Fitoterapia se bazează pe utilizarea plantelor medicinale atât în scopuri curative, cât și în scopuri profilactice. [302102]

[anonimizat].

[anonimizat] a utilizat plantele pentru tratamentul diferitelor afecțiuni. [anonimizat] a [anonimizat] (folosite pentru otrăvirea săgeților cu scopul de a vâna animale).

Totodată, identificarea plantelor cu efecte benefice a [anonimizat].

[anonimizat] î.e.n [anonimizat], chineze sau egiptene. [anonimizat], indicații precum și mod de utilizare (1).

[anonimizat] a devenit o preocupare de seamă încă de la formarea poporului român și până în prezent. Atfel, se poate spune că această ramură a științei medicale s-a născut și a evoluat odată cu omul (1).

[anonimizat] o mare parte a populației globului. [anonimizat], grăbind vindecarea unor boli. [anonimizat] (ex. ceaiuri, extracte, tincturi etc).

[anonimizat], [anonimizat]-plan necesitatea susținerii fitoterapiei ca metodă de tratament.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Am ales această temă datorită prevalenței crescute a conjunctivitei și pentru a evidenția beneficiile fitoterapiei alături de tratamentul alopat.

Capitolul I. Conjunctivita, generalități

Definiție

Conjunctiva este o [anonimizat], care căptușește suprafața anterioară a sclerei și interiorul ploapei. Aceasta este alcătuită din două porțiuni: bulbară și palpebrală. [anonimizat] a sclerei, iar porțiunea palpebrală căptușește partea interioară a pleoapei (Fig.1). Inflamația sau infecția conjunctivei poartă denumirea de conjunctivită și se caracterizează prin dilatarea vaselor de sânge conjunctivale. [anonimizat] (2).

Fig.1. Conjunctiva (3)

Conjunctivita este o afecțiune inflamatorie cu un impact ecomonic și social ridicat. [anonimizat] (2), [anonimizat], se presupune că se încadrează între 377 și 857 milioane de dolari anual (2).

Etiologie și epidemiologie

În funcție de agentul, care duce la declanșarea acestei afecțiuni, se pot distinge două forme de conjunctivită: infecțioasă și non-infecțioasă.

Forma infecțioasă este cauzată de bacterii, virusuri, chlamydii, fungi și paraziți, în timp ce forma non-infecțioasă este de origine alergică, toxică sau iritativă. Conjunctivita infecțioasă este forma cu cea mai mare prevalență, fiind urmată de cea alergică (4).

O altă clasificare a acestei afecțiuni se poate realiza în funcție de debut și severitatea răspunsului clinic. Astfel, se pot distinge două tipuri de conjunctivită: acută sau cronică. Forma acută este caracterizată de o perioadă de manifestare de aproximativ trei sau patru săptămâni, în timp ce forma cronică persistă un timp mai îndelungat (4).

În multe țări supra-populate, cu o situație igienică precară, au fost raportate focare de conjunctivită virală. Cea mai frecventă cauză a acesteia este reprezentată de adenovirusuri, regăsindu-se în aproximativ 65-90 % din situații (4).

În ceea ce privește conjunctivita bacteriană, agentul patogen, care duce la declanșarea acesteia, diferă de la copil la adult. Se presupune că în rândul adulților, agentul etiologic cel mai întâlnit este reprezentat de Staphylococcus aureus, pe când în rândul populației pediatrice, patogenii se diferențiază în funcție de vârstă (Tab. I). Totodată, cele mai frecvente cazuri au fost cele declanșate de Haemophilus influenzae și Streptococcus pneumoniae. Formele de conjunctivită produse de Chlamydia trachomatis au fost identificate în special la nou-născuți, în procent de 7,8-12,5%, în timp ce forma fungică și parazitară nu s-au numărat printre cauzele frecvente care duc la declanșarea acestei afecțiuni (4).

Tab. I. Agenți patogeni ai conjunctivitei bacteriene și virale în funcție de vârstă (4)

Diagnostic

Este foarte important să se facă diferența între conjunctivită și alte afecțiuni oculare care au o manifestare clinică similară, pentru a putea lua deciziile corespunzătoare cu privire la metodele de testare și tratament. Astfel, în acest caz, probe precum: anamneză, examinare oculară, examinare sistemică și teste de laborator sunt esențiale pentru stabilirea unui diagnostic. Indiferent de cauza care a dus la declanșarea bolii, primul pas spre diagnosticare îl reprezintă anamneza, care poate oferi informații prețioase cu privire la agentul etiologic responsabil, urmată de examinarea oculară (2).

Simptomele, împreună cu tipul secreției oculare, constituie factori importanți în stabilirea formei de conjunctivită (Tab. II) (4).

Tab. II. Semne clinice specifice pentru diagnosticarea formei de conjunctivită (4)

Această prezentare clinică nu reflecă întotdeauna diagnosticul corect. Există situații în care pacienții prezintă simultan atât un răspuns folicular, cât și unul papilar. Astfel de cazuri pot fi observate prin intermediul examenului biomicroscopic realizat la nivelul conjunctivei bulbare sau tarsale. Un răspuns papilar apare, de obicei, în cazul conjunctivitei alergice sau bacteriene, iar cel folicular este caracteristic formei virale sau granuloase (4).

Mai mult decât atât, limfadenopatia, conform unor studii, a fost raportată în aproximativ 50 % din cazurile de conjunctivită virală, însă ea poate fi prezentă și formele produse de Neisseria gonorrhea sau Chlamydia trachomatis (4).

Tratamentul se stabilește după diagnosticarea corectă a bolii și diferă în funție de patogenul resposabil.

Clasificare formelor de conjunctivită

În funcție de natura agentul etiologic, conjunctivita poate fi clasifică în:

1.4.1. Conjunctivită non-infecțioasă

1.4.2. Conjuctivită infecțioasă

1.4.1. Conjunctivita non-infecțioasă

Conjunctivita alergică

Conjunctivita alergică este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni de la nivelul globului ocular, afectând aproximativ 20-40 % din populația Statelor Unite ale Americii. Aceasta este caracterizată ca fiind răspunsul inflamator apărut în urma expunerii mucoasei conjuctivale la alergeni precum: polen, părul animalelor sau alte antigene din mediu. Răspunsul alergic de la nivel ocular implică o serie de semne și simptome care pot varia ca și intensitate. Pruritul și roșeața reprezintă principalele semne distinctive care însoțesc conjunctivita alergică, la fel și lăcrimatul apărut ca urmare a frecării ochiului. Există și simptome mai severe care pot să însoțească această afecțiune precum: senzație de arsură, corp străin la nivel ocular sau fotofobie, însă apar destul de rar în forma acută. Durerea apare mai frecvent în formele cronice, în special, atunci când este afectată corneea.

Evaluarea clinică reflectă hiperemie conjunctivală și chemoză (Fig. 2). În ceea ce privește secreția oculară, aceasta este apoasă, deși există cazuri în care conține o cantitate mică de mucus care se poate acumula la nivelul pleoapei sub formă de „crustă”, în special, pe parcursul nopții (5).

Fig. 2. Hiperemia conjunctivală (6)

Totodată, printre semnele caracteristice acestei forme de conjunctivită se poate regăsi, la nivelul porțiunii palpebrale, edemul și eritemul, iar cu ajutorul examenului biomicroscopic, se poate evidenția hiperplazia și hipertrofia papilară vizibile pe conjunctiva tarsală (5).

În acest caz, pentru staibiliarea unui diagnostic, anamneza joacă un rol foarte important, deoarece, în majoritatea situațiilor, pacienții prezintă antecedente personale sau familiale ale reacțiilor alergice. De asemenea, examinarea oculară poate oferi informații prețioase cu privire la agentul patologic responsabil de apariția bolii (7).

Tratamentul conjunctivitei alergice urmărește ameliorarea simptomatologiei, reducerea semnificativă a inflamației și evitarea expunerii la agentul cauzator. Măsuri nonfarmacologice, precum: soluții lacrimale artificiale, lipsite de conservanți sau comprese reci se utilizează, de obicei, în formele ușoare ale acestei boli sau ca terapie adjuvantă ori de câte ori este nevoie (7).

O altă opțiune este reprezentată de decongestionantele topice. Acestea produc vasoconstricție la nivel ocular, reducând roșeața. Totuși, ele au o utilizare limitată în conjunctivita alergică, deoarece eficința lor în ceea ce privește roșeața este pe termen scurt, iar asupra pruritului acționează într-o foarte mică măsură. Administrarea în exces a acestor agoniști adrenergici sintetici poate determina down-regulation la nivelul receptorilor oculari α1, conducând la producerea fenomenului rebound în cazul opririi tratamentului. Există și situații în care decongestionantele oculare sunt contraindicate (de exemplu: în cazul pacientilor cu glaucom) sau se utilizează cu prudență (în cazul pacienților cu afecțiuni cardiovasculare, hipertiroidism sau diabet) (8).

Opțiunile farmacologice pentru gestionarea conjunctivitei alergice sunt extrem de diverse. În principal, se utilizează cinci clase de medicamente:

Antihistaminice H1 orale sau topice;

Inhibitori ai degranulării mastocitelor topici;

Antihistaminice/inhibitori ai degranulării mastocitelor;

Corticosteroizi topici;

Antiinflamatoare nesteroidiene topice (2).

Antihistaminicele H1 sunt substanțe care acționează antagonist la nivelul receptorilor H1 (9). Acești compuși reduc vasodilatația și ameliorează pruritul, însă nu au niciun efect asupra roșeței (7).

Dintre antihistaminicele H1 orale sunt frecvent utilizate cele din generatia II-a (exemplu: azelastina) deoarece, datorită lipofiliei reduse, scade capacitatea acestora de a traversa bariera hemato-encefalică și astfel nu produc somnolență într-o maniera asemănătoare celor din generația I (8, 9). Se recomandă administrarea cu prudență a compușilor din prima generație, care posedă proprietăți anticolinergice puternice (clemastina, difenhidramina și prometazina), în special, la pacienții cu ulcer peptic, hipertrofie benignă de prostată, obstrucție intestinală sau genito-urinară sau glaucom cu unghi închis (9).

Antihistaminicele topice acționează mai rapid decât cele orale, fiind și mai bine tolerate (7). În comparație cu placebo, acești compuși s-au dovedit a fi foarte utili în ameliorarea semnelor și simptomelor induse de alergeni (8).

Inhibitorii deglanulării mastocitelor, se utilizează rareori sub formă de monoterapie în tratamentul conjunctivitei alergice, deoarece acționează lent și astfel, apare o amelioare a simptomelor după aproximativ 3-5 zile (8). Se recomandă ca aceștia să se administreze de preferabil înaintea expunerii la alergen (7).

Asocierea antihistaminelor cu inhibitori ai degranulării mastocitelor reprezintă cea mai recentă schemă terapeutică, utilizată în conjunctivita alergică asociată cu prurit. Astfel, se asociază într-o singură moleculă două substanțe cu mecanisme diferite de acțiune, ducând atât la reducerea inflamației, prin prevenirea degranulării mastocitelor, cât și la blocarea selectivă a receptopilor histaminici H1 (8).

În cazul în care tratamentul nu este controlat satisfăcător cu una dintre clasele de medicamente mai sus menționate, se recurge la utilizarea agenților antiinflamatori nesteroidieni ( spre exemplu: ketorolac). Aceștia se pot utiliza ca alternativă pentru a reduce hiperemia conjunctivală și pruritul produse în mod principal de prostaglandinele D2 și E2 (5).

Corticosteroizii topici se utilizează mai frecvent pentru a trata formele severe sau cronice de conjunctivită alergică. Când se administrează pe această cale, ei au un efect antiinflamator mai pronunțat, deoarece interferă cu sinteza de proteine intracelulare și blochează fosfolipaza A2 (enzimă responsabilă de formarea acidului arahidonic). Totodată, inhibă producerea de citokine și migrarea celulelor inflamatorii. Corticosteroizii se găsesc într-un număr mare și variază în funcție de intensitatea efectului: fluorometolon, dexametazonă și prednison, medroxiprogesteron (10).

Datorită faptului că acești compuși pot determina apariția unor reacții adverse importante, se recomandă a nu fi utilizați pe o perioadă de timp mai lungă de două săptămâni. Printre aceștia se numără dexametazona, fluorometolon și prednisolon, compuși cu o grupare cetonică la carbonul din poziția 20, însă prin înlocuirea acesteia cu o grupare esterică s-a ajuns la un nou compus, loteprendol etabonat, care prezintă un risc mai redus de efecte nedorite (10).

Imunoterapia s-a dovedit a fi utilă în cazul pacienților cu rinoconjunctivită alergică, care prezintă anticorpi specifici IgE față de alergeni, însă are o utilizare limitată datorită riscului crescut de a produce reacții sistemice a căror incidență și severitate depinde de tipul alergenului administrat (11).

Pentru a stabili tratamentul adecvat este necesar să se țină cont de antecedentele pacientului, precum și de evaluarea clinică în cazul unui prurit intens.

1.4.2. Conjunctivita infecțioasă

Această formă de conjunctivită poate fi indusă de: bacterii, virusuri, fungi sau paraziți.

Conjunctivita bacteriană

Conjunctivita bacteriană se clasifică în funcție de debut și severitatea masifestării clinice în hiperacută, acută sau cronică.

Forma hiperacută (Fig. 3) este cauzată cel mai frecvent de Neisseria gonorrhoeae sau Neisseria meningitidis și se caracterizează prin umflarea pleoapelor, hiperemie conjunctivală, secreție oculară purulentă și chemoză. Toate aceste simptome au un debut brusc și pot afecta unu sau chiar ambii ochi. În cazul adulților, Neisseria gonorroeae se transmite pe cale sexuală și, astfel, poate cauza afecțiuni oftalmice ale fătului. În ambele cazuri, aceste infecții necesită implementarea rapidă a unui tratament local și sistemic cu antibiotice (azitromicină 0,15 %, moxifloxacină 0,5 %). Adulții diagnosticați cu conjunctivită gonococcică urmează terapie medicamentoasă împreună cu partenerii sexuali. Totodată, aceștia prezină și un risc crescut de a dezvolta o infecție genitală, produsă de Chlamydia, motiv pentru care, ulterior, ar fi necesar un tratament cu doxicilină sau azitromicină (12).

Fig. 3. Conjunctivita bacteriană hiperacută (2)

În ceea ce privește forma cronică, semnele și simptomele au o durată de cel puțin patru săptămâni și recidivează frecvent. Hiperemia și secreția oculară sunt, în general, moderate sau ușoare. Și in acest caz tratamentul se bazează pe administrarea de antibiotice (2).

Conjunctivita bacteriană acută (Fig. 4) este forma cea mai frecvent întâlnită atât în rândul copiilor, cât și în rândul adulților, fiind cauzată de cele mai multe ori de Haemophylus influnezae, Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus și Pseudomona aeruginosa (13).

Fig. 4. Conjunctivită bacteriană acută însoțită de secreție mucopurulentă și hiperemie conjunctivală (2)

În acest caz, infecția debutează, de obicei, la un singur ochi, urmând ca în 24-48 ore să se extindă și la celălalt. Inițial, pacienții acuză disconfort unilateral, prurit, secreție oculară crescută și hiperemie conjunctivală moderată. După scurt timp, secreția devine mucopurulentă sau purulentă (13).

Cel mai întâlnit simptom al acestei afecțiuni este cel al pleoapelor „lipicioase”, în special, dimineața (13).

Tratamentul constă în administrarea de substanțe cu acțiune antimicrobiană cu scopul de a reduce durata bolii și a evita recidivele. Antibiotice cu specru larg, precum: ciprofloxacină, ofloxacină, levofloxacină, trimetoprim suflat polimixina B, gentamicină sau tobramicină s-au dovedit a fi foarte utile, acestea acționând atât asupra bacteriilor gram pozitiv, cât și asupra celor gram negativ. Aminoglicozidele însă pot produce rezistență și astfel scade efectul lor asupra unor specii de Staphylococcus și tulpini de Pseudomonas (13).

Moxifloxacina și gatifloxacina, fac parte din noua generație de fluorochinolone topice, cu o acțiune similară fluorochinolonelor deja existente asupra bacteriilor gram negativ, însă în ceea ce privește acțiunea asupra bacteriilor gram pozitiv, se observă o îmbunătățire din punct de vedere al rezistenței. Totodată, moxifloxacina s-a dovedit a fi eficientă și în eredicarea infecțiilor bacteriene superficiale (13).

Dintre noile substanțe, besifloxacina, sub formă de suspensie oftalmică, s-a dovenit a avea o eficacitate și o tolerabilitate similară cu cea a moxifloxacinei împotriva bacteriilor sensibile (14).

Deși antibioticele contribuie la eredicarea bacteriile antigenice, ele au o acțiune redusă asupra inflamației. În cazul în care corneea nu este afectată în mod semnificativ, alături de antibiotice se pot utiliza și corticosteroizi ca: prednisolon acetat 1%, emulsie de difluprednat 0,05 % sau loteprendol etabonat 0,5 % pentru a potența efectul antiinflamator. Alte posibile asocieri sunt reprezentate de tobramicină-dexametazonă, tobramicină-loteprendol sau neomicina-polimixin B sulfat-dexametazonă (13).

Conjunctivita virală

Virusurile repezintă principalul agent etiologic responsabil de peste 80 % din cazurile de conjunctivită acută, însă foarte multe dintre acestea sunt diagnosticate greșit ca find conjunctivită bacteriană (2).

Febra faringoconjunctivală și epidemia keratoconjunctivală (Fig. 5) sunt formele frecvent întâlnite ale aceste afecțiuni, ambele fiind determinate de diverse tipuri de adenovirus. Cea dintâi se caracterizează printr-un debut brusc cu febră ridicată, faringită, precum și antecedente recente ale unei infecții la nivelul tractului respirator superior. Inițial apare la un singur ochi, după care se extinde și la celălalt. În ceea ce privește cornea, aceasta rareori este afectată. Nodulii limfatici periauriculari sunt palpabili. Keratoconjnctivită însă este mult mai severă prezentând ca semne clinice fundamentale apariția bruscă a conjunctivitei foliculare, secreție oculară apoasă, hiperemie, chemoză și limfadenopatie, acesta din urmă având o prevalență mult mai crescută în forma de conjunctivită virală decât în cea bacteriană (2).

Fig. 5. Keratoconjunctivita (15)

Conjunctivita virală, cauzată de adenovirus, este o boală foarte contagioasă, riscul de transmitere fiind estimat la 10-50 %. Din acest motiv, pacienții trebuie informați corespunzător în ceea ce privește posibilitatea de răspândire a acestei afecțiuni. Principalul obiectiv al tratamentului constă în ameliorarea simptomelor (2).

Măsuri precum: comprese reci, lacrimi artificiale sau antihistaminice topice pot fi utile pentru ameliorarea simptomatologiei (16).

În ceea ce privește medicația antivirală topică, aceasta nu este recunoscută ca fiind un tratament eficient al conjunctivitei virale (16). Antibioticele, aplicate local, nu oferă protecție împotriva unor infecții secundare, iar utilizarea lor poate conduce la complicații prin producerea de alergii și toxicitate. De asemenea, administrarea frecventa a acestora poate duce la creșterea rezistenței (2).

Conjunctivita herpetică

Virusul Herpes simplex este responsabil de aproximativ 1,3-4,8 % din cazurile de conjunctivită acută. Acesta produce de obicei doar afectare unilaterală caracterizată de o secreție oculară apoasă și, în unele cazuri, de leziuni veziculare la nivelul pleoapelor (2).

Evoluția conjunctivitei herpetice poate fi încetinită prin administarea de antivirale topice și orale (ca de exemplu aciclovir, valaciclovir) (16).

Conjunctivita granuloasă

Conujunctivita granuloasă (Fig. 6) reprezintă aproximativ 1,8-5,6 % din cazurile de conjunctivită acută, fiind cauzată de Chlamydia. Printre semnele clinice distinctive ale acestei forme se numară hiperemia conjunctivală, secreția oculară mucopurulentă și prezența foliculului limfoid. De cele mai multe ori toate acestea produc doar o afectare unilaterală, însoțită în mod frecvent de infecție genitală, datorită faptului că boala este adesea răspândită prin contact intim între persoane infectate. În aceste condiții, există un risc crescut ca și nou-născuții să fie afectați (2).

Fig. 6. Conjunctivită cauză de Chlamydia (17)

În ceea ce privește tratamentul conjunctivitei granuloase, administrarea de antibiotice sistemice, precum azitromicină sau doxiciclină s-au dovenit a fi eficace. Chiar și în cazul nou-născuților afectați de această formă este necesar un tratament sistemic, deoarce o mare parte dintre aceștia prezintă și alte complicații (2).

Capitolul II. Specii vegetale medicinale adjuvante în tratamentul conjunctivitei

Fitoterapia este o alternativă a tratamentului farmacologic, utilizată din ce în ce mai frecvent. În prezent, există numeroase medicamente care au la baza extracte din plante, motiv pentru care interesul față de această ramură este tot mai mare.

Potrivit OSM, aproximativ 80 % din populația africană utilizează plante în scop terapeutic din cel putin două motive: primul datorită tradiției, iar cel de-al doilea este de natură economică. Astfel, devine indispensabila promovarea acestei metode de tratament, punându-se accent pe evaluarea calității, a singuranței și a eficacității produselor farmaceutice obținute din plante (18).

La nivel ocular, remediile tradiționale necesită o atenție aparte datorită complicațiilor severe, care în mod frecvent pot duce la orbire.

În cazul conjunctivitei, fitoterapia se bazează pe utilizarea unor specii vegetale cu efect antiinflamator, astrigent sau cicatrizant (Tab. III).

Tab. III. Plante utilizate în tratamentul conjunctivitei în funcție de proprietățile farmacologice (19)

Plante medicinale cu efect antiinflamator

Euphrasia officinalis L.

Fig. 7. Euphrasia officinalis L. (20)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliophytina

Clasa: Magnolipsida

Subclasa: Asteridae

Ordinul: Scrophulariales

Familia: Scrophulariaceae

Genul: Euphrasia

Specia: Euphrasia officinalis L. (floare-de-ochi, silur) (20-22)

Origine și răspândire: Euphrasia officinalis (Fig. 7) este o specie orginară din Europa, unde poate fi întâlnită atât în regiunile umede, cât și în cele nisipoase.

Totodată, este o plantă emblematică, utilizată în oftalmologie, de unde și denumirea comună de „floare-de-ochi”. Numele său provine din greacă și înseamnă bucurie, veselie, făcând referire la proprietățile terapeutice ale acesteia (20).

Descriere botanică: Euphrasia officinalis este o plantă anuală, cu rădăcina pivotantă, care poate să atingă o înălțime de 10-35 cm. Tulpina erectă prezintă frunze dispuse altern, ovoidale, cu marginile dințate și acoperite cu peri de culoare verde-roșiatică. Adesea acestea sunt grupate în smocuri dense. Florile, de culoare alb-liliachie, cu urme galbene la bază, axilare, sunt grupate sub forma unor inflorescențe. Corola prezintă doi lobi și măsoară aproximativ 10-16 mm. Fructul este o capsulă ovoidă, aplatizată, de culoare maronie, acoperită cu peri (20-22).

Planta înflorește în lunile iulie-septembrie.

Produsul vegetal medicinal utilizat: partea aeriană a speciei Euphrasia officinalis (Euphrasiae herba)

Compoziție chimică: Principalii constituenți ai speciei Euphrasia officinalis sunt reprezentanți de: iridoide (acubozide, catalpol, eufrazide, ixorozide, eurostozide), lignani (4-β-D-glucozida alcoolului dihidroconiferilic), derivați fenilpropanici (eucovozide), taninuri (0,56 %). Flavonoidele se găsesc în procent de 0,38 % și sunt evidențiate prin prezența heterozidelor quercitinei, apigeninei, luteolinei, camferolului, ramnetinei. Printre principiile active ale acestei plante se numără și acizii fenolici (1,47 %): acidul galic, acidul cafeic și derivații săi, acidul clorogenic, acidul cumaric, acidul ferulic, acidul hidroxicinamic (20).

Acțiune farmacologică: antiinflamatoare, astringentă, hepatoprotectoare, antivirală, regenerantă, antioxidantă, antimicrobiană, antifungică, antiepileptică (23).

În conjunctivită, Euphrasia officinalis se utilizează, în special, datorită efectului antiinflamator al iridoidelor, dar și al flavonoidelor sau polifenolilor. Atât extractul metanolic, cât și cel apos al Euphrasiae herba s-au dovedit a fi utile în reducerea inflamației de la nivel ocular, ducând la scăderea producerii de citokine pro- și antiinflamatorii (23). Conform unui studiu, administrarea extractului de silur a avut efecte benefice în 85 % din cazurile de conjunctivită (24).

Preparate farmaceutice: Euphrasia officinalis se ulilizează ca adjuvant în conjunctivită atât pe cale internă, cât și pe cale externă.

VISUAL (Fig. 8)

Mod de prezentare: flacon, 60 comprimate

Compoziție: extract de silur (Euphrasia officinalis) 150 mg, extract de crăițe (Tagetes erecta et patula) 150 mg, extract de fenicul (Foeniculum vulgare) 50 mg, extract de afine (Vaccinum myrtillus) 100 mg, extract de busuioc (Occimun basilicum) 50 mg.

Indicații: conjunctivită, cecitate nocturnă și diurnă, retinită pigmentară, blefarită, dacriocistită, combate oboseala oculară, pete corneene, cataractă, nistagmus

Mod de administrare: pentru adulți și copii > 14 ani, se utilizează 3 comprimate pe zi, înainte de mese, iar în cazul copiilor între 7-14 ani, 1-2 comprimate pe zi, înainte de mese. Este recomandat ca în cazul copiilor <7 ani, acest produs să se administreze doar sub îndrumarea medicului.

Producător: Dacia Plant (25)

Fig. 8. VISUAL (25)

VIDISAN (Fig. 9)

Mod de prezentare: colir 10 ml

Compoziție: povidonă, extract vegetal de silur (Euphrasia officinalis), clorură de benzalconiu, excipienți qsp 100%

Indicații: iritație oculară, prurit, roseață la nivelul conjunctivei, lăcrimare cauzată de factori externi

Mod de administrare: se instilează 1-2 picături în sacul conjunctival la nevoie

Producător: Bausch & Lomb

Fig. 9. VIDISAN (26)

OCUflash blue (Fig. 10)

Mod de prezentare: Flacon 10 ml

Compoziție: extract de silur (Euphrasia officinalis), clorură de sodiu, EDTA disodic dihidric, clorură de potasiu, clorură de magneziu hexahidrată, polisorbat 80, borax, tetraborat de sodium, apă pentru preparate injectabile.

Indicații: tratament adjuvant în inflamațiile non-infecțioase ale pleoapelor și conjunctivei ochiului.

Mod de administrare: se instilează în sacul conjunctival al ochiului 1-2 picături de 1-4 ori pe zi

Producător: Unimed Pharma (27)

Fig. 10. OCUflash blue (27)

Matricaria recutita L.

Fig. 11. Matricaria recutita L. (28)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliphytina

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Asterideae

Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae

Genul: Matricaria

Specie: Matricaria recutita L. (mușețel) (21, 22)

Origine și răspândire: Matricaria recutita (Fig. 11) este o plantă foarte cunoscută și utilizată în medicina tradițională încă din antichitate. Ca și origine, această specie îsi are proveniența în Sudul și Sud-Estul Europei. Astăzi însă, mușețelul acoperă suprafețe întinse din aproape toată Europa, America de Nord, Asia, Australia și Noua Zealandă. Cel mai mare producător al mușețelului este Ungaria (29).

La noi în țară, mușețelul, crește spontan în zone însorite, mai umede, prin lanuri sau pajiști, drumuri etc (30).

Descriere botanică: Matricaria recutita, sub denumirea de mușetel, este o plantă anuală ierboasă, care măsoară aproximativ 15-40 cm. Rădăcina pivotantă este de culoare cenușie sau galben-cenușie și penetrează orizontal în sol. În culturi, tulpina poate atinge înălțimea de 80 de cm, fiind ramificată și glabră. În ceea ce privește frunzele, acestea sunt de culoare verde, dispuse alternativ, bi- sau tripenate sectate cu 6-10 perechi de secțiuni distanțate liniare. Florile sunt așezate pe un peduncul lung, fiind grupate în capitule terminale. Aceste măsoară aproximativ 1,5-2,5 mm și sunt înconjurate de un involucru format din numeroase bractee lanceolate dispuse pe 1-3 rânduri. Există două tipuri de flori: lingulate și tubuloase, având un miros plăcut. Cele lingulate, de culoare albă, sunt în număr de 11-27, cu o lungime de 6-11 mm și 3,5 mm lățime. Florile tubuloase, hermafrodite, au o culoare galbenă și sunt dispuse central în număr mare. Aceastea prezintă o corolă gamopetală cu 5 dinți și gineceu cu ovar inferior. Inițial, receptaculul este plan, însă pe parcurs se alungește până devine conic. Mirosul plăcut al florilor se datorează uleiului volatil prezent în glandele oleifere aflate pe flori, în special pe cele tubuloase și în receptacul. Fructul este o achenă de culoare galben-cenușie, cu o singură sămânță (29, 31).

Produsul vegetal medicinal utilizat: florile speciei Matricaria recutita (Matricariae flos) (29)

Compoziție chimică: Florile de mușetel conțin ulei volatil, Matricariae aetheroleum, obținut prin antrenare cu vapori de apă. Uleiul are o culoare albastră, dată de compușii sescviterpenici de tip alfa-bisabolol (până la 50 %), camazulenă (până la 15 %) și produșii lor de oxidare ( farnesol, cardinen, proazulenă). Acești compuși se formează în timpul extracției, în mediu acid și la temperatură ridicată, din proazulene: matricină, matricarină (29).

De asemenea, în compoziția florilor de mușetel se găsesc flavonoide (6 %), cumarine (herniarină, umbeliferonă), acizi fenolici (acid salicilic, cafeic, clorogenic), acizi grași (acid palmitic, oleic, linoleic), mucilagi 10%, colină 0,3 %, poliine, spiroeteri (structură spirohidrofuranică), carotenoide, vitamine (B, C) (32).

Acțiune farmacologică: antiinflamatoare, antimicrobiană, antioxidantă, analgezică, hipoglicemiantă, anxiolitică, carminativă, antispastică, anticoagulantă, antidiareică, hipocolesterolemiantă, antigenotoxică, antiulcerosă, antitumorală, sedativă (29).

În conjunctivită, mușețelul se utilizează pentru efectul său antiinflamator, care se datorează componentelor uleiului volatil (α-bisabolol, α-bisabolol oxizii A și B, chamazulenă) precum și a flavonoidelor (apigenină). Conform unui studiu, acești compuși, reduc activitatea ciclooxigenazei COX-2, având un mecanism de acțiune similar antiinflamatoarelor nesteroidiene (33).

Preparate farmaceutice: produsul vegetal medicinal este destinat a fi utilizat în conjunctivită atât pe cale internă, cât și externă.

OFTALMIC (Fig. 12)

Mod de prezentare: cutie, 60 capsule

Compoziție: extract natural din Silur (Euphrasia officinalis), Crăițe (Tagetes patula), Afin (Vaccinium myrtillus), Coacăz negru (Ribes nigrum), Scorus de munte (Sorbus acuparia), Albăstrele (Centaurea cyanus), Mușețel (Matricaria recutita), Gălbenele (Calendula officinalis), Năpraznic (Geranium robertianum), Trandafir (Rosa centifolia).

Indicații: adjuvant în tratamentul conjunctivitelor și a inflamațiilor oculare, afecțiuni retiniene și retinopatie diabetică

Mod de administrare: 6 capsule pe zi, câte 2 înainte de mâncare sau între mesele principale. Tratamentul durează 2 luni, iar după 2 săptămâni de pauză, se poate relua.

Producător: Hypericum (34)

Fig. 12. OFTALMIC (34)

CEAI MUȘEȚEL FLORI (Fig. 13)

Mod de prezentare: ceai de flori de mușețel

Compoziție: flori de mușețel (Matricariae flos) 50 g

Indicații:

Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, colite, entocolite, balonări, stări gripale, dismenoree, astm bronșic

Un extern: conjunctivită, răni cu puroi, hemoroizi, fisuri anale, abcese dentare, afte, laringite, amigdalite

Mod de administrare:

Intern: 1-3 căni de infuzie, zilnic, înainte de masă

Extern: cataplasme cu infuzie obținută din 3 linguri de flori la 200 ml apă clocotită

Producător: Stef Mar (35)

Fig. 13. CEAI MUȘEȚEL FLORI (35)

Achillea millefolium L.

Fig. 14. Achillea millefolium L. (36)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Asterideae

Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae

Genul: Achillea

Specia: Achillea millefolium L. (coada șoricelului) (21)

Origine și răspândire: Achillea millefolium (Fig. 14) este o plantă foarte cunoscută încă din antichitate. Denumirea sa provine de la Ahile, eroul legendar al războiulu troian, care a descoperit-o și a utlilizat-o pentru a trata rănile soldaților săi. Ca și răspândire, această specie se găsește în flora spontană din Europa, Asia, Africa de Nord, America de Nord și este utilizată la scară largă în medicina populară din întreaga lume (37).

Descriere botanică: Achillea millefolium (coada șoricelului) este o plantă ierboasă, perenă, care prezintă în sol un rizom lignificat de pe care pornesc stoloni subterani și tulpini aeriene. Acestea din urmă sunt de două tipuri: folifere, cu internodii lungi și înalte de aproximativ 20-80 cm, terminate cu inflorescențe sau cele cu internodii scurte pe care se regăsesc doar frunze. Frunzele alterne sunt bipenat sectate, cele inferioare având o lungime de până la 35 cm, pe când cele tulpinale fiind foarte înguste. Florile sunt dispuse în inflorescențe corimb compus, sub formă de antodii sau calatidii. O tulpină conține circa 100 de antodii, fiecare fiind format din 5-6 flori marginale, lingulate, albe, femele și aproximativ 20 de stamine concrescute iar gineceul cu ovar inferior. Fructul este o achenă (30).

Produsul vegetal medicinal utilizat: partea aeriană la înflorire (Millefolii herba), sau pentru inflorescențe (Millefolii flos) (32).

Compoziție chimică: Produsul vegetal conține ulei volatil alături de alți compuși în proporții diferite. Conținutul cel mai ridicat de ulei volatil (0.34-1.4 %) îl au inflorescențele. Acesta prezintă o culoare albastră, ca urmare a transformării proazulenelor în azulene (30).

În uleiul volatil s-au identificat hidrocarburi monoterpenice (α-pinen, β-pinen, camfen, sabinen), cetone (camforă, α-tuionă, borneol, acetat de bornil, limonen, α-terpinen, humulen, cariofilen), lactone sesquiterpenice și derivați ai acestora (azulene, camazulenă, dihidrozulenă), oxizi terpenici (linalool, acetat de linalool, cineol) precum și acizi organici (acid formic, acetic, salicilic, izovalerianic) (38).

Pe lângă uleiul volatil, inflorescențele mai au în compoziție și flavonoide (0,15 %), cumarine (0,35 %), taninuri hidrolizate sau condensate (3,78 %), aminoacizi, glucide (3 %), acizi grași (linoleic, palimitic, stearic), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid clorogenic), acizi organici ( acid aconitic, ascorbic, salicilic, folic), vitamine (E si K), săruri minerale, poliine, alcaloizi/baze cu structură pirolidinică sau piridinică (30).

Millefolii herba conține substanțe amare proazulenice de tip germacranic (acetilbalcanolidă, dihidropartenolidă, milefolidă) sau guaianolidic (achilicină achilină, achillifolină, millefină, austricină, matricină), proteine, acizi grași, glucide, alcooli etc (30).

Acțiune farmacologică: antiiflamatoare, antibacteriană, hepatoprotectoare, hemostatică, antimicrobiană, antioxidană, astringentă, hemostatică, anticanceroasa, antispastică, estrogenică, antiparazitară (37).

Efectul antiinflamator al acestei specii se datorează sescviterpenelor azulenice, care, în cursul izolării, se transformă în azulene, predominantă fiind chemazulena. Acestea inhibă cascada acidului arahidonic. Extractul vegetal brut și încă două fracțiuni bogate în acid dicafeinic și flavonoide inhibă elastaza neutrofilară umană, precum și metaloproteinaza, ambele fiind asociate cu procesul antiinflamator din studiile vitro (36).

Preparate farmaceutice: În conjunctivită, coada șoricelului (Achillea millefolium) se utilizează pe cale orală sau local (sub formă de spălături, instilații, comprese sau cataplasme aplicate la nivelul pleoapelor) (39)

BETTARAX ANTIALERGIC (Fig. 15)

Mod de prezentare: 30 capsule

Compoziție: extract din rădăcină de păpădie (Taraxacum officinale) 40 mg, extract din frunze de mesteacăn (Betula pendula) 70 mg, extract din flori de Trei-frați-pătați (Viola tricolor) 70 mg, extract din frunze de coada șoricelului (Achillea millefolium) 40 mg, extract din rădăcină de urzică (Urtica dioica) 60 mg.

Indicații: adjuvant în tratamentul conjunctivitei alergice, dar și a urticariei, eczemelor sau a astmului bronșic.

Mod de administrare: în scop profilactic se administrează 1-2 capsule de 3 ori pe zi, iar în cure de detoxifiere primăvara 1 capsulă de 3 ori pe zi.

Producător: Rotta Natura (40)

Fig. 15. BETTARAX antialergic (40)

Melilotus officinalis L.

Fig. 16. Melilotus officinalis L. (41)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae

Ordinul: Fabales

Familia: Fabaceae

Genul: Melilotus

Specie: Melilotus officinalis L. (Sulfina galbenă) (42)

Origine și răspândire: Melilotus officinalis (Fig. 16), denumită și sulfina galbenă, este o plantă originară din bazinul mediteranean de unde s-a răspândit până în Europa Centrală și Asia. Crește de la câmpie până în zona montană (1200 m) fiind foarte puțin pretențioasă față de sol. Această specie vegetează chiar și în locuri aride sau pietroase, de unde și numele de „iarbă de piatră” (30) .

Descriere botanică: Sulfina galbenă este o plantă anuală sau bienală, cu rădăcina pivotantă. Tulpina, înaltă de până la 1 m, este erectă sau ramificată prezentând frunze verzi, lanceolate și alungite, dințate pe margini, cu suprafața netedă. Florile, de culoare galben-sulfuriu, sunt dispuse în raceme alungite cu numeroase flori mici. Acestea prezintă un miros caracteristic de cumarină, putând fi observate în perioada mai-septembrie. Fructul este o păstaie ovoidală, ușor comprimată, de culoare brun-negricioasă (41).

Produsul vegetal medicinal utilizat: partea aeriană (Meliloti herba) sau inflorescențele (Meliloti flos) (32).

Compoziție chimică: Sulfina galbenă conține o heterozidă, melilotozida, care, în timpul uscării se scindează la glucoză și acid cumarinic. Acesta din urmă este convertit la cumarină, cu miros puternic de fân cosit, fiind considerată principiul activ al plantei (30).

De asemenea în compoziția chimică a plantei se regăsesc și flavonoide (cvercetol, camferol), saponozide, derivați de acid fenolic precum acidul melilotic, acidul cafeic, ferulic, salicilic și vitamina C (32).

Acțiune farmacologică: antiinflamatoare, antioxidantă, antibacteriană, emolientă, antitumorală, astringetă, carminativă, antiflatulentă (41).

Sulfina este utilizată extern în conjunctivită datorită efectului sau antiinflamator, produs de prezența cumarinei. Aceasta reduce activarea fagocitelor circulante și producția de citrulină (43), fiind prescrisă alături de alte specii oftalmice precum Euphrasia officinalis sau Plantago lanceolata (24).

Preparate farmaceutice: Sulfina se utilizează în conjunctivită local, sub forma de spălături și instilații oculare, comprese sau cataplasme aplicate la nivelul pleoapelor (39).

Plantago lanceolata L.

Fig. 17. Plantago lanceolata L. (44)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Asteridae

Ordinul: Plantaginales

Familia: Plantaginaceae

Genul: Plantago

Specia: Plantago lanceolata L. (Pătlagina) (21, 22)

Origine și răspândire: Plantago lanceolata (Fig. 17) este o specie euroasiatică, utilizată în scop medicinal încă din cele mai vechi timpuri. În prezent este răspândită în flora spontană din toate continentele. Rusia, Bulgaria, România, Polonia, Ungaria, Germania, Olanda sunt principalii furnizori de produs vegetal (30).

În România, pătlagina are o largă răspândire, putând fi întâlnită în flora spontană din zona de câmpie până în cea montană (30).

Descriere botanică: Plantago lanceolata este o plantă perenă, ierboasă, cultivată și spontană, cu un rizom scurt și gros. Tulpina, de culoare galbenă sau brun-cenușie, atinge o înălțime de 10-40 cm, fiind nefoliată, cilindrică, brăzdată. Aceasta se termină cu inflorescențe. Frunzele pornesc din rizom, sunt alungit-lanceolate, ascuțite la vârf, lungi de aproximativ 20 cm și late de 4-5 cm, ușor îngustate spre pețiol, cu nervuri paralele și marginea întreagă. Florile, de culoare alb-gălbuie, sunt dispuse în inflorescențe spiciforme în vârful tulpinii și lungi de 4-5 cm. Caliciul florii este format din 4 sepale concrescute la bază, corolă tubuloasă din 4 petale, androceu din 4 stamine și gineceu cu ovar superior. Fructele sunt capsule ovoidale, lungi ce conțin două semințe eliptice, de culoare negricioasă (30).

Produsul vegetal medicinal utilizat: frunzele de Plantago lanceolata (Plantaginis lanceolatae folium) (45)

Compoziție chimică: Produsul vegetal conține mucilagi (în special D-galactoză, L-arabinoză, D-xiloză), flavonoide (acubină, apigen, scurtelareină, hispiludină, luteol), iridoide (catalpol, acubozidă), compuși fenilpropanici glicozidați (verbascozidă, plantamaiozidă), triterpene pentaciclice (acid ursolic, acid oleanolic), β-sitosteroli, poliglucide, pectine (5-10 %), acizi organici, carotenoide, taninuri, saponine, ceruri, vitamine (A, C, K – vitamina C dispare prin uscare), săruri minerale (Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, Cu), alantoină, principii amare, acid silicic (32, 45).

Acțiune farmacologică: antiinflamatoare, antioxidantă, antimicrobiană, antiinfecțioasă, imunologică, antiulceroasă, antispastică, expectorantă (45).

Plantago lanceolata se utilizează în conjunctivită extern (24). Conform unor studii, extractul metanolic, obținut din părțile aeriene ale speciei Plantago lanceolata, a prezentat acțiune antiinflamatoare in vitro, inhibând ciclooxigenaza COX-1 si lipooxigenaza LOX-12. Acest lucru se datorează compușilor naturali precum: fenoli și flavonoide (46).

Preparate farmaceutice: Plantago lanceolata este folosită ca adjuvant extern în conjunctivită sub formă de picături pentru ochi sau comprese cu infuzie.

SENSIVISION (Fig. 18)

Mod de prezentare : colir în recipiente unidoză, 0.4 ml

Compoziție : extract apos de Plantaginis folium (Plantago lanceolata), acid boric, borax, EDTA disodic, p-hidroxibenzoat de metil, apă distilată

Indicații: se utilizează în tratamentul conjunctivitei iritative

Mod de administrare: se administrează 1 sau 2 picături în ochiul afectat de 2-4 ori pe zi

Producător: Laboratoire CHAUVIN (47)

Fig. 18. SENSIVISION (47)

CEAI PĂTLAGINĂ FRUNZE (Fig. 19)

Mod de prezentare: ceai frunze de pătlagină, 50 g

Compoziție: frunze de Plantago lanceolata, Plantago media și Plantago major

Indicații:

Intern: bronșite cronice, tuse de diverse etiologii, astm, hipercolesterolemie

Extern: conjunctivită, plăgi, ulcer varicos, hemoroizi

Mod de administrare:

Intern: 2 căni pe zi

Extern: se prepară o infuzie (o cană de apă clocotită peste o lingură de produs) și se aplică comprese sau cataplasme la nivelul zonei afectate

Producător: Plafar (48)

Fig. 19. Ceai Pătlagină Frunze (48)

Foeniculum vulgare Mill.

Fig. 20. Foeniculum vulgare Mill. (49)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae

Ordinul: Apiales

Familia: Apiaceae

Genul: Foeniculum

Specia: Foeniculum vulgare Mill.(fenicul) (21, 22)

Origine și răspândire: Foeniculum vulgare (Fig. 20) cunoscut și sub denumirea de fenicul este una dintre cele mai utilizate plante aromatice. Această specie își are originea în Europa de Sud și regiunea mediteraneană, însă în prezent, este cultivat pe scară largă în întreaga regiune tropicală a lumii atât pentru proprietățile sale culinare, cât și pentru cele terapeutice (49).

Denumirea plantei provine din latină, unde „foeniculum” este diminutivul cuvântului „foenum” = fân. Acest cuvânt definește aspectul frunzelor după vejtejire și uscare (30).

Descriere botanică: Foeniculum vulgare este o plantă ierboasă, bienală sau perenă cu rădacina pivotantă, cărnoasă, lungă de aproximativ 20-30 cm și groasă până la 2 cm, prezentând ramificații laterale. Tulpina este înaltă de 1-2 m, cilindrică, cu suprafața fin striată și brumată, glabră și ramificată de la bază. Frunzele, asemănătoare celor de mărar, sunt 3-4 penat sectate, cu segmente foarte înguste, filiforme și mucronate la vârf, cele inferioare fiind mai lungi și pețiolate, iar cele superioare având mai puține segmente, fiind sesile. Florile sunt grupate în umbelule, în număr de 12-20, iar umbelulele se grupează câte 8-16 în umbele. Involucrul și involucelul lipsesc. Florile prezintă un caliciu redus, iar corola este formată din cinci petale mici galbene, lat ovate, îndoite spre interior, având o lungime de 1,5 mm. Cele 5 stamine prezintă artere mai lungi decât petalele. Fructul este o diachenă ovoidală, de culoare brun-cenușie, cu două mericarpe separate, fiecare prevazută cu cinci coaste principale proeminente și alte cinci, marginale, mai dezvoltate care imprima un miros aromat și gust dulceag (30, 50).

În cultură, această plantă, poate să fructifice încă din primul an dacă se seamană primăvara devreme (30).

Produsul vegetal medicinal utilizat: fructele de fenicul (Foeniculi fructus), însă se poate folosi și întreaga parte aeriană (Foeniculi herba) (32).

Compoziție chimică: Componentul chimic principal al feniculului este uleiul volatil. Conținutul acestuia diferă în funcție de varietatea și proveniența lui. Astfel, plantele provenite din Centrul și Estul Europei au un conținut de 3,44-7,2 % ulei, cele din India până la 8,5 % iar cele din țara noastră ajungând la 4,3-5,41 % ulei volatil (30).

Uleiul volatil de fenicul conține ca și component principal anetolul (trans-anetol), al cărui conținut variază între 68,6-75,0 %. Acest constituent imprimă un gust dulceag (50) .

Pe lângă anetol, uleiul volatil mai conține și alți constituienți precum: derivați fenilpropanici (estragol, aldehidă anisică, acid anisic), flavonoide, hidrocarburi ciclice (mircen, terpinolen, limonen, α si β pinen, sabien, p-cime), cetone (fenchonă, camforă), alcooli monoterpenici (fenchol, linalol), oxizi monoterpenici (1,8-cineol), cumarine (esculetozidă, umbeliferonă) și furanocumarine (bergapten, xantotoxină) (32).

Diferența dintre varietatea amară și cea dulce este dată în special de conținutul diferit de fenchonă dintre cele două specii. Acesta imprimă un gust amărui uleiului volatil, regăsindu-se într-un procent mai ridicat (10–30 %) în specia Foeniculum vulgare (30).

Fructele de fenicul, pe lângă uleiul volatil mai conțin și cumarine, triterpene, ulei gras (palmitic, oleic), fitosteroli (β-sitosterol, stigmasterol), glucide și acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic și clorogenic) (49).

Acțiune farmacologică: antiinflamatoare, antialergică, antimicrobiană, antiaging, antipiretică, anticolică, antivirală, mutagenică (50)

Foeniculum vulgare este recomandat în tratamentul conjunctivitei datorită proprietăților sale antiinflamatorii (24). Astfel, fructele de fenicul extrase în metanol, au prezentat acțiune antiinflamatoare în urma administrării orale la șobolani. Animalelor le-au fost induse edeme la nivelul labei (cu caragenan), urechii (cu acid arahidonic) și artrită (indusă de formaldehidă). Inflamația a fost redusă semnificativ în urma administrării orale a extractului alcoolic al fructelor de fenicul. Aceste rezultatele par să sugereze faptul că specia Foeniculum vulgare poate acționa atât asupra ciclooxigenazei cât și asupra lipooxigenazei (50).

Preparate farmaceutice: Foeniculum vulgare se utilizează adjuvant în tratamentul conjunctivitei prin admninistrare pe cale orală, regăsindu-se în diferite preparate farmaceutice.

EYE BLEND™ SP-23™ (Fig. 21)

Mod de prezentare: 100 capsule

Compoziție: Silur (Euphrasia officinalis) – partea aeriană, Goldensal (Hydrastits canadensis) – rădăcină, Păpădie (Taraxacum officinale) – rădăcină, Zmeur (Rubus idaeus) – frunză, Fenicul (Foeniculum vulgare) – fructe, Ulm (Ulmus rubra) – scoarță. Alte ingrediente: siliciu 6x, clorură de sodiu 6x, fosfat de fier 3x, fosfat de potasiu 3x, fosfat de sodiu 3x.

Indicații: adjuvant în conjunctivită, blefarită, uveită, coroitidă, ulcere corneene, xerolftalmie, infecții virale, bacteriene și fungice ale globului ocular, tumefacția pleoapelor.

Mod de administrare: 2 capsule de 2 ori pe zi la masă, sau conform recomandării medicului.

Producător: Solaray (51)

Fig. 21. Eye Blend™ SP-23™ (51)

Plante medicinale cu efect astringent

Centaurea cyanus L.

Fig. 22. Centaurea cyanus L. (52)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Asteridae

Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae

Genul: Centaurea

Specia: Centaurea cyanus L. (Albăstrele) (21, 53)

Origine și răspândire: Centaurea cyanus (Fig. 22) este o plantă originară din Europa și Orientul Mijlociu de Est. În prezent, se cultivă în întreaga lume, fiind răspândită în toată Europa și Asia de Vest (53).

Denumirea speciei se datorează florilor, de o culoare albastră intensă (53).

Descriere botanică: Centaurea cyanus este o plantă anuală cu rădăcina fusiformă de culoare gălbuie. Tulpina, înaltă de 20-85 cm, de culoare gri-verzuie, este simplă sau ramificată. Frunzele sunt liniare sau îngust lanceolate, alternative, cu marginile dințate, prevăzute cu peri mătăsoși, care conferă o culoare alburie. Florile, tubuloase, prezintă o culoare albastră și sunt grupate în capitule globuloase cu involucrul format din bractee cu marginea neagră, fimbriată. Cele marginale sunt sterile, având o corola simetrică sub forma unei pâlnii cu 5 lobi, iar cele interioare au un caliciu format din peri, corolă cilindrică, lățită în partea superioară și dințată. Ovarul este inferior. Staminele, în număr de cinci, se contractă în urma atingerii, iar polenul, împins de stigmat, apare în vârful tubului format din anterele concrescute. Fructul, de culoare gălbuie, are o formă eliptică, ușor acoperită cu peri (21, 22, 52).

Planta înflorește din luna iulie până în luna septembrie (30).

Produsul vegetal medicinal utilizat: inflorescențele întregi cu receptacul (Cyani flos cum receptaculis) (53)

Compoziție chimică: Centaurea cyanus conține ca și principii active diverse flavonoide, precum: apigenin-4’-O-(6-O-malonil-glucozida, apigenin-4-O-glucozida, apigenin-7-O apio-glucozida, metil-apigenin, metil-vitexin, cianidin-3,5-diglucozida, centaurocianina, hispidulina, quercitin-3-O-gluco-ramnozida, ramnetina, izoramnetina, naringenina, kaemferol-glucozida, quercitina, aringenina, naringenina, și umbeliferone. Totodată, printre compușii chimici specifici se găsesc și derivați de acid fenilcarboxilic (acidul cis- si trans-cafeic, protocatechine, acid clorogenic, acid p-hidroxibenzoic, acid p-cumaric, acid valinic, acid siringic, acid ferulic, acid salicilic, acid benzoic, acid cis- și trans-sinapic sau acid o/p-hidroxifenilacetic), aminoacizi, polizaharide (glucoză, fructoză, zaharoză, rafinoză), cumarine (scopoletină, umbeliferonă), antociani (53).

Acțiune farmacologică: astringentă, antinflamatoare, hepatoprotectoare, ușor diuretică, antitusivă, emenagogă, hipoglicemiantă, calmantă, tonic-amară, purgativă (53).

Efectul astringent al abăstrelelor se datorează conținutului bogat de compuși polifenolici, în special, flavonoide și antociani (54). Totodată, polizaharidele prezente în compoziția chimică a acestora, acționează și antiinflamator la nivel ocular, interferând cu complementul. Astfel, extractul apos de Cyani flos cum receptaculis se utilizează extern pentru tratamentul conjunctivitei (52, 53).

Preparate farmaceutice: Centaurea cyanus intră în compoziția a diferite preparate farmaceutice care se utilizează în conjunctivită atât pe cale orală (exemplu OFTALMIC®), cât și local.

OPTIGEM (Fig. 23)

Mod de prezentare: soluție oftalmică, 10 mL

Compoziție: extract apos de Cyani flos

Indicații: conjunctivită, ochi sensibili, uscați sau obosiți, expunerea prelungită la soare sau în fața calculatorului, în cazul purtării lentilelor de contact

Mod de administrare: 2-3 picături în colțul ochiului, de mai multe ori pe zi

Producător: Herbalgem, Franța (55)

Fig. 23. OPTIGEM (55)

CEAI ALBĂSTRELE FLORI (Fig. 24)

Mod de prezentare: ceai de albăstrele flori

Compoziție: albăstrele flori – Cyani flos

Indicații:

Intern: afecțiuni renale, diaree, anorexie

Extern: inflamații oculare (conjunctivită), iar pentru uz local în afecțiuni dermatologice

Mod de admnistrare:

Intern: infuzie din 1-2 lingurițe cu plantă la 250 ml apă. Se lasă acoperit 10-15 minute și se bea câte 1/3 de cană înainte de mesele principale.

Extern: cataplasme sau comprese pe ochi cu infuzie

Producător: Adserv (56)

Fig. 24. CEAI ALBĂSTRELE FLORI (56)

Potentilla anserina L.

Fig. 25. Potentilla anserina L. (57)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae

Ordinul: Rosales

Familia: Rosaceae

Genul: Potentilla

Specia: Potentilla anserina L. (coada racului) (21, 22, 58)

Origine și răspândire: Coada racului (Fig. 25) este o plantă răspândită în zona temperată din întreaga lume, însă cel mai frecvent crește pe solurile nisipoase sau stâncoase din Europa, Siberia, Orientul Îndepărtat și Asia Centrală (59).

Descriere botanică: Potentilla anserina este o plantă erbacee, înaltă de aproximativ 10-50 cm, cu rizom scurt, gros, orizontal sau oblic, de culoare brun-ruginie, ușor lemnificat din care provin numeroase rădăcini adventive brune. Tulpina este subțire, erectă, slab pubescentă și ramificată. Frunzele sunt dispuse în rozetă: cele bazale cu 3 foliole cuneate, obovate, iar cele tulpinale cu 4-5 foliole, sesile sau scurt pețiolate, cu marginile adânc-serat-dințate. Florile sunt de culoare galben-auriu, solitare, lungi pendunculate cu 5 petale mari. Fructul este ovoid (1, 58).

Produsul vegetal medicinal utilizat: Partea aeriană a speciei Potentilla anserina (Anserinae herba) (59)

Compoziție chimică: Produsul vegetal conține taninuri (10 %), flavonoide (cvercitrozidă, cvercetol, miricetină, cvercitrină), catechine (galocatechină, epigalocatechină, epicatechină, acid elagic), antociani, izoflavone, compuși alifatici (acid palmitic, acid miristic, acid linoleic, acid linolenic, acid olenic), cumarine (scopoletol, umbeliferonă), triterpene, saponozide terpenice precum și acizi fenolici (acid galic, acid vanilic, acid cafeic, acid p-hidroxibenzoic, acid clorogenic), săruri minerale, mucilagi, substanțe amare, polizaharide (59).

Acțiune farmacologică: astringentă, antiinflamatoare, hepatoprotectoare, imunostimulentă, cardioprotectoare, anticancerigenă, antimicrobiană, antivirală (59).

Potentilla anserina se utilizează în conjunctivită grație efectului său astringent, conferit de prezența taninurilor (24). Conform unor cercetări, Potentilla anserina conține 21,16 % tanin în rizomi și 11,29 % în partea aeriană (19).

Preparate farmaceutice: În conjunctivită, Potentilla anserina se utilizează sub formă de spălături oculare sau comprese cu infuzie aplicate la nivelul pleoapelor (60).

Hamamelis virginiana L.

Fig. 26. Hamamelis virginiana L. (61)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliatae

Subclasa: Rosidae

Ordinul: Saxifragales

Familia: Hamamelidaceae

Genul: Hamamelis

Specia: Hamamelis virginiana L. (hamamelis) (42)

Origine și răspândire: Hamamelis virginiana (Fig. 26) este o specie vegetală originară din America de Nord, din Mexic până în Canada. Se cultivă în zonele subtropicale ale Europei, Asiei și Africii, fiind foarte utilizată pentru tratamentul leziunilor cutanate artificiale sau a stărilor inflamatorii de la nivelul pielii (62).

Descriere botanică: Hamamelis virginiana este un arbore de dimensiuni mai mici, cu numeroase tulpini, de culoare maro-deschis și o coroană neregulată. Frunzele sunt alterne, simple, subțiri, oblice la bază, de culoare verde-închis în timpul perioadei de vegetație. Tulpina prezintă muguri vegetativi acoperiți cu peri având aspectul unor frunze mici de culoare maronie. Bobocii florali sunt în grupuri de câte 3-4, îndreptați în jos. Florile apar mai târziu decât în cazul oricărei alte plante native, deoarece aceasta specie înflorește, în general, începând cu luna octombrie și până în luna decembrie. Florile de Hamamelis virginiana sunt de culoare galben-lămâie, încrețite. Fructul este o capsulă, de culoare verde, care ajunge la maturitate după un an. Acesta conține două semințe de culoare brun-închis (63).

Produsul vegetal medicinal utilizat: Frunzele de Hamamelis virginiana (Hamamelidis folium)

Compoziție chimică: Hamamelidis folium conține în principal taninuri galice (3-10 %) precum acid elagic, hamamelitanin, acesta din urmă fiind specific speciei. Totodată, aceasta prezintă și taninuri condensate (proantocianidoli), flavonoide (kamferol, cvercitină), flavonoide glucozidate (astragalină, cvercitrină, afzelină și mircitrină), saponine, rezine. Un alt component important este uleiul volatil, a cărui compoziție este destul de complexă, regăsindu-se într-o proporție de aproximativ 0,5 % ( hexenol, α- și β-iononă, eugenol, sescviterpene) (64).

Din punct de vedere farmacologic, cei mai importanți compuși chimici ai speciei Hamamelis virginiana sunt reprezentați de taninuri și uleiul volatil.

Acțiune farmacologică: astringentă, antiinflamatoare, vasoconstrictoare, antibacteriană, venotonică, arterioconstricoare, antidiareică, antimutagenică, antivirală, hemostatică (65).

Hamamelis virginiana este una dintre cele mai cunoscute plante cu efect astingent. Acestă acțiune se datorează taninurilor, care reduc permeabilitatea capilară a țesuturilor fine și ulta-fine. La concentrații crescute, acești compuși se leagă de proteinele țesutului ducând la formarea unei membrane subțiri. Ia naștere astfel o barieră care împiedică pătrunderea bacteriilor sau a fungilor la nivelul zonei afectate. În aceste condiții, este grăbită atât vindecarea leziunilor, cât și formarea unui nou țesut (66).

Preparate farmaceutice: Hamamelis virginiana se utilizează ca adjuvant în tratamentul conjunctivitei prin administrare pe cale externă.

OPHTALMINE

Mod de prezentare: colir 20 ml

Compoziție: acid boric, borat de sodiu, distilat de trandafir, extract apos de hamamelis (Hamamelis virginiana), distilat de mentă, apă pentru preparate injectabile

Indicații: conjunctivită non-infețioasă

Mod de administrare: se instilează 1 picătură în sacul conjunctival, de 2-8 ori pe zi

Producător: Laboratoire Cooper (67)

Plante vegetale medicinale cu efect cicatrizant

Hippophae rhamnoides L.

Fig. 27. Hippophae rhamnoides L. (68)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliphytina

Clasa: Magnoliatae

Subclasa: Rosidae

Ordinul: Elaeagnales

Familia: Elaeagnaceae

Genul: Hippophae

Specia: Hippophae rhamnoides L. (cătina albă) (21, 22)

Origine și răspândire: Cătina albă (Fig. 27) este o specie euroasiatică, cu o largă distribuție, utilizată în medicina tradițională din China, de peste 1000 de ani pentru tratarea a diferite boli (69).

În România, această plantă crește atât în zona de litoral, cât și în cea montană, fiind mai frecvent întâlnită pe pantele și albiile râurilor din Muntenia și Moldova, Dobrogea și Delta Dunării (30).

Denumirea speciei vegetale derivă din latină, unde ”Hippo” înseamnă cal și ”Phaos” strălucire, făcând referire la întrebuințarea și efectul acesteia (69).

Descriere botanică: Hippophae rhamnoides se prezintă sub forma unui arbust tufos și spinos, înalt de 3-4 m, foarte ramificat. Rădăcinile pot ajunge până la 20 – 24 m lungine, ceea ce conferă speciei bune calități în consolidarea solurilor mai putin stabile. Cătina contribuie la îmbunățirea solului datorită faptului că pe rădăcinile secundare, aceasta specie formează nodozități fixatoare de azot. Tulpina este deasă și foarte raminificată, prevăzută cu numeroși țepi puternici, foarte ascuțiți și rigizi. Frunzele sunt mici, dispuse altern, cu limbul lanceolat și îngust, având marginea întreagă și o singură nervură mediană. Pe fața inferioară prezintă perișori stelați de culoare cenușiu-argintie, iar pe cea superioară fiind glabre. Florile apar înaintea frunzelor și sunt unisexuate-dioice. Ele sunt mici, galbene, dispuse în inflorescențe. Mugurii florali masculi sunt formați din 4-6 flori, au o lungine de 10-13 cm și o grosime de 3-5 mm, fiind depărtați de ramura și prezentând solzi de culoare cafeniu-arămie. Plantele femele, în schimb, au muguri mici și groși, aproape lipiți de ramură. Fructul este o drupă falsă, de formă globular-ovoidă, portocalie și cărnoasă, bogată în uleiuri. Acesta conține un sâmbure tare. Chiar și după căderea frunzelor, fructele rămân pe ramuri (30, 32, 69).

Produsul vegetal medicinal utilizat: fructele de Hippophae rhamnoides (Hippophae fructus) (69).

Compoziție chimică: Fructele de cătină au o compoziție variată în funcție de maturitate, mărime, specie, localizare geografică, climat și metode de extracție (69). Acestea reprezintă o sursă bogată de vitamine (C și E), carotenoide α si β-caroten, criptoxantină, licopină, zeaxatină), flavonoide (glicozide ale cvercetolului, kaemferolului, izoramnetolului, precum și: quercetină, kaemferol, isoramnetină și miricetină), acizi fenolici (acid galic, cafeic, vanilic, salicilic), microelemente (P, Co, Mg, K, Na, Fe), acizi grași saturați și nesaturați (ulei gras bogat în gliceride ale acizilor oleic, palmitic, linoleic și linolic), triterpene și proantoiani (32, 69).

Acțiune farmacologică: cicatrizantă, antiinflamatoare, hepatoprotectoare, antimicrobiană, antioxidantă, antiaterogenică, imunomodulatoare, antitumorală, citoprotectoare, radioprotectoare (70).

Uleiul gras din compoziția fructelor de cătină este responsabil de acțiunea cicatrizantă. Acesta se obține prin presare la rece și combină efectul benefic al acizilor grași nesaturați cu cel al vitaminelor și carotenoidelor. Astfel, crește protecția membranei celulare și regenerarea țesutul afectat (69). Totodată, în conjunctivită, prin administrarea orală a uleiului de cătină s-a observat o îmbunătățire semnificativă a procesului de vindecare și hidratare a corneei (24).

Preparate farmaceutice: Hippophae rhamnoides se utilizează ca adjuvant în tratamentul conjunctivitei doar sub formă de preparate oftalmice.

TINCTURĂ ANTIALERGIC (Fig. 28)

Mod de prezentare: tinctură 50 ml

Compoziție: extract de trei-frați-pătați (Viola tricolor), muguri de coacăz negru (Ribes nigrum), flori de lavandă (Lavandula officinalis), fructe de cătină (Hippophae rhamnoides), fructe de lămăie (Citrum lemonum), apă, glicerină, alcool etilic 30% vol.

Indicații: conjunctivită alergică, alergii de diverse etiologii (alimentare, inhalatorii, de contact)

Mod de administrare: în cazul adulților sau a tinerilor peste 15 ani, 1 linguriță de câte 3-4 ori pe zi, iar în cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani, ½ linguriță de câte 3-4 ori pe zi. Se administrează diluată în 100 ml apă, pe stomacul gol.

Producător: Dacia Plant (71)

Fig. 28. Tinctură ANTIALERGIC (71)

Centella asiatica L.

Fig. 29. Centella asiatica L. (72)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliphytina

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae

Ordinul: Apiales

Familia: Apiaceae

Genul: Centella

Specia: Centella asiatica L. (21, 73)

Origine și răspândire: Centella asiatica (Fig. 29) este una dintre cele mai importante plante medicinale utilizate încă din cele mai vechi timpuri. Se regăsește în diferite părti ale lumii: India, China, Madagascar, Africa, Australia, Japonia, Venezuela, Columbia și regiunea de Est a Americii de Sud. Centella asiatica crește atât în regiunile tropicale și subtropicale, cât și la o altitudine de peste 700 m (73).

Descriere botanică: Centella asiatica este o plantă ierboasă, perenă, târâtoare. Tulpina este subțire, filiformă, de culoare verde. Prezintă stoloni lungi, târâtori, care pornesc de la nodurii rădăcinii. De la nivelul acestora se dezvoltă atât rădăcinile adventive, cât și frunzele larg pețiolate. Rizomii, care cresc vertical în jos și stolonii dezvoltați orizontal, reprezintă protaltoiul. Frunzele sunt simple, de formă circulară sau reniformă, glabre având marginile crenate și cu nervațiune palmată. Lungimea acestora este de 2-6 cm și diametrul de 1,5-5 cm, iar pețiolul, de culoare roșiatică, este erect și lung. Florile, de culoare albă sau violet-deschis, sunt grupate câte 3-4 în umbelule. Fructul, are o formă ovoidă, reticulată, de culoare gri-verzuie și este prevăzut cu câte 7-9 coaste proeminente (72, 74).

Produsul vegetal medicinal utilizat: părțile aeriene ale speciei Centella asiatica (Centellae herba), uscate și fragmentate după recoltare (32).

Compozitie chimica: În compoziția speciei au fost identificate saponine cu structură triterpenică pentaciclică de tip α-amirinic (ursanic) și β-amirinic (oleanic). Acestea se găsesc în concentrații mai mari la nivelul frunzelor. Pe lângă saponine, planta mai conține și componente triterpenice, majoritare fiind acidul asiatic, acidul madecasic și esterii lor glucidici (asiaticozida și madecasozida), ulei volatil 0,1 % (acid linoleic, acid oleic, acid palmitic, acid stearic, β-cariofilen, β-pinen), flavonoide (quercetină, kaempferol, catechină, rutozidă), fitosteroli (β-sitosterol, stigmaterol), aminoacizi (alanină, serină, arginină, lizină, aspartat), lipide, glucide, taninuri, vitamine (A, C, B1, B2, niacină), minerale (Fe, P, Na, Ca, K, Mg, Zn, Cu) și substanțe amare (valeriana) (72).

Acțiune farmacologică: cicatrizantă, antiinflamatoare, cardioprotectoare, antioxidantă, antidepresivă, sedativă, venotonică, antiepileptică, antiulceroasă, radioprotectoare, cognitivă, anxiolitică (72).

Efectul cicatrizant al speciei Centella asiatica se datorează asiaticozidelor. Acestea posedă proprietăți de vindecare a rănilor prin creșterea sintezei de colagen și angiogeneză. De asemenea, inhibă procesul inflamator, care poate provoca hipertrofie la nivelul cicatricilor și îmbunătățește permeabilitatea capilară (72).

Preparate farmaceutice: În conjunctiviă, Centella asiatica intră în compoziția preparatelor farmaceutice destinate admninistrării externe.

LUBRISTIL RELAX (Fig. 30)

Mod de prezentare: soluție oftalmică, flacon de 10 ml

Compoziție: distilat de mușețel (Matricaria recutita), distilat de hamamelis (Hamamelis virginiana), distilat de afine (Vaccinum myrtillus), distilat de centella (Centella asiatica), hialuronat de sodiu, acid boric, tetraborat de sodiu decahidrat, clorură de sodiu, EDTA de sodiu, apă pentru preparate injectabile.

Indicații: conjunctivită, calmarea iritației și a senzațiilor de uscăciune, arsură sau corp străin la nivel ocular cauzate de factori de mediu precum vânt, soare, aer uscat, fum, încălzire, aer condiționat

Mod de administrare: o picătura în ochi de 2-3 ori pe zi, după necesități

Producător: Sifi, Italia (75)

Fig. 30. LUBRISTIL RELAX (76)

Echinacea purpurea (L) Moench

Fig. 31. Echinacea purpurea (L.) Moench (77)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Asteridae

Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae

Genul: Echinacea

Specia: Echinaceae purpurea (L) Moench (echinacea) (21, 22, 78)

Origine și răspândire: Echinacea purpurea (Fig. 31) este una dintre cele mai cunoscute plante, fiind foarte utilizată încă din istorie pentru tratarea a diferite boli (79). Este o specie originară din America de Nord, unde crește spontan. Poate fi întâlnită și în alte țări din America, precum și în: Europa, Australia sau Noua Zeelandă, însă SUA rămâne principalul furnizor al produsului medicamentos (30).

Descriere botanică: Echinacea purpurea este o specie perenă, cu aspect de tufă. Prezintă numeroase rădăcini subțiri, fibroase, oblic ramificate, de culoare brun-deschisă. Tulpina, înaltă de aproximativ 60-180 cm și acoperită cu peri tectori mai rari și scurți de aproximativ 0,25-0,3 mm, conține frunze mai late, 5-nervate, cele bazale fiind lung pețiolate spre vârf, sesile sau scurt pețiolate, aspre pe ambele suprafețe. Florile sunt grupate în antodii lățite, cu trei rânduri de foliole involucrale și receptacul conic (înalt de 2-4 cm și cu diametrul de 3-5 cm). Cele lingulate prezintă o culoare violacee, iar cele tubuloase, hermafrodite sunt portocali și se găsesc dispuse pe suprafața receptaculului. Înflorirea are loc în luna iulie-august, iar polenizarea este entomofilă. Fructul este o achenă muchiată, cu o lungime de 3-5 cm, albicioasă (30, 77).

Produsul vegetal medicinal utilizat: partea aeriană a speciei Echinacea purpurea (Echinaceae purpureae herba) (32)

Compoziție chimică: Speciile de Echinacea au o compoziție chimică foarte complexă, pe baza căreia se realizează diferențierea lor. Printre cele mai importante clase de princii active se numără uleiul volatil. În cazul speciei Echinacea purpurea s-a determinat un conținut de ulei volatil de maxim 0,2 % în rădăcini și 0,6 % în flori și frunze, unde predomină hidrocarburi terpenice și alcooli terpenici (α-humulen, cariofilen, borneol, germacren D, α și β-pinen, limonen). O altă clasă de compuși sunt derivații de acid cafeic, dintre care acidul cicoric se găsește într-o cantitate foarte mare doar în specia Echinacea purpurea. Alți componenți identificați sunt reprezentați de polizaharide (în special derivații de glucurono-arabino-xilan și arabino-ramno-galactan), alcaloizi (considerați netoxici la această specie-tusilagina și izotusilagina), flavonoide (rutozidă, glicozide ale luteolinei, camferolului, cvercetolului, apigeninei, izoramnetolului), fitosteroli saponine, taninuri, proteine, substanțe anorganice, vitamina C, antociani (32, 78, 80).

Acțiune farmacologică: cicatrizantă, imunomodulatoare, antiinflamatoare, citoprotectoare, antibacteriană, antifungică, antivirală, antitumorală (80).

Efectul cicatrizant al speciei Echinacea purpurea se datorează acidului cicoric. Astfel, acțiunea de regenerare rapidă a celulelor și țesuturilor se bazează pe inhibarea hialuronidazei și stimulearea fagocitelor și fibroblaștilor (81).

Preparate farmaceutice: În conjunctivită, Echinacea purupurea intră în compoziția preparatelor farmaceutice destinate administrării externe.

IRIDIUM A (Fig. 32)

Mod de prezentare: flacon soluție oftalmică, 8 mL

Compoziție: acid hialuronic sare sodică 0.150 g, extract uscat de Echinaceae purpurea 0.200 g, N-hidroximetil glicinat 0.002 g, EDTA de sodiu 0.100 g, L-prolină 0.0752 g, L-glicină 0.100 g, L-lizină HCl 0.014 g, L-leucină 0.0108 g, soluție izotonică tamponată Ph 7.2 q.ad. 100 mL

Indicații: Substituent lacrimal care contribuie la protejarea coreei și creșterea pragului de apărare al suprafeței oculare chiar și în prezența alterărilor histologice ale corneei, tulburări conjunctivale.

Mod de administrare: se administrează 1-2 picături, de 2-3 ori pe zi, în sacul conjunctival.

Producător: Biosooft (82)

Fig. 32. IRIDIUM A (82)

IRIDIUM BABY (Fig. 33)

Mod de prezentare: cutie cu 28 șervețele sterile

Compoziție: Echinacea extract glicocolic 5 %, Ananas sativum extract glicocolic 5 %, acid gliceritic 12,5 %

Indicații: igiena pleoapelor, stări patologice precum infecții oculare atât la copii, cât și la adulți

Mod de administrare:

Pentru curățarea obișnuită: spălați bine mâinile, deschideți pliculețul, extrageți șervețelul și aplicați pe zona palpebrală, masând delicat pleoapa și genele pentru a îndepărta secrețiile oculare.

În caz de secreții aderente: stoarceți întâi conținutul șervețelului pe ochiul închis, după care îndepărtați apoi secrețiile cu același șervețel.

În caz de secreții persistente și/sau obstruții ale canalelor lacrimale cu tumefierea zonei perioculare: intruduceți întâi plicul nedesfăcut în apă caldă (cca. 40 grade Celsius), ștergeți apoi, de mai multe ori cu șervețelul, ținând ochiul închis, iar în cazul obstucției canalelor lacrimale, masați ușor zona.

În prezența inflamației: țineți pliculețul nedesfăcut în frigider pentru câteva ore și treceți apoi de mai multe ori șervețelul rece pe ochiul închis.

Producător: Biosooft (83)

Fig. 33. IRIDIUM Baby (83)

Calendula officinalis L.

Fig. 34. Calendula officinalis L. (84)

Încadrare sistematică:

Regnul vegetal: Plantae

Subregnul: Cormobionta

Încrengătura: Spermatophyta

Subîncrengătura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Asteridae

Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae

Genul: Calendula

Specia: Calendula officinalis L. (gălbenele) (21, 84)

Origine și răspândire: Calendula officinalis (Fig. 34) este o specie originară din Centrul, Estul și Sudul Europei. În prezent, se cultivă în America de Nord, Balkans, Estul Europei, Germania și India, fiind foarte apreciată datorită proprietăților sale medicinale (85).

Descriere botanică: Calendula officinalis este o specie anuală sau bienală, care poate atinge o înălțime de 30-60 cm. Tulpina prezintă ramificații terminate cu câte o inflorescență. Frunzele sesile, de culoare verde sunt întregi, ondulate sau ușor dințate, acoperite cu peri pe ambele suprafețe. Cele inferioare sunt spatulate, iar cele superioare îngust obovate și mucronate, având o lungime de aproximativ 4-7 cm. Florile sunt grupate în antodii terminale. Cele tubuloase, de culoare brun-gălbuie, se găsesc în partea centrală, la periferie fiind mai multe serii de flori lingulate galben-portocalii. Fructele sunt achene curbate, în formă de seceră, acoperite cu țepi (30, 84).

Produsul vegetal medicinal utilizat: inflorescențe cu bractee (Calendulae flos cum receptaculis), sau numai florile lingulate separate din inflorescența (Calendulae flos sine receptaculis) (32)

Compoziție chimică: Florile de gălbenele au o compoziție chimică foarte complexă. Acestea conțin numeroase principii active printre care se numără: saponozide terpenice (în special calendulozide), flavonoide (cvercitină, izoramnetină, izocvercitină, calenduloflavobiozide), cumarine (scopoletină, umbeliferonă, esculetină), chinone (plastochinonă, polichinonă), aminoacizi (alanină, arginină, acid aspartic, valină), carbohidrați (în special polizaharide), lipide (acid lauric, acid miristic, acid palmitic, acid oleic, acid linoleic) (85).

Uleiul volatil este un constituent important al florilor de gălbenele, care are un conținut maxim de 0,97 % în faza de înflorire și minim în faza de preînflorire 0,13 %. Compoziția acestuia diferă în funcție de faza ciclului vegetativ. Astfel, s-au identificat compuși precum: α-tuionă, α-pinen, sabinen, β-pinen, limonen, 1,8-cineol (85).

Principiile active responsabile de culoarea speciei sunt carotenoidele (α- și β-licopen, caroten, xantine, luteina) (85).

Acțiune farmacologică: cicatrizantă, antiinflamatoare, hepatoprotectoare, antibacteriană, antifungică, anticanceroasă, antioxidantă, imunostimulentă, anti-HIV (85).

Acțiunea cicatrizantă a gălbenelelor a fost evaluată utilizând ca modele șobolani cărora le-au fost induse arsuri termince. Astfel, în urma administrării extractului etanolic de Calendula officinalis s-a observat o ameliorare semnificativă a rănilor prin creșterea colagen-hidroxiprolinei și a componentelor hexoazaminei (85).

Preparate farmaceutice: În conjunctivită, Calendula officinalis intră în compoziția preparatelor oftalmice destinate administrării atât pe care orală (exemplu OFTALMIC ® ), cât și locală.

CALENDULA D4 (Fig. 35)

Mod de prezentare: colir homepatic, flacon de 10 ml

Compoziție: Calendula officinalis D4, apă pentru preparate injectabile, nitrat de potasiu, borax, acid boric

Indicații: conjunctivită, secreție și iritație oculară

Mod de administrare: 1-2 picături în fiecare ochi, de 2-6 ori pe zi. Când simptomele dispar, se întrerupe tratamentul.

Producător: Weleda (86)

Fig. 35. CALENDULA D4 (87)

CEAI OFTALMIC (Fig. 36)

Mod de prezentare: cutie 20 plicuri

Compoziție: Silur (Euphrasia officinalis), Crăițe (Tagetes patula), Afin (Vaccinium myrtillus), Coacăz-negru (Ribes nigrum), Scorbus-de-munte (Scorbus aucuparia), Albăstrele (Centaurea cyanus), Mușețel (Matricaria officinalis), Gălbenele (Calendula officinalis), Năpraznic (Geranium robertianum), Trandafir (Rosa centifolia)

Indicații: adjuvant în vindecarea conjunctivitelor și a inflamațiilor oculare, întărește imunitatea ochilor împotriva agenților infecțioși, înlătură secrețiile oculare

Mod de administrare: intern-infuzie din 1-2 plicuri la 200 ml apă fierbinte. Se consumă 2-3 căni de ceai pe zi în cure de 40 de zile.

Producător: Hypericum (88)

Fig. 36. CEAI OFTAMIC (88)

CONCLUZII

Conjunctivita este o afecțiune inflamatorie cu un impact economic și social ridicat, care poate fi clasificată în funcție de agentul etiologic.

Astfel, se disting următoarele forme: conjunctivita infecțioasă și non-infecțioasă. Pentru stabilirea corectă a diagnosticului, sunt esențiale probe, precum: anamneza, examinarea oculară, examinarea sistemică și testele de laborator. Totodată, acestea ajută la implementarea corectă a tratamentului farmacologic.

Există situații care limitează urmarea unui tratament farmacologic de către anumiți pacienți diagnosticați cu: glaucom, afecțiuni cardiace, diabet, hipertrofie benignă de prostată, ulcer peptic, hipertiroidism, obstrucție intestinală sau genitourinară.

Fitoterapia este o ramură a științei medicale, cu o ascensiune din ce în ce mai mare atât în prevenirea, cât și în vindecarea sau amelioararea bolilor.

În cazul afecțiunilor oculare, pe lângă tratamentul alopat, se utilizează și specii vegetale medicinale cu efect antiinflamator (Euphrasia officinalis, Matricaria recutita, Achillea millefolium, Melilotus officinalis, Plantago lanceolata, Foeniculum vulgare), astringent (Centaurea cyanus, Potentilla anserina, Hamamelis virginiana), sau cicatrizant (Echinacea purpurea, Calendula officinalis, Hippophae rhamnoides, Centella asiatica). Toate aceste plante reprezintă surse importante de principii active, putând fi utilizate în conjunctivită fie intern, fie extern, sub diferite forme farmaceutice.

Utilizarea extractelor de plante medicinale, ca terapie adjuvantă tratamentului alopat conduce la ameliorarea semnificativă a simptomatologiei.

Totodată, fitoterapia prezintă avantajul de a putea fi aplicată pe o perioadă mai îndelungată de timp, deoarece este însoțită un risc minim de reacții adverse.

Astfel, pentru menținerea stării de sănătate, trebuie să existe un echilibru în ceea ce privește medicația pe care o abordăm, deoarece aceasta trebuie să aducă mai multe beneficii decât efecte adverse.

BIBLIOGRAFIE

1. Bujor O, Pop M. Fitoterapia în folosul tuturor. București: Editura Medicală; 2010. 7-13, 229 p.

2. Azari AA, Barney NP. Conjunctivitis: A Systematic Review of Diagnosis and Treatment. JAMA : the journal of the American Medical Association. 2013;310(16):1721-9.

3. ***. Conjunctiva 2011 [cited 2016 March 14]. Available from: http://medicine.academic.ru/1818/Conjunctiva.

4. Thanathanee O, O’Brien TP. Conjunctivitis: Systematic Approach to Diagnosis and Therapy. Current Infectious Disease Reports. 2011;13(2):141-8.

5. Sowka J, Gurwood A, Kabat A. Conjunctiva and Sclera. 2014. In: The Handbook of Ocular Disease Management [Internet]. [18A-20A]. Available from: https://www.reviewofoptometry.com/CMSDocuments/2014/7/hod0614i.pdf.

6. Torkildsen G, Workman A, Plumes A. Dry Eye or Allergy: How to Make the Call 2005 [cited 2016 March 19]. Available from: http://www.reviewofophthalmology.com/content/d/cover_focus/i/1310/c/25228/.

7. Bielory L. Ocular allergy. Mt Sinai J Med. 2011;78(5):740-58.

8. Bielory L, Meltzer EO, Nichols KK, Melton R, Thomas RK, Bartlett JD. An algorithm for the management of allergic conjunctivitis. Allergy Asthma Proc. 2013;34(5):408-20.

9. Simons FE, Simons KJ. Histamine and H1-antihistamines: celebrating a century of progress. J Allergy Clin Immunol. 2011;128(6):1139-50.e4.

10. Bielory BP, Perez VL, Bielory L. Treatment of seasonal allergic conjunctivitis with ophthalmic corticosteroids: in search of the perfect ocular corticosteroids in the treatment of allergic conjunctivitis. Curr Opin Allergy Clin Immunol. 2010;10(5):469-77.

11. La Rosa M, Lionetti E, Reibaldi M, Russo A, Longo A, Leonardi S, et al. Allergic conjunctivitis: a comprehensive review of the literature. Ital J Pediatr. 2013;39:18.

12. Tabbara K, Abu El-Asrar A, Khairallah M. Infectious Conjunctivitis. Ocular Infections: Springer; 2014. p. 63-72.

13. Sowka J, Gurwood A, Kabat A. Conjunctiva and Sclera-Acute bacterial conjunctivitis. The Handbook of Ocular Disease Management2015. p. 26A-8A.

14. Silverstein BE, Morris TW, Gearinger LS, DeCory HH, Comstock TL. Besifloxacin ophthalmic suspension 0.6% in the treatment of bacterial conjunctivitis patients with Pseudomonas aeruginosa infections. Clin Ophthalmol. 2012;6:1987-96.

15. Bawazeer A. Epidemic Keratoconjunctivitis 2015 [cited 2016 Abril 9]. Available from: http://emedicine.medscape.com/article/1192751-overview.

16. Skevaki CL, Galani IE, Pararas MV, Giannopoulou KP, Tsakris A. Treatment of viral conjunctivitis with antiviral drugs. Drugs. 2011;71(3):331-47.

17. Bashour M. Ophtalmologic Manifestations of Chlamydia 2016 [cited 2016 Abril 12]. Available from: http://reference.medscape.com/article/1203385-overview#a4.

18. Adiko M, Bouttier S, Okpekon TA, Lambert S, Ake-Assi L, Kablan BJ, et al. Phytothérapie traditionnelle des conjonctivites en milieu urbain ivoirien : enquête sur les deux marchés aux plantes médicinales d’Abidjan. Acta Botanica Gallica. 2014;161(1):33-45.

19. Goetz P. Phyto-aromathérapie de la conjonctivite. Phytothérapie. 2016;14(1):58-61.

20. Ghedira K, Goetz P. Euphrasia officinalis L. (Scrophulariaceae): euphraise. Phytothérapie. 2011;9(6):369-72.

21. Ciocârlan V. Flora Ilustrativă a României. Pteridophyta et Spermatophyta. București: Ed. Ceres; 2009.

22. Săvulescu T. Flora Republicii Populare Române. București: EdItura Academia Republicii Populare Române; 1955.

23. Paduch R, Woźniak A, Niedziela P, Rejdak R. Assessment of Eyebright ( Euphrasia Officinalis L.) Extract Activity in Relation to Human Corneal Cells Using In Vitro Tests. Balkan Med J. 312014. p. 29-36.

24. Goetz P, Ghedira K. Infection en ophtalmologie. In: Goetz P, Ghedira K, editors. Phytothérapie anti-infectieuse. Paris: Springer Paris; 2012. p. 181-7.

25. ***. Dacia plant visual [cited 2016 Abril 25]. Available from: http://www.plafar.net/dacia-plant-visual-60cpr-flacon–dacia-plant.html.

26. ***. Vidisan colir [cited 2016 Abril 25]. Available from: http://www.cocooncenter.co.uk/bausch-lomb-vidisan-ophthalmic-solution-10ml/9178.html.

27. ***. OCUflash Blue [cited 2016 Abril 25]. Available from: http://www.farmaciastejara.ro/ocuflash-blue-p-1356.html.

28. ***. Matricaria recutita 2008 [cited 2016 Abril 25]. Available from: https://en.wikipedia.org/wiki/Matricaria_chamomilla#/media/File:Matricaria_February_2008-1.jpg.

29. Singh O, Khanam Z, Misra N, Srivastava MK. Chamomile (Matricaria chamomilla L.): An overview. Pharmacogn Rev. 5. India2011. p. 82-95.

30. Muntean L, Tămaș M, Muntean S, Muntean L, Duda M, Vârban D, et al. Tratat de plante medicinale cultivate și spontane. Cluj-Napoca: Editura Risoprint; 2007. 203, 84, 468,99, 508, 46, 64, 692, 703 p.

31. Goetz P, Ghedira K. Matricaria recutita L. Rauschert (Asteraceae): Camomille allemande, matricaire. In: Goetz P, Ghedira K, editors. Phytothérapie anti-infectieuse. Paris: Springer Paris; 2012. p. 293-303.

32. Oniga I. Farmacognozie: Compuși terpenici naturali. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu"; 2007. 81, 140, 8, 254, 49, 64, 81 p.

33. Fabian D, Juhás Š, Bukovská A, Bujňáková D, Grešáková Ľ, Koppel J. Anti-inflammatory effects of chamomile essential oil in mice. Slovak Journal of Animal Science. 2011;Vol. 44:111-6.

34. ***. Oftalmic [cited 2016 Abril 26]. Available from: http://www.pcfarm.ro/produs/3551/Oftalmic–Hypericum.

35. ***. Ceai Mușețel flori [cited 2016 Abril 25]. Available from: http://farmaciaverde.util21.ro/produs_2371_ceai-musetel-flori-50-gr-stef-mar.html.

36. Kumar S, Bajwa BS, Kuldeep S, Kalia AN. Anti-inflammatory activity of herbal plants: a review. International Journal of Advances in Pharmacy, Biology and Chemistry. 2013;2(2):272-81.

37. Applequist WL, Moerman DE. Yarrow ( Achillea millefolium L.): A Neglected Panacea? A Review of Ethnobotany, Bioactivity, and Biomedical Research1. Economic Botany. 2011;65(2):209-25.

38. Raal A, Orav A, Arak E. Essential Oil Content and Composition in Commercial Achillea millefolium L. Herbs from Different Countries. Journal of Essential Oil Bearing Plants. 2012;15(1):22-31.

39. ***. Revista Plafar 2011 [cited 2016 Abril 27]. Available from: http://revistaplafar.ro/ai-ochii-in-vedere/.

40. ***. Bettarax Antialergic Forte, remediu urticarii, astm, rinite 30 capsule Rotta Natura [cited 2016 Abril 29]. Available from: https://www.nutritiv.ro/tratamente/dermatologice/bettarax-reduce-simptomele-reactiilor-alergice-30-capsule-rotta-natura.html.

41. Sheikh NA, Desai TR, Patel RD. Pharmacognostic Evaluation of Melilotus officinalis Linn. Pharmacognosy Journal. 2016;8(3):239-42.

42. Tămaș M. Botanică farmaceutică. Cluj-Napoca: Ed. Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu”; 1999.

43. Plesca-Manea L, Parvu AE, Parvu M, Taamas M, Buia R, Puia M. Effects of Melilotus officinalis on acute inflammation. Phytother Res. 2002;16(4):316-9.

44. ***. Plantago lanceolata 2008 [cited 2016 May 2]. Available from: https://en.wikipedia.org/wiki/Plantago_lanceolata.

45. Ghedira K, Goetz P, Le Jeune R. Plantago major L. et Plantago Ianceolata L. (Plantaginaceae). Phytothérapie. 2009;6(6):367-71.

46. Beara IN, Orčić DZ, Lesjak MM, Mimica-Dukić NM, Peković BA, Popović MR. Liquid chromatography/tandem mass spectrometry study of anti-inflammatory activity of Plantain (Plantago L.) species. Journal of Pharmaceutical and Biomedical Analysis. 2010;52(5):701-6.

47. ***. Sensivision [cited 2016 May 2]. Available from: http://www.pharmanco.com/medicaments/yeux/irritations/41830-bausch-lomb-sensivision-au-plantain-collyre-en-recipient-unidose-unid-10.html.

48. ***. Ceai Patlagina Frunze [cited 2016 May 2]. Available from: http://www.armonianaturii.ro/Ingrijirea-sanatatii/Afectiuni-digestive-si-metabolism/Ceai-Patlagina-Frunze-50g-Plafar.

49. He W, Huang B. A review of chemistry and bioactivities of a medicinal spice: Foeniculum vulgare. Journal of medicinal plants Research. 2011;5(16):3595-600.

50. Badgujar SB, Patel VV, Bandivdekar AH. Foeniculum vulgare Mill: a review of its botany, phytochemistry, pharmacology, contemporary application, and toxicology. Biomed Res Int. 2014;2014:842674.

51. ***. Eye Blend SP-23 [cited 2016 May 6]. Available from: http://www.pcfarm.ro/produs/4488/Eye-Blend-.

52. Lim TK. Centaurea cyanus. In: Lim KT, editor. Edible Medicinal And Non-Medicinal Plants: Volume 7, Flowers. Dordrecht: Springer Netherlands; 2014. p. 245-9.

53. Al-Snafi A. The Pharmacological Importance of Centaurea cyanus – A Review. International Journal of Pharmacy Review&Reasearch. 2015;Vol.5(4):379-84.

54. Paradise L. Topical Treatment of Sports Related Injuries. US Patent 20,160,101,141; 2016.

55. ***. Herbalgem Optigem [cited 2016 May 10]. Available from: https://www.farmaline.be/pharmacie/commander/herbalgem-optigem-eye-drops-10-ml-gouttes/.

56. ***. Ceai Albăstrele flori [cited 2016 May 10]. Available from: http://www.armonianaturii.ro/index.html/Ingrijirea-sanatatii/Afectiuni-digestive-si-metabolism/Ceai-Albastrele-Flori-30g-Adserv?&productID=5440&printPage=1&setWindowName=shEAPopUpWnd.

57. ***. Potentilla anserina 2009 [cited 2016 May 15]. Available from: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Potentilla_anserina_001.JPG.

58. Ghedira K, Goetz P. Potentilla anserina L. Rydb. (Rosaceae). Ansérine ou Argentine. Phytothérapie. 2014;12(5):323-6.

59. Olennikov DN, Kashchenko NI, Chirikova NK, Kuz'mina SS. Phenolic profile of Potentilla anserina L.(Rosaceae) herb of siberian origin and development of a rapid method for simultaneous determination of major Phenolics in P. anserina pharmaceutical products by microcolumn RP-HPLC-UV. Molecules. 2014;20(1):224-48.

60. Milică C. Fitoterapie în conjunctivită 2008 [cited 2016 May 15]. Available from: http://www.farmacia-verde.ro/page/60/.

61. ***. Hamamelis virginiana 2014 [cited 2016 May 15]. Available from: https://en.wikipedia.org/wiki/Hamamelis_virginiana.

62. Trüeb RM. North American Virginian Witch Hazel (Hamamelis virginiana): Based Scalp Care and Protection for Sensitive Scalp, Red Scalp, and Scalp Burn-Out. Int J Trichology. 6. India2014. p. 100-3.

63. Fitzpatrick-Cooper J. Hamamelis virginiana 2014 [cited 2016 May 15]. Available from: http://dc.cod.edu/horticulture-2242-hamamelis-virginiana/hamamelis-virginiana.pdf.

64. Edwards SE, da Costa Rocha I, Williamson EM, Heinrich M. Phytopharmacy: An Evidence-Based Guide to Herbal Medicinal Products: John Wiley & Sons; 2015.

65. Faivre C, Ghedira K, Goetz P, Le Jeune R. Hamamelis virginiana L. (Hamamelidaceae). Phytothérapie. 2009;7(4):215-20.

66. Möhring W. Hamamelis virginiana.The Health Shrub of The North American Indians 2013 [cited 2016 May 15]. Available from: http://www.hamamelis.ch/documents/hamamelis_brochure_e.pdf.

67. ***. Ophtalmine [cited 2016 May 15]. Available from: http://www.doctissimo.fr/medicament-OPHTALMINE.htm.

68. ***. Hippophae rhamnoides 2005 [cited 2016 May 16]. Available from: https://en.wikipedia.org/wiki/Hippophae_rhamnoides.

69. Suryakumar G, Gupta A. Medicinal and therapeutic potential of Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.). Journal of Ethnopharmacology. 2011;138(2):268-78.

70. Rohi-Boroujeni H, Kiani S. A review of therapeutic and non-therapeutic properties of sea buckthorn. Advanced Herbal Medicine. 2015;1(2):54-63.

71. ***. Tinctura antialergic [cited 2016 May 24]. Available from: http://www.plafar.ro/tinctura-antialergic-dacia-plant.html.

72. Gohil KJ, Patel JA, Gajjar AK. Pharmacological Review on Centella asiatica: A Potential Herbal Cure-all. Indian Journal of Pharmaceutical Sciences. 2010;72(5):546-56.

73. Joshi K, Chaturvedi P. Therapeutic efficiency of Centella asiatica (L.) Urb. An underutilized green leafy vegetable: An overview. International Journal of Pharma and Bio Sciences. 2013:135-49.

74. Jamil SS, Nizami Q, Salam M. Centella asiatica (Linn.) Urban: a review. Natural Product Radiance. 2007;6(2):158-70.

75. ***. Lubristil relax- prospect [cited 2016 June 10]. Available from: http://sifi.ro/docs/Lubristil_Relax.pdf.

76. ***. Lubristil relax [cited 2016 June 10]. Available from: http://www.maxifarma.ro/lubristil-relax-x-10-ml.html.

77. Kindscher K. A Species by Species Overview of Echinacea. In: Kindscher K, editor. Echinacea: Herbal Medicine with a Wild History. Cham: Springer International Publishing; 2016. p. 55-80.

78. Goetz P, Ghedira K. Echinacea spp. (Asteraceae): Échinacées. In: Goetz P, Ghedira K, editors. Phytothérapie anti-infectieuse. Paris: Springer Paris; 2012. p. 259-70.

79. Nilanthi D, Chen XL, Zhao FC, Yang YS, Wu H. Induction of Tetraploids from Petiole Explants through Colchicine Treatments in Echinacea purpurea L. J Biomed Biotechnol. 2009.

80. Manayi A, Vazirian M, Saeidnia S. Echinacea purpurea: Pharmacology, phytochemistry and analysis methods. Pharmacogn Rev. 9. India2015. p. 63-72.

81. Murthy HN, Kim YS, Park SY, Paek KY. Biotechnological production of caffeic acid derivatives from cell and organ cultures of Echinacea species. Appl Microbiol Biotechnol. 2014;98(18):7707-17.

82. ***. Iridium A picaturi oftalmice x 8 mL [cited 2016 June 13]. Available from: http://biosooft.ro/product/iridium-a/.

83. ***. Iridium Baby [cited 2016 June 13]. Available from: https://comenzi.farmaciatei.ro/diverse/iridium_baby_servetele_sterile-p10022658.

84. Singh M, Sahu P, Nagori K, Dewangan D, Kumar T, Alexander A, et al. Organoleptic properties in-vitro and in-vivo pharmacological activities of Calendula officinalis Linn: An over review. Journal of Chemical and Pharmaceutical Research. 2011:655-63.

85. Mullaicharam A, Amaresh N, Balasubramanian H. Phytochemistry and Pleiotropic Pharmacological Properties of Calendula officinalis-A Review. Research and Reviews: Journal of Pharmacognosy and Phytochemistry. 2014;Vol.2(4):655-63.

86. ***. Calendula D4. Prospect [cited 2016 June 14]. Available from: https://www.pharmacie-homeopathie.com/fr/p-calendula-d4-collyre-p180553.html.

87. ***. Calendula D4 [cited 2016 June 13]. Available from: http://www.cyberparapharmacie.com/fr/CALENDULA-ARVENSIS/42608-Weleda-CALENDULA-D4-Collyre-10ml.html.

88. ***. Ceai oftalmic [cited 2016 June 14]. Available from: http://www.hypericum-plant.ro/ceaiuri-1/ceai-oftalmic-doze.html.