferite.

Partidele eurosceptice resping viitori pași privind integrarea europeană și nu sunt de acord cu aderarea de noi state la Uniune. O mare parte dintre partide critică actuala situație a zonei euro, iar țări, precum Polonia și Ungaria nu sunt încă de acord să adopte moneda unică europeană, temându-se că prețurile vor exploda, iar puterea de cumpărare a cetățenilor va scădea considerabil. Euroscepticii susțin schimbarea politicii monetare comune și solicită ca fiecare stat să se reîntoarcă la propria lui monedă națională.

Dar ceea ce este în prezent cel mai important factor care unește aceste partide este necesitatea existenței și adoptării unei politici comune a migrației care să fie corectă și legitimă pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene. Se poate observa, că partidele eurosceptice și-au schimbat discursul politic și se axează în prezent pe tema migrației, deoarece aceasta este cea care îngrijorează cetățenii europeni cel mai mult.

Partidele au în comun lupta pentru un anumit obiectiv, iar ceea ce macină acum Uniunea Europeană este avalanșa de refugiați din Orientul Mijlociu și Africa. Efectele evoluției partidelor eurosceptice sunt evidente, deoarece în foarte multe țări, partidele tradiționale, pentru a se putea bucura în continuare de sprijinul cetățenilor, sunt nevoite să pună pe primul loc interesele naționale și să își schimbe discursul politic în funcție de ceea ce își dorește poporul.

Însă, în Parlamentul European, partidele eurosceptice nu sunt vizibile deoarce activează independent și nu au format alianțe care să le permită adoptarea de poziții comune pentru a determina luarea de anumite decizii favorabile principiilor lor. Partidele eurosceptice din zona euro au crescut foarte mult în sondajele de opinie și au devenit influente la nivel național o dată cu izbucnirea crizei economice în 2008 sau pe perioada recesiunii Acestea au speculat la momentul oportun evenimentele dificile cu care țările lor s-au confruntat și s-au folosit de puterea canalelor de comunicare online (Facebook, Twitter, WordPress) prin intermediul cărora au câștigat foarte mulți susținători.

Uniunea Europeană este supusă unui nou test, și anume acela al trecerii cu bine peste presiunea care este exercitată din exteriorul și interiorul Parlamentului European de către partidele eurosceptice. Scopul Uniunii este acela de integrare europeană și ajustarea deficitului democratic, dar se află în antiteză cu principiile euroscepticilor: împărțirea suveranității, autoritate supranațională, compromisuri între diferite interese și toleranță mutuală.

Valorile Uniunii Europene sunt la bază liberale, promovând demnitatea umană, libertatea, democrație, egalitate de drepturi și de șanse, respectarea legilor și a drepturilor omului. (Grabbe & Lehne, 2016) De aceea, pentru ca proiectul de Europă unită să supraviețuiască, statele membre ale Uniunii Europene nu trebuie să renunțe la cultivarea și prezervarea acestor valori în detrimentul adoptării valorilor eurosceptice, care văd o Europă divizată. Ideologia eurosceptică este incompatibilă cu proiectul Uniunii Europene, deoarece pune liderii de la Bruxelles în dificultate în ceea ce privește reacțiile la această nouă provocare – autoritatea supranațională – atât la nivel comunitar, cât și la nivel național.

În cele ce urmează, vom prezenta contextul actual al fiecărei țări și partidele eurosceptice care au devenit lideri de opinie și alternativele salvatoare la partidele tradiționale pentru a putea înțelege și interpreta evoluția gradului de încredere în Uniunea Europeană. (Heinen & Kreutzmann, 2015, CNN, 5 decembrie 2016, http://edition.cnn.com/2016/12/03/europe/populism-in-europe-visual-guide/index.html, Fortune, 4 aprilie 2016, http://fortune.com/2016/04/04/populist-parties-europe/)

1.4.1. Vechile state ale Uniunii Europene: Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda și Belgia

Germania se află sub stare de șoc după atentatul terorist revendicat de Statul Islamic de la Piața de Crăciun de la Berlin din 19 decembrie 2016. Așadar, cea mai mare putere europeană, țara care a acceptat peste un milion de refugiați de religie musulmană în ultimii doi ani și care duce o politică de imigrație favorabilă acordării azilului acestora este zdruncinată din rădăcini de acest act terorist. Germanii sunt în momentul de față cei mai vulnerabili cetățeni europeni datorită faptului că au fost ținta unui atac terorist.

Germanii se tem că o nouă criză economică va izbucni și că li se va solicita să plătească taxe și mai mari sau să accepte niveluri și mai mari ale inflației doar pentru a salva moneda unică europeană. Totodată, aceștia se simt amenințați în propria lor țară de pericolul islamizării prin acceptarea a peste un milion de refugiați numai în 2015 proveniți din zonele de conflict din Orientul Mijlociu și Africa.

Doar 37% dintre germani au încredere în Uniunea Europeană la sfârșitul anului 2016, în timp ce 53% nu au încredere deloc. Majoritatea partidelor politice susține în continuare moneda euro și trei sferturi din populația Germaniei este împotriva părăsirii zonei euro. Interesant este că pe scena politică a luat naștere un partid anti–euro, cu o doctrină eurosceptică, și anume Alternativa pentru Germania (germ.: Alternative für Deutschland/AfD). Acestui partid i s-au dat la început foarte puține șanse de a-și realiza un nume în politica germană dominată ani la rând de partidele grele, CDU, CSU și SPD. Suprinzător, AfD se bucură de foarte mulți simpatizanți, obținând locuri în Parlamentul European, dar și în parlamentele regionale. AfD va fi tratat detaliat într-un subcapitol separat din această lucrare.

De la declanșarea crizei economice, situația încrederii în Uniunea Europeană a francezilor a scăzut, de la 51% în 2007 la 26% în 2016. Neîncrederea francezilor în Uniunea Europeană este de 65% la sfârșitul anului 2016. Această atitudine negativă a impactat deja sfera politică franceză, creând un drum favorabil partidului Frontul Național condus de radicalul de stânga, Marine Le Pen.

Partidul Frontul Național (fr.: Front National) a fost înființat în 1972, dar în 2011, sub conducerea lui Le Pen a cunoscut asccensiunea pe scena politică franceză. Partidul este încadrat în spectrul extremei drepte, incluzând în discursul său politic teme, precum imigrația, globalizarea, renunțarea la moneda unică europeană și părăsirea Uniunii Europene de către Franța cât mai curând posibil.

Totuși, francezii sunt concentrați pe reducerea datoriilor externe și a ratei șomajului, pe elaborarea de strategii de investiții, de politici de dezvoltare și pe prosperitatea lor drept stat, pentru a-și întări poziția de principal aliat al liderului Uniunii Europene, Germania. Partidul Frontul Național nu a știut să speculeze perioada scurtă între atentatele de la Paris din 13 noiembrie 2015 și alegerile regionale din 13 decembrie 2015 și a pierdut aceste alegeri în detrimentul partidului conservator condus de fostul președinte francez, Nicolas Sarkozy. Acest partid nu a câștigat în nicio regiune franceză, iar conservatorii au obținut 42% din voturi. (Focus Online, 13 decembrie 2015, http://m.focus.de/politik/ausland/regionalwahlen-in-frankreich-front-national-gewinnt-keine-einzigeregion_id_5151692.html?utm_campaign=facebook-focus onlineunterhaltung&fbc=facebook-focus-online-unterhaltung&ts=201512132010)

În discursurile pre-alegeri, partidul Frontul Național a dezbătut problema refugiaților și a reiterat frica față de terorismul islamic. Primul ministru francez de la acea vreme, Manuel Valls, afirma că, deși extrema dreaptă franceză a pierdut aceste alegeri, aceasta încă reprezintă un pericol iminent la adresa curentului pro-Uniunea Europeană în Franța. Acesta le solicita francezilor să fie și mai uniți după aceste alegeri regionale. Aceste alegeri regionale au reprezentat ultimele alegeri înainte de alegerile prezidențiale din 2017. (Tagesschau.de, 13 decembrie 2015, http://www.tagesschau.de/ausland/frankreich-regionalwahl-101.html) (Figura 15) Le Pen a pierdut însă în fața lui Macron și a ratat să devină prima președintă a Franței în 2017.

Figura 5: Estimarea regiunilor câștigate în turul al doilea electoral al alegerilor regionale din 2015 / Sursa datelor: Tagesschau, 2015

În Marea Britanie, curentul eurosceptic este cel mai răspândit mai mult decât în orice altă țară europeană. Partidul conservativ de extremă dreaptă, Partidul Independent al Marii Britanii (engl.: United Kingdom Independent Party/UKIP) și Nigel Farage, liderul acestuia, au înregistrat, pe 23 iunie 2016, cea mai mare victorie din istoria Marii Britanii, prin rezultatele înregistrate la Brexit. 51.9% dintre britanici, adică 17.410.742 de voturi, s-au pronunanțat pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, în timp ce 48.1%, adică 16.141.241 de voturi, au votat pentru ca Regatul Unit să rămână membră a Uniunii Europene.

Nigel Farage a declarat la scurt timp după oficializarea rezultatelor pentru Sky News: „Este o zi fantastică și este o zi a victoriei, nu pentru mine (…), ci pentru oamenii de rând, cu bun simț, care au (…) câștigat (…). Ne transformăm într-o țară normală. Sunt 183 de țări în lume care au zile ale independenței. Astăzi (vineri – 24 iunie 2016) am devenit a 184-a. Țările normale își aleg propriii lor lideri, care fac propriile lor legi, au propriile lor tribunale, își controlează propriile lor granițe. Asta fac țările normale"(Ziare.com, 24 iunie 2016, http://www.ziare.com/brexit/marea-britanie/marea-britanie-iese-din-ue-live-ce-se-intampla-dupa-brexit-1426733).

Iar pe contul său de Twitter a scris: „Am lăsat în urma noastră o uniune politică care a eșuat. Acum putem să ne realăturăm lumii ca o națiune independentă și cu guvernare proprie.” (Twitter, 24 iunie 2016, https://twitter.com/nigel_farage/status/746237810043031552?lang=de) (Figura 6)

Figura 6: Postarea lui Nigel Farage / Sursa datelor: Twitter, 2016

Scoția dorește să rămână în Uniunea Europeană, iar Irlanda de Nord, prin vocea partidului Sinn Fein, dorește organizarea unui referendum pentru unirea cu Irlanda, crearea unui singur stat irlandez și continurea drumului alături de Uniunea Europeană. Anglia și Țara Galilor au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Astfel, după 43 de ani, britanicii au ales să se despartă de Uniunea Europeană, iar proiectul de Europă unită este în pericol. Referendumul din Marea Britanie este și un efect al crizei de identitate britanice, al numărului crescut de imigranți care trăiesc în Regatul Unit și al dorinței fiecărei țări de a fi independentă. Impactul economic este considerabil, deoarece bursele din Europa s-au deschis pe minus în dimineața de vineri, 24 iunie 2016, iar bursele din Asia s-au închis pe minus în seara finalizării votului pentru Brexit.

De asemenea, victoria partidului eurosceptic britanic, UKIP, a dat aripi și olandezilor, francezilor și germanilor. Toate partidele eurosceptice din Europa au prezentat Brexit-ul drept un exemplu de urmat pentru țările lor, iar partidele moderate aflate la guvernare se simt deja presate să facă fie propuneri similare, fie să vină cu soluții care să satisfacă populația.

Co-președintele partidului eurosceptic german AfD, Joerg Meuthen, a susținut că și Germania ar trebui să organizeze un referendum pentru a decide apartenența la blocul comunitar. Liderul olandez al partidului anti-imigrație, Partidul pentru Libertate, Geert Wilders, a solicitat organizarea unui referendum asemănător pentru a decide soarta Olandei în Uniunea Europeană.

Liderul partidului Frontul Național din Franța, Marine Le Pen, a postat pe Twitter un mesaj extrem de sugestiv: „Victorie a libertății! Eu solicit acest lucru de ani buni, acum este momentul ca același referendum să aibă loc în Franța și în toate țările membre ale Uniunii Europene. Marine Le Pen” (Twitter, 24 iunie 2016, https://twitter.com/mlp_officiel/status/746209726673760262?lang=de) (Figura 7)

Figura 7: Postarea lui Marine Le Pen / Sursa datelor: Twitter, 2016

Iar ministrul de externe german din acea perioadă, Frank-Walter Steinmeier (SPD), a declarat pe Twitter că: „este o zi tristă pentru Europa și pentru Marea Britanie.” (Twitter, 24 iunie 2016, https://twitter.com/germanydiplo/status/746206194906202114) (Figura 8)

Figura 8: Postarea lui GermanForeignOffice / Sursa datelor: Twitter, 2016

Președintele francez de la momentul respectiv, François Hollande, a precizat că este de datoria Franței și a Germaniei să continue proiectul european și să îl consolideze de acum înainte fără Marea Britanie: „Este responsabilitatea Franței și Germaniei să preia inițiativa,pentru că s-a demonstrat că din suferințe, orori și război am fost capabili să construim o prietenie puternică […] Fiind separați, există riscul să fim divizați, afectați de disensiuni și conflicte. […] Împreună, putem câștiga nu doar pacea, ci și stima oamenilor din această uniune frumoasă numită Europa.” (Mediafax, 26 iunie 2016, http://www.mediafax.ro/externe/hollande-franta-si-germania-trebuie-sa-preia-initiativa-unei-uniuni-europene-puternice-15508142)

Declarația lui Hollande a liniștit pe moment Europa, dar nu va fi ușor să țină sub control 27 de state membre. Actualul președinte francez, Macron, împărtășește viziunea lui Hollande și a declarat atât în campania electorală pentru prezidențiale, cât și după investitura în funcția de președinte că Franța va continua să lupte alături de Germania pentru menținerea Uniunii Europene în formula sa actuală și pentru un viitor prosper al fiecărui stat membru.

În 2014, organizația Open Europe, cu sediul la Londra, a calculat că partidele anti-Uniunea Europeană, printre care și AfD, ar putea câștiga 31% din voturi în toată Europa, ceea ce le-ar acorda 218 locuri din 751 în Parlamentul European. La alegerile din mai 2014, stânga a obținut 214 locuri în Parlamentul European, în timp ce partidul eurosceptic UKIP din Marea Britanie a obținut 27% din voturile cetățenilor britanici și, deci, primul loc în preferințele acestora, devansându-i pe Conservatori cu 24% și Laburiști cu 25%.

Astfel, ca urmare a acestui rezultat, aceste grupuri au început conlucreze efectiv în Parlamentul European, deoarece reprezintă aproape o treime din numărul total de voturi. Deși prezența la vot a fost scăzută, liderii și oficialii europeni nu ar trebui să ignore aceste rezultate și ar trebui să se întrebe de ce votanții euroscepticilor sunt dezamăgiți de proiectul european. Precum cazul Germaniei, majoritatea cetățenilor va sprijini partidele pro-Uniunea Europeană, dar dacă Uniunea Europeană nu va întări moneda euro și nu va duce o politică fiscală sănătoasă, atunci acest curent al euroscepticismului va crește considerabil. (BBC, 26 mai 2014, http://www.bbc.com/news/world-europe-27559714)

Partidul Libertății din Austria (germ.: Freiheitliche Partei Österreichs/FPÖ) a fost fondat în 1955, fiind cel mai vechi partid eurosceptic din grupul partidelor analizate. De-a lungul timpului, partidul și-a schimbat radical doctrina, adoptând în 2005, o poziție strictă împotriva imigrației, a integrării de noi state în Uniunea Europeană, dar a și atenționat că există pericolul unei viitoare islamizări a Austriei în condițiile în care se acceptă acordarea de azil atâtor refugiați de religie musulmană proveniți din zonele conflictuale din Orientul Mijlociu. De asemenea, partidul adoptă o poziție eurosceptică, deoarece consideră că Austriei i-ar fi mult mai bine dacă nu ar mai fi membră a Uniunii Europene, susținând că este benefic pentru Austria să aibă o politică economică și monetară proprie, independentă de alte monede naționale și euro prin reducerea de taxe și impozite.

Totodată, partidul dorește ca Austria să voteze prin referendum ieșirea țării din spațiul Schengen și limitarea libertății de mișcare a cetățenilor din statele membre ale Uniunii în cadrul spațiului comunitar. Aceste poziții critice față de problema imigrației musulmane, libertății de mișcare în spațiul Uniunii Europene și moneda euro au adus partidului susținerea civică și evident o creștere a popularității sale în rândul austriecilor, astfel încât acesta a foarte aproape să câștige alegerile prezidențiale din Austria din 2016. (Agerpres, 8 iunie 2016, http://www.agerpres.ro/externe/2016/06/08/austria-partidul-libertatii-contesta-la-curtea-constitutionala-rezultatul-scrutinului-prezidential-12-05-43) Iar pozițiile radicale ale austriecilor sunt din ce în ce mai evidente, țara fiind la un pas de a fi guvernată de eurosceptici.

Olandezii au respins acum 10 ani Constituția Uniunii Europene, dar, la puțin timp după, la 13 decembrie 2007, a fost adoptat Tratatul de la Lisabona, intrat efectiv în vigoare la 1 decembrie 2009. Olanda este din ce în ce mai vehementă în argumentație în ceea ce privește extinderea Uniunii Europene și primirea României și Bulgariei în spațiul Schengen, fiind împotriva acceptării acestor două state în Schengen.

În 2016, Olanda a preluat președenția Consiliului Uniunii Europene și a declarat că nu sunt prioritare în acest an noi aderări la Schengen. (Clepe, 2016) Opinia publică olandeză și-a propus o dezbatere publică cu privire la viitorul rol al Olandei în Uniunea Europeană. Votanții olandezi își doresc să aibă pe viitor mai multă influență asupra transferurilor de putere dinspre Olanda către Uniunea Europeană și să aibă loc referendumuri în cazul în care se preconizează o extindere a Uniunii.

Se cunoaște foarte bine atitudinea olandezilor privind liberalizarea pieței muncii în această țară, acordarea de locuri de muncă pentru români și bulgari și nu numai, dar și integrarea acestor două state în spațiul Schengen. Olandezii privesc Europa din perspectiva slabei performanțe a Uniunii Europene în gestionarea crizei economice și mai ales cea a monedei euro, dar susțin totuși statutul de membru al țării lor în Uniune și sunt optimiști în ceea ce privește viitorul economiei naționale.

În acest context, a luat naștere în 2006, Partidul pentru Libertate (nl.: Partij voor de Vrijheid/PVV) care poate fi încadrat în categoria partidelor eurosceptice de dreapta, opunându-se cu orice preț imigrației, islamizării Olandei și Uniunii Europene. Liderul său, Geert Wilders se bucură de atenția mass media și a reușit prin discursul său politic anti-imigrație și anti-Uniunea Europeană să aducă partidului său 20 locuri în parlamentul olandez, adică 13% la alegerile din primăvara lui 2017. (The Guardian, 16 martie 2017, https://www.theguardian.com/world/live/2017/mar/15/dutch-election-voters-go-to-the-polls-in-the-netherlands-live?page=with:block-58ca3c70e4b0a6ffab394958#block-58ca3c70e4b0a6ffab394958)

Wilders, precum AfD în Germania, ridică problema pericolului reprezentat de islamizarea Olandei și de valul imigraționist care vine atât din Estul Europei, dar și din Orientul Mijlociu, Africa și India, născând un resentiment naționalist puternic cu predilecție față de cetățenii musulmani. (Ipsos, 27 aprilie 2012, http://www.ipsos-nederland.nl/content.asp?targetid=1024)

Înfrângerea lui Wilders la alegerile pentru parlamentul Olandez din 15 martie 2017 a fost salutată de președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, precum și de alți lideri europeni, printre care și fostul președinte al Franței, François Hollande și cancelarul Germaniei, Angela Merkel. Liderii europeni au perceput înfrângerea lui Wilders drept o „victorie împotriva extremiștilor […] un vot pentru valorile Europei, o societate liberă și tolerantă într-o Europă prosperă” (Juncker), „un răspuns ferm dat impulsurilor naționaliste și izolaționismului care zguduie lumea” (Hollande) și „un rezultat foarte bun pro-european […] o zi bună pentru democrație (Merkel). (The Guardian, 16 martie 2017, https://www.theguardian.com/world/live/2017/mar/15/dutch-election-voters-go-to-the-polls-in-the-netherlands-live)

Mai mult decât atât liderii europeni privesc eșecul lui Wilders ca fiind o lovitură directă dată curentului de extremă dreaptă și euroscepticismului și că mai există speranța că populația statelor membre ale Uniunii Europene vor urma exemplul olandezilor de a întoarce spatele extremismului naționalist și de a se reorienta către o Europă unită și cu valori democratice solide.

Belgia, precum în cazul Franței, a început să adopte o poziție radicală și anti-Europa după atentatele teroriste de la Bruxelles din 2016. Înființat în 2004, Partidul Interesul Flamand (flamandă: Vlaams Belang) este încadrat în curentul extremei dreapta și este axat pe apărarea naționalismului flamand. Partidul consideră că este fundamentală păstrarea identității și culturii apusene a teritoriului flamand, străinii fiind obligați să își manifeste loialitatea față de valorile flamande prin renunțarea la dubla cetățenie și integrarea rapidă în societate. De asemenea, acesta este și un militant împotriva imigrației, a accesului pe piața muncii a cetățenilor est europeni și a posibilei islamizări a Belgiei. Partidul se bucură de numeroși susținători, opiniile sale fiind împărtășite de un număr din ce în ce mai mare de belgieni.

Se observă că aceste țări au în comun foarte multe teme, precum părăsirea Uniunii Europene, renunțarea la moneda unică europeană în favoarea propriilor monede naționale, stoparea fenomenului migraționist, restricționarea pe piața muncii autohtone a străinilor și semnalizează posibilul pericol al islamizării vestului european prin acceptarea atâtor cetățeni de religie musulmană pe teritoriile acestor state. Aceste țări, prin partidele eurosceptice, și-au schimbat radical mesajul politic și discursul retoric, mizând pe pierderea identității culturale și a valorilor naționale datorită viitoarei islamizări a Europei.

1.4.2. Statele nordice din Uniunea Europeană: Danemarca, Suedia și Finlanda

Danemarca se confruntă cu aceeași creștere a sentimentului eurosceptic, datorită faptului că Uniunea Europeană a gestionat greșit criza economică din Grecia și repetă aceleași greșeli și în gestionarea crizei refugiaților din toamna anului 2015. În Danemarca, încrederea în Uniunea Europeană a scăzut cu 2%, fiind la 45% în 2016 față de 47% în 2015. Totuși, Danemarca se implică și depune eforturi de integrare în Uniunea Europeană numai cu ajutorul referendumurilor.

Euroscepticismul este foarte popular printre danezi, de aceea Danemarca nu se poate alinia cu țările din zona euro într-o uniune bancară, fiscală și politică. Mișcarea Poporului împotriva Uniunii Europene (dan.: Folkebevægelsen mod EU) este o asociație politică care militează împotriva Uniunii Europene formată în 1972 și care pledează pentru retragerea Danemarcei din Uniunea Europeană.

De asemenea, între 1992 și 2009, Mișcarea Iunie (dan.: Juni Bevægelsen) a existat pe scena politică daneză, fiind încadrată în euroscepticismul soft, deoarece a militat împotriva procesului de integrare europeană și de aderare de noi state. Partidul Poporului Danez (dan.: Dansk Folkeparti/DF) a fost fondat în 1995. Partidul eurosceptic și de extremă dreaptă are drept obiective protejarea libertății și a moștenirii culturale ale poporului danez, precum familia, monarhia și Biserica Luterană, promulgarea de legi stricte, transformarea Danemarcei într-o societate multiculturală prin stoparea imigrației și dezvoltarea economiei daneze. (Forside – Dansk Folkeparti, 2002, http://www.danskfolkeparti.dk/The_Party_Program_of_the_Danish_Peoples_Party) Prin acest program politic, partidul se bucură de susținerea danezilor, deținând locuri atât în Parlamentul European, cât și în consiliile municipale și regionale.

Suedia se confruntă cu același puternic curent eurosceptic, punând din ce în ce mai des sub semnul întrebării statutul său de membru al Uniunii Europene. Pe de o parte, Suedia este presată de Bruxelles să adopte moneda unică europeană, pe de altă parte a fost printre țările puternic afectate de criza refugiaților, deoarece foarte multe persoane și-au dorit să emigreze în țările nordice datorită sistemului de ajutor social foarte bun.

În acest context, cele două partide eurosceptice, Partidul de Stânga (sued.: Vänsterpartiet) și Partidul Democraților Suedezi (sued.: Sverigedemokraterna) sunt împotriva statutului de membru al Uniunii Europene al Suediei și își doresc ca Suedia să părăsească Uniunea Europeană cât mai repede cu putință. De aceea, gradul de încredere al suedezilor în Uniunea Europeană este în continuă scădere.

Finlanda se confruntă cu atitudini contradictoriii față de Uniunea Europeană. Pe de-o parte sunt atitudini față de statutul de țară membră a Uniunii și moneda unică europeană, pe de altă parte nivelurile de încredere în Uniunea Europeană sunt în scădere relativă, 51% în 2016 față de 44% în 2015. De asemenea, printre cetățeni este foarte puțin prezent sentimentul de identitate europeană.

Criza economică a deținut primul loc pe scena dezbaterilor publice, deoarece nu se dorea ajutorarea țărilor sudice afectate de criză. Euroscepticismul a luat naștere în Finlanda în 1995 prin apariția pe scena politică a Partidului Finlandezilor Adevărați (fin.: Perussuomalaiset) având rădăcini naționaliste. Acest partid este al treilea partid ca mărime în momentul de față în parlamentul finlandez, obținând 39 de locuri în urma alegerilor din 2011. Totuși acest avânt al poziționării critice față de Uniunea Europeană a condus și la întărirea sentimentelor pro-Uniune în rândul finlandezilor, chiar dacă acest partid câștigă capital politic pe zi ce trece. Partidul militează împotriva euro și solicită apărarea identității naționale prin întărirea poziției Finlandei la nivel european.

Țările nordice sunt caracterizate de poziția critică împotriva monedei unice europene, deoarece economiile proprii sunt profitabile ceea ce determină un excedent la bugetele de stat, împotriva imigrației și susțin ca țările lor să părăsească Uniunea Europeană. Criza refugiaților din 2015 a accentuat și mai mult curentul eurosceptic și a întărit poziția acestor partide pe scenele politice naționale.

1.4.3. Statele debitoare din Uniunea Europeană: Italia, Spania și Grecia

Austeritatea este principalul factor care schimbă percepția italienilor față de Uniunea Europeană, mai ales în rândul tinerilor, din care 40% sunt șomeri. Rezultatele ultimelor alegeri parlamentare din Italia, din 24-25 februarie 2013, demonstrează că italienii și-au pierdut încrederea în Uniunea Europeană. De asemenea, atitudinea italienilor este similară cu cea a grecilor. Italienii nu mai cred în sfârșitul crizei economice, fiind foarte aproape de o izbucnire a crizei bancare în 2017. Încrederea în Uniunea Europeană este de 30% în 2016, în scădere cu 1% față de 2015, 31%. Neîncrederea în Uniunea Europeană a crescut la 58% în 2016, față de 52% în 2015.

Încrederea în Uniunea Europeană este moderată în rândul cetățenilor italieni, aceștia identificându-se ca fiind cetățeni europeni și ca parte a Europei. În schimb, comunitatea oamenilor de afaceri italieni își dorește o uniune politică adevărată, care să fie democratică și socială. Rezultatele alegerilor au arătat că italienii nu vor o Europă mai mică, ci mai degrabă o Europă diferită, o Europă flexibilă, dinamică, simetrică, mai puțin focusată pe măsuri de austeritate prin impunerea de tăieri bugetare și de reduceri de personal în instituțiile de stat și mai mult axată pe investiții reale în economie. În Italia, Mișcarea de 5 Stele (it.: Movimento 5 Stelle), Liga Nord (it.: Lega Nord) și Forța Italia (it.: Forza Italia) critică privilegiile de care beneficiază politicienii italieni și prezența corporațiilor pe piața muncii italiene, militează pentru federalizarea Italiei și refuză imigranții din statele membre ale Uniunii Europene și din statele non-membre ale Uniunii. Toate aceste trei partide sunt considerate eurosceptice și prin pozițiile ferme pe care le adoptă sunt încadrate în extremismul de dreapta.

Spania s-a bucurat pentru prima dată după izbucnirea crizei euro, de o creștere a Produsului Intern Brut în august, în ultima lună a celui de al doilea trimestru din 2015, de 1%, iar în lunile octombrie și noiembrie din al treilea trimestru din 2015, de 0.8%. (Trading Economics, 26 noiembrie 2015, http://www.tradingeconomics.com/spain/gdp-growth) (Tabelul 3)

Tabelul 3: Creșterea ratei produsului intern brut al Spaniei 1995-2015 / Sursa datelor: Tradingeconomics, 2015

Încrederea spaniolilor în Uniunea Europeană a crescut la 34% în 2016, cu 9% mai mult decât în 2015, 25%. În timp ce neîncrederea în Uniunea Europeană a scăzut de la 61% în 2015 cu 7% în 2016, la 54%. Acest nivel de neîncredere ridicat nu reprezintă doar un rezultat al măsurilor de austeritate întreprinse de guvernul spaniol, ci are în spate și efortul considerabil și susținut pe care l-au depus spaniolii pentru a fi admiși în Uniunea Europeană.

Spaniolii nu consideră că Uniunea Europeană este vinovată pentru criză și nici nu își doresc să părăsească zona euro. Spania își dorește ca Uniunea Europeană să adopte politici clare de redresare și dezvoltare economică, care să și dea rezultate. Spaniolii nu sunt eurosceptici, ci au devenit doar eurocritici. În martie 2014 a luat naștere Mișcarea Putem (sp.: Podemos), având la bază o doctrină de stânga care promovează interesele poporului împotriva clasei politice. Mișcarea nu promovează ieșirea Spaniei din Uniunea Europeană și nici renunțarea la euro, fiind concentrată pe găsirea de soluții pentru a crește profitabilitatea economiei naționale spaniole.

Înainte de izbucnirea crizei economice în 2008, grecii percepeau și asociau statutul de stat membru al Uniunii Europene cu progresul economic, dezvoltare și modernizare. Din 2008 și până în prezent, Grecia s-a confruntat cu recesiune, măsuri severe de austeritate, reforme structurale, șomaj, micșorarea salariilor, crize bancare, lipsa de lichidități, mișcări de stradă, nemulțumiri sociale, măsuri structurale care au fost aplicate însă fără niciun succes, alegeri anticipate și prezența mai multor guverne la putere. Încrederea grecilor în Uniunea Europeană este de 20% în 2016, cu o creștere de 2% față de 2015, 18%. Neîncrederea în Uniunea Europeană se situează la 78% în 2016, cu o scădere de -3% față de 2015, când se afla la 81%. Acest indicator de neîncredere în Uniunea Europeană este cel mai mare la nivelul statelor membre.

Partidul radical Syriza (rom.: Coaliția Stângii Radicale) a profitat din plin de acest context negativ și de cumulul de frustrări și nemulțumiri ale cetățenilor greci față de guvern și clasa politică elenă, care avea o poziție pro-Uniunea Europeană. Syriza, sub conducerea lui Alexis Tsipras, a câștigat ultimele alegeri legislative din 20 septembrie 2015 și deține majoritatea parlamentară. Tsipras este de altfel și actualul premier al Greciei. În campania electorală, Tsipras a mizat pe un discurs împotriva programelor de austeritate impuse Greciei de către Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Central Europeană, reiterând necesitatea Greciei de a reveni la moneda sa națională.

Curentul eurosceptic este foarte răspândit în Grecia. Partidul Comunist al Greciei are o doctrină marxist-leninistă și este cel mai simpatizat partid comunist din Europa, bucurându-se de un număr foarte mare de membri. De asemenea, și partidul neo-nazist Zorii Aurii (gr.: Laïkós Sýndesmos – Chrysí Avgí) este reprezentat în parlament cu 21 de locuri. Aceste trei partide promovează poziția eurosceptică a Greciei și influențează opinia publică elenă, determinând creșterea gradului de neîncredere în Uniunea Europeană și instituțiile acesteia.

Cele trei țări sudice, Italia, Spania și Grecia, sunt caracterizate printr-o poziție comună prin care solicită renegocierea datoriilor către Uniunea Europeană și prin dorința de a rămâne membre ale Uniunii Europene, dar de a reveni la monedele naționale și a de găsi soluții rapide pentru combaterea creșterii accelarate a numărului șomerilor, în special în rândul tinerilor.

1.4.4. Statele din Europa Centrală și de Est din Uniunea Europeană: Polonia și Ungaria

În Polonia, partidul naționalist-conservativ de extremă dreaptă, Lege și Ordine (pol.: Prawo i Sprawiedliwość/PiS) a devenit cel mai mare partid din parlament, obținând la alegerile din 2016, 272 de locuri. De asemenea, președintele polonez în funcție, Andrzej Duda, a fost membru al aceluiași partid până la alegerile prezindețiale, astfel încât Polonia este în momentul de față o țară preponderent eurosceptică. În Polonia, indicatorul de încredere în Uniunea Europeană este de 45% în 2016, în creștere cu 8% față de 2015, 37%. În timp ce indicatorul de neîncredere în Uniunea Europeană este de 42% în 2016, în scădere cu 6% procente față de 2015, 48%.

Pe fondul actual al situației politice poloneze, Uniunea Europeană și-a pierdut reputația de principal factor de stabilitate în această țară care este supusă unui proces enorm de transformare socială și economică. Polonezii sunt sceptici în ceea ce privește viitorul euro, numărul celor care își doresc adoptarea monedei euro fiind din ce în ce mai scăzut. Această poziție a cetățenilor de rând se află în antiteză cu dorința politcienilor polonezi de a fi în centrul puterii din Europa.

Polonia este principala piață de desfacere a produselor și serviciilor germane, și cel mai mare beneficiar al investițiilor germane din economia europeană. În această ipostază, Polonia joacă un rol important în apărarea integrității întregului program european. De asemenea, Polonia s-a opus acceptării de cote obligatorii de refugiați, neprimind pe teritoriul său niciun refugiat din 2015 încoace.

Ungaria, prin premierul Viktor Orban, liderul partidului eurosceptic soft Fidesz (magh.: Fidesz – Magyar Polgári Szövetség), adoptă o poziție radicală împotriva Uniunii Europene, fiind un militant convins împotriva imigrației, a impunerii de cote obligatorii și de adoptare a euro. De altfel, Orban a fost liderul est european cel mai vehement în momentul declanșării crizei refugiaților în Uniunea Europeană, opunându-se ca țara sa să se transforme în zonă de tranzit pentru refugiați, prin ridicarea de ziduri la granițele Ungariei cu țările vecine.

Astfel, pozițiile celor două țări est-europene, Polonia și Ungaria sunt similare, ambele fiind împotriva imigrației, alocării de cote obligatorii conform Regulamentului Dublin și adoptării euro, considerând că sunt factori dăunători integrității naționale și profitabiltății economice a țărilor lor.

1.5. Evoluția gradului de încredere în Uniunea Europeană conform Eurobarometrelor Standard în intervalul 2007-2016

1.5.1. Metodologia cercetării

Cercetarea de față își propune să analizeze din perspectiva Eurobatrometrelor Standard din 2007 și până în 2016 care este gradul de încredere în Uniunea Europeană al Germaniei, Franței, Marii Britanii, Austriei, Olandei, Belgiei, Danemarcei, Suediei, Finlandei, Italiei, Spaniei, Greciei, Poloniei și Ungariei înainte de declanșarea crizei economice în 2008, pe perioada recesiunii și pe timpul desfășurării crizei refugiaților din perioada 2015-2016. De asemenea, urmărim să identificăm care este starea Uniunii Europene după Brexit și înainte de începerea procesului de ieșire definitivă al Marii Britanii din Uniunea Europeană în 2017. Aceste țări au fost alese, deoarece fiecare se confruntă cu o situație politică comună, și anume partidele eurosceptice din aceste țări sunt cele care se bucură de cel mai mare grad de încredere al cetățenilor și beneficiază de simpatia și susținerea acestora, deoarece se implică activ în gestionarea situațiilor și problemelor cu care fiecare stat în parte se confruntă. Dar și datorită faptului că aceste țări se numără printre membrele fondatoare ale Uniunii Europene, sunt cele mai influente la nivelul Uniunii, au datorii financiare la Uniunea Europeană și au cele mai profitabile economii.

Germania are o economie stabilă și este cea mai profitabilă din Uniunea Europeană, înregistrând excedent la bugetul național provenit din taxe și impozite, dar criza refugiaților și-a pus amprenta asupra societății germane, deoarece această țară a primit numai în 2015 peste un milion de refugiați, fără a fi întrebați de cancelaria de la Berlin dacă sunt de acord cu acest aspect. Drept urmare, cetățenii au început să se simt „străini” în propria lor țară, sunt nesiguri de securitatea lor în urma atentatului terorist de la Berlin din 2016, punând sub semnul întrebării viitorul lor ca națiune, în condițiile în care pericolul islamizării și numărul ridicat de cetățeni de religie musulmană sunt cele mai mari amenințări ale Germaniei în prezent.

Franța este puternic traumatizată în urma numeroaselor atentate teroriste ale Statului Islamic și de rata ridicată a șomajului, identificând în președinta partidului extremist Frontul Național, Marine Le Pen, acel lider care poate să reînvie sentimentul de securitatea în Franța, să stopeze fenomenul migraționist și să readucă economia franceză pe plus și posibil în afara Uniunii Europene.

Marea Britanie prin rezultatul Brexit-ului este primul stat cu tradiție al Uniunii care a decis să își separe drumul de aceasta, alegând să nu mai fie membră a Uniunii și să nu mai depindă de deciziile luate de Bruxelles. Astfel, Marea Britanie va putea să respingă cotele obligatorii de refugiați temperând crescutul val imigraționist cu care se confruntă în ultimii ani, să impună noi reguli privind acordarea permiselor de muncă și de ședere cetățenilor statelor membre ale Uniunii, facilitând posibilitatea ocupării locurilor de muncă de către britanici. Totodată, Regatul Unit este pus în situația de a renegocia tratatele economice și schimburile de bunuri cu țările membre ale Uniunii o dată cu finalizarea procedurilor de ieșire din Uniune.

Austria se confruntă cu problema imigranților, Olanda nu dorește accesul pe piața muncii al străinilor, Belgia este încă în stare de șoc după atentatele teroriste, țările nordice, Danemarca, Suedia și Finlanda resping moneda unică europeană, iar țările sudice, Italia, Spania și Grecia, solicită reeșalonarea datoriilor către Bruxelles. Polonia și Ungaria se confruntă cu poziții radicale în ceea ce privește statutul lor de membru al Uniunii Europene, amenințând cu părăsirea Uniunii dacă li se impun cotele obligatorii de refugiați și moneda unică europeană.

Pentru a putea avea o vedere de ansamblu a tuturor factorilor care determină și influențează încrederea în Uniunea Europeană, vom analiza rezultatele Eurobarometrelor Standard din intervalul 2007 (EB67) – 2016 (EB86). În acest scop, pentru analizarea evoluției avântului curentului eurosceptic la nivelul Uniunii Europene am ales toate Eurobarometrele Standard cu titlul „Opinia publică în Uniunea Europeană” având următoarele teme: „Principalele preocupări ale europenilor”, „Europenii și instituțiile politice”, „Situația economică”, „Prioritățile politice ale Uniunii Europene” și „Cetățenia europeană”.

Din punct de vedere metodologic, vom analiza și compara indicatorii de încredere în Uniunea Europeană ai Germaniei în corelație cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia, Polonia și Ungaria. De aceea, am ales spre analiză următoarele întrebări de cercetare din Eurobarometrele Standard:

– din capitolul „Principalele probleme ale europenilor”:

1. Tema „Principalele probleme la nivel european: evoluții”, întrebarea QA5: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă Uniunea Europeană în acest moment?”

2. Tema „Principalele probleme la nivel european: rezultate naționale”, întrebarea QA3a: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă țara dumneavoastră în acest moment?”

– din capitolul „Europenii și instituțiile politice”:

1. Tema „Încrederea în Guvernele și Parlamentele naționale și în Uniunea Europeană: tendințe”, întrebarea QA8a: „Aș dori să vă întreb câtă încredere aveți în anumite instituții. Pentru următoarele instituții (Uniunea Europeană, Guvern, Parlament), vă rog să îmi spuneți dacă aveți sau nu aveți încredere.” – Încrederea în Uniunea Europeană.

2. Tema „Încrederea în Guvernele și Parlamentele naționale și în Uniunea Europeană: rezultate naționale”, întrebarea QA8a: „Aș dori să vă întreb câtă încredere aveți în anumite instituții. Pentru următoarele instituții (Uniunea Europeană, Guvern, Parlament), vă rog să îmi spuneți dacă aveți sau nu aveți încredere.” – Încrederea în Guvern și Parlament.

3. Tema „Viitorul Uniunii Europene: tendințe”, întrebarea QA20: „Sunteți foarte optimist, mai degrabă pesimist sau foarte pesimist în ceea ce privește viitorul Uniunii Europene?”

4. Tema „Viitorul Uniunii Europene: rezultate naționale”, întrebarea QA20: „Sunteți foarte optimist în ceea ce privește viitorul Uniunii Europene?”

– din capitolul „Situația economică”:

1. Tema „Actuala situație a economiei la nivel național: rezultate naționale și evoluții”, întrebarea QA1a.1: „Cum ați judeca actuala situație în acest context: Situația economiei naționale (%)?”

– din capitolul „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”:

1. Tema „Suport pentru euro”, întrebarea QA17.1: „Care este părerea dumneavoastră referitoare la oricare din aceste subiecte? Vă rog să îmi spuneți pentru fiecare subiect dacă sunteți pentru sau împotrivă. O uniune economică și monetară cu o singură monedă, euro (%).

2. Tema „Problemele migrației”, întrebarea QA17.6: „Care este părerea dumneavoastră referitoare la oricare din aceste subiecte? Vă rog să îmi spuneți pentru fiecare subiect dacă sunteți pentru sau împotrivă. O politică europeană comună a migrației (% – EU).

– din capitolul „Cetățenia europeană”:

1. Tema „A te simți cetățean al Uniunii Europene: rezultate naționale”, întrebarea QD1.1: „Pentru fiecare situație, vă rog să îmi spuneți care corespunde sau nu opiniei dumneavoastră. Vă simțiți că sunteți un cetățean al Uniunii Europene. (%).

Sintetizat, gradul de încredere în Uniunea Europeană poate fi regăsit în tabelul 4:

Tabelul 4: Indicatori ai încrederii în Uniunea Europeană rezultați din

Eurobarometrele Standard din intervalul 2007 (EB67) – 2016 (EB86)

Scopul cercetării este acela de a analiza evoluția încrederii în Uniunea Europeană în intervalul 2007-2016 în funcție de principalele preocupări ale europenilor, încrederea în instituțiile naționale, Guvern și Parlament, viitorul Uniunii Europene, situația economică, prioritățile politice ale Uniunii, adică suportul pentru euro și o politică comună a migrației și sentimentul de a fi cetățean european. De aceea se pornește de la două întrebări de cercetare:

1. Care este evoluția încrederii în Uniunea Europeană a Germaniei, în contextul crizei economice din 2008, recesiunii, crizei refugiaților și atentatelor teroriste din 2015-2016?

2. Care este evoluția încrederii în Uniunea Europeană a Franței, Marii Britanii, Austriei, Olandei, Belgiei, Danemarcei, Suediei, Finlandei, Italiei, Spaniei, Greciei, Poloniei și Ungariei în contextul crizei economice din 2008, recesiunii și crizei refugiaților din 2015-2016? recesiunii, crizei refugiaților și atentatelor teroriste din 2015-2016?

Rezultatele cercetării vor evidenția:

1. Evoluția indicatorilor de încredere în Uniunea Europeană ai Germaniei, Franței, Marii Britanii, Austriei, Olandei, Belgiei, Danemarcei, Suediei, Finlandei, Italiei, Spaniei, Greciei, Poloniei și Ungariei și implicit a indicatorilor de euroscepticism din ultimii ani înregistrați de aceste țări în contextul crizei economice, recesiunii, crizei refugiaților, atentatelor teroriste și rezultatelor Brexit-ului.

2. Similarități între Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia, Polonia și Ungaria în ceea ce privește încrederea în instituțiile naționale cele mai reprezentative, Parlament și Guvern, considerațiile față de prioritățile politice ale Uniunii Europene, necesitatea existenței unei politici a migrației unitare la nivelul Uniunii, suportul pentru euro și sentimentul de a fi cetățean european.

3. Distincții evidente între situațiile economice din aceste țări și care sunt principalele probleme ale cetățenilor din fiecare țară.

Pentru analiza acestor supoziții am selectat cele mai reprezentative state membre ale Uniunii Europene și anume: Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia, Polonia și Ungaria pe baza următoarelor criterii:

– sunt state membre fondatoare ale Uniunii Europene: Germania, Franța, Belgia, Olanda și Italia – 1957;

– sunt state care au aderat ulterior la Uniunea Europeană: Marea Britanie (1973), Danemarca (1975), Grecia (1981), Spania (1986), Austria, Suedia și Finlanda (1995), Polonia și Ungaria (2004);

– sunt poziționate geografic: în nordul Europei – Germania, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia și Finlanda pe continent, iar Marea Britanie pe insulă; în centrul și estul Europei – Austria, Belgia, Polonia și Ungaria; în sudul Europei – Italia, Spania și Grecia;

– sunt țări democratice: Germania, Franța, Austria, Belgia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia, Polonia și Ungaria;

– sunt țări monarhice: Marea Britanie, Olanda, Danemarca și Suedia;

– sunt stabile din punct de vedere social – toate;

– au economii profitabile: Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Polonia și Ungaria;

– sunt țări debitoare: Italia, Spania și Grecia;

– au monede naționale: lira sterlină în Marea Britanie, coroana daneză în Danemarca, coroana sudeză în Suedia, forintul maghiar în Ungaria, zlotul polonez în Polonia;

– au euro: Germania, Franța, Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia;

– sunt cele mai vizate țări de destinație de către imigranți: Germania, Franța, Marea Britanie, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Spania;

– sunt țări de tranzit pentru imigranți în drumul lor spre țările bogate ale Uniunii Europene: Austria, Grecia, Polonia și Ungaria;

– este încadrată în tipul curentului eurosceptic hard: Marea Britanie (țara în care s-a născut de altfel curentul eurosceptic);

– sunt încadrate în tipul curentului eurosceptic soft – Germania, Franța, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia, Polonia și Ungaria.

Pentru a facilita analiza și interpretarea datelor am grupat aceste țări după cum urmează:

1. Vechile state membre ale Uniunii Europene: Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda și Belgia. Acronim: SMV;

2. Statele nordice membre ale Uniunii Europene: Danemarca, Suedia și Finlanda. Acronim: SMN;

3. Statele debitoare membre ale Uniunii Europene: Italia, Spania și Grecia. Acronim: SMD;

4. Statele din Europa Centrală și de Est membre ale Uniunii Europene: Polonia și Ungaria. Acronim: SMECE.

Totodată, Marea Britanie a votat în iunie 2016 pentru ieșirea sa din Uniunea Europeană, Franța intenționează să facă același pas în viitorul apropiat, în timp ce viitorul politic al Germaniei va fi decis în toamna lui 2017, când germanii vor avea de ales între actualul cancelar, Angela Merkel de la CDU-CSU, Martin Schulz de la SPD și Frauke Petry de la AfD. (Welt, 19 noiembrie 2016, https://www.welt.de/politik/deutschland/article159604341/AfD-lehnt-Petry-als-alleinige-Spitzenkandidatin-ab.html) În cele ce urmează, vom analiza și intepreta datele cercetării așa cum rezultă din Eurobarometrelor Standard din perioada 2007-2016.

1.5.2. Contextul realizării Eurobarometrelor Standard din perioada 2007-2016

Programul „Eurobarometru Standard” a fost lansat de către Comisia Europeană la începuturile anilor 1970 sub forma unor sondaje de opinie bianuale care se derulează în toate statele membre ale Uniunii Europene. Sondajele de opinie se focusează pe probleme legate de Uniunea Europeană în statele membre, dar și în statele candidate la aderarea la Uniunea Europeană. Eurobarometrele monitorizează opiniile și atitudinile sociale și politice ale cetățenilor din statele membre ale Uniunii și au drept rol eficientizarea strategiei comunicării informațiilor transmise de către Uniunea Europeană către cetățenii săi, reprezentând un mijloc de măsurare a statusului adevăratei opinii publice europene.

Aceste sondaje de opinie sunt solicitate și coordonate de către Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) și sunt realizate de către TNS opinion & social. Eurobarometrele Standard cuprind un set cu întrebări recurente pe un eșantion bine definit, la care participă atât cetățeni din statele membre ale Uniunii Europene, cât și cetățeni din statele care sunt candidate la aderare la Uniunea Europeană.

Concetrându-ne pe analiza Eurobarometrelor din perioada 2007-2016 obervăm că principalele preocupări ale cetățenilor europeni se află în strânsă corelație cu evenimentele care au avut loc în cadrul Uniunii Europene și au influențat în mod direct deciziile luate de către instituțiile europene și naționale pentru a veni în sprijinul soluționării situațiilor de criză. Eurobarometrul Standard nr. 67 (EB67, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2007, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/617) a avut loc între 10 aprilie și 15 mai 2007 și a fost efectuat pe perioada când Germania a deținut președenția Consiliului Uniunii Europene începând cu ianuarie 2007 și a depus eforturi majore de a reforma tratatele Uniunii Europene. Tot în acceași perioadă, a fost ales drept președinte al Franței și Nicolas Sarkozy. Sondajul de opinie a evidențiat faptul că cetățenii europeni erau mulțumiți de statutul economiilor naționale și de bunăstarea proprie, dar și de o rată a șomajului foarte scăzută.

Eurobarometrul Standard nr. 68 (EB68, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2007, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/664) s-a desfășurat între 22 septembrie și 3 noiembrie 2007 și a evidențiat diferențe majore față de rezultatele EB67 din primăvara lui 2007. EB68 este plin de neliniște și îngrijorare, deoarece rata inflației la nivelul Uniunii a crescut semnificabil, iar prețurile la energie au explodat. De asemenea, efectele crizei financiare din Statele Unite ale Americii din vara lui 2007 s-au reflectat abia în acest sondaj de opinie, dând naștere unui sentiment de panică în rândul cetățenilor Uniunii. Astfel, aceste rezultate au transmis sentimentul de nesiguranță în ceea ce privește viitorul Uniunii.

Eurobarometrul Standard nr. 69 (EB69, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2008, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/742) s-a desfășurat de la sfârșitul lunii martie până la începutul lunii mai 2008 și a reflectat schimbarea radicală a opiniilor și percepțiilor europenilor despre economia Uniunii Europene, deoarece efectele crizei economice din Statele Unite ale Americii au fost evidente și au impactat direct economiile europene, dar a influențat și rata șomajului.

Eurobarometrul Standard nr. 70 (EB70, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2008, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/832) s-a desfășurat între 6 octombrie și 6 noiembrie 2008 și a preconizat faptul că economiile europene vor intra în recesiune în 2009, iar produsul intern brut al fiecărei țări va scădea. De asemenea, sondajul a evidențiat nesiguranța pe care o au cetățenii europeni cu privire la situația financiară proprie și a economiei propriei lor țări, dar și neliniștea provocată de creșterea ratei șomajului, deoarece economiile nu mai performează corespunzător, conducând la o scădere a nivelului de trai.

Eurobarometrul Standard nr. 71 (EB71, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2009, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/829) s-a desfășurat între 12 iunie și 16 iulie 2009 și a înregistrat schimbări semnificative în ceea ce privește opinia publică europeană, deoarece factorul economic este cel care a influențat în mod direct percepțiile și opiniile europenilor. Grijile referitoare la situația economică și la șomaj au crescut semnificativ, în timp ce indicatorul referitor la satisfacția calității vieții a devenit optim.

Eurobarometrul Standard nr. 72 (EB72, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2009, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/831) s-a desfășurat între 23 octombrie și 18 noiembrie 2009, iar rezultatele acestuia au reflectat efectele crizei economice înregistrate în toamna lui 2008. Pentru prima dată de la izbucnirea crizei, economia Uniunii Europene a crescut din nou, singurele îngrijorări fiind referitoare la piața muncii și la finanțele publice.

Eurobarometrul Standard nr. 73 (EB73, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2010, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/917) a avut loc între 5 și 28 mai 2010, în momentul în care pachetul de măsuri de stabilizare economică nu era încă complet operațional. Respectivul pachet de măsuri financiare efectuat de către instituțiile Uniunii Europene, Fondul Monetar Internațional și țările din zona euro a devenit operațional abia în luna iunie 2010. Grecia s-a confruntat cu cele mai mari probleme bugetare în primele luni ale lui 2010 și a existat riscul ca această situație financiară critică a Greciei să influențeze și celelalte țări membre ale Uniunii Europene. În schimb, rata șomajului în țările din zona euro a înregistrat cel mai mare nivel de la nașterea monedei unice europene.

Eurobarometrul Standard nr. 74 (EB74, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2010, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/918) a fost efectuat la mijlocul lunii noiembrie 2010 și a evidențiat o creștere sensibilă a încrederii europenilor în drumul bun pe care se află economiile naționale, dar îngrijorarea cu privire la șomaj rămâne la fel de mare. Eurobarometrul Standard nr. 75 (EB75, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2011, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1019) a fost efectuat între 6 și 26 mai 2011 și se axează pe două teme: criza economică și cum este percepută aceasta de către europeni și sprijinul cetățenilor europeni pentru strategia Europa 2020. Rezultatele EB75 evidențiază nevoia europenilor ca Bruxelles să soluționeze criza economică și sunt optimiști în ceea ce privește realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020.

Eurobarometrul Standard nr. 76 (EB76, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2011, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1020.) a fost efectuat între 5 și 20 noiembrie 2011 pe fondul alegerilor din Spania și a numirii unor prim-miniștrii noi în Italia și Grecia. Acesta a evidențiat o scădere a optimismului cetățenilor europeni în posibila îmbunătățire a situației economice a Uniunii. Totodată, încrederea în instituțiile naționale și europene a înregistrat o scădere minoră.

Eurobarometrul Standard nr. 77 (EB77, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2012, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1063) a fost efectuat între 12 și 27 mai 2012. În februarie 2012, înainte ca acest sondaj să fie efectuat, Comisia Europeană a publicat primele rezultate economice interimare care au evidențiat o stagnare a economiei Uniunii Europene și o recesiune moderată în țările din zona euro, dar au preconizat o revenire în a doua jumătate a lui 2012. De asemenea, cu puțin timp ca acest sondaj să fie efectuat, Grecia s-a confruntat cu o criză politică majoră, iar în Franța a fost ales François Hollande, primul președinte socialist de după François Mitterrand (1981-1995).

Eurobarometrul Standard nr. 78 (EB78, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2012, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1069) a fost efectuat între 3 și 18 noiembrie 2012 și înregistrează o ușoară creștere a încrederii în economia Uniunii Europene a cetățenilor europeni datorită faptului că Germania a fost de acord și a semnat Mecanismul de Stabilitate Europeană pe 27 septembrie 2012.

Eurobarometrul Standard nr. 79 (EB79, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2013, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1120) s-a desfășurat între 10 și 26 mai 2013 și este anul european al cetățenilor fiind marcat de o creștere a sentimentului de apartenență de a fi cetățean al Uniunii.

Eurobarometrul Standard nr. 80 (EB80, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2013, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1123) s-a desfășurat între 2 și 17 noiembrie 2013, după ce Angela Merkel a fost aleasă pentru a treia oară cancelar al Germaniei și a evidențiat o creștere a indicatorilor referitori la percepția opiniei publice și a situației economice la nivelul Uniunii. Eurobarometrul Standard nr. 81 (EB81, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2014, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2040RD/surveyKy/1123) s-a desfășurat între 31 mai și 14 iunie 2014 și este marcat de o creștere a optimismului în ceea ce privește indicatorii economici și de o creștere ușoară în ceea ce privește suportul față de Uniunea Europeană. Perioada de desfășurare a sondajului de opinie – Eurobarometrul Standard nr. 82 (EB82, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2014, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2041) – a fost între 8 și 17 noiembrie 2014 în 35 de țări și teritorii: cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, cele șase țări candidate (Macedonia, Turcia, Islanda, Muntenegru, Serbia și Albania) și comunitatea turco-cipriotă din partea necontrolată de guvernul statului Cipru. Acest sondaj a avut loc la câteva săptămâni după investitura noii Comisii Europene de către Consiliul Europei la 23 octombrie 2014. Comisia și-a început mandatul la 1 noiembrie 2014 sub conducerea lui Jean-Claude Juncker. (EB82, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2014, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb82/eb82_publ_en.pdf, p. 3)

Cele zece priorități politice ale noii Comisii Europene prezentate în cadrul Parlamentului European în data de 15 iulie 2014 și care sunt incluse în agenda lui Juncker, și anume „Locuri de muncă, creștere, egalitate și schimbare democratică” sunt următoarele:

Un impuls pentru locuri de muncă, creștere economică și investiții (prin absorbția de fonduri europene, încurajarea antreprenoriatului, dezvoltarea infrastructurilor în zonele centrelor industrial, adaptarea sistemului de educație și de cercetare la nevoile pieței muncii, creșterea invenstițiilor în sistemul energetic);

O piață digitală unică și interconectată (reducerea monopolului marilor companii de telecomunicații pe piața de profil pentru a putea oferi șanse egale și companiilor medii, reglementarea legislativă a drepturilor de autor și a protecției datelor, gestionarea undelor radio și aplicarea legii competiției);

O uniune comună a energiei pentru a dezvolta politica schimbării climatului (Europa trebuie să fie capabilă să dispună de o piață proprie producătoare de energie pentru a nu mai fi dependentă de energia vândută de alte țări non-membre ale Uniunii);

O piață internă de desfacere care trebuie să se axeze pe industrie (creșterea produsului intern brut la peste 20% până în 2020 astfel încât Europa să devină o piață de desfacere și de export viabilă, combaterea evaziunii fiscale și a fraudelor, lupta împotriva spălărilor de bani, egalitatea salarizării la locul de muncă unitar în cadrul Uniunii Europene);

O uniune monetară și economică (asigurarea stabilității monedei unice europene și a unui sistem de finanțe publice sănătos);

Un pact de schimb comercial corect cu Statele Unite ale Americii (păstrarea sistemului vamal pentru schimbul de bunuri și servicii între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, asigurarea unui standard ridicat al produselor importate din America pentru a nu dăuna siguranței și protecției consumatorilor finali europeni);

O zonă a justiției și drepturilor fundamentale bazate pe încredere reciprocă (guvernele naționale ale fiecărui stat membru trebuie să asigure protecție, egalitate de drepturi și o justiție curată în conformitate cu acordurile tratatelor europene, discriminarea nu este acceptată pe teritoriile statelor membre ale Uniunii, protecția datelor trebuie să fie asigurată de fiecare stat în parte, combaterea terorismului și a traficului de persoane);

O nouă politică a migrației (Uniunea Europeană trebuie să elaboreze de urgență o politică comună a migrației persoanelor din afara Uniunii către statele membre ale acesteia și trebuie să existe o politică comună și unitară de acordare a azilului; securitatea granițelor Uniunii reprezintă o prioritate pentru Frontex);

Scopul Uniunii Europene este de a deveni un puternic actor global (trebuie să se consolideze Uniunea în formula sa de 28 de state membre și trebuie păstrată intactă această structură pentru ca Uniunea să fie competitivă la nivel mondial, stoparea procesului de aderare de noi state la Uniunea Europeană pentru următorii cinci ani, încheierea de partneriate economice și politice cu Republica Moldova și Ucraina);

O uniune a schimbului democratic (existența unui dialog politic deschis, transparență în luarea deciziilor, revizuirea legislației aplicabile privind autorizarea organismelor modificate genetic, asigurarea unei colaborări bune cu parlamentele naționale). (Juncker, 2015)

Eurobarometrul Standard nr. 83 (EB83, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2015, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb83/eb83_publ_en.pdf) din primăvara anului 2015 s-a desfășurat între 16 și 27 mai 2015 în 34 de țări și teritorii: cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, cele cinci țări candidate (Macedonia, Turcia, Muntenegru, Serbia și Albania) și comunitatea turco-cipriotă din partea necontrolată de guvernul statului Cipru. Sondajul de opinie (EB83) s-a desfășurat la scurt timp după ce Comisia Europeană a publicat estimările economice pentru primăvara lui 2015, din care a reieșit că Uniunea Europeană și-a revenit din punct de vedere economic. (Comisia Europeană – Directoratul General pentru Afaceri Economice și Financiare, 2015, http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/2015/pdf/ee2_en.pdf) Creșterea Produsului Intern Brut (PIB) a fost estimată la 1.8% în Uniunea Europeană și la 1.5% în zona euro în 2015. Rata șomajului se menține în continuare ridicată la nivelul Uniunii Europene, dar a scăzut sub 10%. Șomajul a scăzut în Germania (de la 5% în aprilie 2014 la 4.7% în aprilie 2015) și în Marea Britanie (de la 6.7% în aprilie 2014 la 5.4% în aprilie 2015). Rata șomajului a crescut în Franța (de la 10.1% în aprilie 2014 la 10.5% în aprilie 2015). (Comisia Europeană, 2015, http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/6862104/3-03062015-BP-EN.pdf)

De asemenea, în Consiliul Europei din 23 aprilie 2015 s-a discutat fenomenul migrației și s-au analizat presiunile asupra țărilor de la Marea Mediterană. Pe 13 mai 2015, Comisia Europeană a prezentat „Agenda europeană a migrației”, în care se reiterează nevoia îmbunătățirii gestionării managementului migrației. (Comisia Europeană, 2015, https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/policies/european-agenda-migration/background-information/docs/communication_on_the_european_agenda_on_migration_en.pdf)

Eurobarometrul Standard nr. 84 (EB84, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2015, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/PublicOpinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2098) din toamna anului 2015 s-a desfășurat între 7 și 17 noiembrie 2015 în 34 de țări și teritorii: cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, cele cinci țări candidate (Macedonia, Turcia, Muntenegru, Serbia și Albania) și comunitatea turco-cipriotă din partea necontrolată de guvernul statului Cipru.

Rezultatele furnizate de nr. 84 al Eurobarometrului Standard furnizează o varietate de rezultate axate pe actuala situație politică din Uniunea Europeană și pe economia europeană, în general. (Comisia Europeană – – Directoratul General pentru Afaceri Economice și Financiare, 2015, http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/eeip/pdf/ip011_en.pdf)

Eurobarometrul a fost realizat la câteva zile distanță după ce Comisia Europeană a publicat în toamna lui 2015 previziunile economice care au confirmat ceea ce era deja cunoscut că întreaga economie a Uniunii Europene se află într-un proces de redresare. Valoarea totală a Produsului Intern Brut (PIB) a anului 2015 se situează la 1.9% în Uniunea Europeană și la 1.6% în țările din zona euro.

Se remarcă evident o îmbunătățire în comparație cu rezultatele preconizate în toamna lui 2014, de 1.5% creștere a PIB-ului în Uniunea Europeană, respectiv de 1.1% creștere a PIB-ului în zona euro. Pentru anul 2016, se estimează creșteri și mai mari ale PIB-ului de 2.0% în Uniunea Europeană și 1.8% în țările din zona euro. Rata șomajului își continuă tendința descendentă începută în 2013, ajungând în octombrie 2015 la 9.3%. De remarcat că rata șomajului în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene este situată la 9.3%, scăzând cu 0.8% în comparație cu luna octombrie din 2014, 10.1%. O scădere asemănătoare se poate observa și în zona euro, unde se înregistrează o rată a șomajului de 10.8%, în scădere cu 0.8% față de 11.5% în octombrie 2014. (Comisia Europeană, 2016, http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Unemployment_statistics#Main_statistical_findings)

Eurobarometrul Standard nr. 84 se axează și pe criza refugiaților care a devenit critică în vara lui 2015, deoarece aproape în fiecare lună, august, septembrie și octombrie 2015 au venit pe mare către Europa peste 100.000 de refugiați. (UNHCR, Agenția pentru Refugiați a Națiunilor Unite, 2016, http://data.unhcr.org/mediterranean/regional.php) Conform datelor oficiale, peste 900.000 de refugiați și imigranți au intrat în Uniunea Europeană pe mare în anul 2015, în timp ce în 2014, numărul acestora a fost de doar 216.054.

Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, a ținut să menționeze în cadrul discursului său din 9 septembrie 2015 cât de importantă este în momentul de față tema migrației pentru întreaga Uniune Europeană: „prioritatea acestei zilei este și trebuie să fie gestionarea crizei refugiaților”. (Comisia Europeană, 2015, http://europa.eu/rapid/press-release_SPEECH-15-5614_en.htm) Criza refugiaților a fost de altfel îndelung dezbătută la nivel internațional, dar și în Consiliul Europei din 15 octombrie 2015, încercându-se de fiecare dată să se găsească soluții și abordări potrivite pentru a putea ajuta atât refugiații, dar și țările care i-au primit pe aceștia. (Consiliul Uniunii Europene, 2015, http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2015/10/16-euco-conclusions/)

Parisul, capitala uneia dintre cele mai influente țări membre ale Uniunii Europene, a fost lovită pe 13 noiembrie 2015 de cel mai cumplit atac terorist din istoria Franței de după cel de-al Doilea Război Mondial, înregistrând 130 de persoane decedate. Aceste atacuri teroriste au fost revendicate de ISIS. La câteva zile după ce s-a desfășurat sondajul de opinie, Franța a organizat Conferința Părților sub egida ONU pe tema schimbărilor climatice la Paris (COP 21) din 30 noiembrie în 11 decembrie 2015. (Consiliul Uniunii Europene, 2015, http://www.consilium.europa.eu/ro/meetings/international-summit/2015/11/30/) La reuniunea internațională la nivel înalt au participat 145 de șefi de stat și de guvern din întreaga lume. Acesta a reprezentat un moment delicat pentru Franța și pentru securitatea atâtor șefi de stat și de guvern, deoarece memoria colectiva a atacurilor teroriste era încă proaspătă în mintea francezilor.

Eurobarometrul Standard nr. 85 (EB85, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2016, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2130) a fost efectuat între 21 și 31 mai 2016 la nivelul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene și celor cinci țări candidate (Macedonia, Turcia, Muntenegru, Serbia și Albania) și comunitatea turco-cipriotă din partea necontrolată de guvernul statului Cipru. EB85 din primăvara lui 2016 a fost realizat la scurt timp după ce Comisia Europeană a publicat primele preconizări economice ale lui 2016, cu o rată a șomajului în continuă scădere, pentru prima dată dupa 2009 (8.7%) sub 9% la nivelul celor 28 de state membre ale Uniunii și de 10.2% (-0.8%) la nivelul țărilor din zona euro și cu o creștere a produsului intern brut. În timp ce creșterea economică este așteptată să fie de 1.8% la nivelul Uniunii Europene și de 1.6% în țările din zona euro.

Acest sondaj de opinie este esențial, deoarece este primul sondaj oficial realizat de Comisia Europeană după ce criza refugiaților din 2015 a produs multă neliniște la nivelul Uniunii. După vârful crizei înregistrat în lunile august, septembrie și octombrie 2015, numărul refugiaților care a intrat în Europa a scăzut de la lună la lună. Pe 18 martie 2016, șefii statelor membre ale Uniunii Europene au ajuns la un acord final cu Turcia menit să stopeze fluxul migraționist din Turcia via Grecia către Uniunea Europeană. Sondajul încorporează primele opinii și percepții ale cetățenilor europeni cu privire la criza refugiaților.

Între EB84 și EB85, Bruxelles-ul a fost ținta unor atacuri teroriste soldate cu mulți morți pe 22 martie 2016, la stația de metrou Maelbaek și la aeroportul Zaventem. Aceste noi atentate teroriste au fost produse tot de Statul Islamic-ISIS și le-au precedat pe cele de la Paris și Copenhaga din 2015. De asemenea, au avut loc alegeri parlamentare în Germania, Spania, Irlanda, Cipru și Slovacia, iar în Portugalia și Austria au avut loc alegeri prezindețiale. Totodată, EB85 s-a derulat pe parcursul campaniei referendumului din Marea Britanie referitor la statutul de stat membru al acesteia în Uniunea Europeană. Referendumul a avut loc pe 23 iunie 2016, la trei săptămâni după efectuarea EB85 și a decis ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană. Efectele Brexit-ului au fost vizibile în EB86.

Eurobarometrul Standard nr. 86 (EB86, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2016, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2137) s-a desfășurat în toamna anului 2016, în intervalul 3-16 noiembrie și furmizează primele informații cu privire la situația politică actuală a Uniunii Europene, situația economică și semnificația statului de a fi cetățean european.

EB86 a fost efectuat la scurt timp după ce Comisia Europeană a publicat primele previziuni privind situația economiilor naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene în a doua jumătate a anului 2016. Astfel, se așteaptă o creștere a Produsului Intern Brut de 1.8% în Uniunea Europeană și de 1.7% în țările din zona euro. De asemenea, se estimează creșteri ale Produsului Intern Brut de 1.6% pentru SUA, 0.7% pentru Japonia, 6.6% pentru China și 3% la nivel mondial. Totodată, situația șomajului s-a îmbunătățit pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Rata șomajului în Uniunea Europeană a scăzut cu 0.8%, situându-se la 8.3% în toamna lui 2016, față de aceeași perioadă a anului 2015 când era de 9.1%. Țările din zona euro au înregistrat o scădere istorică a ratei șomajului pentru prima dată după aprilie 2011, coborând sub pragul de 10%. Astfel, rata șomajului în țările zonei euro este de 9.8%, față de 10.6% în octombrie 2015. Rezultatele sunt îmbucurătoare, deoarece evidențiază creșterile economiilor naționale și stabilitatea sistemelor bancare naționale.

EB86 are și o semnificație istorică, deoarece este primul sondaj european realizat după ce Marea Britanie a votat la 23 iunie 2016 pentru părăsirea Uniunii Europene și evident pierderea statutului de stat membru al acesteia. Pe 14 iulie 2016 a avut loc din nou un atac terorist pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. Atacul terorist de la Nisa, Franța, a fost produs de un adept al organizației Statului Islamic și s-a soldat cu 86 de morți și 434 de răniți. Franța a mai fost scena unor atacuri teroriste minore la Magnanville (13 iunie) și Saint-Étienne-du-Rouvray (26 iulie). Germania a fost și ea scena unor atacuri teroriste, și anume pe 18 iulie la Würzburg și 24 iulie la Ansbach, ambele orașe fiind situate în Bavaria.

În Spania, Croația și Lituania au avut loc alegeri naționale, iar în Bulgaria și Estonia au avut loc alegeri prezidențiale. Pe timpul desfășurării sondajului au avut loc pe 4 decembrie în Italia un referendum privind amendarea constituției și în Austria alegeri pentru desemnarea noului președinte, iar pe 8 noiembrie a fost ales al 58-lea președinte american, republicanul Donald Trump.

Pornind de la datele furnizate de către Eurobarometrele Standard din 2007-2016 vom analiza în cele ce urmează factorii care influențează și determină în mod direct curentul eurosceptic în Germania, Franța Marea Britanie, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia, Polonia și Ungaria.

1.5.3. Analiza și interpretarea datelor

În scopul identificării atitudinilor publice față de Uniunea Europeană și pentru a măsura impactul crizei economice din 2008, al recesiunii, al crizei refugiaților din 2015-2016 și al Brexit-ului din 2016, începem analiza de față cu Eurobarometrul Standard din 2007, EB67 și finalizăm cu Eurobarometrul Standard din 2016, EB86. Vom folosi următoarele abrevieri pentru interpretarea datelor cercetării: UE=media rezultatelor în Uniunea Europeană, SMV=media rezultatelor în statele vechi membre ale Uniunii Europene, SMN=media rezultatelor în statele nordice membre ale Uniunii Europene, SMD=media rezultatelor în statele debitoare membre ale Uniunii Europene și SMECE=media rezultatelor în statele din Europa Centrală și de Est membre ale Uniunii Europene.

După cum a reieșit din analiza contextuală a Eurobarometrelor Standard din perioada 2007-2016, șomajul, situația economică, imigrația și terorismul sunt principalele probleme care îi îngrijorează pe cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene. Evoluția acestor probleme a cunoscut diferite vârfuri în funcție de evenimentele care au avut loc în Uniunea Europeană și în țările respective la momentul realizării Eurobarometrelor Standard sau între acestea. Astfel, se poate observa că în perioada dinaintea declanșării crizei economice în Uniunea Europeană (2007) și pe parcursul desfășurării acesteia (2008), șomajul și situația economică au accentuat starea de neliniște a cetățenilor europeni.

Ulterior, o dată cu recesiunea și cu instabilitatea piețelor financiare și bancare ale Italiei, Spaniei și Greciei, aceste probleme au continuat să rămână pe agenda publică a Uniunii Europene. De asemenea, crizele politice din aceste țări debitoare au contribuit la creșterea ponderii acestor probleme în sondajele de opinie. În contextul liberalizării pieței muncii pentru români și bulgari în ianuarie 2014, s-a putut observa o creștere a preocupării față de șomaj la nivelul Uniunii.

Țări, precum Germania, Marea Britanie, Franța, Olanda, Belgia, Austria, s-au văzut amenințate de o avalanșă de forță de muncă calificată din aceste țări. Dacă până atunci, forța de muncă necalificată din România și Bulgaria prefera piața muncii din Italia și Spania, în 2014, aceasta s-a reorientat către țările bogate din centrul, vestul și nordul Europei. Izbucnirea crizei refugiaților în Uniunea Europeană în 2015 și accentuarea acesteia în 2016, dar și atacurile teroriste din 2015-2016 au remodelat tabloul problemelor cetățenilor europeni. Astfel, pe ordinea de zi au ajuns imigrația și terorismul, opinia publică și guvernele naționale cerând cu vehemență Uniunii Europene elaborarea unei politici comune a migrației pentru a putea controla numărul imigranților din Orientul Mijlociu și Africa și înăsprirea măsurilor de securitate pentru a preveni atacurile teroriste. Această dinamică a evoluției principalelor probleme la nivel european este exemplificată în figura 9:

Figura 9: „Principalele probleme ale europenilor”: „Principalele probleme la nivel european: evoluții”, întrebarea QA5: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă Uniunea Europeană în acest moment?” / Sursa datelor: EB67-EB86

Grupul țărilor membre fondatoare ale Uniunii Europene – SMV – consideră, pe toată perioada analizată, că șomajul și situația economică sunt problemele care îi neliniștesc pe cetățenii Uniunii. Criza refugiaților din 2015-2016 din Uniunea Europeană a adus pe prima pagină a agendei publice problema imigrației. Datorită acestor ponderi ridicate ale imigrației, Uniunea Europeană trebuie să răspundă cetățenilor săi prin elaborarea unui plan concret de gestionare al numărului de refugiați și elaborarea unei politici comune a migrației.

Marea Britanie este preferată pentru imigrație de către foarte mulți cetățeni deoarece are o economie stabilă și oferă foarte multe locuri de muncă, iar limba engleză poate fi foarte rapid învățată și vorbită. Cei mai mulți imigranți din Anglia sunt cetățeni indieni, 776.603, polonezi, 703.050, pakistanezi, 540,495 și irlandezi, 503.288. (Organizația Națiunilor Unite, 2015, http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/data/estimates2/docs/MigrationStockDocumentation_2015.pdf)

Ca urmare a atacurilor teroriste care au avut loc în Franța, Belgia, Germania și Marea Britanie, terorismul a îngrozit cetățenii Uniunii în intervalul 2015-2016. Grupul țărilor nordice – SMN – consideră șomajul, situația economică și imigrația drept principalele probleme cu care țările lor se confruntă și cărora atât Uniunea Europeană, cât și guvernele naționale trebuie să le găsească soluții pentru a le contracara. O particularitate în ceea ce privește grupul SMN îl constă faptul că acestea încă mai au monedele naționale, iar o posibilă adoptare a euro crește riscul inflației.

Grupul SMD se preocupă de șomaj și de situația economică a țărilor lor. Criza economică, recesiunea, multiplele crize politice, precum și falimetul multor bănci au determinat o creștere a numărului șomerilor și a deficitului bugetar, favorizând intrarea în insolvență a multor firme private. Terorismul este o problemă doar pentru greci, datorită faptului că pe teritoriul Greciei se află în prezent cele mai multe tabere de refugiați.

Similar țărilor nordice, grupul SMECE se preocupă de șomaj și de situația economică a țărilor lor, deoarece în viitorul apropiat vor fi obligate să adopte euro, iar teama că economiile naționale se vor prăbuși este foarte crescută. Deoarece Ungaria a fost principala țară de tranzit a refugiaților către Germania, problema imigrației reprezintă în această țară o grijă crescută în ultimii doi ani. Mediile datelor analizate din Eurobarometrele Standard 67-86 sunt prezentate în Figurile 9, 10, 11, 12 și 13.

Figura 10: „Principalele probleme ale europenilor”: „Principalele probleme la nivel european: rezultate naționale”, întrebarea QA3a: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă țara dumneavoastră în acest moment?” – Media rezultatelor SMV / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 11: „Principalele probleme ale europenilor”: „Principalele probleme la nivel european: rezultate naționale”, întrebarea QA3a: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă țara dumneavoastră în acest moment?” – Media rezultatelor SMN / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 12: „Principalele probleme ale europenilor”: „Principalele probleme la nivel european: rezultate naționale”, întrebarea QA3a: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă țara dumneavoastră în acest moment?” – Media rezultatelor SMD / Sursa datelor: EB67-EB86

Figura 13: „Principalele probleme ale europenilor”: „Principalele probleme la nivel european: rezultate naționale”, întrebarea QA3a: „Care considerați că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă țara dumneavoastră în acest moment?” – Media rezultatelor SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Încrederea în Uniunea Europeană a cunoscut evoluții variabile datorită evenimentelor care au marcat istoria recentă a acesteia. Dacă în anul 2007, înainte de declanșarea crizei economice, încrederea în Uniune se situa la cote destul de ridicate, în intervalul 2011-2014, pe perioada recesiunii, a problemelor financiare din țările sudice ale continentului european și o dată cu liberalizarea pieței muncii pentru români și bulgari, încrederea în Uniune s-a menținut la valori medii de 30%. Creșterea încrederii în Uniunea Euopeană măsurată de EB83 a fost temporară. Pe fondul crizei refugiaților din 2015-2016, aceasta a scăzut considerabil. De asemenea, rezultatele Brexit-ului din iunie 2016 au influențat scăderea încrederii în proiectul de Europă unită reflectate în EB86 din toamna lui 2016. (Figura 14)

Figura 14: „Europenii și instituțiile politice”: „Încrederea în Guvernele și Parlamentele naționale și în Uniunea Europeană: tendințe”, întrebarea QA8a: „Aș dori să vă întreb câtă încredere aveți în anumite instituții. Pentru următoarele instituții (Uniunea Europeană, Guvern, Parlament), vă rog să îmi spuneți dacă aveți sau nu aveți încredere.”- Încrederea în Uniunea Europeană / Sursa datelor: EB67-EB86

În general, fiecare din statele membre din grupurile selectate manifestă similitudini în ceea ce privește gradul de încredere pe care ăl au în Uniunea Europeană. Totuși, există și diferențe în cadrul grupurilor. Marea Britanie este cel mai eurosceptic stat din grupul SMV, cu valori ale încrederii care variază între 10 și 30%. De altfel, rezultatul înregistrat la Brexit în iunie 2016 de a părăsi Uniunea este cât se poate de elocvent pentru oglindirea acestor valori. În schimb, Germania, Franța și Austria înregistrează un grad similar de încredere în Uniunea Europeană, devenind mai eurosceptice în intervalul 2010-2016. La polul opus, Olanda și Belgia au cea mai mare încredere în Uniunea Europeană, în pofida faptului că Belgia a fost victima atentatelor teroriste din primăvara lui 2016.

Grupul țărilor nordice, SMN, și cel al statelor din Europa Centrală și de Est, SMECE, înregistrează medii similare ale încrederii în Uniunea Europeană, fiind cele care se identifică cel mai mult ca aparținând Europei. O particularitate ar fi poate și faptul că Polonia și Ungaria sunt membre relativ noi ale Uniunii. Urmând exemplul Marii Britanii, italienii, spaniolii și grecii sunt cei mai eurosceptici membrii ai Uniunii. Urmele lăsate de criza economică și de crizele politice interne și-au pus amprenta pe încrederea acestora că Uniunea Europeană poate să îi ajute cu adevărat să depășească aceste momente de cumpănă. (Figura 15)

Figura 15: „Europenii și instituțiile politice”: „Încrederea în Guvernele și Parlamentele naționale și în Uniunea Europeană: rezultate naționale”, întrebarea QA8a: „Aș dori să vă întreb câtă încredere aveți în anumite instituții. Pentru următoarele instituții (Uniunea Europeană, Guvern, Parlament), vă rog să îmi spuneți dacă aveți sau nu aveți încredere.” – Media încrederii în Uniunea Europeană în SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

În urma analizei încrederii în Uniunea Europeană, am observat că euroscepticismul nu mai este tipic britanicilor, ci și-a extins tentaculele și în țările sudice ale Europei, afectate profund de criza economică, Italia, Spania și Grecia, dar și către țările din fostul bloc comunist, Polonia și Ungaria. Încrederea în Uniunea Europeană a cunoscut variații la nivel de grup în funcție de momentele pe care Uniunea le-a trăit și provocărilor economice, politice, teroriste și migraționiste cărora a trebuit să le facă față. Deși încrederea în Uniunea Europeană este mai mare decât încrederea în instituțiile naționale, Guvern și Parlament, totuși cetățenii din grupurile analizate consideră Parlamentul drept cea mai de încredere instituție.

Încrederea în instituțiile naționale, Parlament și Guvern, este cea mai mare în cadrul grupului țărilor nordice, SMN, astfel încât în medie suedezii și danezii (67%) și finlandezii (62%) au încredere în cei pe care i-au votat în parlamentele naționale. La fel se întâmplă și cu încrederea în Guvern, tot nordicii fiind cei care cred cei mai mult că sunt conduși bine, cu o medie de 56% în rândul finlandezilor și suedezilor și de 50% în rândul danezilor.

Cetățenii statelor debitoare membre ale Uniunii Europene au cea mai mică încredere în instituțiile naționale, Guvern și Parlament. Este cazul Italiei, Spaniei și Greciei. Aceeași încredere scăzută în Guvern și Parlament o manifestă și cele două state din fostul bloc comunist, Polonia și Ungaria, care sunt foarte dezamăgite de cei care îi conduc la nivel național. Totuși, motivele pentru care cele două regiuni au o încredere scăzută în aceste instituții sunt foarte diferite.

Sudul, adică grupul SMD, este afectat de problemele economice, de deficitul public, de numeroasele crize politice, dar și de măsurile de austeritate care au avut efecte asupra cetățenilor de rând. În schimb, în Europa Centrală și de Est, nostalgia după regimul comunist persistă în marea majoritate a societății, conducând la o lipsă de încredere în actualii lideri politici și în capacitatea acestora de a nu fi obedienți Uniunii Europene.

Statele din grupul SMV care au și cele mai stabile economii din Uniunea Europeană manifestă tendința de a fi mult mai încrezătoare în instituțiile naționale, Guvern și Parlament în comparație cu celelalte grurpuri. Astfel, acestea asigură o balanță a încrederii în Uniunea Europeană și Guvern și Parlament.

În perioada premergătoare declanșării crizei economice, media încrederii în instituțiile naționale în cadrul grupului SMV era foarte ridicată, de peste 40%, situându-se la un nivel similar cu cel al încrederii în Uniunea Europeană. Totuși, spre sfârșitul lui 2010, situația s-a schimbat și cetățenii au început să aibă mai multă încredere în propriile instituții naționale decât în Uniunea Europeană. În cazul Franței, deși a avut de suferit din cauza crizei economice, a continuat să aibă încredere în Guvern și Parlament. Dar după declanșarea crizei refugiaților și atentatele teroriste, încrederea francezilor în insituțiile naționale a scăzut sub 20%.

Germanii, în schimb, au mai multă încredere în instituțiile naționale, Guvern și Parlament, decât în Uniunea Europeană. Pe parcursul perioadei analizate, 2007-2016, nu s-au observat deviații considerabile în ceea ce privește media încrederii în statul suveran german. Astfel, Germania rămâne fidelă propriei guvernări federale și consideră că Uniunea Europeană le-a cerut prea mult germanilor, numai ajutorul financiar acordat Greciei, și nu a primit nimic în schimb. Din contră, a fost singura țară membră a Uniunii Europene care a primit cel mai mare număr de refugiați în intervalul 2015-2016. Această decizie a lui Merkel a fost sancșionată de germani și este evidentă în rezultatele EB84 (2015) și EB85 (2016). (Figura 16)

Figura 16: „Europenii și instituțiile politice”: „Încrederea în Guvernele și Parlamentele naționale și în Uniunea Europeană: rezultate naționale”, întrebarea QA8a: „Aș dori să vă întreb câtă încredere aveți în anumite instituții. Pentru următoarele instituții (Uniunea Europeană, Guvern, Parlament), vă rog să îmi spuneți dacă aveți sau nu aveți încredere.” – Media încrederii în Guvern și Parlament în SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

O comparație între încrederea în Uniunea Europeană și instituțiile naționale subliniază atitudinile manifestate față de Uniunea Europeană în cadrul societății civile. Astfel, rezultă că în perioada dinaintea izbucnirii crizei economice, statele din grupul SMD, erau cele mai euroentuziaste. Media încrederii în Uniunea Europeană și în instituțiile naționale era foarte ridicată. O dată cu declanșarea crizei și cu impunerea de către Bruxelles a măsurilor de austeritate, încrederea în Uniunea a scăzut brusc, cunoscând apogeul în 2010.

Totodată și încrederea în instituțiile naționale a fost afectată de numeroasele crize politice și de instabilitatea guvernamentală, atingând cel mai scăzut nivel în 2012 pentru Parlament și în 2013 pentru Guvern. Datorită faptului că cetățenii și-au recăpătat încrederea în Uniunea Europeană spre finalul perioadei analizate în defavoarea instituțiilor naționale, putem afirma că aceștia nu sunt eurosceptici.

Același entuaziasm față de Uniunea Europeană l-au manifestat și cele două țări din Europa Centrală și de Est, Polonia și Ungaria în anul 2007. Cele două aderaseră la Uniune în 2004. Încrederea lor în Uniunea Europeană se situa peste media încrederii în Uniunea Europeană la vremea respectivă. O dată ce anii au trecut, euforia provocată de statutul de a fi membru al Uniunii a scăzut brusc în 2009, sub 10%, revendindu-și ulterior până la finalul perioadei analizate. Ceea ce este notabil este că polonezii și ungurii au mai mai multă încredere în Uniunea Europeană decât în instituțiile naționale.

Încrederea în Uniunea Europeană și în instituțiile naționale este relativ aceeași în țările din cadrul grupurilor SMV și SMN, singura excepție fiind Marea Britanie, care este un stat prin tradiție eurosceptic. Totodată, Germania este privită drept singurul actor care poate să gestioneze crizele de orice tip la nivel european, iar instituțiile naționale să se bucure în continuare de sprijinul populației.

În ceea ce privește optimismul cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la viitorul Uniunii se observă scăderi considerabile. EB67 măsura că 69% dintre cetățenii chestionați văd un viitor al Uniunii, pragul de 60% reușind să se mențină pe perioada crizei economice din 2008 la cote similare, cum ar fi EB70 cu 63% din 2008, EB71 cu 64% și EB72 cu 66% din 2009.

După ce criza economică a luat sfârșit și economia europeană a intrat în recesiune, Uniunea a fost invadată de refugiații de religie musulmană și Brexit optimismul cetățenilor a scăzut sub 60% de la EB73 până la EB86 din 2016. Gradul de optimism în viitorul Uniunii Europene este scăzut și explicabil, deoarece țările cu economii profitabile au trebuit să ajute țările din sudul continentului pentru a trece cu bine peste recesiune, iar votul britanicilor prin Brexit marchează dorința cetățenilor britanici de a se rupe de Uniune și de a-și continua drumul fără compromisuri sau legi impuse de Bruxelles. De precizat că EB69 din primăvara lui 2008 nu a avut inclus această întrebare referitoare la viitorul Uniunii. (Figura 17)

Figura 17: „Europenii și instituțiile politice”: „Viitorul Uniunii Europene: tendințe”, întrebarea QA20: „Sunteți foarte optimist, mai degrabă pesimist sau foarte pesimist în ceea ce privește viitorul Uniunii Europene?”/ Sursa datelor: EB67-EB86

Înainte de izbucnirea crizei economice din 2008, cetățenii din grupurile SMV, SMN, SMD și SMECE erau cei mai entuaziaști în privința viitorului Uniunii Europene. O dată ce sudul Europei a fost afectat de criza economică și toate de eforturile depuse de Bruxelles și de Germania în special de a redresa economiile Italiei, Spaniei și Greciei, speranța că Uniunea Europeană în formula de 28 de state membre va mai avea un viitor a scăzut sub 50%. Brexit-ul din iunie 2016 și decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea a condus la scăderea optimismului în viitorul Uniunii în cadrul grupului SMV la 48%.

De asemenea, datorită izbucnirii crizei refugiaților și a impunerii prin Regulamentul Dublin de cote obligatorii Poloniei și Ungariei, peste capacitatea acestora de primire a refugiaților, s-a ajuns ca acestea să se regândească dacă mai merg alături de Uniune sau nu. Cei mai optimști că Uniunea Europeană are un viitor sunt nordicii în proporție de 63%. (Figura 18)

Figura 18: „Europenii și instituțiile politice”: „Viitorul Uniunii Europene: rezultate naționale”, întrebarea QA20: „Sunteți foarte optimist în ceea ce privește viitorul Uniunii Europene?” – Media încrederii în viitorul Uniunii Europene în SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Din 2007 și până în 2016, grupul țărilor nordice, SMN, este cel mai mulțumit de situația economiilor naționale. O singură scădere a fost influențată de problemele financiare pe care le-a avut cea mai mare companie privată a Finlandei, Nokia, în 2009-2010, când a fost nevoită să își vândă un număr mare de acțiuni către grupul german Siemens și să desființeze multe locuri de muncă în Finlanda pentru a reduce costurile. Cele mai mari valori, de peste 90% au fost înregistrate în 2012-2013. De altfel, economiile țărilor nordice sunt atât de performante datorită faptului că companiile private sunt cele mai profitabile, suedezii și danezii dominând clasementul celor mai bogate firme nordice. (Largest Companies, 2017, http://www.largestcompanies.com/toplists)

Din Grupul SMV, Germania, motorul economic al Uniunii Europene, are cea mai mare încredere în bunul mers al economiei sale naționale, înregistrând o creștere considerabilă de la 64% (EB67, 2007) la 87% (EB85, 2016). Germania a încheiat anul 2016 cu un excedent bugetar, fiind singura țară din zona euro care a reușit să fie stabilă din punct de vedere monetar. (Skolimowski, 2017) Germanii sunt mulțumiți de economia proprie, deoarece veniturile la bugetul de stat au crescut datorită taxelor și impozitelor încasate de la populație și exporturilor, iar piața muncii oferă mai multe locuri de muncă decât pot fi ocupate. La polul opus se află francezii care sunt însă pesimiști, încrederea în bunul mers al economiei naționale scăzând de la 30% (EB67, 2007) la 15% (EB86, 2016).

În schimb, încrederea în economia Uniunii Europene a cunoscut diferite fluctuații datorită crizei economice și a recesiunii. În 2007, înainte de declanșarea crizei, peste 50% din europeni erau mulțumiți de bunul mers al economiei. Valorile au scăzut sub 30% în momentul izbucnirii crizei economice și pe perioada recesiunii, revenind la valori normale o dată ce Germania a oferit sprijinul său financiar Greciei.

Grupurile SMD și SMECE au înregistrat valori scăzute în ceea ce privește mulțumirea față de economia națională. Pe de o parte, țările sudice au fost puternic afectate de criza economică și aceasta a condus la falimentul multor firme private și bănci. Pe de altă parte, Polonia și Ungaria, deși au beneficiat de masive investiții germane și evident noi oportunități de muncă, consideră că o dată ce vor trece la moneda euro vor împărtăși soarta sudului continentului european. (Figura 19)

Figura 19: „Situația economică”: „Actuala situație a economiei la nivel național: rezultate naționale și evoluții”, întrebarea QA1a.1: „Cum ați judeca actuala situație în acest context: Situația economiei naționale (%)?”-Media în UE, SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Cele mai recente rapoarte ale Comisiei Europene certifică faptul că economia Uniunii Europene se redresează. Astfel se explică și creșterile înregistrate de mulțumirea europenilor că economiile naționale și a Uniunii sunt în revenire. În pofida scăderii încrederii în Uniunea Europeană, suportul pentru moneda unica europeană, euro, rămâne ridicat în țările din zona euro a Uniunii și în grupurile SMV și SMD.

Cu toate că britanicii, din grupul SMV, nu sunt adepții euro și spriină în proporții foarte scăzute această monedă, germanii, francezii, olandezii și belgienii consideră euro ca fiind benefic pentru bunul mers al economiilor naționale. De asemenea, țările sudice au apreciat ajutoarele financiare oferite de Bruxelles și consideră că salvarea de la falimentul național este reprezentat de euro.

La polul opus se află țările nordice din grupul SMN și țările din Europa Centrală și de Est din grupul SMECE care nu spirjină euro și refuză să adopte moneda unică europeană considerând că acest pas ar putea conduce la descreșteri ale economiilor naționale și la instabilitate pe piețele financiare. Astfel, aceste două grupuri sunt, alături de Marea Britanie, cele mai eurosceptice în ceea ce privește moneda euro. (Figura 20)

Figura 20: „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”: „Suport pentru euro”, întrebarea QA17.1: „Care este părerea dumneavoastră referitoare la oricare din aceste subiecte? Vă rog să îmi spuneți pentru fiecare subiect dacă sunteți pentru sau împotrivă. O uniune economică și monetară cu o singură monedă, euro (%). – Media în UE, SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Ca urmare a vârfului atins de criza refugiaților în toamna lui 2015, Uniunea Europeană și cetățenii săi au realizat cât este de important și de necesar ca la nivelul întregii Uniuni Europene să existe o politică comună și unitară a migrației. Deși există Regulamentul Dublin, care permite alocarea de cote obligatorii de imigranți către fiecare stat membru al Uniunii în funcție de situația economică și șomaj, multe țări s-au opus acestui aspect, amenințând că preferă să părăsească Uniunea Europeană decât să primească acești refugiați. Ungaria a organizat chiar un referendum național pentru a vota împotriva alocării de cote obligatorii. Astfel, 98% dintre maghiari au fost împotriva acestei prevederi. (Rothwell, Foster & Cseko, 2016)

Cetățenii statelor membre ale Uniunii speră, încă din 2007, în proporție de 74%, și până în 2016, în proporție de 69%, că o politică comună a migrației va pune capăt acestei probleme și va stopa numărul imigranților, atât a celor care vin din Orientul Mijlociu, Africa, Asia sau America de Sud, dar și al acelora din state, precum Polonia, România, Bulgaria, Ungaria, Cehia care preferă să muncească în alte țări din occident decât în cele natale datorită salarizării crescute. Am arătat mai sus că polonezii sunt printre cei mai mulți imigranți europeni din Marea Britanie. Situația se va schimba cu siguranță după ce se vor finaliza procedurile de ieșire a Marii Britanii din Uniune, când este posibil ca europenii să aibă nevoie din nou de permise de muncă și de ședere pentru a putea lucra și locui în această țară. Migrația ca fenomen trebuie văzută fie din perspectivă economică, fie din perspectiva războaielor, bolilor și a foametei. Cetățenii europeni migrează în interiorul Uniunii datorită locurilor de muncă, remunerației, ajutoarelor sociale și a condițiilor mai bune de trai din unele state. În schimb imigranții din Orientul Mijlociu și din Africa fug din calea războiului și a foametei. Iar cei din unele țări Asia și America de Sud decid să emigreze din cauza sărăciei. UE și SMD sunt cele care se tem cel mai mult de migrație și sunt cele mai vocale în ceea ce privește solicitarea elaborării unei politici comune a migrației în Uniunea Europeană. Teama țărilor din grupul SMD este aceea că nu reușesc să facă față propriilor cetățeni datorită faptului că au fost afectați de criza economică.

SMV și SMN solicită, de asemenea, un control al migrației, deoarece sunt țările de destinație preferate ale acestora datorită nivelului de trai crescut și a ajutoarelor sociale substanțiale. SMECE au fost țări de tranzit pentru refugiați în ultimii doi ani, Ungaria recurgând chiar la măsura extremă de construi garduri de jur împrejurul granițelor sale pentru a se izola și proteja de valul migraționist. Totodată, faptul că refugiații sunt întorși în țara unde au intrat prima dată și au cerut azil, determină Polonia și Ungaria să amenințe că vor ieși din Uniune dacă li se întorc acești refugiați. Menționăm că între 2011 și 2014, problema migrației nu a fost măsurată de către Eurobarometrele Standard. (Figura 21)

Figura 21: „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”: „Problemele migrației”, întrebarea QA17.6: „Care este părerea dumneavoastră referitoare la oricare din aceste subiecte? Vă rog să îmi spuneți pentru fiecare subiect dacă sunteți pentru sau împotrivă. O politică europeană comună a migrației (% – EU). – Media în UE, SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Libertatea de mișcare a populației și schimbul bunurilor și serviciilor între statele membre ale Uniunii Europene, pacea din cadrul Uniunii, moneda unică europeană, programul de schimb educațional pentru studenți, Erasmus, influența politică și diplomatică a Uniunii Europene în celelalte țări ale lumii, puterea economică a Uniunii Europene în contextul global, sistemul de asigurări sociale, de pensii, de sănătate și cel educațional sunt factori care contribuie la întărirea sentimentului de a fi cetățean european. Precizăm că EB74 din 2010 și EB76 din 2011 nu măsoară gradul sentimentului de a fi cetățean european.

Cei mai europeni cetățeni se simt nordicii, astfel încât grupul SMN, înregistrează cele mai marii medii pe parcursul perioadei analizate. Consolidându-și poziția eurosceptică, britanicii se simt cel mai puțin că aparțin Uniunii Europene din grupul SMV. Acest fapt a fost confirmat și de Brexit. UE, SMD și SMECE împărtășesc sentimentul de a fi cetățean european la valori relativ egale, făcând astfel abstracție de problemele cu care fiecare dintre acestea se confruntă. (Figura 22)

Figura 22: „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”: „Problemele migrației”, întrebarea QA17.6: „Care este părerea dumneavoastră referitoare la oricare din aceste subiecte? Vă rog să îmi spuneți pentru fiecare subiect dacă sunteți pentru sau împotrivă. O politică europeană comună a migrației (% – EU). – Media în UE, SMV, SMN, SMD și SMECE / Sursa datelor: EB67-EB86

Aceste rezultate sunt relevante pentru a putea măsura pulsul situației actuale în care se află Uniunea Europeană. Uniunea în sine este zdruncinată de neliniște și are un an 2017 plin de provocări. În primul rând, Marea Britanie a demarat procesul de a părăsi Uniunea Europeană, iar economia generală a Uniunii pierde un partner stabil și o piață de desfacere profitabilă. Repercursiunile ieșirii Marii Britanii din Uniune vor fi vizibile abia în anii ce vor urma. În al doilea rând, în toamna lui 2017 în Germania vor avea loc alegeri federale ceea ce implică desemnarea unui nou cancelar la Berlin. Rămâne de văzut dacă Angela Merkel va mai obține încă un mandat și va fi preferată de germani, în ciuda gestionării precare a crizei refugiaților. În al treilea rând, Franța și-a ales un nou președinte, în persoana lui Emmanuel Macron, care a menționat că viitorul politic și economic al Franței este legat de Uniunea Europeană.

Apoi, evenimentele recente care au avut loc în Europa Centrală și de Est demonstrează că aceste țări, precum România, Bulgaria sau Polonia își doresc să rămână în Uniune, dar nu mai acceptă orice preț al statutului de membru. Cât despre Ungaria, vizita președintelui rus, Vladimir Putin, din februarie 2017, la Budapesta a însemnat adoptarea unei poziții pro-ruse de către guvernul Orban și o lovitută dată Uniunii Europene.

Totodată politica externă pe care o abordează președintele american, Donald Trump, de a impune taxe mărite importurilor din statele membre ale Uniunii Europene pentru a crește profitabilitatea economiei americane în detrimentul firmelor străine reprezintă o provocare pentru veniturile finale ale Uniunii din exporturi. Cea mai afectată țară, în acest caz, este Germania. Așadar, anul 2017 se anunță un an al provocărilor și al schimbărilor căci liniștea Uniunii se vede amenințată de Londra, Paris, Berlin, Washington, București, Budapesta și Moscova.

1.5.4. Considerații finale

Euroscepticismul este o problemă reală a Uniunii Europene, deoarece aceasta a pierdut încrederea și sprijinul cetățenilor, precum și legitimitatea ei drept instituție care guvernează pentru binele statelor membre. Criza economică, recesiunea, numeroasele crize politice din țările debitoare, dar și criza refugiaților, atentatele teroriste și Brexit-ul au impactat atitudinile cetățenilor față de Uniunea Europeană, determinând scăderi considerabile ale încrederii acestora în viitorul Uniunii. Cele mai îngrijorătoare aspecte privind orientările eurosceptice constau în puterea pe care o are acest curent de schimba valorile tradiționale și de a adânci diferențele regionale.

În prezent, euroscepticismul este un fenomen în plină expansiune în diferite regiuni ale Uniunii, aflându-se pe agenda publică a mediei și a cetățeanului de rând. Partidele eurosceptice au devenit o alternativă viabilă la partidele tradiționale, manifestându-și reușita prin succesul Brexit-ului din iunie 2016 și decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană.

De asemenea, în țări cu tradiție creștin și social-democrate, precum Germania, Franța și Olanda, partidele eurosceptice au obținut într-un timp relativ scurt mai multă susținere și simpatie din partea populației cu drept de vot. Germania este un caz aparte, deoarece încrederea pe care cetățenii săi o acordă Guvernului și Parlamentului este mai presus decât încrederea în Uniunea Europeană. Acțiunile controversate luate de Merkel pentru a ajuta refugiații au produs sentimente negative în rândul populației germane.

Țările nordice sunt în schimb cele mai optimiste în ceea ce privește viitorul Uniunii. În țările fost comuniste, Polonia și Ungaria, sentimentul naționalist a renăscut, considerându-se manipulate de Uniunea Europeană doar pentru a accepta moneda unică europeană și cotele obligatorii de refugiați, deși nu au capacitatea să accepte aceste cerințe. Țările debitoare ale continentului European, Italia, Spania și Grecia, se confruntă în continuare cu probleme financiare și cu falimente ale băncilor. Mai mult de atât, pe teritoriul Italiei și Greciei se află foarte multe tabere de refugiați, ceea ce conduce la disensiuni între clasa politică și cetățeni și Uniunea Europeană.

Analiza Eurobarometrelor Standard din intervalul 2007-2016 ne-a confirmat faptul că în cazul statelor membre ale Uniunii care sunt prin tradiție susținătoare ale proiectului de Europă unită, curentul eurosceptic cunoaște evoluții ascendente. Aceste state membre și-au pierdut euroentuziasmul pe care îl manifestau în perioada premergătoare crizei economice, accentuându-se o dată cu declanșarea crizei refugiaților și cu atentatele teroriste produse de Statul Islamic. Aceste ultime evenimente au renăscut sentimentul naționalist în rândul populației, generând schimbări de mentalitate și respingând multiculturalismul în societate.

În statele membre ale Uniunii prin tradiție eurosceptice, sprijinul pentru Uniunea Europeană a cunoscut evoluții descrescătoare, tendința fiind pregnantă în intervalul 2010-2011 și s-a accentuat pe fundalul crizei refugiaților și atacurilor teroriste în perioada 2015-2016. Presiunea exercitată de criza economică a impus guvernelor naționale să ia măsuri de austeritate severe sub coordonarea strictă a Uniunii. Aceste acțiuni au condus la pierderea încrederii pe care populația, în special cea din țările debitoare, o aveau în Uniune și în principalele instituții naționale.

În medie, încrederea în Uniunea Europeană și în instituțiile naționale, Guvern și Parlament, a înregistrat valori foarte scăzute de fiecare dată când Uniunea Europeană sau un stat membru s-a confruntat cu un anumit tip de eveniment. Euroentuziasmul dinainte de izbucnirea crizei economice s-a transformat în euroscepticism o dată ce statele membre ale Uniunii, în special Germania, au trebuit să acorde sprijin financiar țărilor debitoare. Totodată, Germania a fost singura țară care s-a implicat activ în gestionarea crizei refugiaților, cancelarul Merkel asumându-și riscul de a determina slăbirea încrederii în Uniune și în instituțiile naționale ale germanilor.

Percepțiile cetățenilor chestionați referitoare la bunul mers al economiilor naționale și al economiei Uniunii Europene au cunoscut scăderi considerabile în intervalul 2008-2010, înregistrând creșteri minore începând cu 2013. Singura țară care a manifestat constanță în ceea ce privește încrederea în economia națională este Germania. Faptul se datorează volumului mare de exporturi, existența unor piețe de desfacere fidele pe tot mapamondul, dar și o administrare corectă a bugetului de stat și existența unui control strict asupra băncilor. Cele mai afectate economii sunt evident cele ale țărilor debitoare, puternic lovite de criza economică și afectate de multe falimente bancare și ale multor întreprinderi mici și mijlocii, majoritatea din mediul privat. Astfel, favorizându-se creșterea ratei șomajului în rândul populației.

De asemenea, țările din Europa Centrală și de Est, Polonia și Ungaria, sunt foarte puțin încrezătoare în economiile naționale, datorită faptului că investițiile străine au creat multe locuri de muncă, dar au scăzut puterea de cumpararea a cetățeanului de rând, acestea având valori, precum în Occident, dar salarizarea conform țărilor fost comuniste. Astfel, Uniunea Europeană și-a pierdut rolul principal în a gestiona criza economică, acesta fiind preluat de Germania, care a acordat împrumuturi masive, în special Greciei.

Singurul aspect pozitiv este reprezentat de sprijinul pe care cetățenii statelor membre ale Uniunii îl acordă monedei unice europene. Olanda, Belgia și Finlanda sunt cele mai atașate de euro. Doar în țările care încă au monedele naționale și nu doresc adoptarea euro se observă o lipsă de sprijin ridicată. Astfel, Marea Britanie, Danemarca și Suedia sunt acele țări care nu sunt de acord cu euro. Teama apropierii momentului în care vor fi obligate să adopte euro, a generat și în Polonia și Ungaria sentimente negative față de moneda unică europeană.

Situația economiei naționale și cea a Uniunii Europene, dar și moneda unică europeană se află în legătură strânsă cu problemele pe care le au cetățenii statelor membre. Majoritatea dintre aceștia este îngrijorată de șomaj, cu preponderență în țările debitoare, în cele fost comuniste, dar și în Franța, Austria și Marea Britanie. Germania și țările nordice sunt o excepție, deoarece în cadrul acestora oferta de locuri de muncă este mai mare decât gradul de ocupare cu forță de muncă calificată și necalificată.

Totodată, criza refugiaților din perioada 2015-2016 a generat o accentuare a îngrijorării față de aspectul migraționist. Toate țările membre ale Uniunii din grupurile analizate cer cu insistență și urgență Bruxelles-ului adoptarea unei politici comune a migrației. Cele mai vocale țări care solicită acest aspect sunt Germania, Marea Britanie, Franța, țările scandinave, Austria, Olanda, Polonia și Ungaria. Acestea din urmă au fost zone de tranzit pentru refugiați în drumul lor spre Germania, Marea Britanie, Danemarca, Suedi și Finlanda. Astfel, necesitatea elaborării unei politici comune și unitare a migrației la nivelul Uniunii represintă prioritatea agendei publice a media și societății civile.

De asemenea, atentatele teroriste produse de Statul Islamic au creat teamă în rândul populației, poziționând terorismul în prim-planul problemelor pe care le au cetățenii statelor membre ale Uniunii. Aceștia își îndreaptă atenția către Uniunea Europeană și instituțiile naționale, solicitând înăsprirea măsurilor de securitate și condițiilor de acordare a azilului. Din nefericire, oameni nevinovați au căzut victimele unui război ideologic între Creștinism și Islam, iar sfârșitul nu este prea aproape.

Danezii sunt cei mai optimiști în ceea ce privește viitorul Uniunii Europene. Aceștia sunt și cei care nutresc puternic sentimentul de a fi cetățean european. Britanicii, în mod special, sunt cei pragmatici în ceea ce privește viitorul Uniunii și nici nu se bucură că sunt europeni. Aceleași sentimente negativ le âmpărtășesc italienii, grecii și ungurii. Se observă că tendințele referitoare la viitorul Uniunii Europene sunt în continuă scădere, fiind întărite de Brexit și de avândul curentului eurosceptic în Europa.

La momentul redactării acestui capitol din teza de doctorat, iunie 2017, datele analizate din 2007 până în 2016 ne-au confirmat faptul că opinia publică față de Uniunea Europeană a înregistrat o ușoară îmbunătățire în 2014, dar a revenit pe panta descendentă o dată cu declanșarea crizei refugiaților și producerea de atentate teroriste în 2015-2016. Majoritatea indicatorilor analizați, cu excepția celor alocați sentimentului de a fi cetățean european, sunt în continuă scădere. Înainte de declanșarea crizei economice și după temperarea acesteia, toții indicatorii au avut creșteri minore, urmând să scadă din nou după 2015.

Totuși, indicatorii referitori la încrederea în Uniunea Europeană nu au mai reușit să atingă nivelul înregistrat în perioada pre-criză. Grurpurile SMV și SMD sunt cele mai eurosceptice, în timp ce SMN și SMECE manifestă o încredere moderată în Uniune. În prezent, diferențele înregistrate de la grup la grup denotă că încrederea în Uniunea Europeană a scăzut la jumătate față de valorile din 2007.

Încrederea în instituțiile naționale este foarte mare în cadrul grupului SMN și a scăzut în grupul țărilor debitoare și al celor din Europa Centrală și de Vest. Percepțiile referitoare la conomiile naționale și cea a Uniunii au cunoscut cele mai drastice declinuri pe parcursul tututor Eurobarometrelor, cei mai reticenți fiind sudicii.

Sprijinul pentru euro, viitorul uniunii europene și interesul pentru migrație au cunoscut, de asemenea, tendințe descendete. Doar sentimentul de a fi cetățean european a cunoscut o creștere continuă, marcat fiind doar de două sincope în 2014 – liberalizarea pieței muncii pentru români și bulgari – și 2015 – criza refugiaților și primele atacuri teroriste.

Un argument care vine să susțină direcția eurosceptică către care se îndreaptă Uniunea Europeană ține atât de valorile scăzute înregistrate de încrederea pe care o au cetățenii în Uniune, dar și de urmele adânci lăsate de criza economică în țările sudice și de efectele actuale asupra societăților europene pe care le-au determinat criza refugiaților și atacurile teroriste.

În acest fel se explică legătura care există între euroscepticism și criza economică, dar și între euroscepticism și criza refugiaților. Această schimbare de paradigmă se datorează modificării discursului partidelor politice care au început să pună accentul pe pierderea valorilor naționale și europene, a suveranității și identității naționale prin acceptarea cetățenilor de religie musulmană în comunitățile tradiționale locale.

Din punct de vedere al teoriei, creșterea sentimentelor eurosceptice pe perioada crizei economice susțin argumentele teoriei utilitariste. Atitudinile utilitariste cosnideră că statutul de membru poate să aducă câștig sau pierderi unui individ sau unei țări din perspectiva integrării europene. Statutul socio-economic contribuie la nașterea unor sentimente negative în rândul acelor indivizi sau țări care nu se bucură de prosperitate economică. Situația economică precară a statelor din sudul Europei care nu își revin de pe urma crizei economice contribuie la accentuarea diferenței dintre țările sărace și cele bogate.

În termenii opiniei publice, Uniunea Europeană a pierdut în ochii italienilor, spaniolilor și grecilor la capitolul încredere, deoarece împrumuturile financiare în loc să îi ajute, au condus la austeritate, faliment și crize politice, Faptul că Uniunea nu s-a implicat mai activ în coordonarea planurilor de redresare economică a acestor state a contribuit la nașterea acestor sentimente negative.

Încrederea scăzută în instituțiile naționale, Guvern și Parlament, și în Uniunea Europeană sunt manifestări concrete ale euroscepticismului politic. De asemenea, retorica partidelor eurosceptice îmbracă forme puternic naționaliste și de condamnare a dezinteresului manifestat de către Bruxelles pentru statele membre, acuzându-l pe acesta că dorește să ia din puterile statelor naționale astfel încât Uniunea să devină mai influentă și puternică.

Criza refugiaților din 2015-2016 este o manifestare concretă a euroscepticismului cultural. Prin acceptarea unui număr foarte ridicat de refugiați în ultimii doi ani, statele membre ale Uniunii Europene își văd amenințate limbile naționale, valorile naționale, identitățile culturale și religia. Dificultățile de adaptare ale acestora la cultura și civilizația vestică adâncesc diferențele sociale și comunicaționale conducând la conflicte interetnice.

Luând în considerare aceste argumente, considerăm că euroscepticismul la finalul anului 2016 este un fenomen persistent, dar încă nu a devenit critic. Faptul că argumentele și clișeele eurosceptice sunt omniprezente în discursul public conduc la existența acestuia pe agenda publică zilnică. Adevărata putere a euroscepticismului stă însă ascunsă în capacitatea acestuia de a sublinia diferențele regionale din punct de vedere economic, cultural și social în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, țările sudice care erau la un moment dat euroentuziaste, au reuțit să devină la fel de eurosceptice precm Marea Britanie după ce au fost falimentate de criza economică. Grupul SMD este cel mai pesimist în ceea ce privește redresarea propriei economii și sunt cele mai puțin încrezătoare în instituțiile naționale. Statele din Europa Centrală și de Est au câteva similarități cu țările din grupul SMD, împărtășind aceeași dezamăgire în instituțiile naționale. Totuși acestea susțin proiectul de Europă unită.

În pofida discrepanțelor dintre sudul și vestul Europei, Germania care este principalul stat creditor al grupului SMD și singura țară a Uniunii care a acceptat peste un milion de refugiați în 2015, își asumă rolul de lider informal al Uniunii Europene, fiind un pol al stabilității și satisfacției în rândul cetățenilor săi. Încrederea în Uniunea Europeană și în instituțiile naționale, Guvern și Parlament, sprijinul pentru euro, satisfacția față de bunul mers al economiei sunt doar câteva aspecte care fac diferența între optimismul germanilor și pesimismul sudicilor, britanicilor și est-europenilor.

Reprezintă o certitudine faptul că euroscepticismul a influențat opinia publică în statele membre ale Uniunii Europene. Euroscepticismul are la bază existența diferențelor locale și regionale și este influențat mai puțin de temele comune europene, cum ar fi deficitul democratic sau procesul decizional din cadrul Uniunii. Rolul Uniunii Europene este să se axeze pe gestionarea procesului de integrare europeană, pe creionarea direcției pe care statele membre trebuie să o urmeze și pe viitorul Uniunii în actualul context al globalizării și pe findul Brexit-ului. În schimb, cetățenii statelor membre sunt prinși la nivel național, confruntându-se cu austeritate, refugiați și atacuri teroriste.

CRIZA REFUGIAȚILOR ÎN GERMANIA ÎN PERIOADA 2015-2016

Începând cu 1990 și până în prezent, după unificarea celor două Germanii, de Est și de Vest, societatea germană a fost martora unor schimbări atitudinale considerabile din partea cetățenilor săi, cu tentă discriminatorie față de imigranții veniți la vremea respectivă din țările din Estul Europei (Ungaria, Polonia, România, Cehia, Slovacia, Bulgaria), din Balcani, din statele din fostul spațiu sovietic și Turcia, iar în intervalul 2015-2016 cu precădere din Orientul Mijlociu și Africa.

Aceste comportamente față de imigranți au devenit și mai evidente și frecvente o dată ce criza refugiaților a atins apogeul în lunile august, septembrie și octombrie 2015 în Europa, și în special în Germania, cu evenimentele care au avut loc în noaptea de revelion dinspre 2015 înspre 2016 când femeile germane au fost agresate de cetățeni de origini arabe la Köln și cu atacurile teroriste din orașele Würzbug, Ansbach și Berlin în 2016.

Din ce în ce mai mulți cetățeni germani sunt reticenți la ideea acceptării altor naționalități printre ei din teama că își pot pierde locurile de muncă sau că aceștia pot trăi în Germania doar din ajutoarele sociale fără a contribui prin muncă la veniturile bugetare. Guvernul german a confirmat în cadrul Comitetului pentru Eliminarea Discriminării Rasiale organizat de Națiunile Unite de la Geneva din mai 2015 că „rasismul în Germania se întâlnește nu numai în cercurile de extremă dreaptă, ci în toate structurile societății.” (Deutsche Welle, 5 mai 2015, http://www.dw.com/en/racism-in-germany-in-all-parts-of-society-un-review-shows/a-18430680)

De asemenea, cultura germană de primire a refugiaților (germ.: Willkommenkultur) lansată de Merkel este criticată de Berthold Kohler, redactor al ziarului Frankfurter Allgemeine în termeni duri: „Securitatea și viitorul acestei Republici depind de persoanele pe care decidem să le primim și să le păstrăm.”(Frankfurter Allgemeine, 9 ianuarie 2016, http://www.Faz.net/aktuell/politik/fluechtlingskrise/das-menetekel-von-koeln-ein-kommentar-14004278.html)

Germanii se tem în primul rând de securitatea lor, dar și de viitorul și de direcția în care se îndreaptă țara. În ultimele luni din 2015 și în 2016, politicienii germani, și în special cancelarul Angela Merkel, au fost puși la zid atât de opoziția reprezentată de partidul AfD, de organizația PEGIDA și de Mișcarea Identitară, cât și de opinia publică în contextul în care numai în câteva luni în Germania au venit peste un milion de imigranți în 2015. Iar numărul acestora este în continuă creștere în 2016 datorită zonelor de război și a conflictelor din Orientul Mijlociu, dar și a foametei și sărăciei din Africa.

Societatea civilă germană nu poate să înțeleagă de ce Merkel le-a permis acestor imigranți să vină în Germania și le-a acceptat cererile de azil cu atâta lejeritate, în condițiile în care există atât de multe diferențe educaționale, culturale și civilizaționale, cum ar fi lipsa cunoașterii limbii germane, culturi diferite, europeană versus arabă, religii diferite, Creștinism versus Islamism, grade de civilizație și de educație diferite. Toți acești factori contribuie la construirea unei atitudini rezervate în momentul în care acești imigranți trebuie asimilați și integrați în societatea germană.

Teama germanilor este de înțeles, deoarece le este frică că își vor pierde atât identitatea națională, suveranitatea statală, credința creștină, cât și puterea dominantă datorită absorbției cetățenilor de religie musulmană în societate. De asemenea, există pericolul islamizării Germaniei, de aceea și poziția fermă a AfD-ului, PEGIDEI și Mișcării Identitare în acest sens, prin promovarea inițierii unui proiect de lege care presupune interzicerea Islamismului ca religie în Germania.

Abordarea politică a Angelei Merkel în legătură cu criza refugiaților și politica de azil a Germaniei din ultimele luni s-a reflectat în rezultatele alegerilor din martie 2016 și va fi determinantă pentru alegerile federale din Germania din toamna lui 2017. Chiar și principalul aliat al lui Merkel la guvernare, partidul CSU din regiunea Bavaria, se gândește să își retragă sprijinul politic pentru guvernul condus de aceasta, precum și o politică nouă și severă de acordare a azilului. Bavaria este cea mai bogată regiune a Germaniei și prinicipala contribuitoare la bugetul de stat, având cea mai mică rată a șomajului.

Horst Seehofer, liderul social democraților bavarezi și primul-ministru al regiunii, tinde să adopte o atitudine din ce în ce mai eurosceptică cu privire la planurile lui Merkel referitoare la imigrație. Bavarezii doresc, de asemenea, reintroducerea controalelor de securitate la graniță pentru a preveni și limita valul de imigrație ilegală, precum și posibilele acte teroriste. (Süddeutsche Zeitung, 2 noiembrie 2015, http://www.sueddeutsche.de/bayern/fluechtlinge-in-niederbayern-was-sich-an-der-niederbayerischen-grenze-getan-hat-1.2717294) Acest aspect este încă dezbătut și probabil că va fi și adoptat în parlamentul regional înainte de alegerile federale din septembrie 2017.

Uniunea Europeană drept uniune economico-politică, compusă din 28 de state membre, joacă un rol extrem de important și determinant în procesul de globalizare și de migrație, având sarcina de a integra și asimila noi culturi, religii și civilzații, fiind totuși precaută în ceea ce privește păstrarea suveranității, identității și independenței fiecărui stat membru în parte.

Este o certitudine că noi europenii trăim, în prezent, într-o societate multiculturală, iar dinamica schimbării este uluitoare, fiind nevoiți să acceptăm faptul că cetățeni de alte naționalități și religii trăiesc alături de noi. Societatea multiculturală reprezintă viitorul Europei și datorită faptului că rata natalității în rândul cetățenilor europeni este în scădere, iar numărul persoanelor în vârstă este în creștere.

Cum putem asigura deci viitorul și progresul Europei? Prin acceptarea și asimilarea acestor imigranți în rândul nostru și prin a învăța să fim toleranți. Desigur, factorii economici primează, iar factorii sociali sunt și ei relevanți. Dar dacă Europa nu are forță de muncă aptă, calificată și necalificată, economiile statelor membre nu mai produc, și deci, nu mai există profit și venit la bugetele de stat și la bugetul comunitar.

Acest proces este însă unul de durată și cunoaște o dinamică a schimbării în pași repezi. Uniunea Europeană a cunoscut relativ recent, abia în toamna lui 2015, cum este să te confrunți cu un val de imigranți și să fi depășit în rezolvarea situației. Astfel, Europa nu a fost pregătită și nici măsurile întreprinse la nivelul Uniunii și guvernelor naționale nu au fost cele potrivite.

S-au născut tensiuni politice între statele din sud-estul Europei, Croația, Serbia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Grecia, Bulgaria, România și țările din vestul Europei, Germania, Franța, Austria, Italia, dar și în interiorul acestora. Statele din estul Europei au fost așa numitele state tampon, fiind principala poartă de intrare a acestor imigranți în Europa. Acestea au gestionat așa cum știut și putut criza refugiaților, fiind depășite de numărul mare de imigranți.

De asemenea, au avut loc și multe acte de violență, poliția fiind nevoită să intervină pentru a tempera situațiile conflictuale. Fiind doar țări de tranzit, acestea nu au avut de-a face foarte mult timp cu acești refugiați. Destinația lor principală a fost și este nord-vestul bogat al Europei, în țări, precum Marea Britanie, Danemarca, Suedia și Norvegia. Dar ținta lor principală este reprezentată de Germania, cel mai bogat stat european, unde sistemul de asigurări sociale le poate permite un trai lunar decent.

Uniunea Europeană și guvernele fiecărui stat membru trebuie să adopte măsuri echitabile privind alocarea de cote obligatorii, dar trebuie să se asigure și că proprii cetățeni trăiesc în siguranță. Cetățenii europeni sunt de părere că guvernele propriilor lor țări nu fac absolut nimic pentru ei, iar această atitudine conduce către euroscepticism și naționalism. Aceste atitudini nasc dezbateri publice aprinse privind permiterea șederii acestor imigranți în Europa și conduc către respingerea lor de către societate.

Fiecare societate are propriile reguli și seturi de valori și de comportamente, fiind transmisibile din generație în generație și sunt foarte bine înrădăcinate în cadrul fiecărei comunități. Grupurile socio-demografice naționale sunt deja construite și consolidate, iar pentru imigranți sau expați este foarte dificil, la început, să pătrundă în astfel de grupuri și să fie acceptați cu drepturi egale.

Acești oameni au fugit din calea războiului și a foametei, de teama persecuției, în speranța că vor avea un trai mai bun și pace în țara de adopție. Avantajul noilor locuitori este că pot învăța alte limbi străine decât cea maternă, pot descoperi noi tradiții și alte religii. Teama de a-și pierde identitatea națională și suvernatitatea, barajele lingvistice sau frica de a rămâne fără locuri de muncă reprezintă cele mai des întâlnite dezavantaje ale unei societăți multiculturale.

În ultimele luni, violența imigranților față de cetățenii de rând, atacurile teroriste de la Paris, Nisa, Bruxelles și Berlin, dar și lipsa măsurilor de securitate i-a determinat pe oamenii de rând să își creeze singuri un zid de apărare, manifestat prin respingerea celorlalte naționalități printre ei, neținând cont de faptul că aceștia pot fi oameni decenți și pașnici. Printr-un astfel de comportament manifestăm intoleranță și discriminare, comportamente care conduc la izolare și se naște sentimentul în rândul imigranților de a se simți străini și inegali în drepturi cu populația nativă, deși cu toții, indiferent de rasă, etnie, sex, religie ne naștem liberi și cu drepturi egale.

Însă, trebuie respectate și niște reguli de bază astfel încât aceștia să poată fi integrați și acceptați pentru a se produce coeziunea socială. Anul 1997 a fost declarat de către Uniunea Europeană drept anul împotriva rasismului. Articolul 6a al Tratatului de la Amsterdam (1997) menționează că „Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentului tratat și în limitele competențelor conferite de această Comunitate, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate lua măsuri adecvate pentru combaterea discriminării bazate pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală”. (Parlamentul European, 1997, http://www.europarl.europa.eu/topics/treaty/pdf/amst-en.pdf) Această declarație comună a Uniunii Europene reprezintă piatra de temelie în lupta împotriva discriminării și lipsei de toleranță care se resfrâng asupra grupurilor sau indivizilor datorită caracteristicilor etnice, mediului cultural, religiei, genului, orientării sexuale, vârstei sau dizabilităților.

Este extrem de important, în actualul context al crizei refugiaților, ca fiecare stat european să respecte aceste reguli de bază de acceptare și de integrare a acestor indivizi în societate. Astfel, fiecare individ sau fiecare grup trebuie să fie perceput diferit pentru că nu toți sunt răi sau violenți și dăunează comunității în care trăiesc. Există și excepții, dar acestea se manifestă ca atare datorită convingerilor religioase extremiste sau sunt influențați și manipulați prin intermediul canalelor de socializare. Acest proces de acceptare și de integrare a imigranților din Orientul Mijlociu și Africa este de lungă durată, dar necesită implicarea guvernelor naționale, a Comisiei Europene, a opiniei publice astfel încât cetățenii europeni să perceapă acest fapt ca un lucru normal, benefic și nepericulos.

Este nevoie de multe concesii și înțelegere, dar tot efortul merită pentru că astfel sunt ajutați oameni disperați și li se oferă posibilitatea unui viitor mai bun și pașnic, chiar dacă unul dintre atentatorii de la Paris a fost solicitant de azil politic cu pașaport sirian sau atentatorul de la Berlin era de origine tunisiană și solicitase azil în Germania, iar ambii au avut legături dovedite cu Statul Islamic.

Având aceste aspecte explicate deja, vom descrie în continuare criza refugiaților în Europa făcând referire la contextul, cauzele, numărul imigranților, politica de migrație a Uniunii Europene, viitorul Uniunii Europene din perspectiva crizei refugiaților și a spațiului Schengen, dar și prevedirile Regulamentului Dublin din 2003.

De asemenea, vom prezenta situația actuală a imigranților în Germania, abordările politice și ideologice în ceea ce privește politica de azil și de imigrație, poziția cancelarului Angela Merkel față de imigranți, evoluția partidului politic eurosceptic german, Alternativa pentru Germania, în actualul context economic, social și politic al țării și ce poziție adoptă organizația populistă de dreapta PEGIDA și Mișcarea Identitară când vine vorba de integrarea acestor imigranți de religie musulmană în societatea germană.

2.1. Criza refugiaților în Uniunea Europeană

La baza declanșării crizei refugiaților stau războiul civil din Siria, început în 2011 și conflictele din țările din nordul Africii și din Orientul Mijlociu. Oamenii fug din calea războiului și a foametei, dorind să trăiască liber, fără dictatură și în pace. După 2011, un număr foarte mare de imigranți fără forme legale au trecut ilegal granițele dintre Turcia și Grecia ajungând astfel în Europa. Astfel, Uniunea Europeană este obligată să găsească măsuri imediate pentru reducerea fluxului de imigranți până nu este prea târziu.

Unele state membre ale Uniunii Europene au luat deja măsuri radicale pentru stoparea valului de refugiați, prin ridicarea unor ziduri de jur împrejurul granițelor lor. Această modalitate de protecție a fost asociată de către opinia publică internațională și de statele occidentale cu perioada din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și cu lagărele de concentrare naziste în care victime au fost evreii. Ungaria a ridicat la granița sa cu Serbia ziduri de protecție, Bulgaria la granița sa cu Turcia, Macedonia la granița sa cu Grecia și Austria la granița sa cu Slovenia. Dar aceste țări nu au făcut decât să se apere de acest val de imigranți și au trebuit să intervină de foarte multe ori în forță cu poliția când refugiații au devenit violenți în locurile special amenajate pentru ei.

De asemenea, statele membre ale Grupului de la Vișegrad au fost cele mai vehemente împotriva alocării cotelor obligatorii de refugiați, adică împărțirea echitabilă între statele membre ale Uniunii Europene a refugiaților, așa cum au propus Germania, Austria și Suedia. Evident, de toate aceste evenimente au știut să profite pentru a câștiga capital politic și electoral, partidele eurosceptice, naționaliste și extremiste din aceste țări, cel mai bun exemplu fiind premierul maghiar, Viktor Orban. Măsurile luate de acești lideri au fost percepute de cetățeni ca fiind pentru ei și pentru țara lor. Aceste manifestări ne demonstrează că Europa nu este încă pregătită pentru diversitatea de naționalități și de religii, fiind în continuare foarte reticentă la schimbare și conservatoare.

Conform cifrelor raportate de statele membre ale Uniunii Europene și consolidate în rapoartele publicate de către Frontex în 2016 cu privire la situația migraționistă din 2015 reiese că a fost înregistrat un număr 1.82 milioane de treceri ilegale ale frontierelor cu Europa. Relevant este că această cifră este de șase ori mai mare decât în anul 2014. Un număr semnificativ de treceri ilegale s-a înregistrat pe ruta din estul Mării Mediterane către insulele grecești venind dinspre Turcia, și anume de 885.400 de oameni. Mai mult de 90% dintre interceptări, adică 803.000 de persoane, au fost raportate în a doua jumătate a anului 2015. Marea majoritate a acestora este reprezentată de sirieni, fiind urmați de afgani și de irakieni. 764.000 de refugiați au fost înregistrați pe ruta Balcanilor de Vest, mai ales la granițele Ungariei și Croației cu Serbia. De asemenea, și numărul africanilor din vestul continentului negru a crescut la 42%, adică 108.000 de persoane. Majoritatea africanilor este de naționalitate eritreană. Traficanții de persoane au fost în jur de 12.000 fiind de origine marocană, spaniolă, albaneză sau siriană. Cererile de azil în 2015 au atins un record de 1.32 milioane, dintre care statele membre ale Uniunii Europene au decis ca 286.700 dintre aceștia să se întoarcă în țările de origine. Dintre cei trimiși înapoi acasă, 17% au fost de origine albaneză, 8.6% de origine ucraineană și 5.8% de origine kosovară. (Frontex, 5 aprilie 2016, http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annula_Risk_Analysis_2016.pdf, p. 6)

În anul 2017, Frontex a raportat pentru 2016 un număr de 511.371 de treceri ilegale ale frontierelor cu Europa, adică o scădere de 72% față de 2015. Deși numărul de treceri ilegale a scăzut, se observă că există în continuare o presiune asupra granițelor Uniunii Europene. Grecia a înregistrat un număr record de cereri de azil, iar ruta Balcanilor a fost preferată de către migranți pentru a ajunge în Europa. La granițele României și Bulgariei cu Serbia s-a detectat cel mai mare număr de refugiați în drumul lor spre vest. (http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annual_Risk_Analysis_2017.pdf, p. 18)

În 2015, anul de vârf al crizei refugiaților, 33% dintre cei detectați la granițele cu Europa erau de naționalitate siriană, urmați de un calup de 31% de cetățeni cu naționalitate nespecificată și 15% de afghani. Ceilalți cetățeni detectați au provenit din Irak, Pakistan, Eritreea, Iran, Kosovo, Nigeria, Somalia, Maroc și alte țări. Anul 2016 a adus o schimbare în fruntea clasamentului. 17% dintre cei detectați ilegal la granițele cu Europa nu au o naționalitate specificată. În timp ce numărul sirienilor s-a redus la 17%, iar al afghanilor la 11%. În schimb a crescut numărul pakistanezilor, eritreenilor șo nigerienilor detectați ilegal la granițe și au apărut imigranți noi din Guineea, Côte d’Ivoire și Gambia. (Figura 23)

Figura 23: Detecțiile de treceri ilegale la granițe per naționalități 2015-2016 / Sursa datelor: Frontex, 2015-2016

Tot Frontex, ne furnizează și date statistice privind trecerile ilegale ale frontierelor pe rute. Refugiații și-au ales drept rute preferate în 2015 pe cele din estul Mării Mediterane, ale Balcanilor de Vest și din centrul Mării Mediterane. Dinamica este cât se poate de relevantă și îngrijorătoare. (Tabelul 5) (Frontex, 5 aprilie 2016, http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annula_Risk_Analysis_2016.pdf, p. 16)

Tabelul 5: Detecțiile de treceri ilegale la granițe per rute / Frontex, 2016

Europa este pusă în fața unei adevărate crize, pe care până în prezent nu a gestionat-o corespunzător, creându-se tensiuni între estul și vestul Europei, multe state susținând că mai bine ies din Uniunea Europeană decât să primească cotele obligatorii de refugiați impuse de Bruxelles. Pe de altă parte, atentatele din marile capitale europene au contribuit semnificativ la amplificarea stării de teamă în rândul europenilor, iar mesajele de amenințare venite din partea Statului Islamic sunt îngrijorătoare pentru siguranța Europei și a cetățenilor săi.

De aceea este foarte important ca acordul Schengen să fie păstrat, pentru că securitatea frontierelor este prioritară pentru prevenirea atentatelor teroriste și asigurarea securității cetățenilor Uniunii Europene. Țările noi membre ale Uniunii Europene care nu au semnat acordul Schengen sunt obligate să respecte reglementările acestuia și să se asigure că frontierele sale sunt dotate conform cerințelor europene. De asemenea, cetățenii statelor non-membre ale Uniunii Europene sunt obligați în continuare să intre cu viză în unele state europene, acolo unde nu există acorduri bilaterale.

Ca măsură de securitate, la începutul lui 2016, a fost reintrodus controlul strict la granițe în șase state Schengen: Austria, Danemarca, Franța, Germania, Norvegia și Suedia în scopul de a se asigura că cei care intră în Europa nu sunt membri ai Statului Islamic sau a altor grupări teroriste, dar și pentru a preveni migrația ilegală și traficul de persoane. (Comisia Europeană, 2016, http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/schengen/reintroduction-border-control/index_en.htm)

Ceea ce este important pentru europeni, este să se simtă în siguranță în propriile lor țări. Existența acestui sentiment conduce evident și la acceptarea treptată a străinilor și a ridicării stigmatului că toți cetățenii de origini arabe sunt de exemplu teroriști.

Controlul imigrației reprezintă o provocare pentru Uniunea Europeană și este prioritatea anului 2016. În acest sens, procesul de acordare a azilului în statele membre ale Uniunii a suferit schimbări radicale, având termene limită precise pentru îndeplinirea cerințelor. Cele mai relevante schimbări constau în revizuirea întregului sistem Dublin prin impunerea unor noi procese de acces și prin implementarea unor proceduri rapide și eficiente în ceea ce privește controlul la frontiere al solicitanților vulnerabili și al acelora care au nevoie de un control special. (Statewatch – monitoring the state and civil liberties in Europe, 2013, http://www.statewatch.org/news/2013/jul/eu-easo-annual-report.pdf, p. 39)

Modificările Regulamentului Dublin (Frontex, 5 aprilie 2015, http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annual_Risk_Analysis_2015.pdf, p. 45) au fost aprobate de Comisia Europeană la 30 ianuarie 2014 și sunt aplicabile începând cu 9 februarie 2014, fiind efective de la 1 ianuarie 2014. Regulamentul Dublin se referă efectiv la „stabilirea criteriilor și mecanismelor de determinare a statutului de membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un cetățean al unei țări terțe sau un apatrid (Reformare) [COM(2008) 820 final/2 – Nepublicată în Jurnalul Oficial] […] Criteriile sunt obiective și ierarhizate și implică: principiul unității familiei, eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor, intrarea sau șederea ilegală într-un stat membru, cererea formulată într-o zonă de tranzit internațional al unui aeroport.” (European Union Law, 18 noiembrie 2011, http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Al33153)

Regulamentul Dublin presupune opțiuni suplimentare pentru reîntregirea familiei, pentru alocarea solicitanților de azil în mod egal către statele membre ale Uniunii Europene ținând cont de disponibilitatea acestora, condițiile de cazare și posibilitățile financiare, precum și asigurarea garanției protecției minorilor, prin identificarea familiilor lor. În acest sens, se urmărește și depistarea și prevenirea traficului de minori.

De aceea, criza refugiaților a născut atâtea tensiuni în interiorul Uniunii Europene pentru că fiecare stat membru trebuie să se supună aplicării Regulamentului Dublin și, implict, să fie responsabil de fiecare persoană care solicită azil și care a intrat legal sau ilegal în acea țară și să accepte cotele obligatorii determinate de Bruxelles.

Gestionarea crizei refugiaților presupune o colaborare coordonată, sistematică și structurată între Uniunea Europeană și țările partenere. Uniunea Europeană trebuie să își reorienteze abordarea și să încheie parteneriate cu țările cheie de origine sau doar de tranzit din lumea a treia prin oferirea de pachete financiare atractive astfel încât acestea să poată să fie capabile să prevină migrația ilegală. Relațiile diplomatice dintre statele membre ale Uniunii Europene și aceste state contribuie la facilitarea furnizării de date esențiale de verificare a solicitanților de azil și obținerii unor rezultate rapide de stopare a migrației ilegale.

Aceste parteneriate pe problema migrației se realizează prin:

– încheierea de partneriate cu fiecare țară (Iordania, Nigeria, Senegal, Liban, Etiopia, Nigeria, Mali) conform specificului acesteia;

– depistarea migrației ilegale și gestionarea acesteia prin politici pe termen mediu și lung;

– crearea de rute legale pentru migrație;

– concentrarea pe reîntoarcerea, readmisia (acorduri existente cu țări partenere: Hong Kong, Macao, Sri Lanka, Albania, Rusia, Ucraina, Macedonia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Serbia, Moldova, Pakistan, Georgia, Armenia, Azerbaijan, Turcia, Republica Capului Verde) și reintegrarea imigranților;

– salvarea de vieți pe mare și lupta împotriva traficanților de persoane;

– politici de recompense financiare echitabile;

– coordonare mai eficientă între Uniunea Europeană și statele membre;

– noi instrumente financiare;

– respectarea drepturilor omului și a legilor internaționale. (Comisia Europeană, 2016, http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/european-agenda-migration/background-information/docs/20160607/factsheet_managing_refugee_crisis_new_partnership_framework_en.pdf)

De asemenea, Eurobarometrele Standard nr. 83 și nr. 84 din 2015 (EB84, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2015, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/PublicOpinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2098, p. 27) și Eurobarometrele Standard nr. 85 și nr. 86 din 2016 (EB86, Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare, 2016, http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2137, p. 29) ne oferă date concludente privind perceperea fenomenului migrației în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană din 2015 și evoluția ulterioară a acesteia în 2016.

Migrația cetățenilor din alte state membre ale Uniunii Europene către alte state membre ale Uniunii dă naștere unor sentimente pozitive în rândul cetățenilor Uniunii Europene, astfel încât 61% dintre aceștia sunt de acord cu acest fenomen. În schimb, migrația cetățenilor din state din afara Uniunii Europene este perecepută negativ, 59% dintre aceștia nefiind de acord cu acest fenomen. Vom prezenta proporția sentimentelor pozitive și negative referitoare la migrația persoanelor în interiorul Uniunii și migrația acestora din afara Uniunii. (Figurile 24 și 25)

Figura 24: „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”: „Problemele migrației”: întrebarea QB4.: „Vă rog să îmi spuneți care dintre aceste declarații dau naștere unui sentiment pozitiv sau negativ pentru dumneavoastră. (% – UE) – Imigrația persoanelor din alte state membre ale Uniunii Europene” / Sursa datelor. EB83-EB86

Figura 25: „Prioritățile politice ale Uniunii Europene”: „Problemele migrației”: întrebarea QB4.: „Vă rog să îmi spuneți care dintre aceste declarații dau naștere unui sentiment pozitiv sau negativ pentru dumneavoastră. (% – UE) – Imigrația persoanelor din afara Uniunii Europene” / Sursa datelor. EB83-EB86

Suedia (83%), Luxemburg (82%) și Irlanda (81%) sunt țările cu atitudinea pozitivă privind migrația persoanelor din alte state membre ale Uniunii Europene. Ciprioții (54%), cehii (51%), italienii (51%) și letonienii (49%) au sentimente negative față de acest fenomen. Germanii (71%), britanicii (58%) și slovacii (54%) sunt cei care sunt de acord cu prezența imigranților din alte țări din afara Uniunii în propriile lor țări. Letonienii (83%), cehii (82%), estonienii (81%) și maghiarii (81%) manifestă o atitudine negativă față de imigrația persoanelor provenite din afara Uniunii Europene. (EB86, Comisia Europeană, 2016, p. 29) Aceste procente ridicate de repulsie se datorează și faptului că aceste țări au fost țările de tranzit pe ruta Balcanilor pentru refugiați.

Astfel, lupta împotriva migrației ilegale trebuie să presupună mai multă implicare din partea Comisiei Europene și a statelor membre ale Uniunii, Imigrația rămâne deci un subiect delicat pentru Uniunea Europeană, iar combaterea migrației ilegale și acceptarea cotelor obligatorii de refugiați presupun un efort coroborat al tuturor statelor membre. Este un moment dificil, dar Europa unită poate să reușească, fără ca acel sentiment de a-și dori ieșirea din Uniune să mai existe. Criza refugiaților pune la încercare coeziunea statelor membre și încrederea acestora în viitorul proiectului european.

2.2. Criza refugiaților în Germania

Începând cu 2003, Germania a jucat un rol important în întreg procesul de armonizare al actelor legislative privind acordarea azilului și protecției refugiaților în Europa așa cum se regăsesc ele în prezent. Dezvoltarea Sistemului Comun European al Azilului (engl.: Common European Asylum System (CEAS)) (BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 22 mai 2015, http://www.bamf.de/DE/Migration/AsylFluechtlinge/EuropaKontext/Harmonisierung/harmonisierung-node.html) reprezintă componenta de bază a introducerii unei proceduri comune de azil și al unui statut uniform de protecție pentru refugiați pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Dezvoltarea spațiului Schengen prin desființarea controalelor la granițe și nevoia de a asigura securitatea internă a propriilor cetățeni au condus la garantarea libertății de circulație a persoanelor pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, asftel încât și politicile de azil și de migrație au fost îmbunătățite. Politica europeană privind azilul cuprinde cinci componente de bază: Directiva condițiilor de recepție, Directiva calificării, Directiva procedurii de azil, Regulamentul Dublin III și Regulamentul Eurodac. Germania, drept membră a Uniunii Europene, se supune acestor directive și ține cont de acestea în procedura legislativă internă de acordare a azilului.

La 18 iulie 2014, Ministerul de Interne german a creat o procedură de primire a refugiaților din Siria în concordanță cu secțiunea 23, subsecțiunea 2 a actului german de rezidență (germ.: AufenthG) având drept prioritate primirea sirienilor care au deja rude în Germania. (BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 30 octombrie 2014, http://www.bamf.de/DE/Migration/AufnahmeSyrien/aufnahmeverfahren-syrien-node.html) Un an mai târziu, Germania se confruntă cu cel mai mare val de refugiați din istoria sa postbelică, iar deciziile clasei politice privind acordarea cu atâta ușurință a azilului au fost sancționate de către germani prin votul de la alegerile regionale. Germania, principala putere economică a Europei și liderul informal al Uniunii Europene, a acceptat, numai în 2015, să primească peste un milion de refugiați pe teritoriul său, marea majoritate a acestora fiind de origine siriană.

În august 2015, Germania a suspendat temporar aplicarea Regulamentului Dublin, permițând numai imigranților sirieni să aplice direct pentru azil în Germania. Ulterior, începând cu 21 octombrie 2015 (EURACTIV, 11 noiembrie 2015, http://www.euractiv.ro/extern/s-a-dus-cultura-5c-willkommen-5c-.germania-aplica-din-nou-acordul-de-la-dublin-pentru-refugiatii-sirieni-2439), ministrul de interne german, Thomas de Maizière, a anunțat că Germania reaplică Regulamentul Dublin pentru toți cetățenii țărilor din afara Uniunii Europene și pentru cei ai statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepția Greciei. Acest fapt a însemnat pentru refugiații sirieni care au ajuns în Germania și au aplicat pentru azil returnarea în țara membră a Uniunii Europene prin care au intrat prima dată și unde s-a dovedit că s-au înregistrat.

Criza refugiaților a reprezentat cu siguranță pentru Germania o provocare socială, politică și culturală atât în interiorul țării, cât și în cadrul Uniunii Europene. Cancelarul german, Angela Merkel, a fost pusă în fața unei situații extrem de dificile și greu de gestionat. Pe de-o parte, în Germania, partidele AfD, CDU, CSU, SPD, NPD și FDP au făcut front comun și au susținut că este nevoie de o politică a migrației concretă și imediată pentru ca Germania să nu ajungă să preia toți refugiații din zonele de conflict. Astfel țara riscă să fie suprapopulată, iar efortul financiar și social al germanilor să fie și mai mare, conducând la mărirea taxelor și impozitelor și reducerea ajutoarelor sociale și împovărarea propriilor cetățeni.

Pe de altă parte, la nivel european, Germania împreună cu Franța joacă rolul de prinicpali negociatori între Uniunea Europeană și Turcia privind acceptarea integrării acesteia în Uniunea Europeană, dar și de mediatori între țările din nord-vestul Europei și cele din centrul și sud-estul Europei, unde situațiile conflictuale la nivel diplomatic au escaladat datorită faptului că acestea au fost folosite drept rute și destinații temporare de ședere de către imigranți în drumul lor spre Germania și țările bogate ale Uniunii. Totodată, în toamna lui 2015 s-au impus și cote obligatorii de către Bruxelles pentru împărțirea acestor refugiații, iar Polonia și Ungaria au refuzat acceptarea acestora.

Guvernul german condus de Merkel depune, de la izbucnirea crizei refugiaților și până în prezent, eforturi considerabile pentru reducerea numărului de refugiați în Germania. Angela Merkel, declara la sfârșitul lunii august 2015, în momentul de vârf al crizei refugiaților: „Vom reuși” (germ.: Wir schaffen das). (Welt, 19 ianuarie 2016, http://www.welt.de/politik/deutschland/article151202819/Merkels-Wettlauf-gegen-die-Zeit-das-hat-sie-vor.html) Cu alte cuvinte, Merkel se referă că în viitor „noi” (germanii) vom reuși să depășim cu bine criza refugiaților.

Câteva luni mai târziu, în discursul său de Anul Nou, cancelarul german, Angela Merkel, este foarte optimist, și transmite un apel la unitate către toți germanii, precizând că refugiații reprezintă o șansă pentru Germania și nu trebuie să fie urâți. Merkel le amintește germanilor că își propune să reducă numărul refugiaților la nivel internațional astfel încât Germania să nu mai fie afectată de numărul mare de solicitanți de azil.

Mesajul deosebit de sugestiv și repetitiv folosit de Merkel, și anume: „Vom reuși, pentru că Germania este o țară puternică […] nu ne lăsăm dezbinați” (Welt, 31 decembrie 2015, http://www.welt.de/politik/deutschland/article150488993/Wir-duerfen-uns-nicht-spalten-lassen.html) și asigurarea că valorile, tradițiile, legile, regulile și limba germană vor rămâne intacte în viitor nu au fost suficient de credibile pentru germani.

În numai câteva luni, cetățenii germani au devenit reticenți la schimbarea cerută de Merkel și resping ideea aceeptării acestor refugiați în societatea germană în ciuda eforturilor depuse de autoritățile locale și de organizațiile non-guvernamentale. Cel mai evident mijloc de protest și de sancționare a politicii de refugiați a lui Merkel au fost rezultatele înregistrate în primăvara lui 2016 de către partidul eurosceptic și de extremă dreaptă, AfD, la alegerile din Baden-Württemberg, Rheinland-Pfalz și Saxonia. Victoria AfD reprezintă un succes împotriva întregii gestionări a crizei refugiaților de către Merkel. Vom vedea într-un capitol separat din această teză care este evoluția electorală a AfD în Germania de la înființarea sa și până în prezent.

Totuși, Angela Merkel și-a propus un plan structurat de eficientizare a gestionării crizei refugiaților prin efectuarea de întâlniri cu actorii cheie și decisivi ai crizei astfel încât să se determine care sunt următorii pași de acțiune în această situație. În ianuarie 2016, cancelaria germană s-a întâlnit pentru prima dată cu președintele Erdogan al Turciei pentru a discuta ce ajutor poate primi această țară pentru a-i putea menține în continuare pe refugiați în taberele de la granița turco-siriană.

La 4 februarie 2016 a avut loc o conferință internațională umanitară în scopul strângerii de fonduri pentru ajutorarea sirienilor aflați încă în zonele de război. De asemenea, cele mai importante întâlniri la nivelul Uniunii Europene au avut loc între 18-19 februarie și 17-18 martie 2016, pentru a vedea cum poate Uniunea Europeană să controleze criza imigranților și cum trebuie să evolueze relația cu Turcia în următoarea perioadă. (Kouparanis/os, 2016) Astfel, Uniunea Europeană a decis să se organizeze tabere de refugiați pe teritoriile Greciei, Serbiei, Ungariei și Italiei pentru a veni în ajutorul acelora care fug din zonele de conflict pe mare. (Zamfirescu, 2017) Totodată, s-a cerut finanțarea taberelor de refugiați deja existente din Liban și Iordania. (Ungureanu, 2016)

Din cei peste un milion și jumătate de oameni care au intrat ilegal pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene în 2015, un număr semnificativ a tranzitat Turcia. De aceea, la propunerea Angelei Merkel, Uniunea Europeană și Turcia au încheiat în luna noiembrie 2015, un pact prin care Bruxelles-ul acceptă candidatura Turciei la Uniunea Europeană prin acordarea de sprijin politic și financiar de 3 miliarde de euro. În schimb, Turcia se obligă să-și întărească frontierele maritime și terestre, ne mai permițând tranzitul refugiaților. Inițiativa lui Merkel a dat rezultate, observându-se că în prezent în jur de două mii de refugiați trec Marea Egee pe zi, o cifră relativ mică în comparație cu afluxul din 2015.

De asemenea, Germania a avut inițiativa de a crea în Italia și Grecia 11 puncte de primire a refugiaților care vin către Europa pe Marea Mediterană. În acest sens, numărul refugiaților este ținut sub control de către autorități, iar controalele la granițe sunt stricte.

Provocarea lui Merkel pentru 2017 este reprezentată de înăsprirea condițiilor de acordare a azilului în Germania. De asemenea, Germania aplică și restricții stricte pe piața muncii pentru cetățenii non-europeni, permisele de muncă și cele de ședere fiind acordate după un control prealabil riguros. Coaliția de la guvernare și celelalte partide politice din opoziție au căzut de acord că o nouă politică de acordare a azilului în Germania este obligatorie și urgentă.

În acest sens, Ministerul pentru Migrație și Refugiați german (germ.: Budesamt für Migration und Flüchtlinge), cel care prelucrează toate cererile de azil, a avut nevoie să angajeze personal pentru ca procedurile de procesare a acestor cereri să fie urgentate. La sfârșitul lui 2016, s-a estimat că ministerul va avea 7.300 de angajați, dublu față de numărul celor angajați în prezent. Majoritatea posturilor se adresează traducătorilor de limbă arabă, kurdă, dari și farsi. (BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 2016, http://www.bamf.de/DE/DasBAMF/BerufKarriere/Dolmetscher/dolmetscher-node.html) Cele 365.000 de cereri nerezolvate până la acel momeny vor fi închise în trimestrul al treilea al lui 2016.

Sloganul Ministerului pentru Migrație și Refugiați german este „Să ne concentrăm pe oameni, să ii protejăm și să îi integrăm” (germ.: „Den Menschen im Blick. Schützen. Integrieren.”). Astfel, Germania acordă azil politic tuturor persoanelor persecutate politic în conformitate cu articolul 16a al legii fundamentale (germ.: Grundgesetz) și cu Convenția de la Geneva pentru Refugiați (1951). (BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 2 mai 2011, http://www.bamf.de/DE/Migration/AsylFluechtlinge/Asylrecht/asylrecht-node.html) Acesta este singurul drept care are statut constituțional și se aplică numai cetățenilor străini. Dacă se dovedește că persoanele solicitante de azil sunt într-adevăr persecutate politic, adică drepturile omului au fost violate, deoarece au alte convingeri politice sau au altă religie și și-o manifestă ca atare, acestia primesc acceptul de ședere în Germania pentru că prin azil li se protejează demnitatea umană.

De asemenea, și situațiile de calamitate cum ar fi sărăcia, războaiele civile și dezastrele naturale sunt motive pentru care se poate acorda azilul în Germania. Important de precizat este că dacă solicitantul de azil politic a intrat mai întâi într-o țară considerată sigură și apoi a venit în Germania, statul german își rezervă dreptul de a-l returna pe acesta în țara prin care a intrat pentru prima dată. Pentru a se putea asigura protecție și a se garanta statutul de azilant, o persoană este recunoscută drept refugiată, dacă a suferit persecuții din cauza: rasei, religiei, naționalității, convingerilor politice și apartenenței la un anumit grup social conform secțiunii 3, subsecțiunea 1 din procedura de azil (germ.: AsylVfG). (BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 22 mai 2014, http://www.bamf.de/DE/Migration/AsylFluechtlinge/Fluechtlingsschutz/fluechtlingsschutz-node.html)

Aceștia pot fi persecutați de către stat, de un partid politic sau de organizații care controlează statul sau părți mari ale statului. Persecuțiile pot fi de mai mlte tipuri: violență fizică și psihică, incluzând agresiunile sexuale, măsuri legale, administrative și/sau juridice care au caracter discriminatoriu, fapte care sunt asociate cu sexul persoanei persecutate sau sunt împotriva copiilor. (BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 22 mai 2014, http://www.bamf.de/DE/Migration/AsylFluechtlinge/Fluechtlingsschutz/fluechtlingsschutz-node.html)

Distribuția solicitanților de azil în Germania se face conform sistemului EASY, dar și respectând Regulamentul Dublin. Sistemul EASY permite alocarea electronică de solicitanți în centrele care au locuri disponibile pentru refugiați. Aceste centre se găsesc pe tot teritoriul Germaniei. Această alocare ține cont, evident, de actuala capacitate a centrului de primire a refugiaților. Totodată se aplică și cote de acceptare pentru fiecare stat (germ.: Bundesland) în parte. Aceste cote determină ce procentaj de solicitanți de azil este obligat fiecare statîn parte să accepte și sunt decise conform formulei Königstein (germ.: „Königsteiner Schlüssel”). Formula Königstein stabilește câți solicitanți de azil poate să preia fiecare stat și se calculează anual în funcție de veniturile fiscale (2/3) și de populație (1/3).

Astfel statul Nordrhein-Westfalia primește cea mai mare cotă, 21.21%, în timp ce mai mică cotă este primită de Bremen, 0.96% în 2016. (BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 1 ianuarie 2016, http://www.bamf.de/DE/Migration/AsylFluechtlinge/Asylverfahren/Verteilung/verteilung-node.html) (Figura 26)

Figura 26: Cota de alocare a solicitanților de azil pentru 2016 – Formula Königstein / Sursa datelor: Ministerul pentru Migrație și Refugiați, 2016

Concret, conform bilanțului oficial privind solicitările de azil în Germania în 2016 publicat pe 11 ianuarie 2017 de către Ministerul pentru Migrație și Refugiați german pe pagina sa oficială de Internet, rezultă că au fost primite 745.545 de solicitări din care 695.733 au fost acceptate. În comparație cu anul 2015 este o creștere de 146% după cum rezultă din datele din tabelul de mai jos. (BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 11 ianuarie 2017, hhttp://www.bamf.de/SharedDocs/Meldungen/DE/2017/20170111-asylgeschaeftsstatistik-dezember.html) (Figura 27)

Figura 27: Cifrele de azil: Bilanțul anului 2016 / Sursa datelor: Ministerul pentru Migrație și Refugiați, 2017

Astfel, în 2016 în Germania 256.136 de persoane au primit statutul și drepturile unui refugiat conform Convenției de la Geneva (36.8% din solicitanții de azil), 153.700 de persoane (22.1% din solicitanții de azil) au primit protecția subsidiară (acele persoane care au fost vătămate grav în țara lor de origine și aceasta nu le-a putut acorda protecția necesară) (BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 2017, http://www.bamf.de/DE/Fluechtlingsschutz/AblaufAsylv/Schutzformen/SubsidiaererS/subsidiaerer-schutz-node.html) și 24.084 (3.5% din solicitanții de azil) au primit dreptul de deportare. (BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 11 ianuarie 2017, hhttp://www.bamf.de/SharedDocs/Meldungen/DE/2017/20170111-asylgeschaeftsstatistik-dezember.html)

Conform datelor oficiale ale Ministerului Muncii german (germ.: Bundesagentur für Arbeit), aproximativ 215.000 de refugiați sunt deja înregistrați la agențiile pentru plasarea forței de muncă. Ministerul de resort a realizat un clasament referitor la orașele din Germania pe care refugiații le preferă pentru a se stabili. Principalul criteriu pe care aceștia îl iau în considerare este acela că membrii ai familiei, cunoscuți sau conaționali locuiesc deja acolo. Refugiații proveniți din Eritreea trăiesc în Frankfurt am Main, sirienii aleg să își întemeieze o casă în Berlin, iar iranienii și irakienii aleg orașele mari, precum Köln sau Bielefeld din statul Nordrhein-Westfalia. Cei mai mulți dintre refugiați, indiferent de naționalitatea lor, se stabilesc în orașele mari germane, gen München în Bavaria, Hannover în Saxonia Inferioară, Bremen sau Hamburg în nordul țării. Estul Germaniei nu reprezintă niciun interes pentru aceștia. (Welt, 13 ianuarie 2016, http://www.welt.de/wirtschaft/article150973911/Das-sind-die-Ballungszentren-der-Fluechtlinge-in-Deutschland.html) Din aceste date oficiale, se poate deduce de ce germanii au preferat să voteze cu AfD la alegerile din 2016 efectuate în câteva din aceste state. Această temă va fi tratată însă într-un subcapitol separat din această teză.

De notat este poziția fostului cancelar al Germaniei, Helmut Kohl, care este de părere că: „Soluția se regăsește în regiunile afectate. Rezolvarea crizei refugiaților nu se află în Europa. Europa nu poată să devină noul domiciliu pentru milioane de oameni care se află în pericol […] Guvernele statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să își motiveze proprii cetățeni prin a-i aduce împreună, nu unii împotriva celorlalți, prin a le câștiga încrederea nu neîncrederea, mai multă flexibiliate în ceea ce privește conviețuirea.” (Der Tagesspiegel, 16 aprilie 2016, http://www.tagesspiegel.de/politik/helmut-kohl-loesung-der-fluechtlingskrise-liegt-nicht-in-europa/13456870.html)

Kohl a criticat dur deschiderea granițelor Europei pentru refugiați și politica de refugiați pe care Angela Merkel o conduce, considerând a fi o greșeală imensă invitația lansată de Merkel în septembrie 2015 către toți refugiații prezenți pe teritoriul Ungariei de a veni în Germania. Iar datorită poziției ferme pe care a adoptat-o cu privire la ridicarea gardurilor de jur împrejurul graniței ungare cu vecinii săi pentru a nu mai permite refugiaților să intre în Ungaria, Kohl l-a numit pe primul-ministru maghiar, Viktor Orban, prietenul său.

Uniunea Europeană se află pusă în fața unui test atât la nivel național prin menținerea vie a dorinței cetățenilor să facă parte din Uniune, cât și la nivel european, deoarece pacea și libertatea cetățenilor europeni sunt puse în pericol de acești refugiați. Liderii Uniunii Europene au reacționat din perspectivă umanitară, dar nu s-au gândit mai întâi cât este de important să protejeze interesele culturale, politice și de securitate ale Uniunii și nu au ținut cont că la baza întregii societăți europene stă religia creștină, iar cei care vin acum în Europa nu împărtășesc aceeași religie, ceea ce conduce cu la conflicte religioase și sociale.

Continuând ideile fostului cancelar creștin-democrat german, Helmut Kohl, și în contextul manifestării crizei refugiaților în Germania, dintr-un sondaj de opinie dat publicității pe 12 mai 2016 și efectuat de Infratest Dimap în zilele de 2 și 3 mai 2016, pe 1.000 de persoane, a rezultat că 64% din cei chestionați au opinat că Islamul nu aparține Germaniei și menționează că cetățenii de religie musulmană reprezintă un adevărat pericol pentru o viitoare posibilă islamizare a Germaniei. De asemenea, 94% dintre simpatizanții partidului eurosceptic AfD resping Islamul, iar fraza sugestivă din programa partidului: „Islamul nu aparține Germaniei” (Focus Online, 21 martie 2016, http://www.focus.de/politik/deutschland/parteien-bericht-afd-will-laut-programm-echte-fluechtlinge-schuetzen_id_5373247.html) tinde să întărească aceste convingeri și explică atitudinile față de cetățenii de religie musulmană refugiați din Germania.

58% dintre germanii participanți la sondaj sunt de părere că partidele tradiționale CDU/CSU, SPD, Verzii, cei de Stânga sau FDP nu se preocupă suficient să îndepărteze grijile oamenilor de rând cu privire la pericolul pe care aceștia l-au identificat în Islam. 52% dintre cei chestionați opinează că refugiații reprezintă cauza principală care conduce la islamizarea Germaniei, deoarece aceștia se tem că refugiații de religie musulmană vor pune stăpânire peste Germania (44%) sau că aceștia vor produce atentate teroriste (72%). (Welt, 12 mai 2016, http://www.welt.de/politik/deutschland/article155279501/Fuer-60-Prozent-gehoert-der-Islam-nicht-zu-Deutschland.html)

În schimb, sirienii și turcii care locuiesc deja în Germania, au încredere deplină în această țară. Studiul realizat de Universtitatea din Münster pentru Institutul de Sondare a Opiniei Publice Emnid oferă informații importante despre părerea sirienilor și turcilor din Germania cu privire la criza refugiaților și conaționalii lor care emigrează în prezent în această țară. Majoritatea sirienilor chestionați are aceleași temeri precum germanii.

Sondajul a fost realizat de către sociologul Detlef Pollack (Focus Online, 7 aprilie 2016, http://www.focus.de/politik/deutschland/das-vertrauen-in-deutschland-ist-erstaunlich-obergrenze-rechtsstaat-rueckkehr-was-syrer-wirklich-ueber-ihre-neue-heimat-denken_id_5416649.html?utm_campaign=facebook-focus-online-politik&fbc=facebook-focus-online-politik&ts=201604071935) în perioada decembrie 2015-martie 2016 pe un eșantion de 500 de imigranți sirieni care trăiesc în Germania de 20 de ani sau de cel puțin un an. Concluziile rezultate în urma chestionarului sunt următoarele:

1. Încrederea în Germania este enormă. Sirienii au încredere deplină în capacitatea Germaniei de a gestiona criza refugiaților. 71% dintre cei chestionați consideră că Germania poate să depășească problema absorbției de refugiați prin nevoia urgentă ca societatea și statul să se schimbe. De asemenea, sirienii care trăiesc deja în Germania au o atitudine pozitivă față de conaționalii lor care abia acum au sosit și se consideră foarte bine asimilați și integrați în societatea germană.

2. Jumătate din numărul celor chestionați își dorește existența unui plafon. Acest lucru înseamnă trasarea unei limitări a numărului de refugiați.

3. Teama că ei vor avea de pierdut datorită venirii noilor refugiați. Una din trei persoane chestionate se teme că situația ei personală va avea de suferit din cauza venirii acestor refugiați în Germania. Majoritatea sirienilor crede că aceștia nu vor rămâne permanent în Germania, 71% dintre ei fiind de părere că o dată ce se va termina războiul aceștia se vor reîntoarce în Siria.

4. Teama de terorism este foarte răspândită. Aproape jumătate din sirieni, adică 46%, se întreabă dacă printre refugiați nu se află și teroriști, poate și datorită faptului că presa și experții în securitate au avertizat asupra acestui aspect.

Sociologul german și-a dorit astfel să afle care este părerea sirienilor și turcilor din Germania din perspectiva integrării acestora în societate, a discriminării, a religiei și a fundamentalismului Islamic. Ceea ce rezultă este că cei care locuiesc de atâția ani în Germania sunt acceptați și asimilați de către germani, numai cei noi care vin sunt respinși. Pentru a veni în sprijinul refugiaților, 96 de firme germane împreună cu angajații acestora au lansat un proiect foarte interesant, și anume o pagină de Internet intitulată „Noi-împreună” (germ.: Wir zusammen).

Acești refugiați, fie că sunt adulți sau copii, că sunt singuri sau sunt cu familia, că sunt elevi, studenți sau muncitori, vin în Germania pentru că au trebuit să își părăsească propria țară din cauza războiului sau a foametei și încearcă să își clădească un viitor în siguranță. „Noi-împreună” (germ.: Wir-zusammen.de) aduce o contribuție pozitivă procesului de integrare și de asimilare a acestora în societatea germană, oferind o altă perspectivă asupra imigrației din Germania. Această inițiativă își propune:

– să creeze o nouă viață oamenilor care au trebuit să fugă de război și de persecuție;

– să ajute acești oameni pe perioada șederii lor în Germania să participe activ la viața germanilor;

– să creeze un cadru tolerant și deschis pentru ca aceștia să se simtă cu adevărat acceptați de către societete;

– să asigure acestor refugiați acces egal la educație și la locurile de muncă, pentru că numai astfel poate să se producă integrarea lor în comunitatea germană;

– să le facă germanilor cunoscute oportunitățile pe termen lung în ciuda faptului că sunt provocări enorme;

– să conștientizeze opiniei colective că obiectivele proiectului sunt realizabile numai datorită responsabilității sociale a firmelor. (Wir zusammen – Die Integrations-Initiative der deutschen Wirtschaft, 2016, https://www.wir-zusammen.de/home)

Printre firmele implicate în proiectele de integrare a refugiaților în societate se numără:

– echipa de fotbal FC Köln GmbH & Co. KGaA care oferă începând cu toamna lui 2015 șansa copiilor refugiați cu vârste cuprinse între opt și 14 ani să participe săptămânal la antrenamente grupelor de juniori ale clubului sau

– compania internațională de outsourcing Accenture care organizează grupuri de lucru pentru a-i ajuta pe refugiați să învețe cum să își scrie un curriculum vitae sau cum să se prezinte la un interviu de angajare. ((Wir zusammen – Die Integrations-Initiative der deutschen Wirtschaft, 2016, https://www.wir-zusammen.de/patenschaften)

Platforma electronică „Noi-împreună” prezintă deci proiectele de integrare a refugiaților și lista companiilor deja participante la acest proiect și oferă posibilitatea și altor companii să se implice în campanii similare. Acest proiect de reponsabilitate socială ajută foarte mult, deoarece aduce la cunoștința cetățenilor de rând că se poate face și ceva bun pentru acești refugiați. Rămâne însă de văzut dacă acest proiect de integrare va implica întreaga societate germană.

În subcapitolul următor, vom prezenta care sunt reacțiile politice în Germania ca urmare a declanșării crizei refugiaților în toamna lui 2015, a acutizării acesteia în 2016 și a implicației cancelarului Merkel în gestionarea acestei crize la nivelul Uniunii și în Germania.

2.3. Reacții politice în Germania la criza refugiaților

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania și-a dezvoltat identitatea ca aparținând Europei, contribuind la construcția și fundamentarea proiectului european încă din 1957. Clasa politică creștin-democrată și social-democrată germană sprijină Uniunea Europeană și consideră că datorită Uniunii, Germania a reușit să depășească toate greutățile și apăsările trecutului istoric.

În momentul în care s-a născut euro, au existat foarte multe garanții conform cărora statele din Uniune nu vor prelua din datoriile celorlalte state. Totuși, criza zonei euro a inițiat o deschidere către euroscepticism a Germaniei, astfel încât țara a devenit un teren fertil pentru acest curent. În acest context însă, Germania a sprijinit planuri financiare de salvare pentru țări, precum Grecia, Irlanda și Portugalia. Dar teama a cuprins progresiv statul german și s-a ajuns în situația în care banii câștigați foarte greu de cetățenii germani susțineau economiile neperformante ale statelor din sudul Europei. Așa a luat naștere partidul politic AfD, având la bază mediul academic și privat german care susținea că moneda euro a fost o alegere greșită pentru Germania.

Ulterior, Europa s-a confruntat și cu criza refugiaților, iar AfD a devenit un partid activ pe scena politică germană, militând pentru evacuarea imigranților din Germania. În următoarele subcapitole, vom prezenta istoricul formării partidului AfD, evoluția acestuia la alegerile federale și regionale din 2013 până în 2016, platforma politică a acestuia, precum și profilul electoratului său, vom descrie mișcarea anti-imigrație PEGIDA (germ.: Patriotische Europäer gegen die Islamisierung des Abendlandes, rom.: Patrioții Europeni împotriva islamizării Vestului) și influența acesteia pe scena politică germană, dar și asupra societății civile, dar și rolul pe care îl joacă Mișcarea Identitară (germ.: Identitäre Bewegung) în contextul crizei refugiaților.

2.3.1. AfD

Pentru analiza concretă a curentului eurosceptic german, folosim ca bază teoretică clasificarea tipologiilor euroscepticismului efectuată de Taggart și Szczerbiak, și analiza lui Sørensen privind nivelurile de manifestare ale acestui curent politic. Din punct de vedere teoretic în accepția lui Taggart și Szczerbiak, euroscepticismul german este încadrat în tipologia euroscepticismului soft (Taggart & Szczerbiak, 2002, pp. 7-8), susținând existența Uniunii Europene, monedei euro și a statutului de membru al Uniunii, fiind însă în dezacord cu politicile viitoare de integrare în Uniunea Europeană a unor noi state membre.

Kamil Marchinkiewicz, coordonator științific la Universitatea din Hamburg, este de părere că germanii sunt, în mare măsură, entuziaști față de Uniunea Europeană, menționând că AfD este un partid ce aparține eurosceptiscismului soft, fiind foarte diferit de partidul britanic UKIP, de exemplu.

În opinia lui Marchinkiewicz, germanii sunt sceptici în ceea ce privește euroscepticismul britanic de tip hard. Britanicii consideră că Germania beneficiază cel mai mult de pe urma Uniunii Europene în special datorită exporturilor. Germanii sunt mai rezervați în legătură cu șansele pe care le-ar putea avea țara lor în afara Uniunii Europene, chiar dacă Germania este cea mai puternică țară din punct de vedere economic și financiar din Europa. Germanii își subestimează într-un anumit fel propria putere și nu înțeleg de ce Marea Britanie, care este o țară mult mai mică, își supraestimează șansele de a reuși în afara Uniunii într-o lume globalizată. (BBC, 25 aprilie 2014, http://www.bbc.com/news/blogs-eu-27155893)

Se poate spune că euroscepticismul hard a câstigat în Marea Britanie în momentul în care britanicii au decis prin Brexit-ul din 23 iunie 2016 să părăsească Uniunea Europeană. Astfel, Marea Britanie și-a asumat riscurile existenței viitoare a unor noi tratate economice și de schimb al mărfurilor cu Uniunea Europeană, precum și impunerea unor noi reguli privind imigrarea în Marea Britanie și acordarea permisului de ședere și a celui de muncă pentru toți cetățenii de alte naționalități. Pe lângă implicațiile economice, financiare și libertatea de mișcare, Brexit este o lovitură pentru Uniunea Europeană pe termen lung.

Din punct de vedere politic, creșterea sentimentului anti-Uniunea Europeană în vestul european este alarmantă și poate conduce în anii ce urmează la decizia și altor state de a ieși din Uniune și la un sfârșit al proiectului de Europă unită. De menționat că însăși Germania, prin vocea AfD dorește acest lucru, chiar dacă cancelarul Merkel susține constant că este responsabilitatea Germaniei să asigure viitoarea existență a Uniunii Europene. (Chassany, Wagstyl, Robinson & Milne, 2016)

În concepția lui Sørensen (2008, pp. 89-90), euroscepticismul german de tip soft cunoaște o evoluție economică crescătoare, germanii fiind mulțumiți de economia performantă a țării datorată în mare parte exporturilor, dar nu sunt de acord ca Germania să plătească datoriile țărilor debitoare din sud-estul Europei. Din punctul de vedere al euroscepticismului suveran, politica externă a Germaniei este orientată către extinderea Uniunii Europene, accentul fiind pus pe necesitatea aderării Turciei la Uniune.

Totuși, posibila aderare a Turciei la Uniunea Europeană face o excepție de la convingerile euroscepticismului soft german (Taggart & Szczerbiak, 2002, pp. 7-8), deoarece politica externă a Germaniei susține candidatura Turciei la Uniunea Europeană. Germania susține aderarea Turciei datorită avantajelor pe care Turcia le are din punct de vedere al poziției geo-strategice (97% din teritoriul său este în Asia și are granițe directe cu Siria, Iran și Irak, deci oferă un control mai bun și o stopare a imigrației din aceste țări către Europa), statutului de membru al NATO contribuind la întărirea securității Europei și al economiei sale, fiind cea mai puternică economie din sud-estul Europei. (Debating Europe, 2017, http://www.debatingeurope.eu/focus/infobox-arguments-for-and-against-turkeys-eu-membership/#.WIiGwlz3bwk)

În ceea ce privește euroscepticismul democratic, evoluția este descrescătoare, deoarece germanii își pun problema, după ce Marea Britanie a decis ieșirea din Uniunea Europeană, ce alte țări îi vor urma exemplul, cele mai probabile sunt Franța și Olanda. Din punctul de vedere al euroscepticismului social, evoluția este stabilă, deoarece s-a observat că germanii manifestă un puternic sentiment de a fi cetățean al Uniunii Europene.

Tabelul 6: Tipologiile de euroscepticism german în relație cu Uniunea Europeană / Sursa datelor: Sørensen, 2008

În strânsă concordanță cu clasificarea lui Sørensen se găsesc și Eurobarometrele Standard ale Comisiei Europene care măsoară evoluția curentului eurosceptic în Germania. Euroscepticismul economic rezultă tendințe crescătoare în ceea ce privește situația economiei naționale, de la 64% (EB67, 2007) la 87% (EB86, 2016), demonstrând că germanii sunt mulțumiți de bunul mers al propriei economii, acest lucru reflectându-se și în relația cu Uniunea Europeană. Euroscepticismul suveran (neîncrederea în Uniunea Europeană) a înregistrat, de asemenea, o creștere de la 44% (EB67, 2007) la 53% (EB86, 2016), în timp ce euroscepticismul democratic (încrederea în Uniunea Europeană) a înregistrat o scădere de la 56% (EB67, 2007) la 37% (EB86, 2016), fiind în mare parte influențată de criza refugiaților din septembrie 2015 și modul în care aceasta a fost gestionată la nivelul țării și cel al Uniunii Europene de către guvernul cancelarului Merkel. În plus, valoarea analizei este adusă de faptul că germanii se simt cetățeni europeni și că aparțin unei Europe sociale, euroscepticismul social evoluând de la 65% (EB67, 2007) la 77% (EB86, 2016). (Tabelul 6 și Figura 28)

Figura 28: Evoluția curentului eurosceptic în Germania / Sursa datelor: EB67-EB86

Fiecare factor, economic, suveran, democratic și social contribuie la creionarea imaginii curentului eurosceptic în Germania și ne ajută să înțelegem de ce partidul eurosceptic AfD a devenit atât de prezent printre cetățenii germani, indiferent de grupul socio-demografic din care aceștia fac parte și a câștigat teren într-un timp relativ scurt în ceea ce privește popularitatea și încrederea, în defavoarea partidelor tradiționale germane, CDU, CSU, SPD și FDP.

În calitatea sa de partid politic, AfD se diferențiază de celelalte partide politice prin:

– apartenența ideologico-politică și platforma program: este un partid eurosceptic, a cărui platformă program se axează pe creșterea economiei și suveranitatea statului de drept, conservarea originilor, identității, limbii, civilizației și culturii naționale;

– istoricul partidului: este un partid foarte tânăr, are doar patru ani vechime, înființat ca urmare a nașterii monedei unice europene, care a evoluat pe seama nemulțumirilor și fricii germanilor în ceea ce privește viitorul țării și s-a născut drept răspuns la politica defectuoasă a clasei politice tradiționale germane;

– structura organizatorică: în prezent există doi președinți de partid;

– membrii și simpatizanții partidului: aparțin clasei de mijloc, sunt oameni cultivați care provin în cea mai mare parte din mediul de afaceri privat și din cel academic;

– scopul partidului: este acela de a fi acea alternativă politică de succes pentru Germania, de a lupta împotriva islamizării Germaniei și a se asigura că viitorul acestei țări presupune existența unui stat unic în Europa și în lume. (Häusler, 2016, p. 8)

Partidul este relativ tânăr, de aceea considerăm că este esențial să cunoaștem de unde a pornit AfD în sondajele de opinie după ce a fost înființat în 2013 și unde a ajuns efectiv în 2016. Potrivit unui sondaj de opinie publicat în data de 9 aprilie 2013 pe pagina oficială a Frankfurter Allgemeine a rezultat că euroscepticismul în Germania a scăzut semnificativ. Forsa a intervievat la acest sondaj de opinie 1.003 persoane în zilele de 2 și 3 aprilie 2013, iar respondenților le-a fost adresată următoarea întrebare: „Ar trebui să se întoarcă Germania la folosirea mărcii germane (germ.: D-Mark)?” Astfel, 69% din cetățenii germani intervievați sunt de acord cu păstrarea euro ca monedă unică europeană, în timp ce 27% dintre aceștia își doresc reîntoarcerea la marca germană.

În anul 2012, doar jumătate din numărul participanților la sondaj a fost de acord cu acest lucru. (Frankfurter Allgemeine, 9 aprilie 2013, http://www.Faz.net/aktuell/wirtschaft/eurokrise/ueberraschende-umfrage-euro-skepsis-in-deutschland-sinkt-12142426.html) Susținerea germanilor față de moneda euro se datorează în cea mai mare măsură faptului că prosperitatea lor personală a crescut. Aceștia se bucură de venituri lunare nete cuprinse între 2.000 și 3.000 de euro, ceea ce le asigură un trai decent. De asemenea, cei care au fost pro-euro sunt simpatizanți ai partidelor politice aflate în coaliție la guvernare, și anume CDU, CSU, SPD și FDP.

Conform unui articol apărut în data de 6 ianuarie 2014, primul-ministru al statului Bavaria și liderul partidului CSU, Horst Seehofer, adoptă o atitudine fermă referitoare la cei care nu vin în Germania să muncească cinstit, ci doar să trăiască din ajutoarele sociale și de pe urma muncii cetățenilor germani. Seehofer a afirmat că cei care nu muncesc cinstit, ci doar așteaptă mila statului german, vor fi evacuați din țară, Germania neavând nevoie de astfel de cetățeni. Seehofer menționează că afirmația: „Cine înșală, pleacă” nu este deloc o amenințare la adresa străinilor, ci este pur și simplu o modalitate de a se asigura că cine vine în Germania, vine să muncească cinstit sau să studieze și să își câștige existența prin forțele proprii. (EURACTIV, 6 ianuarie 2014, http://www.euractiv.de/soziales-europa/artikel/macht-sich-in-der-bundesregierung-euroskepsis-breit-008391)

Principiile ordinii și disciplinei domină de secole mentalitatea și existența poporului german, iar acestea au condus la evoluția acestei țări către statutul de principal motor economic al Europei. Seehofer și-a păstrat poziția intactă patru ani mai târziu, 2016, solicitând în cadrul alianței de la guvernare introducerea unor controale severe la granița Germaniei cu vecinii săi și solicită redactarea cât mai rapidă a unei politici a migrației. Austeritatea și deprecierile interne ale economiilor vulnerabile au început să cultive resentimente și în rândul germanilor. În Italia, o țară care se află din nou în recesiune, partidul Forza Italia a folosit în campania electorală sloganul „Mai mult Italia, mai puțin Germania”. AfD a speculat momentul și a reușit să câștige repede audiență în Germania, o țară în care 30% din oameni rămân nostalgici mărcii germane.

Într-un editorial publicat pe data de 7 mai 2014, BBC abordează subiectul euroscepticismului german ca fiind momentan un curent moderat. Editorialistul BBC a participat la o conferință a unui profesor de economie care discuta pe tema: „de ce euro a fost rău pentru Germania și pentru Europa”. Acesta este de fapt euroscepticismul german și este adus la cunoștiința opiniei publice prin intermediul partidului AfD. (BBC, 7 mai 2014, http://www.bbc.com/news/world-europe-27316198)

Angela Merkel, cancelarul Germaniei, vine însă să asigure că Germania a trecut de faza dificilă în care se afla și că moneda euro a câștigat din nou încrederea de sine. Merkel a susținut că au fost momente dificile pentru moneda euro, dar celelalte țări au fost nevoite să-și aducă propria contribuție ca să devină rentabile din punct de vedere economic. Germania le-a oferit solidaritate, dar numai dacă și celelalte țări au făcut vreun efort vizibil în acest sens.

Într-un articol apărut în Thüringer Allgemeine, într-un moment în care nici nu se alesese noul Parlamentul European, s-a și declanșat primul conflict între liderul AfD, Bernd Lucke, și viitorul președinte al Parlamentului European, Martin Schulz. Bernd Lucke a trimis o scrisoare oficială în care reclama faptul că a primit invitația de participare la deschiderea oficială a Parlamentului European numai în limbile engleză și franceză și nu în limba germană așa cum ar fi fost normal.

Conform sloganului „Curaj pentru Germania” (germ.: „Mut zu Deutschland”), Lucke susținea folosirea limbii germane în astfel de situații, deoarece cultura și limba germană sunt parte a Europei. Lucke a afirmat că această declarație a sa nu are deloc o tentă naționalistă dominantă, ci doar i se pare normal ca fiecare invitație la un astfel de eveniment să fie adresată în limba maternă a participantului, pentru că există suficient de mulți traducători de limbă germană angajați la Parlamentul European. În plus, liderul AfD a declarat că el „încurajează” arborarea nu numai a steagului Uniunii Europene, dar, și a steagurilor tuturor celor 28 de state membre ale Uniunii Europene în ajunul deschiderii sesiunii Parlamentului European. Lucke nu a primit niciun răspuns oficial din partea lui Martin Schulz la această sesizare. (Thüringer-Allgemeine, 27 iunie 2014, http://www.thueringer-allgemeine.de/web/zgt/politik/detail/-/specific/AfD-Chef-Lucke-will-nur-auf-Deutsch-eingeladen-werden-1654317279)

În actualul context politic (criza refugiaților începând cu toamna lui 2015 și până în 2016) și economic (criza economică din 2008 și perioada de recesiune de după aceasta) al Uniunii Europene, Germania se transformă într-o țară eurosceptică, populistă și naționalistă cu puternice tendințe spre extrema dreaptă.

Înainte de alegerile regionale și federale din 2013, ca răspuns la criza din zona euro și la politica economică a Germaniei în interiorul Uniunii Europene, de susținere a economiilor neperformante ale Italiei, Spaniei, Portugaliei și Greciei Alexander Gauland, fostul secretar de stat al statului Hessen, Bernd Lucke, economist, și Konrad Adam, fost editor al ziarului Frankfurter Allgemeine și corespondent al ziarului Die Welt, au decis să înființeze grupul politic Alternativa Electorală 2013 (germ.: Wahlalternative 2013) în septembrie 2012. La acel moment, mișcarea politică a numărat 68 de membri, fiind de profesie economiști, jurnaliști sau oameni de afaceri, cu studii universitare. (Spiegel Online, 4 octombrie 2012, http://www.spiegel.de/politik/deutschland/parteiprofil-cdu-verliert-politiker-an-freie-waehler-a-859380.html)

AfD este văzut de către Bernd Lucke, unul dintre fondatorii partidului, „ca un nou tip de partid, al elitelor și al personalităților marcante care se poziționează ca un purtător de cuvânt al oamenilor dezamăgiți și înșelați. Partidul nu se rupe de clasa de mijloc ci este pregătit să salveze prin politicienii săi zona euro. AfD este un partid de dreapta parțial populist căruia îi lipsește momentul populist potrivit.” (Gebhardt, 2013, p. 90)

Politica partidului s-a axat pe ideea că moneda unică europeană, euro, și implicit întreaga zonă euro, nu sunt datoare să acopere pierderile unor economii slabe și că țările din sudul Europei se scufundă în sărăcie sub presiunea competitivă a euro. (Welt, 3 martie 2013, http://www.welt.de/politik/deutschland/article114091447/Anti-Euro-Partei-geisselt-die-Politik-der-Kanzlerin.html)

Câteva luni mai târziu, pe 6 februarie 2013, a fost fondat partidul AfD (germ.: Alternative für Deutschland, rom.: Alternativă pentru Germania), iar pe 14 aprilie 2013, AfD a organizat prima conferință publică la Berlin, alegându-și conducerea (Bernd Lucke, Frauke Petry și Konrad Adam) și lansând platforma politică a partidului anti- euro, dar pro-Europa în fața a 7.000 de persoane. Printre aceștia s-au numărat și noi membri, 400 migrați de la FDP, 350 de la SPD și 70 de la Verzi. (Frankfurter Allgemeine, 14 aprilie 2013, http://www.Faz.net/aktuell/wirtschaft/wirtschaftspolitik/gruendungsparteitag-der-afd-aufstand-gegen-merkels-alternativlose-politik-12148549.html) De asemenea, peste 1.000 de membri ai partidului Angelei Merkel, CDU, au trecut la AfD. (The Telegraph, 14 aprilie 2013, http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/germany/9993390/1000-Germans-abandon-Angela-Merkel-for-Eurosceptic-party.html)

În 2016, liderii partidului sunt Frauke Petry, originară din Dresda, de profesie chimist, și Jörg Meuthen, originar din Essen, profesor de economie politică și finanțe la Academia din Kehl. Dintre cei doi lideri ai partidului, Petry este vocea cea mai vehementă. Partidul populist de dreapta și eurosceptic AfD și-a reorientat platforma electorală și și-a axat discursul politic în ultimele luni din 2015 și începutul lui 2016 pe tema crizei refugiaților, pe dreptul refugiaților de a fi primiți în Germania și pe ideea că Germania este și trebuie să rămână o țară puternică, în care cei ce au altă naționalitate decât cea germană, nu au niciun drept de a trăi pe teritoriul ei, abordând o poziție radicală față de cetățenii de religie musulmană din Germania.

Liderul AfD, Bernd Lucke, a precizat de mai multe ori că partidul său nu este anti-Uniunea Europeană și a respins orice alianță cu Nigel Farage și UKIP din Marea Britanie, cu partidul lui Marine Le Pen din Franța sau cu cel al lui Geert Wilders din Olanda, care militează pentru ieșirea din Uniunea Europeană și renunțarea la moneda euro.

Ulterior, în anul 2017, cele trei partide, AfD, Frontul Național și Partidul pentru Libertate și-au dat mâna într-o conferință comună care a avut loc pe 21 ianuarie 2017 la Koblenz, Germania, declarând că a venit momentul unei restructurări a Uniunii Europene și al unui nou început. (Crolly, 2017, Frankfurter Allgemeine, 21 ianuarie 2017, http://www.Faz.net/aktuell/politik/kongress-in-koblenz-afd-chefin-petry-sieht-freiheit-der-europaeer-bedroht-14717389.html)

Sloganul lui Wilders la conferința de la Koblenz: „Europa are nevoie de Frauke în locul Angelei” (germ.: „Europa braucht Frauke statt Angela”) (RP Online, 21 ianuarie 2017, http://www.rp-online.de/politik/deutschland/kongress-der-rechtspopulisten-in-koblenz-geert-wilders-macht-wahlkampf-fuer-die-afd-aid-1.6550062) este cât se poate de sugestiv, reiterând sprijinul de care beneficiază lidera AfD din partea partidelor europene surori de extrema dreaptă în cursa pentru alegerile federale din Germania din toamna lui 2017. Wilders susține astfel că Frauke Petry este cea care trebuie să conducă Europa în locul cancelarului Angela Merkel, astfel încât toate problemele, precum imigrația în masă și Islamul, să fie rezolvate. Totodată, mesajul lui Wilders vine ca o continuare a sloganului PEGIDA: „Merkel trebuie să plece. Merkel trebuie să plece” (germ.: „Merkel muss weg, Merkel muss weg.”) care este scandat la fiecare manifestație PEGIDA. (RP Online, 21 ianuarie 2017, http://www.rp-online.de/politik/deutschland/kongress-der-rechtspopulisten-in-koblenz-geert-wilders-macht-wahlkampf-fuer-die-afd-aid-1.6550062)

Venind în susținerea declarației lui Wilders, Le Pen: afirmă: „Trăim sfârșitul unei lumi și nașterea uneia noi” (germ.: „Wir erleben das Ende einer Welt und die Geburt einer neuen.”) (RP Online, 21 ianuarie 2017, http://www.rp-online.de/politik/deutschland/kongress-der-rechtspopulisten-in-koblenz-geert-wilders-macht-wahlkampf-fuer-die-afd-aid-1.6550062) care reiterează faptul că este momentul ca Merkel să părăsească conducerea cancelariei germane și să lase locul lui Petry. Le Pen nu este de acord ca Merkel să fie percepută de media franceze drept eroina umanitară a Europei datorită acceptării atâtor refugiați, ci punctează că germanii trebuie să fie întrebați ce consideră ei despre această politică a imigrației a lui Merkel. AfD reprezintă „acceptul tacit al populației germane care pune din ce în ce mai des sub semnul întrebării viitorul procesului de integarre europeană.” (Pieper, Haußner & Kaeding, 2015, p. 150)

AfD a devenit și mai popular datorită prezenței sale active pe canalele de comunicare sociale. Principalul mijloc de comunicare între AfD și simpatizanții săi este Facebook. Pagina oficială de Facebook a AfD numără 314.407 aprecieri conform situației din 25 ianuarie 2017. (Facebook, 25 ianuarie 2017, https://www.facebook.com/alternativefuerde/info/?tab=page_info) (Figura 29)

Figura 29: Numărul de persoane care apreciază pagina de Facebook a AfD / Sursa datelor: Facebook, 2017

Prin intermediul Facebook, AfD își mobilizează simpatizanții și potențialii susținători să aleagă AfD la alegeri și îi implică pe aceștia în discuții interactive pe teme de actualitate din viața socială și politică a Germaniei. Se poate spune că Facebook a contribuit substanțial la succesul AfD la alegeri, deoarece oferă posibiliatea creării de evenimente, dar și inițierea unor discuții care ridică multe întrebări, dar care primesc foarte multe comentarii în timp real. Astfel, Facebook acționează pentru AfD ca o platformă de comunicare și de promovare. AfD își face cunoscut pe pagina sa oficială de Facebook următoarele politici:

– o politică monetară a Germaniei fără moneda euro și solicită o nouă ordine monetară la nivelul Uniunii Europene, menționând de nenumărate ori că Germania nu are nevoie de moneda euro;

– o politică europeană care să înlăture birocrația de la Bruxelles și să asigure Germaniei o conviețuire în prietenie și bună vecinătate cu celelalte state;

– unitatea statului de drept și democratic, care trebuie să dețină o putere suverană, iar partidele politice trebuie să se dezvolte independent și liber;

– taxele și impozitele pe care cetățenii germani le plătesc nu mai trebuie să constituie un „colac de salvare” pentru statele afectate de criza economică; cu alte cuvinte, cetățeanul german nu trebuie să plătească pentru ceilalți europeni taxe și impozite mai mari, doar pentru ca aceștia să nu fie împovărați de taxe și impozite ridicate în propriile țări;

– asigurarea bătrânilor și a familiei prin mărirea pensiilor, asigurărilor medicale, ajutoarelor îngrijirii bolnavilor și indemnizațiilor de maternitate și alocațiilor pentru copii, astfel se încurajează natalitatea în rândul populației germane;

– sistemul de învățământ trebuie să fie unitar în toată Germania și orientat către formarea universitară și practică a studenților conform cerințelor existente pe piața muncii, pentru a evita creșterea numărului de șomeri;

– politica energetică trebuie să se bazeze pe un concept de energie econom, astfel încât toată populația Germaniei să poată să își plătească facturile la energie;

– politica de integrare a imigranților și angajaților străini trebuie să fie identică cu modelul canadian, astfel încât cei care solicită azil să fie capabili după o anumită perioadă să muncească, să contribuie la asigurările sociale și medicale și să nu trăiască din banii statului german. (Facebook, 2016, https://www.facebook.com/alternativefuerde/info/?tab=page_info)

Politica AfD împotriva monedei euro este cel mai bine exemplificată prin sloganul „Să terminăm cu acest euro!” (germ.: „Schluss mit diesem Euro!”). (Facebook, 2016) Acest mesaj radical se datorează faptului că cetățenii germani sunt împovărați de taxe și impozite mari pentru a putea contribui cu sume importante la bugetul comunitar astfel încât statele din sud-estul Europei cu economii neperformante să poată fi ajutate să își revină din punct de vedere financiar de pe urma crizei. Partidul consideră că moneda euro nu a adus nimic bun Germaniei de la introducerea acesteia, dând mereu exemplul Marii Britanii, care este membru al Uniunii, dar care are încă moneda sa proprie, lira sterlină și nici nu dorește renunțarea la aceasta.

Pentru a putea înțelege întreaga gândire a AfD, ce înseamnă cu adevărat acest partid și care sunt convingerile care l-au ajutat să crească în rândul cetățenilor germani este necesar să parcurgem platforma program a partidului (Alternative für Deutschland, 30 aprilie 2016, https://www.alternativefuer.de/wp-content/uploads/sites/7/2016/03/Leitantrag-Grundsatzprogramm-AfD.pdf, pp. 3-74). Platforma program a partidului eurosceptic, AfD, versiunea din 2016, este structurată în câteva teme de bază:

1. Cetățenia germană:

– Democrația și valorile fundamentale: AfD își propune să reformeze Germania și să stabilească care sunt principiile și factorii care au condus de-a lungul anilor la succesul economic și social al țării. Germania, drept aparat de stat, a dezvoltat între timp un stil de viață nesănătos. Distribuția puterilor nu mai este în conformitate cu principiul separării puterilor în stat. În plus, sectorul public s-a dezvoltat peste limitele adecvate. Ca parte a politicii sale, AfD reamintește organelor de stat că trebuie să se gândească în primul rând la ordinea și distribuirea sarcinilor în interiorul lor. Prin acordul Schengen (1985) și tratatele de la Maastricht (1993) și Lisabona (2008) s-a creat o ficțiune cum că suveranitatea poporului reprezintă fundamentul statului de drept. Suveranitatea secretă este o grupă de conducere politică mică, dar puternică, din interiorul partidelor politice. Aceasta este răspunzătoare pentru eșecurile din ultimii ani, fiind creatoarea unei clase politice care este interesată numai de propriul statut și de propria bunăstare financiară. Poporul german este singurul care poate să pună capăt acestei situații ilegitime.

– Cultură, limbă și identitate: Germania este una dintre cele mai importante națiuni culturale europene. Scriitori și filozofi, muzicieni, artiști și arhitecți, mai nou creatori de modă și realizatori de film germani au contribuit semnificativ în domeniile fiecăruia de activitate pentru evoluția globală a culturii și artei germane. Scopul politic al AfD este acela de a păstra acest mare patrimoniu cultural pentru generațiile următoare și de a-l cultiva în epoca globalizării și digitalizării. AfD se regăsește în cultura germană și în cele trei surse ale sale: Creștinismul, tradițiile științice și umaniste, ale căror rădăcini provin din Renaștere și Iluminism, precum și dreptul roman care stă la fundamentul statului de drept german. Aceste tradiții stau la baza organizării libere și democratice a Germaniei, și caracterizează oamenii obișnuiți care conviețuiesc zi de zi, egalitatea între sexe și comportamentul părinților cu copiii lor. Ideologia multiculturalismului influențează tradițiile culturale și valorile împrumutate din istorie, reprezentând o amenințare la pacea socială și unitatea culturală a Germaniei.

Statul german și societatea civilă germană trebuie să apere identitatea culturală a țării. Elementul central al identității germane este limba germană. AfD solicită un plan de acțiune pentru ca limba germană să fie consolidată și să fie considerată una dintre principalele limbi de comunicare în interiorul Uniunii Europene. De aceea, există Institutul Goethe, postul de radio și de televiziune Deutsche Welle și alte instrumente cultural-politice pentru ca limba germană să fie propagată și învățată peste tot în lume, prin desfășurarea unor programe de studii intense.

În Germania, AfD se opune tuturor acțiunilor ca limba germană să nu mai fie folosită ca limbă de comunicare pentru autoritățile locale, în cadrul sistemului educațional sau în cadrul companiilor în contextul „internaționalizării” limbii engleze. AfD respinge orice preferință de limbă. În ceea ce privește integrarea imigranților în societatea germană, este obligatoriu ca aceștia să învețe și să vorbească limba germană. La nivelul Uniunii Europene este necesar ca limba germană să fie folosită alături de franceză și engleză în practica zilnică.

De asemenea, AfD menționează foarte clar că Islamul nu aparține drept religie Germaniei, opunându-se existenței acestei religii pe teritoriul țării și, implict a cetățenilor de religie musulmană. Construcția moscheilor din fondurile de la bugetul de stat trebuie blocată, iar orice organizație islamică trebuie interzisă să funcționeze pe teritoriul țării.

2. Euro și Europa:

– Euro și Europa: Varietatea mare a diferitelor tradiții culturale naționale și regionale reprezintă specificitatea continentului nostru. AfD se opune transformării Uniunii Europene într-un stat centralizat. De aceea, partidul susține că Uniunea Europeană trebuie să devină o comunitate economică și să apere interesele statelor suverane, așa cum au fost ele la început. Poporul german dorește să trăiască în pace și prietenie cu popoarele vecine. AfD respinge noțiunea de „State Unite ale Europei”, precum și faptul că un stat nu poate să decidă singur să iasă din Uniunea Europeană.

Scopul AfD este existența unei Germanii suverane, care să garanteze libertatea și securitatea cetățenilor săi, care promovează prosperitatea și care contribuie la existența unei Europe pașnice și bogate. De asemenea, partidul solicită ca experimentul monedei unice europene, euro, să se termine. Dacă parlamentul german nu va lua această decizie de a renunța la euro prin votul său, atunci este necesar să se organizeze un referendum astfel încât cetățenii să decidă dacă renunță la euro.

– Politica externă și de securitate: Germania are, în prezent, o politică de ajustare dezorientată. Drept rezultat, celelalte state și instituții influențează și conduc politica externă și de securitate a Germaniei. Deciziile de politică de securitate ale Germaniei și întregii Europe sunt complet erodate. De aceea, Germania este tot mai dependentă de sprijinul aliaților săi, în special de cel al SUA, și nu își poate apăra interesele în mod corespunzător. Prin urmare, AfD pledează pentru eloborarea unei strategii globale pe termen lung pentru politica externă și de securitate a Germaniei.

Interesele naționale și bunăstarea poporului german trebuie să reprezinte punctul principal al acestora. Fiind una dintre cele mai mari puteri economice ale lumii, este în interesul Germaniei să dezvolte și să păstreze relații bune cu celelalte state. Alianțele internaționale împreună cu relațiile interguvernamentale reprezintă piatra de temelie pentru politica externă și de securitate a Germaniei.

3. Familie și educație:

– Familia și copiii: AfD protejează și perpetuează tradițiile culturale și regionale. Acestea creează oamenilor sentimentul de sprijin, devenind astfel loiali. Căsătoria și familia sunt celule embrionare ale societății germane, garantând perpetuarea generațiilor. De aceea, protecția socială din partea statului este atât de importantă pentru ca familiile să rămână unite, iar copiii să beneficieze de educație și pensionarii să aibă o viață decentă.

– Școală, universitate și cercetare: AfD susține că cercetarea și studiul trebuie să fie libere și independente, menționând că școlile, liceele și universitățile trebuie să decidă singure care este programa de studiu, iar tot studiul trebuie să se desfășoare în limba germană.

4. Situația economică și socială:

– Piața muncii și politica de protecție socială: Piața muncii reprezintă inima societăților moderne. Doar economiile extrem de performante sunt în măsură să asigure condiții decente de viață pentru toți cetățenii săi. Acestea stau la baza civilizațiilor și culturilor foarte evoluate și foarte puține țări constituie un cadru propice pentru această dezvoltare. Germania este însă acest stat. Sistemele de învățământ germane sunt mereu orientate către cererea de pe piața muncii.

O piață a muncii stabilă, o rată a șomajului scăzută, existența unei oferte de locuri de muncă mai mare decât a cererii, sprijinirea dezvoltării firmelor mici și mijlocii contribuie la stabilitatea sistemului de protecție socială, asigurând un trai decent pensionarilor, familiilor cu mai mulți copii, șomerilor, persoanelor cu handicap, dar și siguranța unui viitor prosper.

– Economia, lumea digitală și protecția consumatorilor: AfD consideră că monopolul de stat trebuie să fie desființat, astfel încât și firmele particulare să poată să înregistreze profit și să garanteze siguranța locurilor de muncă angajaților proprii. AfD susține că nicio privatizare nu trebuie să aibă loc fără ca cetățenii să fie intrebați. De asemenea, partidul este în favoarea libertății de exprimare în mediul virtual, astfel încât toți germanii să fie informați și să comunice liber.

Referitor la alimentație și la bunurile de larg consum, AfD cere controale stricte și teste de siguranță pentru ca viața cetățenilor să nu fie pusă în pericol. Partidul militează pentru folosirea produselor fabricate în Germania, favorizând astfel creșterea cererii de produse provenite de la fabricile germane.

– Finanțe și taxe: AfD dorește reformarea Germaniei și acest lucru nu poate să se întâmple dacă nu se efectuează o reformă drastică a sistemului de taxe și impozite. Sistemul de impozitare trebuie să fie simplu și echitabil, astfel încât germanii cu venituri mici și medii să nu mai fie împovărați de taxe și impozite care să le diminueze veniturile.

– Politica energetică: AfD este un militant activ în ceea ce privește protecția mediului înconjurător, susținând reducerea emisiilor de CO2.

– Natura și protecția mediului, agricultură și silvicultură: Misiunea AfD este să se asigure că natura rămâne intactă, astfel încât următoarele generații să beneficieze de un mediu curat care să permită oamenilor să trăiască sănătos.

– Infrastructura, locuințe și transport: AfD sprijină construcția și modernizarea infrastructurii deja existente (străzi, poduri, liniile de cale ferată, autostrăzi, aeroporturi) și a clădirilor școlilor, universităților, spitalelor, centrelor sportive și culturale. Germanii trebuie să aibă dreptul de a circula in siguranță pe drumurile naționale prin impunerea de noi limite de viteză și să fie sprijiniți de către stat în construcția de noi locuințe și apărați în lupta cu proprietarii de imobile în ceea ce privește creșterea prețurilor chiriilor.

5. Justiția:

– Securitatea internă și justiția: AfD solicită o „autorizație de securitate” pentru ca cetățenii germani să fie protejați. Sistemul trebuie schimbat astfel încât autoritățile de imigrare, poliția și celelalte organe să asigure o protecție maximă. Justiția și poliția trebuie să se afle în subordinea poporului și să lucreze pentru acesta. Oamenii trebuie să se simtă în siguranță în propria lor țară și să beneficieze de tratament și drepturi egale.

6. Imigrația, integrarea și azilul:

– Imigrația, integrarea și azilul: Temele azilului și imigrației solicită un climat ideologic bazat pe „corectitudinea politică” a interdicției de limbă și regulilor de vorbire. Încălcările acestor drepturi pot conduce la stigmatizarea socială și, parțial, chiar la dezavantaje profesionale; acest tip de manipulare fiind în trecut tipic pentru statele totalitare, dar nu este specific democrațiilor libere. Greșelile din domeniile azilului și imigrației trebuie să fie discutate de către opinia publică și trebuie să fie asumate de către partidele politice aflate la guvernare în ultimii ani. Toate acestea conduc la suspiciuni neadecvate împotriva majorității, a cetățenilor străini integrați deja în societatea germană și care respectă legea și a solicitanților de azil legali.

Partidul eurosceptic solicită, în acest sens, dreptul tuturor cetățenilor la o comunicare liberă. Nimănui nu trebuie să îi fie frică să își exprime părerea cu privire la politicile de azil și de imigrație. Dreptul la libera exprimare referitor la aceste subiecte trebuie să fie permis din nou. Germania, datorită poziției sale geografice, a istoriei sale, a populației și densității sale, nu este o țară clasică pentru o imigrație abundentă așa cum a avut loc în 2015.

Cu toate acestea, de foarte mulți ani încoace, Germania reprezintă țara în care cei mai mulți oameni își doresc să emigreze și să înceapă o nouă viață. În acest scop, este obligatoriu ca Germania să aibă politici de azil și de imigrație concrete și concise cu accent pe protecția socială, piața muncii și dreptul la educație, de preferabil după modelul Canadei sau Australiei. „Calea specială” germană a condus, până în prezent la o imigrație mai degrabă către sistemul social decât către piața muncii calificate.

Cu alte cuvinte, imigranții vin în Germania ca să trăiască bine din ajutoarele sociale de la stat și nu să muncească, ca să aibă o independență financiară proprie. AfD își propune schimbarea acestei abordări în problema azilului, mișcarea liberă a persoanelor în cadrul și în afara Uniunii Europene, dar și integrarea imigranților în societate. De asemenea, AfD solictă un control strict al cetățenilor din Uniunea Europeană care doresc să imigreze în Germania, pentru a se asigura că aceștia nu vin să trăiască din ajutoarele sociale, ci vin să lucreze.

Programul politic al AfD din 2016 este în așa fel conceput încât să sprijine cetățenii germani, să păstreze identitatea culturală și națională a țării, să apere libertatea de exprimare și să se asigure că Germania rămâne un stat liber și democratic. Originea temelor prezentate în platforma program a partidului este național-conservatoare, cu accente neoliberale, în ceea ce privește economia, mergând spre radicalismul religios, când este vorba de pericolul reprezentat de Islam și interzicerea acestei religii pe teritoriul țării.

Poziția conservatoare adoptată de AfD în legătură cu integrarea europeană din perspectiva contextului național și socio-politic impune existența unui stat disciplinat și ordonat, ceea ce amintește de ideile de ordine și critica europeană a ordoliberalilor din anii 1950. (Wegmann, 2002) Programul partidului este o combinație între naționalismul politic și gândirea cosmopolită a elitelor privind economia, expunând toate nemulțumirile și grijile întregii societăți germane, fiind „partidul protest al germanilor”. (Plehwe & Schlögl, 2014, p. 31)

Pentru a putea observa progresul AfD, prezentăm rezultatele obținute de acest partid la alegerile pentru Parlamentul Federal și pentru Parlamentul European din 2013 până în toamna lui 2016, când au avut loc ultimele alegeri. (BPB – Bundeszentrale für politische Bildung, 18 septembrie 2016, http://www.bpb.de/politik/grundfragen/parteien-in-deutschland/211108/afd) Se observă că anul 2016 a fost anul în care partidul a obținut cele mai mari scoruri electorale. Este interesant ce rezultate va obține partidul la alegerile federale din Germania în 2017. (Tabelul 7)

Tabelul 7: Evoluția AfD la alegeri (2013-2016) / Sursa datelor: BPB – Bundeszentrale für politische Bildung, 18 septembrie 2016

Germania, ca orice alt stat din lume, este împărțită din punct de vedere al preferințelor politice. Este relevant pentru explicarea rezultatelor la alegeri ale partidului AfD să cunoaștem care sunt regiunile în care acest partid are succes și unde este popular. În anul eletoral 2016, AfD a profitat la maxim de criza refugiaților în toate cele trei state în care au avut loc alegeri, obținând rezultate foarte bune. Deși pînă la alegerile din 2016, AfD era preferat cu predilecție de est-germani și se spunea că fieful extremei dreapta este în Estul încă frustrat de progresul vestului, surpriza o reprezintă valorile ridicate înregistrate de acest partid în statele din fosta Germanie de Vest, tradițional creștin-democrată.

Evoluția la alegerilor locale, regionale și pentru Parlamentul European a AfD este un adevărat fenomen politic. Fiind un partid tânăr, AfD a obținut 4.7% din voturile electoratului german la alegerile federale din 2013, neatingând pragul electoral care era necesar pentru a intra în Bundestag (rom.: Parlamentul Federal). (Spiegel Online, 25 septembrie 2013, http://www.spiegel.de/international/germany/german-euroskeptic-party-afd-could-unravel-after-election-a-924498.html) La alegerile regionale din același an, 2013, AfD nu a participat în statul Bavaria, dar a câștigat un loc în parlamentul Regional prin faptul că Jochen Paulus, a trecut de la FDP la AfD. (Spiegel Online, 5 iulie 2013, http://www.spiegel.de/international/germany/new-party-alternative-for-germany-draws-new-members-away-from-rivals-a-898524.html)

La alegerile pentru Parlamentul European din 22-25 mai 2014, AfD a reușit să obțină șapte locuri de europarlamentari, cu un scor de 7.10%, întrecând astfel estimările preelectorale, potrivit rezultatelor finale publicate în data de 25 iulie 2014 pe site-ul oficial al Parlamentului European. Alianța de la guvernare formată din CDU și CSU a obținut un procent de 35.30% și 34 de locuri, SPD cu 27.30% și 27 de locuri, Verzii cu 10.70% și 11 locuri, Stânga cu 7.40% și șapte locuri, și AfD cu 7.10% și șapte locuri. (European Parliament / Results of the 2014 European elections, 1 iulie 2014, http://www.results-elections2014.eu/en/country-results-de-2014.html)

Pe lângă rezultatul foarte bun obținut la alegerile europarlamentare din mai 2014, AfD a câștigat și alegerile în Parlamentul de Stat din regiunea Saxonia din 31 august 2014. A fost pentru prima dată, de la reunificarea din 3 octombrie 1990 a celor două Germanii, Germania de Vest cu Germania de Est, când partidul cancelarului Angela Merkel, CDU, a fost învins. AfD, un partid care militează împotriva monedei euro, mai degrabă decât împotriva Europei, a câștigat aproximativ 9.7% din voturi, adică 14 locuri de parlamentari regionali.

Rezultatele estimate din Saxonia, un stat din estul Germaniei, indică un scor mult mai bun la urna de vot decât a fost prezis. BBC afirmă că „este pentru prima dată când un partid care este anti-euro a câștigat locuri în parlamentul unui stat german, ceea ce reprezintă cu adevărat o surpriză într-o țară unde suportul pentru Uniunea Europeană este ridicat, precizând că AfD a obținut voturi și din partea unor conservatori care consideră că politica Angelei Merkel s-a îndreptat mai mult către centru.

Partidul este deja controversat, fiind acuzat că promovează sentimente naționaliste și atrage extremiștii de dreapta. Angela Merkel a precizat că nu va face nicio coaliție pe viitor cu AfD în Saxonia.” (BBC, 31 august 2014, http://www.bbc.com/news/world-europe-29006799) După victoria din Saxonia, AfD a mai câștigat voturi la alegerile pentru Parlamentul de Stat în statul Thuringia cu 10.6% și 12.2% în statul Branderburg. (Deutsche Welle, 14 septembrie 2014, http://www.dw.com/en/anti-euro-party-makes-big-leap-in-thuringia-brandenburg-state-elections/a-17921282)

Se observă astfel că regiunile din fosta Germanie de Est sunt ân favoarea AfD sancționând prin voturile sale politica condusă de Merkel care nu a reușit să adugă la același nivel salariile și pensiile est-germanilor cu cele ale vest-germanilor, în schimb ce chiriile și prețurile la utilități și alimente sunt similare cu cele din vest. La alegerile pentru Parlamentul de Stat din 15 februarie 2015, AfD a obținut 6.1% din voturi în Hamburg, câștigând 8 locuri în parlamentul celui de al doilea mare oraș și cel mai mare port al Germaniei, Hamburg, fiind primele locuri deținute în vestul Germaniei. (Welt, 15 februarie 2015, http://www.welt.de/politik/deutschland/article137487106/Wer-bei-Scholz-Fuehrung-bestellt-wird-sie-bekommen.html)

Câteva luni mai târziu, la 10 mai 2015, AfD a câștigat 5.5% din voturi în Parlamentul de Stat din Bremen, tot în nodrul Germaniei. (Deutsche Welle, 11 mai 2015, http://www.dw.com/en/setback-for-spd-after-narrow-win-in-bremen/a-18442780) Victoria din nordul Germaniei, o zonă puternic industrializată, unde se află cele mai mari porturi ale Germaniei, a reprezentat pentru AfD un succes deosebit, deoarece AfD a câștigat în fieful creștin-democraților și al social-democraților. Rezultatele preliminarii ale sondajelor preelectorale din 13 ianuarie 2016 efectuate în cea mai importantă regiune germană, Bavaria, arată că, dacă ar avea loc aceste alegeri acum, CSU ar obține 47%, deci ar deține majoritatea, urmat de SPD cu 16%, Verzii cu 12% și AfD cu 8%. (München.tv, 13 ianuarie 2016, https://www.muenchen.tv/sonntagsfrage-csu-erzielt-absolute-mehrheit-afd-zieht-ins-Parlament-146795/)

Pe 13 martie 2016 au avut loc alegeri pentru Parlamentul de Stat în regiunile Saxonia, Baden-Württemberg și Rheinland-Pfalz. Câștigatorul simbolic al acestor alegeri este AfD. Militând pentru neacceptarea refugiaților și a prezenței străinilor în Germania, AfD a obținut la urna de vot 24.2% în Saxonia (24 de mandate), 15.1% în Baden-Württemberg (23 de mandate) și 12.6% în Rheinland-Pfalz (14 mandate). (Spiegel Online, 14 martie 2016, http://www.spiegel.de/politik/deutschland/landtagswahlen-2016-die-sechs-datenanalysen-zur-wahl-a-1082240.html)

Mai jos, vom detalia rezultatele votului în Baden-Württemberg (stat din fosta Germanie de Vest) și Saxonia (stat din fosta Germanie de Est). (Spiegel Online, 14 martie 2016, http://www.spiegel.de/politik/deutschland/landtagswahlen-2016-das-sind-die-hochburgen-der-afd-a-1082181.html) AfD a câștigat în Baden-Württemberg două mandate directe, prin scorurile foarte bune realizat în orașele Pforzheim (24.2%) și Mannheim (23%). În Freiburg (8.4%) și Stuttgart (7%), AfD a înregistrat rezultate slabe în favoarea Verzilor, cu 39% în Freiburg și 42.4% în Stuttgart. (Figurile 30 și 31)

Figura 30: Votul pentru AfD în statul Baden-Württemberg per oraș / Sursa datelor: Stat, oficiul de stat, 14 martie 2016

AfD a câștigat în Saxonia în orașul Bitterfeld 31.9% și în Halle 12.9%. CDU a obținut cele mai multe voturi.

Figura 31: Votul pentru AfD în statul Saxonia per oraș / Sursa datelor: Stat, oficiul de stat, 14 martie 2016

Alegerile din 13 martie 2016 din cele trei state Brandenburg, Rheinland-Pfalz și Baden-Württemberg ne furnizează informații concrete privind trasarea profilului celui/celor care votează cu AfD. Criteriile folosite pentru analiza acestui/acestor alegători ai partidului eurosceptic sunt următoarele:

– serviciu: partidul este sprijinit de muncitori și de șomeri, și foarte puțin de pensionari. În cazul statului Baden-Württemberg, muncitorii, în proporție de 30% și șomerii, în proporție de 32%, au votat cu AfD. În statul Saxonia, 37% dintre muncitori și șomeri și 19% dintre bugetari au votat cu AfD. În statul Rheinland-Pflaz, 26% dintre șomeri și doar 1% dintre bugetari au votat cu AfD; (Tagesschau.de, 13 martie 2016, http://www.tagesschau.de/inland/wahlanalyse-101.html)

– gen: preferințele pentru AfD țin cont foarte mult și de genul alegătorului, partidul fiind îndrăgit de majoritatea bărbaților, având o popularitate redusă în rândul femeilor. În statul Saxonia, 18% dintre femei și 27% dintre bărbați au votat cu AfD; (Frankfurter Allgemeine, 14 martie 2016, http://www.Faz.net/aktuell/politik/afd-waehler-jung-maennlich-und-enttaeuscht-14123702.html)

– vârsta: AfD este simpatizat de bărbații tineri și de vârstă medie, în comparație cu CDU și SPD care este preferat de bărbații mai în vârstă.

Cei care au votat cu AfD sunt tineri, bărbați și dezamăgiți (categoria șomerilor) de politica dusă în ultimii ani de coaliția CDU/CSU, majoritatea fiind nemulțumită de cum funcționează statul democratic. Mulți dintre cei care au votat în 2016 cu AfD au fost, în trecut, simpatizanți ai celorlalte partide, dar au fost, între timp, dezamăgiți de către acestea, fiind manifestul lor de protest față de gestionarea crizei refugiaților și a crizei economice.

Grija principală a acestora este viitorul Germaniei în actualul context al crizei refugiaților și poziționarea țării lor în cadrul Uniunii Europene în relație cu celelalte state. Legătura dintre partidul politic eurosceptic AfD și electoratul său se realizează printr-o analiză culturală diversificată urmărind criteriile socio-demografice, economice, religioase, educaționale, determinând atitudinile și comportamentele la vot ale acestora. (Gaffney, 1991, p. 7) Acest aspect ajută la schițarea profilului alegătorului și/sau simpatizantului AfD.

Votanții AfD (Spiegel Online, 25 martie 2016, http://www.spiegel.de/politik/deutschland/afd-nur-wenige-anhaenger-haben-existenzaengste-umfrage-a-1083692.html) de la alegerile din 2016 nu au niciun fel de probleme financiare, fiind foarte mulțumiți de statutul lor economic la fel precum votanții celorlalte partide, după cum se poate observa din datele culese de TNS pentru Spiegel, în intervalul 15-16 martie 2016, pe un eșantion de 1.026 de persoane cu vârsta peste 18 ani, intervievate telefonic. (Figurile 32, 33, 34, 35, 36 și 37)

Figura 32: Care este situația dumneavoastră financiară în prezent? / Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016, 1.026 de persoane

Critica referitoare la politica de azil și gestionarea crizei refugiaților de către guvernul Merkel vine din partea AfD (88%), a est-germanilor (64%) și a muncitorilor (74%).

Figura 33: Sunteți de acord că cei din clasa politică au făcut oricum ce doresc?/ Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016, 1.026 de persoane

Criza refugiaților este un factor important și persuasiv în ceea ce privește determinarea schimbării opțiunii de vot a germanilor. Doar un procent din susținătorii AfD este mulțumit de politica de azil a lui Merkel și de felul în care guvernul condus de aceasta a gestionat criza refugiaților. Felul în care partidul a mobilizat cetățenii să adopte această poziție anti azilanți și refugiați este condiționat de scepticismul acestora (88%). Estul Germaniei respinge, de asemenea, politica de acordare a azilului a lui Merkel din ultima perioadă (37%). Considerând că guvernul ar acționa mai degrabă în favoarea cetățenilor proprii, decât în favoarea azilanților.

Figura 34: Cât de mulțumiți sunteți de politica de azil și refugiați a Angelei Merkel? / Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016, 1.026 de persoane

Doar 67% din simpatizanții AfD sunt de părere că Germania se află pe drumul cel bun în ceea ce privește emanciparea femeii și a drepturilor egale ale homosexualilor în societate, fiind cei mai reticenți la ideea că aceasta este cea mai bună abordare din partea guvernanților.

Figura 35: Germania a devenit mai liberală, prin emanciparea femeilor și prin egalitatea de gen. Credeți că se îndreaptă în direcția potrivită? / Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016, 1.026 de persoane

Cetățenii care percep într-adevăr AfD ca o alternativă la celelalte partide politice sunt în procent de 35%. 65% dintre cei intervievați telefonic nu ar vota cu AfD. Partidul este popular în Germania de Est (45%), este mai îndrăgit de bărbați decât de femei (40%), de cei din categoria de vârstă 30-44 ani (43%) și de către muncitori (57%). Acesta este profilul celor care ar vota cu AfD dacă ar avea loc alegeri acum.

Figura 36: Vă puteți imagina că ați alege din principiu AfD / Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016,

1.026 de persoane

Cei intervievați consideră că 32% din susținătorii AfD sunt de extremă dreaptă, adică o treime, ceea ce reprezintă o cifră destul mare, ținând cont de doctrina politică și de orientarea idelogică partidului.

Figura 37: Considerați că alegătorii AfD sunt de extremă dreaptă? / Sursa datelor: TNS, 15-16 martie 2016, 1.026 de persoane

Din aceste informații se poate contura profilul alegătorului AfD. Profilul celor care votează sau simpatizează cu AfD este cât se poate de variat. Fiind dezamăgiți de-a lungul anilor de către celelalte partide, mulți germani au găsit în AfD acel partid care îi reprezintă cu adevărat, acea voce a lor pe scena politică și în fața opiniei publice.

Excelenta gestionare a crizei refugiaților de către AfD, prin adoptarea poziției ferme de a nu îi primi pe aceștia în Germania a determinat renașterea sentimentelor de frică față de toți străinii, în general și a condus la manifestarea unui proces de neacceptare și de repulsie față de orice alt cetățean care nu este german. Această teamă a cetățenilor a fost speculată de AfD la momentul potrivit, reușind să câștige atât de mulți simpatizanți încât opinia publică se sperie ca nu cumva Germania să cadă iar în extrema cealaltă, de dinainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

Evident, trăim într-o lume civilizată, într-o Europă multiculturală, în care toți indivizii, indiferent de etnie, rasă, religie, orientare sexuală, cultură, nivel de educație sau limbă, trebuie să se tolereze și să conviețuiască, dar acest val de diversitate a fost prea brusc și prea puternic pentru o societate rigidă, bazată pe reguli stricte și niște obiceiuri bine împământenite. Guvernul condus de Angela Merkel a abordat o poziție pro-refugiați, acceptând peste un milion de persoane numai în 2015. Germanii au răspuns așa cum au știut ei mai bine și se fac auziți prin AfD nemanifestând toleranță, ci discriminare și repulsie față de celelalte naționalități.

La alegerile din 4 septembrie 2016 din statul Mecklenburg-Vorpommern, situat în nordul Germaniei, la granița germano-poloneză cu aproximativ 1.33 milioane de alegători eligibili, partidul de dreapta AfD a obținut un procent de 20.8%, devansând partidul cancelarului Merkel, CDU, care a obținut doar 19%. Câștigătorul alegerilor a fost partidul SPD cu 30.8%. (Der Postillon, 5 septembrie 2016, http://www.der-postillon.com/2016/09/afd-mecklenburg-vorpommern.html) (Figura 38)

Figura 38: Votul pentru AfD în statul Mecklenburg – Vorpommern / Sursa datelor: Der Postillon, 5 septembrie 2016

AfD a obținut astfel 18 mandate, iar SPD 26 de mandate, justificându-și succesul prin frustrarea și furia manifestate de către alegători față de atitudinea pe care celelalte partide politice au adoptat-o în privința gestionării crizei refugiaților. Ceea ce este interesant de observat la profilul alegătorului actual al AfD este preferința lui politică anterioară. În cele ce urmează vom detalia schimbarea profilului electoral de la CDU la AfD în ultimii ani în această regiune, făcând referire la alegerile din 2006 și 2011. (Spiegel Online, 6 septembrie 2016, http://www.spiegel.de/politik/deutschland/afd-in-mecklenburg-vorpommern-die-hochburgen-der-rechtspopulisten-a-1110955.html) (Figura 39)

Figura 38: Mai devreme negru, azi albastru în orașul Rostock, statul Mecklenburg-Vorpommern / Sursa datelor: Oficiul de stat pentru administrație internă Mecklenburg-Vorpommern, 5 septembrie 2016

Se observă în mod evident cum voturile pentru partidele tradiționale din anii anteriori au migrat în 2016 către AfD în principalul oraș al statului, Rostock. Diferențele rezultatelor dintre alegerile din 2011 și cele din 2016 sunt notabile. Stânga a pierdut 5.2%, SPD 5% și CDU 4% în numai cinci ani. (Spiegel Online, 6 septembrie 2016, http://www.spiegel.de/politik/deutschland/landtagswahl-in-mecklenburg-vorpommern-2016-alle-ergebnisse-a-1107978.html), din cauza politicilor pro-refugiați și a descurajării creșterii ratei natalității în rândul populației germane și a stagnării creșterilor de salarii, pensii și de ajutoare sociale. Toate aceste procente ajungând în anul 2016 la AfD, un partid care a cunoscut o evoluție ascendentă pe scena partidelor politice germane. (Figurile 40 și 41)

Figura 40: Votul în procente, statul Mecklenburg-Vorpommern / Sursa datelor: Oficiul de stat pentru administrație internă Mecklenburg-Vorpommern, 5 septembrie 2016

Figura 41: Câștigători și pierdanți, statul Mecklenburg-Vorpommern / Sursa datelor: Oficiul de stat pentru administrație internă Mecklenburg-Vorpommern, 5 septembrie 2016

Rezultatele de la alegerile din primăvara și toamna lui 2016 reprezintă și un status intermediar pentru ceea ce se estimează că va fi scorul alegerilor federale germane din toamna anului 2017. De asemenea, profilul alegătorului AfD este foarte bine creionat, iar pe fondul acestei sensibiltăți generate de criza refugiaților și de viitorul incert al Uniunii Europene, se prea poate ca alți votanți să își schimbe ulterior opțiunea de vot și preferințele politice.

Pe măsură ce criza din zona euro a evoluat și criza refugiaților a explodat în Europa, Germania a fost țara care a primit cei mai mulți refugiați. AfD s-a poziționat în campaniile sale electorale prin solicitarea de controale mult mai stricte ale autorităților în ceea ce privește imigrația și evacuarea din Germania a imigranților ilegali. În Germania, există riscul ca acest partid eurosceptic moderat să capete, destul de repede, fie un statut de partid de dreapta, fie de partid extremist, poziționându-ne astfel la anii 2015 și 2016.

Gradul de susținere al unui regim politic și implicit al unui partid politic reprezintă un factor integrator al paradigmei culturii politice. (Almond, 1989, pp. 1-36) Valorile democratice sunt cele care stau la baza susținerii partidului politic. Acesta este și cazul de față, în care AfD susține existența statului democratic prin dreptul la libera exprimare a opiniilor și egalitatea de drepturi a cetățenilor germani. Partidul respinge însă dreptul de a avea propria religie, prin poziția radicală pe care o are față de Islam și cetățenii de religie musulmană. Germanii se identifică însă cu partidul și cu ideologia acestuia, adoptând valorile morale și actele normative ale acestuia.

Actuala cultură politică a germanilor poate fi relaționată și cu schimbul de generații, cu mutarea comunicării politice din presa scrisă, radio și televiziune, către mediile de socializare online, Facebook și Twitter. AfD este un partid modern, al secolului al XXI-lea, iar acest lucru se observă prin felul în care interacționează cu simpatizanții săi și cum mobilizează masele în momentele cheie ale societății germane.

AfD reprezintă, în momentul de față, într-adevăr, o alternativă politică credibilă pentru Germania la partidele cu tradiție germane, CDU (germ.: Christlich Demokratische Union Deutschlands; rom.: Uniunea Democrat-Creștină Germană), SPD (germ.: Sozial Demokreatischepartei Deutschlands; rom.: Partidul Social-Democrat German), FDP (germ.: Freie Demokratische Partei; rom.: Partidul Democrat Liber), Verzii (germ.: Die Grünen) și CSU (germ.: Christlich-Soziale Union; rom.: Uniunea Creștin-Socială). Popularitatea partidului este în continuă creștere și se bucură de un număr foarte mare de simpatizanți, dar și de o prezență activă pe scena politică, în parlamentul german, în parlamentele de Stat, precum și în Parlamentul European.

Liderii partidului adoptă o poziție fermă cu privire la interesele și la bunăstarea cetățenilor germani, cultivând astfel sentimentul că identitatea germanilor și cultura acestora pot rămâne intacte, nefiind afectate de prezența străinilor în Germania dacă germanii optează pentru ca AfD să se afle la putere. Cu siguranță, acest partid relativ tânăr va produce multe schimbări în atitudinile și comportamentele germanilor în perioada următoare.

AfD știe să speculeze momente cheie din viața publică și politică germană, cum ar fi criza refugiaților, negocierea aderării Turciei la Uniunea Europeană, posibila islamizare a Germaniei prin prezența și acceptarea atâtor cetățeni de religie musulmană pe teritoriul ei, criza economică din Grecia și suportul pe care Germania îl acordă acestei țări, câștigând astfel încredere și beneficiind de susținerea multor germani. Ce poate fi mai evident în acest caz decât rezultatele de la alegerile din ultimii doi ani, în urma cărora se observă că nu numai est-germanii sunt în majoritate eurosceptici, ci și vest-germanii tind să adopte aceeași poziție eurosceptică.

Viitorul Germaniei depinde de o bună guvernare și gestionare a acestor situații, menținând astfel siguranța locurilor de muncă, diversitatea religioasă, gradul de civilizație al cetățenilor, educația celor tineri, precum și creșterea întregii economii prin exporturi. Euro este un avantaj pentru Germania, deoarece majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene reprezintă principala piață de desfacere pentru firmele germane.

Stabilitatea bugetară și buna funcționare a instituțiilor de stat, precum și încurajarea și sprijinirea antreprenorilor și firmelor mici și mijlocii aduc un plus de valoare economiei germane, și anume independența financiară. Germania se dorește a fi o țară multiculturală, care a renăscut din propria cenușă după terminarea războiului, demonstrând prin unificarea celor două Germanii, de Est și de Vest, la 3 octombrie 1990, că numai uniți și motivați, țara progresează și prosperă.

AfD încearcă să mențină și să ducă mai departe aceste țeluri ale germanilor, pentru ca națiunea că rămână și să domine Europa, să fie principala putere a Uniunii Europene și să concureze la nivel mondial pentru supremație cu puteri, precum China, SUA sau Japonia, pentru ca economia să performeze și cetățenii să trăiască în pace și prosperitate.

Partidul eurosceptic a crescut în popularitate în ultimele luni din 2015 și începutul lui 2016 datorită unor campanii puternice desfășurate în mediul online, în special pe Facebook, și datorită unei comunicări eficiente și interactive pe această platformă de socializare cu susținătorii ei. AfD susține că: „noi (adică germanii) suntem cetățeni liberi ai țării noastre, nu subiecte, suntem liberali și conservatori, suntem democrați convinși. […] Vom investi întreaga noastră putere în spiritul libertății și democrației acestei țări pentru a reînnoi și reafirma aceste principii fundamentale. Suntem deschiși către lume, dar dorim să fim și să rămânem germani. Obiectivele noastre vor deveni realitate în momentul în care statul și instituțiile acestuia se vor reîntoarce în serviciul cetățenilor, așa cum este prevăzut în legea fundamentală (germ.: Grundgesetz) și cum este stipulat și în jurământul susținut la depunerea mandatului de către toți membrii guvernului: „Jur să îmi dăruiesc toate eforturile pentru bunăstarea poporului german, să fiu util, să îl apăr la greu, să păstrez și să apăr legea fundamentală și celelalte legi ale statului, să mi îndeplinesc atribuțiile în mod conștiincios și să fac dreptate pentru toți.” Dorim să păstrăm și să cultivăm demnitatea oamenilor, a familiilor cu copii, a culturii noastre occidentale și creștine, identitatea istorico-culturală a țării noastre și o Germanie suverană, ca stat național al poporului german și o conviețuire pașnică și de durată cu celelalte popoare.” (Alternative für Deutschland, 30 aprilie 2016, https://www.alternativefuer.de/wp-content/uploads/sites/7/2016/03/Leitantrag-Grundsatzprogramm-AfD.pdf, pp. 1-2)

Acest mesaj extrem de persuasiv și mobilizator, oferă germanilor curaj și certitudinea că națiunea lor este într-adevăr apărată de orice factori care pot conduce la destabilizare și la pierderea identității naționale. Sloganul partidului, germ.: „Curaj pentru Germania” (germ.: „Mut zu Deutschland”) este sugestiv în acest sens, pentru că dă speranța germanilor că lucrurile se îndreaptă în direcția dorită, și anume o țară democratică și creștină. Pentru moment, AfD deschide filele unei noi ere a politicii germane, aducând acea schimbare dorită de foarte mulți germani, marcând acea direcție către normalitate și către un stat care își apără limba, valorile, religia creștină și cultura.

2.3.2. PEGIDA

Pe 11 octombrie 2014, Lutz Bachmann a creat pe Facebook un grup cu acces restricționat intitulat „Europenii Pașnici împotriva islamizării Vestului” pentru a pleda împotriva mitingului de solidaritate care a avut loc în centrul orașului Dresda pentru Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) interzis în Germania. Câteva zile mai târziu, pe 16 octombrie 2014, lui Bachmann i s-a alăturat și Siegfried Däbritz, fost membru și candidat la primăria orașului Meissen din partea FDP.

Bachmann a solicitat demonstrații împotriva islamizării progresive a Germaniei și războaielor religioase care au loc pe străzile din orașele germane conduse de puteri teroriste islamice. Däbritz era de părere că germanii trebuie să respingă noțiunea de „politică corectă” condusă de guvernul Merkel, să nu se mai lase numiți naziști și să folosească sloganul demonstranților din fosta Germanie de Est din 1998-1990, „Noi suntem poporul” (germ.: „Wir sind das Volk”). Astfel, scopul grupului de pe Facebook a fost acela de a fi considerați patrioți adevărați, deoarece vor să apere Germania și nu naziști datorită poziției pe care o au împotriva imigranților, PKK-ului, grupărilor teoriste sau pericolului reprezentat de islamizarea Germaniei.

Din acest grup cu acces restricționat de pe Facebook a rezultat PEGIDA (germ.: Patriotische Europäer gegen die Islamisierung des Abendlandes, rom.: Patrioții Europeni împotriva islamizării Vestului). PEGIDA este o organizație populistă de dreapta, anti-Islam și anti-imigranți care a fost înființată pe 20 octombrie 2014 în orașul Dresda, din statul Saxonia din fosta Germanie de Est, ca urmare a protestelor împotriva potențialului pericol reprezentat de islamizarea Germaniei și a întregii Europe și împotriva politicilor europene și germane de azil și imigrație pe care guvernul german le aplică. La momentul respectiv, aceste proteste aveau loc în mod regulat și au fost răspândite în întreaga Germanie adunând toți extremiștii de dreapta, fie grupuri sau persoane.

PEGIDA este condusă în momentul de față de Lutz Bachmann, directorul unei agenții de publicitate, și mai este formată din Vicky Bachmann, soția acestuia, Thomas Hiemann, patronul unei echipe de hochei, Tom Balazs, Stephan Baumann, Siegfried Däbritz, fost candidat la primăria orașului Meissen din partea FDP, Frank Ingo Friedmann, conducător al unui club sportiv din Dresda, Rene Jan, proprietarul unui service auto, Kathrin Oertel, expert contabil, Achim Exner, membru al organizației partidului AfD din Dresda, Bernd-Volker Linke, expert contabil, Thomas Tallacker, fost primar din partea CDU al orașului Meissen și Tatjana Festerling.

Conducărorul PEGIDA, Lutz Bachmann, a declarat public pe 13 iunie 2016, că a depus actele pentru înființarea unui partid politic, și anume Partidul Poporului Liber Direct Democrat (germ.: Freiheitliche Direktdemokratische Volkspartei (FDDV)). Acest partid politic nu reprezintă o concurență pentru AfD și este varianta legitimă a PEGIDA. (Junge Freiheit – Wochenyeitung für Debatte, 19 iulie 2016, https://jungefreiheit.de/politik/deutschland/2016/pegida-gruendet-eigene-partei/)

Sloganul organizației care a strâns atât de mulți simpatizanți este extrem de sugestiv: „Nu suntem violenți, dar suntem uniți în credință și suntem împotriva războiului pe teritoriul Germaniei” (germ.: „Gewaltfrei und vereint gegen Glaubens- und Stellvertretekriege auf dgeutschen Boden!”). Mișcarea anti-Islam și anti-imigranți și-a atins deci scopul, deoarece se bucură de un număr extrem de mare de participanți la mișcările de protest. (Pegida, 2015, https://pegidaoffiziell.wordpress.com/2015/01/22/demonstrationen-und-pegida-gruppen/#more-227) (Figura 42)

Figura 42: Mesajul PEGIDA / Sursa datelor: Pegida, 2015

De asemenea, pagina oficială de Facebook a PEGIDA are 42.317 de aprecieri conform situației din 16 februarie 2017. (Facebook, 16 februarie 2017, https://www.facebook.com/pegidaevofficial/?fref=ts) (Figura 43)

Figura 43: Numărul de persoane care apreciază pagina de Facebook a PEGIDA / Sursa datelor: Facebook, 2017

Atât pe Facebook, cât și la mitingurile sale, PEGIDA solicită în mod constant guvernului german o continuă creștere și protecție a identității și culturii germane. (Mannheimer Morgen, 13 decembrie 2014, http://www.morgenweb.de/nachrichten/politik/pegida-gewinnt-an-zulauf-1.2019191) Ca formă de protest împotriva politicii pro-imigranți condusă de guvernul Merkel și pe fondul violențelor sexuale produse de către imigranții de origini arabe în noaptea de revelion 2015-2016 în mai multe orașe din Germania, foarte mulți germani au ales să își exprime indignarea și au ieșit să protesteze în stradă în principalele orașe germane München, Köln, Dresda, Berlin, Frankfurt am Main și Düsseldorf în fiecare zi a lunii ianuarie 2016. Drept motor de mobilizare a acestor acțiuni de protest a stat pagina oficială de Facebook a mișcării PEGIDA. Particularitatea mitingurilor organizate de PEGIDA este simbolizată de fiecare dată printr-o plimbare liberă și pașnică, alcoolul fiind interzis, fără a se înregistra acte de violență. Organizatorii mitingurilor văd în această formă pașnică de protest o invitație la dialog pentru autorități arătând că oamenii sunt deschiși la comunicare. (Vorländer, Herold & Schäller, 2015, p. 10)

Conform datelor furnizate de poliția din Dresda, în decursul anilor, numărul participanților la mitingurile PEGIDA a crescut în mod semnificativ, de la 350 de participanți pe 20 aprilie 2014 la 1.900 de participanți pe 6 februarie 2017. După atentatele teroriste de la Paris asupra Charlie Hebdo din 7 ianuarie 2015 (Frankfurter Allgemeine, 12 ianuarie 2015, http://www.Faz.net/aktuell/politik/inland/nach-attentaten-in-paris-25-000-marschieren-fuer-pegida-in-dresden-13366708.html), securitatea întregii Europe a fost zguduită, iar germanii au ieșit în stradă să protesteze împotriva terorismului islamic. Astfel, punctul culminant al numărului de participanți la mitingurile PEGIDA a atins 25.000 de persoane pe 12 ianuarie 2015.

Un alt vârf al protestelor a fost atins pe 19 octombrie 2015, când 20.000 de germani au ieșit în stradă ca să aniverseze un an de la înființarea PEGIDA. (Locke, 2015) Pe 5 ianuarie 2015, 18.000 de protestatari ai PEGIDA au ieșit în stradă ca răspuns la mitingurile anti-PEGIDA care au fost organizate în Köln și Marburg. (Frankfurter Allgemeine, 5 ianuarie 2015, http://www.Faz.net/aktuell/politik/inland/bundesweite-aktionen-licht-aus-gegen-pegida-13354421.html.)

Totodată, cei care au protestat la Dresda în numele PEGIDA au avut sloganuri, cum ar fi: „Saxonia rămâne germană“ (germ.: „Sachsen bleibt deutsch”) și „Merkel trebuie să plece“ (germ.: „Merkel muss weg”), susținând deci că Germania este a germanilor și că sunt împotriva politicii de imigrație și azil a lui Merkel. (Frankfurter Allgemeine, 5 ianuarie 2015, http://www.Faz.net/aktuell/politik/inland/bislang-elfte-kundgebung-18-000-islamfeinde-marschieren-in-dresden-13354945.html) (Figura 44)

Figura 44: Numărul participanților la mitingurile PEGIDA din Dresda în intervalul 2014-2017 / Sursa datelor: Poliția din Dresda (Durchgezählt, 2017)

În schimb, numărul celor care au participat la demonstrații împotriva PEGIDA este constant, de la 200 în 2014 la 550 în 2016. Doar în trei momente s-au înregistrat peste 20.000 de manifestanți. Pe 10 ianuarie 2015, la scurt timp după atentatele teroriste de la Paris, 35.000 de germani au ieșit în stradă tot în Dresda ca să protesteze împotriva PEGIDA, dar pentru umanitate și toleranță. (Nimz, 2015) Pe 26 ianuarie 2015 în centrul Dresdei s-au strâns 22.000 de oameni pentru a susține tolerența și a protesta împotriva PEGIDA sub motto-ul „Deschis și colorat. Dresda pentru toți” (germ.: „Offen und bunt. Dresden für alle”). (Süddeutsche Zeitung, 26 ianuarie 2015, http://www.sueddeutsche.de/politik/aktionen-gegen-pegida-zehntausende-dresdner-feiern-fuer-mehr-toleranz-1.2322515)

În aceeași zi cu aniversarea unui an de la nașterea PEGIDA, pe 19 octombrie 2015, 22.000 de germani au protestat în Dresda împotriva grupării, susținând că imigranții sunt bine veniți să locuiască în Dresda și că orașul și cetățenii săi sunt deschiși diversității religioase. (Süddeutsche Zeitung, 19 octombrie 2015, http://www.sueddeutsche.de/politik/pegida-jahrestag-tausende-dresdner-demonstrieren-gegen-pegida-1.2699691, Epoch Times, 19 octombrie 2015, http://www.epochtimes.de/politik/deutschland/pegida-demo-ein-jahr-pegidaim-live-ticker-aus-dresden-vom-pegida-geburtstag-19102015-a1277460.html) (Figura 45)

Figura 45: Numărul participanților la mitingurile împotriva PEGIDA din Dresda în intervalul 2014-2016 / Sursa datelor: Poliția din Dresda (Durchgezählt, 2017)

PEGIDA există și în Europa, cum ar fi în Norvegia, Austria, Suedia și Marea Britanie și se bucură de un număr relativ mare de simpatizanți, care îi împărtășesc crezul, dar aplicabil pentru situația propriilor lor țări în relația cu imigranții și cetățenii de religie musulmană. Aceste țări enumerate sunt și cele în care poziția extremistă a prins avânt în ultimii doi ani ca urmare a numărului ridicat de solicitări de azil înregistrat pe fondul crizei refugiaților. (Figura 46)

Figura 46: Numărul participanților la mitingurile penrtu și împotriva PEGIDA în afara Germaniei în intervalul 2015-2016 / Sursa datelor: Mattern, 2015, Kronen Zeitung, 2015, derStandard.at, 2015, Euronews, 2015, taz.de, 2015

Deși nu este încă un partid politic, PEGIDA are un program politic care este foarte asemănător din punct de vedere tematic cu programul politic al AfD. Astfel, la baza demonstrațiilor din fiecare luni seara ale simpatizanților și membrilor PEGIDA din Dresda stă următorul program politic care este structurat în câteva teme de bază:

1. Cetățenia germană:

– PEGIDA este pentru conservarea și păstrarea culturii creștine și evreiești din Occident;

– PEGIDA este împotriva radicalismului religios și politic;

– PEGIDA este împotriva instigatorilor la ură indiferent cărei religii îi aparțin.

2. Familie și educație:

– PEGIDA este pentru o opoziție față de o ideologie politică misogină și violentă, dar nu și împotriva cetățenilor de religie musulmaniă care trăiesc deja în Germania și sunt integrați în societatea germană;

– PEGIDA este pentru auto-determinarea sexuală;

– PEGIDA este împotriva sintagmei „integrării perspectivei de gen”.

3. Situația economică și socială:

– PEGIDA este pentru reducerea numărului îngrijitorilor alocați solicitanților de azil.

4. Justiția:

– PEGIDA este pentru introducerea luării deciziilor de către cetățeni după modelul elvețian.

– PEGIDA este împotriva transporturilor de arme și muniții;

– PEGIDA este împotriva permiterii și tolerării existenței unei societăți și instanțe paralele, cum este Sharia (legea islamică) în cadrul societății germane.

5. Securitate:

– PEGIDA este pentru creșterea finanțării fondurilor pentru poliție;

– PEGIDA este pentru o politică de toleranță minimă față de infractorii sau imigranții solicitanți de azil care săvârșesc fapte infracționale.

6. Imigrația, integrarea și azilul:

– PEGIDA este pentru acceptarea refugiaților de război și a persoanelor persecutate politic și religios. Este o faptă umanitară!

– PEGIDA este pentru includerea în Constituția Germaniei a dreptului și datoriei la integrare (până în prezent este menționat doar dreptul la azil);

– PEGIDA este pentru descentralizarea adăpostirii refugiaților de război și persoanelor persecutate, în loc ca aceștia să fie adăpostiți în case parțial inumane;

– PEGIDA este pentru o distribuție echitabilă a refugiaților între toate statele membre ale Uniunii Europene!

– PEGIDA este pentru implementarea ăn Germania a modelului canadian, olandez sau elvețian de acordare a azilului;

– PEGIDA este pentru utilizarea și punerea în aplicare a legilor existente
pentru azil și deportare!

– PEGIDA este pentru adoptarea modelului de imigrație conform celui din Elveția, Australia, Canada și Africa de Sud. (Schiebener.net, 2014, hhttp://www.schiebener.net/wordpress/wp-content/uploads/2014/12/PegidaPositionspapierKritikkomplett.pdf)

Se poate deci observa că programul PEGIDA are câteva teme în comun cu programul politic al AfD și anume: păstrarea și conservarea valorilor culturale creștine și a identității naționale, pericolul islamizării Germaniei prin permiterea și tolerarea existenței paralele a Shariei, existența unei politici de acordare a azilului corectă, dar și acordarea de fonduri mai mari pentru poliție. Toate aceste puncte determină conlucrarea PEGIDA și AfD pe plan ideologic și susținerea AfD în acțiunile politice pe care acesta le întreprinde la nivel legislativ.

Academicieni, politicieni, reprezentanți ai cultelor și ai altor organizații ale societății civile germane avertizează asupra pericolului cultivării naționalismului, islamofobiei, xenofobiei și rasismului care rezidă în aceste demonstrații ale PEGIDA. În accepția politologilor, „PEGIDA nu este un fenomen al clasei de mijloc, ci este o mișcare care mobilizează oameni foarte educați și care au venituri financiare peste media locală […] Faptul că simpatizanții PEGIDA sunt majoritari din clasa de mijloc demonstrează că ideile naționaliste și teama de a-și pierde identitatea națională nu pot fi deduse din poziția lor în societate.” (Thran & Boehnke, 2015, pp. 181-182)

Profesorii universitari doctori Oliver Decker, Johannes Kiess și Elmar Brähler de la Universitatea din Leipzig au realizat, pe fondul existenței crizei refugiaților din Germania, un studiu deosebit de relevant dedicat extremei drepte din Germania urmărind teme, precum xenofobia, sprijinul pentru o dictatură autoritară de dreapta, simpatia față de extrema dreaptă, atitudinea față de cetățenii de religie musulmană și azilanți și susținerea PEGIDA.

Cercetarea a avut loc în prima jumătate a anului 2016, pe două eșantioane, unul în vestul Germaniei, compus din 1.917 persoane și celălalt în estul Germaniei, compus din 503 persoane cu vârste cuprinse între 14 și 93 de ani. (Tagesschau.de, 2016, http://www.tagesschau.de/inland/mitte-101.pdf) Un capitol separat al studiului este dedicat atitudinii politice și susținerii față de PEGIDA.

Cei trei cercetători germani au identificat factorii care îî determină pe cei supuși studiului să susțină PEGIDA. (Figura 47)

Figura 47: Factorii care determină susținerea PEGIDA / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Așadar, factorii care influențează în mod direct susținerea PEGIDA sunt extremismul de dreapta, islamofobia, mentalitatea conspirativă, privațiunea de politică, regiunea din care provin cei care susțin PEGIDA (estul sau vestul Germaniei) și genul (feminin sau masculin). Este important să menționăm acești factori pentru a putea înțelege de ce cei care simpatizează cu PEGIDA reprezintă electoratul concret al AfD. Pe fondul crizei refugiaților, conform datelor studiului cercetătorilor de la Universitatea din Leipzig reiese că islamofobia reprezintă un factor ridicat de îngrijorare pentru germani. 79.9% dintre participanții la chestionar susțin că se simt străini în propria lor țară, adică în Germania, datorită prezenței cetățenilor de religie musulmană și 75.9% sunt de acord că imigrația cetățenilor de religie musulmană trebuie oprită imediat. În timp ce doar 19.3% nu sunt de acord cu stoparea imigrației cetățenilor de religie musulmană în Germania. (Figura 48)

Figura 48: Sprijin pentru obiectivele PEGIDA și islamofobie / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

87.7% din subiecții cercetării nu sunt de acord cu noțiunea de democrație în Germania, observându-se tendința către extremismul de dreapta, susținând obiectivele PEGIDA, adică o Germanie fără cetățeni de religie musulmană. Iar 68.1% sunt complet de acord și sprijină democrația. (Figura 49)

Figura 49: Sprijin pentru obiectivele PEGIDA și pentru noțiunea de democrație / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

87% nu sunt de acord cu respingerea dictaturii, în timp ce pentru 26.8% este indiferent ce formă de regim guvernează Germania. 68.1% sunt de acord cu existența democrației în Germania. (Figura 50)

Figura 50: Sprijin pentru obiectivele PEGIDA și respingerea dictaturii / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

75.7% nu sunt de acord cu respingerea existenței unui singur partid puternic, în timp ce pentru 31.5% este indiferent câte partide politice există în Germania. 51.2% își doresc să existe un partid puternic în Germania. (Figura 51)

Figura 51: Sprijin pentru obiectivele PEGIDA și respingerea existenței unui singur partid puternic / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Sociologul german, Heinz Bude (Tagesschau.de, 2016, http://www.tagesschau.de/inland/mitte-101.pdf, p. 182), consideră că „PEGIDA este un fenomen local al dezamăgirilor de după 1989”, făcând deci referire la trecutul comunist al Germaniei de Est. Sloganul „Noi suntem poporul” (germ.: „Wir sind das Volk”) oglindește pierderea identității naționale din moment ce o dată cu unificarea celor două Germanii din 3 octombrie 1990, Germania de Est a dispărut complet, fiind încă în urma Germaniei de Vest în ceea ce privește salarizarea și pensiile. PEGIDA are simpatizanți și în Germania de Vest, aceștia împărtășind aceeași temere, precum est-germanii, și anume pericolul islamizării Germaniei prin acceptarea atâtor imigranți de religie musulmană. Teoria lui Bude este perfect aplicabilă în acest context, pornind de la prezumția că xenofobia nu poate să se dezvolte în cazul în care un individ încă simte că are o casă sau o țară.

Sentimentul opus ia naștere în momentul în care individul își simte amenințat propriul loc, spațiul său intim este invadat și societatea nu îi mai oferă siguranța apartenenței la grupul respectiv. Geiges, Stine și Franz percep PEGIDA ca un rezultat „al lipsei de adăpost mentale, calității de orfan organizațional și o pierdere a reprezentării politice […] PEGIDA nu este un produs al lipsei persoanelor fără adăpost, ci este mai degrabă o construcție naționalistă care stabilește că țara de origine, Germania, este amenințată de islamizare, azilanți și străini, în general.” (Geiges, Stine & Franz, 2015, p.186)

Fenomenul PEGIDA reprezintă o adevărată provocare pentru sociologii și politologii de la Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, care au decis să efectueze o cercetare prin metoda observației directe și prin distribuirea de chestionare învelite în plic cu mențiunea să fie returnate la Institut până pe 30 noiembrie 2015, în Dresda, la un miting la care au participat între 3.500 și 5.000 de persoane.

De asemenea, aceiași cercetători au folosit în ianuarie 2015 o altă metodă menită să exploreze anatomia, atitudinea și obiectivele protestatarilor printr-un sondaj online. Din peste 1.800 de chestionare împărțite la miting, cercetătorii au primit înapoi 610 chestionare completate, aproximativ o treime din acestea, oamenii dorind să specifice motivele pentru care simpatizează cu PEGIDA și participă la aceste mitinguri.

Rezulatetele obținute (Spiegel Online, 31 ianuarie 2016, http://www.spiegel.de/politik/deutschland/pegida-wer-geht-zu-den-demos-und-warum-gehen-sie-auf-die-strasse-a-1074028.html) în urma analizei chestionarelor sunt semnificative, creionându-se profilul simpatizanților PEGIDA. Acestea sunt clasificate în felul următor:

1. Structura pe sex și vârstă: Peste 50% din simpatizanții PEGIDA au vârsta de 46 de ani sau un pic peste. Femeile, în proporție de 26%, simpatizează cu PEGIDA, ceea ce este suprinzător, deoarece până acum majoritatea (72%) era reprezentată de bărbați. De asemenea, două treimi este căsătorită și nu are nicio religie. (Figurile 52, 53 și 54)

Figura 52: Vârsta / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 53: Sexul / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 54: Situația familială / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

2. Structura educațională și a forței de muncă: 23.8% din cei chestionați reprezintă absolvenții celui mai înalt nivel de educație, 32.3% reprezintă absolvenții de școală profesională, 33,9% reprezintă pensionarii, 51.5% reprezintă angajații cu normă întreagă, 3.8% este șomeră, 48% este angajată fie la stat, fie la privat și 28% reprezintă muncitorii. (Figurile 55, 56 și 57)

Figura 55: Cel mai înalt nivel de învățământ absolvit / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 56: Situația ocupării forței de muncă / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 57: Categoriile forței de muncă / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

3. Comparație între vârsta respondenților: Există un grup nou politizat care are un mediu de viață diferit. Societatea civilă a înregistrat o creștere continuă în zona de angajament, dar nu cum și-au dorit cercetătorii și teoreticienii. Se observă deci că cei mai implicați și constanți simpatizanți ai PEGIDA sunt cei cu vârsta de peste 46 de ani, datorită experiențelor trăite în trecutul istoric al Germaniei de Est, fiind capabili să facă diferența între ceea ce era bun pe timpul comunismului și ce este bun pe timpul democrației.

De asemenea, acestea sunt încă generațiile care au bine întipărit în minte efectele politice, sociale și economice ale celui de-al Doilea Război Mondial, crescând sentimentul naționalist prin adoptarea acestei poziții ferme anti-migrație și anti-Islam. Tinerii, între 16 și 25 de ani, sunt încă în procesul de descoperire și de experimentare a ceea ce înseamnă pentru ei prezența străinilor și democrația occidentală. Cert este că societatea est-germană nu este la fel de deschisă către imigranți cum este cea vest-germană datorită acestor diferențe de mentalități și de trăiri în diferite sisteme politice. (Figura 58)

Figura 58: Comparație între vârsta respondeților / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

4. Sunteți mulțumiți de manifestele PEGIDA? Cei care participă la protestele de stradă sunt foarte mulțumiți cu situația lor socială și economică, dar sunt complet nesatisfăcuți de direcția către care se îndreaptă țara lor. 59.34% sunt foarte nemulțumiți de cum funcționează democrația în Germania. Pentru 32.13% este relativ convenabil cum este definit conceptul de democrație în Constituția Germaniei, iar 36.7% sunt nemulțumiți de ideea de democrație în general.

Interesant este de cunoscut că principala sursă de informare pentru simpatizanții PEGIDA este mediul online, 42.2.% dintre aceștia urmărind activitățile și informațiile despre PEGIDA pe Internet. 37.3% urmăresc PEGIDA pe Youtube unde sunt videoclipuri de la mitingurile acesteia, iar pe canalalele de comunicare socială sunt repartizați 35.5% pe Facebook și 6.6% pe Twitter. Aici se observă o altă similaritate cu AfD, și anume afinitatea pentru Facebook a mobilizării germanilor în procesul anti-imigrație și anti-Islam. De asemenea, se observă că 36% dintre cei chestionați participă în mod constant la mitingurile PEGIDA de mai bine de un an, ceea ce rezultă într-un înalt grad de fidelitate. (Figurile 59, 60 și 61)

Figura 59: Sunteți mulțumiți cu democrația? / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 60: Unde urmăriți activitățile PEGIDA? / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 61: De cât timp participați la activitățile PEGIDA? / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

5. Comportamentul la vot: Din rezultatele chestionaului, se observă evidenta preferință a participanților la mitingurile PEGIDA pentru partidul eurosceptic, AfD. 77.4% ar vota cu AfD dacă astăzi ar avea loc alegeri parlamentare în Germania, în timp ce cu CDU/CSU ar vota doar 0.3%. La ultimele alegeri parlamentare, 31.8% au ales AfD și 26.7% au votat cu CDU/CSU. (Figurile 62 și 63)

Figura 62: Dacă astăzi ar avea loc alegeri parlamentare, cu cine ați vota? / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Figura 63: Cu cine ați votat la ultimele alegeri parlamentare? / Sursa datelor: Institutul Göttinger pentru Cercetarea Democrației, 2015

Acest studiu contribuie semnificativ la analiza profilului publicului PEGIDA care votează la alegeri cu AfD, deoarece se identifică cu platforma program a acestui partid și împărtășesc multe puncte comune. Această mișcare anti-imigrație și anti-Islam joacă un rol foarte activ și important pe scena politică germană, fiind susținută puternic în acțiunile sale de partidul de extremă dreaptă eurosceptic AfD.

Următoarele luni vor fi relevante fie pentru a întări convingerea cetățenilor germani că politica pro-imigranți a lui Merkel este benefică pentru Germania, fie pentru a conduce la o nouă abordare în ceea ce privește acordarea azilului politic și permiterea șederii imigranților de religie musulmană în Germania prin inițiativele PEGIDA și AfD. În acest sens, PEGIDA este principalul motor care îi va determina pe oameni să adopte o atitudine anti-imigranți și anti-Islam și poate să exercite presiune asupra clasei politice germane, deoarece strada este nemulțumită de măsurile pe care le ia guvernul german în ceea ce privește criza refugiaților.

2.3.3. Mișcarea Identitară

Gruparea socio-politică pan-europeană Mișcarea Identitară (germ.: Identitäre Bewegung) își are originile în Franța, în anul 2002. Aceasta a fost creată ca o mișcare de dreapta a tinerilor care a derivat din Generația Identitară a Noii Drepte Franceze (fran.: Nouvelle Droite Génération Identitaire) și a partidului Blocul Identitar (fran.: Bloc Identitaire). Mișcarea s-a răspândit cu repeziciune atât în state din Europa, precum Germania, Austria, Elveția, Cehia, Italia, Olanda, dar și în America de Nord.

În Germania, Mișcarea Identitară (germ.: Identitäre Bewegung) a luat naștere în anul 2014, este prezentă în toate statele și se identifică ca o latură metapolitică și activistă a Noii Drepte. Pe pagina oficială de Internet, în tab-ul „Cine suntem noi” (germ.: „Wer wir sind”), Mișcarea Identitară se descrie ca fiind: „prima putere liberă și patriotică, care se implică în mod activ și cu succes în apărarea patriei, libertății și tradiției germane.” (Identitäre Bewegung, 2016, http://www.identitaere-bewegung.de/wer-wir-sind/)

În prezent, Mișcarea Identitară numără aproximativ 400 de membrii (Spiegel Online, 13 august 2016, http://www.spiegel.de/panorama/justiz/identitaere-bewegung-wie-die-gruppierung-jugendliche-anspricht-a-1107442.html) și a fost inițial o grupă cu acces restricționat pe Facebook, care a adunat încet-încet numeroși membrii prin propagarea unor mesaje sugestive referitoare la faptul că Germania nu va face față imigranților.

Membrii Mișcării Identitare susțin păstrarea identităților, culturilor și tradițiilor locale, regionale, naționale și europene și luptă împotriva imigrației în masă și islamizării Germaniei, dar și a degradării morale a democrației și a întregii societăți germane.

Mișcarea Identitară se delimitează însă foarte ferm de laturile Vechii Drepte (naționaliștii, rasiștii și neonaziștii) și se bazează pe conceptul etnopluralismului: „recunoașterea și respectarea fiecărei etnii și culturi, dar și a suveranității respectivului teritoriu. Noi (adică Mișcarea Identitară) pledăm atât pentru popoarele din Asia sau populația din teritoriul amazonian, dar și pentru popoarele din Africa și Europa. Noi (adică Mișcarea Identitară) respingem universalismul vestic-liberal împreună cu ideea sa de globalizare, precum și alte utopii religioase sau politice, pe care restul lumii încearcă să le impună drept concepte de viață, pentru a distruge și influența moralitatea și tradițiile entonoculturale.” (Identitäre Bewegung, 2016, http://www.identitaere-bewegung.de/idee-tat/)

Mișcarea Identitară are următoarele solicitări pe care le-a adresat guvernului german:

– conservarea și menținerea intactă a diversităților etnice și culturale. De aceea, Mișcarea Identitară respinge ideea de a permite perpetuarea imigrației în masă către Europa, simțindu-se amenințată de musulmanii radicali;

– sfârșitul islamizării Europei și acțiuni ferme și urgente pentru prevenirea creșterii activităților teroriste ale musulmanilor radicali;

– existența unei Europe fortificate, care își apără în mod corect granițele, dar care poate să și ajute la nevoie, pe cei care sunt în pericol. (Identitäre Bewegung, 2016, http://www.identitaere-bewegung.de/idee-tat/)

Se poate observa deci câte similitudini există între platforma program a AfD, principiile PEGIDA și solictările Mișcării Identitare. PEGIDA și Mișcarea Identitară s-au înființat ambele ca grupuri cu acces restricționat pe Facebook în 2014, iar AfD în 2013. Aceste trei organizații au deja o influență semnificativă asupra poporului german, inducând exact acea percepție că toți cetățenii de religie musulmană sunt răi și toți trebuie expulzați, că există pericolul islamizării Germaniei și limba, cultura și tradițiile germane vor dispărea și vor fi înlocuite în scurt timp de valorile musulmane. Mișcarea Identitară se poziționează în opoziție, împotriva guvernului german, protestează și se face auzită acolo unde oamenii își doresc să fie auziți.

Mișcarea Identitară și-a găsit confirmarea și acceptanța politică prin demonstrații și acțiuni de protest prin intemediul cărora luptă pentru păstrarea tradiției etnoculturale germane, a democrației și a libertății statului de drept. Mișcarea Identitară se ocupă, de asemenea, cu instruirea și școlarizarea membrilor săi în filosofie și politică. Astfel, gruparea colaborează strâns cu reviste, cum ar fi „Secesiune” (germ.: Sezession, http://www.sezession.de/) și „Narcisa albastră” (germ.: Blaue Narzisse, http://www.blauenarzisse.de/,), dar și cu Institutul pentru Politica Statutului (germ.: Institut für Staatspolitik, http://staatspolitik.de/). Această organizație (Identitäre Bewegung, 2016, http://www.identitaere-bewegung.de/struktur/) pune foarte mult accentul pe noțiunea de identitate a cetățeanului german. În figura 64 este prezentat acest manifest identitar:

Figura 64: Harta structurii identitare germane / Sursa datelor: Identitäre Bewegung, 2016

Urmând exemplul AfD și PEGIDA, Mișcarea Identitară este și ea prezentă pe Facebook, având propria pagină cu numele Identitäre Bewegung-Deutschland, având 49.557 de persoane care au apreciat această pagină. Fotografia de copertă a paginii este extrem de sugestivă, având în centru cele trei valori ale mișcării: patrie-libertate-tradiție (germ.: Heimat-Freiheit-Tradition). (Facebook, 16 februarie 2017, https://www.facebook.com/identitaere/) (Figura 65) Comunicarea pe Facebook între Mișcarea Identitară și simpatizanții săi este extrem de interactivă, mobilizarea acestora pentru a participa la diferite manifestări fiind foarte eficace. (Figura 66)

Figura 65: Numărul de persoane care apreciază pagina de Facebook a Mișcării Identitare / Sursa datelor: Facebook

Figura 66: Valorile Mișcării Identitare / Sursa datelor: Facebook, 2016

Logo-ul organizației, litera galbenă grecească Lambda pe fundal negru, a fost ales de către Danijel Majic pentru a simboliza lupta europenilor – armata spartană – împotriva non-europenilor – perșii – în bătălia de la Termopile. (Frankfurter Rundschau, 11 noiembrie 2012, http://www.fr-online.de/die-neue-rechte/rechtsextremismus-neueste-rechte,10834438,20843510.html) (Figura 67)

Figura 67: Logo-ul Mișcării Identitare / Sursa datelor: Metapolitika – Diskurswerfer, 2016

Lupta împotriva islamizării Germaniei și a conservării tradițiilor, limbii și culturii germane reprezintă noul fenomen care a luat naștere în Germania, și care este mult mai periculos decât teama de a-și pierde locurile de muncă în fața străinilor, în marea lor majoritate, bulgari, români, cehi, slovaci și polonezi. Pentru că această frică naște atitudini radicale față de orice alt cetățean care nu este de origine germană, iar multiculturalismul lui Merkel nici nu mai există, fiind înlocuit printr-o manipulare fină și acțiuni propagandistice subtile cu populismul de dreapta și extremismul de dreapta.

2.3.4. Scena politică germană: populismul de dreapta, extremismul de dreapta și multiculturalismul

Din punct de vedere politic și ideologic, cele trei grupări, partidul eurosceptic AfD, organizația populistă de dreapta, anti-Islam și anti-imigranți PEGIDA și Mișcarea Identitară, au în comun, în momentul de față, faptul că reprezintă noul curent al populismului de dreapta și al extremei drepte în Germania. Acestea au la bază aceași ideologie și principii, și anume lupta împotriva pericolului reprezentat de islamizarea Germaniei, păstrarea limbii germane ca limbă unică a țării, creșterea natalității în rândul populației de origine pură germană, apărarea identității culturale și conservarea valorilor tradiționale, securitatea propriilor cetățeni, fiind complet împotriva multiculturalismului promovat de cancelarul Angela Merkel.

Germania are un trecut politic turbulent, pornind de la propaganda și doctrina politică a partidului nazist din anii 1930-1945, de la atrocitățile național socialiștilor din perioada celor două războaie mondiale prin lagărele de concentrare, perioada de relansare și prosperitate economică și socială a Germaniei de Vest și perioada comunistă și de austeritate a Germaniei de Est, și ajungând la istoria recentă, marcată de reunificarea celor două Germanii, de Vest și de Est, la 3 octombrie 1990, de perioada lungă de integrare și de adaptare a estului la valorile vestului german, și culminând cu criza refugiaților din anii 2015-2016 și valul invadator de cetățeni de religie musulmană care a lovit Germania democrată.

S-a crezut foarte mult timp că germanii au trecut cu bine peste trecutul lor marcat de ură și acțiuni inumane asupra evreilor, dar realitatea actuală este cu totul și cu totul diferită. Pe de o parte, statul german, puterea actuală reprezentată de cancelarul Angela Merkel, încearcă prin orice mijloace să ofere un adăpost sigur acestor refugiați de religie musulmană care au fugit din calea războiului din propriile țări, promițându-le și oferindu-le speranța că vor fi integrați cu bine în societatea germană.

Însă, atât măsurile greșite și pripite luate de guvernarea Merkel, cât și faptele refugiaților împotriva cetățenilor germani, inclusiv atacul terorist de la Berlin din 19 decembrie 2016, au condus la un puternic sentiment de ură și reprezintă un pământ prielnic pentru dezvoltarea și cultivarea atitudinilor anti-Islam, xenofobe și rasiste ale germanilor. Trăim într-o societate modernă, în care canalele de socializare, Facebook și Twitter, ne dictează ceea ce să gândim și ne formează și modelează atât de ușor opiniile, stabilindu-ne practic agenda zilnică.

Astfel, prin aceste mijloace de comunicare, se creează o nouă influență a maselor, fiind foarte ușor de manipulat și de receptivă la toate mesajele persuasive care circulă în mediul online. Acesta este publicul care răspunde la mesajele AfD, PEGIDA și a Mișcării Identitare. S-a ajuns chiar, și nu este deloc o glumă, să fie invocat Adolf Hitler ca salvator al Germaniei actuale, printr-un mesaj foarte persuasiv, dar și disperat în același timp: „Dispărut din 1945. Adolf, te rugăm să dai un semn! Germania are nevoie de tine! Poporul german. (germ.: „Vermisst seit 1945. Adolf, bitte melde Dich! Deutschland braucht Dich! Das Deutsche Volk”)” (Der Trutzgauer Bote, 2016, http://trutzgauer-bote.info/wp-content/uploads/2015/07/AH.jpg) (Figura 68)

Figura 68: Adolf Hitler – Volk braucht Dich / Sursa datelor: trutzgauer-bote.info, 2016

Cultura politică germană este marcată de un prezent tumultuos, deoarece valorile creștin-democrate și social-democrate se văd amenințate de apariția, într-o formă moderată, a curentului populismului de dreapta și al extremei drepte. De asemenea, germanii se văd puși în fața situației de a face față unui fenomen aflat în plină expansiune, și anume multiculturalismul.

2.3.4.1. Conceptul de „populism de dreapta”

Din punct de vedere ideologic, definirea termenului de populism reprezintă o adevărată provocare, deoarece este văzută de către Ionescu și Gelnner (1970) drept „o doctrină sau o mișcare care este exhaustivă și proteică. Aceasta explodează peste tot, dar în mai multe forme contradictorii. Are vreo unitate de bază? Sau oare un nume cuprinde o multitudine de tendințe fără legătură între ele?” (Ionescu, Gellner & London School of Economics and Political Science, 1970, p. 4)

Populismul este folosit pentru a descrie mișcări politice, partide politice, ideologii și lideri în diferite contexte geografice, istorice și ideologice. Arter (2010, p. 490) privește populismul ca fiind „conflictual, cameleonic, legat de cultură și dependent de context. Provocarea este să înțelegem modul în care cultura și contextul modelează populismul politic și cum populismul determină schimbări politice.” (Arter, 2010, p. 490)

În concepția lui Cas Mudde (2004, pp. 541-563), populismul este „o ideologie subțire și centrată care consideră societatea ca fiind separată definitiv în două grupuri omogene și antagonice, „oamenii puri” versus „elita coruptă” și care susține că politicul ar trebui să fie o expresie a dorinței generale (fran.: volonté générale) a oamenilor.” De aici rezultă că populismul este în primul rând un set de idei caracterizat de adoptarea unor poziții diferite de către oamenii de rând și elita politică, dar și de a pune pe primul plan suveranitatea națională în fața corupției elitelor.

Conceptul de populism al lui Mudde stă la baza teoriei dezvoltate ulterior de Pankowski (2010, p. 6) care consideră că „ideologiile populiste sunt cadre mentale care ajută actorii să interpreteze realitatea politică și le ghidează acțiunile politice.” Aceste acțiuni conduc la înaltul și rapidul grad de mobilizare al populației atunci când este nevoie ca valorile și cultura naționale să fie apărate.

Termenul de populism este foarte des folosit în sfera publică și în sfera politică, dar și în discursurile politice, fiind definit de mediul academic ca fiind „un nou stil politic, o tendință de a ierarhiza structurile organizaționale în interiorul partidelor și prin prezența unui lider carismatic capabil să fie vocea poporului.” (Flecker, 2007, p. 11) Michael Kazin (1995, Flecker, 2007, pp. 11-12), definește populismul drept „un stil inconsistent de retorică politică ce își are originile în secolul al XIX-lea, dar și o mișcare care oscilează de la dreapta la stânga și poate demonstra toleranță sau intoleranță.”

Pornind de la aserțiunea că partidele și/sau mișcările populiste sunt reprezentative pentru popor, Flecker (2007, p. 12) consideră că termenul de „populist” este folosit pentru a caracteriza o tendință ideologică, o mișcare sau un partid care se referă în mod explicit la oameni ca fiind entități importante și relevante pentru nucleul societății.

Astfel, populismul este caracterizat ca fiind:

– o ideologie naționalistă mai mult sau mai puțin accentuată;

– o retorică anti-imigrație mai mult sau mai puțin virulentă;

– o poziție împotriva intervenției statului asupra economiei mai mult sau mai puțin liberală;

– mai mult sau mai puțin atașat de caracterul individual sau antreprenorial;

– o poziție anti-sistem și anti-elite;

– o atitudine mai mult sau mai puțin orientată către lege și ordine. (Flecker, 2007, p. 13)

De asemenea, Kitschelt (1995, Flecker, 2007, pp. 11-12) propune o nouă clasificare ideologică a partidelor și mișcărilor populiste de dreapta din următoarele perspective:

– noua dreaptă radicală este o combinație între credințe neo-liberale, xenofobe și sociale-conservative care se află în strânsă corelație cu mișcările libertariene de stânga și cu societățile multiculturale;

– populismul anti-statal care sprijină o ideologie neo-liberală puternică, dă dovadă de o xenofobie moderată și nu manifestă credințe socio-conservative puternice;

– populismul șovinist bogat se manifestă atunci când xenofobia și conservatismul sunt asociate cu apărarea bogăției propriului stat. (Flecker, 2007, pp. 11-12)

Clasificarea lui Betz (1993, Flecker, 2007, pp. 11-12) este relevantă pentru încadrarea politică a AfD, a PEGIDA și a Mișcării Identitare, deoarece distinge două categorii de populism bazate pe gradul de importanță pe care partidul politic sau mișcările politice le atribuie celor trei caracteristici esențiale ale programelor lor, și anume anti-imigrație, naționalism și economie:

– populismul neo-liberal sau libertarian tinde să fie concentrat pe economia neo-liberală;

– populismul autoritar sau național se axează pe programul de securitate națională și socială. (Flecker, 2007, pp. 11-12)

Sintetizând, populismul de dreapta are următoarele elemente ideologice:

– naționalismul;

– militarismul;

– autoritarismul;

– leadership-ul.

După ce populismul a îmbrăcat o formă ideologică și una a discursului politic, mai capătă și o formă de strategie politică. Populismul are capacitatea de a mobiliza masele și de a crea mișcări sociale care pot zdruncina democrațiile țărilor afectate de acest fenomen și reprezintă un factor determinant al impunerii sentimentului de naționalism puternic. Conform lui Jansen (2011, p. 82) populismul ca formă de strategie politică are două dimensiuni: mobilizare și discurs.

Mobilizarea populistă este „orice proiect politic care mobilizează sectoarele normale ale societății marginalizate social în acțiuni politice vizibile în mod public, în timp ce articulează o retorică anti-elită și naționalistă care pune în valoare oamenii obișnuiți.” În timp ce discursul populist „postulează unitatea socială naturală și moștenește virtuozitatea oamenilor.” (Jansen, 2011, p. 84) De aceea se observă similarități între cele trei forme de populism.

Populismul ideologic este un set de idei despre natura politicului și a societății, având drept obiect principal al analizei partidele politice și liderii acestora. Populismul discursiv se bazează pe analiza discursurilor și textelor politice care aparțin liderilor și diverșilor oameni politici care au scop capacitatea cetățenilor de rând de a împărtăși aceleași opinii cu politicienii și formatorii de opinie. Iar populismul ca strategie politică se bazează pe forma de mobilizare și de organizare a mișcărilor sociale împotriva elitelor politice. Aceste mitinguri sunt iscate pe fondul unor tensiuni și nemulțumiri sociale, de cele mai multe ori în cadrul acelor societăți în care există discrepanțe între clasele sociale și acele elite politice corupte. Populismul ca strategie are drept obiect principal al analizei acțiunile partidelor politice și liderilor mișcărilor sociale.

Toate aceste elemente caracterizează și animează acțiunile, credințele și programele AfD, PEGIDA și Mișcării Identitare. Deoarece tot ceea ce fac sau spun, sunt fapte în numele poporului german, pentru bunăstarea și viitorul germanilor, reprezentând vocea poporului la nivel politic înalt, acolo unde omul de rând nu are acces. Mai exact, populismul de dreapta german se manifestă prin identitatea politică proprie și unică în opoziție cu grupurile politice de interese care invocă interesele comune ale acelei categorii care nu mai împărtășește aceleași interese cu majoritatea populației și cu clasa politică, dar care are o identitate comună drept bază a reprezentării politice și a politicii derulate. Cele trei grupări propagă o platformă ideologică comună tipică populismului, caracterizată prin noțiunea de cetățean unic, de comunitate culturală omogenă și de apărare a celor care au contribuit la bunăstarea statului. De aici se observă că există o distincție fină între populismul de extremă dreapta și extremismul de dreapta.

2.3.4.2. Conceptul de „extremism de dreapta”

Politologul Hans-Gerd Jaschke definește extremismul de dreapta ca fiind „totalitatea atitudinilor, comportamentelor și acțiunilor, organizate sau nu, care provin din inegalitatea rasială, etnică sau socială a oamenilor, care solicită existența unei omogenități etnice a popoarelor și care respinge principiul egalității conform Declarației drepturilor omului, care subliniază faptul că comunitatea are prioritate asupra individului, iar cetățeanul se subordonează statului, respinge pluralismul valoric al unei democrații liberale și dorește să facă democrația ireversibilă.” (Kiess, Decker & Brähler, 2017)

Definiția este absolut relevantă, deoarece face referire la inegalitatea între indivizi în cadrul unei societăți, a unui colectiv sau a unui grup. Extremismul de dreapta stă la baza mișcărilor sociale și la nașterea unui partid cum este AfD sau a unor grupări cum sunt PEGIDA și Mișcarea Identitară. De reținut că toate aspectele care sunt menționate în această definiție: existența unor seturi de valori, religii și culturi diferite, limbi diferite, alte rase și etnii, diferite statuturi economice și sociale, respingerea egalității între indivizi, respingerea democrației și puterea statului asupra cetățeanului contribuie la creșterea sentimentului naționalist și la o poziție radicală față de celelalte etnii.

Extrema dreaptă din Germania are drept bază fundamentală naturalizarea politicii și a societății. Germanii au crezut în lideri, în lupta pentru supremație și supraviețuire, în ideea că popoarele trebuie separate și că fiecare om trebuie să se identifice cu poporul lui. Aceste credințe legitimează ideologia politică actuală a extremei drepte. Conform Biroului Federal German pentru Apărarea Constituției (germ.: Bundesamt für Verfassungsschutz) „extremismul de dreapta din Germania nu este o mișcare omogenă, ci apare în forme variate încorporând elemente ideologice naționaliste, rasiste și anti-Semite la niveluri diferite și atingând anumite obiective. Extremismul de dreapta este guvernat de ideea că apartenența la un grup specific etnic, la o națiune sau rasă determină valoarea existențială a unui om. Noțiunea extremismului de dreapta nu se află în concordanță cu Constituția în care demnitatea umană este valoarea centrală.” (Bundesamt für Verfassungsschutz, 15 februarie 2017, https://www.verfassungsschutz.de/de/arbeitsfelder/af-rechtsextremismus/was-ist-rechtsextremismus.)

Autorii cărții „Political culture in Germany”, Dirk Berg-Schlosser, profesor de științe politice la Universitatea Philipps din Marburg, Germania și Ralf Rytlewski, profesor de științe politice la Universitatea Liberă din Berlin, Germania, consideră că „extrema dreaptă din Germania poate fi analizată din punct de vedere politic în relație cu sistemul politic și cu partidele politice concurente, iar din perspectivă socio-psihologică ca o analiză a declinului structurilor tradționale sociale, a conceptelor morale și a deschiderii persoanelor tinere către extrema dreaptă.” (Berg-Schlosser & Rytlewski, 1993, p. 127)

Mudde (1996, Flecker, 2007, p. 11) consideră că „încercarea de a defini și clasifica partidele, mișcările și ideologiile extremei drepte pot conduce foarte ușor la un război al cuvintelor”. Și are dreptate, deoarece extrema dreaptă este acea care combate valorile democratice, apără identitatea națională și controlează relația cu lumea exterioară. Aceste concepte sunt regăsite atât în platforma program a AfD, dar și în ideile promovate de PEGIDA și Mișcarea Identitară în rândul simpatizanților lor. De aceea, cele trei grupări sunt atât de similare și în unele circumstanțe au și opinii identice, împărtășind un public relativ comun.

Profesorii universitari doctori Oliver Decker, Johannes Kiess și Elmar Brähler de la Universitatea din Leipzig au realizat, pe fondul existenței crizei refugiaților din Germania, un studiu deosebit de relevant dedicat extremei drepte din Germania urmărind teme, precum xenofobia, sprijinul pentru o dictatură autoritară de dreapta, simpatia față de extrema dreaptă, atitudinea față de cetățenii de religie musulmană și azilanți și susținerea PEGIDA.

Cercetarea a avut loc în prima jumătate a anului 2016, pe două eșantioane, unul în vestul Germaniei, compus din 1.917 persoane și celălalt în estul Germaniei, compus din 503 persoane cu vârste cuprinse între 14 și 93 de ani. Din figurile de mai jos, se observă predilecția est-germanilor către o Germanie autoritară, condusă cu strictețe, în proporție de 25.5%. De asemenea, 35.2% dintre est-germani își doresc ca străinii să plece acasă dacă situația în Germania se înrăutățește. (Tagesschau.de, 2016, http://www.tagesschau.de/inland/mitte-101.pdf)

Atitudinile xenofobe sunt îngrijorătoare, deoarece sunt un teren fertil pentru avântul mișcării anti-imigrație, PEGIDA. Datele rezulatete se află în deplină corelație cu statisticile Ministerului Muncii german din care reieșea că refugiații preferă să se stabilească în vestul decât în estul Germaniei. (Figurile 69 și 70)

Figura 69: Sprijinul pentru o dictatură autoritară de dreapta / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Figura 70: Xenofobia / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

De asemenea, pentru ca analiza să fie viabilă, cercetătorii germani au evidențiat care a fost sprijinul pentru dictatura autoritară în intervalul 2002-2016. Se observă că tendința este, în general, în scădere, de la 8.9% în 2002 la 7.6% în 2016 în estul Germaniei și de la 6.5% în 2002 la 4.3% în vestul Germaniei. (Figura 71)

Figira 71: Sprijinul pentru o dictatură autoritară de dreapta în intervalul 2002-2016 / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

La fel este și cazul evoluției curentului xenofob în rândul germanilor în intervalul 2002-2016 care înregistrează o scădere de la 30.2% în 2002 la 22.7% în 2016 în estul Germaniei și de la 23.7% în 2002 la 19.8% în vestul Germaniei. (Figura 72)

Figura 72: Evoluția curentului xenofob în intervalul 2002-2016 / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Evoluția extremei drepte din Germania se află, de asemenea, în scădere, de la 8.1% în 2002 la 4.8% în 2016 în estul Germaniei și de la 11.3% în 2002 la 7.6% în vestul Germaniei. (Figura 73)

Figura 73: Evoluția extremei dreapta în Germania în intervalul 2002-2016 / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Preferința ca Germania să se îndrepte către o dictatură autoritară este înregistrată pe grupa de vârstă 14-30 ani cu 8.3% și la cea peste 61 ani cu 11.2% în estul Germaniei. În timp, ce persoanele cu vârste cuprinse între 14-30 ani în procent de 23.7 și cei între 31-60 ani în procent de 23.8 din estul Germaniei sunt xenofobi. Iar vest-germanii de peste 61 ani sunt xenofobi în proporție de 25.1%. (Tabelul 8)

Tabelul 8: Dictatura autoritară și xenofobia în estul și vestul Germaniei pe grupe de vârstă / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Același studiu prezintă și evoluția poziției adoptate față de musulmani, având drept bază anii 2014 și 2016. După ce criza refugiaților a luat amploare în 2015, iar Germania a fost țara care a primit cei mai mulți imigranți, majoritari de religie musulmană, germanii în proporție de 41.4% își doresc ca imigrația acestora să fie pur și simplu interzisă. Prezența musulmanilor pe teritoriul Germaniei le induce acestora sentimentul că se simt străini în propria lor țară. 50% dintre germani simt acest lucru în 2016 și se manifestă ca atare. (Tabelul 9)

Tabelul 9: Evoluția atitudinii față de musulmani în intervalul 2012-2016 / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

În 2016, 80.9% dintre germanii consideră că statul nu ar trebui să mai acorde cu atâta ușurință dreptul la ședere și să trateze cu strictețe cererile de solicitare a azilului. Iar solicitanții de azil nu se tem să fie persecutați în propria țară în procent de 59.9%. Totuși, aceștia aleg să-și părăsească propriile țări din cauza războiului sau foametei. (Tabelul 10)

Tabelul 10: Evoluția atitudinii față de azilanți în intervalul 2012-2014 / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

71.7% din cei care au participat la studiu preferă AfD drept partid politic și sunt implicit de acord că țara lor este în pericol din cauza numărului foarte mare de azilanți de religie musulmană. Partidele tradiționale germane, SPD cu 31.9%, FDP cu 29.4% și coaliția de la guvernare CDU/CSU cu 27.2% se află în continuă scădere în ceea ce privește încrederea pe care o au germanii în acestea, deoarece nu au știut să gestioneze criza refugiaților corespunzător și au permis acest aflux de imigranți în Germania. Politica de acordare a azilului aplicată de guvernul Merkel este sancționată de către cetățenii de rând care își manifestă atitudinile negative față de refugiați extrem de intens și nu prin violență fizică, ci prin proteste de stradă. (Figura 74)

Figura 74: „Sunteți de acord cu afirmația: „Republica Federală Germania se află în pericol datorită numărului mare de străini” și care sunt partidele dumneavoastră preferate” / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Germanii se simt străini în propria lor țară din cauza prezenței cetățenilor de religie musulmană în proporție de 85.9% și sunt de partea partidului eurosceptic AfD care a câștigat foarte mult capital electoral datorită faptului că a adoptat o poziție radicală față de imigranți pe timpul crizei și a criticat constant guvernul Merkel pentru acțiunile întreprinse considerate în defavoarea germanilor, dar umanitare pentru acești refugiați. (Figura 75)

Figura 75: „Sunteți de acord cu afirmația: „Din cauza prezenței atâtor musulmani aici, mă simt ca un străin țara mea” și care sunt partidele dumneavoastră preferate” / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

88.4% dintre participanții la studiu sunt de părere că cei care solicită azil în Germania nu sunt persecutați la ei în țară, și deci sunt de partea AfD. (Figura 76)

Figura 76: „Sunteți de acord cu afirmația: „Majoritatea solicitanților de azil nu se teme să fie persecutată cu adevărat în țara lor de origine” și care sunt partidele dumneavoastră preferate” / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

În 2014, 21.4% din germani alegea CDU/CSU, 24.6% erau pentru SPD, în timp ce pentru AfD erau doar 6.3%. Doi ani mai târziu, în 2016, în plină criză a refugiaților, situația s-a schimbat radical. 34.9% dintre cei care au participat la studiu sunt acum în favoarea AfD, 15.1% pentru SPD și doar 11.3% susțin CDU/CSU. (Figura 77)

Figura 77: Ce aleg extremiștii de dreapta? / Sursa datelor: Universitatea din Leipzig, 2016

Rezultatele cercetării sunt deosebit de relevante, deoarece se observă că nu există creșteri semnificative în ceea ce privește atitudinea față de extrema dreaptă, dar există creșteri ale agresiunilor față de cetățenii de religie musulmană și solicitanții de azil. Simpatizanții extremei drepte au găsit în AfD acel partid care se mapează perfect cu ideologiile și crezul lor politic, iar susținătorii PEGIDA și Mișcării Identitare întăresc poziția extremei drepte în Germania. Se observă și divizarea între estici și vestici în ceea ce privește atitudinea favorabilă și simpatia manifestate față de extrema dreaptă. O mare parte din tinerii est- germani sunt adepții extremei drepte. Aceste informații ne ajută să înțelegem de ce AfD, PEGIDA și Mișcarea Identitară au câștigat atât de mult capital politic în Germania într-un interval de timp relativ scurt.

51 de profesori și studenți germani de la universități de renume din Berlin și Chemnitz, specializați în sociologie, au supus studiului în lucrarea „Protestforschung am Limit. Eine soziologische Annäherung an Pegida” (rom.: „Protestul de cercetare este la limită. O abordare sociologică a PEGIDA”) din 2015 poziția PEGIDA față de extremismul de dreapta. Cercetarea este foarte relevantă, deoarece datele se pot aplica și pentru scopul pentru care militează AfD și Mișcarea Identitară prin simpla existență a trei sintagme: „Ar trebui să avem un lider care să conducă Germania cu mână de fier” (germ.: „Wir sollten einen Führer haben, der Deutschland zum Wohle aller mit starker Hand reagiert”), „Naționalismul a avut și părțile lui bune” (germ.: „Der Nazionalismus hatte auch seine guten Seiten”) și „Ar trebui să avem din nou curajul pentru un sentiment național puternic” (germ.: „Wir sollten endlich wieder Mut zu einem starken Nationalgefühl haben”). (Daphi, 2015, p.27) Aceste fraze caracterizează poziția de extremă dreaptă a simpatizanților PEGIDA și dorința lor de a fi reprezentați de un lider adevărat care să apere interesele poporului său, renăscând astfel puternice sentimente naționaliste în rândul celor prezenți la mitinguri.

2.3.4.3. Diferențe între populismul de dreapta și extremismul de dreapta

Evident că există diferențe între populism și extremism. În primul rând, aceste diferențe sunt de natură ideologică. Partidele populiste sunt mai puțin închise, flexibile, adaptabile și moderate. Aici se identifică AfD prin pozițiile moderate pe care le adoptă în ceea ce privește politica condusă de guvernul Merkel. Partidele extremiste sunt în schimb autoritare și se opun noțiunii de democrație. Această trăsătură este caracteristică PEGIDEI și Mișcării Identitare, poate și datorită trecutului comunist și societății rigide est-germane.

Populiștii și extremiștii adoptă o poziție diferită în ceea ce privește sistemul democratic. Populiștii consideră că sistemul funcționează corespunzător atâta timp cât statul are grijă de proprii cetățeni. Extremiștii se opun existenței unui stat democratic, fiind orientați către necesitatea existenței unui stat autoritar și naționalist cu tendințe dictatoriale. Totodată, populiștii sunt cei care au viziune reformistă, gândindu-se la evoluția societății cu condiția ca anumite reguli să fie respectate, cum ar fi conservarea limbii, prezervarea culturii și valorilor naționale, a identității naționale și a sentimentului că cetățenii aparțin acelui stat din tot sufletul.

Extremiștii sunt în schimb rigizi, universul lor fiind închis și limitat, neacceptând contactul cu alți indivizi sau grupuri care nu se conformează propriilor lor valori și nu le âmpărtășesc ideologia, etnia sau rasa. (Decker, 2006, p. 69) Populismul și extremismul împart însă și caracteristici comune. Ambele folosesc noțiunea de „prieten inamic”, au o gândire rigidă, un limbaj metaforic și mereu consideră că poporul este victima politicului. Toate aceste elemente sunt cât se poate de evidente în programele și acțiunile AfD, PEGIDA și Mișcării Identitare.

2.3.4.4. Conceptul de „multiculturalism”

În opinia lui Alberto Spektorowski, cercetător la Departamentul de Științe Politice al Universității din Tel Aviv, Israel, etnopluralismul pune bazele „unei noi teorii de dreapta europene care se află în contrast cu multiculturalismul liberal.” (Spektorowski, 2003, pp. 111-130) Etnopluraliștii se folosesc de conceptul de diversitate culturală pentru a avea permisiunea de a oferi dreptul la diferențiere și a putea dezbate politicile regionale ale separitismului etnic sau ale separatismului rasial. Și revenim aici la aserțiunea lui Merkel cum că „multiculturalismul în Germania a eșuat.” (BBC, 17 octombrie 2010, http://www.bbc.com/news/world-europe-11559451)

Este un fapt demonstrat prin evenimentele care se petrec în ultima perioadă în această țară. Au fost acceptați peste un milion de refugiați de religie musulmană, din care câțiva dintre aceștia au fost implicați în agresiuni sexuale față de cetățenii germani și au comis atacuri teroriste în locuri publice (Ansbach, 24 iulie 2016, Würzburg, 18 iulie 2016, Essen, 16 aprilie 2016, Hannover, 26 februarie 2016, Berlin 19 decembrie 2016) determinându-i pe germani să adopte o atitudine sfidătoare și respingătoare față de imigranții de origine arabă. Atentatul sinucigaș terorist de la Ansbach a fost primul atentat islamist din Germania în urma căruia au murit 15 persoane. (Theveßen, 2016, p. 6) De menționat că autorii atacurilor teroriste au avut legături cu Statul Islamic și erau islamiști convinși.

De aceea, fenomenul migraționist și politica „Willkommen” a lui Merkel sunt intens dezbătute și respinse de cetățeanul de rând care nu dorește să trăiască într-un mediu multicultural în care valorile lui naționale și cele europene se simt amenințate de valorile musulmane. Opinia majorității este că cei care au decis să trăiască în Europa trebuie să se adapteze la ceea ce înseamnă Europa, și anume libertatea de mișcare, de exprimare, drepturi egale în societate pentru femei și bărbați, protecția bătrânilor și copiilor, dreptul la educație și egalitate de șanse și socială și renunțarea de către femei a purtării vălului islamic.

Germania secolului XXI este definită prin spiritul său pacifist, prin democrație, prin politică liberă, prin economie prosperă, prin protecția socială ridicată și prin valorile umane pe care le propagă și nu prin trecutul său marcat de divergențe etnice, ideologice și religioase și război. Dar aceste valori nu legitimează întreaga populație germană, care nu este atât de deschisă, așa cum s-a crezut, către o varietate multiculturală, și în special către musulmani. Germania nu este încă pregătită să asimileze alte culturi în cadrul propriei culturi, iar dacă ar fi să fie posibil acest lucru, este de preferat ca cei care decid să trăiască în Germania să facă acele compromisuri care le pot oferi o acceptanță relativă în cadrul societății. În Germania, multiculturalismul ca fenomen este perceput în strânsă legătură cu extremismul de dreapta și este asociat cu politica migraționistă a statului și cu criza refugiaților din 2015-2016.

Multiculturalismul se referă la ce înțelege și cum răspunde societatea la noua provocare reprezentată de diversitatea culturală și religioasă. Germania, drept stat modern, este organizată drept stat în jurul unor norme lingvistice și culturale ale grupurilor dominante, adică cetățenii germani, care pun foarte mult accentul pe rădăcinile istorice ale poporului.

Membrii unor grupuri culturale minoritare trebuie să reușească să își impună identitatea culturală în relație cu practicile sociale ale grupurilor dominante ale societății. Gutman (2003), Taylor (1992) și Young (1990) consideră că multiculturalismul este asociat și cu identitatea politică, cu politica de diferențiere și cu politica de recunoaștere, pentru a schimba modelele reprezentative dominante ale societății și a accelera procesul de comunicare în scopul de a preveni marginalizarea anumitor grupuri în societate. Astfel, viziunea cancelarului german, Angela Merkel, că Germania este o țară multiculturală se află în perfectă antiteză cu viziunile AfD, PEGIDA și Mișcării Identitare.

Multiculturalismul se referă nu numai la identitate și cultura națională, ci și la remedierea dezavantajelor politice și economice pe care oamenii le suportă ca urmare a faptului că sunt un grup marginalizat și respins de societate. Merkel își dorește integrarea acestor imigranți în societate, însă grupările de extremă dreaptă sunt complet împotriva acestei măsuri. Iar majoritatea dictează și este cât se poate de evident că Germania se îndreaptă încet, dar sigur către intoleranță față de străini, iar extrema dreaptă este foarte influentă în rândul cetățenilor germani.

Încheiem acest subcapitol cu un citat extrem de semnificativ și subtil al lui Benazir Bhutto, fostul prim-ministru al Pakistanului: „un popor inspirat de democrație, de drepturile omului și de șansele economice, va întoarce spatele extremismului în mod decisiv.” (Bhutto, 2015) Acestea sunt și așteptările clasei politice aflate la guvernare în Germania, ale cancelarului Merkel, în mod special, în relație cu actuala situație politică și socială din Germania. Însă lunile și anii ce vin vor dovedi dacă acea frază celebră a lui Merkel, „Vom reuși” (germ.: „Wir schaffen das”) rostită în august 2015, ianuarie și august 2016 va avea efectul scontat asupra politicii Germaniei și Uniunii Europene și asupra situației din interiorul țării.

Faptele manifestate, cuvintele rostite și evenimentele derulate până la momentul finalizării redactării acestei teze de doctorat ne conduc însă spre concluzia că Germania încă nu este pregătită pentru diversitate culturală și pentru acceptanța altor religii și naționalități în această țară. De aceea, toată această problemă a migrației și avântul curentului eurosceptic, al celui populist și a extremei drepte reprezintă o adevărată provocare pentru clasa politică germană în strânsă relație cu percepția și gândirea cetățeanului de rând.

2.3.5. Considerații finale

Ca urmare a analizei AfD, PEGIDA și a Mișcării Idenitară rezultă că aceste organizații se află în strânsă corelație din punct de vedere politic, doctrinar, ideologic, al programelor politice pe care le promovează și al crezurilor și idealurilor politice care le stau la bază. Cele trei formațiuni își împart și publicul și simpatizanții. AfD este singurul care are statut de partid politic, iar majoritatea susținătorilor PEGIDA și a Mișcării Identitare reprezintă electoratul AfD.

Așa se explică evoluția pozitivă și crescătoare a rezultatelor la vot pentru alegerile locale, regionale și parlamentare pe care le-a obținut AfD din 2014 până în 2016. Profilul simpatizanților AfD, PEGIDA și Mișcării Identitare este asemănător, provenind din mediul academic, din sistemul privat, cu vârste de peste 35 de ani, fiind în majoritate din estul Germaniei sau din statele din nordul și sudul fostei Germanii de Vest.

Acest nou fenomen marchează începutul unei noi ere politice în Germania, fiind acea voce a germanilor dezamăgiți de partidele tradiționale, CDU, CSU, SPD, Verzii, FDP, care își dorește o schimbare și o intrare în normalitate a țării din perspectiva înăspririi condițiilor de acordare a azilului pentru imigranții din zonele de război, cu predilecție celor de religie musulmană.

Societatea democrată germană s-a întors parcă cu 360 de grade în perioada Partidului Național Socialist din timpul celor două războaie mondiale invocându-l foarte des pe Adolf Hitler și dorindu-și ca acesta să se întoarcă din morți pentru a repune ordine și disciplină în țară.

Valul de imigranți musulmani care a cuprins Germania în intervalul 2015-2016 a reprezentat apogeul toleranței acestora față de musulmani. Germanii își simt amenințate limba, cultura, valorile naționale, identitatea și religia creștină de către acești imigranți. Pericolul islamizării Germaniei, care stă la baza crezului AfD, PEGIDA și Mișcării Identitare, este justificat, deoarece populația germană înregistrează o natalitate scăzută, fiind pusă în pericol perpetuarea copiilor din părinți puri germani, iar existența Shariei în paralel cu legile germane pune sub semnul întrebării puterea reală a autorităților germane.

Deși numeroase firme private derulează programe de integrare în societate a acestor cetățeni de religie musulmană, Germania și germanii nu sunt încă pregătiți pentru această diversitate culturală Islamică. Așadar, Merkel a avut dreptate când a afirmat că „Multiculturalismul în Germania a eșuat!”. Politica Angelei Merkel de a permite intrarea și șederea în Germania a peste un milion de refugiați a fost sancționată de către germani la alegerile care au avut loc în 2015 și 2016, AfD obținând rezultate zdrobitoare.

Frontul comun pe care îl fac aceste trei formațiuni și preseverența organizării mitingurilor de protest la Dresda, fieful est-german al euroscepticismului, populismului și extremismului, denotă că germanii își doresc cât mai rapid o schimbare. Aceștia solicită guvernului să lucreze pentru cetățenii germani, să aducă la același nivel pensiile și ajutoarele sociale din estul Germaniei cu cele din vestul Germaniei, să ajute la creșterea natalității între germani și să fie orientat către păstrarea limbii germane ca limbă națională, conservarea valorilor și culturii germane, a identității naționale, a suveranității statului de drept și a religiilor creștine drept singurele religii în Germania.

Partidele de gen din celelalte state europene susțin AfD și pe lidera acestuia, Frauke Petry, și o preferă pe aceasta drept viitor cancelar al Germaniei și partner politic. Anul 2017 este pentru Germania o provocare din perspectiva alegerilor federale din Germania din toamna lui 2017, a celei de a doua crize a refugiaților care stă să înceapă în Italia, dar și a noii politici externe conduse de Donald Trump, un populist convins.

3. MEDIATIZAREA SUBIECTULUI CRIZEI REFUGIAȚILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN MEDIUL ONLINE DIN ROMÂNIA

3.1. Introducere

Criza refugiaților din Uniunea Europeană a fost un subiect care s-a aflat constant pe agenda publică din România în luna septembrie 2015. Mediatizarea crizei refugiaților reprezintă un proiect inedit de cercetare pe cele mai vizitate și citite media online din România, și anume www.hotnews.ro, www.ziare.com, www.mediafax.ro și www.agerpres.ro. Această cercetare se concentrează pe analiza mediului online ca mijloc de informare a populației despre criza refugiaților la nivel european și național. Televiziunea reprezintă sursa cel mai des folosită pentru obținerea informațiilor. În rândurile populației tinere și educate (între 18 și 35 de ani, cu studii superioare), 75% dintre aceștia se uită zilnic la TV, în timp ce 85% dintre aceștia folosesc zilnic Internetul pentru culegerea informațiilor și pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă în România și în afara ei. În ceea ce privește știrile, 50% dintre aceștia urmăresc zilnic știrile TV și 40% urmăresc zilnic știrile online. Drept urmare, mediul online este mijlocul predilect de informare pentru publicul tânăr și educat, cercetarea de față fiind relevantă în special în relație cu acest tip de public. (Bârgăoanu, 2011, p. 101)

Astfel, ne-a interesat să analizăm mediatizarea online a unui subiect european de importanță națională – criza refugiaților din Orientul Mijlociu și Africa din perioada de vârf a manifestării acesteia, septembrie 2015. Aspectele pe care le-am avut în vedere în cercetarea noastră sunt legate de vizibilitatea, tematizarea și proeminența crizei refugiaților în cadrul tuturor știrilor postate în luna cea mai intensă pentru întreaga Europă, septembrie 2015, pe cele mai vizitate portaluri online de știri din România: www.hotnews.ro și www.ziare.com, dar și pe cele două agenții de presă: www.mediafax.ro și www.agerpres.ro. Un alt aspect analizat a fost identificarea tonului știrilor (engl.: tone of voice) (pozitiv, negativ, neutru) folosit în relatarea informațiilor cu privință la situația refugiaților, la implicarea Uniunii Europene și a Germaniei în gestionarea fluxului de refugiați, precum și poziția adoptată de Germania în ceea ce privește sprijinul acordat refugiaților.

Este important de știut cum mediul online românesc a perceput și relatat criza refugiaților, deoarece acest fapt se află în strânsă corelație cu temele prezentate în capitolele și subcapitolele precedente, criza refugiaților în Europa și criza refugiaților în Germania cu toate manifestările și consecințele acesteia. Proiectarea cercetării a fost realizată pe baza dovezilor științifice oferite de două teorii înrudite: teoria agenda-setting și teoria încadrării (engl.: framing), dar și pe baza conceptualizării tonului știrilor.

3.2. Stabilirea agendei publice (teoria agenda setting), încadrarea știrilor (teoria încadrării) și tonul știrilor. Aspecte teoretice

Știrile de orice tip, de televiziune, din presa scrisă sau din mediul online, exercită o influență importantă asupra indivizilor care le consumă zilnic. Astfel cercetările mai vechi, dar și cele recente se concentrează pe analiza impactului pe care aceste știri le au asupra publicului și cum mass media modelează opinia publică stabilind în orice moment în timp real care este agenda publicului. Pentru a putea avea o imagine de ansamblu asupra acestor aspecte, vom teoretiza în cele ce urmează agenda setting, încadrarea și tonul știrilor în contextul acoperirii media a crizei refugiaților în Uniunea Europeană în spațiul online românesc în luna septembrie 2015.

Teoria agenda setting are la bază ideea propusă de Walter Lippmann (1922, pp. 3-35) în faimoasa sa lucrare Public Opinion, capitolul intitulat „The World Outside and the Pictures in Our Heads” și anume că „știrile mass media reprezintă sursa principală a imaginilor din mintea noastră (engl.: „pictures in our heads”) despre lumea largă a lucrurilor de interes, o lume care pentru majoritatea cetățenilor este intangibilă, invizibilă, în afara minții lor.” Pornind de la această accepție, observăm că orice individ are capacitatea de a învăța să vadă anumite lucruri despre lume cu alți ochi și să le perceapă din altă perspectivă, amintindu-și de acestea în mod diferit.

Astfel, individul își creează în minte o anumită imagine despre ceea ce a perceput în urma contactului cu lumea exterioară. Interacțiunea sa cu alți indivizi sau alte grupuri determină comportamentul pe care îl va adopta ulterior, ceea ce Lippmann a numit „lucruri de interes”. Aceste colecții de experiențe generate de imaginile din mintea indivizilor, de imaginile despre propria persoană, despre alții, despre nevoile lor, despre scopurile lor și relațiile dintre ei sunt în definitiv opinia publică. Transpunând această idee a lui Lippmann la relația directă pe care mass media o au cu indivizii, cu grupurile și implicit cu opinia publică, deducem că tot ceea ce cunoaștem sau avem impresia că știm despre lume se datorează contactului direct cu mass media.

Cu alte cuvinte, mass media ne stabilesc prioritățile, ne spun ceea ce trebuie să știm, ceea ce trebuie să gândim și ne formează o anumită opinie despre un anumit eveniment sau despre anumite persoane care reprezintă subiectul știrilor media. Ceea ce este deci important pentru mass media într-o zi anume sau într-o perioadă de timp bine determinată devine important și pentru individul care urmărește media respective. De foarte multe ori, se observă că indivizii adoptă aceeași opinie și același comportament pe care un canal media sau formator de opinie îl induc.

Mass media au capacitatea de a crea o reprezentare a lumii și a realității care poate fi adevărată, falsă sau o combinație a celor două, dar oamenii acționează și gândesc în baza imaginilor create de media și care se întipăresc în mintea lor. Omul nu poate să înțeleagă mediul în care trăiește, de aceea are nevoie de ajutorul media care îi construiesc o reprezentare a lumii adecvată nivelului său de înțelegere și de interpretare.

Pornind de la conceptul de „picture in our heads” al lui Lippmann, Bernard C. Cohen (1963, p. 13) nota că presa „este posibil să nu aibă succes, în cea mai mare parte a timpului, în a le spune oamenilor ce să gândească, dar are un succes surprinzător spunându-le cititorilor la ce să se gândească”. Deci, se observă diferența subtilă de nuanță între conceptul inițial al lui Lippmann și cel dezvoltat ulterior de Cohen.

Mass media nu le spun oamenilor „cum” să gândească, ci „la ce” să se gândească. Media au competența și puterea de a le arăta oamenilor care este „relieful evenimentelor din spațiul public”, le stabilesc ordinea de zi a discuțiilor: ordinea de zi a mass media (gradul de atenție acordat problemelor) devine ordinea de zi a publicului.

Kurt Lang și Gladys E. Lang (1966, Chelcea, 2002, p. 117) observau că „mass media influențează atenția acordată anumitor probleme sau persoane. Mass media construiesc imaginea publică a personalităților politice. Mass media prezintă constant lucrurile, sugerând despre ce anume să gândească, despre ce să cunoască și despre ce sau cine să își formeze cetățenii simpatii și sentimente.” Mass media fabrică probleme „artificiale” sau „pseudoevenimente”, independent de realitățile și prioritățile publice. Mass media au tendința de a prezenta nu întreaga realitate, ci numai o parte a ei susceptibilă de a face obiectul unor știri atractive.

Maxwell McCombs și Donald Shaw (1972, Dobrescu & Bârgăoanu, 2001, pp. 156-157) au pus în practică mai multe experimente, printre care și Studiul Charlotte realizat în 1972 în Statele Unite ale Americii în cadrul alegerilor prezidențiale în care s-au confruntat Nixon și McGovern și au elaborat o serie de concluzii, îmbogățind conceptual teoria agenda setting. Potrivit lui McCombs și Shaw, publicul află despre problemele publice prin intermediul mass-media. Astfel, în concordonanță cu ideea dezvoltată de Lippmann. agenda setting este capacitatea mass media de a ordona și a organiza mental lumea în locul nostru.

Funkhouser (1973, pp. 62-73) a adus adăugiri teoriei agenda setting, considerând, după analiza tuturor articolelor și editorialelor din trei săptămânale de știri: Time, Newsweek și U.S.News, între 1960 și 1970, că opinia publică reproduce agenda mass media, dar că există o discrepanță între ierarhia problemelor stabilită de public și cea stabilită de mass media. Tendința este însă aceea ca publicul să adopte aceeași clasificare a problemelor și/sau evenimentelor pe care o au mass media. Știrile media din ziare sau mediul online sunt deci singura posibilitate a indivizilor să știe ce și când se întâmplă ceva în lume, astfel încât își creează o opinie despre respectivul eveniment din perspectiva media pe care le-au urmărit.

Zucker (1978, pp. 225-240, Dobrescu & Bârgăoanu, 2001, p. 162) vine să întărească descoperirile teoretice ale lui Funkhouser în ceea ce privește teoria agenda setting, considerând că „proeminența în sine a unei teme este un factor important care pune în mișcare acest proces. Prin temă proeminentă înțelegem acea problemă de care publicul se lovește în mod direct. […] Pentru probleme mai puțin proeminente, atenția mare acordată de media contribuie la sensibilizarea publicului, deci media sunt cele care se află la originea stabilirii ordinii de priorități. Pentru probleme proeminente, atenția media nu precede importanța atașată de către public respectivei probleme, mai degrabă, cele două procese au loc simultan, fiind vorba de o intersectare a atenției sporite din partea media cu frământarea publică vizavi de o temă.” Această abordare a lui Zucker ne va fi de ajutor în analiza proeminenței știrilor din cadrul cercetării noastre pentru a putea înțelege legătura dintre agenda setting și modalitatea în care media stabilesc care este ordinea de priorități a știrilor transmise către publicul larg astfel încât indivizii să se gândească numai la acele știri pe care le-au citit.

Câțiva ani mai târziu, Robert M. Entman (1989, pp. 347-370) cercetează la rândul său fenomenul agenda setting și opinează că mass media exercită o influență semnificativă, dar numai într-o sferă apropiată. În acest fel, autonomia publicului nu este completă, dar susceptibilitatea ei față de influența mass media este limitată la agendă. Cercetarea agendei setting include aproape mereu o propoziție de genul: „Deși un model al efectelor minimale descrie în modul cel mai acurat capacitatea media de a schimba opiniile, cercetările recente arată că media pot să joace un rol mult mai important prin a spune indivizilor la ce să se gândească, ba chiar ce să gândească.”

Conform agendei setting, media au capacitatea de a depăși orice fel de bariere, deoarece dețin puterea de a influența gândirea indivizilor și de a-i aduce exact în acel punct în care își doresc. Evident, trebuie însă să facem distincția între pozițiile pe care le adoptă agenda setting, și anume: „la ce să ne gândim” și „ce să gândim despre.” Astfel, pentru a putea influența gândirea audienței despre un subiect, media furnizează doar un anumit set de informații astfel încât individul respectiv să aibă la ce să se gândească și să aibă timp să proceseze informația receptată.

Media au, în acest fel, puterea să spună oamenilor în mod indirect cum să gândească despre un subiect anume o dată ce contactul a fost stabilit, modelându-le practic opinia despre acea temă. Se observă des că publicul unor anumite media gândește diferit față de indivizii care urmăresc alte canale de informare. În acest fel se nasc opinii diferite și discuții pe seama respectivelor subiecte în funcție de informațiile pe care fiecare le-a cules din sursele sale.

În urma analizării Studiului Charlotte al lui Maxwell McCombs și Donald Shaw din 1972, Paul Dobrescu și Alina Bârgăoanu (2001, p. 159) consideră că efectul de agenda setting reprezintă „rezultatul cumulat al gradului de expunere la media, mijlocului de comunicare frecventat, interesului pentru politică, legăturii dintre evenimente și preocupările personale, nevoii de orientare, intensității comunicării interpersonale.” Această teorie relevă faptul că mass media au efecte asupra opiniei publice prin simplul fapt că acordă atenție unor probleme neglijându-le pe altele.

În cartea Istoria Comunicării (Dobrescu, Bârgăoanu & Corbu, 2007, p. 113, p. 182, p. 190), după studierea articolului clasic „Mass Communication, Popular Taste and Organized Social Action” din 1948 al lui Lazarsfeld și Merton despre teoria agenda setting sau stabilirea „ordinei de zi publice”, Dobrescu, Bârgăoanu și Corbu se referă la „conținutul mass media care influențează opinia publică, dar care conferă și vizibilitate socială problemelor și temelor (funcția de conferire a status-ului), având capacitatea de a stabili agenda de preocupări a momentului.” În acest sens, se alocă relevanță unui subiect, determinându-i pe indivizi să perceapă atenția sporită acordată de mass media temei respective și să perceapă informația ca fiind foarte importantă.

Așadar, teoria agenda setting presupune că mass media influențează opiniile, atitudinile și comportamentele indivizilor și grupurilor stabilind agenda publicului, determinând proeminența știrilor și influențând vizibilitatea subiectelor relatate. De asemenea, mass media propun un anumit tip de model, pe care majoritatea cetățenilor îl adoptă în mod involuntar și de cele mai multe ori inconștient astfel încât mass media au capacitatea de a ordona și organiza mental lumea în locul nostru.

Media constituie un subsistem funcțional al societății globale, de așa natură încât sistemul global impune comunicatorilor o anumită orientare în acțiunea lor mediatizatoare. Media au, ca destinație funcțională în sistemul social, producerea și difuzarea unor mesaje care fac legătura între diferitele sectoare ale societății, susținând reglarea lor funcțională. De aceea, rolul pe care îl joacă media în secolul Internetului este vital pentru cristalizarea anumitor opinii. Indivizii, fără să fie conștienți, se lasă influențați și conduși de media. Media stabilesc „calendarul” și „ierarhia” problemelor de actualitate, definesc consensul asupra problemelor de interes public, direcționând atenția către anumite probleme, soluții, persoane care devin astfel prioritate („the setting of the agenda”). (Drăgan, 2002, p. 151)

În anii ’80 s-a cristalizat un al doilea nivel al teoriei agenda setting, cunoscut drept agenda setting de nivel secund (engl.: second level agenda setting). Acest nivel presupune că mass media își desfășoară activitatea într-un cadru foarte bine definit, limitat spațial și conceptual și se află într-o strânsă dependență cu contextul în care apar informațiile. Termenul de încadrare desemnează faptul că un stimul, un item, un argument, un eveniment, o idee și o informație fiind puse în cadre de referință diferite provoacă percepții, interpretări, atitudini și reacții diverse din partea subiecților receptori. Abordarea știrilor care se bazează pe limbaj este analiza efectului de cadraj. Cadrajul este modalitatea de înțelegere a organizării sistematice și predeterminate a știrilor în tipologii care facilitează selecția, focalizarea și prezentarea după anumite modele.

Erving Goffman (1974, pp. 21-39) a adus o contribuție semnificativă conceptului de încadrare, afirmând că „oamenii interpretează ceea ce se întâmplă în lumea lor prin perspectiva propriei lor încadrări primare. Încadrarea primară nu depinde de alte încadrări. Goffman susține că există două distincții în cadrul încadrărilor primare: naturală și socială. Ambele încadrări joacă un rol esențial și ajută indivizii să intepreteze datele astfel încât experiențele lor să poată fi înțelese într-un context social mai vast. Diferența dintre cele două tipuri de încadrări este funcțională. Încadrările naturale percep evenimentele drept apariții fizice și consideră că nu sunt cauzate de forțe sociale. Încadrările sociale identifică evenimentele drept apariții sociale, care au loc datorită capriciilor, scopurilor și manipulărilor care provin din partea celorlalți jucători sociali (indivizi). Încadrările sociale sunt construite pe baza încadrărilor naturale. Aceste încadrări și cadrajele pe care le crează în cadrul procesului de comunicare influențează într-o foarte măsură felul în care informațiile sunt interpretate, procesate și, în final, comunicate. Goffman subliniează că indivizii sunt utilizatori frecvenți ai cadrajelor în viața lor de zi cu zi, chiar dacă sunt conștienți de existența acestora sau nu.

Iyengar și Kinder (1987, pp. 63-65) au studiat la rândul lor nu doar încadrarea, ci și priming-ul (se referă la ce are un individ în mintea sa în momentul în care face o judecată anume). Astfel se creează o relație puternică cu framing-ul, deoarece în cazul contactului cu media, acestea le spun indivizilor cum să gândească despre un anumit subiect. Drept urmare, încadrarea unei probleme într-un anumit fel altul decât o alternativă logică poate schimba în mod radical procesul de adoptare sau de omitere a unor opinii. În timp ce prin agenda setting, individul se orientează către acele știri proeminente cărora media le-a acordat cel mai mult spațiu.

Conform lui Robert Entman (1993, p. 51), conceptul de încadrare „oferă în mod constant o cale de a descrie puterea textului comunicat.” În opinia lui Entman, încadrarea implică două aspecte: selectarea și proeminența temelor/subiectelor. Astfel, încadrarea presupune „a selecta anumite aspecte din realitatea percepută și a le face mai proeminente prin textul comunicat, astfel încât să poată da o anumită definiție problemelor, o interpretare cauzală, o evaluare morală și/sau să se recomande un anumit tratament pentru subiectele descrise.” (Entman, 1993, p. 52)

Așadar, exemplul pe care îl adaptăm conceptualizării lui Entman este încadrarea crizei refugiaților în Uniunea Europeană care a dominat știrile din mediul online românesc în septembrie 2015. Conform modelului lui Entman avem următoarea structură: relatare: despre criza refugiaților în Uniunea Europeană a subliniat anumite evenimente care au avut loc la nivel internațional; probleme: războiul civil din Siria, conflictele armate din Irak și Afganistan, războaiele civile din Africa; identificarea sursei: Statul Islamic, forțele talibane și rebelii africani, forțele armate siriene și ruse; oferirea unei justificări morale: agresiunile ateiste împotriva populației musulmane, pericolul reprezentat de Creștinism la adresa Islamului, interesele economice internaționale în zonă prin slăbirea puterii economice a guvernelor naționale și a populației; dar și salutarea unor soluții speciale: ajutorul oferit de Uniunea Europeană și de Turcia tuturor refugiaților care fug din aceste zone de război, încheierea de tratate internaționale pentru normalizarea situației în zonele respective, implicarea directă a NATO și a forțelor aliate pentru reglementarea situației conflictuale în Orientul Mijlociu, ajutoare umanitare pentru populațiile din zonele de razboi, rezoluții ONU pentru soluționarea pașnică a conflictelor. Cadrajele sunt în acest exemplu următoarele: definirea problemei: se determină care sunt factorii declanșatori ai acestei probleme (criza refugiaților în Uniunea Europeană, ce costuri financiare și ce resurse umane implică gestionarea crizei; diagnosticarea cauzelor: se identifică factorii care creează aceste probleme; se fac judecăți morale: se evaluează cauzele factorilor care au creat problema respectivă și efectele acestor factori asupra desfășurării ulterioare a crizei; sugerarea de soluții: se oferă și se justifică anumite măsuri pentru rezolvarea problemelor respective și se prezic care pot fi eventualele efecte. (Entman, 1993, p. 52)

Exemplul crizei refugiaților în Uniunea Europeană conform modelului propus de Entman din 1993 sugerează faptul că aceste cadraje conțin cel puțin patru elemente în procesul de comunicare, și anume: comunicatorul, textul, receptorul și cultura. Comunicatorii fac, în mod conștient sau nu, anumite judecăți de încadrare pentru a decide cum trebuie să se spună și ceea ce este transmis. Aceste judecăți sunt ghidate de cadrajele care le organizează sistemul de credințe. Textul conține cadraje care se manifestă prin prezența sau absența anumitor cuvinte-cheie, expresii, imagini stereotipice, surse de informare și propoziții care furnizează o consolidare tematică a unor fapte și judecăți. Cadrajele care ghidează gândirea și concluziile receptorului pot să reflecte sau nu cadrajele din text și intenția de încadrare a comunicatorului. Cultura este un stoc de cadraje invocat frecvent, putând fi definită ca un set de cadraje comune demonstrate empiric care sunt prezente în discursul și opinia mai multor indivizi în cadrul grupurilor sociale. Concluzionând, încadrarea folosește anumite elemente selectate pentru a construi un argument despre probleme și cauzele, evaluarea și/sau soluția acestora. (Entman, 1993, pp. 52-53)

Scheufele (1999, pp.103-122) propune o nouă abordare a conceptului de încadrare, și explică încadrarea ca fiind o teorie a efectelor media. Modelul procesului de încadrare conceput de Scheufele se bazează pe descompunerea legăturilor dintre informații, procese și rezultate. Astfel, Scheufele conceptualizează încadrarea drept un „proces continuu în care rezultatele anumitor procese deservesc drept informații pentru procesul următor.” (Scheufele, 1999, p. 114) Astfel, în cadrul acestui model, Scheufele analizează patru procese: construcția de cadraje, stabilirea de cadraje, efectele la nivel individual ale încadrării; și o legătură între cadrajele individuale și cadrajele media (predispozițiile jurnaliștilor și elitelor de a încadra anumite procese). (Scheufele, 1999, pp. 114-115) (Figura 78)

Figura 78: Modelul procesului de cercetare al încadrării / Sursa datelor: Scheufele, 1999

Astfel, procesul de construcție a cadrajelor pornește de la jurnaliști, care reprezintă principala sursă de informare. Jurnaliștii construiesc cadrajele pentru a structura și a distribui informațiile. În acest sens, construcția cadrajelor este influențată de ideologii, atitudini sau deontologii profesionale, orientarea politică a media respective, actorii politici, autorități locale și naționale, grupuri de interese. Stabilirea cadrajelor este legată strâns de proeminența știrilor astfel media decid ce știri să publice în funcție de importanța subiectului respectiv și de posibilul impact pe care aceasta îl va avea supra publicului, cum ar fi numărul de vizualizări, de comentarii și de cuvinte alocat știrii cu pricina. Efectele la nivelul individual al încadrării se referă la variabilele comportamentale, atitudinale și cognitive care formează o opinie despre un anumit subiect. Jurnaliștii folosesc anumite cadraje pentru a descrie anumite evenimente. Opiniile jurnaliștilor pot fi influențate de experiențelor acumulate în urma interacțiunii cu actorii știrilor. Astfel, audiențele acestora devin la rândul vulnerabile și influențabile de opiniile pe care jurnaliștii le au cu privire la o anumită știre. (Scheufele, 1999, pp. 115-118)

Semetko și Valkenburg (2000, pp. 93-109) descriu cadrajele generale din perspectiva:

conflictului: accentul este pus pe conflictele între indivizi, grupuri sau instituții ca o modalitate de a capta interesul audienței; alegerile electorale sunt încadrate cu precădere în termeni conflictuali;

dimensiunii umane: accentul este pus pe aspectele emoționale, subiectul căpătând un „chip uman”; mass media fac eforturi în direcția personalizării și dramatizării știrilor;

consecințelor economice: accentul este pus pe consecințele economice pe care un anumit subiect îl poate avea asupra indivizilor, grupurilor, organizațiilor, regiunilor și/sau țărilor;

moralității: accentul este pus pe implicațiile religioase și/sau morale ale subiectului. Neuman et. al (apud. Semetko & Valkenburg, 2000) susțin că acest cadraj este mai prezent în mintea audienței decât în știri;

responsabilității: accentul este pus pe identificarea responsabililor și/sau a soluțiilor pentru situația sau problema analizată.

De Vreese (2005, p. 52) propune un model al procesului de încadrare care stă la baza conceptualizărilor sale cu privire la teoria încadrării.

Figura I.19.: „Modelul procesului de încadrare” (De Vreese, 2005)

Pornind de la acest model, De Vreese (2005, p. 51) identifcă potențialul conceptului de încadrare în „procesul de comunicare, deoarece comunicarea nu este de sine stătătoare, ci este dinamică implicând în primă fază construcția unui cadraj (cum apar cadrajele) și apoi stabilirea unui cadraj (interacțiunea dintre cadrajele mass media și predispozițiile publicului).” Construcția cadrajelor se referă la factorii care influențează structura calitativă a cadrajelor știrilor. În acest sens, factorii interni ai fiecărei instituții de presă determină modalitatea în care jurnaliștii și media încadrează știrile. Stabilirea cadrajelor se referă la interacțiunea dintre cadrajele media și informațiile pe care un individ deja le cunoaște și predispozițiile acestuia la acumularea de noi informații. Astfel, cadrajele știrilor pot influența procesul de învățare, interpretare și de evaluare al temelor și evenimentelor.

De Vreese (2005, pp. 51-52) propune o evaluare a consecințelor încadrării la nivel individual sau social. La nivel individual, efectele cadrajelor vizează schimbarea sau alterarea atitudinilor. La nivel social, încadrarea știrilor poate contribui la „modelarea proceselor sociale, așa cum sunt socializarea politică, luarea deciziilor și acțiunile colective.” Identificarea cadrajelor transmise de media este un demers extrem de util, care are o miză majoră în formularea unor ipoteze pertinente cu privire la modul în care se coagulează și evoluează opinia publică în relație cu teme sensibile, așa cum este criza refugiaților în Uniunea Europeană.

Din perspectiva poziționării teoriei încadrării în domeniul comunicării sociale, De Vreese (2005, p. 54) identifică două abordări, inductivă și deductivă. Prima, abordarea inductivă, pornește de la ideea că identificarea cadrajelor poate fi făcută în mod iterativ, fără a avea o grilă apriorică. Cadrajele se revelează pe parcursul lecturii. În a doua abordare, cea deductivă, sunt stabilite câteva criterii pe care trebuie să le îndeplinească un cadraj: 1. un cadraj ar trebui să aibă caracteristici conceptuale și lingvistice identificabile; 2. un cadraj ar trebui să fie observabil în practica jurnalistică; 3. existența posibiliății de a distinge cadrajul și de a-l diferenția față de alte posibile cadraje; 4. un cadraj trebuie să aibă validitate reprezentativă, adică să poată fi recunoscut de ceilalți și să nu fie doar un produs al imaginației cercetătorului. (De Vreese, 2005, p. 54)

Mergând mai departe, De Vreese (2005, pp. 55-60) diferențiază între cadraje specifice și cadraje generale. Cadrajele specifice pot fi identificate doar în anumite contexte, având o legătură directă cu evenimentele analizate. Cadrajele generale „transcend limitările tematice și pot fi identificate în contexte variate, inclusiv în medii culturale diferite.” (De Vreese, 2001, pp. 107-122) Cadrajele generale au forță explicativă inclusiv în cercetările transnaționale, pentru că permit analizarea diferitelor aspecte în termeni comparativi.

Weaver (2007, pp. 142-147) este de părere că al doilea nivel al agenda setting, și anume încadrarea, analizează proeminența relativă a atributelor unor probleme. Astfel, acest set de atribute al agenda setting au fost numite al doilea nivel al agenda setting pentru a le putea diferenția de primul nivel care se concentrează pe probleme (obiecte), cu toate că termenul de „nivel” presupune că atributele sunt mult mai specifice decât obiectele, ceea ce nu este întotdeauna cazul. Modalitățile și cadrajele pe care jurnaliștii le folosesc pentru a atrage atenția asupra unor anumite atribute ale unor subiecte de știri ale acoperirii media, precum și obiectele în sine, pot fi generale.

Camelia Beciu (2009, p. 72) consideră că „mass media nu ar mai indica publicului prioritățile momentului, ci atributele sau cadrele de interpretare a evenimentelor mediatice (engl.: frames sau cadre).” Căci temele care au fost mediatizate la un moment dat sunt folosite de către public drept cadre pentru temele de actualitate, care fac parte din sfera lui de interes. În același timp Wettstein (2012, pp. 318-333) discută despre adoptarea cadrajelor ca un fenomen care elucidează modul în care atitudinile și comportamentele publicului sunt modelate ca urmare a încadrării unui subiect. Există doi factori care facilitează adoptarea cadrajelor (Wettstein, 2012, p. 318-333): accesibilitatea subiectului și corelația dinntre subiect și opiniile preexistente ale audienței. Cu alte cuvinte, efectul de tip framing nu este independent.

Scheufele și Iyengar (2014, p. 1) sunt de părere că încadrarea „definește un proces dinamic al formării opiniei în care predomină modurile de prezentare al elitei retorice iar acoperirea mass media formează opinia de masă.” Teoria framing sau a încadrării susține că emițătorul influențează de cele mai multe ori perspectiva din care receptorul evaluează mesajul. Cu alte cuvinte, oamenii iau decizii în funcție de modul în care sunt descrise consecințele unei acțiuni. Ca urmare, rezultă că efectele de tip framing se referă la efecte ale comunicării care nu sunt cauzate de ceea ce se comunică, ci de variații ale modului în care o informație este prezentată sau încadrată în discursul public.” (Scheufele & Iyengar, 2010, p.3)

În concluzie, proeminența cadrajelor în media poate determina succesul știrilor în rîndul cetățenilor. Indivizii au tendința de a interpreta o problemă conform liniilor trasate de cadrajele mass media. Încadrarea presupune selecția unui număr redus de atribute legate tematic de politic și social în vederea includerii în agenda mass media atunci când se discută despre un anumit subiect din viața politică sau din societatea civilă care reprezintă un punct de interes pentru cetățeni.

Totuși, interpretarea problemelor nu ne informează și despre problemele atitudinale. Indivizii sunt liberi să indice acele cadraje cu care nu sunt de acord sau acele cadraje despre care nu manifestă nicio opinie. Ca urmare, cadrajele mass media sunt un instrument propice pentru a determina interpretarea publicului asupra unei probleme. Cadrajul este ceea ce sugerează știrea, modul în care știrea decupează realitatea, generând anumite tipare de interpretare din partea publicului. Uneori, la nivelul percepției, cadrajele pot fi mai puternice decât temele.

Jurnaliștii consideră știrea drept o informație care, până în momentul publicării, era necunoscută publicului larg. Știrile din mediul online, de televiziune și din presa scrisă prezintă interes pentru mulți oameni. Știrile ne facilitează să aflăm lucruri pe care nu le știam, să cunoaștem fapte și întâmplări adeseori cu totul ieșite din comun. Știrea este lucrul cel mai important în jurnalism, baza acestei profesii.

În fiecare zi, miliarde de oameni citesc ziare, navighează pe Internet, accesează diferite portaluri de știri, ascultă buletinele de știri la radio și urmăresc jurnalele de știri de la televizor pentru a afla ce se mai întâmplă în lume. Jurnaliștii se află într-o continuă căutare să colecteze știrile de pe tot mapamondul, au capacitatea de a desluși dedesubturile intrigilor politice, studiază probleme dificile de economie sau își riscă viețile în zonele de conflict și războaie. Conținutul acoperirii știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană de către media online din România este caracterizat de tonul știrilor. Tonul știrilor joacă un rol cât se poate de important pentru măsurarea gradului de obiectivitate față de subiectul relatat și al gradului de atașare al autorului știrii respective față de tema respectivă.

Tonul se referă la cuvintele pe care autorul știrii le folosește pentru a-și exprima opinia despre un anumit subiect sau pentru a relata un eveniment în mod obiectiv conform evenimentelor întâmplate. Tonul este ceea ce simte autorul despre subiectul respectiv, deci tonul este dat de atitudinea pe care o are acel autor despre acea temă, vocea este explicată prin exemplificarea atitudinii autorului în scris, iar ceea ce simte cititorul știrii se transformă în dispoziție și se manifestă prin sentimente de compasiune sau de repulsie.

De aceea, mecanismul tonului știrilor este creionat de dicție (de alegerea cuvintelor și frazelor potrivite pentru exprimarea ideilor și opiniilor autorului), punctele de vedere, sintaxa și gradul de formalitate al textului (concis, obiectiv și precis). Așadar, modalitatea în care o știre este redactată, declanșează, prin comunicarea scrisă, în cazul de față, un anumit set de emoții.

Fiecare om este capabil să genereze emoții în momentul în care citește o știre sau este expus în mod direct unui eveniment și să adopte o anumită atitutine și poziție care sunt dictate de cadrajul mediatic în care s-a produs știrea respectivă. Din această perspectivă a emoțiilor, tonul știrilor poate oferi o înțelegere mai exactă a mesajului transmis și poate prezice impactul cel mai probabil pe care îl va avea asupra persoanei care îl va citi.

Relația dintre cuvinte și tonul știrlor a fost cercetată de către Markel, Bein și Phillis în 1973 la Universitatea din Florida, opinând că felul în care este scris mesajul denotă și tonul pe care mesajul respectiv îl poartă. Astfel, dacă o știre relatează un eveniment fericit, mesajul va fi unul pozitiv, iar tonul știrii va fi, de asemenea, unul încărcat de bucurie. (Markel, Bein & Phillis, 1973, pp. 15-21)

Dahlgren & Sparks (2013, pp. 45-63) consideră că tonul știrilor pe care îl folosesc jurnaliștii, cu excepția acelora care scriu pentru ziarele de scandal, este unul oficial, serios și impersonal. Astfel, jurnaliștii demonstrează capacitatea de a se detașa de latura emoțională a subiectului relatat, fără inflexiuni subiective. Atributul de bază al oricărui jurnalist fiind acela de a prezenta faptele în mod obiectiv, lăsând imaginilor dreptul de a dramatiza situația atunci când este cazul prin puternicul mesaj vizual pe care îl transmit. (Grabe, Lang & Zhao, 2003, pp. 387-413)

Din perspectiva lui Patterson (1994, pp. 57-58), tonul știrilor a fost operaționalizat pentru a se încerca să se măsoare felul în care un eveniment este relatat de către un jurnalist. Tonul încearcă să capteze vocea jurnalistului cu privire la un anumit eveniment, la instituțiile și la actorii implicați.

Laplante și Ambady (2003, pp. 434-441) au demonstrat că tonul (în cazul nostru tonul știrilor) influențează percepțiile indivizilor cu privire la mesajle pozitive sau negative pe care le primesc de emițător. Cercetările în domeniu ale lui Gortner și Pennebaker (2003, pp. 580-603) arată că tonul știrilor în primele zile de la producerea unui eveniment sau declanșarea unei crize este foarte plin de conotații emoționale, dar începe să se distanțeze o dată ce timpul trece.

După izbucnirea crizei refugiaților în Uniunea Europeană în luna august 2015 și acutizarea acesteia în luna septembrie a aceluiași an, tonul știrilor despre instituțiile Uniunii Europene implicate în gestionarea crizei, despre liderii principalelor puteri ai Uniunii și despre guvernele naționale a fost majoritar neutru, iar cel despre refugiații din zonele de conflict din Orientul Mijlociu și Africa a fost de cele mai multe ori pozitiv, pe alocuri fiind și negativ, în condițiile asocierii involuntare a acestor refugiați cu acțiunile Statului Islamic, identificării acestora ca fiind membri ai acestei organizații teroriste și asocierea pericolului reprezentat de Islamism la adresa creștinilor.

Hopmanna, Vliegenthartb, De Vreese și Albæka (2010, pp. 389-405) sunt de părere că, dacă tonul unei știri despre un anumit subiect este pozitiv, atunci și atitudinea celui care citește va fi pozitivă, aflându-se sub efectul direct al expunerii. De Vreese (2004, pp. 477–504) consideră că o foarte bună acoperire a tuturor știrilor despre un anumit subiect determină gradul de vizibilitate al știrilor respective, iar tonul știrilor este măsurat din perspectiva celor trei dimensiuni: pozitivă, negativă și neutră.

McCombs (2014, pp. 1-21) este de părere că efectele tonului știrilor nu sunt limitate doar la opinii și atitudini despre liderii politici, ci îi determină pe indivizi să își ajusteze comportamentul astfel încât acesta să se încadreze credințelor lor. Așadar, tonul știrilor este determinat de felul în care jurnalistul redactează știrea, având un puternic impact în creionarea atitudinii pe care cititorul o va adopta ca urmare a faptului că a intrat în contact cu respectiva sursă media.

3.3. Metodologia cercetării

Metoda de cercetare utilizată pentru a urmări acoperirea mediatică a crizei refugiaților în Uniunea Europeană a fost analiza de conținut, având drept unitate de înregistrare și de context știrea online. Corpusul de cercetare cuprinde toate știrile publicate de către cele două portaluri de știri: www.hotnews.ro (site de știri românesc) și www.ziare.com (publicație de știri online) și cele două agenții de presă: www.mediafax.ro (Agenția de Presă Independentă din România) și www.agerpres.ro (Agenția Națională de Presă) – în perioada monitorizată, 1-30 septembrie 2015.

La nivelul acestei perioade, a fost analizat un număr total de 17.517 de știri, din care 729 de știri au avut drept subiect criza refugiaților în Uniunea Europeană și 223 dintre aceste știri au avut drept subiect Germania. Cele 729 de știri despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană însumează 306.011 de cuvinte, în timp ce numărul total de vizualizări online a fost de 1.718.154 și un total de 6.214 comentarii. Cele 223 de știri despre Germania însumează 96.521 de cuvinte, 707.353 de vizualizări și 2.175 de comentarii. Știrile sunt compuse din articole și editoriale. Mai jos este prezentat un sumar al rezultatelor analizei:

Date generale:

portaluri de știri analizate: www.hotnews.ro și www.ziare.com;

agenții de presă analizate: www.mediafax.ro și www.agerpres.ro;

perioada monitorizată: 1-30 septembrie 2015.

Tabel I.12.: „Date generale privind rezultatele finale ale cercetării” / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Știrile au fost codate de un număr de trei doctoranzi ai Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative în perioada 16 martie – 15 aprilie 2016, care au fost instruiți în mai multe etape în ceea ce privește modalitatea de codare a știrilor. De asemenea, a fost constituit un grup de discuții cu ajutorul căruia au fost discutate și lămurite toate problemele legate de grila de analiză și de schemele de categorii. Grila de codare a fost pretestată, varianta finală a acesteia încorporând toate revizuirile făcute în urma etapei de pretestare.

Cercetarea vizează patru aspecte fundamentale și complementare ale știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană și ale știrilor despre Germania în același context:

1. vizibilitatea,

2. tematizarea,

3. proeminența și

4. tonul știrilor folosit referitor la refugiați, Uniunea Europeană, Germania și de către Germania față de refugiați/migranți.

Întrebările de cercetare de la care am pornit sunt următoarele:

IC1.a. Cât de vizibil este subiectul crizei refugiaților în media online din România în perioada de vârf a desfășurării acesteia în Uniunea Europeană?

IC1.b. Cât de vizibil este subiectul știrilor despre Germania în media online din România în perioada de vârf a desfășurării crizei refugiaților în Uniunea Europeană?

Vizibilitatea subiectului crizei refugiaților și știrilor despre Germania apare raportat la distribuția știrilor despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană și despre Germania pe cele două portaluri de știri și pe cele două agenții de presă în perioada menționată, conturând o imagine a evoluției vizibilității știrilor despre criza refugiaților și despre Germania pe fiecare canal media online analizat.

IC2.a. Cum sunt tematizate știrile referitoare la criza refugiaților în media online în perioada de vârf a desfășurării acesteia în Uniunea Europeană?

IC2.b. Cum sunt tematizate știrile referitoare la Germania în media online în perioada de vârf a desfășurării crizei refugiaților în Uniunea Europeană?

S-a urmărit identificarea domeniilor și subdomeniilor în care sunt încadrate știrile despre criza refugiaților și despre Germania de către media online românești. (premise pentru efectul de agenda setting)

IC3.a. Cât de proeminente sunt știrile referitoare la criza refugiaților în media online în perioada de vârf a desfășurării acesteia în Uniunea Europeană?

IC3.b. Cât de proeminente sunt știrile referitoare la Germania în media online în perioada de vârf a desfășurării crizei refugiaților în Uniunea Europeană?

Proeminența va fi discutată în funcție de numărul de cuvinte, numărul de vizualizări și numărul de comentarii aferente fiecărei știri în parte.

IC4.a. Care este tonul știrilor (pozitiv, negativ, neutru) folosit în relatarea informațiilor cu privință la situația refugiaților și la implicarea Uniunii Europene în gestionarea crizei refugiaților în Uniunea Europeană?

IC4.b. Care este tonul știrilor (pozitiv, negativ, neutru) folosit în relatarea informațiilor cu privință la implicarea Germaniei în gestionarea fluxului de refugiați, precum și cum sunt prezentate știrile despre poziția adoptată de Germania în ceea ce privește sprijinul acordat refugiaților în contextul desfășurării crizei refugiaților în Uniunea Europeană?

Prin intermediul acestei întrebări de cercetare, urmărim practic să identificăm care este tonul știrilor folosit în relatarea informațiilor cu privință la situația refugiaților, la implicarea Uniunii Europene și a Germaniei în gestionarea fluxului de refugiați, precum și poziția adoptată de Germania în ceea ce privește sprijinul acordat refugiaților. Întrebările de cercetare referitoare la tonul știrilor (IC4.a. și IC4.b.) urmăresc identificarea modului în care refugiații, Uniunea Europeană și Germania sunt personalizate în știrile despre criza refugiaților, adică în ce măsură Uniunea Europeană și Germania sunt încadrate mai degrabă pozitiv, negativ sau neutru.

3.3.1. Scheme de categorii. Măsurători

Așa cum am precizat deja, logica analizei de conținut a urmărit patru aspecte distincte – vizibilitatea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană, proeminența lor, încadrarea acestora din punct de vedere tematic și tonul știrilor (pozitiv, negativ, neutru). De asemenea, aceleași aspecte au fost aplicate și în analiza știrilor despre Germania. Pentru a facilita prezentarea datelor, este important să precizăm modalitatea în care am construit variabilele care măsoară cele patru dimensiuni vizate de către cercetare.

Deoarece am ales corpusul online, vizibilitatea subiectului crizei refugiaților în Uniunea Europeană a fost măsurată folosind estimări ale numărului total mediu de știri (articole și editoriale) difuzate pe fiecare zi în parte în domeniile oferite de cele patru site-uri analizate, pentru a vedea ponderea știrilor pe tema crizei refugiaților în Uniunea Europeană în raport cu numărul total de știri publicate, dar și evoluția prezentării subiectului pe cele patru site-uri analizate.

Proeminența știrilor a fost măsurată în mediul online prin cuantificarea numărului de vizualizări ale articolelor și editorialelor, a numărului de cuvinte și a numărului de comentarii aferente fiecărei știri în parte. Este important să precizăm faptul că numărul de comentarii și numărul de vizualizări menționate în rezultatele cercetării de față sunt conforme cu statusul din perioada în care au fost codate știrile, și anume 16 martie – 15 aprilie 2016. De aceea, există variații față de perioada concretă de analiză, 1-30 septembrie 2015. În această situație, ne este imposibil să evidențiem care au fost numărul de comentarii și numărul de vizualizări la momentul respectiv, septembrie 2015.

Încadrarea știrilor s-a făcut în funcție de domeniile și subdomeniile în care au apărut știrile respective, observându-se diferențe între structurile portalurilor de știri și agențiilor de presă. În ceea ce privește tonul știrilor, acesta s-a măsurat cu o scală simplă, pozitivă, negativă, neutră și s-a urmărit a se observa în cadrul căror știri nu sunt menționate Uniunea Europeană și Germania. Aceleași criterii au fost aplicate și în ceea ce privește analiza știrilor despre Germania în contextul crizei refugiaților în Uniunea Europeană așa cum rezultă din acoperirea știrilor în mediul online românesc.

Pentru realizarea cercetării prin codare, am pregătit și utilizat o grilă de codare organizată în trei secțiuni: A, B și C. Secțiunea A cuprinde informații generale despre modalitatea de codare a știrilor. Astfel, pentru codarea portalurilor de știri și agențiilor de presă s-au folosit: 1 pentru portalul www.hotnews.ro, 2 pentru portalul www.ziare.com, 3 pentru agenția de presă www.mediafax.ro și 4 pentru agenția de presă www.agerpres.ro). De asemenea, s-au inclus în grilă codul zilei (șase cifre: anul/luna/ziua), numărul de cuvinte al articolului (în cifre), tipul de știre (s-a codat cu 1 articolul și cu 2 editorialul), numărul de vizualizări (în cifre), numărul de comentarii (în cifre), domeniul știrii și subdomeniul știrii. În cadrul secțiunii B s-a avut în vedere codarea tonului șirilor în funcție de atitudinea caracteristică știrii, pozitivă, negativă, neutră sau în știre nu este menționată Uniunea Eruopeană (la punctul 10 din grilă) și Germania (la punctele 11 și 12 din grilă). Secțiunea C ne oferă informații cu privire la subiectul știrii (o frază).

Secțiunile A, B și C au fost completate pentru toate cele 729 de știri codate cu referire la criza refugiaților în Uniunea Europeană și la Germania. Aceste secțiuni au fost codate doar pentru știrile care au îndeplinit următoarele criterii:

1. evenimentele legate de criza refugiaților în Uniunea Europeană și despre Germania au fost menționate în cel puțin două fraze în textul știrii (au fost aspecte legate de subdomeniile menționate la Secțiunea A din grila online sau alte aspecte, care au legătură cu criza refugiaților din Europa);

2. subiectul abordat are o legătură evidentă cu criza refugiaților (poate analiza diferite aspecte ale crizei, poate indica soluții pentru ieșirea din criză, măsuri luate de către instituțiile Uniunii Europene, de Germanua și de către celelate state membre ale Uniunii Europene pentru depășirea și soluționarea cât mai urgentă a crizei);

3. au fost păstrate știrile în limba engleză (5 știri).

Nu a existat condiția ca în știre să apară în mod explicit cuvintele „criză”, „refugiat”, „migrant”, „Germania” pentru ca aceasta să fie aleasă pentru analiza detaliată. Căutarea pe cele patru portaluri s-a efectuat după cuvintele „refugiați”, „cote obligatorii”, „imigranți”, „emigranți”, „migranți” și derivatele acestora având grijă ca știrile codate să nu se dubleze și să fie eliminate la final. În ceea ce privește tonul știrilor, am pornit de la premisa că felul în care criza refugiaților este relatată se constituie în parte esențială a conținutului unei știri. Astfel, tonul știrilor este o reacție pozitivă, negativă și/sau neutră referitoare la un eveniment și/sau instituție/grup/individ/țară.

3.4. Analiza datelor

3.4.1. Subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online din România

3.4.1.1. Vizibilitatea știrilor despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online din România

Vizibilitatea subiectului crizei refugiaților în Uniunea Europeană apare raportat la distribuția știrilor pe cele două portaluri de știri și pe cele două agenții de presă în perioada menționată (1-30 septembrie 2015), conturând o imagine a evoluției vizibilității știrilor despre criza refugiaților pe fiecare canal media online analizat. La nivelul perioadei analizate, un număr de 729 de știri din totalul de 17.517 au abordat subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online românesc. Ceea ce înseamnă că un procent de 4.16% din totalul de știri a abordat subiectul crizei refugiaților din Uniunea Europeană. Valoarea este deosebit de bună în condițiile în care criza refugiaților a fost subiectul momentului care a impactat cel mai mult situațiile diplomatice în interiorul Uniunii Europene.

Figura 79: Vizibilitatea estimată a subiectului crizei refugiaților în Uniunea Europeană pentru fiecare site analizat / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

În cazul de față, au fost analizate exclusiv știrile legate de criza refugiaților în Uniunea Europeană pe fiecare site în parte. Vizibilitatea aproximativă a fost obținută prin calcularea numărului mediu de știri online pe zi pe fiecare portal în parte, din toate domeniile, incluzând zilele obișnuite de lucru și sfârșiturile de săptămână. Astfel s-au ponderat valorile obținute pentru a rezulta o estimare cât mai reală a vizibilității subiectului, între celelelalte subiecte relatate în perioada cu pricina. Vizibilitatea medie a subiectului crizei refugiaților din Uniunea Europeană în mediul online românesc este de 4% pentru toate cele patru site-uri analizate (Figura 79). Din aceste cifre rezultă că media online din România au acordat o atenție crescută subiectului, fiind foarte interesată de impactul pe care criza refugiaților îl are atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul României. Aceasta mediatizare este foarte importantă, deoarece aduce pe agenda publică un subiect care impactează și România, atât din perspectiva alocării cotelor obligatorii de refugiați, cât și din perspectiva faptului că țara noastră se află pe ruta Balcanilor și au fost cazuri de refugiați care au intrat ilegal pe teritoriul țării noastre.

Figura 80: Distribuția știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe cele patru site-uri analizate, din totalul știrilor despre acest subiect / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Cel mai mare număr de știri despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană este înregistrat pe agerpres.ro cu 262 de știri, urmat de mediafax.ro cu 200 de știri și ziare.com cu 132 știri. Cele mai puține știri au fost pe hotnews.ro cu 115 știri. Din analiza figurii 80, raportat la numărul total de știri, se observă că Agerpres (Agenția Națională de Presă) cu 36% și Mediafax (Agenția de Presă Independentă) au acoperit cel mai intens subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în proporție de 27%, în timp ce portalurile de știri au acordat o atenție mai scăzută acestui subiect, cu o acoperire de 20% pe ziare.com și 16% pe hotnews.ro din totalul știrilor despre acest subiect. Astfel, din perspectiva stabilirii agendei media, Agerpres și Mediafax au plasat criza refugiaților în Uniunea Europeană în categoria subiectelor foarte importante în cadrul perioadei analizate, lucru specific agențiilor naționale de presă.

În ceea ce privește editorialele, acestea au apărut pe ziare.com în număr de 16 și pe hotnews.ro în număr de 4, deoarece aceste site-uri de știri online oferă posibilitatea de a dezbate mai pe larg un anumit subiect și de imprima o opinie proprie despre respectiva temă individului care citește știrea. Prin urmare, ziare.com a manifestat un interes mai mare față de ceea ce înseamnă criza refugiaților pentru România, expunând diferite opinii privind poziția României față de criza refugiaților din Uniunea Europeană și războiul din Siria. Conform editorialiștilor ziare.com faptul că țara noastră nu este membră Schengen reprezintă un avantaj în acest moment, deoarece granițele sunt sigure, iar clasa politică se unește și manifestă o poziție comună de respingere a cotelor obligatorii. În timp ce hotnews.ro a fost mai direct, opinând că războiul din Siria și starea pasivă a Uniunii Europene au permis dezastrul umanitar din Siria și nașterea Statului Islamic. În timp ce pe mediafax.ro și agerpres.ro nu a apărut niciun editorial. Această situație se datorează faptului că profilul site-urilor agențiilor de presă este orientat către știri scurte și la obiect, neutre, care pot fi parcurse rapid de cititor, concise și exacte, relatările având loc în timp real, permițând ulterior portalurilor de știri să le preia și să le dezvolte astfel încât cititorii acestora din urmă li se oferă posibilitatea să comenteze pe marginea respectivei știri.

Figura 81: Evoluția vizibilității știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Referitor la evoluția vizibilității știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe perioada monitorizată pe toate cele patru site-uri, observăm că vârful a fost atins pe 3 septembrie 2015 cu 40 de știri, urmat de 8 septembrie 2015 cu 39 de știri și de 4 septembrie 2015 cu 37 de știri. (Figura 81)

În 3 septembrie 2015, liderii internaționali s-au arătat îngrijorați de direcția pe care o urmează criza refugiaților, anunțând în acea zi că vor avea loc numeroase întrevederi pentru a discuta soluționarea crizei cât mai rapidă, în timp ce Polonia anunță că respinge cotele obligatorii, iar Franța și Germania anunță că lucrează la un plan comun de gestionare al crizei, cu toate că germanii se tem de refugiați ca urmare a unui sondaj de opinie. Totodată primul ministru ungar, Viktor Orban, asociază criza refugiaților cu pericolul islamizării Europei. De asemenea, o fotografie cu băiețelul sirian înecat și găsit mort pe o plaja din Turcia face înconjurul Internetului și declanșează oroare, expunând lumii întregi costul uman al crizei refugiaților.

Știrile zilei de 8 septembrie 2015 sunt dominate de situația conflictuală existentă între forțele de ordine maghiare și refugiați, polițiștii maghiari fiind nevoiți să intervină în forță pentru calmarea spiritelor, iar Ungaria primește suplimente financiare de la Bruxelles pentru a face față crizei. Ziua de 8 septembrie 2015 este marcată și de anunțul Germaniei că este dispusă să primească câte 500.000 de refugiați anual, în timp ce partidul AfD cere Germaniei închiderea granițelor pentru refugiați. De asemenea, guvernul grec și UNHCR au suplimentat navele care aduc refugiații pe continent, iar guvernul danez a anunțat că trimite înapoi în Germania refugiații care au trecut granița daneză-germană. Totodată, poziția statului român este foarte clară, anunțând că România poate primi doar 1.780 refugiați, iar presa americană critică lipsa de răspuns a administrației Obama referitor la criza refugiaților din Europa.

Știrile zilei de 4 septembrie 2015 sunt pline de relatări despre drama umanitară suferită de refugiații sirieni care au fost găsiți morți într-un camion frigorific în Austria, dar și decizia Uniunii Europene de a repartiza câte un număr de refugiați în mod obligatoriu fiecărui stat membru în contextul în care premierul maghiar Viktor Orban a anunțat în aceeași zi că Ungaria și își va închide granițele pentru a se apăra de valul de refugiați. În cursul zilelor săptămânii, cele patru site-uri de știri au alocat o acoperire mediatică a subiectului știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană de 27 de știri.

În zilele de sâmbătă și duminică, publicarea știrilor despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană a scăzut semnficativ pe cele patru site-uri, având o medie de 18 de știri pe zi. Doar în două zile din toată perioada analizată, spațiul media dedicat acestui subiect a fost scăzut, de 5 știri pe 27 septembrie 2015 și 7 știri pe 29 septembrie 2015. În restul perioadei, au fost publicate peste 20 de știri despre acest subiect pe zi. Cele mai multe știri despre criza refugiașilor în Uniunea Europeană au fost publicate pe 3 septembrie 2015 – 40 de știri, pe 8 septembrie 2015 – 39 de știri și pe 4 septembrie – 27 de știri.

Figura 82: Ponderea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în % din totalul de știri monitorizate pe zi pe cele patru site-uri analizate în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Analizând evoluția vizibilității rezultate ca urmare a monitorizării tuturor știrilor de pe cele patru site-uri în perioada 1-30 septembrie 2015 se observă că vârful a fost atins în ultima zi a lunii, pe 30 septembrie 2015 cu 762 de știri publicate, urmat de 9 septembrie 2015 cu 735 de știri. Este foarte important să precizăm că, la începutul lunii septembrie 2015, când știrile despre criza refugiaților erau subiectul principal al zilei pe agenda media, cele patru site-uri au avut o acoperire de peste 100 de știri pe zi. Doar Agerpres a acoperit subiectul cu peste 200 de știri pe zi. Astfel încât, în cursul zilelor săptămânii, cea mai mică rată de publicare a tuturor știrilor a fost pe 1 septembrie 2015 cu 609 știri, în timp ce cele mai multe știri au fost pe 30 septembrie 2015, 762 la număr. În zilele de sâmbătă și duminică, site-urile au acordat o atenție relativ scăzută publicării știrilor, cu o medie de 324 de știri pe zi, majoritatea dintre acestea a fost cu referire la manifestările sportive sau diferite evenimente culturale.

Se observă că ponderea știrilor despre criza refugiaților în totalul de știri monitorizate este mai mare în cadrul sfârșiturilor de săptămână, decât de luni până vineri. Cea mai mare pondere este înregistrată astfel în ziua de 5 septembrie 2015 cu 8% știri despre criza refugiaților în totalul știrilor. Faptul că site-urile de știri au acordat în medie în jur de 6% din spațiul lor știrilor despre criza refugiaților din Uniunea Europeană este un lucru bun, deoarece înseamnă că subiectul a fost important pe agenda mediei online din România în comparație cu alte teme naționale și internaționale. (Figura 82)

Figura 83: Evoluția vizibilității știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe fiecare portal, în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Vizibilitatea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe fiecare site în parte a cunoscut variații semnificative, deoarece cele mai multe știri au fost publicate la începutul și la mijlocul lunii septembrie 2015. Hotnews, ziare.com, Mediafax și Agerpres au publicat, precum în situația rezultată din analiza vizibilității tuturor știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană, cu precădere știri în zilele de 3, 4 și 8 septembrie 2015. De aceea, nu vom mai detalia în acest paragraf care au fost subiectele cele mai proeminente pe aceste site-uri în zilele respective. (Figura 83)

Astfel, pe hotnews.ro, vârful a fost atins pe 10 septembrie 2015 cu 8 știri, pe 8 și 15 septembrie 2015 cu 7 știri și pe 9 și 16 septembrie 2015 cu 6 știri. Ziua de 10 septembrie 2015 este marcată de poziția Germaniei care mizează pe integrarea a milioane de imigranți pentru a acoperi deficitul de forță de muncă și a menține creșterea economică în următoarele decenii, dar și de cazul jurnalistei maghiare care a lovit și pus piedică unor refugiați și care va fi anchetată penal. Știrile din 15 septembrie 2015 sunt dominate de relatări despre poziția Ungariei de a instaura stare de urgență în țară și de a prelungi gardurile de protecție la granițele sale pentru a se feri de imigranți. În ziua de 9 septembrie 2015, hotnews.ro acordă atenție situației cotelor obligatorii, anunțului Germaniei că poate primi până la sfârșitul lui 2015, 800.000 de refugiați, dar și cazului jurnalistei agresoare din Ungaria.

Pe ziare.com, Ungaria este din nou subiectul știrilor din 11 septembrie 2015, deoarece soldații maghiari ridică gardul de protecție la granița maghiaro-croată, organizațiile umanitare reclamă faptul că refugiații sunt ținuți nemâncați în taberele special amenajate din Ungaria și că poliția maghairă va fi mult mai dură cu refugiații dacă aceștia încalcă legea și deranjează ordinea publică. Totodată, ziare.com ne informează că o casă din Germania ce urma să servească drept adăpost pentru refugiați a fost incendiată și că un număr de câțiva refugiați au fost loviți de o mașină pe carosabil.

În data de 2 septembrie 2015, ziare.com prezintă un amplu editorial despre soarta tinerelor yazidi care sunt traficate ca sclave sexuale de militanții Statului Islamic, sfârșind de cele mai multe ori moarte. De asemenea, știrile zilei de 2 septembrie prezintă poziția Bisericii Ortodoxe române care se arată dispusă să îi ajute pe refugiații musulmani, dar și măsura luată de Polonia de a-i numerota pe mâini pe refugiații care intră pe teritoriul polonez făcându-se trimitere la măsurile naziste folosite în lagărele de exterminare.

Tot ziare.com publică pe 21 septembrie 2015 două editoriale care tratează problema refugiaților care povestesc despre felul în care erau tratați în Siria de către organizația Statul Islamic, respectiv comentarii ale lui fostului ministru, Theodor Paleologu în privința politicii din România pe tema crizei refugiaților. Totodată, subiectul știrilor îl face din nou Ungaria, care plătește spre publicare articole în presa libaneză pentru a-i avertiza pe cei care doresc să vină în Europa că se iau cele mai puternice măsuri împotriva persoanelor care încearcă să intre în Ungaria ilegal.

Pe mediafax.ro, în data de 16 septembrie 2015, ministrul de externe ungar cere autorităților sârbe să oprească refugiații agresivi de la granița sârbo-ungară, după ce mai multe violențe au fost înregistrate (două știri). De asemenea, într-o știre se anunță că România va fi solidară cu celelalte state membre ale Uniunii în ceea ce privește criza refugiaților, dar conform posibilităților statului român de primire a unui număr rezonabil de refugiați. Totodată, vine și anunțul oficial al Ungariei cum că a început trasarea gardului de protecție de la granița sa cu România.

România face subiectul știrilor Mediafax din 7 septembrie 2015, site-ul informându-ne că România este singura țară membră a Uniunii Europene care are ambasadă la Damasc, că România și Bulgaria nu pot accepta mai mulți refugiați decât au capacitatea și că sosirea imigranților în România reprezintă un risc mic de epidemie din punct de vedere medical. De asemenea, Germania face și ea subiectul știrilor prin faptul că alături de Austria, oferă o primire călduroasă refugiaților sirieni, dar și că își arată disponibilitatea, alături de Marea Britanie și Franța să primească refugiați sirieni.

Știrile zilei de 10 septembrie 2015 de pe Mediafax sunt dedicate poziției ferme a României de a se opune alocării de cote obligatorii de refugiați, cazului jurnalistei maghiare care a agresat câțiva refugiați, dar și veștilor de peste Ocean cum că americanii sunt dispuși să primească refugiați.

Pe 17 septembrie 2017, Parlamentul European a aprobat alocarea de cote obligatorii de refugiați și distribuția acestora pe teritoriile statelor membre. Ungaria face din nou obiectul știrilor, pe de o parte fiind acuzată că gestionează brutal și non-european valul de imigranți, pe de altă parte guvernul maghiar se opune alocării de cote obligatorii.

Mediafax difuzează pe 28 septembrie 2015, știri despre faptul că printre refugiații veniți în Europa se află și fundamentaliști islamici, că două tabere de refugiați au intrat în conflict, că există opinii contradictorii legate de cum ar trebui abordată situația din Orientul Mijlociu la nivelul Uniunii, dar și că în Polonia au loc manifestații cu mesaje puternic xenofobe la adresa refugiaților.

Pe agerpres.ro, subiectele zilei de 9 septembrie 2015 de pe Agerpres sunt cât se poate de variate. Unele știri relatează despre faptul că Angela Merkel continuă să ceară o repartizare corectivă a refugiaților în statele membre ale Uniunii, dar și despre faptul că România nu a fost primită în Schengen la opoziția Germaniei și Olandei, iar acum este nevoie de România în contextul crizei refugiaților.

Știrea zilei de 14 septembrie 2015 de pe Agerpres o face subiectul reticenței SUA în ceea ce privește bombardarea taberelor Statului Islamic. De asemenea, suntem informați că Ungaria și-a închis granițele, că Belgia intenționează să își închidă frontierele și că Austria a reintrodus controalele la granița sa cu Slovacia după ce Germania a adoptat măsuri similare pentru a face față valului masiv de imigranți. O altă știre, care iese din contextul crizei refugiaților, face referire la faptul că România și Mexic aniversează 80 de ani de relații diplomatice bilaterale, ocazie cu care vor fi organizate o serie de evenimente în cele două țări. Știrea zilei din 16 septembrie 2015 difuzată de Agerpres face referire la migranții din Siria și Irak care au atacat forțele de ordine de la granița cu Ungaria rănind mai mulți politiști. De asemenea, într-o știre suntem informați că România nu va construi încă centre de primire a refugiaților, deoarece țara noastră nu este destinația lor favorită. Totodată, într-o știre este relatată prinderea de către grănicerii români a doi cetățeni afgani și expulzarea acestora înapoi în Serbia. O altă știre, ne informează că Ungaria construiește un gard începând de la granița ungaro-sârbo-română pe o lungime rezonabilă, în eventualitatea mutării presiunii migraționiste în direcția Romaniei întrucât traficanții ilegali de migranți care acționează de-a lungul graniței cu Serbia își modifică ruta către granița cu România.

Pe 17 septembrie 2017, Germania a cerut să își asume responsabilitatea care îi revine pentru protejarea granițelor. Tot Germania ia măsuri în urma creșterii numărului de refugiați de pe teritoriul său. În altă știre, Agerpres ne informează că Ungaria este o ținta principală a extremiștilor islamiști, deoarece pe teritoriul său se află cea de-a doua importantă comunitate de evrei din Europa. Din analiza acestor știri, se observă că temele abordate de cele patru site-uri sunt similare, punându-se accentul pe știrile despre România, despre acțiunile Ungariei și ale Germaniei, dar se cunoaște și un flux abundet de imagini cu puternic impact emoțional, ilustrând băiețelul sirian înecat și găsit mort pe plaja din Turcia.

În ceea ce privește acoperirea mediatică, fiecare site a acordat un spațiu mai mare de publicare știrilor despre criza refugiaților în zile diferite, singurele zile comune fiind cele de 3, 4 și 8 septembrie 2015, când ziare.com și Agerpres au avut pe agenda media cele mai multe știri despre acest subiect. În general, cea mai mare acoperire mediatică a subiectului crizei refugiaților a fost alocată de cele două agenții de presă, Agerpres cu o medie de 9 știri pe zi și Mediafax cu o medie de 7 știri pe zi. Portalurile de știri au acordat o importanță relativ scăzută subiectului, cu o medie de 5 știri pe zi pe ziare.com și 4 știri pe zi pe hotnews.ro. În zilele de sâmbătă și duminică, publicarea știrilor scade semnificativ pe hotnews.ro cu o medie de 3 știri, în timp ce pe ziare.com și Agerpres se înregistrează o medie de 4 știri. Portalul agenției de presă, Mediafax, acoperă știrile în cea mai mare proporție, și anume o medie de 5 știri.

Figura 84: Ponderea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în % din totalul de știri monitorizate pe zi pe fiecare site analizat în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Evoluția vizibilității tuturor știrilor în perioada 1-30 septembrie 2015 cunoaște diferențe ale acoperirii mediatice pe fiecare site analizat. Astfel, hotnews.ro are cel mai mic număr de știri publicate pe 20 septembrie 2015, de numai 46, în timp ce Agerpres are cel mai mare număr de știri publicate pe 30 septembrie 2015, de 363 de știri. În zilele din cursul săptămânii, cele patru site-uri acoperă știrile în medie de 170 de știri pe zi, distribuția fiind echilibrată pe fiecare portal în parte. În zilele de sâmbătă și duminică, publicarea știrilor scade semnificativ pe hotnews.ro cu o medie de 51 de știri pe zi și Mediafax cu 67 de știri pe zi. În timp ce pe ziare.com se înregistrează o medie de 97 de știri pe zi, iar pe Agerpres este înregistrată cea mai mare medie de acoperire mediatică, de 110 știri pe zi. Site-ul agenției de presă, Agerpres, acoperă știrile în cea mai mare proporție, și anume o medie de 246 de știri. Fapt, de asemenea, firesc deoarece este agenția națională de presă. Important este că un portal de știri, și anume ziare.com înregistrează a doua mare acoperire a tuturor știrilor, și anume cu o medie de 127 de știri. Hotnews și Mediafax înregistrează valori similare, o medie de 105 știri, respectiv 106 știri.

Se observă că ponderea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în totalul știrilor a înregistrat cele mai mari valori în cazul Mediafax, cu câteva vârfuri valorice la începutul lunii septembrie, pe 5 septembrie 2015 cu 14% și la mijlocul și sfârșitul lunii, pe 16 și 28 septembrie 2015 cu 10%. Ponderile știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în totalul știrilor a înregistrat pe hotnews.ro, ziare.com și Agerpres valori similare în decursul perioadei analizate, cu mai multe vârfuri la începutul lunii septembrie 2015. (Figura 84)

Din aceste evoluții ale vizibilității despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană rezultă că Agerpres este canalul de informare care a alocat cel mai mult spațiu acestei teme, înregistrând în câteva zile de vârf un număr ridicat de știri dedicat subiectului crizei refugiaților (16 știri pe 3 și 4 septembrie 2015). Din analiza evoluțiilor vizibilității tuturor știrilor publicate de către cele patru site-uri în perioada monitorizată rezultă că Agerpres este media care au publicat cele mai multe știri, ceea ce este firesc, deoarece este agenția națională de presă și este prima sursă de informare pentru toate celelalte media (televiziune, radio, presă scrisă sau portaluri de știri online).

În ansamblu, pentru mediul online, vârfurile de vizibilitate au marcat câteva momente cheie în ceea ce privește temele știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană: Ungaria, România și Germania sunt actorii predilecți ai subiectelor știrilor, alături de cazul băiețelului sirian care a murit în urma naufragiului pe o plajă din Turcia, de cazul jurnalistei maghiare care a agresat un grup de refugiați și de pozițiile xenofobe manifestate de polonezi la adresa refugiaților. Totodată media online din România au considerat subiectul crizei refugiaților din Uniunea Europeană de importanță majoră, deoarece a avut o semnificație sporită în derularea relațiilor dintre Europa Centrală și de Est și Uniunea Europeană, observându-se că pe măsură ce criza a devenit mai acută și relațiile dintre țările de tranzit și UE au avut de suferit.

3.4.1.2. Tematizarea știrilor despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online din România

Problema crizei refugiaților din Uniunea Europeană a fost discutată cu predilecție în media online din România ca una europeană și una regională. În acest subcapitol, ne-a interesat să identificăm modalitatea în care a fost tematizat și contextualizat subiectul cercetat pe cele două portaluri de știri, ziare.com și hotnews.ro și pe cele două agenții de presă, Agerpres și Mediafax, dar și care sunt particularitățile tematice ale acestor site-uri.

Figura 85: Încadrarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în domeniile de știri ale fiecărui portal pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Precizăm de la început că domeniul „business” al ziare.com este echivalent cu domeniul „economie” al hotnews.ro, iar domeniul „life-show” al ziare.com este identic cu cel „life-inedit” al mediafax.ro. În ceea ce privește încadrarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în domeniile de știri ale fiecărui site care au avut această temă, cele 729 de știri despre acest subiect din corpusul de analiză au fost distribuite în mod relativ echilibrat între domeniile „externe”, „actualitate”, „politic”, „social”, „comunicate” și „revista presei”. Încadrarea știrilor în celelalte domenii a fost situată sub 1%, de aceea am încadrat știrile în categoria „alte domenii” și am cumulat valorile ajungând la 4%. (Figura 85)

Tematizarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în fiecare domeniu este redată în două grafice diferite, și anume unul pentru portalurile de știri (Figura 86) și celălalt pentru agențiile de presă (Figura 87), pentru a permite o mai bună încadrare a acestora pe fiecare domeniu în parte.

Figura 86: Încadrarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în domeniile de știri ale portalurilor de știri pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 87: Încadrarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în domeniile de știri ale agențiilor de presă pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Conform datelor din cele două grafice, cele patru site-uri au plasat știrile despre criza refugiaților preponderent în domeniile „actualitate” (hotnews.ro și ziare.com) și „externe” (Mediafax și Agerpres). În perioada monitorizată din 1-30 septembrie 2015, hotnews.ro a alocat 92% din domeniul „actualitate” subiectelor legate de criza refugiaților și doar 6% din domeniul „revista presei” acestui subiect. Concomitent, ziare.com a alocat 80% din domeniul „actualitate” aceluiași subiect și 16% din spațiu a fost distribuit în domeniul „life-show”. Mediafax a alocat 64% din domeniul „externe”, 18% din domeniul „politic” și 4% din domeniul „social” știrilor despre criza refugiaților. Agerpres a alocat 68% din domeniul „externe”, 12% din domeniul „politic” și 10% din domeniul „comunicate” subiectul crizei refugiaților. De asemenea, Agerpres este singurul site care a încadrat 2% din știrile despre criză în domeniul „engleză”.

Se observă similitudini între distribuția știrilor despre criza refugiaților în domeniul „actualitate” de către hotnews.ro și ziare.com. Totodată Mediafax și Agerpres au alocat spații considerabile acestor știri în domeniile „extern” și „politic”. Cele două portaluri de știri consideră știrile despre criza refugiaților ca fiind de actualitate, în timp ce agențiile de presă le încadrează la capitolul știri externe. De asemenea, am luat în considerare și construcția fiecărui site, observând că structura site-urilor agențiilor de presă este compactă și concisă, în timp ce a portalurilor de știri este mai mult rubricizată. Această rubricizare este de altfel evidentă și în ceea ce privește încadrarea subiectului pe subdomenii. (Tabelul 11)

Tabelul 11: Încadrarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în subdomeniile de știri ale fiecărui site pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Cele patru site-uri au tematizat în mod diferit criza refugiaților în Uniunea Europeană, având subdomenii ale știrii diferite. (Tabelul 11) Mediafax și Agerpres au încadrat în proporții relativ egale, 99%, știrile despre criza refugiaților într-un subdomeniu nespecificat. În schimb, hotnews.ro a alocat 64% din știri în subdomeniul „internațional”, urmat de „esențial” cu 20% și „politic” 5%. Ziare.com este singurul portal care a tematizat știrile despre criza refugiaților în subdomenii bine definite, alocând 52% în subdomeniul „invazie-imigranți”, 10% în subdomeniul „invazie imigranți-ungaria” și 7% în subdomeniul „invazie imigranți-europa”. Astfel, cititorului îi este mult mai ușor să ordoneze mental știrea respectivă, știind că are legătură directă cu o țară anume, instituție, organizație sau politician.

În concluzie, putem observa că cele patru site-uri s-au concentrat pe criza din Ungaria, poziția Germaniei, cotele obligatorii, discuțiile contradictorii între politicienii români și imaginile cu puternic impact emoțional al refugiaților morți în fuga lor spre libertate și un trai în pace în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană. Au fost precizate și aspecte legate de relația cu țări și guverne din exteriorul Uniunii Europene, cum ar fi SUA, Canada, Japonia, Brazilia, Israel, dar nu au constituit „capul de afiș” al știrilor despre criză. De asemenea, tematizarea crizei din perspectiva semnării acordurilor externe privind migrația, traficul ilegal de persoane și alocarea de cote obligatorii în statele membre ale Uniunii au avut o pondere relativ ridicată în totalul subdomeniilor abordate. Tematizarea crizei a fost preponderent europeană și regională, ceea ce constituie un prim indicator cu privire la europenizarea și regionalizarea abordării jurnalistice în mediul online românesc.

3.4.1.3. Proeminența știrilor despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online

În mediul online, proeminența știrilor a fost calculată din numărul de vizionări, cuvinte și comentarii ale cititorilor cu privire la subiectul știrii respective sau sub formă de răspunsuri la comentariile altor cititori pe marginea respectivului subiect. (Tabelul 12) Din perspectiva mediilor și deviației standard calculate pentru numărul de vizualizări, de comentarii și de cuvinte per total știri despre criza refugiaților pe fiecare site în parte, hotnews.ro pare să fi fost canalul media în care subiectele despre criza refugiaților în Uniunea Europeană au fost cele mai proeminente, urmat de ziare.com, apoi de Mediafax și Agerpres. În același timp, dezbaterile suscitate (măsurate în numărul de comentarii) de acest subiect arată o mai mare frecvență a comentariilor pe portalul de știri hotnews.ro, urmat de agenția de presă Mediafax, de celălalt portal de știri, ziare.com și de agenția de presă națională, Agerpres. Din această perspectivă rezultă că portalurile de știri au fost frecventate mai des de către public decât agențiile de presă.

Tabelul 12: Proeminența știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe site-urile analizate / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Din perspectiva mediei numărului de cuvinte raportată la numărul total de știri despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană, se observă că portalurile de știri sunt cele care au înregistrat cele mai mari valori. Astfel, ziare.com înregistrează cea mai mare valoare, și anume de 485 de cuvinte per total știri, urmat de hotnews.ro cu o medie de 460 de cuvinte per total știri. Valorile portalurilor de știri se datorează și faptului că ambele au publicat și editoriale pe marginea acestui subiect, în timp ce agențiile de presă s-au rezumat numai la articole punctuale. Agențiile de presă înregistrează valori relativ apropiate, dar acestea se justifică prin faptul că ambele au acoperit subiectul cu un număr mai mare de știri. (Figura 88)

Figura 88: Media numărului de cuvinte pe știre, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Efectele potențiale ale modului în care este stabilită agenda media online pot fi cuantificate prin prisma mediei numărului de vizualizări ale știrilor despre criză în perioada analizată. (Figura 89)

Figura 89: Media numărului de vizualizări pe știre, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

În urma analizei comparative a mediei generale de vizualizări ale celor patru site-uri (calculată pentru toate cele 729 de știri despre criza refugiaților în Uniunea Europeană), descoperim următoarele aspecte:

– din raportul dintre numărul total de știri și numărul total de cuvinte alocat știrilor despre acest subiect rezultă că cele 148 de știri ale ziare.com au înregistrat o medie de cuvinte de 485 per total știri despre acest subiect;

– cele 119 știri despre criză ale hotnews.ro au avut o medie de vizualizări de 4.931, din care reiese că acesta a avut cel mai mare trafic de vizualizări;

– faptul că cele două agenții de presă au acoperit subiectul într-un număr de știri considerabil mai mare decât cele ale portalurilor de știri a influențat media scăzută rezultată per știri pentru numărul de vizualizări. Totodată, știrile agențiilor de presă s-au compus numai din articole scurte și la obiect, fapt ce a determinat un interes mai scăzut al publicului, deoarece nu le-au oferit prea multe posibilități să le și comenteze. Datorită lipsei notorietății și structurii mai puțin utile ale acestor site-uri, s-a înregistrat și un număr scăzut al vizualizărilor știrilor.

Astfel, se observă că știrile publicate de portalurile de știri au fost cele mai vizualizate de către audiența respectivului canal media. Acest fapt se datorează și notorietății respectivului site, dar și din punctul de vedere al accesului la știrile din arhiva site-ului respectiv. Portalurile de știri sunt mult mai ușor de utilizat din perspectiva acestor aspecte decât site-urile agențiilor de presă. Trebuie să precizăm însă că valorile se raportează la totalul de știri alocat subiectului cu pricina.

Pe toate cele patru site-uri, numărul de vizualizări pentru știrile despre criza refugiaților este caracterizat de o deviație standard (STD) ridicată (4.649) (STD hotnews.ro = 6.921, STD mediafax.ro = 5.330, STD ziare.com = 3.733 și STD agerpres.ro = 377). Această situație înseamnă că nivelul general numărul de vizualizări este caracterizat de o variabilitate ridicată (sunt știri cu vizualizare minimă și sunt 5 știri cu peste 20.000 de vizualizări per știre).

Astfel, în corpusul de analiză (729), am identificat 6 știri despre criză cu vizualizare minimă, toate fiind pe mediafax.ro. Știrea publicată de hotnews.ro. pe 17 septembrie 2015 care a avut drept subiect publicarea raportului Comisiei Europene referitor la fondurile furnizate țărilor candidate și potențial candidate pentru abordarea problemelor din domeniul migrației a avut cel mai mic număr de vizualizări, adică 9. (Figura 90)

Figura 90: Evoluția numărului de vizualizări ale știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe toate site-urile (total), în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Numărul maxim de vizualizări per știre a fost de 68.761. Acesta a fost în cazul unei știri publicate pe 26 septembrie 2015 de mediafax.ro care a relatat că femeile și copiii din taberele de refugiați din Germania nu se află în siguranță în locul respectiv. Știrea hotnews.ro din 15 septembrie 2015 referitoare la faptul că Ungaria a decis să prelungească gardul împotriva imigranților, înspre granița cu România a fost vizualizată de 46.214 de ori. Știrea publicată de hotnews.ro despre subiectul dramei refugiaților sirieni aflați în Serbia pe 9 septembrie 2015 a adunat 38.519 de vizualizări. Din perspectiva numărului total de vizualizări, putem spune că cei mai „fideli” vizitatori și consumatori de știri online i-a avut hotnews.ro, datorită numărului mare de vizualizări pe care le-au adunat aceste două știri, în timp ce Mediafax a reușit să adune atât cel mai mare număr de vizualizări per știre, cât și cele mai multe știri cu vizualizări minime.

Știrile despre criză au fost mult mai vizualizate pe 9 septembrie 2015, când s-a înregistrat un număr de 147.878 de vizualizări la un total de 36 de știri, majoritatea dintre acestea a fost despre cotele obligatorii, poziția pro-refugiați a Angelei Merkel și cazul jurnalistei agresoare din Ungaria. Apoi pe 15 septembrie 2015 au fost vizualizate 29 de știri de 109.676 de ori cuprinzând relatări despre poziția Ungariei de a instaura stare de urgență în țară și de a prelungi gardurile de protecție la granițele sale du țările vecine pentru a se feri de imigranți. Pe 3 septembrie 2015, 40 de știri despre criza refugiaților, cu teme preponderente despre drama băiețelului sirian înecat și găsit mort pe o plaja din Turcia și pericolul islamizării Europei anunțat de premierul maghiar, Viktor Orban, au strâns 89.883 de vizualizări.

De remarcat este faptul că doar 8 știri au reușit să cumuleze 89.333 de vizualizări pe 26 septembrie 2015, în aceeși zi când Austria a anunțat că și-a modificat Constituția pentru a putea primi mai mulți refugiați, dar și în ziua când știrea despre taberele nesigure din Germania a strâns 68.761 de vizualizări. Cele mai puține vizualizări le-au avut cele 7 știri din 29 septembrie 2015, și anume 4.882. În această zi au fost știri care au avut drept subiect numai rapoartele internaționale despre numărul refugiaților veniți în Europa în cursul anului 2015.

Din analiza vizibilității știrilor rezultă că media au acoperit cel mai mult subiectul crizei la începutul și mijlocul perioadei monitorizate plasând-ul pe ordinea de zi a agendei lor, ceea ce a determinat și un număr crescut al vizualizărilor. Spre sfârșitul perioadei analizate, se observă că numărul de vizualizări al știrilor despre criza refugiaților a scăzut, deoarece publicul nu a mai manifestat un interes atât de ridicat față de acest subiect așa cum a fost în primele două săptămâni ale lunii septembrie 2015.

Acest fenomen poate fi justificat din prisma a două aspecte:

– interesul publicului pentru problematica crizei refugiaților în Uniunea Europeană a crescut ca urmare a escaladării evenimentelor în Uniunea Europeană: obligativitatea cotelor obligatorii de refugiați conform Regulamentului Dublin, poziției unite a țărilor din Europa Centrală și de Est de a respinge numărul de refugiați impus de Bruxelles, poziția fermă a premierului maghiar Viktor Orban privind refugiații, acesta anunțând pericolul islamizării Europei, construcția de jur împrejurul granițelor Ungariei cu vecinii săi a unor garduri de protecție pentru a bloca exodul imigraționist, poziția pozitivă a Germaniei, care s-a arătat mereu dispusă prin vocea cancelarului său, Angela Merkel, să primească cât mai mulți refugiați in Germania etc.;

– de asemenea, interesul publicului pentru criza refugiaților a crescut ca urmare a creșterii vizibilității acestui subiect în media online din România după publicarea mai multor fotografii cu refugiați care au murit în condiții tragice (spre exemplu, fotografia cu băiețelul sirian înecat este cea mai cunoscută), dar și datorită cazului jurnalistei maghiare care a agresat câțiva refugiați sau acțiunii Poloniei de a numerota refugiații. Această măsură a fost asociată de organziațiile non-guvernamentale cu praticile naziste.

Primul aspect este foarte relevant pentru perioada analizată, deoarece coincide cu declanșarea crizei refugiaților în Uniunea Europeană prin avalanșa de refugiați care a îngrozit țările de tranzit din Europa Centrală și de Est și din sudul continentului european în drumul lor spre țările vestice. Se suprapune și cu măsurile de autoapărare ale Ungariei și decizia Uniunii Europene de a impune tuturor statelor membre cotele obligatorii de refugiați. Astfel, putem să presupunem că existența acestui tip de evenimente, care pune în pericol securitatea cetățenilor Uniunii Europene, suveranitatea statală și identitatea națională, dar și viața refugiaților, a consituit unul dintre momentele esențiale ale crizei.

Al doilea aspect are la bază corelația dintre vizibilitatea mediatică online a subiectului crizei refugiaților în Uniunea Europeană și numărul de vizualizări al știrilor online. Acesta este cazul evident al ziare.com, care a pus la dispoziția publicului său atât articole, cât și editoriale care au tratat subiectul crizei în timp real, obiectiv și direct, oferind posibilitatea cititorilor săi să declanșeze discuții pe seama temei respective. Drept urmare, se observă că agenda media stabilită de ziare.com a reușit să provoace un interes crescut publicului pe marginea subiectului crizei refugiaților.

Numărul de vizualizări este un aspect cuantificabil, ceea ce ne permite să măsurăm interesul publicului pentru acest subiect. Totuși, vizualizarea unei știri nu presupune în mod implicit și exprimarea unei opinii din partea cititorului, formularea unor comentarii și inițierea unor discuții despre acel subiect. Astfel, trecerea cititorului din starea pasivă, adică doar vizualizează, în starea activă, se implică să comenteze este pur și simplu o chestiune de moment generată de interesul pe care acea știre i l-a născut.

Din această perspectivă, numărul de comentarii pe care o știre l-a acumulat pe Internet de la vizitatorii săi ne oferă indicii despre importanța subiectului respectiv, calitatea știrii, dar și despre preferința publicului pentru site-ul respectiv. Uneori fotografiile sau videoclipurile atașate știrii pot contribui la creșterea interesului pentru știrea respectivă. Numărul de comentarii este raportat la numărul de știri despre criza refugiaților. Astfel încât hotnews.ro a cumulat o medie a comentariilor de 17 raportată la numărul de 119 știri și 2.019 comentarii. Mediafax a avut o medie de 14 comentarii, dar cel mai mare număr de comentarii, 2.740 pentru 200 de știri. În cazul ziare.com, deși a fost portalul cu cele mai multe vizualizări ale știrilor sale, a înregistrat o medie de 10 comentarii la 1.420 de comentarii pentru 148 de știri. Agerpres a avut o medie minimă la 35 de comentarii înregistrate de cele 262 de știri publicate. (Figura 91)

Figura 91: Media numărului de comentarii pe știre, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

În concluzie, modalitatea în care cele patru site-uri au stabilit agenda media poate produce efecte asupra felului în care publicul și-a stabilit propria agendă cu privire la evenimentele din jurul crizei. Pe măsură ce criza a ținut prima pagină a celor patru site-uri, publicul a devenit mult mai dornic să se informeze despre evoluția crizei și a absorbit informațiile cu o putere impresionantă.

3.4.1.4. Tonul știrilor despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online

În această parte a cercetării s-a urmărit identificarea tonului (pozitiv, negativ, neutru) folosit în relatarea informațiilor cu privință la situația refugiaților, la implicarea Uniunii Europene și a Germaniei în gestionarea fluxului de refugiați, dar și poziția adoptată de Germania în ceea ce privește sprijinul acordat refugiaților.

În urma analizei celor 729 de știri despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană s-a observat că atât jurnaliștii, cât și media online din România au folosit un ton cu preponderență pozitiv în relatarea știrilor care au avut drept temă refugiații și toate evenimentele în care aceștia au fost implicați sau au fost subiectul unor decizii luate de instituțiile de la Bruxelles și de guvernele naționale ale statelor membre ale Uniunii. Acest fapt se datorează în special imaginilor deosebit de sugestive suprinse de obiectivele aparatelor de fotografiat care au ilustrat cel mai bine drama refugiaților. Astfel, imaginile cu băiețelul sirian mort găsit înecat pe plaja din Turcia sau bărcile pline de refugiați în drumul lor spre libertate eșuate pe plajele din Grecia au încărcat cu emoții pozitive opinia publică dând naștere la milă față de acești oameni. Totodată și știrile care au avut drept subiecte practicile naziste ale polonezilor sau gardul de protecție al lui Viktor Orban au generat reacții pozitive în rândul opiniei publice, atitudinea față de refugiați fiind de sprijin și de compasiune.

Presa online din România și-a păstrat însă obiectivitatea, abordând subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în proporții de până la 38% într-un stil neutru. Atitudinea neutră față de refugiați și problemele acestora se datorează capacității jurnalistice de a face diferența între empatie și realitate, redactând știrile obiectiv și direct, oferind posibilitatea cititorului să își formeze propria opinie cu privire la impactul pe care îl are criza refugiaților asupra României și implicit asupra Uniunii Europene.

Atitudinea negativă față de refugiați a fost preponderentă în știrile despre Ungaria și ridicarea gardului de protecție de-a lungul granițelor sale datorită faptului că țara a fost pur și simplu invadată de refugiați generând multe conflicte cu forțele de ordine pentru a restabili liniștea și ordinea publică, dar și în cele legate de pericolul islamizării Europei sau de Statul Islamic. (Figura 92)

Mediafax a fost canalul media care a abordat subiectul refugiaților în majoritatea știrilor cu un ton pozitiv (38%), în timp ce ziare.com a fost portalul de știri cu cele mai multe știri negative la adresa refugiaților (36%). Hotnews a folosit, asemenea cazului Mediafax, un ton dominant pozitiv al știrilor care au avut drept subiect refugiații (35%). În cazul agenției de presă naționale, Agerpres, se observă un echilibru constant în tonul folosit pentru redactarea știrilor despre subiectul crizei refugiaților în scopul de a informa cetățenii și celelalte media naționale cu privire la evoluția crizei. Tonul știrilor Agerpres despre situația refugiaților este cu precădere neutru (38%), iar pozitiv și negativ la valori egale (31%). Rezultatele obținute denotă echilibrul și obiectivitatea jurnalistului/mediei online în relatarea știrilor în care au fost implicați refugiații în cazul agențiilor de presă și Hotnews. Ziare.com a abordat o poziție critică la adresa acestora, dar faptul se datorează și editorialelor publicate de portal pe marginea acestui subiect, unde părerile editorialiștilor au avut un caracter subiectiv.

Figura 92: Ponderea tonului știrilor față de refugiați pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Punctul 9, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Proeminența tonului știrilor este rezultat din numărul de vizualizări, comentarii și cuvinte alocat fiecărei știri care au avut drept subiect starea refugiaților în contextul situației de criză. Din tabelul 13 se observă că știrile care au avut un ton negativ referitor la soarta refugiaților a înregistrat cele mai mari medii de vizualizări (3.150 de vizualizări/știre), de comentarii (12 comentarii/știre) și de cuvinte alocate știrii (435 de cuvinte/știre). La o diferență considerabilă se situează tonul pozitiv rezultat din mediile numărului de vizualizări, de comentarii și de cuvinte al știrilor despre refugiați (medie de 2.045 de vizualizări/știre, de 7 comentarii/știre și de 407 cuvinte/știre). O situație similară este întâlnită și în cazul articolelor. Singura diferență este înregistrată de editoriale, unde tonul pozitiv predomină editorialele scrise despre refugiați (medie de 10.655 de vizualizări/editorial, de 20 comentarii/editorial și de 1.189 de cuvinte/editorial). Totuși rezultatul este explicabil din perspectiva numărului scăzut de editoriale raportat la numărul mare de articole și la faptul că doar portalurile de știri au redactat editoriale.

Tabelul 13: Proeminența tonului știrilor/articolelor/editorialelor pe site-urile analizate / Punctul 9, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Cele 468 de știri din corpusul de analiză de 729 de știri despre criza refugiaților în care a fost menționată Uniunea Europeană au folosit un ton al știrilor cu predilecție neutru la adresa acțiunilor, deciziilor și implicării Uniunii în gestionarea crizei la nivel european. (Figura 93) În 261 de știri din știrile monitorizate nu se face niciun fel de trimitere Uniunea Europeană.

Se observă că jurnaliștii portalurilor de știri și agențiilor de presă au folosit în redactarea știrilor care au avut subiect Uniunea Europeană și criza refugiaților un ton pozitiv la valori foarte scăzute. Doar 17% din știrile Agerpres despre Uniunea Europeană au fost scrise în manieră pozitivă, în timp ce știrile ziare.com au avut o pondere pozitivă de 20%. Mediafax și Hotnews au avut ambele o pondere pozitivă de 19% în știrile pe care le-au publicat despre Uniunea Europeană și acțiunile sale privind criza refugiaților. Știrile Hotnews au fost scrise în proporție de 38% în mod negativ de către portal la adresa Uniunii Europene. Apoi, știrile Mediafax au fost redactate preponderent negativ, 32%. Este un fapt neobiectiv, deoarece este cazul unei agenții de presă, care reprezintă o primă sursă de informare pentru foarte multe canale media. Acest aspect influențează în mod direct și calitatea știrilor, dar și obiectivitatea știrilor preluate spre publicare de către celelalte media. Agerpres (26%) și ziare.com (27%) au folosit în proporții relativ egale un ton negativ în relatarea informațiilor despre Uniunea Europeană în contextul crizei refugiaților. Situația este similară pentru Agerpres (58%) și ziare.com (54%) care au relatat știrile despre acțiunile Uniunii Europene pe un ton neutru la valori relativ egale. Mediafax (49%) și Hotnews (42%) au avut ambele relatări preponderent neutre pe marginea implicării Uniunii Europene în gestionarea crizei refugiaților.

Din aceste perspective, se observă pe de-o parte că Agerpres și ziare.com, și pe de cealaltă parte că Mediafax și Hotnews au avut similarități în ceea ce privește tonul știrilor folosit pe marginea subiectului Uniunii Europene în contextul crizei refugiaților. Aceste aspecte sunt particularități în cazul tandemului agenție de presă-portal de știri. Totuși trebuie să precizăm că ponderile ridicate al tonului știrilor (pozitiv, negativ, neutru) folosit de portalurile de știri pe marginea implicării Uniunii Europene în gestionarea crizei refugiaților este influențat și de faptul că ambele au publicat editoriale.

Figura 93: Ponderea tonului știrilor față de Uniunea Europeană pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Punctul 9, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Proeminența tonului știrilor rezultată din media numărului de vizualizări, comentarii și cuvinte (Tabelul 13) este preponderent negativă în cadrul știrilor în care este menționată Uniunea Europeană (medie de 3.026 de vizualizări/știre, de 12 comentarii/știre și de 514 cuvinte/știre). Același lucru se întâmplă și în cazul articolelor. Tonul folosit de jurnaliștii din mediul online în cazul redactării editorialelor este predominant neutru în cazul editorialelor în care este menționată Uniunea Europeană (medie de 8.531 de vizualizări/editorial, de 16 comentarii/editorial și de 1.115 de cuvinte/editorial). Știrile în care nu este menționată Uniunea Europeană au cumulat o medie de 2.072 de vizualizări/știre, de 6 comentarii/știre și de 321 cuvinte/știre.

Tabelul 13: Proeminența tonului știrilor/articolelor/editorialelor pe site-urile analizate / Punctul 10, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Din cumularea acestor date, rezultă că atât portalurile de știri, cât și agențiile de presă au folosit un ton cu preponderență neutru în ceea ce privește știrile scrise despre refugiați și despre poziția Uniunii Europene drept coordonatoare a gestionării crizei în Uniunea Europeană. Acest aspect denotă obiectivitatea jurnalistică și poziția verticală adoptată în aceste relatări, nelăsându-se influențați de imaginile cu puternic impact emoțional sau de dramele colective/singulare ale refugiaților fugiți din zonele de război spre libertate și pace.

3.4.2. Mediatizarea Germaniei în știrile despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online din România

3.4.2.1. Vizibilitatea știrilor despre Germania

Vizibilitatea știrilor despre Germania este raportată la distribuția știrilor pe cele două portaluri de știri și pe cele două agenții de presă în perioada monitorizată (1-30 septembrie 2015). În acest fel, se poate creiona o imagine a evoluției vizibilității știrilor în care este menționată Germania pe fiecare canal media online analizat. La nivelul perioadei menționate, un număr de 223 de știri din totalul de 17.517 au acoperit relatările despre implicarea Germaniei în rezolvarea crizei refugiaților din Uniunea Europeană și acțiunile acesteia pentru ajutorarea refugiaților în mediul online românesc.

În cazul de față, au fost analizate exclusiv știrile legate de Germania pe fiecare site în parte. O vizibilitate aproximativă a fost obținută prin calcularea numărului mediu de știri online pe zi pe fiecare portal în parte, din toate domeniile, incluzând zilele obișnuite de lucru și sfârșiturile de săptămână. Astfel s-au ponderat valorile obținute pentru a rezulta o estimare cât mai reală a vizibilității Germaniei, între celelelalte subiecte relatate în perioada cu pricina. Ceea ce înseamnă că un procent de 1.27% din totalul de știri a abordat subiectul Germaniei în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană.

Vizibilitatea medie a Germaniei în mediul online românesc este în medie de 31% pentru toate cele patru site-uri analizate raportate la numărul de știri despre criza refugiaților în Uniunea Europeană pe fiecare site în parte. Astfel, rezultă că media online din România au acordat o atenție deosebită Germaniei, considerând-o drept un actor principal în soluționarea crizei în condițiile în care vizibilitatea crizei refugiaților în Uniunea Europeană a fost de 4% în total știri. (Figura 94)

Ziare.com este singurul site care a avut cea mai mare pondere a știrilor despre Germania în cadrul numărului total de știri despre criza refugiaților în Uniunea Europeană din perioada monitorizată (43%). Celelalte trei site-uri au alocat Germaniei în medie peste 25% din spațiul știrilor despre criza refugiaților. Procentul de 43% din știri alocat Germaniei ne relevă că ceea ce a făcut Germania pentru rezolvarea crizei a captat atenția mediei românești, acestea observând că rolul Germaniei este vital în acest context.

Figura 94: Vizibilitatea estimată a subiectului Germaniei pentru fiecare site analizat / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Agenția Națională de Presă, Agerpres, a alocat cel mai mult spațiu știrilor despre Germania, acoperind subiectul despre această țară și implicarea acesteia în criza refugiaților în proporție de 31% în 69 de știri. Portalul de știri, ziare.com, este cel care a avut 64 de știri în care actorul principal a fost Germania, înregistrând o proporție de 30%. Cealaltă agenție de presă, Mediafax, a acoperit subiectul știrilor despre Germania și acțiunile acesteia în contextul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în proporție de 26% dintr-un total de 58 de știri. Hotnews este cel care a avut cel mai mic număr de știri despre Germania, adică 32 și o pondere de 15%. Din aceste date reiese că doar agenția de presă națională și un portal de știri, ziare.com, au manifestat un interes ridicat să informeze publicul propriu despre ceea ce face Germania pentru ajutorarea refugiaților și rezolvarea crizei în cadrul Uniunii Europene. (Figura 95)

Figura 95: Distribuția știrilor despre Germania pe cele patru site-uri analizate, din totalul știrilor despre acest subiect / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

În subcapitolul anterior dedicat știrilor despre criza refugiaților din Uniunea Europeană, am analizat evoluția vizibilității tuturor știrilor pentru fiecare site în parte. Rezumând, ca urmare a monitorizării tuturor știrilor de pe cele patru site-uri în perioada 1-30 septembrie 2015 am observat că vârful a fost atins în ultima zi a lunii, pe 30 septembrie 2015 cu 762 de știri publicate, urmat de 9 septembrie 2015 cu 735 de știri. În ceea ce privește evoluția vizibilității știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană s-a văzut că punctele maxime de spațiu acordat acestui subiect a fost la începutul și la mijlocul lunii septembrie, începând să scadă treptat spre sfârșitul lunii.

Figura 96: Evoluția vizibilității știrilor despre Germania pe cele patru site-uri analizate în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Evoluția vizibilității știrilor despre Germania în perioada monitorizată, 1-30 septembrie 2015 pe cele două portaluri de știri, ziare.com și hotnews.ro, și pe site-urile celor două agenții de presă, Mediafax și Agerpres, a înregistrat mai multe vârfuri, toate situându-se la începutul și la mijlocul perioadei analizate. Precum în cazul știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană, știrile despre Germania și acțiunile acesteia de rezolvare a crizei cu pricina au cunoscut o scădere a interesului acordat de media către sfârșitul lunii. (Figura 96)

Astfel, pe 3 septembrie 2015, site-urile monitorizate au publicat 15 știri cu referire directă la Germania, acestea folosind un ton preponderent neutru în relatare. Subiectele însă au fost variate, pornind de la înăsprirea măsurilor de acordare a azilului către imigranți pe care guvernul Merkel intenționează să le aprobe și până la clubul de fotbal, Bayern München, care donează bani ajutorării refugiaților veniți în Germania. Dar preponderența știrilor care au avut drept actori principali Germania și Ungaria este foarte mare. În majoritatea știrilor se relatează poziția premierului maghiar Viktor Orban împotriva măsurilor luate de Germania privind gestionarea crizei refugiaților, contestării impunerii cotelor obligatorii, dar și afirmația acestuia că problema imigranților este de fapt problema Germaniei și avertizează imigranții să nu vină în Ungaria pentru că nu vor fi acceptați de societate. În cadrul acestor știri în care Viktor Orban critică Germania, tonul folosit la adresa Germaniei este pe alocuri unul pozitiv și preponderent neutru.

Pe 14 septembrie 2015, site-urile au publicat 14 știri cu trimitere directă la Germania, aceasta fiind văzută de către refugiați ca un tărâm al făgăduinței, în timp ce Facebook-ul german a fost plin de mesaje rasiste. Totodată, în majoritatea știrilor s-a abordat problema reintroducerii controalelor la granița cu Germania și țările vecine pentru a se stopa numărul mare de refugiați care trec granița ilegal.

În data de 7 septembrie 2015, site-urile au publicat 13 știri în care s-a vorbit direct despre Germania sau aceasta a fost măcar menționată. De cele mai multe ori s-a atins tema cotelor obligatorii și a faptului că Germania este dispusă să primească cât mai mulți refugiați, în acest fel luându-se decizia de a se aloca mai mulți bani din bugetul federal pentru refugiații sirieni. Totodată, în primele două sfârșituri de săptămână ale lunii septembrie s-a înregistrat o medie de 9 știri dedicate Germaniei, în timp ce interesul media a scăzut către sfârșitul lunii, la o medie de 3 știri. Așadar, acoperirea media a știrilor cu referire directă la Germania sau despre aceasta a fost unitară pe timpul perioadei analizate, neînregistrându-se sincope.

Figura 97: Ponderea știrilor despre Germania în % din totalul de știri despre criza refugiaților în Uniunea Europeană monitorizate pe zi pe cele patru site-uri analizate în perioada 1 – 30 septembrie 2015/ Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Se observă că ponderea știrilor despre Germania în totalul de știri despre criza refugiaților în Uniunea Europeană este mai mare în cadrul sfârșiturilor de săptămână, decât de luni până vineri. Cea mai mare pondere este înregistrată astfel în zilele de 6 și 12 septembrie 2015 cu 53% știri despre Germania în totalul știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană. Faptul că site-urile de știri au acordat în medie în jur de 20% din spațiul lor știrilor despre Germania este un lucru bun, deoarece înseamnă că rolul Germaniei a fost important pe agenda mediei online din România în comparație cu alte teme naționale și internaționale.

Figura 98: Evoluția vizibilității știrilor despre Germania pe fiecare portal, în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Vizibilitatea absolută pe fiecare site în parte a cunoscut variații semnificative, deoarece cele mai multe știri în care Germania a fost subiectul principal sau s-a făcut referire la această țară au fost publicate cu precădere la începutul și la mijlocul lunii septembrie 2015. De asemenea, au fost și zile când site-urile nu au publicat nicio știre despre Germania, Hotnews fiind portalul care a avut cele mai multe zile, 12 la număr, în care nu a publicat nicio știre cu privire la Germania și implicarea acesteia în criza refugiaților din Uniunea Europeană, dar și site-ul care a publicat cele mai puține știri despre Germania. Hotnews a publicat cele mai multe știri despre Germania, în număr de 3 pe zi, în zilele de 7, 9, 14 și 15 septembrie 2015, când temele predilecte au fost cele referitoare la distribuția cotelor obligatorii de refugiați, dar și la așteptările acesteia de a primi peste 800.000 de cereri de azil până spre sfârșitul anului, ceea ce înseamnă un record pentru Europa. (Figura 98)

Ziare.com a publicat însă în data de 3 septembrie 2015 6 știri despre Germania și despre alocarea cotelor obligatorii între Germania, Franța și Marea Britanie, dar și despre faptul că Germania vrea să înăsprească măsurile de acordare ale azilului. În zilele de 2, 8, 10 și 13 septembrie 2015, același portal de știri a acoperit cu câte 4 știri pe zi teme legate de decizia Germaniei de reintroducere a controalelor la granița sa cu țările vecine, de alocarea cotelor obligatorii, sau de numerotarea unor refugiați pe mâini cu trimitere indirectă la măsurile naziste din lagărele de concentrare, dar și o știre legată de un membru al Statului Islamic care a fost prins în Germania printre refugiați. Pe 8 septembrie 2015 apare o știre despre partidul Alternativa pentru Germania care consideră că Germania ar trebui să își închidă granițele pentru solicitanții de azil care vor să intre pe teritoriul german prin tranzitarea unor țări terțe sigure și să reintroducă controalele la frontieră, pentru a se limita afluxul masiv de refugiați. Totodată, portalul publică pe 10 septembrie 2015 o știre despre cancelarul german Angela Merkel care consideră că rețeaua de socializare Facebook ar trebui să acționeze într-un mod mai energic împotriva utilizatorilor care postează mesaje xenofobe sau care incită la violență, deoarece există mesaje care arată resentimentele apărute în rândul populației în urma valului de refugiați.

Agenția de presă, Mediafax, a publicat în data de 6 septembrie 2015, 6 știri cu și despre Germania, abordând teme diferite față de celelalte site-uri analizate. Astfel, Mediafax s-a axat pe informarea audienței sale cu privire la estimările costurilor crizei refugiaților pentru Germania făcute de o publicație germană, la conflictele dintre grupările extremiste germane și forțele de ordine din cauza refugiaților în gara din Dortmund (relatarea fiind făcută într-un ton negativ la adresa grupării extremiste), la solidaritatea între regiunile din Germania pentru a primi refugiații sau faptul că Germania face tot posibilul și trimite convoaie către Ungaria pentru preluarea refugiaților și aducerea acestora pe teirtoriul său. În zilele de 3, 4, 16 și 22 septembrie 2015, Mediafax a publicat câte 4 știri pe zi despre Germania, majoritatea dintre acestea referindu-se la reintroducerea cotelor obligatorii datorate puternicului impact emoțional declanșat de postarea fotografiei cu băiețelul sirian înecat găsit mort pe plaja din Turcia. Totodată, site-ul informează pe 16 septembrie 2015 și de faptul că Germania este dispusă să primească peste 800.000 de refugiați până la sfărșitul anului.

Agenția Națională de Presă, Agerpres, este cea care a acoperit mediatic (69 de știri) cel mai mult subiectul Germaniei în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană. Astfel, în ziua de 14 septembrie 2015, Agerpres a publicat 6 știri preponderent pe un ton pozitiv cu referire la postarea de mesaje rasiste față de imigranți pe Facebook-ul german, la modul în care sunt tratați refugiații la granițele Germaniei cu vecinii săi, dar și la reintroducerea controalelor la granița germano-austriacă pentru a se putea face față valului imigraționist. În zilele de 3, 4, 7, 8 și 17 septembrie 2015, Agerpres a publicat câte 4 știri pe zi pe un ton preponderent pozitiv cu trimitere sau referire directă la Germania. Precum în cazul Mediafax, în data de 8 septembrie 2015, Agerpres a publicat știrea conform căreia partidul Alternativă pentru Germania solicita închiderea granițelor țării pentru a se impiedica valul migraționist. De asemenea, știrile Agerpres la adresa Germaniei sunt de cele mai multe ori în tangență cu Ungaria și premierul Viktor Orban. Acesta din urmă acuzând Germania că este vinovată de posibila islamizare a Europei, deoarece permite accesul refugiaților pe teritoriul Uniunii.

Figura 99: Ponderea știrilor despre Germania în % din totalul de știri despre criza refugiaților în Uniunea Europeană monitorizate pe zi pe fiecare site analizat în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Se observă că ponderea știrilor despre Germania în totalul știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană a înregistrat cele mai mari valori în cazul Agerpres, cu câteva vârfuri valorice la sfârșitul lunii septembrie 2015. În cazul hotnews.ro, ziare.com și Mediafax s-a observat aceeași pondere a publicării știrilor despre Germania la începutul, mijlocul și sfârșitul lunii septembrie 2015. (Figura 99)

Se poate deci observa că subiectele principale legate de Germania au fost cotele obligatorii, mesajele xenofobe de pe Facebook la adresa imigranților, pericolul reprezentat de Statul Islamic prin infiltrarea membrilor săi printre refugiații veniți în Europa, posibila islamizare a Europei, dar și necesitatea reintroducerii controalelor la granița Germaniei cu statele vecine și insistența AfD de a se stopa fluxul migraționist prin orice mijloace posibile. De asemenea, diferă de la site la site ziua în care au fost publicate cele mai multe știri cu și despre Germania, ziare.com și Mediafax la începutul lunii, iar Agerpres la mijlocul lunii. Iar în timpul sfârșiturilor de săptămână s-a scris foarte puțin despre Germania, singurul vârf fiind de 6 știri pe Mediafax pe 6 septembrie 2015.

3.4.2.2. Tematizarea știrilor despre Germania

Germania în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană a fost percepută de către media online din România drept un factor cu putere de decizie în rezolvarea problemei refugiaților datorită faptului că Angela Merkel, cancelarul german, a fost singurul lider european care a afirmat că Germania este pregătită să primească un număr foarte ridicat de refugiați. În acest subcapitol, ne-a interesat să identificăm modalitatea în care a fost tematizat și contextualizat subiectul știrilor despre Germania pe cele două portaluri de știri, ziare.com și hotnews.ro și pe cele două agenții de presă, Agerpres și Mediafax, dar și care sunt particularitățile tematice ale acestor site-uri.

Precizăm încă o dată că domeniul „business” al ziare.com este echivalent cu domeniul „economie” al hotnews.ro, iar domeniul „life-show” al ziare.com este identic cu cel „life-inedit” al mediafax.ro. În ceea ce privește încadrarea știrilor despre Germania în domeniile de știri ale fiecărui site care au avut această temă, cele 223 de știri despre acest subiect din corpusul de analiză au fost distribuite în mod relativ echilibrat între domeniile „externe” (49%) și „actualitate” (37%). Restul de știri au fost încadrate în procente scăzute în domeniile „politic”, „business” și „social”. Încadrarea știrilor despre Germania în celelalte domenii a fost situată sub 1%, de aceea am încadrat știrile în categoria „alte domenii” și am cumulat valorile ajungând la 4%. (Figura 100)

Figura 100: Încadrarea știrilor despre Germania în domeniile de știri ale fiecărui portal pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Tematizarea știrilor despre Germania în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană în fiecare domeniu este redată în două grafice diferite, și anume unul pentru portalurile de știri (Figura 101) și celălalt pentru agențiile de presă (Figura 102), pentru a se putea permite o mai bună încadrare a acestora pe fiecare domeniu în parte.

Figura 101: Încadrarea știrilor despre Germania în domeniile de știri ale portalelor de știri pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Figura 102: Încadrarea știrilor despre Germania în domeniile de știri ale agențiilor de presă pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Conform datelor din cele două grafice de mai sus, cele patru site-uri au plasat știrile despre Germania cu precădere în domeniile „actualitate” (hotnews.ro și ziare.com) și „externe” (Mediafax și Agerpres). În perioada monitorizată din septembrie 2015, hotnews.ro a alocat 13% din domeniul „actualitate” subiectelor legate de Germania în contextul crizei refugiaților și doar 1% din domeniul „revista presei” acestui subiect. În același timp, ziare.com a alocat 23% din domeniul „actualitate” aceluiași subiect și 4% din spațiu a fost distribuit în domeniul „politic” și 2% în domeniul „business”. Mediafax a alocat 21% din domeniul „externe”, 2% din domeniul „politic” și „2% din domeniul „social” știrilor despre Germania. Alte știri despre Germania au fost încadrate de Mediafax în domenii, precum „economic”, „sport” și „cultură” cu sub 1% din spațiul editorial. Agerpres a alocat 29% din domeniul „externe”, 1% din domeniul „politic” și 1% din domeniul „comunicate” respectivului subiect. Se observă astfel că știrile despre criza Germania au fost încadrate în același domeniu, „actualitate”, de către hotnews.ro și ziare.com. Totodată Mediafax și Agerpres au alocat spații considerabile acestor știri despre Germania în domeniul „extern”. Cele două portaluri de știri consideră știrile despre Germania ca fiind de actualitate, în timp ce agențiile de presă le încadrează la capitolul știri externe. Precizăm că am încadrat în „alte domenii” tot ce a însemnat 1%. De asemenea, am luat în considerare și construcția fiecărui site, observând că structura site-urilor agențiilor de presă este compactă și concisă, în timp ce a portalurilor de știri este mai mult simplificată pe rubrici. Această rubricizare este de altfel evidentă și în ceea ce privește încadrarea subiectului pe subdomenii.

Tabelul 14: Încadrarea știrilor despre Germania în subdomeniile de știri ale fiecărui site pe perioada analizată / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Cele patru site-uri au tematizat în mod diferit știrile despre Germania, având subdomenii ale știrii diferite. (Tabelul 14) Majoritatea știrilor Mediafax și Agerpres nu are subdomeniu clar definit. În schimb, hotnews.ro a încadrat 9% din știri în subdomeniul „internațional”, urmat de „esențial” cu 4% și „opinii” 1%. Celelalte subdomenii „radio tv” și „subiectele zilei” au avut sub 1% grad de încadrare. Ziare.com este singurul portal care a tematizat știrile despre Germania în subdomenii bine stabilite, încadrând 17% în subdomeniul „invazie-imigranți” și câte 2% în subdomeniul „invazie imigranți-europa”, „invazie imigranți-germania” și „invazie imigranți-ungaria”. Astfel, cititorului îi este mult mai ușor să ordoneze mental știrea respectivă, știind că are legătură directă cu o țară anume, instituție, organizație sau un politician.

În concluzie, putem afirma că cele patru site-uri au tematizat știrile despre Germania din perspectivă europeană și regională, concentrându-se pe poziția Ungariei față de Germania, alocarea cotelor obligatorii între Germania, Marea Britanie și Franța, mesajele xenofobe la adresa migranților pe Facebook-ul german, dar și poziția strictă a AfD de a se închide granițele Germaniei. Tematizarea subiectului Germaniei a fost preponderent europeană și regională, ceea ce constituie un prim indicator cu privire la europenizarea și regionalizarea abordării jurnalistice în mediul online românesc.

3.4.2.3. Proeminența știrilor despre Germania

Proeminența știrilor despre Germania a fost calculată din numărul de vizionări, cuvinte și comentarii ale audienței cu privire la subiectul știrii respective sau sub formă de răspunsuri la comentariile altor cititori pe marginea respectivului subiect. (Tabelul 15) Din perspectiva mediilor și deviației standard calculate pentru numărul de vizualizări, de comentarii și de cuvinte per total știri despre Germania pe fiecare site în parte, hotnews.ro pare să fi fost canalul media în care subiectele despre Germania în contextul crizei refugiaților în Uniunea Europeană au fost cele mai proeminente, urmat de ziare.com, apoi de Mediafax și Agerpres. În același timp, discuțiile generate (măsurate în numărul de comentarii) de către acest subiect arată o mai mare frecvență a comentariilor pe portalul de știri hotnews.ro, urmat de agenția de presă Mediafax și ziare.com. Agerpres a avut o medie minimă de comentarii per știre. Din aceast punct de vedere rezultă că portalurile de știri au fost frecventate mai des de către public decât agențiile de presă.

Tabelul 15: Proeminența știrilor despre Germania pe site-urile analizate / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Din perspectiva mediei numărului de cuvinte raportată la numărul total de știri despre Germania, se observă că portalurile de știri sunt cele care au înregistrat cele mai mari valori. Astfel, hotnews.ro înregistrează cea mai mare valoare, și anume de 540 de cuvinte per total știri, urmat de ziare.com cu o medie de 480 de cuvinte per total știri. Valorile portalurilor de știri se datorează și faptului că ambele au publicat și editoriale pe marginea subiect, în timp ce agențiile de presă s-au rezumat numai la articole punctuale. Totodată, agențiile de presă înregistrează valori foarte diferite, dar acestea se justifică prin faptul că ambele au acoperit subiectul cu un număr mai mare de știri, astfel Mediafax are o medie 492 de cuvinte per știre, în timp ce Agerpres doar 290 de cuvinte per știre. (Figura 103)

Figura 103: Media numărului de cuvinte pe știre despre Germania, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Efectele potențiale ale modului în care este stabilită agenda media online pot fi cuantificate prin prisma mediei numărului de vizualizări ale știrilor despre Germania pe parcursul perioadei analizate. (Figura 104)

Figura 104: Media numărului de vizualizări pe știre despre Germania, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

În urma analizei comparative a mediei generale de vizualizări ale celor patru site-uri (calculată pentru toate cele 223 de știri despre Germania), descoperim următoarele aspecte:

– din raportul dintre numărul total de știri și numărul total de cuvinte alocat știrilor despre acest subiect rezultă că cele 32 de știri ale Hotnews au înregistrat o medie de cuvinte de 540 per total știri despre acest subiect;

– cele 32 știri despre Germania ale hotnews.ro au avut o medie de vizualizări de 6.853, din care reiese că acesta a avut cel mai mare trafic de vizualizări;

– ziare.com a folosit mai puține cuvinte pentru redactarea știrilor, dar acestea au un trafic mediu de vizualizări de 4.502;

– faptul că cele două agenții de presă au acoperit subiectul într-un număr de știri considerabil mai mare decât cele ale portalurilor de știri a influențat media scăzută rezultată per știri pentru numărul de vizualizări. Totodată, știrile agențiilor de presă s-au compus numai din articole scurte și la obiect, fapt ce a determinat un interes mai scăzut al publicului, deoarece nu le-au oferit prea multe posibilități să le și comenteze. Datorită lipsei notoreității și structurii mai puțin utile ale acestor site-uri, s-a înregistrat și un număr scăzut al vizualizărilor știrilor.

Astfel, se observă că știrile publicate de portalurile de știri au fost cele mai vizualizate de către audiența respectivului canal media. Acest fapt se datorează și notorietății respectivului site, dar și din punctul de vedere al accesului la știrile din arhiva site-ului respectiv. Portalurile de știri sunt mult mai ușor de utilizat din perspectiva acestor aspecte decât site-urile agențiilor de presă. Trebuie să precizăm însă că valorile se raportează la totalul de știri alocat subiectului cu pricina.

Pe toate cele patru site-uri, numărul de vizualizări pentru știrile despre Germania este caracterizat de o deviație standard (STD) ridicată (5.118) (STD mediafax.ro = 9.081, STD hotnews.ro = 6.503, STD ziare.com = 4.347 și STD agerpres.ro = 540). Această situație înseamnă că nivelul general numărul de vizualizări este caracterizat de o variabilitate ridicată (nu sunt știri cu vizualizare minimă și sunt 3 știri cu peste 20.000 de vizualizări per știre). Astfel, în corpusul de analiză (223), nu am identificat nicio știre despre Germania cu vizualizare minimă, cel mai mic număr de vizualizări (52) fiind înregistrat de știrea Agerpres din 9 septembrie 2015 în care s-a folosit un ton negativ la adresa Germaniei în contextul în care subiectul știrii era despre faptul că România nu a fost primită în spațiul Schengen la opoziția Germaniei și Olandei, iar acum e nevoie de România în contextul crizei refugiaților. Numărul maxim de vizualizări per știre a fost de 68.761. Acesta a fost în cazul unei știri publicate pe 26 septembrie 2015 de mediafax.ro care a relatat că femeile și copiii din taberele de refugiați din Germania nu se află în siguranță în locul respectiv. Știrea hotnews.ro din 22 septembrie 2015 referitoare la faptul că statele membre ale Uniunii Europene s-au reunit în cadrul consiliului JAI (Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală) pentru a discuta criza refugiaților, iar Germania a fost unul dintre actorii principali, deoarece a insistat pe impunerea de cote obligatorii în cadrul Uniunii a fost vizualizată de 25.803 de ori. Știrea publicată de hotnews.ro despre subiectul migranților care au rupt cordoanele de poliție la granițele dintre Serbia, Ungaria și Croația după ce mai multe state ale Uniunii, printre care și Germania, au încercat să își închidă granițele pe 17 septembrie 2015 a adunat 21.886 de vizualizări. Din perspectiva numărului total de vizualizări, putem spune că cei mai „fideli” vizitatori și consumatori de știri online i-a avut hotnews.ro, datorită numărului mare de vizualizări pe care le-au adunat aceste două știri, în timp ce Mediafax a reușit să înregistreze cel mai mare număr de vizualizări per știre.

Știrile cu și despre Germania ale Mediafax au fost mult mai vizualizate pe 26 septembrie 2015, când s-a înregistrat un număr de 74.749 de vizualizări la un total de 3 știri. Apoi pe 22 septembrie 2015 au fost vizualizate 12 știri de 66.946 de ori cuprinzând relatări despre cotele obligatorii și întărirea granițelor statelor Schengen cu pază. Pe 9 septembrie 2015, 8 știri despre Germania, cu teme preponderente despre cotele obligatorii și cei 800.000 de refugiați așteptați de Germania până la sfărșitul anului, au strâns 51.852 de vizualizări. De remarcat este faptul că doar 3 știri au reușit să cumuleze 74.749 de vizualizări pe 26 septembrie 2015, în aceeși zi când Austria a anunțat că și-a modificat Constituția pentru a putea primi mai mulți refugiați, dar și în ziua când știrea despre taberele nesigure din Germania a strâns 68.761 de vizualizări. Cele mai puține vizualizări le-a avut știrea Agerpres din 29 septembrie 2015, și anume 397 în care se discuta despre politica de vecinătate a Uniunii Europene și implicit a Germaniei, și consecințele sale în contextul evenimentelor din Ucraina, Orientul Mijlociu și nordul Africii. (Figura 105)

Figura 105: Evoluția numărului de vizualizări al știrilor despre Germania pe toate site-urile (total), în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Din analiza vizibilității știrilor rezultă că media au acoperit cel mai mult subiectele știrilor despre Germania în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană pe toată perioada monitorizată plasând-ul pe ordinea de zi a agendei lor, ceea ce a determinat și un număr crescut al vizualizărilor. Spre sfârșitul perioadei analizate, se observă că numărul de vizualizări al știrilor despre Germania a crescut, deoarece publicul a manifestat un interes atât de ridicat față de acest subiect, dorind să citească cum și când Germania reușește să rezolve criza refugiaților din Uniunea Europeană.

Acest fenomen poate fi justificat din prisma a două aspecte:

– interesul audienței față de problematica Germaniei în contextul crizei refugiaților în Uniunea Europeană a crescut ca urmare a escaladării evenimentelor în țările vecine României, în special în Ungaria, dar și ca urmare a poziției pozitive a Germaniei, care s-a arătat mereu dispusă prin vocea cancelarului său, Angela Merkel, să primească cât mai mulți refugiați in Germania;

– de asemenea, interesul publicului pentru Germania a crescut ca urmare a creșterii vizibilității acestui subiect în media online din România după ce această țară a decis să joace rolul decizional și mediator în rezolvarea crizei refugiaților în Uniunea Europeană.

Primul aspect este foarte relevant pentru perioada analizată, deoarece coincide cu declanșarea crizei refugiaților în Uniunea Europeană și faptul că Germania reprezintă țara țintă de destinație a acestora. Se suprapune și cu măsurile de autoapărare ale Ungariei prin ridicarea gardurilor de protecție și decizia Uniunii Europene de a impune tuturor statelor membre cotele obligatorii de refugiați, cele mai vocale țări care solicită acest lucru fiind Germania, Marea Britanie și Franța. Acest aspect putem să îl asociem și cu pericolul reprezentat de posibila islamizare a Europei, în condițiile în care se permite șederea a sute de mii de refugiați.

Al doilea aspect are la bază corelația dintre vizibilitatea mediatică online a subiectului știrilor despre Germania și numărul de vizualizări al știrilor online. Acesta este cazul evident al Hotnews, care a pus la dispoziția publicului său atât articole, cât și editoriale care au tratat subiectul Germaniei în timp real, obiectiv și direct, oferind posibilitatea cititorilor săi să declanșeze discuții pe seama temei respective. Drept urmare, se observă că agenda media stabilită de Hotnews a reușit să provoace un interes crescut publicului său pe marginea subiectului crizei refugiaților.

Numărul de vizualizări este un aspect cuantificabil, ceea ce ne permite să măsurăm interesul publicului pentru acest subiect. Totuși, vizualizarea unei știri nu presupune în mod implicit și exprimarea unei opinii din partea cititorului, formularea unor comentarii și inițierea unor discuții despre acel subiect. Numărul de comentarii pe care o știre l-a cumulat în mediul online de la vizitatorii săi ne oferă indicii despre importanța subiectului respectiv, calitatea știrii, dar și despre preferința publicului pentru site-ul respectiv. Numărul de comentarii este raportat la numărul de știri despre Germania. Astfel încât hotnews.ro a cumulat o medie a comentariilor de 28 raportată la numărul de 32 știri și 905 comentarii. Mediafax a avut o medie de 10 comentarii, dar un număr de comentarii de 588 pentru 58 de știri. În cazul ziare.com, deși a fost portalul cu cele mai multe vizualizări ale știrilor sale, a înregistrat o medie de 10 comentarii la 670 de comentarii pentru 64 de știri. Agerpres a avut o medie minimă de comentarii la 12 comentarii înregistrate de cele 69 de știri publicate. (Figura 106)

Figura 106: Media numărului de comentarii pe știre despre Germania, pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

În concluzie, modalitatea în care cele patru site-uri au stabilit agenda media oferă premisa pentru un anume tip de influență asupra felului în care publicul și-a stabilit propria agendă cu privire la evenimentele din jurul Germaniei. Pe măsură ce Germania și-a asumat tot mai mult rolul de a rezolva criza, publicul a devenit mult mai dornic să se informeze despre implicarea Germaniei în soluționarea crizei și a absorbit informațiile cu o putere impresionantă.

3.4.2.4. Tonul știrilor despre Germania

Jurnaliștii portalurilor de știri și agențiile de presă au folosit un ton cu precădere neutru în redactarea celor 223 de știri din corpusul de analiză care au avut drept subiect Germania și poziția acesteia față de rezolvarea crizei în Uniunea Europeană și ajutorul pe care aceasta l-a acordat refugiaților fugiți din calea războaielor din Orientul Mijlociu și Africa (Figura 107) În 506 știri din toate știrile monitorizate nu se face niciun fel de referire la Germania (s-au eliminat știrile duble).

Figura 107: Ponderea tonului știrilor față de Germania pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Punctul 11, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Din datele centralizate, rezultă că Agerpres a folosit cu precădere un ton neutru (61%) în relatarea informațiilor despre Germania și acțiunile acesteia în scopul ajutorării refugiaților și rezolvării cât mai rapide a crizei în cele 69 de știri publicate. 16% din tonul știrilor Agerpres despre Germania a fost pozitiv, în timp ce 22% din știrile care au prezentat acțiunile Germaniei a fost într-un ton negativ. Hotnews a relatat știrile despre Germania și criza refugiaților în proporție de 53% pe un ton neutru. Diferențele dintre folosirea tonului pozitiv (25%) și tonului negativ (22%) în știrile al căror temă a fost Germania și acțiunile acesteia de ajutorare a refugiaților înregistrează valori similare, de unde rezultă că portalul de știri abordează subiectul în mod echilibrat. Tonul ziare.com despre Germania este în proporție de 50% neutru când vine vorba despre știrile în care a fost menționată Germania. De asemenea, știrile ziare.com cu tentă pozitivă la adresa Germaniei au fost în proporție de 39%. În timp ce doar 11% din știri au fost scrise în mod negativ când jurnaliștii au publicat informații despre Germania pe același portal. Cazul Mediafax este unul mai special, deoarece agenția de presă a folosit în aceleași proporții, pozitiv și neutru, în redactarea știrilor despre Germania în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană un ton în valoare de 41%. Doar 18% din știrile Mediafax au fost scrise pe un ton negativ. Astfel, se poate observa că portalurile de știri, ziare.com și Hotnews, au adoptat o politică editorială similară în ceea ce privește relatarea știrilor despre Germania. În cazul agențiilor de presă, se observă diferențe semnificative între politicile editoriale ale Agerpres și Mediafax, căci agenția națională de presă a fost cu precădere neutră în cadrul știrilor al căror subiect a fost Germania, în timp ce Mediafax a fost neutră și pozitivă la aceleași valori în ceea ce privește relatările despre Germania în contextul crizei.

Proeminența știrilor care au avut drept subiect Germania este dominată de un un ton negativ din perspectiva mediei vizualizărilor (4.082), comentariilor (9) și cuvintelor alocate fiecărei știri în parte (465). În ceea ce privește editorialele despre Germania și acțiunile acesteia în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană, tonul este predominant neutru (medie de 12.414 vizualizări/editorial, 26 de comentarii/editorial și 938 de cuvinte/editorial). Acest fapt se datorează faptului că editorialiștii au posibilitatea să își exprime opinia pe seama unei teme referitoare la implicarea Germaniei în rezolvarea crizei refugiaților, ceea ce naște în mod involuntar și tonul neutru al comentariilor cititorilor pe marginea respectivului subiect. Cele 510 știri în care nu este menționată Germania au cumulat o medie de 1.986 de vizualizări/știre, de 8 comentarii/știre și de 415 cuvinte/știre. (Tabelul 16)

Tabelul 16: Proeminența tonului știrilor/articolelor/editorialelor pe site-urile analizate / Punctul 11, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Din cele 729 de știri ale corpusului de analiză, doar 223 știri au relatat poziția Germaniei cu privire la criza refugiaților cu predilecție pe un ton neutru. În 506 știri nu a fost menționată deloc poziția Germania în ceea ce privește refugiații și criza din cadrul Uniunii Europene din septembrie 2015. Hotnews a fost cel care a folosit în cea mai mare pondere (62%) un ton neutru când a publicat știri despre poziția Germaniei în ceea ce privește refugiații. De asemenea, portalul de știri a folosit un ton pozitiv în cazul știrilor pe marginea aceluiași subiect în procent de 24%. Totuși, Hotnews a scris despre poziția Germaniei și ceea ce a făcut aceasta pentru rezolvarea crizei refugiaților și ajutorarea acestora în proporție de 14%. Agențiile de presă folosesc amândouă la aceeași valoare un ton neutru, 51%, când au publicat știri pe marginea acestei teme, dar se diferențiază când este vorba de ponderile pozitive și negative. Căci Mediafax folosește un ton preponderent pozitiv (45%) și foarte puține știri au conotație negativă (4%). În schimb, în cazul Agerpres, proporțiile pozitiv-negativ sunt relativ similare, cu valori de 34% pozitiv față de 15% negativ. Ziare.com a folosit, de asemenea, un ton preponderent neutru (48%) în cadrul articolelor și editorialelor despre poziția Germaniei în cazul refugiaților și acțiunilor sale ca stat membru al Uniunii Europene pentru gestionarea crizei la nivel european. În timp ce ponderile pozitiv-negativ se situează la valori similare, de 34%, respectiv 17%. Din aceste date, se observă predilecția Hotnews către obiectivitate și pozițiile similare ale agențiilor de presă în relatarea știrilor pe marginea acestui subiect. (Figura 108)

Figura 108: Ponderea tonului știrilor despre poziția Germaniei față de refugiați pentru site-urile analizate, în cazul știrilor despre criză în perioada 1 – 30 septembrie 2015 / Punctul 12, Secțiunea A din grila de codare” / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Există mici diferențe între mediile vizualizărilor, comentariilor și cuvintelor alocate fiecărei știri în parte în care sunt relatate acțiunile Germaniei pentru ajutorarea refugiaților Din acestea a rezultat o proeminență majoritar neutră a acestor știri (medie de 3.826 vizualizări/știre, 12 comentarii/știre și 471 de cuvinte/știre) și negativă (medie de 3.500 vizualizări/știre, 8 comentarii/știre și 389 cuvinte/știre). În ceea ce privește editorialele, tonul este predominant neutru. Acest fapt se datorează faptului că editorialiștii au posibilitatea să își exprime opinia pe seama unei teme referitoare la poziția Germaniei în criza refugiaților, ceea ce naște în mod involuntar și un ton neutru al comentariilor cititorilor (medie de 14.735 vizualizări/editorial, 45 de comentarii/editorial și 899 de cuvinte/editorial). Cele 522 știri în care nu este menționată Germania au cumulat o medie de 2.017 de vizualizări/știre, de 8 comentarii/știre și de 418 cuvinte/știre. (Tabelul 17)

Tabelul 17: Proeminența tonului știrilor/articolelor/editorialelor pe site-urile analizate / Punctul 12, Secțiunea A din grila de codare / Sursa datelor: www.agerpres.ro, www.hotnews.ro, www.mediafax.ro, www.ziare.com

Deși Germania prin vocea cancelarului Angela Merkel a fost singura țară din cadrul Uniunii Europene care s-a arătat cea mai dispusă să rezolve criza refugiaților rapid, dar să și acorde ajutor refugiaților, media online din România a alocat un număr relativ crescut de știri subiectelor în care Germania a fost actorul principal raportat la numărul total de știri despre criza refugiaților în Uniunea Europeană. Astfel, cu o medie de aproximativ 200 de știri despre Germania sau poziția Germaniei față de refugiați din totalul de 729 de știri din corpusul de analiză, portalurile de știri și agențiile de presă au avut relatări neutre, deci obiective, imparțiale și foarte puțin negative. Totodată, canalele media online românești au abordat un ton pozitiv în cazul acestor știri despre Germania, ceea ce denotă faptul că acțiunile sale au fost apreciate și salutate pentru grăbrirea rezolvării crizei.

3.5. Interpretarea rezultatelor

Cercetarea întreprinsă ne conturează o imagine detaliată cu privire la vizibilitatea, tematizarea și proeminența subiectului crizei refugiaților în media online din România în perioada de vârf a desfășurării acesteia, 1-30 septembrie 2015, în Uniunea Europeană. De asemenea, am identificat și analizat tonul folosit de către portalurile de știri și agențiile de presă în relatarea informațiilor și în redactarea știrilor despre acest subiect. Totodată, am urmărit să identificăm și evoluția știrilor despre Germania în același context din perspectiva acelorași aspecte, deoarece această țară, inclusiv prin cancelarul Angela Merkel, a reprezentat factorul decizional și cu cea mai mare putere de influență în rezolvarea crizei refugiaților la nivelul Uniunii Europene.

Precizăm de la început că am ales să monitorizăm știrile despre aceste subiecte, criza refugiaților în Uniunea Europeană și poziția Germaniei în același context, pe cele două portaluri de știri, hotnews.ro și ziare.com,deoarece acestea sunt, conform datelor furnizate de trafic.ro, principalele canale media online care oferă publicului larg știri de ultimă oră, 24 de ore din 24, cu actualizarea oricărei știri importante în timp real. De asemenea, aceste portaluri de știri reprezintă o colecție a tututor ziarelor, tipărite sau online, din România în mediul virtual. Site-urile acestora sunt construite astfel încât să fie rapid și ușor de navigat, iar accesul la știrile din arhivă se face foarte ușor, aceasta fiind foarte bine structurată.

Profilul unei agenții de presă diferă de profilul unui portal de știri. Prin conținutul serviciilor lor, agențiile de presă asigură pluralismul, libera comunicare a informației, corecta informare a opiniei publice și nu difuzează materiale care ar putea aduce atingere siguranței naționale sau demnității ori imaginii unei persoane. Agențiile de presă reprezintă sursele principale de informare pentru instituțiile statului, ceea ce impune un maxim de obiectivitate în relatarea evenimentelor și redactarea știrilor pentru a nu conduce la dezinformare și la crearea de conflicte de interese. În ceea ce privește structura site-ului agenției de presă, aceasta este similară cu cea a portalurilor de știri, fiind foarte compactă. Totodată, portalurile de știri publică și editoriale, în timp ce agențiile de presă se rezumă la publicarea doar de știri concise și la obiect, care sunt preluate ulterior de alte canale media și sunt remodelate până ajung la forma finală către cititor.

Astfel, la nivelul perioadei analizate, un număr relativ mare de știri a abordat subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online românesc. Vizibilitatea subiectului crizei refugiaților în Uniunea Europeană apare raportat la distribuția știrilor pe cele două portaluri de știri, ziare.com și hotnews.ro și pe cele două agenții de presă, Mediafax și Agerpres, în perioada 1-30 septembrie 2015, conturând o imagine a evoluției vizibilității știrilor despre criza refugiaților pe fiecare canal media online analizat.

Din datele analizate a rezultat că vizibilitatea medie a subiectului crizei refugiaților din Uniunea Europeană în mediul online românesc este relativ crescută pentru toate cele patru site-uri. Din aceste cifre reiese că media online din România au acordat o atenție sporită subiectului, fiind foarte interesate de impactul pe care criza refugiaților îl are asupra Uniunii Europene, zonei Europei Centrale și de Est și României.

Din centralizarea datelor, a reieșit că Agerpres (Agenția Națională de Presă) și Mediafax (Agenția de Presă Independentă) au acoperit cel mai intens subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană, în timp ce portalurile de știri, ziare.com și hotnews.ro, au acordat o atenție mai scăzută acestui subiect. Trebuie să menționăm că pe mediafax.ro și agerpres.ro nu a apărut niciun editorial pe tema crizei refugiaților. Această situație se datorează faptului că profilul site-urilor agențiilor de presă este orientat către publicarea de știri scurte și la obiect pentru a permite parcurgerea lor rapidă de către cititor. Relatările au loc în timp real o dată cu producerea evenimentului respectiv, permițând ulterior celorlalte canale media să le preia și să le dezvolte, astfel încât cititorilor acestora din urmă li se oferă posibilitatea să comenteze pe marginea respectivei știri, iar jurnaliștii sau formatorii de opinie beneficiază de timpul necesar pentru a putea scrie și editoriale pe marginea respectivului subiect.

Analiza evoluției vizibilității relative pentru fiecare site în parte ca urmare a monitorizării tuturor știrilor în perioada 1-30 septembrie 2015 relevă faptul că vârful a fost atins la începutul și spre sfârșitul lunii cu peste 700 de știri publicate pe zi. Din perspectiva vizibilității relative, Agerpres este canalul media care a publicat cele mai multe știri, ceea ce este firesc, deoarece este agenția națională de presă și reprezintă prima sursă de informare pentru toate celelalte media (televiziune, radio, presă scrisă sau portaluri de știri online).

În ceea ce privește evoluția vizibilității absolute a știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană, s-a putu observa că punctele maxime de spațiu acordat acestui subiect au fost la începutul și la mijlocul lunii septembrie 2015, începând să scadă treptat spre sfârșitul lunii, o dată ce criza a și-a pierdut din intensitate. Astfel, vârful publicării știrilor despre criza refugiaților în mediul online românesc a fost atins pe 3, 4 și 8 septembrie 2015. Cele mai importante subiecte ale acestor zile au fost decizia Marii Britanii de a respinge cotele obligatorii de refugiați, oferind în schimb ajutor financiar țărilor care urmează să primească un număr mai mare de refugiați (3 septembrie 2015), pedepsele grave pe care Ungaria le acordă traficanților ilegali de migranți (4 septembrie 2015) și poziția fermă a premierului român, Victor Ponta, de a refuza cotele obligatorii de refugiați (8 septembrie 2015).

În acvelași timp, temele știrilor despre criza refugiaților au fost cu predilecție referitoare la cotele obligatorii de refugiați, la Ungaria, Polonia, România, Franța și Marea Britanie și refuzul acestora de a primi refugiații, la gardul de protecție ridicat de Ungaria, dar și la premierul ungar, Viktor Orban, la președintele României, Klaus Iohnannis, la premierul român Victor Ponta și la fostul președinte român, Traian Băsescu. De asemenea, mediul online din România a mediatizat intens cazul băiețelului sirian care a murit în urma naufragiului pe o plajă din Turcia, cazul jurnalistei maghiare care a agresat un grup de refugiați și pozițiile xenofobe manifestate de polonezi la adresa refugiaților, amintind de perioada nazistă din lagărele de concentrare.

Din aceste evoluții ale vizibilității absolute a știrilor despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană rezultă că Agerpres este canalul de informare care a alocat cel mai mult spațiu acestei teme, înregistrând în câteva zile de vârf un număr ridicat de știri dedicat subiectului crizei refugiaților (3 și 4 septembrie 2015). Cu alte cuvinte, vizibilitatea știrilor pe cele patru canale media românești monitorizate a cunoscut evoluții diferite din punct de vedere al acoperirii mediatice a subiectului crizei refugiaților în Uniunea Europeană.

În intervalul 1-30 septembrie 2015, în mediul online românesc, a fost publicat un număr mare de știri despre implicarea Germaniei în rezolvarea crizei refugiaților din Uniunea Europeană și acțiunile acesteia pentru ajutorarea refugiaților. Vizibilitatea medie a Germaniei în mediul online românesc în raport cu știrile publicate despre criza refugiaților în Uniunea Europeană este foarte mare pentru toate cele patru site-uri analizate. Acest aspect denotă interesul crescut al media online din România pentru Germania, care au considerat această țară drept actorul principal în soluționarea crizei refugiaților.

Procentul crescut de știri alocat Germaniei raportat la numărul știrilor despre criza refugiaților ne relevă faptul că ceea ce a făcut Germania pentru rezolvarea crizei a reușit să capteze atenția media românești. Agenția Națională de Presă, Agerpres, a alocat cel mai mult spațiu știrilor despre Germania, acoperind subiectul despre această țară și implicarea acesteia în criza refugiaților într-un procentaj foarte ridicat. Mediafax și ziare.com au avut o pondere relativ echilibrată de publicare a știrilor despre Germania în cadrul numărului total de știri despre criza refugiaților din perioada monitorizată. Hotnews este cel care a publicat cel mai mic număr de știri despre Germania în totalul știrilor despre acest subiect. Din aceste date reiese că doar agențiile de presă și un portal de știri, ziare.com, au manifestat un interes ridicat să informeze publicul propriu despre ceea ce face Germania pentru ajutorarea refugiaților și rezolvarea crizei în cadrul Uniunii Europene.

Evoluția vizibilității absolute a știrilor despre Germania în perioada monitorizată, 1-30 septembrie 2015 pe cele două portaluri de știri, ziare.com și hotnews.ro, și pe site-urile celor două agenții de presă, Mediafax și Agerpres, a înregistrat mai multe vârfuri, toate situându-se la începutul și la mijlocul perioadei analizate. La fel ca în cazul știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană, știrile despre Germania și acțiunile acesteia de rezolvare a crizei cu pricina au cunoscut o scădere a interesului acordat de către media către sfârșitul lunii.

Astfel, pe 3, 7 și 14 septembrie 2015, site-urile monitorizate au publicat cele mai multe știri cu referire directă la Germania, acestea folosind un ton preponderent neutru în relatare. În urma parcurgerii știrilor, se poate observa că subiectele principale legate de Germania au fost cotele obligatorii și faptul că Germania este dispusă să primească cât mai mulți refugiați, în acest fel luându-se decizia de a se aloca mai mulți bani din bugetul federal pentru refugiații sirieni, mesajele xenofobe de pe Facebook la adresa imigranților, pericolul reprezentat de Statul Islamic prin infiltrarea membrilor săi printre refugiații veniți în Europa, posibila islamizare a Germaniei, dar și necesitatea reintroducerii controalelor la granița Germaniei cu statele vecine și insistența AfD de a se stopa fluxul migraționist prin orice mijloace posibile. De asemenea, Germania a fost percepută în urma parcurgerii știrilor drept tărâmul făgăduinței pentru refugiați și singura țară dispusă să îi primească pe aceștia. Totodată, diferă de la site la site ziua în care au fost publicate cele mai multe știri cu și despre Germania, ziare.com și Mediafax la începutul lunii, iar Agerpres la mijlocul lunii. Iar în timpul sfârșiturilor de săptămână s-a scris foarte puțin despre Germania, singurul vârf fiind pe Mediafax pe 6 septembrie 2015.

În ceea ce privește tematizarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană și încadrarea acestora în domeniile de știri ale fiecărui site care au publicat informații despre acest subiect, știrile din corpusul de analiză au fost distribuite în mod relativ echilibrat între domeniile „externe”, „actualitate”, „politic”, „social”, „comunicate”, „revista presei” și „alte domenii” (știrile încadrate în alte domenii cu valori scăzute). Ținem să precizăm că domeniul „business” al ziare.com este echivalent cu domeniul „economie” al hotnews.ro, iar domeniul „life-show” al ziare.com este identic cu cel „life-inedit” al mediafax.ro.

S-au observat diferențe de încadrare a acestei teme în cadrul domeniilor portalurilor de știri și în cadrul domeniilor site-urilor agențiilor de presă. Știrile despre criza refugiaților au fost încadrate în domeniul „actualitate” de către hotnews.ro și ziare.com, în timp ce Mediafax și Agerpres au alocat spații considerabile acestor știri în domeniile „extern” și „politic”. Cele două portaluri de știri consideră știrile despre criza refugiaților ca fiind de actualitate, în timp ce agențiile de presă le consideră drept știri externe. De asemenea, Agerpres este singurul site din cele patru analizate care a încadrat un procent semnificativ din știrile despre criză în domeniul „engleză”.

Totodată, am luat în considerare și construcția fiecărui site, observând că structura site-urilor agențiilor de presă este compactă și concisă, în timp ce a portalurilor de știri este mai mult structurată pe rubrici. Această rubricizare este de altfel evidentă și în ceea ce privește încadrarea subiectului pe subdomenii. Mediafax și Agerpres au încadrat în proporții foarte ridicate știrile despre criza refugiaților într-un subdomeniu nespecificat.

În schimb, hotnews.ro a încadrat știrile în subdomeniile „internațional”, „esențial” și „politic”. Ziare.com este singurul portal care a tematizat știrile despre criza refugiaților în subdomenii bine definite, precum „invazie-imigranți”, „invazie imigranți-ungaria”, „invazie imigranți-europa”, „invazie imigranți-românia”, „invazie imigranți-germania”, „klaus iohannis”, „traian băsescu”, „internațional-statul islamic”, „politic”, „invazie imigranți-franța” etc. Astfel, cititorului ziare.com îi este mult mai ușor să ordoneze mental știrea respectivă, știind că are legătură directă cu o țară anume, instituție, organizație sau un politician în comparație cu încadrarea acestui subiect în celelalte subdomenii ale celorlalte site-uri analizate.

Germania în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană a fost percepută de către media online din România drept un factor cu putere de decizie majoră în rezolvarea problemei refugiaților datorită faptului că Angela Merkel, cancelarul german, a fost singurul lider european care a afirmat că Germania este pregătită să primească un număr foarte ridicat de refugiați. Știri despre Germania din corpusul de analiză au fost distribuite în mod relativ echilibrat între domeniile „externe” și „actualitate”. Restul de știri au fost încadrate în procente scăzute în domeniile „politic”, „business” și „social”. Încadrarea știrilor despre Germania în celelalte domenii a avut valori scăzute, de aceea am încadrat știrile în categoria „alte domenii”.

La fel ca în cazul știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană, încadrarea știrilor despre Germania este similară, astfel încât portalurile de știri percep informațiile referitoare la Germania ca fiind de „actualitate”, în timp ce agențiile de presă le percep drept informații „externe”. Majoritatea știrilor Mediafax și Agerpres nu are un subdomeniu clar definit.

Hotnews.ro a încadrat știrile despre Germania în subdomeniile „internațional”, „esențial”, „opinii”, „radio tv” și „subiectele zilei”. Ziare.com este, și în acest caz, singurul portal care a tematizat știrile despre Germania în subdomenii bine stabilite, ordonându-le pe categorii precise: „invazie-imigranți”, „invazie imigranți-europa”, „invazie imigranți-germania”, „invazie imigranți-ungaria”, „invazie imigranți-românia”, „klaus iohannis”, „traian băsescu”, „angela merkel-cancelar german”, „europa-germania”, „europa-țări europa”, „europa-ungaria”, „invazie imigranți-franța”, „invazie imigranți-italia”. Această clasificare oferă cititorilor posibilitatea să știe exact ce citesc despre Germania și în ce context se petrece acțiunea (are legătură cu o țară, cu un politician, cu o instituție).

În concluzie, putem afirma că cele patru site-uri au tematizat știrile despre Germania din perspectivă europeană și regională, concentrându-se pe poziția Ungariei față de Germania, alocarea cotelor obligatorii între Germania, Marea Britanie și Franța, mesajele xenofobe la adresa migranților pe Facebook-ul german, dar și pe poziția strictă a AfD de a se închide granițele Germaniei. Astfel, s-a constituit un prim indicator cu privire la europenizarea și regionalizarea abordării jurnalistice în mediul online românesc.

Din analiza mediilor și deviației standard calculate pentru numărul de vizualizări, de comentarii și de cuvinte per total știri despre criza refugiaților pe fiecare site în parte, rezultă că hotnews.ro a fost canalul media în care subiectele despre criza refugiaților în Uniunea Europeană au fost cele mai proeminente, urmat de ziare.com, apoi de Mediafax și Agerpres. În același timp, dezbaterile suscitate (măsurate în numărul de comentarii) de acest subiect arată o mai mare frecvență a comentariilor pe portalul de știri hotnews.ro, urmat de agenția de presă Mediafax, de celălalt portal de știri, ziare.com și de agenția de presă națională, Agerpres. Astfel, datele analizate ne demonstrează că portalurile de știri au fost mult mai frecventate de către public decât agențiile de presă.

Din perspectiva mediei numărului de cuvinte raportată la numărul total de știri despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană, se observă că portalurile de știri sunt cele care au înregistrat cele mai mari valori. Valorile portalurilor de știri se datorează și faptului că ambele au publicat și editoriale pe marginea acestui subiect, în timp ce agențiile de presă s-au rezumat numai la publicarea de articole scurte și concise. Agențiile de presă înregistrează valori relativ apropiate, dar acestea se justifică prin faptul că ambele au acoperit subiectul cu un număr mai mare de știri.

Proeminența știrilor este caracterizată de o variabilitate ridicată, existând știri cu vizualizare minimă pe mediafax.ro și știri cu un număr foarte mare de vizualizări pe hotnews.ro (știrile despre drama refugiaților sirieni aflați în Serbia din 9 septembrie 2015 și Ungaria care a decis să prelungească gardul împotriva imigranților, înspre granița cu România din 15 septembrie 2015) și mediafax.ro (numărul maxim de vizualizări per știre a fost în cazul unei știri publicate pe 26 septembrie 2015 de care a relatat că femeile și copiii din taberele de refugiați din Germania nu se află în siguranță în locul respectiv).

Din perspectiva numărului total de vizualizări, putem spune că cei mai „fideli” vizitatori și consumatori de știri online i-a avut hotnews.ro, datorită numărului mare de vizualizări pe care le-au adunat aceste două știri, în timp ce Mediafax a reușit să adune atât cel mai mare număr de vizualizări per știre, dar și cele mai multe știri cu vizualizări minime.

Știrile despre criză având drept teme principale cotele obligatorii de refugiați, poziția pro-refugiați a Angelei Merkel, poziția Ungariei de a instaura stare de urgență în țară și de a prelungi gardurile de protecție la granițele sale cu țările vecine pentru a se feri de imigranți, drama băiețelului sirian înecat și găsit mort pe o plaja din Turcia, pericolul islamizării Europei anunțat de premierul maghiar, Viktor Orban și cazul jurnalistei agresoare din Ungaria au fost mult mai vizualizate știri ale lunii septembrie 2015. Toate aceste știri, majoritatea dintre ele cu un puternic impact emoțional datorită și fotografiilor care le-au însoțit, au generat și comentariile cititorilor pe marginea respectivului subiect, astfel încât Hotnews a fost site-ul care a înregistrat cea mai mare medie de comentarii raportate la numărul de știri publicate.

Din perspectiva mediilor și deviației standard calculate pentru numărul de vizualizări, de comentarii și de cuvinte per total știri despre Germania pe fiecare site în parte, hotnews.ro a fost canalul media în care subiectele despre poziția Germaniei în contextul crizei refugiaților în Uniunea Europeană au fost cele mai proeminente, urmat de ziare.com, apoi de Mediafax și Agerpres. În același timp, numărul de comentarii pe marginea acestui subiect arată o mai mare frecvență a comentariilor pe portalul de știri hotnews.ro, urmat de agenția de presă Mediafax și ziare.com. Agerpres a avut o medie minimă de comentarii per știre.

Cu alte cuvinte, portalurile de știri au fost frecventate mai des de către public decât agențiile de presă. Conform mediei numărului de cuvinte raportate la numărul total de știri despre Germania, se observă că portalurile de știri sunt cele care au înregistrat cele mai mari valori. Totodată, agențiile de presă înregistrează valori foarte diferite, dar acestea se justifică prin faptul că ambele au acoperit subiectul cu un număr mai mare de știri.

În corpusul de analiză, nu am identificat nicio știre despre Germania cu vizualizare minimă, cel mai mic număr de vizualizări fiind înregistrat de știrea Agerpres din 9 septembrie 2015 în care s-a folosit un ton negativ la adresa Germaniei în contextul în care subiectul știrii era despre faptul că România nu a fost primită în spațiul Schengen la opoziția Germaniei și Olandei, iar acum e nevoie de România în contextul crizei refugiaților.

Numărul de vizualizări este un aspect cuantificabil, ceea ce ne permite să măsurăm interesul publicului pentru acest subiect. Totuși, vizualizarea unei știri nu presupune în mod implicit și exprimarea unei opinii din partea cititorului, formularea unor comentarii și inițierea unor discuții despre acel subiect. Numărul de comentarii pe care o știre l-a cumulat în mediul online de la vizitatorii săi ne oferă indicii despre importanța subiectului respectiv, calitatea știrii, dar și despre preferința publicului pentru site-ul respectiv. Astfel știrile despre Germania în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană ale hotnews.ro au înregistratcea mai mare medie a comentariilor, în timp ce știrile Mediafax și ziare.com au înregistrat aceeași medie.Agerpres a avut o medie minimă de comentarii raportată la numărul de știri și comentarii publicate. În aceste condiții, știrile Hotnews au fost mult mai atractive în mediul online, generând cele mai multe comentarii pe seama implicării Germaniei în rezolvarea crizei refugiaților.

Efectele potențiale ale modului în care este stabilită agenda media online pot fi cuantificate prin prisma mediei numărului de vizualizări ale știrilor despre criză și despre Germania în perioada analizată. Astfel, rezultă că știrile despre criză și despre Germania în contextul crizei refugiaților ale hotnews.ro au avut cea mai mare medie de vizualizări, deci acesta a avut cel mai mare trafic de vizualizări. Faptul că cele două agenții de presă au acoperit subiectul într-un număr de știri considerabil mai mare decât cele ale portalurilor de știri a influențat media scăzută rezultată per știri pentru numărul de vizualizări în ambele tipuri de știri.

În urma citirii tuturor știrilor din corpusul de analiză s-a observat că atât jurnaliștii, cât și media online din România au folosit un ton preponderent pozitiv în relatarea informațiilor care au avut drept temă refugiații și toate evenimentele în care aceștia au fost implicați sau au reprezentat subiectul unor decizii luate de instituțiile de la Bruxelles și de guvernele naționale ale statelor membre ale Uniunii. De asemenea, au fost și foarte multe știri și editoriale scrise pe un ton neutru și echilibrat, semnificând capacitatea jurnaliștilor de a nu se implica emoțional în redactarea știrilor.

Mediafax a fost canalul media care a abordat subiectul refugiaților în majoritatea știrilor cu un ton pozitiv, în timp ce ziare.com a fost portalul de știri cu cele mai multe știri negative la adresa refugiaților. Hotnews a folosit, asemenea cazului Mediafax, un ton dominant pozitiv al știrilor care au avut drept subiect refugiații. În cazul agenției de presă naționale, Agerpres, se observă un echilibru constant în tonul folosit pentru redactarea știrilor despre subiectul crizei refugiaților în scopul de a informa cetățenii, instituțiile publice ale statului și celelalte media naționale cu privire la evoluția crizei. Tonul folosit de Agerpres în redactarea știrilor despre situația refugiaților este preponderent neutru, ceea ce denotă obiectivitate și imparțialitate din partea jurnaliștilor.

Rezultatele obținute denotă echilibrul și obiectivitatea jurnalistului/media online din România în relatarea știrilor în care au fost implicați refugiații în cazul agențiilor de presă și Hotnews. Ziare.com a abordat o poziție critică la adresa acestora, dar faptul se datorează și editorialelor publicate de portal pe marginea acestui subiect, unde părerile editorialiștilor au avut un caracter subiectiv.

Știrile despre criza refugiaților în care a fost menționată Uniunea Europeană au folosit un ton al știrilor cu predilecție neutru la adresa acțiunilor, deciziilor și implicării Uniunii în gestionarea crizei la nivel european. Acest aspect denotă profesionalismul jurnaliștilor români care au privit această criză dintr-o perspectivă obiectivă pentru a nu influența formarea unei opinii eronate.

Știrile care au avut drept subiect Germania și poziția acesteia față de rezolvarea crizei în Uniunea Europeană și ajutorul pe care aceasta l-a acordat refugiaților fugiți din calea războaielor din Orientul Mijlociu și Africa au avut un ton cu precădere neutru. Din datele centralizate, rezultă că Agerpres a folosit cu precădere un ton neutru în relatarea informațiilor despre Germania și acțiunile acesteia, în scopul ajutorării refugiaților și rezolvării cât mai rapide a crizei în știrile publicate. Totodată, știrile Agerpres care au prezentat acțiunile Germaniei au fost scrise într-un ton negativ în proporții destul de mari față de tonul pozitiv folosit în mult mai puține cazuri.

Hotnews a relatat știrile despre Germania în contextul crizei refugiaților în peste jumătate din ele pe un ton neutru. Diferențele dintre folosirea tonului pozitiv și tonului negativ în știrile a căror temă a fost Germania și acțiunile acesteia de ajutorare a refugiaților înregistrează valori similare, ceea ce înseamnă că portalul de știri abordează subiectul în mod obiectiv. Tonul ziare.com despre Germania este preponderent neutru când vine vorba despre știrile în care a fost menționată Germania. De asemenea, știrile ziare.com cu tentă pozitivă la adresa Germaniei au fost foarte multe. În timp ce un procentaj scăzut din știri au fost scrise în mod negativ, atunci când jurnaliștii au publicat informații despre Germania pe același portal.

Cazul Mediafax este unul mai special, deoarece agenția de presă a folosit în aceleași proporții un ton pozitiv și neutru, în redactarea știrilor despre Germania în contextul crizei refugiaților din Uniunea Europeană. Un procentaj foarte scăzut din știrile Mediafax au fost scrise pe un ton negativ.

Astfel, se poate observa că portalurile de știri, ziare.com și Hotnews, au adoptat o politică editorială similară în ceea ce privește redactarea știrilor despre Germania. În cazul agențiilor de presă, se observă diferențe semnificative între politicile editoriale ale Agerpres și Mediafax, căci agenția națională de presă a fost cu precădere neutră și negativă în cazul știrilor al căror subiect a fost Germania, în timp ce Mediafax a fost neutră și pozitivă la aceleași valori în ceea ce privește relatările despre Germania în contextul crizei.

Așadar, agențiile de presă au fost cele care au acoperit subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în cele mai mari proporții, în timp ce portalurile de știri au acordat mai puțin spațiu acestui subiect. De asemenea, Agerpres și ziare.com au fost canalele media care au publicat cu precădere știri despre Germania în contextul crizei refugiaților. Modalitatea în care cele patru site-uri au stabilit agenda media oferă premisa pentru un anume tip de influență asupra felului în care publicul și-a stabilit propria agendă cu privire la evenimentele din jurul crizei și Germaniei. Pe măsură ce criza sau Germania au ținut prima pagină a celor patru site-uri, publicul a devenit mult mai dornic să se informeze despre evoluția crizei și a absorbit informațiile cu o putere impresionantă.

3.6. Concluziile cercetării

Criza refugiaților din Uniunea Europeană a cunoscut punctul culminant în luna septembrie 2015 când întreaga Europă s-a văzut cuprinsă de avalanșa de refugiați din zonele de război din Orientul Mijlociu și din Africa. Intenția guvernelor naționale și a Uniunii Europene a fost de a ajuta acești oameni, în majoritatea lor familii întregi, să scape de război. Mulți dintre aceștia, în încercarea de a ajunge pe mare pe continentul european, au murit prin înecare. Dramele lor însoțite de fotografii deosebit de sugestive și povești emoționante au făcut înconjurul lumii și au generat foarte multe dezbateri atât la nivel politic, cât și pe rețelele sociale sau pe portalurile de știri, sub formă de comentarii la știrile publicate. Printre acești oameni neajutorați s-au infiltrat însă și membri ai grupării teoriste Stat Islamic, dar și foarte mulți refugiați „economici”.

Cele mai afectate țări au fost cele aflate pe ruta de tranzit a refugiaților. Astfel Italia, Grecia, Turcia, Ungaria, Serbia, Cehia, Polonia, Austria s-au văzut puse în dificultate de numărul foarte ridicat de refugiați care își doreau să ajungă în Germania, Marea Britanie și țările scandinave. Germania a fost principala țară, care prin vocea cancelarului Angela Merkel, a întins o mână de ajutor refugiaților, acceptând pe teritoriul său, numai în ultimele luni ale lui 2015 peste un milion de refugiați. Problemele însă au rezultat ulterior luării acestei decizii, observându-se că aceștia manifestă o dificultate crescută de a se integra, iar societatea civilă germană a fost extrem de reticentă în a-i accepta în rândurile sale.

Majoritatea știrilor publicate de media online din România care au fost monitorizate în cadrul acestei cercetări denotă o atitudine neutră la adresa Germaniei, chiar dacă această țară a ajutat imediat și necondiționat refugiații. Aceeași atitudine neutră este manifestată și față de acțiunile întreprinse de Uniunea Europeană, chiar dacă aceasta nu a ezitat să aplice Regulamentul Dublin și să invoce Tratatul de la Lisabona spre soluționarea unor disensiuni interstatale.

De asemenea, presa online a folosit un ton al știrilor pozitiv în momentul relatării dramelor refugiaților, cum ar fi cazul mai multor refugiați morți într-un camion sau poza cu băiețelul sirian înecat și găsit mort pe o plajă din Turcia. La polul opus se află țările din Europa Centrală și de Est care au adoptat o atitudine reticentă în ceea ce privește refugiații, iar acțiunile acestora au fost relatate într-un ton negativ de către autorii știrilor site-urilor analizate.

Se poate spune, în urma parcurgerii tuturor știrilor, că Ungaria a fost în cele mai multe cazuri actorul principal al evenimentelor rezultate din criza refugiaților. Cea mai fermă poziție împotriva imigranților a avut-o Ungaria, care prin premierul său, Viktor Orban, a construit, în luna septembrie 2015, un gard de jur împrejurul granițelor sale cu vecinii, pentru a se apăra de valul imigraționist. Totodată, premierul maghiar, Viktor Orban, a fost cel care a ridicat problema pericolului islamizării Europei prin acceptarea acestor refugiați musulmani și a menționat amenințarea pe care o resimte comunitatea evreiască din Ungaria în contextul crizei refugiaților. Cazul jurnalistei maghiare care a agresat un grup de refugiați sau intervențiile în forță ale poliției maghiare în taberele de refugiați pentru a păstra ordinea au fost subiecte intens mediatizate în presa online din România.

De aceeași parte a baricadei cu Ungaria s-a aflat și Polonia, care, cuprinsă de un puternic curent naționalist și populist, a decis ca refugiații care staționează pe terioriul său să fie numerotați pentru a se putea ține o evidență clară a acestora. Această acțiune a fost imediat catalogată de comunitatea internațională și de numeroase organizații non-guvernamentale fiind o practică nazistă.

România s-a arătat solidară cu refugiații, așa cum reiese din știri, doar prin vocea Bisericii Ortodoxe, în timp ce clasa politică s-a arătat preocupată de alocarea de cote obligatorii, România nefiind pregătită din punct de vedere logistic și financiar să facă față unui anumit număr de refugiați impus de Uniunea Europeană. Totodată, politicienii, dar și formatorii de opinie au salutat faptul că România nu este membră Schengen, deoarece acest lucru permite un control strict al granițelor. Aceeași poziție a fost adoptată și de Bulgaria.

Din analiza știrilor s-a observat prezența unei situații conflictuale între est și vest printr-o poziție unită a grupului de la Vișegrad (Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria) față de măsurile propuse de Uniunea Europeană și de către Germania. Aceste țări au respins cotele obligatorii de refugiați, astfel încât au fost declanșate procedurile de infringement.

Tonul știrilor a fost preponderent neutru când s-au relatat informații despre alocarea de cote obligatorii, situația demografică din Europa și impactul absorbției de refugiați sau controalele la frontiere. De menționat și faptul că Germania, deși a fost actorul principal al gestionării crizei, nu a fost menționată în peste 500 de știri, iar Uniunea Europeană în peste 250 de știri.

La nivel de vizibilitate, analiza a arătat că subiectul crizei refugiaților și cel al Germaniei în contextul crizei s-a regăsit cu preponderență la începutul și la mijlocul lunii septembrie 2015 pe agenda media online din România, cunoscând o scădere a relatărilor spre sfârșitul perioadei monitorizate. Proeminența știrilor a fost dată de numărul de vizualizări, de comentarii și de cuvinte. La fel ca vizibilitatea, proeminența știrilor a fost crescută la începutul și mijlocul lunii septembrie, cunoscând apogeul vizualizărilor, comentariilor cititorilor și cuvintelor folosite în redactarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană în ziua de 9 septembrie 2015 (36 de știri, 147.878 de vizualizări, 599 de comentarii și 17.226 de cuvinte). Subiectele zilei de 9 septembrie 2015 de pe Agerpres sunt cât se poate de variate. Unele știri relatează despre faptul că Angela Merkel continuă să ceară o repartizare corectivă a refugiaților în statele membre ale Uniunii, dar și despre faptul că România nu a fost primită în Schengen la opoziția Germaniei și Olandei, iar acum este nevoie de România în contextul crizei refugiaților. Proeminența subiectului a fost una ridicată, situându-se la același nivel cu vizibilitatea, acordând subiectului o atenție deosebită pe agenda publică.

Media online din România au acordat o atenție sporită Germaniei, fiind foarte interesată de modalitatea în care această țară va reuși să soluționeze criza refugiaților la nivelul Uniunii Europene. Astfel, media online românești au acordat un spațiu semnificativ știrilor despre Germania, identificând în această țară acel jucător cheie care are nu doar soluții, ci poate să și rezolve problema crizei prin acțiuni imediate și bine planificate.

Temele cel mai des discutate au acoperit subiecte care aduc în prim-plan pozițiiile Germaniei și Uniunii Europene pro-refugiați, precum și cele ale Ungariei, Poloniei și României de respingere a acestora, asocierea României și Bulgariei cu refuzul Germaniei și Olandei de a le accepta statutul de membru Schengen, acum fiind nevoie ca aceste țări să își deschidă granițele pentru refugiați, precum și chestiuni legate de problemele pe care criza refugiaților le-a generat în cadrul Uniunii (disensiuni între puterile vestice și cele estice, nașterea unui puternic sentiment naționalist în Ungaria și Polonia, refuzul cotelor obligatorii de țările din Europa Centrală și de Est).

Cercetarea întreprinsă ne-a oferit câteva perspective legate de tendința de euroscepticism, naționalism și europenizare a discursului mediatic online românesc. Astfel, Ungaria și Polonia sunt văzute drept personajele negative ale acestei crize, nefiind dornice să ajute refugiații, acțiunile acestora fiind asemănate cu practicile naziste. La polul opus, Uniunea Europeană și Germania, în mod special, sunt percepute drept entitățile care sprijină refugiații și care se folosesc de toate mijloacele și resursele pentru salvarea acestora și oferirea unui trai mai bun și în pace. Astfel, Germania este percepută drept salvatoarea refugiaților și țara care poate să scoată Uniunea Europeană din criză. Acțiunile umanitare ale Germaniei sunt salutate de presa din România, conturând opiniei publice o imagine pozitivă despre refugiați, dar și despre aceasta. Cu alte cuvinte, Germania este eroul crizei refugiaților, este singura țară care i-a acceptat și singura țară care are influență la nivelul Uniunii Europene în impunerea unui anumit set de măsuri pentru soluționarea crizei.

4. CONSIDERAȚII FINALE

Această teză de doctorat și-a propus să obțină o înțelegere profundă și o analiză detaliată a fenomenului euroscepticismului în cele mai importante state membre ale Uniunii Europene, și anume: Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Spania, Grecia, Polonia și Ungaria în contextul crizei economice din 2008, recesiunii, liberalizării pieței muncii din 2014, crizei refugiaților și atentatelor teroriste din 2015-2016.

Analiza Eurobarometrelor Standard din intervalul 2007-2016 au evidențiat faptul că nivelul de încredere în Uniunea Europeană și în instituțiile naționale, Guvern și Parlament, cunoaște o tendință descendentă, aflându-se în strânsă legătură cu evenimentele care au marcat Uniunea în acest interval. De asemenea, cetățenii statelor membre ale Uniunii și-au pierdut speranța că economiile naționale și cea a Uniunii se vor redresa, dar susțin în continuare existența monedei unice europene, euro, deoarece consideră că aceasta este benefică pentru economie.

Pe fondul evenimentelor din 2007 până în 2016, am identificat că principalele probleme ale europenilor în calitatea lor de cetățeni membrii ai Uniunii Europene sunt imigrația, șomajul și terorismul. În acest context, statele membre ale Uniunii au subliniat necesitatea elaborării unei politici comune a migrației pentru a preveni acest fenomen. Euroentuziasmul existent în perioada pre-criză a fost înlocuit, chiar și în unele țări cu tradiție democratică, de euroscepticism. Cetățenii Uniunii Europene sunt reticenți în ceea ce privește viitorul acesteia, iar gradul sentimentului de a fi cetățean european este în continuare scăzut.

Rezultatele analizei Eurobarometrelor Standard din perioada 2007-2016 au demonstrat că germanii, danezii, suedezii și finlandezii au cea mai mare încredere în Uniunea Europeană, în moneda unică europeană și în instituțiile statului, în timp ce britanicii, francezii, austriecii, olandezii, belgienii, italienii, spaniolii, grecii, polonezii și ungurii sunt cei mai puțin încrezători în proiectul european, în moneda euro și în instituțiile statului. Prin Brexit, britanicii vor părăsi Uniunea în 2019. Interesant este faptul că germanii, nordicii și britanicii sunt preocupați de tema migrației, iar francezii sunt preocupați de șomaj, în timp ce țările debitoare își doresc redresarea cât mai urgentă a economiilor naționale.

În aceste condiții, am urmărit să interpretăm rezultatele Brexit-ului din Marea Britanie din iunie 2016 și impactul acestuia asupra viitorului Uniunii Europene. Situația curentă a Marii Britanii după Brexit este foarte relevantă pentru analiza noastră, deoarece noua structură a Uniunii Europene este redefinită după ce britanicii au ales, prin votul poporului, să părăsească Uniunea Europeană. Curentul eurosceptic a luat naștere în Marea Britanie în anii 1980 și s-a dezvoltat începând cu 2009, vocea acestuia fiind partidul UKIP, prin Nigel Farage. Acest curent a cuprins și țările sudice ale Europei, puternic afectate de criza economică, Italia, Spania și Grecia, dar și țările din fostul bloc comunist, Polonia și Ungaria, care, pe fondul crizei refugiaților, au devenit nostalgice sentimentului naționalist. Germania este principala țară vizată de refugiații din Orientul Mijlociu, iar cancelarul Angela Merkel este cea care gestionează atât la nivel național, cât și la nivel european criza refugiaților din 2015-2016 din Uniunea Europeană, fiind coordonatoarea întregului proces de alocare a cotelor de refugiați în țările membre și conduce negocierile cu Turcia de aderare la Uniunea Europeană. Marea Britanie este și ea preferată de imigranți, deoarece nivelul de trai din insulă și ajutoarele sociale oferite de stat sunt foarte generoase pentru solicitanții de azil în Regatul Unit.

Franța este și ea la rândul ei o țară în care euroscepticismul prinde aripi prin partidul Frontul Național, iar inițiativa lui Le Pen de a organiza un Frexit este stopată temporar. Noul președinte francez, Macron, are un rol dificil, deoarece pe lângă situația economică fragilă a țării sale și rata crescută a șomajului, Franța este țara în care au avut loc cele mai multe atentate teroriste ale Statului Islamic. Rămâne de văzut dacă votul francezilor din mai 2017 și încrederea acordată lui Macron vor readuce Franței liniștea, securitatea și prosperitatea economică de care are atâta nevoie.

Cetățenii europeni joacă un rol semnificativ în dezvoltarea proiectului de integrare europeană. Din această perspectivă, clasa politică europeană trebuie să înțeleagă de ce crește atitudinea eurosceptică față de Uniunea Europeană, de ce europenii își simt din ce în ce mai amenințată păstrarea propriei identități naționale și culturale în actualul context social, politic și economic, de ce statele europene se tem că suveranitatea lor națională este pusă în pericol de proiectul european, de ce germanii se tem de islamizarea Germaniei și europenii se tem de islamizarea Europei, în condițiile în care neîncrederea în instituțiile de la Bruxelles se situează în continuare la cote destul de ridicate.

Totodată, ne-a interesat să analizăm evoluția partidului eurosceptic AfD, a organizației anti-Islam și anti-imigrație PEGIDA și a Mișcării Identitare pe scena politică germană din perspectiva încadrării politice și ideologice a acestora, în situația în care Germania este motorul economiei europene și liderul informal al Uniunii. În Germania a fost fondat în 2013 partidul eurosceptic AfD, iar în doar câțiva ani a crescut în popularitate în mod semnificativ. Pe lângă AfD, și-au făcut apariția pe scena politică germană PEGIDA și Mișcarea Identitară, care au o influență semnificativă în estul Germaniei. Alianța AfD-PEGIDA este privită de către germani drept o alternativă credibilă la alianțele politice tradiționale, precum CDU/CSU sau SPD/FDP.

În acest context, pe fondul crizei economice din 2008 și a izbucnirii crizei refugiaților în 2015 în Europa, partidul eurosceptic german, AfD a devenit un partid important pe scena partidelor politice germane, crescând foarte mult în popularitate în rândul cetățenilor germani. AfD este încadrat de către specialiști în curentul euroscepticismului soft. La scurt timp de la înființare, în 2013, partidul a obținut la alegerile locale și regionale, dar și la cele pentru Parlamentul European numărul necesar de voturi pentru a putea fi reprezentat în aceste foruri. Trei ani mai târziu, în martie 2016, la alegerile locale și regionale din statul Saxonia, fieful electoral al partidului, AfD a obținut 24% din voturi.

Acest rezultat spectaculos s-a înregistrat, deoarece AfD este văzut de către germani ca o alternativă viabilă la partidele politice cu tradiție germane, CDU, CSU, SPD și FDP, fiind singurul partid care a avut o atitudine fermă referitoare la valul de refugiați care a lovit Germania începând cu luna septembrie 2015. Poziția radicală a AfD față de refugiați a fost susținută și de primul-ministru al statului Bavaria și liderul CSU, Horst Seehofer.

AfD este foarte prezent în mediile de socializare online, în special pe Facebook, unde și-a desfășurat o campanie electorală extrem de interactivă, înregistrând foarte multe comentarii pozitive din partea simpatizanților săi. Rezultatele de la alegerile locale și regionale din 2016 și 2017 reprezintă un status intermediar pentru situația alegerilor federale din Germania din toamna lui 2017.

Astfel, partidului AfD i se acordă șanse mărite de a obține locuri în Parlamentul Federal în urma alegerilor din 24 septembrie 2017. Dacă însă va avea și puterea de a decide sau influența numirea noului cancelar german, rămâne de văzut. Reprezintă însă o certitudine faptul că AfD este prezent în toate Parlamentele Federale în care au avut loc alegeri în ultimii ani.

Teza de doctorat s-a concentrat pe investigarea extinderii fenomenului eurosceptic în Germania și pe analiza poziției Germaniei față de celelalte două puteri dominante ale Uniunii Europene, Marea Britanie și Franța în ceea ce privește viitorul Uniunii și atitudinea față de deciziile comunitare de aderare de noi state, în special Turcia, și de gestionare a crizei economice și a crizei refugiaților. De asemenea, Europa este pusă la încercare și de decizia finală a Marii Britanii de a părăsi Uniunea și de extinderea tot mai mare a partidelor eurosceptice în Europa, pe fondul slăbirii încrederii în proiectul european, în partidele tradiționale și instituțiile naționale. În esență, euroscepticismul reprezintă îndoiala sau lipsa de satisfacție față de proiectul Uniunii Europene, precum și teama pierderii identității naționale, a propriilor culturi și a dispariției Europei în sine prin islamizarea acesteia.

Citatul lui Hans-Jörg Trenz, profesor-cercetător, ARENA Centre for European Studies, Universitatea din Oslo: „Cu cât Europa încearcă mai mult să se legitimeze, cu cât încearcă mai mult să își spună propria poveste de succes, cu atât mai mult provoacă reacții eurosceptice” (Trenz, 2014, p. 13) este cât se poate de elocvent în actualul context al Uniunii Europene. Provocarea Uniunii Europene constă în contracararea euroscepticismului și populismului prin impregnarea sentimentului de a fi cetățean european. O Europă unită nu poate reuși decât dacă europenii conștientizează că numai împreună pot prospera în era globalizării. Iar pentru aceasta este nevoie de deschidere de la Bruxelles către cetățenii Uniunii, de luarea de decizii pentru europeni și nu împotriva lor, de păstrare a identității europene, de valorificare a culturilor europene și limbilor naționale și de păstrarea suveranității statale.

Pericolul islamizării Europei prin absorbția refugiaților de religie musulmană pe timpul crizei refugiaților din 2015-2016 există în sufletul și în mintea fiecărui european. Astfel, aceste sentimente naționaliste și populiste iau naștere la foc mocnit prin faptul că indivizii se identifică cu figuri marcante din clasa politică eurosceptică care luptă pentru conservarea valorilor europene și naționale. Acțiunile din prezent ale liderilor de la Bruxelles si ale guvernelor naționale trasează viitorul și stabilesc noua configurație a Uniunii Europene.

Din cercetarea realizată pe subiectul acoperirii mediatice a crizei refugiaților în Uniunea Europeană și a Germaniei în același context în presa online din România în luna septembrie 2015 pe principalele portaluri de știri – www.hotnews.ro și www.ziare.com și pe cele două agenții de presă – www.mediafax.ro și www.agerpres.ro a rezultat că media românești au acordat o atenție relativ ridicată acestei teme, folosind în relatarea știrilor un ton cu precădere neutru la adresa refugiaților și la adresa Germaniei.

Germania a fost principalul lider european care s-a implicat în soluționarea crizei refugiaților și a fost menționată în peste un sfert din știrile despre acest subiect. Este un număr mare de știri alocat Germaniei în condițiile în care această țară a primit cel mai mare număr de refugiați. În același timp, media online din România menționează foarte des Ungaria în contextul știrilor despre criza refugiaților, poate și datorită poziției geografice – vecinătatea cu România, dar și datorită poziției adoptate de premierul ungar, Viktor Orban, de a refuza acești refugiați pe teritoriul Ungariei și de a construi ziduri de protecție de jur împrejurul granițelor pentru a stopa valul imigraționist. Totodată, vizibilitatea acestui subiect în spațiul mediatic românesc a fost proeminentă la începutul și la mijlocul lunii septembrie 2015, urmând ca spre sfârșitul perioadei monitorizate, spațiul media să fie alocat altor subiecte din mediul internațional și intern. Astfel, știrile despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană și știrile despre Germania în acest context au fost foarte prezente în media din România, deoarece în această lună s-a atins vârful crizei în Uniunea Europeană și presa internațională a dezbătut intens această temă.

5. BIBLIOGRAFIE

Almond, G. A. (January 01, 1989). The intellectual history of the civic culture concept. The Civic Culture Revisited, 1-36.

Arter, D. (2010). The breakthrough of another West European populist radical right party?: The case of the True Finns. Government and Opposition, 45, 4.)

Bârgăoanu, A. (2011). Examenul Schengen. În căutarea sferei publice europene. București: Editura comunicare.ro.

Bârgăoanu, A., & Negrea, E. (2011). Comunicarea în Uniunea Europeană: Modele teoretice şi aspecte practice. Bucureşti: Comunicare.ro.

Beciu, C. (2009). Comunicare şi discurs mediatic: O lectură sociologică. Bucureşti: Editura Comunicare.ro.

Berg-Schlosser, D., & Rytlewski, R. (1993). Political culture in Germany. New York: Editura Palgrave Macmillan.

Bhutto, B. „A people inspired by democracy, human rights and economic opportunity will turn their back decisively against extremism”. The Stringer – Independent News, 16 mai 2015. Accesat la data de 14 septembrie 2016. http://thestringer.com.au/a-people-inspired-by-democracy-human-rights-and-economic-opportunity-will-turn-their-back-decisively-against-extremism-benazir-bhutto-10274#.V9lBCa0qyyw.

Chassany, A., Wagstyl, S., Robinson, D., & Milne, R. „How will Brexit result affect France, Germany and the rest of Europe?”. Financial Times, 24 iunie 2016. Accesat la data de 25 ianuarie 2017. https://www.ft.com/content/2b75023a-371d-11e6-9a05-82a9b15a8ee7.

Chelcea, S. (2002). Opinia publică. Gândesc masele despre ce și cum vor elitele?, ediția I. București: Editura Economică.

Clepe, P „5 targets for the Dutch EU presidency to succeed”. European Politics, Policy, Government News – POLITICO, 9 ianuarie 2016. Accesat la data de 19 decembrie 2016. http://www.politico.eu/article/5-targets-for-the-dutch-eu-presidency-to-succeed-schengen-uk-better-regulation/.

CNN staff. „How populism could shake up Europe”. CNN, 5 decembrie 2016. Accesat la data de 22 decembrie 2016. http://edition.cnn.com/2016/12/03/europe/populism-in-europe-visual-guide/index.html.

Cohen, B. C. (1963). The press and foreign policy. Princeton: Princeton University Press.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Afaceri Economice și Financiare – Divizia de Comunicare (Directorate – General for Economic and Financial Affairs – Unit Communication). „European Economic Forecast”, ISSN 1725-3217 (online), ISSN 0379-0991 (print), (2015). Accesat la data de 9 decembrie 2015. http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/2015/pdf/ee2_en.pdf.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Afaceri Economice și Financiare – Divizia de Comunicare (Directorate – General for Economic and Financial Affairs – Unit Communication). „European Economic Forecast”, ISSN 2443-8014 (online) (noiembrie 2015). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/eeip/pdf/ip011_en.pdf.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometers (EB67-EB86) „Public opinion in the European Union”” (2007–2016). Accesat la data de 9 decembrie 2015. https://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/index#p=1&instruments=STANDARD.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 67 „Public opinion in the European Union”” (2007). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/617.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 68 „Public opinion in the European Union”” (2008). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/664.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 69 „Public opinion in the European Union”” (2008). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/742.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 70 „Public opinion in the European Union”” (2010). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/832.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 71 „Public opinion in the European Union”” (2009). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/829.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 72 „Public opinion in the European Union”” (2009). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/831.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 73 „Public opinion in the European Union”” (2010). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/917.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 74 „Public opinion in the European Union”” (2011). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/918.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 75 „Public opinion in the European Union”” (2011). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1019.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 76 „Public opinion in the European Union”” (2011). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1020.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 77 „Public opinion in the European Union”” (2012). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1063.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 78 „Public opinion in the European Union”” (2012). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1069.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 79 „Public opinion in the European Union”” (2013). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1120.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 80 „Public opinion in the European Union”” (2013). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/1123.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 81 „Public opinion in the European Union”” (2014). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2040RD/surveyKy/1123.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 82 „Public opinion in the European Union”” (2014). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2041.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporate și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 82 „Public opinion in the European Union””, numărul proiectului 2015.2366 (2014). 3. Accesat la data de 9 decembrie 2015. http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb82/eb82_publ_en.pdf.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 83 „Public opinion in the European Union””, numărul proiectului 2015.5284 (2015). 3. Accesat la data de 9 decembrie 2015. http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb83/eb83_publ_en.pdf.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 84 „Public opinion in the European Union””, numărul proiectului 2015.6899 (2015). 3, 27. Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/PublicOpinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2098.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 85 „Public opinion in the European Union””, numărul proiectului 2016.5319 (2016). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2130.

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Comunicare (DG COMM Divizia „Strategie, acțiuni de comunicare corporativă și Eurobarometre” – „Strategy, Corporate Communication Actions and Eurobarometer” Unit) – TNS opinion & social. „Standard Eurobarometer 86 „Public opinion in the European Union””, numărul proiectului 2016.8131 (2016). 2, 29. accesat la data de 11 ianuarie 2017. http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/STANDARD/surveyKy/2137.

Comisia Europeană. „Communication from the commission to the european parliament, the council, the european economic and social committee and the committee of the regions a european agenda on migration” COM (2015) 240 final (2015). Accesat la data de 9 decembrie 2015. https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/policies/european-agenda-migration/background-information/docs/communication_on_the_european_agenda_on_migration_en.pdf.

Comisia Europeană. „Eurostat newsrelease euroindicators April 2015” 98/2015 (3 iunie 2015). Accesat la data de 9 decembrie 2015. http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/6862104/3-03062015-BP-EN.pdf/.

Comisia Europeană. „Eurostat statistics explained – unemployment statistics” (31 mai 2016). Accesat la data de 19 mai 2016. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Unemployment_statistics#Main_statistical_findings.

Comisia Europeană. „Managing the refugee crisis a new partnership framework”. 7 iunie 2016. 1-3. Accesat la data de 9 iunie 2016. http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/european-agenda-migration/background-information/docs/20160607/factsheet_managing_refugee_crisis_new_partnership_framework_en.pdf.

Comisia Europeană. „State of the Union 2015: Time for Honesty, Unity and Solidarity” (discursul lui Jean-Claude Juncker, Președintele Comisiei Europene) (9 septembrie 2015). Accesat la data de 19 mai 2016. http://europa.eu/rapid/press-release_SPEECH-15-5614_en.htm.

Comisia Europeană. „Temporary Reintroduction of Border Control” (2016). Accesat la data de 9 iunie 2016. http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/schengen/reintroduction-border-control/index_en.htm.

Consiliul Uniunii Europene. „Conferința ONU de la Paris privind schimbările climatice, 30/11-12/12/2015” (2015). Accesat la data de 19 mai 2016. http://www.consilium.europa.eu/ro/meetings/international-summit/2015/11/30/.

Consiliul Uniunii Europene. „European council conclusions” (15 octombrie 2015). Accesat la data de 19 mai 2016. http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2015/10/16-euco-conclusions/.

Conti, N., & Sussex European Institute. (2003). Party attitudes to European integration: A longitudinal analysis of the italian case. Brighton: University of Sussex. Accesat la data de 28 ianuarie 2015. https://www.sussex.ac.uk/webteam/gateway/file.php?name=epern-working-paper-13.pdf&site=266.

Crolly, H. „Vieles lassen Europas Rechte unausgesprochen”. Welt, 22 ianuarie 2017. Accesat la data de 25 ianuarie 2017. https://www.welt.de/politik/deutschland/article161409765/Vieles-lassen-Europas-Rechte-unausgesprochen.html.

Dahlgren, P., & Sparks, C. (2013). Journalism and popular culture. London: Sage.

Daphi, P. (2015). Protestforschung am Limit: Eine soziologische Annäherung an Pegida. Berlin: Verein für Protest und Bewegungsforshung e.V.

Decker, F. (2006). Populismus in Europa: Gefahr für die Demokratie oder nützliches Korrektiv?. Wiesbaden: VS Verlag für Sozialwissenschaften.

De, V. C. H. (2005). News framing: Theory and typology. Information Design Journal, 13, 1, 51-62.

de Vreese, C. H., Banducci, S. A., Semetko, H. A., & Boomgaarden, H. G. The News Coverage of the 2004 European Parliamentary Election Campaign in 25 Countries. (European Union Politics).

De, V. C. H, Peter, J., Semetko, H. A. (2001). Framing Politics at the Launch of the Euro: A Cross-National Comparative Study of Frames in the News. Political Communication, 18, 2, 107-122.

Dobrescu, P. (2013). Un deceniu cât un secol. Secolul lumii emergente. București: Editura Comunicare.ro.

Dobrescu, P. (2010). Viclenia globalizarii. București: Institutul European.

Dobrescu, P., & Bârgăoanu, A. (2002). Mass media: Puterea fără contraputere. Bucureşti: All.

Dobrescu, P., Bârgăoanu, A., & Corbu, N. (2007). Istoria comunicării. Bucureṣti: Comunicare.ro.

Drăgan, I. (2002). Sociologia comunicării în masă. București: Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, suport de curs universitar.

Entman, R. M. (1 mai 1989). How the Media Affect What People Think: An Information Processing Approach. The Journal of Politics, 51, 2, 347-370.

Entman, R. M. (7 decembrie 1993). Framing: Toward Clarification of a Fractured Paradigm. Journal of Communication, 43, 4, 51-58.

Farage, N. (24 iunie 2016). We've left behind a failed political union. We can now rejoin the world as an independent, self-governing nation. Accesat la data de 24 iunie 2016, de pe https://twitter.com/nigel_farage/status/746237810043031552?lang=de.

Farage, N. (7 mai 2017). '@EmmanuelMacron offers 5 more years of failure, power to the EU and open borders. If @MLP_officiel sticks in there, she can win in 2022. Accesat la data de 7 mai 2017, de pe https://twitter.com/Nigel_Farage?ref_src=twsrc%5Etfw&ref_url=http%3A%2F%2Fwww.bbc.com%2Fnews%2Flive%2Fworld-europe-39823865.

Flecker, J. (2007). Changing working life and the appeal of the extreme right. Aldershot: Ashgate.

Flood, C. (2002). The challenge of Euroscepticism. The European Union Handbook, 73. Accesat la data de 28 ianuarie 2015. http://www.academia.edu/976416/The_challenge_of_Euroscepticism.

Flood, C., & Usherwood, S. „Positions, Disposition, Transitions: A model of Group Alignment on EU integration”. Lucrare prezentată la Conferința Anuală nr. 55 a Asociației de Studii Politice, Universitatea din Leeds, Marea Britanie, aprilie 2005. Accesat la data de 31 mai 2016. http://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/30359132/flood.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAJ56TQJRTWSMTNPEA&Expires=1478876921&Signature=O3cPSv2m3ZbJT%2FyXqJw08o8BNMs%3D&response-content-disposition=inline%3B%20filename%3DPositions_Dispositions_Transitions_A_Mod.pdf,

Frontex. „Risk analysis for 2015”. 5 aprilie 2015. 45. Accesat la data de 9 iunie 2016. http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annual_Risk_Analysis_2015.pdf.

Frontex. „Risk analysis for 2016”. 5 aprilie 2016. 16. Accesat la data de 8 iunie 2016. http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annula_Risk_Analysis_2016.pdf.

Frontex, „Risk analysis for 2017”. 5 aprilie 2017. 16. Accesat la data de 26 iunie 2017. http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annual_Risk_Analysis_2017.pdf.

Fuchs, D. (2002). Das Demokratiedefizit der Europäischen Union und die politische Integration Europas: Eine Analyse der Einstellungen der Bürger in Westeuropa. Berlin: WZB, Arbeitsgruppe Institutionen und Sozialer Wandel.

Funkhouser, G. R. (6 iunie 1973). The Issues of the Sixties: An Exploratory Study in the Dynamics of Public Opinion. Public Opinion Quarterly, 37, 1, 62.

Gabel, M. (1998). Public Support for European Integration: An Empirical Test of Five Theories. Journal of Politics, 60, 2, 333-354. Accesat la data de 28 ianuarie 2015. http://is.muni.cz/el/1423/podzim2015/EVS185/um/Gabel_1998_Public_Support_for_European_Integration_An_Empirical_Test_of_Five_Theories.pdf?lang=cs.

Gaffney, J. (1991). Political culture in France and Germany: [a contemporary perspective]. London u.a: Routledge.

Geiges, L., Marg, S., & Walter, F. (2015). Pegida: Die schmutzige Seite der Zivilgesellschaft?. Bonn: Bundeszentrale für polit. Bildung.

Goffman, E. (2010). Frame analysis: An essay on the organization of experience. Boston: Northeastern Univ. Press.

Gortner, E.-M., & Pennebaker, J. W. (2003). The Archival Anatomy Of A Disaster: Media Coverage And Community-Wide Health Effects Of The Texas A&M Bonfire Tragedy. Journal of Social and Clinical Psychology, 22, 580-603.

Grabbe, H., & Lehne, S. „Can the EU Survive Populism?”. Carnegie Europe, 14 iunie 2016. Accesat la data de 22 decembrie 2016. http://carnegieeurope.eu/2016/06/14/can-eu-survive-populism-pub-63804.

Grabe, M. E., Lang, A., & Zhao, X. (2003). News Content and Form: Implications for Memory and Audience Evaluations. Communication Research, 30, 387-413.

Gutmann, A. (2003). Identity in Democracy. Princeton: Princeton University Press.

Harmsen, R. „A Dual Exceptionalism?: British and French Patterns of Euroscepticism in Wider Comparative Perspective”, p. 2. Lucrare prezentată la Workshop-ul Identitatea națională și euroscepticismul: O comparație între Franța și Marea Britanie, Oxford, mai 2005.

Häusler, A. (2016). Die Alternative für Deutschland. Programmatik, Entwicklung und politische Verortung ”. Düsseldorf: Editura Springer VS.

Heinen, N., & Kreutzmann, A. „A profile of Europe’s populist parties Structures, strengths, potential”. Deutsche Bank Research Management, 7 aprilie 2015. Accesat la data de 22 decembrie 2016. https://www.dbresearch.com/PROD/DBR_INTERNET_EN-PROD/PROD0000000000354812/A_profile_of_Europe%E2%80%99s_populist_parties%3A_Structures.PDF.

Hooghe, L., & Marks, G. (21 iulie 2007). Sources of Euroscepticism. Acta Politica, 42, 119-127. Accesat la data de 7 iunie 2016. http://www.unc.edu/~hooghe/assets/docs/papers/acta.politica.sources%20of%20euroscepticism.actapolitica2007.pdf.

Hopmann, D. N., Vliegenthart, R., Vreese, . C., & Albæk, E. (2010). Effects of election news coverage: how visibility and tone influence party choice. Political Communication, 27, 4, 389-405.

Ionescu, G., Gellner, E., & London School of Economics and Political Science. (1970). Populism: its meanings and national characteristics. London: Weidenfeld & Nicolson.

Iyengar, S., & Kinder, D. R. (2010). News that matters: Television and American opinion. Chicago (Ill.: The University of Chicago Press.

Jansen, R. S. (2011). Populist Mobilization: A New Theoretical Approach to Populism *. Sociological Theory, 29, 2.).

Juncker, J.-C. (2014). A new start for Europe: My agenda for jobs, growth, fairness and democratic change : political guidelines for the next European Commission ; opening statement on the European Parliament plenary session. Strasbourg. Accesat la data de 9 decembrie 2015. http://www.eesc.europa.eu/resources/docs/jean-claude-juncker–political-guidelines.pdf.

Kate, K., H. J., Dietram, A. S., & Shanto, I. (2 octombrie 2014). The State of Framing Research: A Call for New Directions.

Kiess, J. Decker, O., & Brähler, Elmar. „Was ist rechtsextreme Einstellung, und woraus besteht sie?”. BPB – Bundeszentrale für politische Bildung, 2017. Accesat la data de 15 februarie 2017. http://www.bpb.de/politik/extremismus/rechtsextremismus/198945/was-ist-rechtsextreme-einstellung-undworaus-besteht-sie#footnode4-4.

Kopecky, P., & Mudde, C. (2002). The two slides of Euroscepticism. Party Positions on European Integration in East Central Europe. În European Union Politics, Volumul 3. Londra: Sage Publications.

Kouparanis/os, P. „Situația la Idomeni, după summitul UE-Turcia”. Deutsche Welle, 19 martie 2016. Accesat la data de 24 ianuarie 2017. http://www.dw.com/ro/situa%C8%9Bia-la-idomeni-dup%C4%83-summitul-ue-turcia/a-19129038.

Lang, K., Lang, G. E. (1966). The mass media and voting apud Chelcea, S. (2002). Opinia publica: Gandesc masele despre ce si cum vor elitele?. Bucureşti: Editura Economică.

Laplante, D., & Ambady, N. (2003). On How Things Are Said: Voice Tone, Voice Intensity, Verbal Content, and Perceptions of Politeness. Journal of Language and Social Psychology, 22, 434-441.

Leconte, C. (2010). Understanding euroscepticism. New York: Palgrave Macmillan. Accesat la data de 23 decembrie 2015. https://books.google.de/books?id=RQMdBQAAQBAJ&pg=PR3&lpg=PR3&dq=understanding+euroscepticism+cecile+leconte&source=bl&ots=UnJAPN9xER&sig=0gh3O62FPTKvCwKRx6KmbriWJvU&hl=de&sa=X&ved=0ahUKEwjT27WNoOXJAhVDpg4KHRjmDBIQ6AEIMzAG#v=onepage&q=understanding%20euroscepticism%20cecile%20leconte&f=false.

Lippmann, W. (1998). Public Opinion. New Brunswick: Transaction Publishers.

Locke, S. „Zehntausende Anhänger Pegida spaltet Dresden”. Frankfurter Allgemeine, 19 octombrie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://www.Faz.net/aktuell/politik/inland/zehntausende-demonstrieren-fuer-und-gegen-pegida-13865722.html.

Markel, N. N., Bein, M. F., & Phillis, J. A. (1973). The relationship between words and tone-of-voice. Language and Speech, 16, 1.)

Mattern, J. „Pegida in Norwegen "Snakk med journalistene”. Heise Online, 14 ianuarie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. https://www.heise.de/tp/features/Pegida-in-Norwegen-Snakk-med-journalistene-3369521.html.

McCombs, M. (2014). Setting the agenda: Mass media and public opinion. Cambridge: Polity Press.

McCormick, J. (2005). Understanding the European Union – a concise introduction. New York: Palgrave Macmillan.

McLaren, L. (21 iulie 2007). Explaining Mass-Level Euroscepticism: Identity, Interests, and Institutional Distrust. Acta Politica, 42, 233-251. Accesat la data de 23 decembrie 2015. http://www.cesruc.org/uploads/soft/130221/1-130221194636.pdf.

Mudde, C. (7 decembrie 2004). The Populist Zeitgeist. Government and Opposition, 39, 4, 541-563.

Nimz, U. „35 000 gegen Pegida und für Mitmenschlichkeit”. Süddeutsche Zeitung, 10 ianuarie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://www.sueddeutsche.de/politik/demonstration-in-dresden-gegen-pegida-und-fuer-mitmenschlichkeit-1.2298606.

O’Hear, A. „Civilized Euroscepticism”. The European Journal volumul 8, nr. 2 (noiembrie/decembrie 2000). 8-9. Accesat la data de 7 iunie 2016. http://www.europeanfoundation.org/wp-content/uploads/2014/05/The-European-Journal-December-2000.pdf.

Organizația Națiunilor Unite. „Trends in International Migrant Stock: Migrants by Destination and Origin”. (decembrie 2015). Accesat la data de 7 decembrie 2016. http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/data/estimates2/docs/MigrationStockDocumentation_2015.pdf.

Pankowski, R. (2010). The Populist Radical Right in Poland: The Patriots. London: Routledge.

Parlamentul European. „Treaty of Amsterdam. Amending the treaty on European Union, the treaties establishing the European Communities and certain related acts”. (1997). 26. Accesat la data de 8 iunie 2016. http://www.europarl.europa.eu/topics/treaty/pdf/amst-en.pdf.

Patterson, T. E. (2011). Out of Order: An incisive and boldly original critique of the news media's domination of America's political process. Vintage.

Pen, M. L. (24 iunie 2016). Victoire de la liberté ! Comme je le demande depuis des années, il faut maintenant le même référendum en France et dans les pays de l'UE MLP. Accesat la data de 24 iunie 2016, de pe https://twitter.com/mlp_officiel/status/746209726673760262?lang=de.

Peter, L., & Spencer, T. „France elects Macron as new president”. BBC, 7 mai 2017. Accesat la data de 10 mai 2017. http://www.bbc.com/news/live/world-europe-39823865?ocid=socialflow_facebook&ns_mchannel=social&ns_campaign=bbcnews&ns_source=facebook.

Pieper, A. „Auslandsjournal spezial vom 7. Dezember 2016”. Zdf, 7 decembrie 2016. Accesat la data de 15 decembrie 2016. https://www.zdf.de/politik/auslandsjournal/auslandsjournal-spezial-vom-7-dezember-2016-100.html.

Pieper, M. Haußner, S., & Kaeding, M. (2015). Die Vermessung des Euroskeptizismus der Alternative für Deutschland (AfD) im Frühjahr 2014. Wiesbaden: Editura Springer Fachmedien Wiesbaden.

Plehwe, D., & Schlögl, M. (2014). Europäische und zivilgesellschaftliche Hintergründe der euro(pa)skeptischen Partei Alternative für Deutschland (AfD). Berlin: Editura Wissenschaftszentrum Berlin für Sozialforschung gGmbH.

Radu, L., Bârgăoanu, A., & Corbu, N. (2013). The crisis of the European Union: Identity, citizenship, and solidarity reassessed. București: Editura comunicare.ro.

Richard, G. (1 iulie 2020). Eine „Partei neuen Typs“? Die Alternative für Deutschland. Forschungsjournal Soziale Bewegungen, 26, 3, 86-91.

Rohrschneider, R. (2002). The Democracy Deficit and Mass Support for an EU-wide Government. American Journal of Political Science, 46, 2.)

Rothwell, J. Foster, P., & Cseko, Balazs. „Hungary referendum: 98 per cent of voters say 'no' to EU migrant quotas”. The Telegraph, 3 octombrie 2016. Accesat la data de 19 ianuarie 2017. http://www.telegraph.co.uk/news/2016/10/02/hungary-votes-no-to-migrant-quotas-polls-suggest–but-what-does/.

Scheufele, D. A. (1999). Framing as a Theory of Media Effects. Journal of Communication, 49, 1, 103-122.

Shaw, D. L. (1979). The emergence of American political issues: The agenda-setting function of the press. St. Paul [u.a.: West Publ. apud Dobrescu, P., & Bârgăoanu, A. (2011). Mass media a şi societatea. Bucureṣti: Comunicare.ro.

Skolimowski, P. „German Economic Growth at End of 2016 Probably Beat Forecast”. Bloomberg, 12 ianuarie 2017. Accesat la data de 19 ianuarie 2017. https://www.bloomberg.com/news/articles/2017-01-12/german-economic-growth-accelerated-in-2016-on-domestic-spending.

Sørensen, C. (2008). Danish Euroscepticism: Unique or Part of Broader Patterns?. Copenhaga: Danish Institute for International Studies. Accesat la data de 31 mai 2016. https://www.files.ethz.ch/isn/91280/DIIS_Yearbook_2008.pdf,

Spektorowski, A (2003). The New Right: ethno-regionalism, ethno-pluralism and the emergence of a neo-fascist „Third Way”. Journal of Political Ideologies, 8, 1, 111-130. Accesat la data de 31 august 2016. http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/13569310306084.

Steinmeier, F-W. (24 iunie 2016). FM #Steinmeier: The early morning news from #GreatBritain are truly sobering. It looks like a sad day for #Europe the #UnitedKingdom. #UK . Accesat la data de 24 iunie 2016, de pe https://twitter.com/germanydiplo/status/746206194906202114.

Taggart, P. (1998). A Touchstone of Dissent: Euroscepticism in Contemporary Western European Party Systems. Sussex: School of Social Sciences, University of Sussex, Brighton, Marea Britanie.

Taggart, P., & Szczerbiak, A. (2002). The Party Politics of Euroscepticism in EU Member and Candidate State. Sussex: Sussex European Institute.

Taylor, C. (1992). Multiculturalism. Princeton: Princeton University Press.

Thatcher, M. (20 septembrie 1988). Speech to the College of Europe ("The Bruges Speech"). Bruges: Fundația Margaret Thatcher. Accesat la data de 21 decembrie 2015. http://www.margaretthatcher.org/document/107332.

Theveßen, E. (2016). Terror in Deutschland. Die tödliche Strategie der Islamisten. München/Berlin: Piper Verlag GmbH.

Thran, M., & Boehnke, L. (1 iunie 2015). The Value-Based Nationalism Of Pegida. Journal for Deradicalization, 2015, 3, 178-209.

Trenz, H.-J., & Advanced Research on the Europeanisation of the Nation-State. (2014). The saga of europeanisation: On the narrative construction of a European society. Oslo: ARENA. Accesat la data de 7 iunie 2016. http://www.sv.uio.no/arena/english/research/publications/arena-working-papers/2014/wp7-14.pdf.

Ungureanu, R. „Cum arată cea mai mare tabără de refugiați din Iordania. Peste 80.000 de sirieni trăiesc aici”. Cunoaște Lumea, 5 februarie 2016. Accesat la data de 24 ianuarie 2017. http://www.cunoastelumea.ro/cum-arata-cea-mai-mare-tabara-de-refugiati-din-iordania-pete-80-000-de-sirieni-traiesc-aici/.

UNHCR, Agenția pentru Refugiați a Națiunilor Unite. „Refugees/Migrants Emergency Response – Mediterranean” (2016). Accesat la data de 19 mai 2016. http://data.unhcr.org/mediterranean/regional.php.

Valkenburg, P. M., & Semetko, H. A. (6 iunie 2000). Framing European Politics: A Content Analysis of Press and Television News. Journal of Communication, 50, 2, 93-109.

Vorländer, H., Herold, M., & Schäller, S. (2015). Wer geht zu PEGIDA und warum?: Eine empirische Untersuchung von PEGIDA-Demonstranten in Dresden. Dresden: ZVD.

Weaver, M. Phipps, C., & Henley, J. „Italy referendum: 'Period of uncertainty' predicted after Matteo Renzi's defeat – as it happened”. The Guardian, 5 decembrie 2016. Accesat la data de 15 decembrie 2016. https://www.theguardian.com/world/live/2016/dec/04/italian-referendum-and-austrian-presidential-election-live.

Weaver, D. H. (1 martie 2007). ORIGINAL ARTICLE: Thoughts on Agenda Setting, Framing, and Priming. Journal of Communication, 57, 1, 142-147.

Wegmann, M. (2002). Früher Neoliberalismus und europäische Integration. Baden-Baden: Editura Nomos.

Wettstein, M. (1 martie 2012). Frame adoption in referendum campaigns: The effect of news coverage on the public salience of issue interpretations. American Behavioral Scientist, 56, 3, 318-333.

Wilders, G. (16 martie 2017). Very proud all voters, more than 1 million Dutch citizens! Thanks! 12 years after establishment, PVV the second party of all! Great!! Accesat la data de 16 martie 2017, de pe https://twitter.com/geertwilderspvv?ref_src=twsrc%5Etfw.

Wilders, G. (7 mai 2017). Well done anyway @MLP_officiel millions of patriots voted for you! You will win next time – and so will I!#Presidentielle2017. Accesat la data de 7 mai 2017, de pe https://twitter.com/geertwilderspvv?ref_src=twsrc%5Etfw&ref_url=http%3A%2F%2Fwww.bbc.com%2Fnews%2Flive%2Fworld-europe-39823865.

Young, I. M. (1990). Justice and the Politics of Difference. Princeton: Princeton University Press.

Zamfirescu, G. „Circa 1.200 de migranți aflați în centrul Belgradului refuză să meargă în taberele de refugiați”. Stiripesurse.ro, 5 ianuarie 2017. Accesat la data de 24 ianuarie 2017. http://www.stiripesurse.ro/circa-1-200-de-migranti-aflati-in-centrul-belgradului-refuza-sa-mearga-in-taberele-de-refugiati_1172376.html.

Zucker, G. H. (1978). The variable nature of news media influence. Communication yearbook 2, 225-240 apud Dobrescu, Paul. Bârgăoanu, Alina. (2001). Mass media și societatea. București. Editura Comunicare.ro.

***. „Grundsatzprogramm der Alternative für Deutschland. Leitantrag der Bundesprogrammkommission und des Bundesvorstandes”. Alternative für Deutschland, 30 aprilie 2016. 3-74. Accesat la data de 3 iunie 2016. https://www.alternativefuer.de/wp-content/uploads/sites/7/2016/03/Leitantrag-Grundsatzprogramm-AfD.pdf.

***. „Austria: Partidul Libertății contestă la Curtea Constituțională rezultatul scrutinului presidential”. Agerpres, 8 iunie 2016. Accesat la data de 19 decembrie 2016. http://www.agerpres.ro/externe/2016/06/08/austria-partidul-libertatii-contesta-la-curtea-constitutionala-rezultatul-scrutinului-prezidential-12-05-43.

***. Arhivă comunicate. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/comunicate?page=4340.

***. Arhivă cultură. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/cultura?page=302.

***. Arhivă economic. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/economie?page=520.

***. Arhivă english. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/english?page=376.

***. Arhivă externe. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/externe?page=1438.

***. Arhivă justiție. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/justitie?page=400.

***. Arhivă lifestyle. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/lifestyle?page=205.

***. Arhivă politic. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/politica?page=812.

***. Arhivă revista presei. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/agerpres/revista-presei?page=38.

***. Arhivă social. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/social?page=558.

***. Arhivă sport. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/sport?page=822.

***. Arhivă știrile zilei. Agerpres, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. https://www.agerpres.ro/125?page=28.

***. „Politisch Verfolgte genießen Asyl”. BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 2 mai 2011. Accesat la data de 15 iunie 2016http://www.bamf.de/DE/Migration/AsylFluechtlinge/Asylrecht/asylrecht-node.html.

***. „Flüchtlingsschutz”. BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 22 mai 2014. Accesat la data de 15 iunie 2016. http://www.bamf.de/DE/Migration/AsylFluechtlinge/Fluechtlingsschutz/fluechtlingsschutz-node.html.

***. „Aufnahmeverfahren syrischer Flüchtlinge”. BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 30 octombrie 2014. Accesat la data de 15 iunie 2016. http://www.bamf.de/DE/Migration/AufnahmeSyrien/aufnahmeverfahren-syrien-node.html.

***. „Harmonisierung des Asylrechts in Europa”. BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 22 mai 2015. Accesat la data de 15 iunie 2016. http://www.bamf.de/DE/Migration/AsylFluechtlinge/EuropaKontext/Harmonisierung/harmonisierung-node.html.

***. „Wir suchen Dolmetscher”. BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 2016. Accesat la data de 15 iunie 2016. http://www.bamf.de/DE/DasBAMF/BerufKarriere/Dolmetscher/dolmetscher-node.html.

***. „Verteilung der Asylbewerber”. BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 1 ianuarie 2016. Accesat la data de 15 iunie 2016. http://www.bamf.de/DE/Migration/AsylFluechtlinge/Asylverfahren/Verteilung/verteilung-node.html.

***. „Asylzahlen: Jahresbilanz 2016”. BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 11 ianuarie 2017. Accesat la data de 24 ianuarie 2017. hhttp://www.bamf.de/SharedDocs/Meldungen/DE/2017/20170111-asylgeschaeftsstatistik-dezember.html.

***. „Asylzahlen: Jahresbilanz 2016”. BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 11 ianuarie 2017. Accesat la data de 24 ianuarie 2017. hhttp://www.bamf.de/SharedDocs/Meldungen/DE/2017/20170111-asylgeschaeftsstatistik-dezember.html.

***. „Subsidiärer Schutz”. BAMF – Bundesamt für Migration und Flüchtlinge, 2017. Accesat la data de 24 ianuarie 2017. http://www.bamf.de/DE/Fluechtlingsschutz/AblaufAsylv/Schutzformen/SubsidiaererS/subsidiaerer-schutz-node.html.

***. „Merkel says German multicultural society has failed”. BBC, 17 octombrie 2010. Accesat la data de 14 septembrie 2016. http://www.bbc.com/news/world-europe-11559451.

***. „Is Germany becoming more Eurosceptic?”. BBC, 25 aprilie 2014. Accesat la data de 25 aprilie 2014. http://www.bbc.com/news/blogs-eu-27155893.

***. „German Euroscepticism – a milder variety”. BBC, 7 mai 2014. Accesat la data de 28 mai 2015. http://www.bbc.com/news/world-europe-27316198.

***. „Eurosceptic earthquake rocks EU elections”. BBC, 26 mai 2014. Accesat la data de 26 mai 2014. http://www.bbc.com/news/world-europe-27559714.

***. „German Eurosceptic party AfD wins Saxony state seats”. BBC, 31 august 2014. Accesat la data de 31 august 2014. http://www.bbc.com/news/world-europe-29006799.

***. „Alternative für Deutschland – Aktuelle Wahlergebnisse”. BPB – Bundeszentrale für politische Bildung, 18 septembrie 2016. Accesat la data de 11 octombrie 2016. http://www.bpb.de/politik/grundfragen/parteien-in-deutschland/211108/afd.

***. „Was ist Rechtextremismus?”. Bundesamt für Verfassungsschutz, 15 februarie 2017. Accesat la data de 15 februarie 2017. https://www.verfassungsschutz.de/de/arbeitsfelder/af-rechtsextremismus/was-ist-rechtsextremismus.

***. „Arguments for and against Turkey’s EU membership”. Debating Europe, 2017. Accesat la data de 25 ianuarie 2017. http://www.debatingeurope.eu/focus/infobox-arguments-for-and-against-turkeys-eu-membership/#.WIiGwlz3bwk.

***. „AfD bei 20,8%: Mecklenburg-Vorpommerns Ausländer erwägt wegzuziehen”. Der Postillon, 5 septembrie 2016. Accesat la data de 6 septembrie 2016. http://www.der-postillon.com/2016/09/afd-mecklenburg-vorpommern.html.

***. „1.800 Menschen demonstrierten gegen 100 Pegida-Anhänger in Linz”. derStandard.at, 21 februarie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://derstandard.at/2000011998295/1800-Gegendemonstranten-und-nur-100-Pegida-Anhaenger-in-Linz.

***. „Linz: 150 bei Pegida-„Spaziergang”, hunderte Gegendemonstranten”. derStandard.at, 8 februarie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://derstandard.at/2000011419051/Erste-oberoesterreichische-Pegida-Demo-in-Linz.

***. „Anti-euro party makes big leap in Thuringia, Brandenburg state elections”. Deutsche Welle, 14 septembrie 2014. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.dw.com/en/anti-euro-party-makes-big-leap-in-thuringia-brandenburg-state-elections/a-17921282.

***. „Racism in Germany in all parts of society, UN review shows”. Deutsche Welle, 5 mai 2015. Accesat la data de 7 iunie 2016. http://www.dw.com/en/racism-in-germany-in-all-parts-of-society-un-review-shows/a-18430680.

***. „Setback for SPD after narrow win in Bremen”. Deutsche Welle, 11 mai 2015. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.dw.com/en/setback-for-spd-after-narrow-win-in-bremen/a-18442780.

***. „Vermisst seit 1945. Adolf, bitte melde Dich! Deutschland braucht Dich! Das Deutsche Volk”. Der Trutzgauer Bote, 2016. Accesat la data de 13 septembrie 2016. http://trutzgauer-bote.info/wp-content/uploads/2015/07/AH.jpg.

***. „Statistik zu Pegida in Dresden”. Durchgezählt, 13 februarie 2017. Accesat la data de 13 februarie 2017. https://durchgezaehlt.org/pegida-dresden-statistik/.

***. „Statistik zu Pegida in Dresden”. Durchgezählt, 13 februarie 2017. Accesat la data de 13 februarie 2017. https://durchgezaehlt.org/pegida-dresden-statistik/.

***. „„Ein Jahr Pegida” – Tatjana Festerling: „Der psychopolitische Wandel des Meinungsklimas ist nicht mehr zu stoppen”. Epoch Times, 19 octombrie 2015. accesat la data de 13 februarie 2017. http://www.epochtimes.de/politik/deutschland/pegida-demo-ein-jahr-pegidaim-live-ticker-aus-dresden-vom-pegida-geburtstag-19102015-a1277460.html.

***. „Euroscepticism: More than a British phenomenon”. EURACTIV, 25.ianuarie 2013. Accesat la data de 25 ianuarie 2015. http://www.euractiv.com/sections/eu-elections-2014/euroscepticism-more-british-phenomenon-286609.

***. „Macht sich in der Bundesregierung „Euroskepsis” breit?”. EURACTIV, 6 ianuarie 2014. Accesat la data de 25 mai 2015. http://www.euractiv.de/soziales-europa/artikel/macht-sich-in-der-bundesregierung-euroskepsis-breit-008391.

***. „S-a dus cultura „Willkommen”. Germania aplică din nou Acordul de la Dublin pentru refugiații sirieni”. EURACTIV, 11 noiembrie 2015. Accesat la data de 13 iunie 2016. http://www.euractiv.ro/extern/s-a-dus-cultura-5c-willkommen-5c-.germania-aplica-din-nou-acordul-de-la-dublin-pentru-refugiatii-sirieni-2439.

***. „Erste Pegida-Demo in Schweden”. Euronews, 9 februarie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://de.euronews.com/2015/02/09/erste-pegida-demo-in-schweden.

***. „European Parliament/Results of the 2014 European elections”. European Parliament / Results of the 2014 European elections, 1 iulie 2014. Accesat la data de 25 iulie 2014. http://www.results-elections2014.eu/en/country-results-de-2014.html.

***. „Regulamentul Dublin II”. European Union Law, 18 noiembrie 2011. Accesat la data de 9 iunie 2016. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Al33153.

***. „Alternative für Deutschland AfD”. Facebook, 2016. Accesat la data de 16 ianuarie 2016. https://www.facebook.com/alternativefuerde/info/?tab=page_info.

***. „Alternative für Deutschland AfD”. Facebook, 2017. Accesat la data de 25 ianuarie 2017. https://www.facebook.com/alternativefuerde/info/?tab=page_info.

***. „Identitaere”. Facebook, 2017. Accesat la data de 16 februarie 2017. https://www.facebook.com/identitaere/.

***. „Pegida”. Facebook, 2017. Accesat la data de 16 februarie 2017. https://ww.facebook.com/pegidaevofficial/?fref=ts.

***. „Euro-Skepsis in Deutschland sinkt”. Frankfurter Allgemeine, 9 aprilie 2013. Accesat la data de 26 mai 2015. http://www.Faz.net/aktuell/wirtschaft/eurokrise/ueberraschende-umfrage-euro-skepsis-in-deutschland-sinkt-12142426.html.

***. „Gründungsparteitag der AFD Aufstand gegen Merkels „alternativlose Politik””. Frankfurter Allgemeine, 14 aprilie 2013. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.Faz.net/aktuell/wirtschaft/wirtschaftspolitik/gruendungsparteitag-der-afd-aufstand-gegen-merkels-alternativlose-politik-12148549.html.

***. „Bundesweite Aktionen Licht aus gegen Pegida”. Frankfurter Allgemeine, 5 ianuarie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://www.Faz.net/aktuell/politik/inland/bundesweite-aktionen-licht-aus-gegen-pegida-13354421.html.

***. „ Bislang elfte Kundgebung 18.000 Islamfeinde marschieren in Dresden”. Frankfurter Allgemeine, 5 ianuarie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://www.Faz.net/aktuell/politik/inland/bislang-elfte-kundgebung-18-000-islamfeinde-marschieren-in-dresden-13354945.html.

***. „Nach Attentaten in Paris 25.000 marschieren für Pegida in Dresden”. Frankfurter Allgemeine, 12 ianuarie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://www.Faz.net/aktuell/politik/inland/nach-attentaten-in-paris-25-000-marschieren-fuer-pegida-in-dresden-13366708.html.

***. „Das Menetekel von Köln”. Frankfurter Allgemeine, 9 ianuarie 2016. Accesat la data de 27 iunie 2016. http://www.Faz.net/aktuell/politik/fluechtlingskrise/das-menetekel-von-koeln-ein-kommentar-14004278.html.

***. „Der (un)bekannte AfD-Wähler: Jung, männlich – und enttäuscht!”. Frankfurter Allgemeine, 14 martie 2016. Accesat la data de 3 iunie 2016. http://www.Faz.net/aktuell/politik/afd-waehler-jung-maennlich-und-enttaeuscht-14123702.html.

***. „AfD-Chefin Petry sieht Freiheit der Europäer bedroht”. Frankfurter Allgemeine, 21 ianuarie 2017. Accesat la data de 25 ianuarie 2017. http://www.Faz.net/aktuell/politik/kongress-in-koblenz-afd-chefin-petry-sieht-freiheit-der-europaeer-bedroht-14717389.html.

***. „Neueste Rechte”. Frankfurter Rundschau, 11 noiembrie 2012. Accesat la data de 30 august 2016. http://www.fr-online.de/die-neue-rechte/rechtsextremismus-neueste-rechte,10834438,20843510.html.

***. „Regionalwahl in Frankreich. Erste Prognosen: Front National gewinnt keine einzige Region”. Focus Online, 13 decembrie 2015. Accesat la data de 13 decembrie 2015. http://m.focus.de/politik/ausland/regionalwahlen-in-frankreich-front-national-gewinnt-keine-einzigeregion_id_5151692.html?utm_campaign=facebook-focus-onlineunterhaltung&fbc=facebook-focus-online-unterhaltung&ts=201512132010.

***. „Parteiprogramm aufgetaucht "echte Flüchtlinge" und "falsche Migranten": So macht die AfD Flüchtlingspolitik”. Focus Online, 21 martie 2016. Accesat la data de 30 iunie 2016. http://www.focus.de/politik/deutschland/parteien-bericht-afd-will-laut-programm-echte-fluechtlinge-schuetzen_id_5373247.html.

***. „Vertrauen in Deutschland ist erstaunlich! Wie Syrer über ihre neue Heimat denken”. Focus Online, 7 aprilie 2016. Accesat la data de 29 iunie 2016. http://www.focus.de/politik/deutschland/das-vertrauen-in-deutschland-ist-erstaunlich-obergrenze-rechtsstaat-rueckkehr-was-syrer-wirklich-ueber-ihre-neue-heimat-denken_id_5416649.html?utm_campaign=facebook-focus-online-politik&fbc=facebook-focus-online-politik&ts=201604071935.

***. „Religionszugehörigkeiten in Deutschland 2015”. Forschungsgruppe Weltanschaungen in Deutschland, 20 decembrie 2016. Accesat la data de 14 februarie 2017. https://fowid.de/meldung/religionszugehoerigkeiten-deutschland-2015.

***. „The Party Program of the Danish People's Party”. Forside – Dansk Folkeparti, 2002. Accesat la data de 21 decembrie 2016. http://www.danskfolkeparti.dk/The_Party_Program_of_the_Danish_Peoples_Party.

***. „Why Populist Parties Are Booming Across Europe”. Fortune, 4 aprilie 2016. Accesat la data de 22 decembrie 2016. http://fortune.com/2016/04/04/populist-parties-europe/.

***. Arhivă. Hotnews, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. http://www.hotnews.ro/arhiva/2015/.

***. „Struktur”. Identitäre Bewegung, 2016. Accesat la data de 30 august 2016. http://www.identitaere-bewegung.de/struktur/.

***. „Wer wir sind”. Identitäre Bewegung, 2016. Accesat la data de 30 august 2016. http://www.identitaere-bewegung.de/wer-wir-sind/.

***. „Idee & Tat”. Identitäre Bewegung, 2016. Accesat la data de 30 august 2016. http://www.identitaere-bewegung.de/idee-tat/.

***. „Ipsos Netherlands 27 April 2012”. Ipsos, 27 aprilie 2012 accesat la data de 25 mai 2016. http://www.ipsos-nederland.nl/content.asp?targetid=1024.

***. „Pegida gründet eigene Partei”. Junge Freiheit – Wochenyeitung für Debatte, 19 iulie 2016. Accesat la data de 10 octombrie 2016. https://jungefreiheit.de/politik/deutschland/2016/pegida-gruendet-eigene-partei/.

***. „Pegida: Tumulte statt „Spaziergang” in Wien”. Kronen Zeitung, 3 februarie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://www.krone.at/oesterreich/pegida-tumulte-statt-spaziergang-in-wien-aufgeheizte-stimmung-story-437335.

***. „The largest companies by turnover in The nordic region”. Largest Companies, 2017. Accesat la data de 19 ianuarie 2017. http://www.largestcompanies.com/toplists.

***. „Pegida gewinnt an Zulauf”. Mannheimer Morgen, 13 decembrie 2014. Accesat la data de 30 iunie 2016. http://www.morgenweb.de/nachrichten/politik/pegida-gewinnt-an-zulauf-1.2019191.

***. Arhivă cultură. Mediafax, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. http://www.mediafax.ro/cultura-media/arhiva/2015/09.

***. Arhivă economic. Mediafax, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. http://www.mediafax.ro/economic/arhiva/2015/09.

***. Arhivă externe. Mediafax, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. http://www.mediafax.ro/externe/arhiva/2015/09.

***. Arhivă life-inedit. Mediafax, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. http://www.mediafax.ro/life-inedit/arhiva/2015/09.

***. Arhivă politic. Mediafax, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. http://www.mediafax.ro/politic/arhiva/2015/09.

***. Arhivă social. Mediafax, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. http://www.mediafax.ro/politic/arhiva/2015/09.

***. Arhivă sport. Mediafax, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. http://www.mediafax.ro/sport/arhiva/2015/09.

***. „Acord între Franța și Germania să preia inițiativa unei Uniuni Europene puternice. Hollande: Suntem capabili să construim o prietenie puternică”. Mediafax, 26 iunie 2016. Accesat la data de 27 iunie 2016. http://www.mediafax.ro/externe/hollande-franta-si-germania-trebuie-sa-preia-initiativa-unei-uniuni-europene-puternice-15508142.

***. „Logo Identitäre Bewegung”. Metapolitika – Diskuswerfer, 2016. Accesat la data de 30 august 2016. https://diskuswerfer.files.wordpress.com/2012/11/logo-identitc3a4r.jpg.

***. „Sonntagsfrage: CSU erzielt absolute Mehrheit, AfD zieht ins Parlament”. München.tv, 13 ianuarie 2016. Accesat la data de 16 ianuarie 2016. https://www.muenchen.tv/sonntagsfrage-csu-erzielt-absolute-mehrheit-afd-zieht-ins-Parlament-146795/.

***. „Demonstrationen und Pegida Gruppen”. Pegida, 2015. Accesat la data de 30 iunie 2016. https://pegidaoffiziell.wordpress.com/2015/01/22/demonstrationen-und-pegida-gruppen/#more-227.

***. „Reacțiile europenilor după liberalizarea pieței muncii”. Radio România Actualități, 2 ianuarie 2014. Accesat la data de 12 ianuarie 2017. http://www.romania-actualitati.ro/reactiile_europenilor_dupa_liberalizarea_pietei_muncii-56603.

***. „Kongress der Rechtspopulisten in Koblenz Geert Wilders macht Wahlkampf für die AfD”. RP Online, 21 ianuarie 2017. Accesat la data de 25 ianuarie 2017. http://www.rp-online.de/politik/deutschland/kongress-der-rechtspopulisten-in-koblenz-geert-wilders-macht-wahlkampf-fuer-die-afd-aid-1.6550062.

***. „Pegida-Positionspapier”. Schiebener.net, decembrie 2014. Accesat la data de 11 octombrie 2016. hhttp://www.schiebener.net/wordpress/wp-content/uploads/2014/12/PegidaPositionspapierKritikkomplett.pdf.

***. „Gründung der "Wahlalternative 2013": CDU verliert Politiker an Freie Wähler”. Spiegel Online, 4 octombrie 2012. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.spiegel.de/politik/deutschland/parteiprofil-cdu-verliert-politiker-an-freie-waehler-a-859380.html.

***. „German Euro-Skeptic Party Gaining Ground”. Spiegel Online, 5 iulie 2013. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.spiegel.de/international/germany/new-party-alternative-for-germany-draws-new-members-away-from-rivals-a-898524.html.

***. „Narrow Failure: Will Germany's Anti-Euro AFD Party Implode?”. Spiegel Online, 25 septembrie 2013. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.spiegel.de/international/germany/german-euroskeptic-party-afd-could-unravel-after-election-a-924498.html.

***. „Studie über Pegida-Anhänger: Männlich, über 50, verheiratet, konfessionslos”. Spiegel Online, 31 ianuarie 2016. Accesat la data de 1 iulie 2016. http://www.spiegel.de/politik/deutschland/pegida-wer-geht-zu-den-demos-und-warum-gehen-sie-auf-die-strasse-a-1074028.html.

***. „Wahlanalyse: Die Hochburgen der AfD”. Spiegel Online, 14 martie 2016. Accesat la data de 3 iunie 2016. http://www.spiegel.de/politik/deutschland/landtagswahlen-2016-das-sind-die-hochburgen-der-afd-a-1082181.html.

***. „Der Überblick: Die sechs Datenanalysen zur Wahl”. Spiegel Online, 14 martie 2016. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.spiegel.de/politik/deutschland/landtagswahlen-2016-die-sechs-datenanalysen-zur-wahl-a-1082240.html.

***. „SPIEGEL-Umfrage zur AfD: Frust ohne Not”. Spiegel Online, 25 martie 2016. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.spiegel.de/politik/deutschland/afd-nur-wenige-anhaenger-haben-existenzaengste-umfrage-a-1083692.html.

***. „Identitäre Bewegung: Die rechten Likes-Fänger”. Spiegel Online, 13 august 2016. Accesat la data de 30 august 2016. http://www.spiegel.de/panorama/justiz/identitaere-bewegung-wie-die-gruppierung-jugendliche-anspricht-a-1107442.html.

***. „Alle Ergebnisse”. Spiegel Online, 5 septembrie 2016. Accesat la data de 6 septembrie 2016. http://www.spiegel.de/politik/deutschland/landtagswahl-in-mecklenburg-vorpommern-2016-alle-ergebnisse-a-1107978.html.

***. „Mecklenburg-Vorpommern Wo die AfD die anderen Parteien deklassierte”. Spiegel Online, 6 septembrie 2016. Accesat la data de 6 septembrie 2016. http://www.spiegel.de/politik/deutschland/afd-in-mecklenburg-vorpommern-die-hochburgen-der-rechtspopulisten-a-1110955.html.

***. „Annual Reporton the Situation of Asylum in the European Union 2012”. Statewatch – monitoring the state and civil liberties in Europe, 2013. 39. Accesat la data de 9 iunie 2016. http://www.statewatch.org/news/2013/jul/eu-easo-annual-report.pdf.

***. „Zehntausende Dresdner feiern für mehr Toleranz”. Süddeutsche Zeitung, 26 ianuarie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://www.sueddeutsche.de/politik/aktionen-gegen-pegida-zehntausende-dresdner-feiern-fuer-mehr-toleranz-1.2322515.

***. „Pegida mit Zulauf – Tausende Gegendemonstranten”. Süddeutsche Zeitung, 19 octombrie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://www.sueddeutsche.de/politik/pegida-jahrestag-tausende-dresdner-demonstrieren-gegen-pegida-1.2699691.

***. „Was sich an der niederbayerischen Grenze getan hat”. Süddeutsche Zeitung, 2 noiembrie 2015. Accesat la data de 8 iunie 2016. http://www.sueddeutsche.de/bayern/fluechtlinge-in-niederbayern-was-sich-an-der-niederbayerischen-grenze-getan-hat-1.2717294.

***. „Regionalwahl in Frankreich. Front National geht offenbar leer aus”. Tagesschau.de, 13 decembrie 2015. Accesat la data de 13 decembrie 2015. http://www.tagesschau.de/ausland/frankreich-regionalwahl-101.html.

***. „Die enthemmte Mitte Autoritäre und rechtsextreme Einstellung in Deutschland – Die Leipziger „Mitte“-Studien 2016”. Tagesschau.de, (2016). Accesat la data de 27 iunie 2016. http://www.tagesschau.de/inland/mitte-101.pdf.

*** „Wer wählte was warum”. Tagesschau.de, 13 martie 2016. Accesat la data de 3 iunie 2016. http://www.tagesschau.de/inland/wahlanalyse-101.html.

***. „Lösung der Flüchtlingskrise liegt nicht in Europa”. Der Tagesspiegel, 16 aprilie 2016. Accesat la data de 29 iunie 2016. http://www.tagesspiegel.de/politik/helmut-kohl-loesung-der-fluechtlingskrise-liegt-nicht-in-europa/13456870.html.

***. „Pegida floppt auch in England”. taz.de, 1 martie 2015. Accesat la data de 13 februarie 2017. http://www.taz.de/!5018507/.

***. „Dutch election: Rutte's VVD party leads as Geert Wilders fails to break through – live”. The Guardian, 16 martie 2017. Accesat la data de 16 martie 2017. https://www.theguardian.com/world/live/2017/mar/15/dutch-election-voters-go-to-the-polls-in-the-netherlands-live?page=with:block-58ca3c70e4b0a6ffab394958#block-58ca3c70e4b0a6ffab394958.

***. „Dutch election: Rutte's VVD party leads as Geert Wilders fails to break through – live”. The Guardian, 16 martie 2017. Accesat la data de 16 martie 2017. https://www.theguardian.com/world/live/2017/mar/15/dutch-election-voters-go-to-the-polls-in-the-netherlands-live.

***. „1.000 Germans abandon Angela Merkel for Eurosceptic party”. The Telegraph, 14 aprilie 2013. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/germany/9993390/1000-Germans-abandon-Angela-Merkel-for-Eurosceptic-party.html.

***. „AfD-Chef Lucke will nur auf Deutsch eingeladen werden”. Thüringer-Allgemeine, 27 iunie 2014. Accesat la data de 27 iunie 2014. http://www.thueringer-allgemeine.de/web/zgt/politik/detail/-/specific/AfD-Chef-Lucke-will-nur-auf-Deutsch-eingeladen-werden-1654317279.

***. „Spain GDP Growth Rate  1995-2015”. Trading Economics, 26 noiembrie 2015. Accesat la data de 13 decembrie 2015. http://www.tradingeconomics.com/spain/gdp-growth.

***. „Europe's refugee crisis, explained”. Vox, 5 septembrie 2015. Accesat la data de 13 iunie 2016. http://www.vox.com/2015/9/5/9265501/refugee-crisis-europe-syria.

***. „Anti-Euro-Partei geißelt die Politik der Kanzlerin”. Welt, 3 martie 2013. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.welt.de/politik/deutschland/article114091447/Anti-Euro-Partei-geisselt-die-Politik-der-Kanzlerin.html.

***. „Wer bei Scholz Führung bestellt, wird sie bekommen”. Welt, 15 februarie 2015. Accesat la data de 2 iunie 2016. http://www.welt.de/politik/deutschland/article137487106/Wer-bei-Scholz-Fuehrung-bestellt-wird-sie-bekommen.html.

***. „Wir dürfen uns nicht spalten lassen”. Welt, 31 decembrie 2015. Accesat la data de 27 iunie 2016. http://www.welt.de/politik/deutschland/article150488993/Wir-duerfen-uns-nicht-spalten-lassen.html.

***. „Das sind die Ballungszentren der Flüchtlinge in Deutschland”. Welt, 13 ianuarie 2016. Accesat la data de 27 iunie 2016. http://www.welt.de/wirtschaft/article150973911/Das-sind-die-Ballungszentren-der-Fluechtlinge-in-Deutschland.html.

***. „Merkels Wettlauf gegen die Zeit – das hat sie vor”. Welt, 19 ianuarie 2016. Accesat la data de 15 iunie 2016. http://www.welt.de/politik/deutschland/article151202819/Merkels-Wettlauf-gegen-die-Zeit-das-hat-sie-vor.html.

***. „Für 60 Prozent gehört der Islam nicht zu Deutschland”. Welt, 12 mai 2016. Accesat la data de 29 iunie 2016. http://www.welt.de/politik/deutschland/article155279501/Fuer-60-Prozent-gehoert-der-Islam-nicht-zu-Deutschland.html.

***. „AfD lehnt Petry als alleinige Spitzenkandidatin ab”. Welt, 19 noiembrie 2016. Accesat la data de 25 noiembrie 2016. https://www.welt.de/politik/deutschland/article159604341/AfD-lehnt-Petry-als-alleinige-Spitzenkandidatin-ab.html.

***. „Wir zusammen”. Wir zusammen – Die Integrations-Initiative der deutschen Wirtschaft, 2016. Accesat la data de 30 iunie 2016. https://www.wir-zusammen.de/home.

***. „Wir zusammen”. Wir zusammen – Die Integrations-Initiative der deutschen Wirtschaft, 2016. Accesat la data de 30 iunie 2016. https://www.wir-zusammen.de/patenschaften.

***. „Dupa Brexit, potopul: Reactii, scenarii si regrete dupa ce Marea Britanie a ales sa iasa din UE”. Ziare.com, 24 iunie 2016. Accesat la data de 24 iunie 2016. http://www.ziare.com/brexit/marea-britanie/marea-britanie-iese-din-ue-live-ce-se-intampla-dupa-brexit-1426733.

***. Arhivă. Ziare.com, 1 – 30 septembrie 2015. Accesat între 16 martie – 15 aprilie 2016. http://www.ziare.com/arhiva/.

6. ANEXE

6.1. GRILA ONLINE

Secțiunea A

Informații generale

1. Portalul

1. www.hotnews.ro

2. www.ziare.com

3. www.mediafax.ro

4. www.agerpress.ro

2. Codul zilei (șase cifre: anul/luna/ziua)

___________

3. Numărul de cuvinte al articolului (în cifre)

___________

4. Tipul de știre

1. articol

2. editorial

5. Număr de vizualizări (în cifre)

___________

6. Număr de comentarii (în cifre)

___________

7. Domeniul știrii, cum apare în ziar (primul domeniu menționat; cel mare) – de scris în cuvinte

___________

8. Subdomeniul știrii, cum apare în ziar (dupa domeniul codat la 7) – de scris în cuvinte

___________

Secțiunea B

9. Atitudinea față de refugiați este mai degrabă

1. Pozitivă

2. Negativă

3. Neutră

10. Atitudinea față de Uniunea Europeană este mai degrabă

1. Pozitivă

2. Negativă

3. Neutră

4. În știre nu este menționată Uniunea Europeană

11. Atitudinea față de Germania este mai degrabă

1. Pozitivă

2. Negativă

3. Neutră

4. În știre nu este menționată Germania

12. Atitudinea Germaniei față de refugiați/migranți este mai degrabă

1. Pozitivă

2. Negativă

3. Neutră

4. În știre nu este menționată Germania

Secțiunea C

B1. Subiectul știrii (o frază)

………………………………………………………………………………………………………………………..

6.2. CODING BOOK ONLINE

[Tot ceea ce se completează în excel în litere, se scrie fără diacritice. În afară de frazele complete de la D1, totul se scrie numai cu litere mici, chiar dacă este început de cuvânt]

I. PERIOADA

Se codează perioada 1-30 septembrie 2015.

II. CUM SE SELECTEAZĂ CORPUSUL

Pasul 1: Se identifică în arhivele www.hotnews.ro, www.ziare.com, www.agerpres.com, www.mediafax.ro știrile despre criza refugiaților publicate în perioada menționată. Se dă căutare după cuvintele „refugiați”, „cote obligatorii”, „imigranți”, „emigranți”, „migranți”, având grijă ca știrile codate să nu se dubleze.

Pasul 2: Se completează pentru fiecare știre identificată toată Grila online.

III. INSTRUCȚIUNI DE COMPLETARE

2. Codul zilei (șase cifre: anul/luna/ziua)

Spre exemplu, o știre apărută pe 1 sept 2015, va primi codul zilei de 201591.

7. Domeniul știrii

Se codează prima temă în care este încadrată știrea în portalul analizat. Ex: Politic: Criza refugiaților (se codează: politic); Actualitate: Esențial (se codează: actualitate) etc.

9, 10, 11 și 12 – Tonul știrilor

Se codează în funcție de atitudinea caracteristică știrii. Atenție! La punctele 9, 10 și 11 se codează atitudinea știrii/jurnalistului față de chestiunile menționate, în timp ce la punctul 12 se codează atitudinea Germaniei față de criza refugiaților, așa cum rezultă din articol/editorial.