Licenta1.3final [302145]

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

ACADEMIA FORȚELOR AERIENE

„HENRI COANDĂ”

NECLASIFICAT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific:

Conf.univ.dr.ing. Doru LUCULESCU

Autor:

Sd.sg. Alexandru ALMĂȘAN

BRAȘOV

-2018-

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

ACADEMIA FORȚELOR AERIENE

„HENRI COANDĂ”

NECLASIFICAT

LUCRARE DE LICENȚĂ

STUDIUL CINEMATIC AL CUTIEI DE TRANSMISIE PRINCIPALE LA ELICOPTERUL IAR 316-B

Conducător științific:

Conf.univ.dr.ing. Doru LUCULESCU

Autor:

Sd.sg. Alexandru ALMĂȘAN

BRAȘOV

ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

ACADEMIA FORȚELOR AERIENE

„HENRI COANDĂ”

F I Ș A

lucrării de licență

Denumirea temei:

Studiul cinematic al cutiei de transmisie principale la elicopterul IAR 316-B

Probleme de tratat (elemente orientative: teoretice, practice):

1. Prezentarea cutiei de transmisie principale la elicopterul IAR 316-B

2. Elaborarea schemei cinematice

3. Analiza structurală

4. Cinematica mecanismelor planetare

5. Analiza cinematică a mecanismelor cutiei de transmisie principale la elicopterul IAR 316-B pe baza schemei cinematice și a parametrilor geometrici

Documentare: Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, Brașov

Academia Tehnică Militară „Ferdinand I”, București

IAR Ghimbav

Bibliografie de referință recomandată:

1. Antal, A. (1994). Reductoare. Cluj-Napoca: Editura Universității Tehnice.

2. Bostan, I. (1995). Transmisii planetare precesionale: aspecte teoretice și aplicații practice.

Chișinău: Editura Universității Tehnice a Moldovei.

3. Dieter, M., ș.a. w Roloff/Matek. (2008). Organe. [anonimizat] 1. Bucrești: Editura Matrix

Rom.

4. Gafitanu, M. (2002) [anonimizat]. I și II. Bucrești: Editura Tehnică.

Autorul lucrării de licență are obligația de a realiza și prezenta cel puțin o lucrare științifică în cadrul conferinței internaționale a [anonimizat].

Data de primire a temei: 03.10.2017

Data de predare a lucrării de licență: 09.07.2018

ACADEMIA FORȚELOR AERIENE “HENRI COANDĂ”

FACULTATEA DE MANAGEMENT AERONAUTIC

FIȘĂ

cu avizele la rapoartele de cercetare științifică

pentru elaborarea lucrării de licență

Titlul lucrării: Studiul cinematic al cutiei de transmisie principale la elicopterul IAR 316-B

Student: [anonimizat]: Conf. univ. dr. ing. Doru LUCULESCU

Coordonatorul lucrării de licență argumentează avizul acordat. Pentru avizul NEFAVORABIL coordonatorul lucrării de licență precizează termenul de reevaluare a raportului de cercetare.

REFERAT

DE APRECIERE A LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Data

Conducător științific:

Conf. univ. dr. ing.

Doru LUCULESCU

INTRODUCERE 3

1. PREZENTAREA CUTIEI DE TRANSMISIE PRINCIPALĂ LA ELICOPTERUL IAR 316-B 5

1.1 Ansamblele mecanice sunt divizate în două părți distincte: 5

1.1.1 Pilonul rotor 6

1.1.2 Platoul de pas ciclic 9

1.1.3 Cutia de transmisie principală 10

1.1.3.1 Carterul principal 10

1.1.3.2 Angrenajul conic principal 10

1.1.3.3 Angrenajul conic de antrenare al rotorului din spate (2) 11

1.1.3.4 Reductorul planetar etajul l (8) 11

1.1.3.5 Reductorul planetar etajul 2 (9) 11

1.1.3.6 Carterul superior 11

1.1.3.7 Principiul de funcționare 11

1.1.3.8 Accesorii de gresare 13

1.1.3.9 Sorbul de aspiratie cu buson magnetic 14

1.1.3.10 [anonimizat]-ul. 14

1.1.3.11 Circuitul de gresare 15

1.2 Arborele de cuplare roata libera 18

1.3 Transmisia spate 20

1.3.1 Transmisia oblică 21

1.3.2 Arborele de transmisie spate 22

1.3.3 Cutia de tansmisie spate 24

2. ELABORAREA SCHEMEI CINEMATICE 29

3. ANALIZA STRUCTURALA A CUTIEI DE TRANSMISIE PRINCIPALĂ IAR 316-B 33

3.1 Mobilitatea mecanismelor 37

3.2 Identificarea elementelor cinematice 38

3.3 Din analiza schemei cinematice a cutiei de transmisie principala rezulta urmatoarele contururi „K” 38

4. CINEMATICA MECANISMELOR PLANETARE UTILIZATE IN CONSTRUCȚIA CUTIEI DE TRANSMISIE PRINCIPALE LA ELICOPTERUL IAR 316B 41

4.1 Structura transmisiilor planetare 41

4.2 Utilizarea transmisiilor planetare în construcțiile mecatronice 44

4.3 Cinematica transmisiilor planetare 54

4.4 Cinematica transmisiei planetare simplă monomobilă 56

4.5 Cinematica transmisiei planetare simplă diferențială 58

4.6 Dinamica transmisiilor planetare 58

4.6.1 Particularități de calcul organologic al transmisiilor planetare 62

5. ANALIZA CINEMATICĂ A MECANISMELOR CUTIEI DE TRANSMISIE PRINCIPALĂ LA ELICOPTERUL IAR 316-B PE BAZA SCHEMEI CINEMATICE SI A PARAMETRILOR GEOMETRICI 65

CONCLUZII 69

BIBLIOGRAFIE 71

INTRODUCERE

Încă de la apariția primelor elicoptere , au apărut și problemele legate de rezistența materialelor de fabricație, astfel încât atât producătorii cât și beneficiarii au început căutarea unor materiale cât mai rezistente și cât mai ușoare. Acest proces a fost însă unul foarte costisitor , fapt care a dus la schimbarea strategiei , și anume descoperirea punctelor slabe în structura aeronavei.

Mi-am propus, prin această lucrare ,să evidențiez mecanismul cu cel mai important rol în zborul unui elicopter, și anume , Cutia de Transmisie Principală. Aceasta are ca rol transmiterea mișcării de rotație de la turbomotor la rotorul portant și rotorul anticuplu, și astfel creează condițiile necesare zborului.

Scopul principal al acestei lucrării este acela de a optimiza procesul de învățare pentru studentul la arma “ Aviație Naviganți” și aprofundarea cunoștințelor necesare bunei desfășurare a activității de zbor.

Prezenta lucrare este structurată în șase capitole după cum urmează: primul capitol conține prezentarea cutiei de transmisie principală și are ca scop familiarizarea cu termenii folosiți în industria aeronautică pentru a facilita prezentarea lucrării. Capitolul doi este bazat pe elaborarea schemei cinematice și înțelegerea principiilor de funcționare ale acesteia. Capitolul trei prezintă analiza structurală a cutiei de transmisie principală , o analiză care ne arată punctele mai puțin tari și unde mai trebuie insistat în vederea perfecționării acestui aparat de zbor. Capitolele patru și cinci explicitează din punct de vedere cinematic funcționarea C.T.P.-ului in vederea cunoașterii forțelor și momentelor aerodinamice care acționează în timpul zborului.

Prin prezenta lucrare doresc să realizez un studiu asupra cutiei de transmisie principală , studiu care poate fii continuat pentru optimizarea acestui sistem complex pe care se bazează zborul oricărui elicopter.

-Pagină albă-

1. PREZENTAREA CUTIEI DE TRANSMISIE PRINCIPALĂ LA ELICOPTERUL IAR 316-B

1.1 Ansamblele mecanice sunt divizate în două părți distincte:

1.Transmisia principală, cuprinzând :

Pilon rotor

cutia de transmisie principală (CTP)

arborele de cuplare la roata liberă

ambreiajul

frâna rotor.

2.Transmisia spate cuprinzând:

transmisia oblică

arborele de transmisie spate

cutia de transmisie spate

Scopul transmisiei principale este de a transmite la rotorul principal puterea dezvoltată a GTM, reducând turația. Ansamblul transmisiei principale cuprinde următoarele elemente puse în mișcare de rotorul principal:

pilonul rotor (1) care servește drept intermediar între butucul rotor și cutia de transmisie principală.

cutia de transmisie principală (5) care reduce turația motorului și transmite cuplul la rotorul principal. In această cutia, o priză permite transmiterea mișcării la rotorul din spate.

arborele de cuplare cu roata liberă (4) care permite a se transmite cuplul numai într-un singur sens de rotație.

ambreiajul centrifugal (3) montat la ieșirea motorului.

frana rotor (2) montată la intrarea cutiei transmisiei principale, care permite să se oprească rotorul începand cu o anumită turație.

Figura 1.) Transmisie principală

1.1.1 Pilonul rotor

Pilonul rotor este format dintr-un arbore tubular cu extremitățile canelate.

Canelurile inferioare se angrenează în port-sateliții celui de al doilea etaj al C.T.P.-ului; canelurile superioare antrenează butucul rotor.

La cca. o treime din înălțimea sa, un guler permite a fi menținut longitudinal prin sprijinirea pe doi rulmenți cu role conice. Acești rulmenți permit rotirea arborelui preluand eforturile provenind de la rotor, fie în zbor prin rulmentul superior , fie în repaus prin rulmentul inferior.

Rulmentul superior este montat într-o carcasă de aliaj ușor care are la partea sa Superioară un labirint de reținere a uleiului și o bordură circulară asigurând fixarea burdufului de protecție inferior (rep.ll).

Rulmentul inferior este montat în suportul piciorului compas din aliaj ușor. O priză de ulei sub presiune asigură ungerea-celor doi rulmenți. Un deflector recuperează uleiul care, centrifugat în arborele vertical al C.T.P.-ului unge inelul de bronz al etajului doi al planetarei.

Etanșeitatea între carcasă și suportul piciorului compas, este asigurată printr-o garnitură și între carterul conic și suportul piciorul compas prin garnitura. . .

Reglarea ansamblului pilonului rotor este obținută la montaj prin ajustarea calei.

Ansamblul carcasă și suportul compas este fixat prin 12 șuruburi pe carterul conic din aliaj ușor. Repartiția la distanțe neegale a acestor buloane nu permite decât un singur sens de montaj. :

Ansamblul pilonului rotor este fixat pe C.T.P. prin 16 șuruburi și un știft de centrare.

Figura 2.) Cutie de transmisie principală

1.1.2 Platoul de pas ciclic

Ansamblul platoului de pas ciclic cuprinde:

rotulă

un platou superior rotativ

un platou inferior ne-rotativ

Acest ansamblu culisează pe pilonul rotor. Rotula din otel este astfel montată încât culisează pe arborele rotor. Ea permite bascularea comandată a ansamblului platourilor.

Platoul superior este din aliaj ușor și prezintă un locaș care permite montarea pe rotulă.

Cele două semi-colivii din bronz ale acestei rotule sunt separate printr-o cală, ansamblul susținut de un distanțier este strâns între platou și butuc.

Platoul rotativ are trei brațe la 120° la extremitățile cărora sunt montate fuse. Pe aceste fuse având rulmenți cu bile, sunt montate bieletele cu rotule ale comenzii de pas care acționează levierele palelor. Aceste bielete sunt reglabile in lungime la capătul lor inferior. Lateral un palier numit cutie de ataș permite articulația compasului..

Cealaltă extremitate a compasului este fixată cu un gulerașe prinsă cu șuruburi butucul rotor care antrenează în rotație platoul rotativ. Platoul inferior ne-rotativ este montat pe platoul rotativ cu ajutorul unul rulment dublu ce permite o înclinare în spațiu, el însăși menținut cu rondela si inel de asigurare.

Acest platou este imobilizat în rotire de un compus fixat printr-un lagăr pe platoul inferior și pe suportul compasului pilon rotor printr-un al doilea lagăr.

Platoul inferior preia bieletele de comanda a pasului pe trei piese de capăt opusă compasului iar celelalte doua la 90. Sunt prevăzute doua burdufuri de protecție.

unul între gulerul platoului inferior și cutia transmisiei principale.

altul între butuc și gulerul platoului superior.

Cutia de transmisie principală are drept scop

să transmită mișcarea și puterea la rotorul principal

să transmită mișcarea și puterea la rotorul spate

reducerea turației de la 5770tr/m1n, la 355 tr/min. la rotorul principal și la 2480 tr/min. la transmisia spate

1.1.3 Cutia de transmisie principală

Cuprinde :

1.Partea mecanică

a carterul principal (7)

angrenajul conic principal (l)

angrenajul conic de antrenare al rotorului spate(2)

reductorul planetar al primului etaj (8)

reductorul planetar al celui de-al doilea etaj (9)

carterul superior (10).

2.Accesoriile pentru gresare

pompa de ulei (4)

sorbul de aspirație cu bușonul magnetic

filtrul de ulei și by-passul său semnalizatorul luminos pentru ulei

bușonul pentru umplere

bușonul pentru golire

circuitul de gresare

A. Partea mecanica

1.1.3.1 Carterul principal

De formă cilindrică din magneziu turnat, carterul principal cuprinde angrenajul conic principal, reductoarele planetare de antrenare a arborelui motor și angrenajul conic de antrenare a rotorului din spate

1.1.3.2 Angrenajul conic principal

Angrenajul conic principal cu dantura în spirală este compus din pinionul de atac fixat orizontal pe carterul principal și din arborele vertical montat pe o placă interioară a carterului.

1.1.3.3 Angrenajul conic de antrenare al rotorului din spate (2)

Este compus din:

pinionul prizei de putere fixat orizontal pe carterul principal sub pinionul de atac

un pinion de antrenare fixat în capătul trompei arborelui vertical.

1.1.3.4 Reductorul planetar etajul l (8)

El cuprinde:

planetara

port-satelitul echipat cu 4 pinioane satelit

coroana fixă

1.1.3.5 Reductorul planetar etajul 2 (9)

El cuprinde un port satelit, prevăzut cu 8 pinioane satelit care au în partea superioară un ax de centrare, destinat să primească arborele rotor.

1.1.3.6 Carterul superior

Din aliaj ușor, forjat, carterul superior este prevăzut cu 2 rulmenți introduși pe axul de centrare al port-sateliților etajului 2. El este fixat de coroana prin 16 tije și susține în partea superioară carterul conic al arborelui rotor. In plus, acest carter posedă două urechi diametral opuse, destinate fixării cutiei pe structură.

1.1.3.7 Principiul de funcționare

Rotorul principal

Turbina antrenează pinionul (rep 1.) care atacă coroana (rep.2). Această coroană antrenează în mișcarea sa planetara (rep.5). Această planetară fiind angrenat cu sateliții (rep.4) îi antrenează în rotație și întrucât aceștia se sprijină pe coroana (rep 5), fac să se rotească a doua planetară (rep 6). La rândul său, a doua planetară (rep.6), angrenată fiind cu sateliții (rep.5), care rotindu-se în jurul lor însuși, se sprijină pe a doua coroană (rep.5) și pun în rotație arborele de ieșire (rep. 8) care atacă rotorul principal.

Rotorul din spate

Turbina antrenează pinionul (rep. 1) care atacă coroana (rep.2). Această coroană antrenează-în mișcarea sa pinionul (rep.9) care-i este solidar, punând în rotație pinionul (rep.10) solidar de priza de mișcare pentru rotorul din spate.

Figura 3.) Principiul de funcționare

1.1.3.8 Accesorii de gresare

Ea este de tip cu angrenaj. Corpul pompei (rep.l) din magneziu are două compartimente pentru pinioane. La partea sa superioară, două orificii primesc racordul de plecare a uleiului (rep.2) și clapeta limitatoare de presiune (rep.5).

Pompa hidraulică se montează pe o suprafață pătrată (rep.4), în partea opusă C.T.,P.-ului. In centrul pinionul condus (rep.5) de un pătrat permite montarea comenzii accesoriilor.

Supapa de suprapresiune (rep 3) este constituita de o bilă (rep.6) menținută de resort tarat, (rep ) care pentru o suprapresiune dată (5 kg/cm ) determina întoarcerea uleiului în rezervor prin chiuvetă.

Figura 4.) Pompa de ulei

1.1.3.9 Sorbul de aspiratie cu buson magnetic

El este plasat la baza C.T.P.–u1ui și permite filtrarea uleiului aspirat de pompă.

Acesta este format dintr-un cilindru de pânză metalică (rep 1) sudat în cap cu doua gulerașe (rep.2) și (rep.3). In centra un bușon magnetic (rep) îmbunătățește randamentul filtrului reținând unele particule metalice.

O clapetă auto-obturatoare (rep 5.) permite demontarea sorbului fără a se scoate uleiul.

Figura 5.) Sorbul de aspirație

1.1.3.10 Filtrul de ulei si by-pass-ul.

Filtrul de ulei se prezintă sub forma unui cartuș compus din zece rondele filtrante (rep.l) făcute din țesătură de alamă permițând filtrarea. Acestea sunt stivuite pe o teacă având despicături (rep.2) cu interpuneri de garnituri (rep. 3) și menținute strâns printr-un inel cu auto-strângere (rep.4).

Cartușul este plasat în compartimentul filtrului care este făcut etanș printr-un capac (rep5) fixat printr-un buton stricat (rep.6), Două garnituri (rep.7) asigură etanșeitatea filtrului, ținând seama de pozițiile lor respective.

By-pass-ul filtrului are drept scop să asigure gresarea în cazul astupării filtrului.

Figura 6.) Filtru de ulei

(4)Bușonul de umplere.

Este un bușon striat situat alături de C.T.P. Un sorb fixat pe cutie filtrează uleiul la umplere.

(5) Vizorul de nivel pentru ulei

Permite controlul vizual al nivelului uleiului în C.T.P. Este format dintr-o placă de plexiglas cu indicațiuni de nivel minim și maxim.

(6) Bușonul de golire

Bușon de siguranță auto-obturator. El este format dintr-un racord străbătut de găuri care sunt astupate de un sertar menținut de un arc.

1.1.3.11 Circuitul de gresare

(fig..l4.)

Partea inferioară a carterului C.T.P. conține uleiul pentru funcționare. .

Pompa cu angrenaje (10) aspiră uleiul din carter printr-un sorb cu element magnetic (9) și după trecerea printr-un radiator (7) și un filtru (2) îl distribuie:

la jiclorul arborelui rotor (20) printr-o canalizație suplă exterioară (l7), .

la jiclorul rulmenților superiori (19) printr-o canalizație suplă exterioară, '

la jiclorul celui de al 2-1ea etaj al reductorului (18),

la jiclorul primului etaj al reductorului (16)

la cele două jicloare ale angrenajului conic (1),

1a jiclorul (11) al angrenajului conic de antrenare a rotorului spate.

la jiclorul (14) al arborelui de cuplare-roată liberă, la monocontactul de presiune ulei (15) legat la semnalizatorul luminos de pe tabloul de bord.

Uleiul care se reîntoarce în partea inferioară a carterului C.T.P., unge în trecere următoarele organe

pinioanele satelit și axele lor:

rulmenții pinionului conic al prizei de mișcare a rotorului spate.

Pompa de ulei trebuie să debiteze sub o presiune de 5 Hpz

Circuitul de ulei al C.T.P.-ului este echipat cu trei supape de suprapresiune

1 pe pompa de ulei Taraj: 5 hpz+10 pz (15)

1 pe filtrul de ulei Taraj: 2,7 hpilo pz.(3)

1 pe radiatorul de ulei Taraj: 2.5 (8)

La ieșirea pompei de ulei este prevăzută o priză pentru racordarea unui manometru de control (12)

Figura 7.) Circuitul de gresaj al C.T.P.-ului

1.2 Arborele de cuplare roata libera

Ansamblul este constituit de un butuc (4) fixat la platoul condus de ambreiaj printr-un guler prins cu șuruburi și dintr-o roata liberă fixată la cutia de transmisie principală

Figura 8.) Secțiunea roții libere

Roata liberă permite transmiterea puterii de la turbină la rotor, dar face imposibilă mișcarea inversă. Ea se compune dintr-o cama conducătoare (5) având opt bosaje frezate în butuc, dintr-un număr egal de role (7) și dintr-un inel condus (6) fixat pe capacul de antrenare al cutiei de transmisie principală. Cama conducătoare este centrată în inelul condus prin doi rulmenți cu bile (5 Și 8). Rolele sunt menținute la locul lor într-o colivie (2) supusă acțiunii & două arcuri(l) fixate pe cama conducătoare. Aceste arcuri tind să aducă rolele pe panta bosajelor și atâta timp cat cuplul motor rămâne superior cuplului rotor, rolele sunt menținute înțepenite între cama conducătoare și inelul condus.

Figura 9.) Arborele de cuplare

Gresarea rulmenților este asigurată prin uleiul venit din cutia de transmisie principală.

Priza de mișcare

In scopul de a ameliora demarajul ansamblului G.T.M. și pentru a evita supra încălzirile motorului, un ambreiaj centrifugal uscat, este montat pe carterul prizei de mișcarea G.T.M.-ului.

Sincronizarea se face între 19,5 și 24.000 rot/min„ Ambreiajul se compune dintr-o coroană (18) echipată cu 10 saboți (19) căptușiți cu ferodou, fiecare sabot fiind menținut în această coroană printr-un tirant (22) și un se de rondele elastice (25) constituind arcul.

Coroana conducătoare a saboților este menținută pe arborele de antrenare (29) de către tiranții fixați pe arbore, prin axe. Acest ansamblul constituie partea conducătoare. Tamburul exterior (32) este strâns între două flanșe (15 și 33) care constituie partea condusă. Flanșa din spate (33) formând butucul este susținută de către doi rulmenți (37 și 40) așezați în carterul prizei de mișcare (43) care este ea însăși solidară cu G.T.M.-ul.

Când partea conducătoare este pornită de către G.T.M. saboții solicitați de forța centrifugă se depărtează de coroana conducătoare. Atunci când turația este peste 19.500 rot/min. forța devine superioară forței de readucere a resorturilor și saboții vin în contact cu tamburul de antrenare, asigurând rotirea părții conduse.

Figura 10.) Secțiunea prizei de putere

Figura 11. Ambraiaj

1.3 Transmisia spate

Transmisia spate are drept scop de a transmite forța motrica de la cutia de transmisie principală la rotorul spate. Ea este constituită din :

Transmisia oblică (rep.l)

Arborele de transmisie spate

Cutia de transmisie spate .

1.3.1 Transmisia oblică

Transmisia oblică cute constituită dintr-un tub (1) echipat cu două cardane (10') cu bride.(9), Aceste bride se cuplează. Într-o parte la pinionul prizei de mișcare a cutiei. de transmisie principală, iar în cealaltă parte la arborele (4) al palierului intermediar.

Arborele palierului intermediar se rotește în doi rulmenți (8) menținuți în palier. Acesta din urmă este fixat pe structura central. La extremitatea din față a arborelui intermediar se găsește o bridă (5) pe care se fixează cardanul spate al arborelui oblic. La extremitatea sa exterioara, acest arbore este echipat cu o dantură (6) asigurând antrenarea arborelui de transmisie spate.

Cardanele arborelui oblic sunt gresate de 2 gresoare (2). Etanșeitatea rulmenților este asigurată de garnituri din plută.

Palierul arborelui intermediar este umplut cu unsoare, la montaj, pana la jumătatea corpului palierului. Etanșeitatea este asigurata prin două garnituri incastrate, în capacele palierului.

Figura 12.) Palier intermediar

Figura 13.) Transmisia oblică

1.3.2 Arborele de transmisie spate

Ansamblul arborelui de transmisie spate este format din :

un tub din oțel (6)

având 5 manșoane (12) blocate prin lipire

două capace dințate (2) fixate la fiecare din extremitățile tubului

cinci paliere flotante (10)

Fiecare ansamblu palier este constituit din :

un cuzinet auto-lubrifiant "OILITE" (ll) din bronz poros

o rezervă de ulei (8)

un palier din dural dotat cu 2 urechi cu găuri ovale (15) și.de 4 rondele Ferodo tot cu găuri ovale (l4).

un gresor (9) pentru ulei AIR 3515

doua garnituri din cauciuc (7)la palier.

Ansamblul palier se menține prin 2 cleme de strângere pe axele unui suport (15) fixat pe grinda de coadă. Găurile alungite permit deplasări verticale și laterale ale ansamblului.

Fiecare ansamblu suport și clema de strângere se compune din:

un suport dotat cu axele sale (15)

Clemă de strângere echipată cu un arc (16)

o rondelă (l7)

un șplint (18)

o garnitură din oțel (19)

Urechea de legătură din dreapta suportului este mai flexibilă decât cea din stânga pentru a ușura alinierea palierului.

Palierul din față are deschiderea pentru gresor pe partea stângă.

Fiecare capac dințat cuprinde :

garnitură (l) pentru asigurarea etanșeității

un inel de siguranța pentru menținerea capacului (5)

un bușon (4) astupând extremitatea arborelui

El este montat la racordul arborelui prin caneluri (5).

Figura 14.) Arborele de transmisie spate

Figura 15.) Montajul unui palier de transmisie spate

1.3.3 Cutia de tansmisie spate

Cutia de transmisie spate este situată la extremitatea grinzii de coadă. Ea transmite mișcarea arborelui de transmisie la rotorul anti-cuplu sub un unghi de 95° orientat 1a dreapta aparatului și cu o demultiplicare de 1/1,24.

Ea este constituită din :

cutie de intrare (21)

un carter principal (15)

carcasa arborelui rotor (5)

comanda axială a schimbării de pas (23)

A.Cutia de intrare (21)

Ea are un pinion conic (15) care, se rotește într-un rulment cu role cilindrice (19:) și un rulment cu bile cu locașe adânci (20); Pinionul este montat: prin caneluri și blocat printr-o piuliță (11) pe arborele conducător (17)

Acesta din urmă este prevăzut la extremitatea sa cu o dantură (3). de cuplare la arborele de transmisie. Fixarea cutiei de carterul principal se face printr-un guleraș (lb) și prezoane (22).

B.Carterul principal

Carterul principal este o piesă turnată din aliaj ușor având două fețe prelucrate pe care se montează cutia de intrare in fața și carcasa arborelui rotor într-o parte.

In partea din față jos două bosaje servesc la fixarea pe grinda de coada iar in spate, un bosaj se fixează la contrafișa cutiei spate.

Piulița de comandă a variației de pas este montată în axul arborelui rotor, și fixată pe carter prin șuruburi. Un vizor fixat prin bride și interpus între garnituri de cauciuc, permite controlul de nivel al uleiului de gresaj.

Un orificiu aflat la partea superioară, echipat cu;

un bușon (7)

un sorb (8) permite umplerea

bușon de golire, situat la partea de jos.

C.Carcasa arborelui rotor

Ea este din oțel. Se fixează pe brida de ieșire din carterul principal și cuprinde pinionul conic (9). Acesta din urmă este asamblat pe canelurile arborelui rotorului, și blocat printr-o piuliță (10). Arborele rotor (2) este tubular și se învârtește într-un rulment cu bile (4), La o extremitate a acestui arbore se găsește un guler (1) pe care butucul rotor se fixează prin șuruburi. Prin interiorul arborelui trece tija comenzii schimbării de pas (25).

D.Comanda axială a schimbării de pas

Ea permite transformarea mișcării dute-vino a cablurilor de comandă în mișcare alternativă de translație a tijei care se deplasează prin intermediul unui șurub fără sfârșit trecând printr-o piuliță solidară cu cutia. Deplasarea longitudinală a acestei tije determină variația pasului palelor rotorului prin intermediul a trei bielete. Cablurile sunt rulate în jurul unui tambur cu un canal elicoidal (12) montat prin caneluri la extremitatea tijei de comandă. La cealaltă extremitate, această tijă se îmbucă în platoul comenzii axiale. Intre platou și levierele palelor trei mici bielete montate pe rotulă transmit mișcarea la pale. Un burduf fixat pe butucul rotor de partea cealaltă, servește la protejarea tijei de comandă axială.

Guleraș

Arborele rotor

Garnitură Paulstra

Rulment cu bile

Carcasa arborelui rotor ,

Rulment cu role cilindrice

Bușon

Sorb de umplere

Pinion conic

Piuliță de blocaj

piulițe de blocaj

comanda de schimbare de pas

pinion conic

rulment cu role cilindrice

Carter principal

Guler

arbore conductor

dantura de umplere

garnitura paulstra

Rulment cu bile

Cutii de intrare

Prezoane

Tija pentru comanda axiala a schimbării pasului.

Figura 16.) Cutia de transmisie spate

Figura 17.) Secțiunea cutiei de transmisie spate

2. ELABORAREA SCHEMEI CINEMATICE

Schema cinematică prezintă modul de realizare a unei legături funcționale dintre diferite elemente ale instalației de transmisie din cutia de transmisie principală, de la turbomotor la rotorul portant. Într-o schema cinematică sunt cuprinse cuplajele, transmisiile și arborii ,folosiți în vederea obținerii raportului de transmitere dorit.

O schema cinematica trebuie sa corespundă cu următoarele cerințe:

Să asigure mecanismelor principale și auxiliare mijloacele tehnologice necesare;

Cât mai simplă, număr minim de elemente, și arbori paraleli pe cât posibil, situați in plane diferite, astfel încât să asigure transmisiilor cu lanț înclinări corespunzătoare;

Să asigure prin alcătuire alimentarea cât mai ușoară a cuplajelor pneumatice;

Să ofere o funcționare sigură, corelată cu posibilitatea înlocuirii simple a subansamblelor;

Să permit folosirea construcțiilor tipizate, modulate, care asigură condiții avantajoase atât din punct de vedere al proiectării, cât și al fabricației;

Să asigure condiții optime de montare, transport și demontare .

Relația structurală

Relația structurală a unei scheme cinematice este relația de legătură între factorii de transmitere și numărul de trepte de viteză. Putem observa că la o schemă cinematică, factorii de transmisie se găsesc printre divizorii numărului de trepte de viteză. Scrierea relației structurale începe de la arborele motorului și se termină la organul de lucru.

Linii de cuplare

Fiecare linie de cuplare în cadrul unei scheme cinematice reprezintă o viteză, deci numărul total de linii de cuplare este egal cu numărul treptelor de viteză. Cuplarea și/sau decuplarea unui cuplaj reprezintă o linie de cuplare. Pentru determinarea liniilor de cuplare se vor folosi funcții logice cu variabile binare : cuplat= 1 și decuplat= 0.

Optimizarea schemelor cinematice

O schemă cinematică este alcătuită rațional astfel încât pentru un anumit număr de trepte de viteză se vor folosi numărul minim de transmisii. Aspectul acestei probleme se v-a studia prin cazul schemelor cinematice în coloană prin înlănțuire.

Pentru acest tip de schemă este necesar un număr mai mic de transmisii decât cele cu priză directă, pentru a realiza același număr de viteze, deoarece, toți factorii de transmitere intră în relația structurală ca factorii în produs.

Anumite transmisii se introduc suplimentar, în cazurile în care distanța sau raportul de transmisie total de la motor la organul de lucru ,sunt prea mari pentru a fi acoperite de numărul de grupe de transmisie utile.

În cazul nostru, schema cinematica a cutiei de transmisie principala are in compunere doua transmisii planetare fixate pe un arbore ce antrenează la rândul lor alte roti dințate, aceasta fiind o soluție optima pentru a obține un randament pozitiv un gabarit redus si o metoda constructiva relativ simpla.

-Pagină albă-

3. ANALIZA STRUCTURALA A CUTIEI DE TRANSMISIE PRINCIPALĂ IAR 316-B

Structura mecanismelor se ocupa cu studiul calitativ al transmiterii puterii cu ajutorul mecanismelor si stabilirea terminologiei specific disciplinei. Modelul mecanismului cu care se lucrează in structura se numește schema structural, in care elementele se reprezintă făcând abstracție de caracteristicile geometrice si de masa, evidențiindu-se calitativ legăturile dintre ele (cuple cinematice).Pe schema structurala se studiază calitativ proprietățile de mișcare relative a elementelor mecanismelor si de transmitere a puterii mecanice. Structura mecanismelor se studiază având in vedere trei aspect: analiza, sinteza si optimizarea structural.

Scopul analizei structurale a mecanismelor are ca scop determinarea caracteristicilor structurale ale mecanismelor, cunoscându-se schemele structural. Deci, in cazul analizei structurale se cunoaște mecanismul si se determina caracteristicile structurale ale acestuia.

Structural, mecanismele sunt compuse din elemente cinematice legate intre ele prin cuple. In cadrul TPM, elementele si cuplele se considera de regula rigide.

Elementul cinematic este un corp (piesa) sau un ansamblu rigid de corpuri cu rol funcțional (transmitere de forță si mișcare), aflat in mișcare față de un sistem considerat fix.

Cupla cinematică este legătura directa si mobila dintre doua elemente cinematice. Prin legătura se înțelege ca cele doua elemente ale cuplei nu sunt libere in mișcarea unuia fata de celalalt, cupla impunându-le restricții în mișcare. Legătura mobila presupune că restricțiile de mișcare nu sunt totale, elementele cinematice având posibilitatea de a se mișca intre ele. Legătura se poate realiza prin una sau mai multe zone de contact, obținându-se cuple simple sau poli-cuple.

Restrictivitatea cuplei este dată de numărul de restricții de mișcare impuse de cupla, prin restricție înțelegem o mișcare simpla anulata. Deoarece cupla este o legătură mobila 1≤c≤5 si c=6-f. Din moment ce restrivtivitatea cuplei este de 1,2,..5 cuplele se împart in mai multe clase.

Cuplele cinematice sunt clasificate după criteriile următoarele:

după numărul gradelor de libertate reduse

cuplele se împart în 5 clase (clasa fiind egala cu numărul de grade de libertate reduse)

după natura contactului dintre elemente cuplele sunt :

incongruente, superioare (când contactul dintre elemente are loc într-un punct sau după o linie)

congruente, inferioare(când contactul are loc după o suprafața

după caracterul mișcării relative dintre elemente conform acestui criteriu, cuplele sunt:

închise(când construcția lor nu permite deplasării între elemente)

deschise(când aceste deplasări sunt posibile)

Mobilitatea cuplei reprezintă numărul mișcărilor simple-independente ale unui element fata de celalalt element considerat fix prin intermediul cuplei; mișcările sunt evidențiate prin numărul coordonatelor independente care determina mișcarea relativa a celor doua elemente. O cupla cu f=6 de fapt nu exista, iar pentru f= 0 de asemenea cupla este posibila deoarece cupla este o legătură mobila 0<f<5. Deoarece mobilitatea este f=1,2,3,4,5 , cuplele se numesc monomobile, bimobile, trimobile, tetramobile, pentamobile.

Mecanismul este un lanț cinematic închis, cu un element baza si care realizează transmiterea determinată a mișcării (mecanismul este desmodrom). Închiderea acestuia se poate face prin elementul fix, prin element cinematic sau prin cupla motoare.

Mobilitatea lanțului cinematic (inchis sau deschis) reprezinta numarul coordonatelor necesare poziționării elementelor sale fata de unul dintre acestea ce este considerat a fi fix.

Prin mecanism se înțelege un lanț cinematic care realizează următoarele condiții:

a)    este închis

b)    prezintă un element de referința, considerat fix, în raport cu care se studiază mișcarea

c)    are un număr de cuple conducătoare, stabilit astfel ca mișcarea tuturor elementelor sa fie diferită.

Pentru a determina rangul spațiului cinematic al unui mecanism se parcurg următoarele etape:

se realizează schema structurala a mecanismului:

se dispune un sistem de referința convenabil pentru intre mecanismul;

se stabilesc mobilitățile cuplelor;

se disloca elementul baza pentru a forma lanțul deschis.

se stabilesc mișcările părții mobile a bazei fata de cea fixa, luând in considerare mobilitățile efective ale cuplelor( in cazul ruperii bazei) sau se stabilesc mișcările elementelor in raport cu cele trei axe. Aceste deplasări nu se mai efectuează de fapt in lanțul cinematic închis, deci trebuie scăzute din suma cuplelor.

Mobilitatea lanțului cinematic închis se calculează scăzând rangul spațiului din suma mobilităților cuplei:

In care reprezintă suma mobilităților efective din cuplele lanțului cinematic, iar S rangul spațiului cinematic.

Mobilitatea reprezintă numărul parametrilor necesari poziționării mecanismului (tuturor elementelor sale). Daca M=1 înseamnă ca este necesar doar un parametru de poziționare al elementului conducător de intrare a puterii in mecanism.

Mecanismele au rolul de a transmite si transforma parametrii puterii. Locurile prin care intra sau ies puteri din mecanism se numesc prize de putere, unele fiind intrări, altele fiind ieșiri.

Schița 2.) Schemă structurală a cutiei de transmisie principală

3.1 Mobilitatea mecanismelor

Relația de determinare a mobilității

Din analiza schemei cinematice fig.1 rezulta următoarele cuple cinematice:

ACTIVE: A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N

Mobilitatea fiecărei cuple cinematice este:

A → f=1 cupla de rotație

B → f=2 cupla cilindrica cu contact după generatoare

C → f=1 cupla de rotație

D → f=2 cupla cilindrica cu contact după generatoare

E → f=2 cupla cilindrica cu contact după generatoare

F → f=1 cupla de rotație

G → f=1 cupla de rotație

H → f=1 cupla cilindrica cu contact după generatoare

I → f=1 cupla cilindrica cu contact după generatoare

J → f=1 cupla de rotație

K → f=1 cupla de rotație

L → f=1 cupla de rotație

M → f=2 cupla cilindrica cu contact după generatoare

N → f=1 cupla de rotație

PASIVE:, D’, E’, F’, H’, I’, J’,

3.2 Identificarea elementelor cinematice

1 –pinion(arborele de intrare)

2 –coroana

3 –planetara

4 –sateliți

5 –coroana 2

6 –planetara 2

7 –sateliți 2

8 –arborele de ieșire

9 –pinion

10–pinion(priza de mișcare transmisia spate)

3.3 Din analiza schemei cinematice a cutiei de transmisie principala rezulta urmatoarele contururi „K”

O → A → 1 → Z1 → B → C → O (conturul 1)

O → C → 2 → D → 3 → E → O ( conturul 2)

O → E → 4(H) → F → O conturul 3

O → C → 2 → D → 3 → E → O conturul 4

Din analiza structurala a mecanismului R.A. rezulta ca exista doua contururi

O → A → 1 → z1 → B → z2 → O conturul 1

O → L → z3 → M → 8 → N → O conturul 2

4. CINEMATICA MECANISMELOR PLANETARE UTILIZATE IN CONSTRUCȚIA CUTIEI DE TRANSMISIE PRINCIPALE LA ELICOPTERUL IAR 316B

Construcția sistemelor de transmitere planetare.

În multe construcții mecatronice se utilizează, în componența sistemului mecanic, transmisii planetare (cu roți dințate cu axe mobile) pentru a obține mișcărea de rotație a elementului condus, datorită următoarelor avantaje:

pot transmite puteri într-o gamă largă, de la ordinul zecilor de W până la 104 kW;

permit transmiterea mișcării între arbori cu orice poziție relativă unghiulară;

pot realiza rapoarte de transmitere de la valori mici la valori de ordinul zecilor de mii;

au o construcție compactă (greutate redusă).

Transmisiile planetare sunt folosite frecvent ca reductoare și mai rar ca amplificatoare de turație.

4.1 Structura transmisiilor planetare

Cea mai simplă transmisie planetară cu roți dințate, cu angrenare exterioară sau interioară, reprezentată în figura 18 a și b, are lanțul cinematic format din două roți dințate 1, 2 și un element suport axe H

Figura 18.) Obținerea transmisiei planetare:

a) exterioară, b) interioară

Prin legarea a două sau mai multe angrenaje cu un singur element suport axe se obține transmisia planetara simpla cu roți dințate reprezentată în schema structural-constructive din figura 19

Figura 19.) Transmisii planetare simple cu axe fixe

În general, o transmisie planetară cu roți dințate are:

axă de rotație fixă numită axă centrală

elemente centrale 1, 2, H ale căror axe de rotație coincid cu axa centrală;

sateliți (roți cu axe mobile): elementele 3, 3'.

Din aceasta cauza transmisiile planetare sunt transmisii cu roți dințate cu axe mobile la care roțile centrale și brațul port–satelit se rotesc coaxial (de aici provine și denumirea "planetară" datorită analogiei dintre mișcarea relativă a roților și mișcarea planetelor).

O transmisie planetară simplă (cu 1 sau 2 roți centrale) poartă numele de unitate planetară, în componența căreia intră:

1-element constructiv de intrare (conducător);

2-element constructiv de ieșire (condus) care sunt elemente centrale;

3, 3' elemente constructive cu axe mobile (sateliți);

H–element constructiv suport axe (braț port-satelit);

0–element constructiv bază (fix).

În funcție de elementul fix există următoarele tipuri constructive:

Transmisia planetară simplă diferențială: la care numai axa centrală este bază și are două elemente conducătoare (rezultă din calculul gradului de mobilitate pentru mecanismele plane):

n – numărul elementelor mobile (1; 3–3'; 2; H ) =4

c5–numărul cuplelor de clasa V (cu un grad de libertate): rotație (1–0; 3–3'–H; H–2; 2–0)=4;

c4–numărul cuplelor de clasa IV (cu două grade de libertate):angrenare (1–2; 3'–2)=2; Înlocuind valorile stabilite rezultă: M = 2 (transmisie bimobilă).

Transmisia planetară simplă monomobilă: se realizează prin legarea la bază a unuia dintre elementele centrale (2=0) rezultând o transmisie cu un element conducător (M = 1) deoarece:

n= 3 (1; 3–3'; H);

c5= 3 (1–0; 3–3'–H; H–0);

c4= 2 (1–3; 3'–2).

transmisia cu roți dințate cu axe fixe: obținută prin legarea la bază a elementului suport axe (H=0) și care are un singur element conducător (M = 1)

n= 3 (1; 3–3'; 2);

c5= 3 (1–0; 3–3'–0; 2–0);

c4= 2 (1–3; 3'–2).

Fiecare unitate planetară poate fi reprezentată simplificat prin schema bloc din dreapta poziției din figura 19 prin care se evidențiază elementele conducătoare, conduse și raportul de transmitere specific tipului constructiv de transmisie planetară.

Prin legarea a două sau mai multe unități planetare diferențiale, astfel ca fiecare unitate să aibă câte două legături, se obține o transmisie diferențială complexă cu M = 2, care prin legarea la bază a unui element central se transformă într-o transmisie planetară monomobilă complexă ca în figura 20.

A B

Figura 20.) Transmisie planetară monomobilă complexă

4.2 Utilizarea transmisiilor planetare în construcțiile mecatronice

Variantele constructive de transmisii planetare cu roți dințate pot fi grupate în două categorii:

transmisii planetare simple:

-cu o roata centrală 1 cu angrenare interioară prin satelitul 3 montat pe brațul port–satelit H și roata centrală 2 care poate fi:

fixă

transmisia plană Strateline (simplă sau complexă)

transmisia Ferguson: cu doi sateliți,;

transmisia sferică: folosind un cuplaj mobil unghiular

mobilă:

transmisia planetară sferică (industria chimică, instalații de vid);

-cu două roți centrale

sateliți simpli:

transmisia Stoeckicht;

transmisia Renk (la construcții navale, centrale electrice);

cu sateliți dubli: în construcție modulară:

transmisia Redex (transmisii prin curele și lanțuri, variatoare planetare, standuri de încercare,mașini-unelte);

transmisia Flender;

cu sateliți dubli înseriați: ca reductoare cu rapoarte de transmitere mari:

transmisia Sevenier;

transmisii planetare complexe:

-cu legarea în serie a unităților planetare:

transmisia Lohmann (excavatoare, macarale);

transmisia Engel cu sateliți legați în paralel;

-cu legarea în paralel a unităților planetare:

transmisia Lohmann (acționarea hidraulică a roților unui autovehicul sau a tamburului unui troliu)

Transmisia planetară cu roata centrală fixă are elementul suport axe H ca element de intrare realizat dintr-un arbore cu excentric, roata centrală 2 fixă, iar satelitul 3 legat la arborele de ieșire 1 printr-un cuplaj Green (semicuplajul 4 solidar cu satelitul 3, bolțurile cu role 5 și 7, placa intermediară 6, brațul 8 solidar cu arborele de ieșire 1). Cuplajul folosit este de tip Oldham cu care se obține reducerea frecării prin utilizarea rolelor, iar echilibrarea transmisiei planetare se face cu ajutorul contragreutății 9.

Figura 21.) Transmisia stratelinie (Cuplaj Oldham)

Transmisia Strateline este o varianta constructivă ce asigură rapoarte de transmitere i=2–152, valorile mari fiind însoțite de randament scăzut (n=0.565).

La transmisia planetară Ferguson echilibrarea se realizează cu doi sateliți diametral opuși, iar legătura dintre aceștia și arborele central de ieșire se face printr-un cuplaj cu bolțuri și role.

Figura 22.) Transmisia Ferguson

Două exemple de transmisii planetare sferice cu roată centrală fixă sunt ilustrate în figura 4.6 pentru cazul unui motoreductor în care legătura dintre satelitul 3 și arborele central de ieșire 1 se realizează cu ajutorul unui cuplaj mobil unghiular: a) de tip Rzeppa; b) bicardanic.

Figura 23.) Transmisie planetară sferică de tip Rzeppa

Transmisii planetare cu două roți centrale prezintă în compunere sateliți simpli (varianta constructivă cea mai utilizată), dubli sau dubli înseriați. Reducerea greutății transmisiei și creșterea capacitații portante se face prin cuplarea sateliților în paralel.

Transmisiile planetare de dimensiuni mici nu prezintă sisteme de egalizare a încărcării sateliților sau folosesc sisteme simple (cu elemente care au elasticitate mărită sau prin eliminarea cuplelor de rotație ale arborilor centrali).

Figura 23.) Transmisie planetară sferică de tip Bicardanic

La transmisiile planetare de dimensiuni și puteri mari, pentru realizarea unei precizii ridicate, este necesară o egalizare a încărcării sateliților montați în paralel prin roți cu dantura înclinată, la care preluarea sarcinilor axiale este asigurată prin utilizarea unor roți duble cu dantura în forma V care ajută și la descărcarea lagărelor.

Aceste doua variante constructive de transmisii planetare folosesc modalități combinate de egalizare a încărcării sateliților.

Figura 24.)Transmisia Stoeckicht

În cazul transmisiei de tip Stoeckicht ridicarea nedeterminării în plan se face prin eliminarea cuplei de rotație a roții centrale 1, realizarea celor două roți centrale 1 și în special 2 cu elasticitate mărită în direcție radială și tangențială, iar roțile centrale și cele satelit sunt fixate flotant pe direcția axială (pentru a compensa eventualele imprecizii) cu ajutorul manșoanelor dințate 5 și 6.

Figura 25.)Transmisia Renk

La transmisia Renk, sistemul de egalizare a încărcării sateliților este asemănător cu faptul că cele două coroane cu dantura interioară sunt legate elastic la bază prin pachete de arcuri 4, fixate prin bolțurile cu nas 5. Aceste tipuri constructive de transmisii planetare au randamente foarte bune (n=0.97 – 0.99).

Din categoria transmisiilor cu sateliți dubli, de putere mică și medie, sunt evidențiate două soluții constructive: transmisia planetară Redex este folosită ca soluție constructivă pentru realizarea unei game largi de transmisii mecanice (prin curele și lanțuri, variatoare planetare, mașini-unelte, standuri de încercare); transmisia planetară Flender.

Figura 26.) Transmisia Redex

Transmisia Redex funcționează ca transmisie planetară monomobilă prin legarea la bază a arborelui 1 sau 2. Similar în transmisia de acționare a unei benzi transportoare transmisia Redex funcționează ca transmisie planetară cu arborele 1 fixat.

Valorile randamentului sunt mai mici în cazul funcționării ca transmisie planetară mono-mobilă, iar limitarea supraîncărcării sateliților montați în paralel se asigură prin montarea elastică a acestora pe bolțuri.

Transmisiile planetare Flender sunt transmisii complexe obținute prin combinarea diverselor module, cu rapoarte de transmitere i=910, la care egalizarea încărcării sateliților se obține cu ajutorul deformațiilor elastice ale celor două coroane dințate 2 și a celor două elemente elastice care le leagă la bază.

Fig 26.)Transmisia Flender

Transmisiile planetare Sevenier, având sateliți dubli înseriați, fiind legați în paralel, pot obține rapoarte de transmitere i=1–31(181) și randamente acceptabile ( n=0,95). Limitarea neuniformităților de încărcare a sateliților se face prin cuplarea (cu bolț elastic sau printr-o bară de torsiune) a celor doi sateliți simpli care formează un satelit dublu.

Figura 27.)Transmisia Sevenier

Din categoria transmisii planetare complexe obținute prin înserierea unităților planetare fac parte:

transmisia Lohmann, antrenată hidraulic de motorul 7 și având ieșirea la roata 8, s-a obținut prin înserierea unităților planetare monomobile 1-2-H1 și H1=4-5-H2 . Această variantă constructivă este folosită pentru a roti platforme mobile ce se regăsesc in construcția excavatoarelor și a macaralelor;

transmisia Lohmann se deosebește de varianta constructivă anterioară prin faptul că prezintă la intrare, înseriat, un angrenaj cu axe fixe 8 – 9, obținând astfel rapoarte de transmitere i=90–250 și este folosit ca reductor final în transmisiile autovehiculelor cu șenile.

Figura 28.)Transmisii Lohmann

Alte variante constructive sunt transmisiile planetare Engel, acestea sunt transmisii de putere mică, ce se construiesc prin modulare în 2–7 trepte, realizând rapoarte de transmitere i=30–54880 și randamente n= 0,8–0,4.

În general, pe lângă metoda înserierii sateliților, sunt utilizate diferite tipuri de legături în paralel: la acționarea hidraulică a roților unui autovehicul sau a tamburului unui troliu se folosesc transmisii planetare Lohmann cu două unități planetare fixate în paralel 2=5 și H1=4.

Figura 29.)Transmisii Lohmann cu două unități planetare legate în paralel

O aplicație importantă în construcția sistemelor mecatronice o reprezintă diferențialul automobilului (figura 30) ce reprezintă un sistem de transmisie cu angrenaje planetare care asigură o deplasare independentă a roților motoare, necesară în curbe, la patinare pe teren alunecos sau când anvelopele au diametre diferite (uzate, inegal umflate, etc).

Figura 30.) Schema cinematică a diferențialul automobilului

Constructiv vorbind, diferențialul automobilului este compus din:

caseta 1,

coroana 2,

roțile dințate conice satelit 4 montate pe axul 3

roțile dințate conice planetare 5.

De la caseta diferențialului mișcarea este transmisă, prin intermediul arborelui 3, roților satelit 4 care, fiind montate liber pe ax, acestea vor apăsa în mod egal asupra roților planetare 5, astfel împărțind simetric momentul motor.

Când roțile satelit nu se rotesc în jurul axului propriu, cele două roți planetare se rotesc cu viteza similară ca și caseta diferențialului.

Când roțile se rotesc în jurul axului propriu, una din roțile planetare se va roti mai încet, iar a doua mai repede decât caseta diferențialului. Astfel este posibil ca una din roțile planetare se oprească, iar cealaltă să se rotească cu o viteză de două ori mai mare decât caseta (apare în practică când roata corespunzătoare a utilajului alunecă pe noroi, zăpadă sau gheață). Pentru a facilita înaintarea utilajului și în acest caz, diferențialul este prevăzut cu un dispozitiv de oprire, compus din cuplajul cu gheare 7 care se poate deplasa pe canelurile axului planetar 6. Prin această deplasare până la caseta diferențialului se realizează o legătură rigidă între casetă și axul planetar 6, in așa fel încât cele două roți planetare se vor roti cu aceeași viteză, egală cu cea a casetei diferențialului.

În transmisia finală la roți s-a introdus, mai nou, un alt reductor planetar în butucul roții, astfel încât raportul total de transmitere ajunge la valori mai mari (i=25).

Pentru îmbunătățirea tracțiunii pe terenurile cu aderență mică, la unele utilaje de geniu moderne diferențialul clasic a fost schimbat, la una din axe, cu un diferențial cu blocare de construcție specială, denumit "no spin". Acesta este un aparat cu comandă automată, care blochează axele planetare pe drum drept și le deblochează în viraje. În locul pinioanelor satelit și planetare se montează în caseta diferențialului două mici ambreiaje cu gheare care, la deplasarea drept înainte, solidarizează axele, iar la viraje decuplează automat ambreiajul corespunzător roții exterioare curbei. Avantajele acestui diferențial rezultă din figura 31 care redau schemele de lucru.

Figura 31.)Schema de lucru a transmisiei diferențialului

Când o roată se deplasează pe un teren cu aderență slabă, pe care se pot folosi numai 5 unități de tracțiune, cealaltă roată poate să dezvolte tot numai 5 unități (în cazul diferențialului clasic) deși se deplasează pe un teren cu aderenta bună de 100 unități. În cazul diferențialului cu blocare "no spin" roata respectivă poate să asigure folosirea integrală a celor 100 de unități de tracțiune. Astfel, în total pe axa respectivă, diferențialul cu blocare "no spin" asigură o tracțiune de 10 ori mai bună decât diferențialul clasic, folosind 105 unități de tracțiune față de 10.

Diferențialul "no spin" se montează, de obicei, pe axele cele mai încărcate ale utilajelor de geniu, pentru a mări forța de pătrundere (în partea din față la buldozere și în partea din spate la încărcătoare).

4.3 Cinematica transmisiilor planetare

Din punct de vedere cinematic gradul de mobilitate M reprezintă numărul mișcărilor, independente și cunoscute, care impuse transmisiei asigură mișcări determinate tuturor elementelor acesteia.

Din punct de vedere static mobilitatea M reprezintă numărul momentelor exterioare care acționează asupra arborilor de intrare și ieșire, ale căror mărimi pot fi aflate prin calcularea sistemului de ecuații de echilibru cinetostatic al transmisiei planetare.

Mișcările elementelor constructive ale unei transmisii planetare sunt univoc determinate dacă se cunosc mișcările a M arbori exteriori (M=2 la transmisiile planetare simple diferențiale și M = 1 la transmisiile planetare simple monomobile).

Mișcarea unui arbore exterior oarecare ‚k’ este descrisă, în funcție de mișcările M cunoscute, cu ajutorul legii de transmitere, definită prin relația:

j=1,M

Care, prin derivare, în raport cu timpul poate fi scrisă sub forma:

j=1,M

– unghiul de rotație a arborelui k;

– unghiul de rotație a arborelui exterior j;

– viteza unghiulară a arborelui k;

– viteza unghiulară a arborelui exterior j.

În cazul transmisiilor cu roți dințate cu doi arbori exteriori (1– arbore de intrare și n – arbore de ieșire) legea de transmitere se poate scrie sub forma unui raport numit raport de transmitere:[10]

în care semnul + se consideră când vitezele unghiulare au același sens, iar semnul -când au sensuri contrare.

Studiul cinematicii unei transmisii planetare constă în determinarea vitezelor unghiulare pentru fiecare element mobil și calcularea raportului de transmitere.

4.4 Cinematica transmisiei planetare simplă monomobilă

Figura 32.) Vitezele unghiulare relative între elementele constructive:

a) transmisia planetară monomobilă, b) transmisia cu axe fixe asociată

Se impune mărimea și sensul vitezei unghiulară având roata centrală 1 ca element conducător, roata 2 fixată la elementul bază și brațul port-satelit H element ca condus. Din analiza cinematică, rezultă sensurile vitezelor unghiulare și pentru unitatea planetară considerată, cum este reprezentat în figura 32 a.

Prin inversarea mișcării unei transmisii planetare simple monomobile în raport cu elementul suport axe H se realizează o transmisie cu roți dințate cu axe fixe, când se menționează că transmisiei planetare i se asociază, prin inversarea mișcării, transmisia cu axe fixe.

Inversarea mișcării se obține aplicând întregului sistem (fiecărui element constructiv) o mișcare egală și de sens contrar mișcării elementului central (ex.: elementul suport axe H) ceea ce conduce la formularea teoremei că la schimbarea elementului bază (H=0) și a mișcărilor absolute, mișcările relative ale elementelor corespunzătoare celor două transmisii rămân neschimbate. Deoarece și sunt egale ca mărime, direcție și sens, se obțin vitezele unghiulare și pentru transmisia cu roți dințate cu axe fixe asociată transmisiei planetare, ca în figura 32 b. știind că: = -, prin inversarea mișcării unei transmisii planetare monomobile în raport cu elementul suport axe H se obține o transmisie cu roți dințate cu axe fixe; cele două transmisii se numesc asociate și sunt echivalente din punct de vedere cinematic.

Pentru două elemente oarecare x și y, componente ale fiecarui tip constructiv de transmisie (planetară, respectiv cu axe fixe) se pot scrie relații între vitezele unghiulare ale mișcării lor relative exprimate prin:

x,y={1,2,3,H}

Particularizând relația se pot determina vitezele unghiulare ale elementelor constructive x ale transmisiei față de elementul bază (roata centrală 2, respectiv elementul suport axe H):[10]

– pentru transmisia planetară simplă monomobilă: y = H

– pentru transmisia cu roți dințate cu axe fixe: y = 2

Raportul de transmitere al unității planetare monomobile poate fi determinat pentru două cazuri distincte de elemente conducătoare[10]:

– elementul central (roata) 1:

– elementul suport axe H:

Folosind raportul de transmitere al transmisiei cu roți dințate cu axe fixe calculat cu relația:

în care: numerele de dinți z1, z2 și z3 se aleg din considerente cinematice și de rezistență, rezultand rapoartele de transmitere între elementele mobile ale transmisiei planetare monomobile[10]:

Relațiile reprezintă formulele lui Willis, cunoscute din Teoria mecanismelor, în care este raportul cinematic interior.

4.5 Cinematica transmisiei planetare simplă diferențială

Deoarece gradul de mobilitate este M = 2, se impune cunoașterea mișcărilor a doi arbori exteriori, astfel că legea de transmitere este o funcție de forma[10]:

în care:

– unghiul de rotație necunoscut al arborelui c;

– unghiurile de rotație cunoscute ale arborilor a și b.

Derivând relația în raport cu timpul, se pate deduce viteza unghiulară a arborelui interior c funcție de vitezele unghiulare ale

arborilor de intrare:

[10]

Constantele A și B pot fi determinate din condițiile fixării arborilor b, respectiv a astfel:

– pentru

– pentru

Cele două rapoarte de transmitere din relațiile anterioare corespund transmisiei planetare monomobile obținută din transmisia diferențială prin fixarea succesivă la elementul bază a celor doi arbori exteriori cu mișcări cunoscute. Astfel se stabilește legătura între vitezele unghiulare sub forma[10]:

Pentru schema structurală a transmisiei planetare, folosind notațiile: c = 1, b = 2, a = H, legea de transmitere are expresia[10]:

4.6 Dinamica transmisiilor planetare

Un aspect dinamic important al transmisiilor planetare îl constituie circulația de putere care reprezintă distribuția puterii de intrare pe ramurile transmisiei împreună cu sensul de transmitere, dat de sensul vitezelor unghiulare ale arborilor.

Teoretic, considerând randamentul transmisiei 100% dacă se neglijează frecările între elementele constructive, se definește circula teoretică de putere. Pentru cazul real de funcționare al unei transmisii planetare (randament este mai mic decât 100%), când se iau în considerare și fenomenele de frecare ce nu modifică cinematica (vitezele unghiulare ale arborilor componenți fiind determinate ca mărime și sens din analiza cinematică), se definește circulația reală de putere, când se modifică numai momentele și forțele care încarcă elementele constructive ale transmisiei. Acestea reprezintă încărcările reale ale elementelor unei transmisii planetare și se obțin din rezolvarea sistemului format din ecuațiile de echilibru dinamic pentru fiecare unitate planetară.

La transmisiile planetare simple (monomobile) cu doi arbori exteriori, la care puterea circulă neramificat de la intrare la ieșire și într-un singur sens, nu se efectuează analiza circulației de putere. Necesitatea acestei analize apare numai la transmisiile planetare complexe când se deosebesc următoarele situații:

circulația de putere în circuit deschis: pe fiecare ramură de la intrare la ieșire;

circulația de putere în circuit închis: când există una sau mai multe ramuri (nu toate) în care puterea circulă de la ieșire către intrare; apare supraîncărcarea unor ramuri ceea ce constituie un dezavantaj dinamic.

Circulația teoretică a puterii într-o transmisie planetară este caracterizată prin determinarea, pe fiecare ramură și/sau element constructiv x, a coeficientului de repartiție teoretică a puterii de forma[10]:

în care:

P1, Px – puterea de intrare, respectiv puterea care circulă pe ramura (elementul) x;

T1, Tx – momentul de torsiune transmis la intrare, respectiv de elementul x;

,– viteza unghiulară a elementului de intrare, respectiv x.

Deoarece o transmisie planetară complexă este formată din mai multe unități planetare j, definirea circulației teoretice a puterii se face prin stabilirea coeficienților corespunzători anumitor elemente centrale ale unităților planetare componente ,2H .

Dinamica transmisiilor planetare complexe se studiază prin descompunerea acestora în unități planetare simple. În studiul dinamic, neglijând forțele de inerție, o transmisie (unitate) planetară simplă poate fi analizată, inversând mișcarea în raport cu elementul suport-axe H, ca o transmisie cu roți dințate cu axe fixe.

Pentru determinarea coeficienților de repartiție a puterii pe elementele centrale ale unei unități planetare, se consideră schema bloc a unei transmisii planetare complexe din figura 33, în care s–au folosit notațiile: 1 – element de intrare (conducător), n – element de ieșire (condus), j – transmisie (unitate) planetară diferențială simplă formată din roțile centrale k, l și elementul suport–axe Hj .

Figura 33.)Circulația de putere pentru transmisia planetară complex

Convențional, un element constructiv k al unei transmisii planetare poate fi definit ca element conducător sau condus prin Z produsul dintre momentul static Tk și viteza unghiulară absolută astfel:

Figura 34.)Definirea elementelor conducător și condus

În cazul general, coeficienții de repartiție teoretică a puterii pe elementele centrale k, l și Hj au următoarele expresii analitice[10]:

`

Pentru care:

– puterea care circulă prin roțile centrale k, l, elementul suport-axe Hj;

– momentele de torsiune transmise de arborii pe care sunt fixate roțile centrale k, l, respectiv elementul Hj;

– vitezele unghiulare ale roților centrale k, l, elementul suport-axe Hj;

– raportul de transmitere interior al unității planetare j;

– raportul de transmitere al transmisiei complexe respectiva;

, – raportul de transmitere dintre elementul suport-axe Hj și roțile centrale k , respectiv l.

Relațiile fac posibilă analiza dinamică (teoretică) a oricărei transmisii planetare monomobile, constatând că circulația teoretică de putere este complet determinată de cinematica acesteia =i () și ; j=1,2,3…

Ținând seama că: P1=T1∙>0 este putere de intrare, rezultă că în raport cu unitatea planetară j elementul k este conducător dacă >0 și este condus dacă 0.

Circulația reală de putere pe ramura (elementul) x poate fi descrisă, similar cu cazul teoretic, cu ajutorul coeficientului real de repartiție a puterii[10]:

în care: i1x – raportul cinematic de transmitere de la elementul de intrare 1 la elementul x.

Deoarece rapoartele cinematice de transmitere se pot obține din analiza cinematică, din relația rezultă că circulația reală de putere se reduce la stabilirea momentelor de încărcare Tx ale elementelor centrale în funcție de momentul Ti la intrarea în transmisia planetară.

Datorita pierderilor prin frecare, se definește randamentul unei transmisii planetare ca raportul dintre puterea de ieșire (puterea utilă) și cea de intrare[11].

Determinarea momentelor reale care încarcă elementele constructive ale transmisiilor planetare simple monomobile se face prin rezolvarea sistemului format din ecuațiile de echilibru dinamic al fiecărei unități planetare j . Deoarece momentele statice sunt invariante față de inversarea mișcării, stabilirea momentelor reale ale unei transmisii planetare poate fi redusă la calculul momentelor de încărcare ale elementelor transmisiei cu axe fixe asociată impunând cele două condiții[11]:

rezultă momentul de torsiune transmis de roata centrală 1 funcție de momentul de intrare în unitatea planetară (pe roata centrală k) dat de relația:[10]

Din condiția de echilibru a momentelor de torsiune:

Dacă nu există pierderi de putere de la elementul de intrare 1 al transmisiei planetare complexe la elementul k al unității planetare j, în calcule se consideră:Tk T1 .

În mod asemănător se poate stabili încărcarea arborilor (elementelor) unei transmisii planetare simple diferențiale.

Figura 35.) Încărcarea transmisiei planetare simple diferențiale

4.6.1 Particularități de calcul organologic al transmisiilor planetare

Angrenajele unei transmisii planetare se proiectează pentru fiecare unitate planetară în parte; practic dimensionarea și verificarea se realizează din condiții de rezistență pentru transmisia cu roți dințate cu axe fixe asociată prin inversarea mișcării. Particularitățile de calcul sunt legate de următoarele aspecte:

1) În relațiile utilizate pentru dimensionarea elementelor constructive ale unei transmisii planetare (roți centrale, sateliți, braț port– satelit, arbori) se folosesc valorile momentelor de torsiune care încarcă fiecare element și nu puterile, pentru a face distincție între puterile arborilor unei unități planetare și puterile arborilor transmisiei cu axe fixe asociată.

2) Momentele de torsiune care încarcă arborii transmisiei cu axe fixe sunt egale cu momentele corespunzătoare pe arborii unității planetare.

3) În cazul unităților planetare cu S sateliți legați în paralel, forțele din angrenaje se calculează ținând seama și de procedeul utilizat pentru uniformizarea încărcării sateliților, momentul de calcul determinându-se cu relația[10]:

în care:

Tx – momentul de torsiune total care solicită elementul (roata centrală) x;

K– coeficient care ține seama de neuniformitatea încărcării sateliților, indicat în tabelul

Tabelul 1 Coeficienți de neuniformitate

5. ANALIZA CINEMATICĂ A MECANISMELOR CUTIEI DE TRANSMISIE PRINCIPALĂ LA ELICOPTERUL IAR 316-B PE BAZA SCHEMEI CINEMATICE SI A PARAMETRILOR GEOMETRICI

Analiza cinematica studiază mișcarea elementelor cinematice sau a anumitor puncte prezente pe aceste elemente fără a tine cont de ce a cauzat mișcarea. În urma analizei cinematice rezultă următorii parametrii cinematici:

– viteza si accelerația unghiulară;

– viteza și accelerația absolută a punctelor considerate;

– traiectoria descrisă de punctul pe care îl studiem;

– poziția punctului sau a elementului considerat;

Mecanismele planetare sunt mecanisme ce au în componență și roți dințate cilindrice sau conice cu axa geometrică mobilă.

Mecanismele planetare pot avea un singur element conducător, caz în care mobilitatea mecanismului M=l, sau cu două elemente de antrenare, când M=2, acestea din urmă numindu-se și mecanisme diferențiale.

Mecanismele diferențiale sunt utilizate în cazul în care se dorește însumarea la un singur element a mișcărilor a două elemente conducătoare, sau pentru punerea în mișcare de la un singur element conducător a două elemente conduse.

Mecanismele planetare cu un singur element conducător (M=1) sunt utilizate în construcția reductoarelor de turații, fiindcă acestea pot obține rapoarte mari de reducere cu un număr mic de roți dințate.

Analiza cinematică, în acest caz, are ca scop determinarea rapoartelor de transmitere pentru mecanismele planetare si pentru mecanismele cu roti dințate din cadrul C.T.P.-ului cunoscând numărul de dinți pentru fiecare roată, pe baza schemei cinematice.

Numărul de dinți pentru fiecare roata din angrenajele mecanice componente ale cutiei de transmisie principală:

=20 dinți

=41 dinți

=51 dinți

=20 dinți

=93 dinți

=51 dinți

=20 dinți

=22 dinți

=25 dinți

Reductorul central:

,

Reductorului planetar 1:

, ,

Reductorului planetar 2:

,,

Mecanismul de transmitere (transmisiei spate):

,

Considerând faptul că mecanismele se pot descompune în grupe structurale, analiza cinematică poate fi redusă la studiul acestor grupe pentru a determina rapoartele de transmitere. Raportul de transmitere total al mecanismelor din cadrul reductoarelor cutiei de transmisie este împărțit în rapoarte de transmitere parțiale pentru fiecare reductor ce intră în componența lor.

Calculul rapoartelor de transmitere parțiale:

În cadrul reductorului central avem un mecanism format din 2 roți dințate cu raportul de transmitere:

În cadrul reductorului central avem un mecanism planetar cu raportul de transmitere:

În cadrul reductorului central avem un mecanism planetar cu raportul de transmitere:

Mecanismul de transmisie la transmisia spate obține raportul de transmitere:

Din schema cinematică reiese faptul ca mișcarea de rotație este transmisa de la turbomotor, atât către rotorul principal cat si spre rotorul anticuplu,din aceasta cauza se vor calcula două rapoarte de transmitere diferite, unul principal si un al doilea secundar.

Raportul total de transmitere 1:

Raportul total de transmitere 2:

CONCLUZII

Datorită faptului că elicopterul IAR 316B este în continuă folosire, am ales să elaborez un studiul asupra parții mecanice a acestui elicopter, parte ce constituie si asigura transmisia de putere de la motor către organele de lucru. Astfel că în această lucrare am urmărit prezentarea in detaliu a tuturor mișcărilor mecanice dezvoltate de mecanismele angrenate in transmisia elicopterului.

În primul capitol am prezentat in mod detaliat cele mai importante elemente componente ale cutiei de transmisie principale si fiecare parte a acesteia. De asemenea, am detaliat fiecare organ al acestui aparat, cat si rolul acestora in funcționarea normala a transmisiei aeronavei.

În capitolul doi am detaliat părțile structurale cu ajutorul unor scheme ce sunt de folos pentru a înțelege mai bine modul de funcționare a mecanicii elicopterului. Această schema este, de asemenea, folosita si pentru a mai bine ilustra părțile componente a mecanismelor din compunerea acestui dispozitiv.

În următorul capitol a fost prezentată o analiza structurală în mod sumar, dar detaliat, a elementelor cinematice componente din cutia de transmisie principală cu ajutorul calculelor de mobilitate ce sunt specifice elementelor constructive ale reductoarelor planetare. Aceste calcule au avut ca scop determinarea valorilor de mobilitate, precum și analizarea mișcării de rotație a mecanismelor. În continuare am realizat o schema cinematica cu rolul de a expune modul în care sunt dispuse mecanismele planetare si calea de intrare a puterii si cea de ieșire.

În capitolul patru am prezentat unele dintre cele mai bune variante constructive de transmisii planetare ce pot fi folosite în dispozitive similare celui instalat pe aeronava IAR-316B. De asemenea am expus si modalitățile de calcul folosite pentru a determina parametrii cinematici si geometrici, de care este nevoie pentru a realiza analiza cinematica a mecanismului.

În ultimul capitol am realizat o analiza cinematica scurta a mecanismului de transmitere din compunerea cutiei de transmisie principala prin calculul rapoartelor de transmitere a puterii, pentru efectuarea acestor calcule au fost folosite schemele cinematice, prezentate anterior, si numărul de dinți prezenți pe fiecare roata dințata alături de fiecare direcție de transmitere a puterii.

-Pagină albă-

BIBLIOGRAFIE

1. Antal, A. (1994). Reductoare. Cluj-Napoca: Editura Universității Tehnice.

2. Bostan, I. (1995). Transmisii planetare precesionale: aspecte teoretice și aplicații practice. Chișinău: Editura Universității Tehnice a Moldovei.

3. Dieter, M., ș.a. w Roloff/Matek. (2008). Organe. de Mașini, volumul 1. Bucrești: Editura Matrix Rom.

4. Gafitanu, M. (2002) Organe de mașini, vol. I și II. Bucrești: Editura Tehnică.

5. Hurdubae, A., ș.a. (1983). Manual deconstrucție Și exploatare la sol și în zbor a Elicopterului volumul I. București: Secția asigurare Tehnico Economică presei Și publicațiilor Ministerului Apărării Naționale.

6. Hurdubae, A., ș.a. (1984). Manual deconstrucție Și exploatare la sol Și în zbor a Elicopterului volumul 11. București: Secția asigurare tehnico Economică presei Și publicațiilor Ministerului Apărării Naționale.

7. Luculescu, D., ș.a. (2008). Cinematica mecanismelor plane. Brașov: Editura Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă”.

8. Mironeasa, S., ș.a. (2010). Elemente de inginerie mecanică. București: Editura Matrix Rom.

9. Octavian, R., ș.a. (2003). Proiectarea optimală a organelor de mașini. București: Editura Tehnică.

10. Postelnicu, A. (2001). Teoria, performanțele și construcția elicopterelor. Cluj-Napoca: Editura albastră.

11. Rădulescu, G., Ș.a. (1986). Îndrumător de proiectare în construcția de mașini, Vol.1. București: Editura tehnică.

12. Tudor, A., ș.a. (1982). Durabilitatea și fiabilitatea transmisiilor mecanice. București: Editura tehnică.

13. Tudor, A., ș.a. (1988). Durabilitatea și fiabilitatea transmisiilor mecanice. București: Editura tehnică.

14. Snesarev, G.A. (1982). Raseet reductorov na dolgoevedinosti, Vestnik masinostoenia, Nr. 4, 5, 6, 7, 8.

15. http://r0.scribd.com/doc/75292250/CURS-3-Transmisii-Planetare

16. * * *. (1986). Manual al elicopterului lAR-316-B, M.Ap.N. București: C.A.M.

17. * * *. (1976). Manual al elicopterului lAR-316-B, M.Ap.N. București: C.A.M.

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

Subsemnatul ALMĂȘAN ALEXANDRU, student al Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă”/ Facultatea de Management Aeronautic, specializarea aviației naviganți elicoptere- M.A.I., seria (promoția) 2018, declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile legale referitoare la falsul în declarații și dispozițiile Legii Educației Naționale nr. 1/2011 referitoare la plagiat, că lucrarea de licență cu titlul STUDIUL CINEMATIC AL CUTIEI DE TRANSMISIE PRINCIPALE LA ELICOPTERUL IAR 316-B, elaborată sub îndrumarea d-lui conf. univ. dr. ing. DORU LUCULESCU, pe care urmează să o susțin în fața comisiei de examen:

a) a fost elaborată personal pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate în bibliografie;

b) nu am preluat texte, date, rezultate, elemente de grafică din alte lucrări fără a cita sursa bibliografică.

Am luat la cunoștință despre faptul că îmi este interzisă comercializarea/transmiterea lucrării mele către un terț în vederea falsificării de către aceasta a calității de autor al lucrării.

Data, Semnătura,