EVALUAREA DEZVOLTĂRII DURABILE A INFRASTRUCTURII TURISTICE ÎN STAȚIUNEA DE INTERES NAȚIONAL PREDEAL [302161]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

MANAGEMENTUL RESURSELOR ȘI ACTIVITĂȚILOR TURISTICE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Profesor coordonator: Prof. univ. dr. Elena Matei

Absolvent: [anonimizat], 2018

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

MANAGEMENTUL RESURSELOR ȘI ACTIVITĂȚILOR TURISTICE

EVALUAREA DEZVOLTĂRII DURABILE A INFRASTRUCTURII TURISTICE ÎN STAȚIUNEA DE INTERES NAȚIONAL PREDEAL

Profesor coordonator: Prof. univ. dr. Elena Matei

Absolvent: [anonimizat], 2018

[anonimizat], [anonimizat], o calitate slabă a seviciilor, o promovare care nu aduce rezultate și o ofertă turistică care a căzut pradă monotoniei într-o piață tot mai competitivă și aflată în continuă schimbare. [anonimizat]. Ținând cont de acest lucru se pune problema dezvoltării durabile și a [anonimizat]-o relație strânsă de rentabilizare și justificare cu mediul natural.

Dezvoltarea orașului Predeal se datorează poziționării sale pe una dintre cele mai importante axe de transport transcarpatice. În ultimii ani activitatea turistică din Predeal a cunoscut o [anonimizat]. Acest context a stat la baza evoluției conformației urbane a orașului. Deasemenea, s-a [anonimizat] 90% din populația activă făcând parte din acesta în prezent.

[anonimizat]-se ca în anul 2012, [anonimizat] 3833 de locuri dintre care 1774 [anonimizat] 2015 capacitate de cazare a ajuns la 5352 de locuri, 2432 dintre acestea revenind hotelurilor. Ținând cont de populația de aproximativ 4800 locuitori a [anonimizat]. Cabanele și hotelurile orașului Predeal au impus o limită superioara a amenajărilor la peste 1400 m. [anonimizat], populația orașului fiind în aceste perioade dublată.

Dezvoltarea durabilă a [anonimizat]. Practic, veniturile majorității populației depind de succesul turistic al stațiunii. [anonimizat] a turismului se pune și în contextul în care cea mai mare parte a [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat] a mediului cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiilor care vor urma.

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ DE LA NIVEL GLOBAL LA CEL EUROPEAN

Conceptul de dezvoltare durabilă-o abordare globală

Conceptul de dezvoltare durabilă vine în întâmpinarea carențelor de echilibru care au apărut în urma dezvoltării socio-economice caracteristice secolului XXI. Reprezintă un set de principii și o orientare conceptual economică menită să gestioneze în mod adecvat cererea ascendentă pentru bunăstare a populației și resursele enviromentale. Generalizând cele mai multe definiții putem spune că dezvoltatrea durabilă este un set de valori caracteristic societății moderne, care are ca obiectiv satisfacerea nevoilor generației actuale lasând posibilitatea generațiior următoare să realizeze același lucru.

Conturarea unui istoric al conceptului de dezvoltare durabilă poate prezenta două direcții de contur. Prima, și cea mai coerentă, este cea în care dezvoltarea durabilă s-a conturat ca politică interdisciplinară (de mediu, economică, socială) la nivel internațional, iar a doua, mai puțin obiectivă din punct de vedere istoric, se referă la studiile cu caracter științific. În această lucrare ne vom axa pe prima direcție de dezvoltare a conceptului.

În anul 1972  la Stockholm a avut loc Conferința Națiunilor Unite unde 113 națiuni prezente își manifestă îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influențează mediul. Sunt subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul disparițiilor unor specii și nevoia de a crește nivelul de trai al oamenilor și se acceptă legătura indisolubilă între calitatea vieții și calitatea mediului pentru generațiile actuale și viitoare.

În 1983, Națiunile Unite înființează Comisia mondială de mediu și dezvoltare (World Commission on Environment and Development) având ca scop studierea dinamicii deteriorării mediului și oferirea de soluții cu privire la viabilitatea pe termen lung a societății umane. Această comisie a fost prezidată de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei la acea dată.

Comisia Brundtland a subliniat existența a două probleme majore: dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari și standarde mai înalte de trai pentru un mic procent din populație, ci creșterea nivelului de trai al tuturor; dezvoltarea nu ar trebui să implice distrugerea sau folosirea nesăbuită a resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant.

Problema-cheie a dezvoltării durabile este opoziția între nevoile de creștere ale populației și limitele impuse de resursele planetei precum și degradarea continuă a mediului.

În 1987  Comisia Brundtland a elaborat și publicat documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland) prin care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza Agendei 21, a principiilor Declarației de la Rio.

În anul 1992 a avut loc  Conferința de la Rio în cadrul căreia 120 de șefi de stat participă și sunt din nou aduse în centrul atenției problemele privind mediul și dezvoltarea. Dezvoltarea durabilă reprezintă o nouă cale de dezvoltare care să susțină progresul uman pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndelungat.

Scopul declarat al Conferinței a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltării economice, industriale și sociale în lume, cuprinsă sub numele de dezvoltare durabilă.

Națiunile prezente au fost de acord asupra unui plan de dezvoltare durabilă numit Agenda 21 și asupra a două seturi de principii: Declarația de la Rio cu privire la mediu și dezvoltare și principiile pădurii.

În anul 2002  la Johannesburg  a avut loc Summitul Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă unde se constată constată progresul făcut spre dezvoltarea durabilă și se reafirmă angajamentul țărilor participante. Principalele probleme discutateau fost: reducerea numărului celor care nu au acces la rezerve de apă potabilă, de la peste 1 miliard la 500 milioane până în anul 2015, înjumătățirea numărului celor ce nu au condiții de salubritate corespunzătoare.

Turismul trebuie să subscrie dezideratelor mondiale de durabilitate, astfel că Organizația Mondială a Turismului, precizează faptul că dezvolatarea durabilă a turismului satisface nevoile actuale ale turiștilor și ale regiunilor – gazdă, protejând și lărgind posibilitățile pentru viitor. Este astfel conceput încât conduce la un management al tuturor resurselor, astfel încât nevoiele economice, sociale și estetice pot fi îndeplinite, în același timp păstrându-se diversitatea biologică, precum și sistemele de suport ale vieții.

Inițiativele europene privind dezvoltarea durabilă

În cadrul Uniunii Europene se remarcă acțiuni precum:

1972 – Summit-ul de la Paris a evidențiat necesitatea acordării unei atenții deosebite protecției mediului în contextul expansiunii economice și a îmbunatățirii standardelor de viață.

1987 – Actul Unic European reprezintă un punct de referință al politicii europene de mediu, fiind menționată pentru prima dată în cadrul unui tratat al Comunității Europene.

1993 – Tratatul de la Mastricht a conferit protecției mediului un statut complet în cadrul politicilor europene.

1999 – Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legală a politicii vizând protecția mediului precum și promovarea dezvoltării durabile în cadrul Uniunii Europene.

2000 – Șefii statelor membre UE reuniți în ședința Consiliului European de la Lisabona s-au angajat sa creeze, până în anul 2010.

2001 – Summit-ul de la Goetheborg, unde a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE.

2005 –  Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabilă, proces care a cuprins mai multe etape: în februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare inițială și a trasat o serie de direcții de urmat. Au fost evidențiate anumite direcții de dezvoltare non-durabilă care au avut efecte negative: schimbările climatice, amenințări la adresa sănătății publice, creșterea sărăciei și a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale și afectarea biodiversității, în iunie 2005, șefii de stat și de guverne din UE au adoptat o declarație privind liniile directoare ale dezvoltării durabile, care susținea că Agenda reînnoită de la Lisabona este o componentă esențială a obiectivului dezvoltării durabile.

În anul 2006 a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsă.

2007 – Tratatul de la Lisabona cuprinde și protocoale adiționale privind schimbările climatice și lupta împotriva încălzirii globale.

Dezvoltarea durabilă și studiile de turism

Un studiu realizat asupra regiunii Tracia din Turcia se apleacă asupra modului în care parțile implicate privesc acest fenomen turistic în particular. Când vine vorba de autoevaluarea comunității, opiniile părților interesate diferă în ceea ce privește modurile în care se dezvoltă turismul în regiunea lor. Pe de altă parte, există un consens privind potențialul ridicat pentru forme alternative de turism bazate pe resurse naturale, culturale și istorice. Există, de asemenea, acordul că acest potențial este în prezent nerealizate. Părțile interesate sunt de acord cu privire la necesitatea colaborării. Un obstacol frecvent menționat în punerea în aplicare a proiectelor este lipsa de coordonare între agenții. Respondenții sugerează, de asemenea, că un număr mare de părți ar trebui să fie implicate în elaborarea proiectelor și să propună formarea unor structuri instituționale care să faciliteze colaborarea între părțile interesate cu interese conflictuale (Hatipoglu et. al. 2014). Pentru a capta complexitatea sistemului, se sugerează o abordare modulară. În special, fiecare modul ar trebui să poată efectua evaluări individuale, astfel încât inventarele ciclului de viață ale fiecărui modul să poată contribui în raport cu unitatea funțională aleasă. Unitatea funcțională. Rezultatele obținute prin analiză din întreaga companie nu sunt comparabile cu alte evaluări în literatură, deoarece fermele pot fi foarte diferite în protocoalele de dimensiune și producție. Împărțirea impactului asupra venitului total al fermei poate compara eficiența ecologică a diferitelor companii pe o bază comună, dar această abordare nu are legătură cu o funcție specifică furnizată de sistem. Prin urmare, cea mai bună unitate funcțională pentru compararea diferitelor structuri și servicii turistice este de 1 oaspete/noapte, împreună cu o abordare modulară pentru a capta impactul asupra părților agricole ale sistemului. Pentru a ține cont corespunzător posibilele reduceri ale impactului asupra mediului realizate prin utilizarea alimentelor produse în mod automat, este necesar să se includă în sistemul de frontieră impactul ciclului de viață al produselor (alimente, băuturi, substanțe chimice și altele) consumate atât de operatori, cât și de oaspeți în timpul găzduirii perioadă (Cerutti et al. 2013).

În subsectoarele serviciile de cazare și serviciile de alimentare și băuturi, efectele care au o mai mare influență asupra emisiilor de CO2 sunt activitatea turistică, mixul de energie, intensitatea carbonului și efectele intensității energetice. Efectul intensității carbonului este întotdeauna negativ, ceea ce înseamnă că aceste sectoare emit mai puțin CO2 pe unitate de combustibil fosil utilizat, ceea ce arată o schimbare a combustibililor fosili în favoarea celor mai puțin poluante (Robaina-Alves et al. 2014)

Rezultatele au arătat, de asemenea, împuternicirea comunității locale asupra competitivității destinației turistice ca un impact pozitiv. Comunitățile locale fac parte din produsul turistic, iar concluziile susțin ideea că împuternicirea locală afectează impacturile în moduri care sunt benigne pentru comunitățile de destinație și competitivitatea destinației. Aceste rezultate ale cercetării pot ajuta planificatorii și dezvoltatorii de turism să înțeleagă că dezvoltarea turismului durabil este necesară nu numai pentru menținerea echilibrului ecologic al unei destinații turistice, ci și ca factor determinant pentru competitivitatea acestuia (Cucculelli & Goffi 2015).

Multe întreprinderi de cazare mici și mijlocii care participă la această cercetare nu au adoptat o abordare strategică a gestionării energiei. Ei au prezentat niveluri scăzute de cunoștințe și înțelegere cu privire la propriile lor facturi și consum, combinația de combustibil pe care o foloseau și modul în care a generat energia lor. Discursul despre turismul durabil este în prezent dominat de problema schimbărilor climatice. Cu toate acestea, lucrând în vederea atingerii scopului de atenuare a acesteia, această lucrare a demonstrat că este necesară o schimbare majoră în gândire. Abordările actuale în politică și practică subliniază acțiunea. Ele încurajează întreprinderile să inoveze; adică să introducă măsuri pro-ecologice care ar trebui să reducă consumul și, la rândul său, emisiile (Coles et al. 2014).

O transformare a economiei ecologice de succes necesită nu numai un concept și o strategie solidă, ci și condiții locale specifice pentru succes. În timp ce cadrul dezvoltat a evidențiat mecanismele de implementare și revizuire a strategiilor, o implementare reușită va depinde în cele din urmă de conducerea publică și privată angajată la nivel național, provincial și local, precum și o revizuire și actualizare regulată a strategiilor și activităților de implementare în pe termen scurt, mediu și lung (Law et al. 2015).

În lucrarea „Turism și dezvoltare durabilă” (Matei, 2016) stabilește cadrul teoretic și de cercetare al dezvoltării durabile a unei destinații turistice. Deși, lucrarea precizează faptul că dezvoltarea durabilă a unei destinații este, după aproape trei decenii de dezbateri încă un deziderat, există totuși preocupări de a omologa destinațiile ca fiind durabile (Matei, 2016). Cele mai multe fac apel la criteriile de certificare durabilă a spațiilor turistice, stabilite prin consens teoretic și aplicativ de Consiliul Mondial al Turismului Durabil, acestea vizând patru dimensiuni:

1. Demonstrarea unui management durabil în destinație;

Maximizarea beneficiilor economice și reducerea impacturilor negative pentru comunitățile gazdă;

Maximizarea beneficiilor turiștilor, comunităților și culturilor cu reducerea impacturilor negative;

4. Maximizarea beneficiilor de mediu și reducerea impacturilor negative (Matei, 2016)

CAPITOLUL 2. METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Scopul și obiectivele studiului

Prezenta lucrare are ca scop evaluarea dezvoltării durabile a stațiunii de interes național, Predeal, județul Brașov.

Obiectivele cerectării au fost structurate în :

Carcaterizarea cadrului natural ca factor potențator al dezvoltării stașiunii Predeal;

Evaluarea dimeniunii demografice ca element ce poate fi asimilat comunității gazdă;

Identificarea bazei turistice și analizarea beneficiilor către populație și turiști;

Inventarierea și analiza serviicilor urbane în raport cu ieșirile în mediul înconjurător;

Evaluarea satisfacției populației locale și turiștilor cu privire la modul de dezvoltare a stațiunii în raport cu cerințele durabilității;

Analiza directțiilor necesare de urmat în vederea calificării ca destinație turistică durabilă.

2.2.Metode de cercetare

Pentru a realiza această lucrare de disertație am parcus două etape: de teren și de birou. In etapa de teren prin documentări și prelucrarea datelor furnizate de hotel dar și observațiile personale de la fața locului, precum și observațiile cu ajutorul camerei foto. Pentru prelucrarea datelor obținute s-a utilizat metoda bibliografică, cu ajutorul căreia au fost consultate mai multe surse bibliografice și webografii cu informații despre dezvoltarea durabilă, stațiunea Predeal și managementul infrastructurilor de cazare în general‚ analize‚ articole, sinteze‚ diferite site-uri de promovare. Harta localizării a fost realizată în programul QGIS 7.2.0 prin utilizarea unui fișier DEM. Pentru reprezentarea treptelor de relief am utilizat opițiunea șingleband pseudocolor, selectând 8 clase de culori. Am aplicat vectori de tip poligon pentru reprezentarea localităților, folosind ca referință o hartă topografică a regiunii respective. Am aplicat și două strate vectoriale de tip linie pentru reprezentarea drumurilor rutiere și a căilor ferate, utilizănd librăria de simboluri a programului. Denumirile și toponimele au fost puse prin intermediul opțiunii labels care permite etichetarea vectorilor cu unul dintre atributele specifice fiecăruia. Schița de hartă utilizată pentru localizarea generală a fost realizată prin utilizarea unui vector preexistent. Legenda a fost generată prin interfața Prin Composer a programului QGIS, iar graficele au fost efecctuate in Xcel, Microsoft 2010.

2.2.Managmentul datelor

În ceea ce privește datele utilizate pentru realizarea acestei lucrări de disertație, după cum am menționat în metodele de cercetare, am apelat la diferite cărți ale autorilor români cât și la variate reviste publicate de autori străini. Spre exemplu, pentru a înțelege, a descrie conceptul de dezvoltare durabilă și a realiza istoricul cercetărilor am apelat atât la biblioteca facultății de geografie cât și la Biblioteca Centrală Universitară din București, unde am avut acces la sursele bibliografice necesare, pe care le-am enumerat în bibliografie. De mare ajutor a fost consultarea unor articole publicate de revistele: Journal of Cleaner Production

Site-urile online și comentariile lăsate de către consumatorii acestei infrastructuri de cazare, mi-au fost de folos în perceperea feedback – ului obținut despre stațiunea Predeal.

Personalul de la serviciu de marketing și de la departamentul relațiile cu publicul Acesta a fost dispus să răspundă la întrebările adresate și mi-a explicat cum este structurat hotelul și personalul. Pe baza informațiilor obținute am confruntat trăsăturile hotelului cu principiile dezvoltării durabile. Mi-a comunicat practicile administrative pentru unitățile food&bavarage, șu pentru departatmentul de camere. De asemenea am primit răspunsurile necesare privind gestionarea apei, energiei, deșeurilor, serviciilor de siguranță și IT, a fluxurilor turistice și multe alte detalii. În același timp am înțeles că datorită poziționării în centrul mediului de afaceri și a sălilor de conferințe disponibile, hotelul în cele mai multe cazuri este ales de către turiștii de business.

2.3. Istoricul cercetărilor

Până la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, potul de topire a diferitelor idei despre progres, dezvoltare durabilă, creștere și dezvoltare care sa dezvoltat de-a lungul multor ani a început să indice într-o nouă direcție, aceea a dezvoltării durabile. După două războaie mondiale, era evident că, în special în domeniul moral, a existat și un dezavantaj pentru progresele științifice și tehnologice, care au adus progrese materiale și au trăit mai ușor. Aceste progrese au oferit oamenilor mijloacele pentru săvârșirea răului și suferinței la o scară mai mare decât înainte (Von Wright 1997). În anii '70, ideea de progres continuu pierdea o mare parte din fascinația pe care o avusese pentru generațiile anterioare. Marea idee de progres a fost expusă până atunci ca o ficțiune. Preocuparea pentru mediu a devenit mai acută și mai radicală din cauza temerii că creșterea economică ar putea pune în pericol supraviețuirea rasei umane și a planetei. Anxietatea a fost exprimată într-un număr tot mai mare de literatură academică (Nathan Glick în Dubos et al., 1970) și despre pericolul real că omenirea ar putea distruge capacitatea pământului de a susține viața (C. Cole et al., 1970) . Această dispoziție alarmistă, în așteptarea unei catastrofe ecologice iminente, a stimulat un nou mod de gândire a dezvoltării și a pregătit calea dezvoltării durabile ca o alternativă la creșterea economică nelimitată. Așteptările de creștere economică nelimitată au fost atenuate atunci când a avut loc o recesiune mondială la mijlocul anilor șaptezeci (1974-1976), urmată de prima criză a petrolului din 1973, care a demonstrat consecințele potențiale ale deficitului de resurse. Restricțiile privind creșterea piețelor mondiale s-au datorat creșterii inegalităților, care au împiedicat extinderea pieței, care a fost necesară pentru o creștere continuă. Toate eforturile de a face din nou economia mondială au eșuat, iar declinul a continuat în anii 1980. Recuperarea în emisfera nordică a început abia la sfârșitul anilor 1980 (Tylecote 1992).

Michael Kenny (1994) consideră publicarea Limitelor de creștere ca moment cheie în transformarea anxietății disparate în ceea ce privește problemele de mediu într-o discuție mai concentrată asupra unei alternative față de societatea actuală. Nevoia de a contesta o creștere economică fără restricții a fost pusă pe agenda politică. Limitele creșterii au declanșat o dezbatere asupra întrebării dacă au fost de dorit sau chiar posibile rate ridicate de creștere economică.

Era evident că așteptările anterioare privind dezvoltarea industrială și creșterea economică nelimitată nu mai puteau fi atinse. A existat o conștientizare crescândă a limitelor de creștere. Au fost propuse câteva sugestii pentru a contracara criza ecologică, variind de la opțiunile radicale de creștere zero – sugerate în Limitele creșterii (Club of Rome 2003) – la modelul mic este frumosul "noțiunii", și anume ieșirea din imperativele modernității societatea industrială în comunitățile mai mici și dezvoltarea unui stil de viață mai independent, în armonie cu natura și cu ceilalți oameni.

Turismul are o tradiție îndelungată în inițiativele legate de sustenabilitate, fiind unul dintre primele sectoare care au stabilit definiții și principii de aplicare pentru conceptul de dezvoltare durabilă. În ciuda faptului că turismul este considerat un domeniu de studiu încă tânăr, sectorul poate fi creditat cu trecerea rapidă de la focalizarea sa inițială privind beneficiile economice într-o poziție de recunoaștere a implicațiilor mai largi ale durabilității. Astăzi, există tot mai multe dovezi că, în timp ce o tranziție pe piață se desfășoară în mod clar, această transformare nu a ținut pasul cu creșterea volumului cercetărilor academice privind turismul durabil (Ruhanen et al., 2015).

Turismul durabil implică acțiunile, valorile, practicile și credințele oamenilor. Pe de o parte, practicile turistice au evoluat, în timp ce călătorii învață cum să fie oaspeți. Mulți dintre aceștia doresc să aibă experiențe angajate și să fie respectuoși față de gazdele lor. Turiștii nu ar trebui să impună societăți și culturi locale. Pe de altă parte, poziția potrivit căreia o societate gazdă nu poate fi afectată de turism nu mai poate fi susținută. Turismul face parte din schimbările sociale și culturale într-o destinație. În unele locuri, turismul este utilizat în mod intenționat pentru a transforma și ingineria societății, de ex. Autoritățile din Singapore utilizează turismul ca parte a programului de inginerie socială a orașului (Ooi, 2005). Culturile se schimbă, iar turismul face parte din acel proces de schimbare.

Mai mult, membrii societăților gazdă nu sunt omogeni, deoarece există diverși actori cu conexiuni diferite cu industria turismului. În mod similar, masele globale care călătoresc sunt diverse și poartă cu ele propriile lor medii sociale, culturale și individuale. Potrivit unor observatori, un consens privind turismul durabil poate fi dificil sau imposibil de realizat (Durkheim, 2014).

CAPITOLUL 3. CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC AL STAȚIUNII PREDEAL

3.1. Poziția geografică și relieful

Situat în zona de interferență a Carpaților Orientali și a Carpaților Meridionali, în partea superioară a Văii Prahovei, orașul Predeal este plasat într-un context peisagistic montan deosebit, conturat de preznța munților Bucegi, Piatra Mare și Postăvaru care se impun față de Valea Prahovei cu o diferență de nivel de peste 900 m.

Fig.3.1. Poziția stațiunii Predeal. Procesare in Arc View 10.3.1.

Poziționate în extremitatea vestică a Grupei Sudice a Carpaților Orientali, masivele Postăvaru (1799 m) și Piatra Mare (1 843 m) se impun în peisajul limitrof stațiunii Predeal. Apar în literatura de specialitate sub mai multe denumiri, cea mai acceptată fiind “Munții Timișului”, datorită faptului că valea Timișului separă cele două masive.

Munții Timișului se leagă de Clăbucetele Predealului prin suprafețe de nivelare și prin pante structurale. În acest areal de contact se individualizează areale depresionare supuse unei modelări intense din partea Prahovei, Timișului și Râșnoavei.

Din punct de vedere petrografic, Munții Timișului sunt alcătuiți din unitatea getică în partea internă, șisturi cristaline de Leaota în partea vestică a masivului Postăvaru și din depozite de vârstă cretacică și paleogenă. Mai apar stratele de șinaia, alături de unitatea getică, fiind asociate de aceasta prin intermediul conglomeratelor de Bucegi. Conglomeratele și calcarele se remarcă în peisajul Munților Timișului. Calcarele aflate pe creasta Postăvaru sunt afectate de fenomenl de gelifracție, contribuind astfel la apariția unor mase de grohotiș și a unor râuri de pietre, aceleași condiții fiind întâlnite și în Piatra Mare.

Masele de grohotiș scad nivelul superior al pădurii cu 70-100 m, unele văi marginale fiind umplute cu materiale grosiere.

Creasta Postăvarului este caracterizată de martori reziduali, iar versantul vestic al masivului Piata Mare este decupat de văi. Prezența văilor de tip horoabe și a sectoarelor cu marmite etajate din Valea Cheii, confirmă capacitatea mare de drenaj de care dispun calcarele și conglomeratele, astfel Timișul dispunând de condițiile necesare adâncirii continue. Acest drenaj este confirmat și de prezența peșterilor din Munții Timișului.

Peșterile de pe Cheile Râșnoavei, șase la număr, au o configurație și o pozoție care indică spre o evoluție comună. De menționat este Peștera de Gheață din masivul Piatra Mare, unde se găsește o pană de gheață menținută în condiții topoclimatice specifice. Expoziția nordcă a Văii Timișului face posibilă circulația maselor de aer reci din Depresiunea Brașov și producerea inversiunilor termice, influențând dezvoltarea pădurilor de molid până la baza versanților .

Poziția acestor masive în apropierea unei concentrări importante de populație din Depresiunea Brașov a dus la dezvoltarea în peisaj a mai multor tipologii de activități economice. În apropierea munților s-au dezvoltat așezări bazate pe activități tradiționale de tip șilvopastoral, care s-au restrâns cu timpul, fiind înlocuite de activități specifice turismului, fenomen datorat dezvoltarii centrlor urbane și a căilor de comunicații din Depresiunea Brașov și Valea Prahovei. Un exemplu în acest sens este stațiunea Pârâul Rece, dezvoltată în sud-vestul Masivului Postăvaru, fiind componentă din punct de vedere adminisrativ a orașului Predeal, declarată în 2002, prin hotărâre de guvern, stațiune de interes local.

Masivul Bucegi se impune în peisaj prin abruputurile ce se diferențiază de zonele limitrofe prin o diferență de nivel de 1000 m. Limita sa estică, Culoarul Prahovean, se individualizează prin prezența abrupturilor și a unui aliniament de cascade și izvoare. Acest culoar iese în evidență și prin caracterul antropizat al peisajului, fiind o importantă axă economică, brăzdată cu așezări umane legate de o intensă circulație rutieră și feroviară. Aspectul Masivului Bucegi sugerează importanța structurii și a litologiei în desăvârșirea sa teritorială. Dinspre principalul nod orografic, constituit de Vârful Omu, unde masa de conglomerate include și blocuri de roci crisatline și calcaroase, se desprind celelalte aliniamente de vârfuri. Partea aferentă Culoarului Prahovei se individualizează prin abruptul prahovean, impus în peisaj prin vârfuri semețe precum: Coștila 2498 m, Caraiman 2384 m, Jepii Mici 2143 m, Jepii Mari 2072 m, Piatra Aarsă 2001 m, Furnica 2103 m, Vârful cu Dor 2030 m, Vânturiș 1851 m. Suprafețele de nivelare, restrânse ca areal sunt reprezentate în aria studiată sub forma unor pinteni, pe baza cărora a fost identificată suprafața Gornovița, denumită local, nivelul Predeal (Vâlsan, 1938; Velcea, 1965).

Reprezentativ pentru Masivul Bucegi este și relieful de cuestă, aceste forme de relief fiind grupate, după geneza lor în două categorii: cueste tectonice și de eroziune și cueste de eroziune. Frontul estic de cueste a suferit modificări din cauza conglomeratelor puțin rezistente și a nivelului de bază coborât al Prahovei, context care a facilitat dezvoltarea văilor care au desprins martori de eroziune din sistemul de cueste. Contactul cuestelor cu o rețea hidrografică tributară Prahovei și pătrunderea în interiorul masivului este o trăsătură caracteristică pentru flancul estic al masivului, caracteristică prezentă în valea Jepilor care a captat rețeaua hidrografică din spatele cuestelor. Alternanța dintre gresii și conglomerate a dus la apariția cuestelor etajate, cum sunt cele de sub Vânturiș, Vârful cu Dor, Piatra Arsă sau Caraiman.

Valea Prahovei se individualizează printr-un peisaj aparte, datorită obârșiei difuze de la nivelul Predealului, de conformația îngustă de la Azuga și Posada și de un bazinet cu dezvoltarea amplă. De remarcat este și aspectul antropizat datorat dezvoltării așezărilor uname, a activităților economice și a căilor de transport.

Culoarul Prahovei, încadrat de munții Bucegi, Gârbova, Piatra Mare, Postăvaru și de depresiunea de contact a Comarnicului, are un aspect abrupt dominat de unitățile montane. Are un caracter accidentat și condiții distincte de climă și vegetație, precum și o rețea hidrografică abundentă. Relieful, format datorită caracteristicilor petrografice și tectonice, de nivelul de bază care a oscilat între între zona subcarpatică și Depresiunea Brașov, prezintă șimilarități cu relieful din zona vecină a Văii Timișului. Adâncirea văii s-a realizat în strate de șinaia și de Azuga, caracterizate de eterogenitate din punct de vadere petrografic și de prezența marno-calcarelor puternic cutate și diaclazate și de o tectonică a blocurilor de calcare din aceste formațiuni. Nivelul de bază coborât al Prahovei a impulsionat eroziunea regresivă, iar afluenții veniți din Bucegi au scos la zi izvoarele de la baza formațiunilor congomeratice, sporind debitul râurilor și în consecință eroziunea.

În zona de obârșie a râului Prahova se reamacă un areal depresionar cu deschidere către vest, încadrat de masivele Postăvaru, Piatra Mare, Gârbova și Bucegi, fiind suspendat față de Depresiunea Brașov. Aflat la o altitudine mai coborâtă cu 800- 1000 m față de Bucegi, nivelul Clăbucetelor este caracterizat de o fragmentare ridicată, putând fi identificat pe direcția est-vest sub forma unor șei și a unor martori de eroziune calcaroși. Din punct de vedere geologic se suprapun flișului cretacic, iar la limita de nord-vest, cuverturii posttectonice a zonei cristaline specifice masivelor Leaota, Bucegi și Piatra Mare. Această unitate, denumită în literatura de specialitate și Clăbucetele Predealului, sunt o zonă de tranziție alcătuită din caracteristicile specifice formelor modelate pe fliș din Munții Gârbovei, cele din masivele de tip șinclinal suspendat specifice în Bucegi și în Postăvaru și Piatra Mare. Modelarea treptelor superioare din Munții Clăbucetelor, la altitudine de circa 1300 m, s-a realizat în pleistocenul inferior, în contextul formării incipiente a Depresiunii Brașov. În pleistocenul superior, Prahova înaintează cu izvoarele pe versantul sudic al Masivului Piatra Mare, formând un culoar larg șituat la altitudinea de 1000 m, formând astfel nivelul Predeal. În același timp, are loc adâncirea Timișului între masivele Postăvaru și Piatra Mare .

Eroziunea holocenă, cauzată de ușoare schimbări climatice a dus la scoaterea la zi a pânzelor de apă asociate conglomeratelor de Bucegi și adâncirea afluenților. Depresiunea de obârșie a Prahovei este alcătuită din nivelele Predeal și Clăbucetelor, prezentându-se sub forma unei suprafețe slab denivelate. Este supendată la aproximativ 1000 m, fiind adăpostiă de Munții Gârbovei în est, Munții Timișului în nord și de Bucegi în partea sudică, având o deschidere în partea vestică. Acest context a dus la creearea unor condiții climatice prielnice pentru o zonă montană. Temperatura medie anuală se șituează în jurul valorii de 4,9o C, precipitațiile ajung la 932 mm și cele peste 100 de zile pe an custrat de zăpadă, asigură un cadru favorabil dezvoltării activităților turistice .

Sectorul Predeal-Azuga are aspectul unui culoar, șituat la 1300 m altitudie, unde Prahova își mărește debitul prin aportul văii Azuga de 1,48 m3/s. Bazinul Bușteni-Poiana Țapului se deosebește de celelalte sectoare, prin dezvoltarea amplă a culoarului de vale, în care sunt prezente cele trei terase ale Prahovei, prin prezența unei lunci extinse și a unui număr însemnat de confluențe. Sectorul șinaia-Posada prezintă trăsăturile unui bazin larg și supendat adiacent zonelor de confluență Prahova-Peleș și Prahova-Izvorul Dorului, dar și trăsăturile unui culoar îngust cu aspect de defileu în zona plasată între Sinaia și Posada.

În ansamblul său, Culoarul superior al Prahovei, rperezintă și o axă importantă de circulație, deservită drumuri naționale și căi ferate, care prin acest sector leagă două zone imortante pentru România, anume zona constituită de municipiile București și Ploiești și zona Depresiunii Brașov. Dotările turistice și trăsăturile peisagistice au fătut din acest culoar și din munții din imediata apropiere una dintre cele mai importante unități turistice din Carpații românești.

3.3. Climatul și hidrografia

Clima este specific montană cu veri răcoroase și ierni friguroase, caracteristici careau transformat această localitate într-o importantă stațiune de interes național. Un alt aspect important al climei pentru Predeal este perioada bogată în precipitații sub formă de zăpadă, care a facilitat dezvoltarea practicării sporturilor de iarnă, duarata medie a stratului de zăpadă fiind de 118 zile. Durata medie de producere a primei ninsori este prima decadă a lunii octombrie, iar data medie pentru utima ninsoare este luna mai.

Principalul bazin hidrografic al orașului Predeal este bazinul Timișului care colectează ape precum: Timișu Sec Mic, Timișu Sec Mare, Piatra Mică, Piatra Mare, Susai, Vlădeț, Postăvaru, Valea Dracului, Valea Dragă, Lamba Mare, Varna Mare, Valea Lungă, Chilera, etc.

Din Predeal izvorăște și râul Prahova cu o lungime de 193 km și un bazin de recepție de 3.738 km2. Prahova colectează văile Poliștoaca și Clăbucet de pe versantul estic și văile Joiței și Râșnoavei de pe versantul vestic. Rețeaua hidrografică din Masivul Piatra Mare are o dispunere radiară, partea de vest și sud-vest fiind localizată pe teritoriul orașului Predeal. Râurile din acest segment prezintă însă numeroase rupturi de pantă, mai proeminente în zonele străbătute de roci calcaroase. Masivul Postăvaru este străbătut de o rețea hidrografică destul de densă, apele din zona de est fiind colectate tot de Timiș. Per ansamblu, apele curgătoare din Predeal înregistrează debite mai ridicate primăvara, cu precădere în luna aprilie până la debutul verii. Acest fenomen este explicat prin topirea zăpezilor, dar și a ploilor de lungă durată. Pe de altă parte, sfârșitul verii și toamna reprezintă perioada în care debitele sunt mai scăzute. În orașul Predeal, asemenea orașelor Râșnov și Rupea, apa pentru consum este asigurată din surse subterane și de suprafață.

3.4. Resuresle bio-pedologice

Conform Strategiei de dezvoltare a Orașului Predeal 2009-2020 din totalul suprafeței 25,8% este reprezentată de suprafața intravilană în anul 2009. Terenul agricol ocupă o suprafață redusă din fondul funciar al orașului, de doar 5% (283 km2). Cea mai mare parte a suprafeței agricole, 92% este ocupată de pășuni (259 km2), 7,5% este reprezentată de fânețe (21 km2) și 0,5% de livezi și pepiniere pomicole (3 km2).

Fondul forestier, pădurile, vegetațiile forestiere și fondul cinegetic, reprezintă una din cele mai puternice resurse din stațiune, cu atât mai mult cu cât suprafața ocupată de terenurile agricole reprezintă doar 5% din totalul fondului funciar al localității, fiind astfel suportul activităților de drumeție. În Munții Postăvaru, spre exemplu, fondul forestier ocupă o pondere foarte importantă, în ciuda faptului că au fost afectate pe anumite segmente de defrișări, ori înlocuite de pajiști secundare. Situație problematică, regăsit în cursul superior al Văii Prahovei. Cel mai ridicat procent din Munții Postăvaru este ocupat de păduri de amestec alcătuit din brad, molid și fag. Pădurile de rășinoase, alcătuite din brad și molid, sunt situate la altitudini de peste 900 m, în timp ce brădețele pot urca până la 1.200-1.300 m. Munții Piatra Mare sunt ocupați în procent de peste de păduri, dispuse în mod etajat. Astfel, etajul inferior este format din pădurile de fag, în care se mai inserează în zonele mi umbrite și molizi și brazi. Etajul mijlociu este format din pădurile de brad, ce se întind până la altitudinea de 1.200 m, iar etajul superior este alcătuit din pădurile de molid.

Orașul Predeal dispune și de un fond cinegetic bogat, în pădurile din localitate întâlnindu-se cerbi carpatini, urși bruni, jderi, vulpi, lupi, mistreți, iepuri, cocoșul de munte (pasăre declarată monument al naturii), găinușa de alun (care este răspândită de la poalele muntelui până aproape de pajiștea subalpină).

CAPITOLUL 4. DIMENSIUNILE DEMOGRAFICE ȘI ECONOMICE ALE DEYVOLTĂRII DURABILE

4.1. Dimenisunea demografică

Dezvoltarea orașului Predeal se datorează poziționării sale pe una dintre cele mai importante axe de transport transcarpatice. În ultimii ani activitatea turistică din Predeal a cunoscut o dezvoltare accelerată, devenind una dintre cele mai importante stațiuni din țară și un nod de referință pentru traseele montane. Acest context a stat la baza evoluției conformației urbane a orașului.

Fig.4.1. Bilanțul natural al populației orașului Predeal între anii 2000 și 2016. Prelucrare după datele INS.

Numarul nascutilor scade semnificativ, existand un trend usor pozitiv pana in anul 2002, datorat restabilizarii economice a orasului. Pana in anul 2011 tendinta este de scadere, datorita efectelor socio-economice cauzate de situatia economica. Bilantul natural este negativ în cea mai mare parte aperioadei analizate , la fel ca în multe alte sisteme teritoriale din Romania, atat din mediul urban cat si din cel rural. Tendinta generala este de scadere, o usoara ameliorare fiind simtita datorita imbunatatirii conditiilor de trai si a relansarii turistice a orasului.

Fig.4.2. Bilanțul migrator al populației orașului Predeal între anii 2000 și 2016. Prelucrare după datele INS.

Scaderi constante ale numarului de mutari cu resedinta se remarca pana in anul 2002, cand incepe o ascendenta semnificativa. Putem explica acest fenomen datorita revitalizarii active prin care trece regiunea turistica Valea Prahovei, fapt care a devenit un element de atractivitate profesionala pentru Predeal, un pol de atractivitate pentru investitiile in turism si pentru generarea de locuri de munca.

Incepand cu anul 2006 remarcam o crestere semnificativa, datorata revitalizarii active prin care trece regiunea turistica Valea Prahovei si a pozitiei de care orasul Predeal se bucura in cadrul acestei regiuni.

Fig.4.3. Bilanțul total al populației orașului Predeal între anii 2000 și 2016. Prelucrare după datele INS.

Fig.4.3. Structura etnică și confesională a populației orașului Predeal între anii 2000 și 2016. Prelucrare după datele INS.

Avand in vedere populatia scazuta a orasului Predeal, tipologia sa etnica si confesionala preia caracteristicile majoritatre ale regiunii din care face parte. Predeal nu are traditie in ceea ce inseamna comunitatea etnica maghiara, acest lucru reflectandu-se in cadrul structurii etnice a populatei.

Structura populatiei pe grupe de varsta si sexe reflecta scaderea gradata a potentialului demografic din Predeal. Se observa clar, in cadrul piramidelor, cum scaderea natalitatii presupune o populatia in curs de imbatranire. Grupele de la baza piramidelor se ingusteaza trepatat la fiecare interval de ani. Cele mai numeroase grupe ajung sa fie cele de: 30-34 ani, 40-44 ani si 55-59 ani. Tendinta intalnita la nivelul intregii tari.

De asemenea, s-a produs și consolidarea sectorului economic al seviciilor, aproximativ 90% din populația activă făcând parte din acesta în prezent.

4.2. Dimensiunea turismul și contextul economic

Turismul reprezintă un domeniu prioritar pentru Predeal, angrenând prin resursele pe care le are majoritatea sectoarelor economice dezvoltate la nivel local. Fiind principala resursă a comunității este important să asigurăm dezvoltarea sustenabilă a turismului, cu atât mai mult cu cât atractivitatea ridicată a Predealului este dată în primul rând de resursele natural existente. Turismul este un factor stimulator al economiei locale, generând mare parte din locurile de muncă. Datorită condițiilor de mediu cea mai dezvoltată formă de turism din stațiunea Predeal este turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă. Este necesară însă reducerea sezonalității turistice prin dezvoltarea și a altor forme de turism practicabile.

Datorită faptului că economia orașului este bazată pe turism, limitările din cadrul acestui domenuiu vor avea ecou în dezvoltarea de ansamblu a orașului, iar viciile în ceea ce inseamnă sustenabilitate și duarbilitate își vor pune amprenta în mod negativ asupra elementelor care alcătuiesc sistemul. Adaptarea ofertei turistice la tendințele actuale ale pieței este considerată drept o strategie viabilă pentru sporirea competitivității stațiunii. Acest lucru se dorește realizat prin diversificarea ofertei de activități turistice din Predeal, accentul fiind pus pe dezvoltarea structurilor de agrement și promovarea unor forme de turism alternativ. Este loc pentru dezvoltare de turism care să atragă turiști pe toată perioada anului: turism cultural, turism festivalier, turism sportiv, turismul verde, turismul social, turismul cinegetic, turismul de recreere, turismul medical, turism de aventură, turism de drumeție, turism sportiv, turism de descoperire sau turism științific.

Transformările dimensinii urbane experimentate în ultimii ani de către oraș au ținut de dezvoltarea infrasturcturii de cazare, ajungându-se ca în anul 2012, conform datelor de la Institutul Național de Statistică, capacitatea de cazare din Predeal să se ridice la 3 833 de locuri dintre care 1 774 în hoteluri, iar în anul 2015 capacitate de cazare a ajuns la 5 352 de locuri, 2 432 dintre acestea revenind hotelurilor. Ținând cont de populația de aproximativ 4800 locuitori a orașului și de datele referitoare la cazare, putem constata ușor că industria ospitalității stă la baza economiei orașului Predeal. Cabanele și hotelurile orașului Predeal au impus o limită superioară a amenajărilor la peste 1400 m. Fluxul turistic este caracterizat de două perioade de vârf, vara și iarna, populația orașului fiind în aceste perioade dublată .

Consultând figura 4.5 putem remarca ponderea însemnată a salariaților din domeniul hotelurilor și restaurantelor, acesta cuprinzând peste jumătate din totalul salariaților din sectorul terțiar din Predeal. Cu un număr de 641 de salariați în anul 2017 domeniul hotelier ocupă o proporție de 54%, în condițiile în care în același an, în Predeal, mai erau alte 12 domenii de activitate din domeniul serviciilor. Această proporție relevă privilegiul de care sectorul hotelier și cel al unităților de alimentație publică, se bucură în cadrul populației, orientarea economică a orașului către activitățile turistice persistând.

Acest fapt se poate explica datorită fondului turistic natural care a oferit orașului atractivitate turistică și un context rentabil pentru potențialii investitori, context care a dus la apariția unui număr însemnat de firme la nivelul orașului Predeal în domeniul hotelurilor și restaurantelor, mai exact 94 în anul 2017. Acest context alături de faptul că unitățile hoteliere și cele de alimentație publică necesită un personal numeros care să acopere activitățile variate și specifice din cadrul lor, au făcut din acest domeniu principalul angajator al orașului.

Fig.4.6. Evoluția numărului de unități turistice. Prelucrare după datele INS.

Graficul 4.6. relevă principalele tipuri de unități de cazare, conform datelor Institutului Național de Statisică și evoluția numărului acestora în perioada cuprinsă între anii 2000 și 2016. La nivel general se observă o tendință ascendentă de creștere pe parcursul perioadei analizate, un moment de referință fiind anul 2002 când orașul a fost declarat stațiune de interes național prin Hotărârea de Guvern 1122/2002. Această creștere este alimentată de tradiția pe care orașul Predeal o are în domeniul activităților economice legate de turism, tradiție care îi asigură vizibilitate permanentă în acest domeniu pentru potențialii turiști, fapt care la rândul său a conferit perspectiva rentabilității financiare pentru potențialii investitori, dornici să materializeze inițiativa antreprenorială. În anii 2008, 2009 și 2010 se observă o stagnare care reprezintă instalarea efectelor crizei financiare.

Putem remarca evoluția ascendentă a numărului de hoteluri, de la 15 în anul 2000 ajungând la 33 în anul 2016. Categoria vilelelor turistice este singura în scădere, aceste unități având un număr de 39 la începutul perioadei analizate și de 21 la final. Această situație se datorează dezvoltării stațiunii turistice, fapt care a dus la rentabilizarea superioară a tipurilor de unități de cazare cu o capacitate de primire mai mare.

Pe baza acestui principiu se poate explica și creșterea spectaculoasă a numărului de pensiuni turistice, acest tip de unitate de cazare nu exista în Predeal în anul 2000, însă numărul lor a ajuns la 73 în anul 2016, ele aungând astfel să fie cea mai importantă categorie de unități de cazare ca număr. Conform datelor Ministerului Turismului în Predeal sunt clasificate 193 de structuri de cazare pentru anul 2018.

Fig.4.7. Evoluția numărului de locuri în unitățile turistice. Prelucrare după datele INS.

O tendință similară de evoluție se observă și în cazul numărului de locuri pentru principalele tipuri de untăți de cazare din Predeal. Se poate obesrva pe parcursul perioadei analizate declinul puternic al numărului de locuri pentru vilele turistice, care erau principala formă de cazare în anul 2000. Hotelurile concentrează cel mai mare procent din capacitatea de cazare a stațiunii, avân 2 595 de locuri în anul 2017. După cum s-a obesrvat în cazul evoluției numărului de untăți de cazare, pensiunile turistice s-au impus cu un volum mare de locuri, ajungând să devanseze vilele turistice, în anul 2017 aceste tipuri de unități de cazare oferind un număr de 1 697 de locuri.

Fig.4.8. Rata sosirilor în unitățile turistice în anul 2016. Prelucrare după datele INS.

Figura 4.8. relevă procentajul de sosiri în Predeal pe unități de cazare în anul 2016. O proporție covârșitoare este înregistrată de hoteluri cu 36079 de sosiri, urmate de pensiunile turistice cu 30657 de sosiri și de vilele turistice 5891 de sosiri. Valorile mari înregistrate de hoteluri și peniunile turisitice pot fi explicate pe baza ofertei mari de de locuri datorită numărului de unități.

Ținând cont de acest fapt, putem remarca o performanță, cel puțin la nivel local, pentru cabanele turistice, care, în ciuda numărului scăzut de doar 5 unități în anul analizat, au reușit să ocupe un procentaj la fel de mare ca vilele turistice, cu un număr de sosiri de 5564. Această situație confirmă patrimoniul natural ca principal element de atractivitate turistică al stațiunii Predeal.

Figura 4.9. arată distribuția sosirilor din Predeal pe parcursul anului 2016. Evoluția pe luni nu este surprinzătoare distingându-se o perioadă de vârf care coincide cu sezonul de schi din lunile Decembrie și Ianuarie, urmând căderea cauzată de încheierea acestuie din lunile de primăvară. Remarcăm și caracterul atenuat de sezonalitate pe care îl are fluxul turistic în cadrul stațiunii, pin maximul numărului de sosiri atins în luna August cu 56 714 de turiști.

Fig.4.9. Evoluția numărului de sosiri in unități turistice in anul 2016. Prelucrare după datele INS.

Conform datelor oficiale ale Ministerului Turismului, unitățile turistile de cazare din Predeal sunt supuse la două categorii de clasificări, cea mai utilizată dintre acestea fiind cea de “Stele” pentru a desemna categoria de comfort, cea care folosește în mod simbolic “Flori” fiind prezentă înr-o măsură mult mai mică.

Fig.4.9. Structura clasificărilor unităților turistice cu funcție de cazare in anul 2016. Prelucrare după datele MT.

Din cele 193 de structuri de cazare clasificate în Predeal, 174 sunt regăsite în procentajele Figurii 4.9. În ambele tipuri de clasificare se remarcă o prevalență puternică a categoriilor de 3 STELE și 3 FLORI, cu un număr de 103 unități respectiv 12.

Fig.5. Structura clasificărilor unităților turistice cu funcție de restaurație in anul 2016. Prelucrare după datele MT.

Conform datelor Ministerului Turismului, la începutul anului 2018 în Predeal au fost omologate 121 de unități de restaurație. Distribuția lor pe clasificări urmează aceeași tendință de de concentrare a majorității acestora în categoria de 3 STELE.

Tabelul 4.1. Pîrtiile de ski din stațiunea Predeal. Adaptare după datele MT.

Tabelul 4.1. prezintă, conform celor mai recete date publicate pe site-ul Ministerului Turismului, pârtiile omologate și lungimea acestora, de pe raza localității Predeal, fiind astfel inclusă și pârtia Cocoș din stațiunea de interes local Pârâul Rece.

Majoritatea pârtiilor sunt amplasate în pante împădurite și în afara direcțiilor principalelor vânturi, fapt ce asigură condițiile bune de practicare a sporturilor de iarnă. Primăria orașului consideră numărul lor ca fiind suficient, proiectele de dezvoltare ale domeniului schiabil având în vedere modernizarea și extinderea pârtiilor deja existente, un obiectiv fiind unirea cu domeniile schiabile ale localităților învecinate. În prezent Predealul dispune de o lungime totală de părții de schi de aproximativ 8 km. Modernizarea acestora presupune achiziționarea de instalații de iluminat mașini de bătut zăpada, mașini de produs zăpadă artificial, sisteme electronice de bilete, conform Strategiei de dezvoltare a Orașului Predeal perioada 2015-2025.

Domeniul schiabil atrage cei mai mulți turiști, dar ei au nevoie și de drumuri de acces la aceste pârtii, dar și de parcări sigure și suficiente, ca număr. Aceste noi lucrări ar genera noi locuri de muncă și diversificare pentru turiști. Mai mulți turiști atrag bani și locuri de muncă ce se traduc în bunăstarea comunității locale. Proiectul de modernizare a domeniului schiabil necesită un buget de trei milioane de euro conform autorităților locale.

4.3. Facilitățile urbane și dimenisiunea de mediu

Sistemul de captare și alimentare cu apă cuprinde resurse hidrografice subterane și de suprafață, apele subterane fiind resursa principală. Alimentarea se face prin complexul de stocare și pompare Joița cuprinzând izvoarele 1 și 2 ale captării de apă Glajerie. Apele de suprafață sunt colectate din punctele: captarea Valea Azugii, captarea Valea Lambei și priza de apă Ghiba. Apa este captată în șase rezervoare cu capacități cuprinse între 100 si 3 500 m3. Potabilizarea apei se face printr-o preclorinare cu hipoclorit și trecerea acesteia prin stația de filtrare și clorinare înainte de depozitare.

Rețeaua de alimentare cu apă are o lungime totală de 104 km și a fost pusă în funcțiune în 1950-2005. Din totalul de 1 739 de locuințe, până în acest moment la sistemul de alimentare cu apă sunt racordate 1 739, adică un procent de 100 %. Cât despre poluarea apei, cauzele principale sunt reprezentate de îngrășămintele folosite în agricultură, utilizarea unor fose neadecvate în gospodăriile locale și din cauza trăsăturilor solului. Elementele cele mai poluante sunt fierul, manganul, nitrații și cei mai periculoși nitriții.

Reabilitarea infrastructurii de canalizare este în plin demers, scopul acesteia fiind atingerea a 6,2 km de rețea nouă, în această direcți a fost realizată și o nouă stație de epurare. Cu toate acestea rețeaua de alimentare cu apă și canalizare a orașului Predeal este subdimensionată și uzată, sistemul de canalizare susține doar 56 % din populația orașului de 5183 de locuitori. Pentru procesarea apelor menajere uzate există o rețea de tuburi din beton și o stație de epurare cu capacitatea de 100 l/s. Rețeaua de canalizare a re o dimensiune de 16,9 km, 13,5 km deservind stăzile orașului în timp ce restul de 3,4 km sunt reprezentați de canalul care leagă sistemul de stația de epurare. După anul 1999 aproximativ jumătate din rețeaua de canalizare a fost înlocuită cu tuburi din beton și PVC.

Rețeaua de colectare a apelor pluviale este alcătuită din șanțuri și rigole de scurgere aflate în proces de colmatare. Apele pluviale sunt preluate de rigolele stradale și evacuate în Râul Prahova. Acest sistem nu face față complet, astfel încât, în cazul pecipitațiilor atmosferice abundente și a debitelor mari, există riscul producerii de inundații.

Principalele disfuncționalități ale infrastructurii de alimentare cu apă a orașului Predeal sunt cazuzate de: vechimea infrastructurii și alcătuirea ei din materiale precum fontă și oțel care sunt neadecvate pentru nrmele curente, diferențele de altitudine dintre cartierele orașului, rețeaua fiind astfel pusă sub presiune datorită vechimii conductelor. Trebuie amintită și absența rețelei de canalizare în localitățile Timișu de Sus, Timișu de Jos și Pârâul Rece.

Orașul Predeal nu dispune de un sisitem centralizat de furnizare a energiei termice, încalzirea imobilelor fiind realizată prin intermediul centralelor termice de dimensiuni mici în cazul apartamentelor din blocuri și prin centrale termice pe bază de gaz și sobe de teracotă pentru locuințele individuale. O problemă legată de utilizarea energiei termice este reprezentată de izolarea termică necorespunzătoare a clădirilor, fapt care duce la consumul mare de energie, apariția condensului și a degradării imobilelor datorită proce ului de ingheț dezgheț.

Alimentarea cu gaze naturale în Orașul Predeal se realizează prin conducta de înaltă presiune care face legătura bazinului Ardeal cu localitățile Sinaia Azuga și Bușteni, această conductă se regăsește în partea siducă a orașului continuându-și drumul sprejudețul Prahova în sens paralel cu DN1 și calea ferată. Teritoriul administrativ al Orașului Predeal mai este traversta de alte trei conducte de inaltă presiune, străbătând orașul din partea de nord-vest traversând păârtia mare. Localitatea Pârâul Rece este alimentată cu gaze prin intermediul unei centrale de reglare măsurare și predare gaze naturale. Localitatea Timișul de Jos este arondată sistemului de alimentare cu gaze a Municipiului Brașov, printr-o conductă de presiune redusă. În condițiile dezvoltării orașului, rețeau de alimentare cu gaze naturale, pusă în funcțiune în anul 1951, a devenit subdimensionată, în prezent fiind nevoie de un studiu și de un proiect care să extindă infrastructura aferentă la standarde corespunzătoare. Rețeaua actuală este realizată din conducte de oțel care au perioada de exploatare depășită, fapt care justifică și mai mult demararea lucrărilor de modernizare.

Sistemul de iluminat public din Predeal se întinde pe o lungime de 35 km fiind alcătuit din 1 182 de stâlpi de iluminat și 192 de corpuri de iluminat. Cu toate că s-au efectuat efectuat o serie de reparații capitale ale instalațiilor energetice din localități, încă se manifestă căderi de tensiune. Aceste căderi se datorează în mare parte stării tehnice proaste a posturilor de transformare și a rețelelor de distribuție existente. La aceată problemă trebuie să atribuim și subdimensiunarea rețelei în raport cu nevoile populației. Iluminatul stradal din localitățile orașului este necorespunzător cu normele prevăzute din punct de vedere tehnic datorită distanței mari dintre stlpii de iluminat și a degradării acestora. În general, problema principală și la nivelul consumatorilor este uzura fizică și morală a echipamentelor de branșament. Astfel, se impune modernizarea întregului sistem către unul bazat pe centralizare informatică și thenici de calcul. Orașul Predeal deține un potențial scăzut în ceea ce privește energia solară, cantitatea medie de energie provenită din radiația solară incidentă în plan orizontal situându-se în jurul valorii de 1.200 kWh/mp/an. De asemenea, cu o viteză medie anuală a vântului de 1,2 m/s, potențialul energiei eoliene în orașul Predeal este, de asemenea, scăzut.

CAPITOLUL 5. EVALUAREA SATISFACȚIEI POPULAȚIEI LOCALE ȘI TURIȘTILOR CU PRIVIRE LA MODUL DE DEZVOLTARE A STAȚIUNII ÎN RAPORT CU CERINȚELE DURABILITĂȚII

Stațiunea Predeal se bucură de o notorietate sporită la nivel național, fiind un etalon important în cea mai importantă axă a turismului montan din România, prin urmare localitatea suscită interes din partea turiștilor fiind astfel evaluată constant de aceștia. Opiniile mai mult sau mai puțin avizate rezidă dintr-o realitate obiectivă, accentul fiind pus pe natura serviciilor de cazare. Pentru tema de studiu a acestei lucrări, ne vom orienta pe aspecte ce țin de dezvoltatrea durabilă a stațiunii. Un puct comun în ceea ce înseamnă atât opinia turiștilor cât și cea a localnicilor, de cele mai multe ori dihotomizate, este inițiativa municipalității de reabilitate a școlii ridicate în 1890. Reabilitarea clădirilor istorice este un aspect al dezvoltării durabile legată puternic de activitatea turistică, deoarece este o formă de sustenabilizare a fondului turistic antropic.

Dupa ani de zile de cand cladirea este in paragina, se vor efectua reparatii capitale. Se consolideaza fundatia, se restaureaza lemnul, spatiile interioare vor fi reamenajate, cladirea va fi izolata termic… Aici vor functiona un muzeu, o idee foarte buna, o sala de expozitie, un atelier de pictura, in unele sali se vor preda diferite lectii, de muzica etc. – aceasta este opinia exprimată pe blog-ul buceginatura2000. Turiștii percep în acest fel un aer de autenticitate, iar localnicii asociază demersurile de acest fel ca fiind benefice atractivității turistice a stațiunii, fapt care coincide cu puternice conotații pozitive în mentalul colectiv.

Un alt aspect încurajator în ceea ce privește opinia turiștilor este legat de traseele montane. Un atuu important al stațiunii este legat de activitatea de drumeție legată puternic de aspecte ale mediului. Ecologizare traseelor montane este imerios necesară pentru durabilizarea destinației, drumețiile și activitățiile în aer liber fiind în centrul motivației turistice pentru vizitatorii Predealului.

plecand norii de pe cerul Vaii Prahovei si Bucegilor, am vazut ca Zapada isi facuse imparatie pe muntele Diham. Acest munte este un fel de bariera naturala intre Transilvania si Muntenia. In el se opresc cele mai puternice vanturi, motiv pentru care, atunci cand ninge, viscoleste si noaptea este ger, padurile de pe acolo devin tablouri pictate in albul cel mai pur. Este ceva ce trebuie trait… o splendoare! – este evidentă atracția și potențialul pe care rețeau de trasee montane din zonă o are.

Referitor la starea inițiativele specific turistice și la aspectul peisagistic al orașului, am identificat opinii mai puțin pozitive. Atât turiștii cât și localnicii sunt dezamăgiți de aspectul neîngrijit al străzilor orașului în ceea ce înseamnă salibrizare. Nu pot aduna gunoaiele, nu pot asfalta strazi, nu pot schimba niste panouri care atrag imediat atentia turistului… pot doar sa transforme un punct turistic cunoscut in loc de chefuit. – calatorinspirat.ro

Indicator puternic pentru ceea ce înseamnă atitudinea municipalității în raport cu o eventuală politică de dezvoltare durabilă. Acest contex se traduce în neîncredere din partea populației locale în ceea ce înseamnă abilitatea autorităților abilitate. Pricipiile dezvoltării duarbile par să fie privite ca o simplă teorie idealizată prezentă doar în strtegiile de dezvoltare, prea dificil de implementat. Persoanele coniderate ca fiind capabile să îmbunătățească starea stațiunii sunt antreprenorii și mai puțin decidenții locali.

CAPITOLUL 6. DIRECȚII NECESARE DE URMAT ÎN VEDEREA CALIFICĂRII CA DESTINAȚIE TURISTICĂ DURABILĂ

Un model adecvat de durabilitate pentru comunități este construirea capacităților adaptative din punct de vedere economic și social, precum și încurajarea unei partcipări constante din partea părților implicate sau a entităților economice locale, după cum am evidențiat anterior. Participarea și împuternicirea părților interesate sunt elemente importante pentru sprijinirea schimbărilor în practicile actuale și pentru sporirea capacității comunităților de a gestiona și de a răspunde atât la aceste schimbări planificate, cât și la circumstanțe imprevizibile. În acest sens parteneriatele de tip public-privat sunt o cale viabilă de atingere a idealului de destinație durabilă. Trebuie adoptată o strategie menită să extindă reputația Predealului de la o stațiune pentru sporturi de iarnă la una durabilă, un demers care trebuie să angreneze în special antreprenorii din domeniul hotelier. Acest fapt ar putea reprezenta o alternativă de dezvoltare pentru întregul cluster turistic al Văii Prahovei.

Calitatea factorilor de mediu este unul dintre elementele cu care este promovată stațiunea Predeal la nivel național. Protecția mediului trebuie să fie o prioritate pentru dezvoltarea orașului nu doar din perspectiva promovării stațiunii ci și pentru asigurarea calității vieții populației și dezvoltarea durabilă a comunității. Practic, protecția mediului este vectorul fundamental de dezvoltare durabilă a Predealului, servind la menținerea calității vieții întregii populații. Protecția mediului este importantă pentru dezvoltarea economică și socială, cadrul natural trebuie luat în considerare în toate acțiunile desfășurate de mediul de afaceri. Astfel, acțiunile de protecție a mediului sunt definite în strânsă legătură cu politica de dezvoltare economică, aceasta din urmă trebuind să se realizeze fără a periclita accesul generațiilor viitoare la resursele existente.

Managementul deșeurilor a căpătat o importanță din ce în ce mai mare în contextul dezideratului dezvoltării durabile a societății. În Predeal este necesară îmbunătățirea activității de gestionare a deșeurilor, pornind chiar de la conștientizarea populației cu privire la utilitatea și necesitatea colectării selective a deșeurilor. Se impune implementarea unui sistem de colectare selectivă a deșeurilor, cu atât mai mult cu cât dezvoltarea sectorului turistic va aduce după sine și o creștere a cantității deșeurilor municipale. O soluție la îndemâna administrației publice este externalizarea serviciului de salubritate și management al deșeurilor, situație propusă în straregia de dezvoltare a orașului Predeal 2009-2020, proiect care nu s-a materializat. Primăria trebuie, în această situație, să se asigure doar că prevederile contractului cu firma de servicii este respectat și, eventual, să susțină activitatea prin campanii de informare și educare a populației.

Un alt demers pentru calificarea orașului ca destinație durabilă este reprezentat de eficientizarea consumului de energie. Politicile de dezvoltare ale orașului au prevăzut în trecut înlocuirea lămpilor actuale cu unele ecologice și alimentarea lor pe baza unor panouri foto-voltaice. Varianta adoptată pentru alimentare, panouri individuale sau sistem centralizat de panouri, trebuie aleasă în urma unui studiu tehnic de evaluare a celei mai bune soluții din punct de vedere economic. Avantajele acestor sisteme rezidă atât din contribuția evidentă la protecția mediului prin reducerea consumului de energie convențională cât și la reducerea drastică a costurilor. Se recomandă realizarea unui schimb de experiență cu un oraș care a implementat deja un astfel de sistem. Finanțarea sistemului nu trebuie neapărat să fie finanțată din fonduri publice, parteneriatele de tip public-privat în acest domeniu fiind avantajoase și pentru companii private. Un alt mod de eficientizare a iluminatuli stradal este asigurarea acestuia prin utilizarea unui sitem pe bază de LED-uri. Principalul impact asupra mediului al iluminatului stradal și al semnalizatoarelor rutiere constă în consumul energetic în timpul funcționării acestora, precum și emisiile asociate de gaze cu efect de seră. Alte impacturi asupra mediului pot rezulta din utilizarea anumitor substanțe, de exemplu, poluarea cu mercur și poluarea luminoasă, în funcție de locația sistemului de iluminat. Prin urmare, criteriile de bază se axează pe consumul energetic, în special pe eficacitatea lămpii și eficiența balasturilor pentru iluminatul stradal, precum și pe promovarea semnalizatoarelor rutiere cu LED-uri. Stabilirea cerințelor privind eficiența energetică a lămpilor va conduce la reducerea conținutului total de mercur al acestora. Criteriile complete includ aspecte suplimentare privind consumul energetic și proiectarea corpurilor de iluminat în concordanță cu criteriile privind eficiența energetică prevăzută. Ridicând această problemă departamentului de urbanism din cadrul Primăriei Orașului Predeal, principala problemă a fost cea a abesnței firmelor interesate să preia un astfel de proiect.

La nivelul orașului Predeal există o suprafață de aproximativ 34 ha în care se produc alunecări de teren în valuri. În vederea stopării și prevenirii riscului fenomenului de deplasare, a rocilor autoritățile publice locale trebuie să ia măsuri de împădurire a zonelor deja afectate de acest fenomen natural de risc, dar și a zonelor ce ar putea fi suspuse unui astfel de risc. Împădurirea terenurilor afectate sau supuse riscului de producere a alunecărilor are ca rezultate prevenirea dezastrelor naturale, dar și mărirea fondului forestier local și național.

În contextul turismului durabil, se acordă tot mai multă importanță fermelor de vacanță. Acest lucru se datorează în principal faptului că fermele de vacanță sunt legate de o idee de viață ecologică și de agricultură ecologică, deși evaluările specifice ale impactului acestor sisteme sunt rare în literatura științifică. Deoarece nu s-au elaborat încă orientări specifice pentru evaluarea de mediu, se pot găsi mai multe declarații vagi și neclare despre mediul înconjurător al fermelor de vacanță. Această abordare poate veni în întâmpinarea durabilizării stațiunii, mai ales în condițiile în care cel mai important sector economic al orașului este reprezentat de sectorul hotelurilor și restaurantelor, cu toate acestea fermele sau pensiunile agroturistice nu au un context organic prin care să fie introduse pe piața turistică locală, după cum se poate observa în Fig. 6.

Fig 6. Ponderea utilizării agricole din Orașul Predeal în anul 2016. Prelucrare după datele INS.

Modelul fermelor ecologice este greu de implementat în condițiile în care domeniul agricol nu oferă posibilități antreprenoriale în Predeal, ținând cont de faptul că suprafața localității este acoperită în cea mai mare parte de păduri sau terenuri neagricole total.

Probabil cel mai bun mod de diseminare a procesului de dezvoltare durabilă în Predeal, este reprezentat de orientarea infrastructurii de primire turistică în direcția unui mamagement ecologic. O cale pentru demararea acestui demers este obținerea etichetei ecologice a Uniunii Europene, creată de Comisia Europeană în 1992 pentru a ajuta consumatorii să identifice produsele și serviciile verzi care nu afectează mediul. Scopul acestei scheme facultative este de a încuraja afacerile să promoveze bunuri și servicii cu un impact redus asupra mediului și de a simplifica recunoașterea acestora de către consumatorii europeni. Floarea Europeană se găsește în toată Europa și face parte dintr-o strategie mai largă, orientată către promovarea consumului și producției raționale pentru o dezvoltare durabilă. Eeticheta ecologică inseamnă un management care administrează hotelul și personalul comform serviciilor specifice clasificarii și în același timp întreprinde o atitudine prietenoasă față de mediu.

Pentru obținerea etichetei ecologice agenții economici (fabricanți, importatori, prestatori de servicii comercianți) trebuie să parcurgă următoarele etape:

solicitarea etichetei ecologice la Ministerul Mediului care reprezintă autoritatea competentă

realizarea încercărilor pe produse de către institutele specializate recomandate de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și/sau de către alte institute care dețin laboratoare acreditate

evaluarea performanțelor produsului de către autoritatea competentă
(Ministerul Mediului) care colaboreaza cu Comisia Națională pentru Acordarea Etichetei Ecologice în luarea deciziilor privind acordarea etichetei ecologice și cu Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor în vederea evaluării gradului de eficiență cu care eticheta ecologică raspunde nevoilor de informare a comsumatorilor.

Daca obiectivul operatorului economic este acela de a crește fidelitatea clientilor si încrederea pentru produse sale, eticheta ecologică europeană este un real suport, aceasta fiind cel mai bun mijloc de a raspunde întrebarilor din ce in ce mai multe ale consumatorilor, oferindu-le o informare mult mai competentă asupra seviciilor și produselor. Eticheta ecologică europeană asigură validarea operatorului economic în fața consumatorilor, în ceea ce privește angajamentul luat in lupta pentru protectia mediului și reprezinta un alt semn de calitate pentru produse, capabil sa îmbunătățească imaginea de marcă. Aceasta este principala modalitate de durabilizare a stațiunii Predeal, ținând cont de amploarea fenomenului turistic și de dimensiunea rețelei de primire turistică. Această direcție rămâne una complet neexplorată în Predeal, din cele 33 de unități hoteliere nici una nu este certificată cu eticheta ecologică, situație generală la nivel națoinal.

Fig 6.1 Hotel Piemonte. Sursa: Arhiva personală

În urma informațiilor adunate în etapa de teren de la operatorii economici sau reprezentanții hotelulurilor, am identificat într-o oarecare măsură gradul la care sunt implementate aceste principii, precum și atutudinea hotelierilor vis-a-vis de acestea. Hotel Piemonte este una dintre unitățile care a oferit informații referitoare la problemele ridicate de această lucrare. Hotelul nu are o politică pentru managementul deșeurilor sau eficientizarea consumului de energie electrică. Cu toate acestea reprezentanții hotelului susțin că pentru igienizare și serviciul de spălătorie se folosesc detegenți ecologici nealergeni.

Fig 6.2 Hotel Bulevard. Sursa: Arhiva personală

Hotel Bulevard, deși nu se înscrie ca fiind o unitate ecologică, este un model de dezvoltare durabilă, întrucât este amplasat într-o clădire construită în anul 1928, aspect important în ceea ce privește percepția comunității locale în raport cu procesul de dezvoltare durabilă ținând cont de faptul că există un anumit grad de identificare sau de sens al locului pentru clădirile vechi recondițoinate.

Fig 6.3 Pensiunea Drumețul. Sursa: Arhiva personală

În cazul pensiunilor am remarcat o lipsă de cunoaștere a principiului de dezvoltare durabilă sau de implementare a unor măsuri prietenoase cu mediul. Sortarea deșeurilor se parctică doar la hoteluri de 4 stele. În ceea ce privește utilizarea de produse alimentare locale, situația nu este prielnică, hotelurile și restaurantele apelând la furnizori din afara localității livrarea fiind facilitată de Drumul Național 1. Un alt aspect greu de cuantificat, dar prezent, este reprezentat de faptul că cele mai multe hoteluri din Predeal sunt deținute de societăți economice din afara localității, inițiativa antreprenorială venind predominant din București și Brașov, cazuri întâmpinate la cele mai multe unități de cazare intervievate în etapa de teren. Prin urmare este greu de determinat sau garantat gradul la care profitul este reinvestit în piața locală.

CONCLUZII

Toate elementele componente ale dezvoltării durabile au aplicabimitate cel puțin din punct de vedere teoretic pentru stațiunea de interes național Predeal. Cu toate aceste, este absolut evident că principiul în sine nu se regăsește nici la nivelul inițiativelor municipale nici în cadrul politicilor de management ale hotelierilor.

Fondul adecvat pentru bazele unei dezvoltări durabile există: cadru natural bogat a cărei protecție este justificată nu doar moral ci și economic datorită atracției turistice care rezidă din acesta, infrastructură amplă de primire turistică a cărei durabilizare ar duce sustenabilizare puternică a economiei orașului per total, receptivitate din partea comunității locale asupra îmbunătățirii infrastrucutrii edilitare și a celei de primire, deoarece acestea sunt asociate cu creșterea nivelului de trai și nu in cele din urmă angajamente luate în acest sens de către autoritățile locale.

Problemele principale care au fost identificate se regăsesc la aproape toate nivelel decizionale la nivel local. Proiectele care au ca temă dezvoltarea durabilă și sustenabilizarea nu sunt concretizate de autorități, iar operatorii economici privesc acest demers ca pe un risc ce le poate periclita afacerea, dorind astfel să rămân fideli unui model economic care se demonstrează viabil deocamdată. Această problemă se poate rezolva doar prin inițiativa autorităților locale și județene care trebuie să convingă operatorii economici din domeniul turismului să se angreneze procesului de durabilizare, în mod treptat. Parteneriatele de tip public – privat și asociațiile locale ale operatorilor din turism, sunt probabil cel mai bun mod prin care un sistem teritorial, în special unul cu specializare economică, ar putea ajunge la dimensiuni economice și sociale sustenabile.

Cuvântul cheie este coerența, care trebuie exersată atât de autorități prin respectarea angajamentelor luate, cât și de operatorii economici care trebuie să-și urmărescă interesele în mod responsabil cu cerințele actuale de mediu.

BIBLIOGRAFIE

***, (1987), Geografia României. Vol. 3 : Carpații românești și depresiunea Transilvaniei, Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București

***, (2008), Ghidul Valea Prahovei – Brasov-Poiana Bv. – culoarul Rucar-Bran 2009 Edit. House of Guides, București

***, (2009), Strategia de dezvoltare a orașului Predeal perioada 2009-2020

Cerutti A, 2014, Assessment methods for sustainable tourism declarations: the case of holiday farms, Journal of Cleaner Production 111 511-519

Coles, T., Dinan, C., Warren, N., 2016. Energy practices among small- and mediumsized tourism enterprises: a case of misdirected effort? J. Clean. Prod. 111, 399-408.

Cucculelli, M., Goffi, G., 2016. Does sustainability enhance tourism destination competitiveness? Evidence from Italian destinations of excellence. J. Clean. Prod. 111, 370-382.

Dubos R, Cole LC, Jacobs J, Carter LJ, Temko A, Bowen W, Wylie P. 1970. The environmental crisis. Washington, DC: United States Information Service.

Hatipoglu, B., Alvarez, M.D., Ertuna, B., 2016. Barriers to stakeholder involvement in the planning of sustainable tourism: the case of the Thrace region in Turkey. J. Clean. Prod. 111, 306-317.

http://calatorinspirat.ro/romania/mergem-sau-nu-la-schi-in-predeal/ – 06.04.2018

http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro – 26.02.2018

http://www.hotelmeitner.ro/ – 05.05.2018

http://www.mmediu.ro/beta/ – 07.03.2018

http://www.primaria-predeal.ro/ – 07.03.2018

https://buceginatura2000.wordpress.com/tag/statiunea-predeal/ – 06.04.2018

https://www.bulevard-predeal.ro/despre – 05.05.2018

https://www.green-report.ro/iluminatul-public-ecologic-posibil-in-romania/ – 02.04.2018

https://www.welcomeurope.com/ – 12.03.2018

IELENICZ M., COMĂNESCU LAURA, (2006), România: potențial turistic, Edit. Universitară, București

Jacobus A. Du Pisani Professor of History (2006) Sustainable development – historical roots of the concept, Environmental Sciences, 3:2, 83-96, DOI: 10.1080/15693430600688831

Kenny M. 1994. Ecologism. In: Eccleshall R (ed). Political ideologies: an introduction, 2nd edn. London: Routledge, pp 218 – 251.

Law, A., De Lacy, T., Lipman, G., Jiang, M., 2016. Transitioning to a green economy: the case of tourism in Bali, Indonesia. J. Clean. Prod. 111, 295-305.

Matei, E., 2016. Turism și dezvoltare durabilă, Editura Universității Universitare, București

Ooi, C.-S., 2005. State-civil society relations and tourism: Singaporeanizing tourists, touristifying Singapore. Sojourn J. Soc. Issues Southeast Asia 20 (2), 249-272.

Robaina-Alves, M., Moutinho, V., Costa, R., 2016. Change in energy-related CO2 (carbon dioxide) emissions in Portuguese tourism: a decomposition analysis from 2000 to 2008. J. Clean. Prod. 111, 520-528.

Ruhanen, L.,Weiler, B., Moyle, B.D., McLennan, C.J., 2015. Trends and patterns in sustainable tourism research: a 25-year bibliometric analysis. J. Sustain. Tour. 23 (4), 517e535.

SĂNDULACHE I., (2014), Curs de Carpați: pentru anul III specializarea Geografia turismului- Facultatea de Geografie, Universitatea București, Edit. Cetatea Doamnei, Piatra Neamț

Tylecote A. 1992. The long wave in the world economy: the present crisis in historical perspective. London: Routledge.

Von Wright GH. 1997. Progress: Fact and fiction. In: Burgen A, McLaughhlin P, Mittelstrab J, (eds). The idea of progress. Berlin: Walter de Gruyter pp 1 – 18.

D E C L A R A Ț I E

Subsemnatul /subsemnata _______________________________________ candidat la examenul de finalizare a studiilor universitare de licență/masterat la Facultatea de Geografie ,în domeniul Geografie /Știința mediului ,programul de studii universitare de licență/masterat__________________________________, declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de propietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică . Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic .

Semnătura ,

Data______________ ––––––––––